{"id":19009,"date":"2022-08-30T15:37:45","date_gmt":"2022-08-30T12:37:45","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19009"},"modified":"2022-08-30T15:37:45","modified_gmt":"2022-08-30T12:37:45","slug":"spatii-culturale-nr-32-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=19009","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 32 (9)"},"content":{"rendered":"

Virgil DIACONU<\/strong>
\n\"\"

CANONUL LITERAR OCCIDENTAL BLOOMIAN *<\/strong><\/p>\n

Volumul Canonul occidental. C\u0103r\u0163ile \u015fi \u015ecoala Epocilor (1), al criticului \u015fi profesorului universitar american Harold Bloom, editat \u00een anul 1994 \u015fi tradus la noi \u00een 1998, nu este dedicat \u00een mod special postmodernismului literar, ci literaturii occidentale \u00een general, a\u015fadar literaturii clasice, moderne \u015fi postmoderne. Acest triplu obiect literar, sub\u00een\u0163eles \u00een cartea lui Bloom, ne permite s\u0103 desprindem c\u00e2teva judec\u0103\u0163i ale criticului cu privire la ultimele dou\u0103 literaturi \u015fi, mai cu seam\u0103, la literatura postmodern\u0103 de care ne ocup\u0103m.
\n\u00cenainte de a ne dedica discursului critic al universitarului american, ar trebui s\u0103 ne reamintim c\u0103 \u00een domeniul literaturii no\u0163iunea de canon are trei sensuri: 1). sensul de set de reguli estetice, a\u015fadar de concept estetic constitutiv sau creator de opere literare estetice; 2). sensul de list\u0103 sau canon de opere literare fundamentale sau estetice; 3). sensul de canon evaluator sau critic, prin care judec\u0103m \u015fi departaj\u0103m operele literare estetice de operele literare pseudoestetice \u015fi de cele extraestetice \u015fi \u00eentocmim, \u00een fond, lista operelor literare estetice, fundamentale sau canonice ale literaturii.
\nCanonul literar despre care vorbim exprim\u0103 numai fiin\u0163a operelor literare estetice sau de valoare \u015fi de aceea el ar fi s\u0103 poarte numele de canon estetic. \u00cen mod curent, i se spune totu\u015fi canon, \u00een\u0163eleg\u00e2ndu-se c\u0103 este vorba de canonul estetic\u2026 Canonul estetic constitutiv se distinge de canonul pseudoestetic constitutiv al operelor literare pseudoestetice \u015fi, fire\u015fte, de canoanele constitutive ale operelor extraliterare, deci ale operelor care sunt de alt\u0103 natur\u0103 dec\u00e2t literar\u0103.
\n\u00cen continuare, voi c\u0103uta s\u0103 aflu ce \u00eenseamn\u0103 pentru Bloom literatura occidental\u0103. Cum \u00een\u0163elege criticul american fiin\u0163a acestei literaturi, a\u015fadar conceptul sau canonul literar occidental?<\/p>\n

1.0. Stranietatea \u015fi anxietatea \u2013 principiile estetice ale canonului literar occidental bloomian<\/strong><\/p>\n

At\u00e2t din cele dou\u0103 minisec\u0163iuni teoretice de la \u00eenceputul c\u0103r\u0163ii Canonul occidental c\u00e2t \u015fi din ampla sec\u0163iune dedicat\u0103 analizei operelor a 26 de scriitori canonici ne d\u0103m seama c\u0103 Bloom discut\u0103 literatura \u2013 literatura de la \u00eenceputuri \u015fi p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi \u2013 \u00een func\u0163ie de dou\u0103 principii estetice: stranietatea \u015fi anxietatea.
\nStranietatea \u015fi anxietatea sunt, a\u015fadar, principiile estetice sau canonice din care se constituie canonul literar occidental \u00een temeiul c\u0103ruia scriitorul \u00ee\u015fi construie\u015fte opera literar\u0103. Criticul de la Yale se pronun\u0163\u0103 pentru cercetarea \u015fi judecarea operelor literare chiar \u00een temeiul principiilor estetice generative, acuz\u00e2nd \u201e\u00eendep\u0103rtarea de estetic\u201d, \u201efuga de estetic sau reprimarea lui\u201d de c\u0103tre \u201e\u015ecoala Resentimentului\u201d, \u015fcoal\u0103 f\u0103cut\u0103 de critica \u015fi mediile universitare americane. Bloom ap\u0103r\u0103 principiile estetice fa\u0163\u0103 de to\u0163i aceia care canonizeaz\u0103 operele literare \u00een temeiul unor criterii exterioare literaturii \u2013 politice, etnice, sexuale, geografice, sociologice, istorice, filozofice, ideologice, etice, religioase, psihanalitice etc. \u2013, care proced\u00e2nd astfel falsific\u0103 modul autentic de evaluare al operelor literare. \u00cen temeiul evalu\u0103rii estetice se \u015fi \u00eentocme\u015fte, de altfel, lista operelor literare estetice sau canonul de opere literare.<\/p>\n

