{"id":19027,"date":"2022-09-02T00:02:55","date_gmt":"2022-09-01T21:02:55","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19027"},"modified":"2022-09-02T00:02:55","modified_gmt":"2022-09-01T21:02:55","slug":"spatii-culturale-nr-32-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19027","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 32 (11)"},"content":{"rendered":"

Cristina Maria \u015eTEFAN<\/strong>
\n\"\"

Rupt de realitate<\/strong><\/p>\n

Noaptea oarb\u0103, noaptea-lini\u015fte, noaptea-sidef\u2026 noaptea \u00eenm\u0103rmurit\u0103, speriat\u0103 nu vrea s\u0103 renun\u0163e\u2026 nu vrea s\u0103 dea drumul serii s\u0103 plece, s\u0103 se retrag\u0103 \u00een p\u00e2ntecele lumii amor\u0163ite. Vrea ca aceast\u0103 sear\u0103 de nic\u0103ieri s\u0103 mai stea pu\u0163in, \u00eenc\u0103 pu\u0163in, poate o or\u0103 sau dou\u0103. Noaptea vrea s\u0103 se am\u00e2ne pe sine. Norii se \u00eempr\u0103\u015ftie, lumina difuz\u0103 penetreaz\u0103 posibilitatea \u00eentunericului trunchiat, somnul profund, odihnitor \u00eei este refuzat spa\u0163iului acestuia amorf, \u00een\u0103bu\u015fitor, ne\u00eenc\u0103p\u0103tor cu mul\u0163i, mul\u0163i, prea mul\u0163i oameni coco\u0163a\u0163i unii peste ceilal\u0163i. Suntem departe de ei, noi doi, tu \u015fi cu mine, suntem tare, tare departe \u00een seara asta c\u0103reia \u00eei este refuzat\u0103 noaptea cea odihnitoare. Suntem departe noi doi, tu \u015fi cu mine, \u015fi poate c\u0103 nu noaptea e de vin\u0103 c\u0103 seara asta ciudat\u0103 este \u00eenc\u0103 aici, poate c\u0103 noi suntem de vin\u0103, Noi, cu rug\u0103min\u0163ile \u015fi insisten\u0163ele noastre, noi, cu speran\u0163a \u015fi pl\u0103cerea de a fi aici \u00eempreun\u0103, unul l\u00e2ng\u0103 altul. Poate noi am oprit timpul \u00een momentul care ne-a convenit cel mai mult: seara, care e la mijloc, nici zi, nici noapte, incomplet\u0103, \u00eentr-o c\u0103utare continu\u0103 \u015fi obositoare. Poate noi ne-am oprit o dat\u0103 cu ea, nemaisesiz\u00e2nd nimic \u00een jurul nostru. Amor\u0163eala bra\u0163elor noastre \u00eencruci\u015fate, greutatea corpului meu pe jum\u0103tatea corpului t\u0103u, lejeritatea \u015fi ging\u0103\u015fia din priviri, t\u0103cerea… mereu t\u0103cerea… mereu lini\u015ftea bl\u00e2nd\u0103… armonia, suficien\u0163a… doar muzica \u2013 singurul limbaj-zgomot \u2013 cel mai potrivit, cel mai m\u00e2ng\u00e2ietor, cel mai complet limbaj-zgomot din lume… Cum s\u0103 mai continui aici cu ceea ce am \u00eenceput incon\u015ftient, f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc deloc? Cum s\u0103 mai scriu despre ceva dac\u0103 acel ceva a fost tr\u0103it deja, tr\u0103it intens, din plin? Cum mai po\u0163i s\u0103 scrii dac\u0103 ai tr\u0103it? <\/p>\n

Am… plus participiu trecut<\/strong><\/p>\n

Am r\u0103nit un s\u00e2mbure de cais\u0103 cu z\u00e2mbetul meu pe jum\u0103tate ironic \u015fi imatur\u2026 Am ucis un melc \u00een drumul meu gr\u0103bit \u015fi nehot\u0103r\u00e2t… Am s\u0103rat o cirea\u015f\u0103 amar\u0103 \u00een visul meu fad \u015fi incoerent, m-am r\u0103zbunat pe frumuse\u0163ea cerului cu nori \u00eemplumbura\u0163i \u015fi ploietici\u0163i, m-am r\u0103stit la candoarea globului de cristal fin p\u00e2n\u0103 ce le-am distrus. Am spart toate tonalit\u0103\u0163ile, mirosurile \u015fi imaginile lumii; le-am pisat \u015fi le-am topit apoi \u00een s\u00e2nge pe care l-am scurs semi-atent\u0103 \u015fi semi-responsabil\u0103 \u00eentr-un tub pe care \u00eel port legat de un \u015fnur invizibil, la g\u00e2t. Am desc\u0103tu\u015fat toate ororile \u015fi bucuriile \u015fi le-am unit apoi laolalt\u0103 pentru c\u0103 nu po\u0163i pl\u00e2nge f\u0103r\u0103 s\u0103 r\u00e2zi \u015fi nu po\u0163i r\u00e2de f\u0103r\u0103 s\u0103 pl\u00e2ngi. Am irosit toate g\u00e2ndurile, ideile, \u015fansele, iubirile posibile, le-am aruncat nep\u0103s\u0103toare \u00eentr-un col\u0163, ca apoi s\u0103-mi par\u0103 r\u0103u, dar nu pentru c\u0103-mi p\u0103sa, ci pentru c\u0103 m\u0103 plictiseam. Am r\u0103nit, ucis, s\u0103rat, r\u0103zbunat, r\u0103stit, spart, desc\u0103tu\u015fat, irosit, aruncat… razele palide ale \u00eenceputului, c\u0103ruia nu i-am dat nicic\u00e2nd vreo \u015fans\u0103.<\/p>\n