1.1. Stranietatea <\/strong><\/p>\n

Primul principiu al operei literare este stranietatea. Fiecare oper\u0103 de valoare, indiferent de epoca \u00een care a fost scris\u0103, spune Bloom, are \u201enoutatea \u015fi stranietatea ei\u201d, iar atunci c\u00e2nd o cite\u015fti
\n\u201eai senza\u0163ia \u00eent\u00e2lnirii cu ceva str\u0103in, mai cur\u00e2nd o uimire nefireasc\u0103 dec\u00e2t o \u00eemplinire a a\u015ftept\u0103rilor.\u201d (ib., p. 6). <\/p>\n

Stranietatea este definit\u0103 de Bloom ca fiind
\n\u201eun fel de originalitate, care ori nu poate fi asimilat\u0103, ori ne asimileaz\u0103 ea pe noi \u00een a\u015fa m\u0103sur\u0103 \u00eenc\u00e2t nu ne mai apare ca stranie.\u201d (ib., p. 6). <\/p>\n

Trec\u00e2nd peste faptul ilogic ce ne spune c\u0103 \u00een receptare stranietatea operelor \u201enu mai este stranie\u201d, ne vom \u00eentreba totu\u015fi la ce se refer\u0103 stranietatea? La idei, expresie, referin\u0163\u0103, viziune, lexic, frazare, muzicalitate, personaje? Pentru c\u0103 Bloom nu face preciz\u0103ri \u00een acest sens, apreciez c\u0103 ceea ce ne apare drept straniu, a\u015fadar inedit, imprevizibil, neobi\u015fnuit, miraculos \u00een opera literar\u0103 este ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 la nivel ideatic. Stranii sunt ideile literaturii, care se constituie ca viziune asupra realit\u0103\u0163ii, a existen\u0163ei.
\nBloom vede \u00een stranietate nu doar un element esen\u0163ial, canonic al operei literare, ci \u015fi un criteriu al canoniz\u0103rii operelor:
\n\u201eStranietatea, dup\u0103 cum continui s\u0103 descop\u0103r, este o prim\u0103 cerin\u0163\u0103 pentru intrarea \u00een canon.\u201d (ib., p. 231),<\/p>\n

a\u015fadar pentru intrarea \u00een canonul (lista) de opere fundamentale. Postura de criteriu al canoniz\u0103rii pe care o are stranietatea \u00een calitatea ei de principiu estetic este c\u00e2t se poate de legitim\u0103, pentru c\u0103 principiile estetice (canonice) de \u00eentemeiere a operelor literare sunt totodat\u0103 \u015fi principii critic-estetice de evaluare \u015fi canonizare a lor. <\/p>\n

1.2. Anxietatea <\/strong><\/p>\n

\u00cen viziunea lui Bloom, cel de-al doilea principiu estetic al operei literare este anxietatea. Ca principiu estetic (canonic) f\u0103uritor de oper\u0103 literar\u0103, anxietatea are pentru criticul american, mai \u00eent\u00e2i, \u00een\u0163elesul de nelini\u015fte, tulburare afectiv\u0103 sau tensiune afectiv\u0103. \u00cen\u0163eleas\u0103 astfel, anxietatea este proprie tuturor operelor literare:
\n\u201eo poezie, un roman sau o pies\u0103 de teatru adun\u0103 \u00een ele toate tulbur\u0103rile omenirii, printre ele \u015fi teama de moarte (\u2026).\u201d (ib., p. 18, s.n.). <\/p>\n