Motiva\u0163ia lini\u015ftii<\/strong><\/p>\n

\u00cemi uit cuvintele. \u00cen fa\u0163a ta \u015fi \u00een fa\u0163a tainelor, \u00eemi uit cuvintele. \u015ei e at\u00e2t de bl\u00e2nd\u0103 aceast\u0103 chemare a uit\u0103rii, at\u00e2t de matern\u0103, at\u00e2t de complet\u0103, \u00eenc\u00e2t nu mai e timp pentru \u00eentreb\u0103ri, pentru sup\u0103rare. Nu mai e timp dec\u00e2t pentru ea, pentru uitare. Odat\u0103 ce am folosit toate cuvintele, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 spun totul \u015fi, uneori, chiar sim\u0163ind, \u00een mod arogant, autosuficient sau ipocrit c\u0103 am spus totul \u2013 odat\u0103 ce s-a \u00eent\u00e2mplat asta, e oarecum necesar \u015fi chiar firesc s\u0103 uit totul: literele, vorbirea, presupusul \u015fi indecisul mesaj. Am amu\u0163it. Tac acum. E lini\u015fte. E lini\u015ftea obi\u015fnuin\u0163ei c\u0103 e lini\u015fte. \u015ei doar \u00een lini\u015fte cu tine \u015fi cu tainele noastre mi se pare c\u0103 orice urm\u0103 slab\u0103 de autenticitate mai poate fi \u00eenc\u0103 resuscitat\u0103. Singur\u0103, speran\u0163a acestei aparen\u0163e este cea care m\u0103 \u0163ine \u00een via\u0163\u0103 \u015fi m\u0103 face s\u0103 nu m\u0103 uit pe mine printre cuvintele uitate.<\/p>\n

Nici eu nu mai \u015ftiu…<\/strong><\/p>\n

Capete sparte brusc\u2026 cioburi pe jos… rotocoale de culoare… mereu aceea\u015fi pe buza care minte… \u00eentrep\u0103truns \u00een gustul nop\u0163ii se caut\u0103 fragmente pierdute \u2013 petale \u00eentinate\u2026 c\u00e2nd m\u0103 pierd, uit mereu c\u0103 m\u0103 a\u015ftept s\u0103 m\u0103 g\u0103se\u015fti.<\/p>\n

\u2026\u015fi atunci r\u0103ul s-a ag\u0103\u0163at cu putere pentru c\u0103 a sim\u0163it p\u0103m\u00e2ntul slab, f\u0103r\u0103 credin\u0163\u0103\u2026 l-a umbrit, l-a orbit, dar \u00een tot acest timp, pare c\u0103 binele a stat pe-aproape, ghid\u00e2ndu-l, ocrotindu-l, ar\u0103t\u00e2ndu-i c\u0103 e demn de el\u2026 tot r\u0103ul spre bine?<\/p>\n


\nPetrache PLOPEANU<\/strong>
\n\"\"

Plictiseala ultimului erou<\/strong><\/p>\n

Hilea nu era o fire ducace. Explica\u0163ia cuv\u00e2ntului presupunea referirea la verbul a se duce, a pleca undeva mai mult dec\u00e2t este nevoie. Nu-i pl\u0103ceau c\u0103l\u0103toriile, vizitele reciproce, nu suferea de \u201edor de duc\u0103\u201d, a\u015fadar. R\u0103m\u00e2nea \u015fi peste program \u00een biroul s\u0103u de la Registratura Tribunalului, atunci c\u00e2nd so\u0163ia lui avea programat\u0103 vreo ie\u015fire undeva, la rudele ei, sau ale lui, la \u201eiarb\u0103 verde\u201d, la cunoscu\u0163i. Doar at\u00e2t, cunoscu\u0163i, pentru c\u0103 domnul Hilea nu se \u00eengrijise niciodat\u0103 de ideea cre\u0103rii de leg\u0103turi. Era mul\u0163umit cu starea sa de repeti\u0163ie permanent\u0103 a gesturilor, a vorbelor, a tr\u0103irilor \u015fi nu sim\u0163ea nevoia unor schimb\u0103ri, oric\u00e2t de minore ar fi fost acestea.
\nDimpotriv\u0103, so\u0163ia sa, Dida, ar fi c\u0103l\u0103torit des, dorea s\u0103 plece c\u00e2t mai departe de cas\u0103, s\u0103 vad\u0103 noi locuri \u015fi noi oameni. Organiza, spre disperarea so\u0163ului s\u0103u, prilejuri de socializare cu oricine, cunoscu\u0163i sau mai pu\u0163in cunoscu\u0163i, dintr-o dorin\u0163\u0103 acut\u0103 de schimbare a peisajului, de schimbare a fe\u0163elor pe care le avea \u00eenmagazinate \u00een memoria sa ca \u00eentr-un depozit, clasificate dup\u0103 criterii care atingeau uneori culmea ridicolului sau culmea absurdului. Fata lor, Ninela, o mo\u015ftenise, a\u015fa sim\u0163ea domnul Hilea instinctiv, pe maic\u0103-sa. Acelea\u015fi preocup\u0103ri de a afla unde au mai fost cutare sau cutare \u00een vacan\u0163e, acelea\u015fi dorin\u0163e de a cerceta cataloagele agen\u0163iilor de turism, aceea\u015fi \u00eenver\u015funare de a nu sta o clip\u0103 locului. Uneori Hilea era \u00eenclinat s\u0103 se \u00eentrebe, dar niciodat\u0103 nu-\u015fi ducea \u00eentrebarea p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, dac\u0103 era cu adev\u0103rat fiica lui, dar \u00ee\u015fi revenea repede spun\u00e2ndu-\u015fi c\u0103 a\u015fchia nu sare departe de salcie, salcia fiind \u00een acest context, Dida.
\nLa Registratur\u0103 \u00ee\u015fi \u00eemp\u0103r\u0163eau spa\u0163iul \u015fi h\u00e2rtiile cu \u00eenc\u0103 doi colegi, doamna Cris \u015fi domnul P\u0103tru. Dar nu numai spa\u0163iul \u015fi h\u00e2rtiile \u00eei uneau pe cei trei. Aceea\u015fi team\u0103 de modific\u0103ri, aceea\u015fi senin\u0103tate cu care \u00ee\u015fi \u00eent\u00e2mpinau \u00een fiecare diminea\u0163\u0103 biroul, neschimbat \u015fi el de ani de zile, acelea\u015fi speran\u0163e c\u0103 lucrurile r\u0103m\u00e2n a\u015fa cum le \u015ftiau ei \u015fi c\u0103 vor r\u0103m\u00e2ne la fel, cel pu\u0163in p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd vor fi ie\u015fit la pensie. Pensia era \u00eens\u0103 destul de departe, nici unul dintre cei trei nedep\u0103\u015find patruzeci \u015fi trei de ani c\u00e2t avea domnul P\u0103tru. C\u00e2t despre doamna Cris, de\u015fi erau siguri c\u0103 nu avea mai mult dec\u00e2t colegul ei, nu la fel de siguri erau \u00een ceea ce privea v\u00e2rsta ei real\u0103. B\u0103rba\u0163ii din birou \u00eens\u0103 nu o contraziceau \u00een leg\u0103tur\u0103 cu cei treizeci \u015fi cinci de ani pe care \u015fi-i d\u0103dea singur\u0103, oroarea de controverse inutile, care deriva din teama de schimbare, \u00eempiedic\u00e2ndu-i s\u0103 deschid\u0103 vreodat\u0103 discu\u0163ia \u00een acest sens. Fiecare se mul\u0163umea cu informa\u0163iile pe care le ofereau ceilal\u0163i \u015fi se sim\u0163eau astfel foarte bine! C\u00e2t despre h\u00e2rtii, acestea r\u0103m\u0103seser\u0103 neschimbate de ani de zile, chiar dac\u0103 se vorbea insistent de adaptarea legisla\u0163iei la cea european\u0103, la normele Uniunii. Schimb\u0103rile erau mai mult de suprafa\u0163\u0103 \u00een partea formal\u0103 a justi\u0163iei, iar cei trei \u00een\u0163elegeau foarte bine mecanismele deplas\u0103rii h\u00e2rtiilor \u015fi schimb\u0103rii acestora, \u00eenc\u0103 de pe timpul comunismului, pentru a se mai teme de ceva schimb\u0103ri majore. Iar, la urma urmei, ei erau cei care dirijau aceast\u0103 mi\u015fcare, \u00eentr-un mod controlat, care s\u0103 nu le afecteze propensiunea spre stabilitate.
\n\u00cen acest climat de conservare a energiilor a picat pe Hilea, ca un tr\u0103snet adev\u0103rat, \u015ftirea cump\u0103r\u0103rii pentru concediul din acel an a trei bilete pentru o excursie \u00een Turcia. Faptul era de nerespins, dat\u0103 fiind cump\u0103rarea deja a celor trei bilete, pre\u0163ul lor destul de piperat, \u00eenver\u015funarea unirii \u00eempotriva lui a celor dou\u0103 femei din via\u0163a lui, so\u0163ia \u015fi fiica \u015fi nu \u00een ultimul r\u00e2nd exotismul excursiei. Pentru cele dou\u0103 nu pentru el, care nu dorea s\u0103 aprecieze locuri str\u0103ine, oameni str\u0103ini, istorii \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103ri care ar fi fost \u00eendreptate toate \u00eempotriva st\u0103rii sale de bine \u00een stabilitatea banalit\u0103\u0163ii. C\u0103ci, este bine de \u015ftiut, domnul Hilea era un om banal, \u015ftia lucrul acesta \u015fi \u00eel aprecia. Aprecia banalitatea sa personal\u0103, dar \u015fi pe a celorlal\u0163i colegi. To\u0163i erau banali p\u00e2n\u0103 la plictiseal\u0103, dar pentru ei \u015fi plictiseala era o stare de profund\u0103 normalitate \u015fi de ce nu, de bucurie. \u015etiau, discutau deseori despre acest lucru, c\u0103 banalitatea nu are cum s\u0103 fie mai banal\u0103 dec\u00e2t ea \u00eens\u0103\u015fi. Plictiseala nu are cum s\u0103 plictiseasc\u0103 mai mult dec\u00e2t o face. Se fereau \u00een acest mod de acele dezam\u0103giri pe care lipsa banalit\u0103\u0163ii \u015fi \u00eenclina\u0163ia c\u0103tre nou, irealizabil\u0103 \u00een practic\u0103, credeau ei \u015fi o \u015fi spuneau cui intrau \u00een birou, o poate crea \u00een cugetele celor doritori de altceva, dec\u00e2t ceea ce aveau, ce erau, unde erau.
\nHilea aprecia la el latura sa invulnerabil\u0103 la plictiseal\u0103. Nu \u0163inea minte s\u0103 se fi plictisit vreodat\u0103 \u00een vreo \u00eemprejurare, oric\u00e2t de tern\u0103 ar fi fost aceasta \u015fi orice ar fi zis al\u0163ii despre lipsa de \u00eent\u00e2mpl\u0103ri sau, cel pu\u0163in, de inexisten\u0163a unor c\u00e2t de mici evenimente. Lui nu-i pl\u0103ceau evenimentele, de orice natur\u0103 ar fi fost acestea. Se sim\u0163ea de neatins mai ales atunci c\u00e2nd toat\u0103 lumea se plictisea, fiind \u00een elementul s\u0103u. A sta pe o canapea al\u0103turi de al\u0163ii \u015fi a nu discuta nimic sau doar nimicuri era idealul s\u0103u distractiv. Pentru el plictiseala era distractiv\u0103!
\nDe aceea fapta celor dou\u0103 femei, de a cump\u0103ra bilete pentru excursie f\u0103r\u0103 a-l consulta \u2014 de c\u00e2te ori refuzase \u00een trecut s\u0103 accepte a\u015fa ceva, sub diferite pretexte! \u2014, era perceput\u0103 de Hilea ca un atac la adresa lui, ca o ofensiv\u0103 \u00eempotriva dorin\u0163ei sale de stabilitate. Crezuse c\u0103 \u015fi anul acesta \u00ee\u015fi va petrece concediul la p\u0103rin\u0163ii s\u0103i, oameni a\u015feza\u0163i de la \u0163ar\u0103, care aveau acela\u015fi mod de a vedea lucrurile ca \u015fi el. \u201eNu \u015ftii ce-i bun\u201d, repeta adeseori tat\u0103l s\u0103u atunci c\u00e2nd, copil fiind, str\u00e2mba din nas la acelea\u015fi m\u00e2nc\u0103ruri, la acelea\u015fi haine, la acelea\u015fi distrac\u0163ii, la acelea\u015fi vorbe, ale lor sau ale cunoscu\u0163ilor lor, nici ei prea deosebi\u0163i de p\u0103rin\u0163ii s\u0103i. Se obi\u015fnuise \u015fi el cu toate acestea, de aceea nu se dusese mai departe la o facultate dup\u0103 absolvirea liceului economic, nu produsese schimb\u0103ri \u00een ceea ce \u0163inea de via\u0163\u0103. P\u0103rin\u0163ii s\u0103i aveau o vorb\u0103 pe care t\u00e2n\u0103rul Hilea o \u0163inuse minte bine \u015fi care \u00eei era baza \u00eentregii sale filosofii: \u201emai binele este r\u0103ul binelui!\u201d. \u015ei dac\u0103 \u00eei era bine cu ceva, nu mai dorea altceva \u201emai bine\u201d.