Prin piesele lui Shakespeare, de exemplu, \u201esute de milioane de oameni (\u2026) se confrunt\u0103 cu propriile lor spaime, fantasme (\u2026).\u201d (ib., p. 35, s.n.).
\nDup\u0103 cum se vede, anxietatea proprie operei literare (literaturii) este un nume nou pentru lucruri vechi, pentru c\u0103 estetica literar\u0103 a vorbit \u00een repetate r\u00e2nduri, din Antichitate \u015fi p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi, despre sentimentele, lirismul sau emo\u0163iile pe care opera literar\u0103 le comunic\u0103 \u015fi treze\u015fte \u00een noi. Literatura pune \u00een pagin\u0103 mi\u015fc\u0103ri suflete\u015fti-spirituale \u015fi prin aceasta ea d\u0103 aten\u0163ie \u00een mod special sufletului nostru. Anxiet\u0103\u0163ile, tulbur\u0103rile, spaimele \u015fi fantasmele despre care vorbe\u015fte Bloom sunt astfel de mi\u015fc\u0103ri suflete\u015fti.
\nImportan\u0163a anxiet\u0103\u0163ii \u2013 \u00een\u0163eleas\u0103 ca nelini\u015fte, tulburare afectiv\u0103, lirism \u2013 ca principiu al operei literare estetice este recunoscut\u0103 \u00een mod clar de Bloom:
\n\u201eoperele literare de succes sunt aduc\u0103toare de anxietate, nu un antidot pentru ea.\u201d (ib., p. 34). <\/p>\n

2.0. Poetica \u201eanxietatea influen\u0163elor\u201d <\/strong><\/p>\n

Bloom subordoneaz\u0103 cele dou\u0103 principii estetice abia prezentate teoriei sale centrale numit\u0103 \u201eanxietatea influen\u0163elor\u201d \u2013 \u201eanxietatea influen\u0163elor literare\u201d \u2013, care se refer\u0103 la modul \u00een care scriitorul \u00ee\u015fi construie\u015fte opera. Anxietatea influen\u0163elor literare este, a\u015fadar, o poetic\u0103. Tocmai despre aceast\u0103 poetic\u0103 vom discuta \u00een continuare.
\nCriticului american crede c\u0103 atunci c\u00e2nd \u00ee\u015fi creeaz\u0103 opera, scriitorul se las\u0103 influen\u0163at cu bun\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103 de operele literare ale marilor scriitori predecesori:
\n\u201eO oper\u0103 canonic\u0103 puternic\u0103 nu poate exista \u00een afara procesului influen\u0163elor literare.\u201d (ib., p. 10).<\/p>\n

\u015ei, de vreme ce opera canonic\u0103 puternic\u0103 \u201enu poate exista \u00een afara procesului influen\u0163elor literare\u201d, influen\u0163ele literare constituie chiar regula, chiar norma de construire, de creare a operei literare. \u015ei Bloom continu\u0103 \u00een aceea\u015fi idee:
\n\u201ePoezii, nuvele, romane \u015fi piese de teatru apar ca r\u0103spuns la alte poezii, nuvele, romane \u015fi piese de teatru anterioare (\u2026).\u201d (ib., p. 11). <\/p>\n

Opera literar\u0103 se constituie, a\u015fadar, ca r\u0103spuns, ca replic\u0103 la operele scriitorilor predecesori de care scriitorul se las\u0103 influen\u0163at.
\nCriticul mai precizeaz\u0103 c\u0103 \u201einfluen\u0163area (\u2026) \u00eenseamn\u0103 \u00eentotdeauna interpretare.\u201d (ib., p. 23, s. n.). Bloom chiar insist\u0103 \u00een c\u00e2teva r\u00e2nduri asupra faptului c\u0103 noile opere literare sunt interpret\u0103ri ale operelor literare apar\u0163in\u00e2nd unor scriitori predecesori:
\n\u201eOrice oper\u0103 literar\u0103 important\u0103 este o lectur\u0103 creativ-gre\u015fit\u0103 \u015fi o interpretare gre\u015fit\u0103 (s. n.) a unui text precursor (sau a mai multora).\u201d (ib., p. 11). <\/p>\n