\n\u00cent\u00e2lnirea \u015fi c\u0103s\u0103toria cu Dida avusese loc \u00een contextul tulbure al Anului Schimb\u0103rii, a\u015fa era numit de c\u0103tre domnul Hilea, anul 1989. Pentru el pr\u0103bu\u015firea comunismului fusese o tragedie, nu datorit\u0103 unei fascina\u0163ii ideologice a marxismului asupra sa, nici pomeneal\u0103, ci datorit\u0103 schimb\u0103rilor ireversibile, imposibil de oprit, iar luciditatea lui Hilea fusese nevoit\u0103 s\u0103 accepte c\u0103 s-a trecut de la un regim politic la altul. Spera c\u0103 va fi ultima dintre zguduirile majore din via\u0163a sa. \u00ce\u015fi explica \u00eenso\u0163irea cu Dida prin aceea c\u0103 i se p\u0103ruse, \u00een zbuciumul primilor ani ai tranzi\u0163iei, o fat\u0103 a\u015fezat\u0103 \u0219i speriat\u0103 de schimb\u0103ri. Tat\u0103l s\u0103u avusese oarece leg\u0103turi cu oamenii vechiului regim, iar ea se temea de m\u0103surile represive pe care noile autorit\u0103\u0163i le-ar fi putut lua \u00eempotriva lor. Dida era pe atunci extrem de reticent\u0103 la tot ce se petrecea, lucru care i-a \u00eent\u0103rit lui Hilea convingerea c\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc acelea\u015fi dorin\u0163e pentru imuabilitate. Atunci \u00eenc\u0103 mai folosea cuvinte de genul acesta radical, de care acum se temea \u015fi s\u0103 le pronun\u0163e. C\u0103ci trecerea prin to\u0163i ace\u015fti ani, \u00eei confirmaser\u0103 convingerile c\u0103, \u00een afara unor schimb\u0103ri de circumstan\u0163\u0103, aproape toate r\u0103m\u0103seser\u0103 cum au fost. Dac\u0103 se g\u00e2ndea, nici nu \u015ftia cum se petrecuse schimbarea so\u0163iei sale, dintr-o fat\u0103 \u00eengrozit\u0103 de nou, \u00eentr-o femeia cu o atrac\u0163ie deosebit\u0103 fa\u0163\u0103 de tot ceea ce era altfel de cum \u00eel accepta el.
\nHilea \u015ftia c\u0103 majoritatea oamenilor sunt asemenea lui, iar acest fapt \u00eel f\u0103cea s\u0103 cread\u0103 cu t\u0103rie \u00een convingerile sale despre transformare. Dac\u0103 preluase vorba cu binele \u015fi mai binele de la p\u0103rin\u0163ii s\u0103i, \u00ee\u015fi apropriase \u015fi el o vorb\u0103: \u201eschimbarea domniilor, bucuria nebunilor\u201d, el \u00een\u0163eleg\u00e2nd altceva dec\u00e2t l\u0103sau cele patru cuvinte s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103. La el \u201eschimbarea domniilor\u201d nu era o schimbarea real\u0103 a unui individ cu alt individ, ci o schimbarea a acelei esen\u0163e nev\u0103zute a realit\u0103\u0163ii, care \u0163ine \u00eentreaga \u00eencreng\u0103tur\u0103 a tuturor celor ce erau, \u00een stare de func\u0163ionare. Orice modificare ducea, dup\u0103 p\u0103rerea sa \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fit\u0103 \u015fi de cei trei colegi de la Registratur\u0103, la falsificarea existen\u0163ei. \u00cen practica lor fuseser\u0103 destul de des confrunta\u0163i cu ini\u0163iativele scandaloase, iar uneori frauduloase, ale unor indivizi, de a modifica documentele aduse pentru sus\u0163inerea unor afirma\u0163ii sau a altora. \u201eBucuria nebunilor\u201d, era starea pe care vechii greci ar fi numit-o \u201ehybris\u201d, de m\u00e2ndrie exagerat\u0103, de violen\u0163\u0103 extrem\u0103, de schimbare prin implicarea libert\u0103\u0163ii f\u0103r\u0103 margini, a limitelor acceptate ale realit\u0103\u0163ii.
\nDe fapt fiecare din cei trei avea c\u00e2te o axiom\u0103 care ilustra neacceptarea schimb\u0103rii.
\nSe \u00een\u0163elege de ce cump\u0103rarea celor trei bilete, trei nu dou\u0103 \u2014 dac\u0103 ar fi fost doar dou\u0103, poate c\u0103 ar fi convins-o pe Dida s\u0103 plece \u00eempreun\u0103 cu Ninela, pretextul s\u0103u fiind c\u0103 trebuie s\u0103-i ofere fiicei lor tot ceea ce aceasta avea nevoie \u015fi c\u0103 el accept\u0103 sacrificiul respectiv \u2014 \u00eenl\u0103tura orice posibilitate de a refuza s\u0103 participe la excursie. Fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile sale pentru a g\u0103si un motiv plauzibil pentru a \u00eenapoia unul dintre bilete, pentru a-l oferi altcuiva din familie, pentru a pretexta c\u0103 au prea mult de munc\u0103 la serviciu \u015fi c\u0103 se am\u00e2n\u0103 concediul anul acela, au fost sortite e\u015fecului. A fost silit s\u0103 accepte schimbarea! \u015ei nu avea s\u0103 fie ultima, cum spera el!
\nP\u00e2n\u0103 la Istanbul a dormit \u00eentruna. A spus Didei \u0219i Ninelei c\u0103 trebuia s\u0103 se obi\u0219nuiasc\u0103, nu fusese niciodat\u0103 \u00een afara grani\u021belor, cu ineditul c\u0103l\u0103toriei care era altceva dec\u00e2t drumul p\u00e2n\u0103 la p\u0103rin\u021bii s\u0103i. \u00cen scurtele momente c\u00e2nd se trezea, constata cu pl\u0103cere c\u0103 toat\u0103 lumea, inclusiv cele dou\u0103 femei ale sale, se plictiseau, chiar dac\u0103 nimeni nu recuno\u0219tea deschis. Trecerea prin Bulgaria \u0219i prin partea european\u0103 a Turciei, nu oferea prea multe prilejuri care s\u0103 le ridice tonusul de c\u0103l\u0103tor dornic de momente de \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ire turistic\u0103. Dida s-a resemnat p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 adormind \u0219i ea, iar Ninela \u0219i-a ocupat orele cu frecatul tabletei, rareori arunc\u00e2ndu-\u0219i privirea pe fereastra autocarului. Era o mic\u0103 victorie pentru el, considera \u00een starea de semitrezie domnul Hilea, care spera ca \u0219i restul excursiei s\u0103 decurg\u0103 sub acelea\u0219i auspicii terne.
\nAjun\u0219i la Istanbul lucrurile s-au schimbat \u00eens\u0103. Dup\u0103 ce s-au cazat f\u0103r\u0103 prea mult\u0103 zarv\u0103, so\u021bia \u0219i fiica \u0219i-au propus s\u0103 cucereasc\u0103 noua Rom\u0103:
\n\u2014 Gata cu plictiseala, a proclamat Dida cu un av\u00e2nt care era, dup\u0103 p\u0103rerea lui Hilea, demn de o cauz\u0103 mai bun\u0103, Istanbulul e al nostru. S-a dovedit c\u0103 so\u021bul ei le \u00eencetinea \u00een transpunerea \u00een fapte a elanului lor cuceritor \u0219i l-au trimis am\u00e2ndou\u0103 \u00eenapoi la vatr\u0103.
\n\u2014 Te degrad\u0103m, a decretat pe un ton emfatic \u0219i fals Dida, nu e\u0219ti demn de armata noastr\u0103 invincibil\u0103! \u00cencerca s\u0103 se manifeste a\u0219a cum credea c\u0103 trebuie s\u0103 o fac\u0103 \u00eentr-o atare \u00eemprejurare. Hilea nu \u0219tia, nu avea de unde s\u0103 \u0219tie, dar to\u021bi turi\u0219tii de pe aceast\u0103 planet\u0103 se manifestau identic, adic\u0103 altfel \u00een z\u0103rile str\u0103ine dec\u00e2t acas\u0103. Era o r\u0103bufnire de dorin\u021be reprimate \u00eendelung, care se transformau \u00eentr-o tr\u0103ire artificial\u0103. Un entuziasm artificial, o dorin\u021b\u0103 de a parcurge kilometri \u00eentregi pe jos, ceea ce acas\u0103 nu se obi\u0219nuia, \u00eembr\u0103c\u0103minte fistichie care acas\u0103 ar fi fost exilat\u0103 \u00een cine \u0219tie ce ungher de \u0219ifonier, foame de orice aducea a ceva comestibil, doar pentru a se conforma ideii c\u0103 trebuie \u00eencercate acele gastronomii neluate \u00een seam\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci, dare \u00een spectacol cu orice prilej, doar din necesitatea de a avea mai t\u00e2rziu ce povesti despre contactele cu localnicii pitore\u0219ti.
\nDomnul Hilea a r\u0103mas \u00een camera de hotel, \u00eentins \u00een fotoliul din fa\u021ba televizorului stins. Nu era un amator al buton\u0103rii telecomenzii nici acas\u0103, darmite aici, unde, \u00ee\u0219i \u00eenchipuia el, toate programele erau turce\u0219ti. \u0218i chiar dac\u0103 nu era a\u0219a, pe el nu-l interesau \u00eentr-un mod evident. A stat cele \u0219ase, \u0219apte ore, c\u00e2t timp a durat noua cucerire a Constantinopolului de c\u0103tre Dida \u0219i fiica lor, \u00een fotoliul acela, \u0219edere \u00eentrerupt\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, doar de rezolvarea necesit\u0103\u021bilor strict fiziologice primare, ocup\u00e2ndu-se cu rezolvarea problemelor de \u0219ah. Era un \u00eendr\u0103gostit de \u0219ah, pasiune transmis\u0103 de c\u0103tre unul dintre fra\u021bii mai mici ai tat\u0103lui s\u0103u, care \u00ee\u0219i cioplise singur piesele \u0219i \u00eentreaga zi juca \u0219ah cu unu dintre verii s\u0103i. Se obi\u0219nuise cu aceast\u0103 plictiseal\u0103 imens\u0103 pentru cei care habar nu aveau de tainele \u0219ahului \u0219i \u00eei \u00eenso\u021bea pretutindeni pe cei doi, iar mai t\u00e2rziu se obi\u0219nuise, dup\u0103 ce jocul \u00eei devenise clar ca alfabetul, s\u0103 rezolve probleme de \u0219ah. Nu mai g\u0103sise pasiona\u021bi de \u0219ah, care s\u0103-l joace a\u0219a cum \u00eel juca el, \u00een voia timpului.
\nRezolva probleme de \u0219ah, dar mintea lui f\u0103cea \u00een paralel bilan\u021bul celei dint\u00e2i zile a excursiei. Lucrurile nu fuseser\u0103 a\u0219a de rele, cam ca acas\u0103. Dormise mult, \u00ee\u0219i satisf\u0103cea pasiunea pentru jocul s\u0103u preferat, nu cunoscuse prea mult\u0103 lume dintre ceilal\u021bi turi\u0219ti din autocarul cu care venise. \u00cei re\u021binuse aten\u021bia, involuntar desigur, un individ care amesteca atunci c\u00e2nd vorbea cuvintele rom\u00e2ne\u0219ti cu cele fran\u021buze\u0219ti, dar nu f\u0103cea aceasta ostentativ ci parc\u0103 scuz\u00e2ndu-se c\u0103 nu poate altfel. Domnul Hilea \u0219tia doar limba rus\u0103, de aceea \u0219i acas\u0103 \u021binea de multe ori televizorul deschis pe Rossia 1.