\u201eInterpretarea gre\u015fit\u0103\u201d a operelor scriitorilor predecesori este, cumva, chiar originalitatea noului scriitor. Iar noul scriitor trebuie musai s\u0103 fie original \u00een interpretarea operelor precursoare, dac\u0103 vrea s\u0103 fie socotit un \u201escriitor puternic\u201d, adic\u0103 un scriitor de valoare. Scopul unui \u201escriitor puternic\u201d este, a\u015fadar, (\u015fi) acela de a \u00eenl\u0103tura
\n\u201egreutatea ap\u0103s\u0103toare a vechilor realiz\u0103ri literare, astfel ca originalitatea (s. n.) s\u0103 nu fie \u00een\u0103bu\u015fit\u0103 \u00eenainte de a se manifesta. Marea scriere este \u00eentotdeauna o rescriere sau un revizionism \u015fi se bazeaz\u0103 pe o lectur\u0103 ce face loc sinelui (\u2026).\u201d (ib., p. 13, s. n.), <\/p>\n

deci originalit\u0103\u0163ii, care este \u201einterpretarea gre\u015fit\u0103\u201d a operelor de care scriitorul este influen\u0163at.
\nLeg\u00e2nd lucrurile, pot s\u0103 ob\u0163in, \u00een fine, poetica anxiet\u0103\u0163ii influen\u0163elor sau poetica lui Bloom. Astfel, \u00een\u0163eleg c\u0103 noua oper\u0103 literar\u0103 \u2013 opera modern\u0103\/postmodern\u0103 \u2013 se na\u015fte prin interpretarea gre\u015fit\u0103 a operelor literare ale scriitorilor predecesori, de care m\u0103 las influen\u0163at. Eu \u00eemi creez opera prin interpretarea gre\u015fit\u0103 sau originalizarea (fie-mi \u00eeng\u0103duit acest termen!) operelor marilor scriitori predecesori, prin originalizarea unei substan\u0163e literare str\u0103ine, de \u00eemprumut. Interpretarea gre\u015fit\u0103, revizionismul sau \u201erescrierea\u201d operelor literare predecesoare de care scriitorul se las\u0103 influen\u0163at constituie poetica (poietica) anxiet\u0103\u0163ii influen\u0163elor literare sau poetica lui Bloom.
\nDe ce poart\u0103 aceast\u0103 poetic\u0103 numele de \u201eanxietatea influen\u0163elor\u201d \u015fi nu \u201einterpretarea influen\u0163elor\u201d, cum ar fi mai clar \u015fi totodat\u0103 \u00een sensul dezvolt\u0103rilor lui Bloom? Pentru c\u0103 scriitorul sufer\u0103 de un complex, crede Bloom, \u015fi anume de complexul \u201eanxiet\u0103\u0163ii influen\u0163elor\u201d: de\u015fi scriitorul este cucerit, sedus de influen\u0163ele literare, a\u015fadar de operele predecesorilor, seduc\u0163ia exercitat\u0103 de aceste opere se transform\u0103 \u00een resentiment, \u00een anxietate, \u00eentr-o tulburare care \u00eel determin\u0103 pe noul scriitor s\u0103 interpreteze gre\u015fit operele model, deci s\u0103 se abat\u0103 de la ele; s\u0103 se abat\u0103, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 a le p\u0103r\u0103si \u015fi nega. Centrat\u0103 pe influen\u0163ele literare, poetica lui Bloom este, de fapt, o poetic\u0103 textualist\u0103 motivat\u0103 psihologic.
\nDac\u0103 vom \u00eencerca, acum, s\u0103 corel\u0103m cele dou\u0103 principii estetice ale operei literare g\u0103site pu\u0163in mai \u00eenainte de Bloom \u2013 stranietatea \u015fi anxietatea\/lirismul \u2013 cu poetica interpret\u0103rii gre\u015fite a influen\u0163elor literare, atunci nu putem dec\u00e2t s\u0103 accept\u0103m c\u0103 influen\u0163ele pe care le interpreteaz\u0103 gre\u015fit noul scriitor modern\/postmodern \u00een crearea operei sale sunt \u00een primul r\u00e2nd tocmai stranietatea \u015fi lirismul care genereaz\u0103 operele predecesoare luate drept model. Stranietatea \u015fi lirismul noii opere nu sunt create de noul scriitor, ci sunt rezultatul interpret\u0103rii gre\u015fite, a rescrierii \u015fi revizuirii staniet\u0103\u0163ii \u015fi lirismului operelor create de scriitorii predecesori\u2026
\nTot ceea ce \u00eenseamn\u0103 literatur\u0103 de valoare sau estetic\u0103 \u2013 \u201eoper\u0103 canonic\u0103 puternic\u0103\u201d \u2013 este rezultatul poeticii numite \u201eanxietatea influen\u0163elor literare\u201d, crede teoreticianul american. <\/p>\n