\nFran\u021buzistul, a\u0219a \u00eel poreclise \u00een cercul lor, familia Hilea pe tovar\u0103\u0219ul de excursie, nu era zgomotos, dar avea o tr\u0103s\u0103tur\u0103 care le f\u0103cuse pe so\u021bia \u0219i pe fiica lui \u0219i apoi \u0219i pe el, s\u0103 st\u0103ruie cu privirea asupra sa: vorbea c\u00e2ntat \u0219i modulat ca tonalitate \u0219i se mira de toate cele v\u0103zute. Oric\u00e2t ar fi fost un lucru sau un fapt de minor, numai ce se auzea vocea melodioas\u0103 a frantuzistului cum comenteaz\u0103 \u00een cuvinte alese ceva \u00een leg\u0103tur\u0103 cu acela. Ciudat, \u00ee\u0219i spunea Hilea, iar acum, \u00een fa\u021ba tablei de \u0219ah, cel de-al doilea nivel al min\u021bii sale lu\u00e2nd parc\u0103 modelul celui dint\u00e2i, analiza unele dintre desf\u0103\u0219ur\u0103rile de peste zi, vocea lui nu este strident\u0103, zgomotoas\u0103 \u0219i cu toate c\u0103 \u00eei place s\u0103 vorbeasc\u0103 mult, nu agaseaz\u0103. Pentru el era ceva chiar ciudat, confruntat la birou aproape numai cu indivizi insisten\u021bi p\u00e2n\u0103 la revolt\u0103. Iar domnului Hilea nu-i pl\u0103cea revolta, nici la al\u021bii \u0219i cu at\u00e2t mai mult la el. Pentru el, cineva care ridica tonul mai mult dec\u00e2t era necesar pentru a se face auzit, care repeta de mai multe ori acelea\u0219i enun\u021buri evidente, care purta discu\u021bia dincolo de subiectul problemei \u00een flec\u0103reli f\u0103r\u0103 rost, era indezirabil, irevocabil \u0219i definitiv. Paradoxal, continua mintea sa paralel\u0103 analiza, frantuzistul f\u0103cea toate acestea, dar nu-l deranja deloc. Spera ca \u0219i acest aspect, privitor la ceilal\u021bi turi\u0219ti cu care \u00ee\u0219i \u00eemp\u0103r\u021bea habitatul \u00een autocar, s\u0103 se dovedeasc\u0103 general. Aflat \u00een aceast\u0103 situa\u021bie de turist, oarecum, f\u0103r\u0103 voia lui, Hilea ar fi dorit s\u0103 \u00eencadreze \u00een aceea\u0219i schem\u0103 \u0219i aceast\u0103 deplasare spre tainele Asiei, chiar dac\u0103 era vorba doar de cea mic\u0103. Aceasta era una din glumele sale interioare, n\u0103scocit\u0103 ad-hoc pentru a se adapta la viitoarele presupus deranjante evenimente.
\nDesf\u0103\u0219urarea excursiei a dat dreptate domnul Hilea justific\u00e2ndu-i speran\u021bele. Pronia cereasc\u0103 sau hazardul naturii lucrurilor a f\u0103cut ca Dida \u0219i Ninela s\u0103 se \u00eemprieteneasc\u0103 cu familia Fran\u021buzistului, pe numele s\u0103u mic Patric. Cu el \u0219i cu so\u021bia sa, vizitaser\u0103 cele dou\u0103 \u00een prima zi Istanbulul, iar Dida avea numai cuvinte entuziaste despre Patric, iar domnul Hilea nu o contrazicea. Era ceva nou pentru Dida. \u00cenceputurile popasurilor de c\u00e2te o noapte, dup\u0103 ce au plecat din Bosfor \u00eendrept\u00e2ndu-se spre Ankara, vechea capital\u0103, le petreceau \u00eempreun\u0103 cu familia Angheloiu, ba colind\u00e2nd \u00eemprejurimile hotelurilor, ori st\u00e2nd p\u00e2n\u0103 mai t\u00e2rziu \u00eentr-una din camerele lor. \u0218i lui Patric \u00eei pl\u0103cea \u0219ahul \u0219i-l \u00eenso\u021bea cu pl\u0103cere pe Hilea \u00een analizele problemelor sale de \u0219ah, iar uneori chiar jucau c\u00e2te o partid\u0103 mai mult a\u0219a, ca s\u0103 treac\u0103 timpul. Hilea observase c\u0103 nu-i interesa pe nici unul s\u0103 c\u00e2\u0219tige neap\u0103rat. Partida de \u0219ah era mai mult un pretext pentru a sta de vorb\u0103, iar Hilea reg\u0103sea \u00een vorba lui Patric pl\u0103cerea de a sta omene\u0219te de vorb\u0103 cu altcineva \u00een afara colegilor de la birou. Nu sim\u021bea nici un pericol sau vreo indispozi\u021bie, c\u00e2t de mic\u0103, atunci c\u00e2nd \u00eel asculta cum poveste\u0219te despre evenimente pe care altcineva le-ar fi trecut cu vederea. \u201eNesemnificativ!\u201d, ar fi exclamat cineva str\u0103in, dar lucrurile nesemnificative \u00eei \u00eentemeiaser\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci existen\u021ba domnului Hilea. Era pentru prima dat\u0103 c\u00e2nd sim\u021bea ceva nel\u0103murit, un sentiment de ner\u0103bdare pe care-l avea a\u0219tept\u00e2ndu-l diminea\u021ba pe Frantuzist. Chiar i-a spus, \u00eentr-una din zile, cum \u00eel numea el \u00een intimitatea g\u00e2ndurilor lui, iar Patric a r\u00e2s, p\u0103r\u00e2nd m\u0103gulit.
\n\u2014 Nu \u021bi se pare, hm\u2026, deplasat, dac\u0103 nu jignitor?