2.1. Anxietatea influen\u0163elor literare \u015fi continuitatea tradi\u0163iei<\/strong><\/p>\n

Ce \u00een\u0163elege Bloom, mai exact, prin \u201eoperele scriitorilor predecesori\u201d, prin \u201evechile realiz\u0103ri literare\u201d sau \u201etextele precursoare\u201d? C\u00e2t de vechi sunt, de fapt, textele pe care le interpreteaz\u0103 noul scriitor pentru a-\u015fi crea opera?
\n\u201eMilton, ca \u015fi Chaucer, Spenser \u015fi Shakespeare \u00eenaintea lui, sau ca Wordsworth dup\u0103 el, a dep\u0103\u015fit pur \u015fi simplu tradi\u0163ia, subsum\u00e2nd-o. Acesta este cel mai puternic test al canonicit\u0103\u0163ii.\u201d (ib., p. 26, s. n.). <\/p>\n

Cel mai puternic test al canonicit\u0103\u0163ii, a\u015fadar al modului estetic \u00een care se creeaz\u0103 noua oper\u0103 literar\u0103, deci opera modern\u0103\/ postmodern\u0103, const\u0103 \u00een faptul c\u0103 aceasta dep\u0103\u015fe\u015fte tradi\u0163ia prin subsumarea tradi\u0163iei.
\n\u201e(\u2026) originalitatea (noii opere, p. n.) trebuie s\u0103 se \u00eembine cu mo\u015ftenirea (tradi\u0163ia, p. n.) \u015fi cu anxietatea influen\u0163ei.\u201d (ib., p. 14) \u2013 <\/p>\n

spune \u00een aceea\u015fi idee Bloom, iar asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 pe de o parte noua oper\u0103 \u2013 modern\u0103\/ postmodern\u0103 \u2013 se face din substan\u0163a operelor tradi\u0163ionale, iar pe de alt\u0103 parte c\u0103 aceast\u0103 facere presupune interpretarea gre\u015fit-original\u0103 a operelor tradi\u0163ionale, deci a operelor clasice sau de factur\u0103 clasic\u0103 luate drept model.
\n Trebuie s\u0103 remarc totu\u015fi c\u0103 termenul de tradi\u0163ie, care \u00een mod curent este \u00een\u0163eles ca fiind \u201eliteratura clasic\u0103\u201d, semnific\u0103 pentru Bloom at\u00e2t \u201eliteratura clasic\u0103\u201d, tradi\u0163ional\u0103 propriu-zis\u0103, c\u00e2t \u015fi literatura modern\u0103 timpurie, de vreme ce din interpretarea gre\u015fit\u0103 a operei \u201etradi\u0163ionali\u015ftilor\u201d Alfred Tennyson (1809-1892) \u015fi Walt Whitman (1819-1892) s-a n\u0103scut, dup\u0103 cum spune criticul american, opera poetic\u0103 modern\u0103 a lui T.S. Eliot.
\nCu aceast\u0103 precizare, \u00een care tradi\u0163ia este \u00een\u0163eleas\u0103 at\u00e2t ca tradi\u0163ie propriu-zis\u0103 c\u00e2t \u015fi ca modernitate timpurie, poetica anxiet\u0103\u0163ii influen\u0163elor \u00ee\u015fi precizeaz\u0103 mai bine obiectul-model pe care scriitorul modern\/postmodern \u00eel interpreteaz\u0103 gre\u015fit \u00een vederea producerii operei sale, a\u015fa \u00eenc\u00e2t putem spune c\u0103 \u00een viziunea criticului american literatura modern\u0103\/postmodern\u0103 este interpretarea gre\u015fit-original\u0103 a literaturii clasice\/tradi\u0163ionale. Poezia nou\u0103 (modern\u0103\/postmodern\u0103) interpreteaz\u0103 gre\u015fit poezia tradi\u0163ional\u0103, dimpreun\u0103 cu toate formele poeziei tradi\u0163ionale, dar \u015fi poezia modern\u0103 timpurie. Pentru Bloom, mari scriitori moderni\/postmoderni sunt doar aceia care
\n\u201e(\u2026) fac leg\u0103tura dintre marii \u00eenainta\u015fi \u015fi marii urma\u015fi.\u201d (ib., p. 407, s. n.), <\/p>\n

deci doar aceia care \u201eperpetueaz\u0103 canonul\u201d (Bloom) literaturii tradi\u0163ionale. Literatura tradi\u0163ional\u0103 se continu\u0103 astfel \u00een literatura modern\u0103 propriu-zis\u0103 \u015fi \u00een literatura postmodern\u0103. Marii scriitori moderni\/ postmoderni, cei care instituie opera modern\u0103\/ postmodern\u0103 \u015fi canonul literar modern\/ postmodern, perpetueaz\u0103 gre\u015fit-original literatura tradi\u0163ional\u0103\u2026 \u015ei tot ei, marii scriitori moderni\/ postmoderni, transmit, prin interpretare gre\u015fit-original\u0103, canonul tradi\u0163ional literaturii viitoare.
\nSe vede astfel c\u0103 poetica \u201eanxiet\u0103\u0163ii influen\u0163elor literare\u201d urm\u0103re\u015fte, de fapt, s\u0103 perpetueze, fie \u015fi gre\u015fit-original, literatura de tip tradi\u0163ional (\u00een dublul ei \u00een\u0163eles) \u015fi aproape s\u0103 fac\u0103 din cele trei literaturi (clasic\u0103, modern\u0103 \u015fi postmodern\u0103) una singur\u0103. Scopul lui Bloom este acela de a salva \u015fi perpetua \u00een modernitate\/ postmodernitate tipologia literaturii tradi\u0163ionale, el urm\u0103re\u015fte continuitatea literaturii \u015fi nu recunoa\u015fte nici ruptura dintre spiritul clasic \u015fi cel modern, nici relativa ruptur\u0103 dintre spiritul modern \u015fi cel postmodern.
\n\u00cen concluzie, conform poeticii anxietatea influen\u0163elor elaborat\u0103 de Bloom, \u00een\u0163eleg c\u0103 opera literar\u0103 modern\u0103\/postmodern\u0103 este creat\u0103 prin interpretarea gre\u015fit\u0103, original\u0103 a marilor opere literare care constituie tradi\u0163ia literar\u0103 \u015fi c\u0103 operele create \u00een acest fel manifest\u0103 dou\u0103 mari tr\u0103s\u0103turi estetice: stranietatea \u015fi anxietatea (lirismul). \u015ei, dup\u0103 cum pune Boloom problema, stranietatea \u015fi anxietatea (lirismul) noii opere provin din interpretarea gre\u015fit\u0103, din reciclarea straniet\u0103\u0163ii \u015fi lirismului operelor tradi\u0163ionale. Noul scriitor modern\/ postmodern nu produce, a\u015fadar, el \u00eensu\u015fi stranietate \u015fi lirism, ci straniezeaz\u0103 stranietatea clasic\u0103\/ tradi\u0163ional\u0103 \u015fi liricizeaz\u0103 lirismul clasic\/ tradi\u0163ional al operelor predecesoare\u2026 Noua literatur\u0103 se face din vechea literatur\u0103, cartea nou\u0103 din c\u0103r\u0163ile vechi.
\nIdeile lui Bloom cu privire la crearea\/ fabricarea operei literare sunt foarte apropiate de cele ale poetului \u015fi criticului T.S. Eliot, care m\u0103rturise\u015fte \u00een eseul A-l critica pe critic, scris la maturitate (1961), c\u0103 el s-a format ca poet \u00een urma influen\u0163elor venite pe de o parte din partea unor poe\u0163i-dramaturgi \u201econtemporani lui Shakespeare\u201d, deci \u201etradi\u0163ionali\u201d, iar pe de alt\u0103 parte a influen\u0163elor venite din partea unor poe\u0163i moderni precum Jules Laforgue \u015fi a poe\u0163ilor dramatici Marlowe, Webster, Tourneur, Middleton \u015fi Ford, pe care criticul \u00eei recunoa\u015fte drept \u201ementori\u201d! Iat\u0103 de pild\u0103 ce spune Eliot \u00een acest eseu cu privire la poe\u0163ii-dramaturgi \u201econtemporani lui Shakespeare\u201d ce l-au influen\u0163at:
\n\u201eDe la ace\u015fti dramaturgi minori \u00eenv\u0103\u0163asem eu ceva, form\u00e2ndu-m\u0103 ca poet; de ei (\u2026) \u00eemi fusese stimulat\u0103 imagina\u0163ia; de ei \u00eemi fusese educat sim\u0163ul ritmului; din ei \u00eemi hr\u0103nisem emo\u0163iile.\u201d (revista Tribuna nr. 238, august 2012, traducere de Virgil Stanciu).<\/p>\n