\n\u2014 \u00cemi place, i-a r\u0103spuns Patric. Nimeni nu mi-a spus vreodat\u0103 altfel dec\u00e2t pe nume. \u00cemi place aceast\u0103 transgresare a onomasticii. \u0218i de fapt, a ad\u0103ugat el, \u00eemi plac \u00een general transgres\u0103rile, metamorfozele, transform\u0103rile\u2026 Era, din nou, pentru \u00eent\u00e2ia dat\u0103 c\u00e2nd Hilea nu sim\u021bea nici o amenin\u021bare \u00een fa\u021ba cuiva care iubea schimbarea, chiar dac\u0103 nu folosea cuv\u00e2ntul acesta. Datorit\u0103 lui Patric, reu\u0219ise s\u0103 fac\u0103 fa\u021b\u0103 drumului, modific\u0103rilor de peisaj, oamenilor diferi\u021bi pe care \u00eei vedea, dialectelor turce\u0219ti vorbite \u00een zonele pe unde treceau. Se adaptase cu cealalt\u0103 jum\u0103tate a min\u021bii sale, aceea care \u00eel privise \u00eentotdeauna de undeva din afar\u0103 \u0219i a c\u0103rei voce batjocoritoare o auzea des acas\u0103, dar ale c\u0103rei apari\u021bii se r\u0103riser\u0103 de c\u00e2nd \u00eel cunoscuse pe Fran\u021buzist. Pentru el Patric era o plictiseal\u0103 bun\u0103, de care avea nevoie. Cel pu\u021bin \u00een aceast\u0103 excursie. Nu se g\u00e2ndea la ce va fi dup\u0103 \u00eentoarcere, dar g\u00e2ndul c\u0103 \u00ee\u0219i va relua munca la birou, dup\u0103 aventura turc\u0103 \u2014 a\u0219a o considera el \u2014, \u00eel \u00eenduio\u0219a. Vocea sa, nu mai p\u0103rea la fel de batjocoritoare atunci c\u00e2nd se g\u00e2ndea la prietenia \u2014 oare era deja o prietenie? \u2014 sa cu Patric \u0219i la viitorul ei. Domnul Hilea se considera un om plictisitor, dar nu pentru sine ci pentru al\u021bii, i-o spuseser\u0103 mul\u021bi din cunoscu\u021bii s\u0103i, inclusiv Dida \u0219i Ninela \u0219i era oarecum uimit de reac\u021bia lui Patric fa\u021b\u0103 de el. Hilea \u0219tia c\u00e2nd \u00eei plictise\u0219te pe al\u021bii, nu se putea ab\u021bine s\u0103 fac\u0103 asta \u0219i nu f\u0103cea altceva, dar \u00een cazul lui Patric, plictiseala indus\u0103 nu p\u0103rea s\u0103 fie con\u0219tientizat\u0103 de Fran\u021buzist. Acesta p\u0103rea s\u0103 fie imun la plictiseal\u0103 \u0219i, \u00ee\u0219i spunea Hilea, poate c\u0103 asta \u00eei f\u0103cea pe ei s\u0103 se apropie.
\nDup\u0103 Ankara traseul s-a ab\u0103tut spre sud, spre Konya, apoi a urmat Antalya \u0219i, \u021bin\u00e2nd litoralul sudic la Mediterana, au ajuns la Izmir unde au \u0219i \u00eennoptat \u00een a \u0219aptea zi. Diminea\u021ba ghidul i-a anun\u021bat triumf\u0103tor:
\n\u2014 \u00cen seara aceasta suntem la Troia. Felul \u00een care o f\u0103cuse, a fost prilej de multe glume cu specific troian, \u201eMergem s\u0103 cucerim din nou Troia\u201d, \u201eTroia va fi cucerit\u0103 \u0219i de rom\u00e2ni\u201d, \u201eDe fapt nu facem dec\u00e2t s\u0103 reedit\u0103m faptele lui Ahile, tracul\u201d, s-a \u00eencumetat chiar s\u0103 ironizeze altcineva, \u201eP\u0103zea Eleno, venim s\u0103 te aducem acas\u0103, curvo!\u201d a ad\u0103ugat un misogin pref\u0103cut.
\n\u2014 Pas ris, ca \u00een Gargantua, f\u0103r\u0103 r\u00e2s prieteni, complet\u0103 \u0219irul amuzamentelor verbale Patric, str\u0103duindu-se fals s\u0103 fie serios \u0219i s\u0103 fie pe lungimea de und\u0103 a entuziasmului ghidului, mai mult pentru ideea c\u0103 se apropie de sf\u00e2r\u0219it \u0219i aceast\u0103 excursie, dec\u00e2t pentru apropiata vizitare a celebrului \u0219i legendarului ora\u0219 antic.
\n\tDomnul Hilea nu putea s\u0103 fie dec\u00e2t mul\u021bumit de cum decurseser\u0103 lucrurile p\u00e2n\u0103 \u00een acel moment. Vecin\u0103tatea lui Patric \u00eel scutise de alte apropieri, Dida fusese entuziasmat\u0103, a\u0219a cum se entuziasma ea de fiecare dat\u0103, dar acum poate mai mult, de rela\u021bia pe care o \u00eenchegase cu doamna Angheloiu. Toate trei, aici g\u0103sindu-\u0219i locul ca o pies\u0103 \u00eentr-un puzzle domestic \u0219i Nineta, erau nedesp\u0103r\u021bite. Toate foarte vorb\u0103re\u021be, i-au l\u0103sat pe cei doi b\u0103rba\u021bi s\u0103-\u0219i g\u0103seasc\u0103 debu\u0219eele de care aveau nevoie, unul \u00een cel\u0103lalt. Hilea \u00ee\u0219i men\u021binea p\u0103rerile pe care \u0219i le formase \u00een a doua zi despre Fran\u021buzist, iar Patric \u00eel admira pe Hilea pentru imperturbabilul s\u0103u sim\u021b de a rezista plictisului, sub orice form\u0103 ar fi ap\u0103rut acesta. Era ca o plato\u0219\u0103 impenetrabil\u0103 care \u00eel ap\u0103ra pe acest domn, considera Patric, de orice fapt nea\u0219teptat.
\n\u00ce\u0219i \u00eencepeau ziua \u00een autocar cu o mic\u0103 problem\u0103 de \u0219ah, iar seara se \u00eencheia tot cu una. \u00cen restul zilei f\u0103ceau \u0219i ei ce f\u0103ceau \u0219i ceilal\u021bi, dar parc\u0103 tr\u0103iau \u00eentr-o lume paralel\u0103 cu ace\u0219tia. Patric \u00ee\u0219i continua comentariile armonioase la vederea fiec\u0103rui peisaj, a fiec\u0103rui sat, ape, deal, oameni \u0219i animale, dar lumea lui Hilea era aceea care \u00eel acaparase mult mai intens. \u0218i nu era vorba de ceea ce spunea Hilea, de cum o f\u0103cea, ci de felul lui de a fi, de acea carism\u0103 a nesemnificativului, care \u00eei atrage pe aceia care au avut o via\u021b\u0103 plin\u0103 de evenimente. Patric avusese din acestea din bel\u0219ug. \u00cen Fran\u021ba, unde se g\u0103sea deja la dou\u0103zeci \u0219i unu de ani, intrase f\u0103r\u0103 s\u0103 stea pe g\u00e2nduri prea mult \u00een Legiunea str\u0103in\u0103, iar de atunci \u0219i p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd o p\u0103r\u0103sise \u00een urm\u0103 cu trei ani, v\u0103zuse multe, i se \u00eent\u00e2mplaser\u0103 multe \u0219i f\u0103cuse la fel de multe, unele mai pu\u021bin onorabile, i se confesa cu glas sc\u0103zut lui Hilea. Fran\u021buzistul, g\u0103sea \u00een amicul s\u0103u ceea ce \u00eei lipsise, lini\u0219tea unei vie\u021bi sortite plictisului. S\u0103 nu se g\u00e2ndeasc\u0103 la nimic serios, ci doar la nimicuri, toat\u0103 ziua. S\u0103 nu fac\u0103 ceva cu implica\u021bii de fiecare dat\u0103 grave, pentru al\u021bii ca \u0219i pentru mintea \u0219i trupul s\u0103u, ci doar gesturi lipsite de importan\u021b\u0103. Hilea era ideal pentru vindecarea lui Patric de orice spirit aventuros, acela care \u00eel m\u00e2nase a\u0219a de t\u00e2n\u0103r \u00een Legiune.