Poetul englez distinge \u00eentre influen\u0163e \u015fi imita\u0163ie, opin\u00e2nd c\u0103 \u201einfluen\u0163a poate fecunda, \u00een timp ce imita\u0163ia \u2013 \u00een special imita\u0163ia involuntar\u0103 \u2013 nu poate dec\u00e2t steriliza.\u201d (ib.).
\nTotodat\u0103, Eliot face din experien\u0163a personal\u0103 o teorie care sus\u0163ine c\u0103 \u00een general operele literare se creeaz\u0103 prin influen\u0163ele exercitate de Tradi\u0163ie, pe care uneori o mai nume\u015fte \u015fi \u201eg\u00e2ndire european\u0103\u201d \u2013 vezi \u00een aceste sens eseul Tradi\u0163ia \u015fi talentul individual (1963).
\n\u00cen ceea ce \u00eel prive\u015fte pe Bloom, acesta preia ideea influen\u0163elor exercitate de tradi\u0163ie \u015fi face din ea \u201eanxietatea influen\u0163elor\u201d literare. <\/p>\n

3. Critica poeticii anxietatea influen\u0163elor <\/strong><\/p>\n

Poetica \u201eanxietatea influen\u0163elor\u201d, a\u015fadar interpretarea gre\u015fit\u0103, original\u0103 a operelor literare ale marilor scriitori predecesori, tehnic\u0103 prin care scriitorul modern\/postmodern \u00ee\u015fi face opera, constituie teoria central\u0103 a lui Bloom, pentru c\u0103 ea vorbe\u015fte despre modul concret \u00een care este produs\u0103 opera literar\u0103, literatura. Lansat\u0103 de critic \u00eenc\u0103 din anul 1973 sub numele de The Anxiety of Influence (Oxford, University Press, New York), aceast\u0103 teorie este preluat\u0103 \u00een Canonul occidental, unde joac\u0103 rolul esen\u0163ial.
\nCum \u00een\u0163elegem totu\u015fi influen\u0163ele tradi\u0163ionale l\u0103rgite din care, \u00een concep\u0163ia lui Bloom, se construie\u015fte literatura moder\u0103\/postmodern\u0103? S\u0103 fie vorba despre acea influen\u0163\u0103 pe care o exercit\u0103 spiritul comun al operelor tradi\u0163ionale, fiin\u0163a estetico-literar\u0103 a acestora, deci canonul lor, sau este vorba despre influen\u0163a exercitat\u0103 de operele tradi\u0163ionale concrete?
\n\u201ePoezii, nuvele, romane \u015fi piese de teatru apar ca r\u0103spuns la alte poezii, nuvele, romane \u015fi piese de teatru anterioare (\u2026).\u201d (1, p. 11), <\/p>\n