\n\u00cen sera celei de-a opta zi erau \u00een satul Tevfikiye, ab\u0103t\u00e2ndu-se spre st\u00e2nga din drumul european E87, ocolind prin Gokcali \u0219i trec\u00e2nd prin alt sat Ciplak. \u00cen satul Tevfikiye, au fost caza\u021bi la pensiunea Troia, gr\u0103dina pensiunii deschiz\u00e2ndu-se chiar spre ruinele cet\u0103\u021bii Troia, aflate la \u0219ase sute de metri. Odat\u0103 ce lumea s-a lini\u0219tit, dup\u0103 cin\u0103 Patric \u0219i Hilea au luat-o \u00eencet la pas, \u00een \u00eentuneric spre cetate. Dida \u0219i doamna Angheloiu, au r\u0103mas \u00een lini\u0219tea barului la o cafea \u0219i un coniac discut\u00e2nd despre ultimele cancanuri din \u021bar\u0103. Le alimenta cu \u0219tiri \u201ede senza\u021bie\u201d, Nineta cu tableta ei de care nu se desp\u0103r\u021bea un pas.
\nDrumul urca u\u0219or spre ceea ce b\u0103nuiau c\u0103 sunt ruinele celebrei cet\u0103\u021bi. Ghidul, grijuliu cu turi\u0219tii s\u0103i, le povestise despre Elena, despre dragostea adulter\u0103 dintre ea \u0219i Paris, despre fuga ei \u00eempreun\u0103 fiul regelui Priam, despre furia lui Agamemnon, so\u021bul ei \u0219i chemarea la lupt\u0103 \u00eempotriva r\u0103pitorilor, despre rezervele unora dintre regii ahei, c\u0103rora motivul li se p\u0103rea, chiar \u00een condi\u021biile timpului, pueril \u2014 iar aici Patric avea comentariile sale personale \u2014, despre Odiseu numit la fel \u0219i Ulisse sau Ulise pentru a respecta titlul unui roman celebru al epocii contemporane, despre luptele de sub zidurile cet\u0103\u021bii Troia \u0219i evenimentele care urmau: Briseis \u0219i luarea ei de la Ahile de c\u0103tre Agamemnon, furia lui Ahile, avansul troienilor sprijini\u021bi de \u00eensu\u0219i Zeus, moartea lui Patrocle \u2014 cite\u0219te amantul lui Ahile, probabil ambisex \u2014, furia devastatoare a eroului trac, moartea umilitoare a lui Hector, g\u0103sirea c\u0103lc\u00e2iului vulnerabil al lui Ahile \u0219i moartea eroului, retragerea fals\u0103 a grecilor, calul troian, p\u0103c\u0103leala lui Odiseu-Ulise, naivitatea troienilor care introduc \u00een cetate calul plin cu ahei, s\u0103rb\u0103toarea victoriei, deschiderea por\u021bilor de c\u0103tre aheii din burta calului, adev\u0103rata victorie a grecilor, adev\u0103rata \u00eenfr\u00e2ngere a troienilor, drumurile legendei cu Eneas, \u00eentemeierea Romei, alte drumuri prin istorie. Ghidul fusese, asta le spusese chiar de la urcarea \u00een autocar, profesor de istorie. Punct.
\nCei doi aveau senza\u021bia c\u0103 urcau spre o lumin\u0103 care izvora de-a dreptul din deal unde se g\u0103seau ruinele antice, iar vorbele lor referindu-se la cu totul altceva dec\u00e2t la Troia \u00eei \u00eendemnau s\u0103 continue drumul \u0219i dialogul lor despre ideea de trecere a obi\u0219nuitului \u00een neobi\u0219nuit.
\n\u2014 Toate astea se petrec pe nesim\u021bite, spunea domnul Hilea, \u00eencep de undeva \u0219i sf\u00e2r\u0219esc acolo unde nu te a\u0219tep\u021bi, dar altfel.
\n\u2014 Cred c\u0103 excursia asta este un exemplu \u00een acest sens \u0219i pentru mine \u0219i pentru tine, \u00eei prelu\u0103 ideea Patric. De c\u00e2nd am venit \u00een \u021bar\u0103 nu am reu\u0219it s\u0103 m\u0103 conving c\u0103 trecutul este trecut \u0219i c\u0103 a r\u0103mas undeva \u00een urm\u0103. Nu m-am putut obi\u0219nui cu trezirea la o or\u0103 mai t\u00e2rzie, de exemplu. \u00centotdeauna m\u0103 trezeam la cinci acolo \u00een Legiune \u0219i tot a\u0219a \u0219i dup\u0103. Aici am reu\u0219it s\u0103 m\u0103 lini\u0219tesc \u0219i pentru prima dat\u0103 \u00een at\u00e2\u021bia ani am reu\u0219it s\u0103 m\u0103 ridic din pat la opt. \u0218i asta \u00een mod sigur \u021bi se datoreaz\u0103. Hilea t\u0103cea \u0219i-l asculta pe cel\u0103lalt. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cristina Maria \u015eTEFAN Rupt de realitate Noaptea oarb\u0103, noaptea-lini\u015fte, noaptea-sidef\u2026 noaptea \u00eenm\u0103rmurit\u0103, speriat\u0103 nu vrea s\u0103 renun\u0163e\u2026 nu vrea s\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19027"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=19027"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19027\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":19029,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19027\/revisions\/19029"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=19027"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=19027"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=19027"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}