spune Bloom. Noile opere sunt influen\u0163ate, a\u015fadar, de opere literare predecesoare concrete. Romanul modern Ulise al lui Joyce \u015fi piesa postmodern\u0103 Sf\u00e2r\u015fit de partid\u0103 a lui Beckett evoc\u0103, \u00een mod diferit, Hamletul lui Shakespeare, crede Bloom. \u201ePetrarca, Boccacio, Chaucer, Shelley, Rossetti, Yeats, Joyce, Pound, Eliot, Borges, Stevens, Beckett (\u2026) \u00eel au pe Dante \u00een comun, dar e un Dante \u00een dou\u0103sprezece versiuni, \u00een via\u0163a sa poetic\u0103 de apoi.\u201d (ib., p. 67). Paradisul pierdut al lui Milton, \u201ecel mai mare poet de limb\u0103 englez\u0103\u201d, a fost puternic influen\u0163at de piesele lui Shakespeare Othello \u015fi Macbeth, dar \u015fi de Vergiliu \u015fi de spiritul profetic al Bibliei. \u201eT.S. Eliot, un critic minor \u00een compara\u0163ie cu Johnson, a devenit un poet mare revizuindu-i pe Tennyson \u015fi Whitman \u00een \u0162ara pustie\u201d (ib., p. 157), iar \u00een partea a doua a poemului dramatic Faust, Goethe \u201e\u00eei parodiaz\u0103 pe Homer \u015fi pe tragicii atenieni\u201d (ib., p. 186). \u015ei a\u015fa mai departe\u2026 Nu spiritul comun al operelor literare, deci nu conceptul\/ canonul clasic-clasicist l\u0103rgit al acestora influen\u0163eaz\u0103 opera modern\u0103 sau postmodern\u0103, ci operele clasice \u015fi moderne timpurii concrete, spiritul lor particular. Noua oper\u0103 literar\u0103 interpreteaz\u0103 gre\u015fit-original opere literare predecesoare concrete, iar asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 replica, reciclarea, pasti\u015fa \u015fi plagiatul sunt chiar modalit\u0103\u0163ile, practicile concrete ale poeticii propuse de Bloom.
\nDup\u0103 cum g\u00e2nde\u015fte criticul-estetician american, \u00een\u0163elegem c\u0103 scriitorul modern \u015fi cel postmodern nu se raporteaz\u0103 la marea realitate sau la existen\u0163a sa \u015fi a celorlal\u0163i, ci la literatura predecesoare. Opera literar\u0103 modern\u0103\/postmodern\u0103 nu se construie\u015fte pornind de la lume, de la realitatea uman\u0103 \u015fi experien\u0163ele de via\u0163\u0103 ale autorului modern\/ postmodern sau ale omului \u00een general, ci pornind de la operele literare ale scriitorilor predecesori. Substan\u0163a operei moderne\/postmoderne nu este extras\u0103 din realitate, via\u0163\u0103, existen\u0163\u0103, ci din literatura predecesoare. Substan\u0163a ideatic\u0103 a operei literare este livresc\u0103; opera literar\u0103 modern\u0103\/ postmodern\u0103 se hr\u0103ne\u015fte din operele literare tradi\u0163ionale, din rafturile bibliotecilor. Literatura modern\u0103\/postmodern\u0103 se face din literatura tradi\u0163ional\u0103.
\nA\u015fa crede \u015fi \u00eencearc\u0103 s\u0103 ne conving\u0103 Bloom. Dar eu, ca scriitor autentic, nu am nevoie s\u0103 \u00eemprumut \u015fi s\u0103 interpretez gre\u015fit textele \u015fi, mai departe, ideile, tulbur\u0103rile \u015fi viziunile altor scriitori, pentru c\u0103 eu am propriile idei, tulbur\u0103ri \u015fi viziuni; pentru c\u0103 eu deja mustesc de obsesiile, dramele, angoasele \u015fi viziunile mele. Ideile-sentimente, sentimentul dragostei, al singur\u0103t\u0103\u0163ii, al \u00eenstr\u0103in\u0103rii, al bucuriei, teama, suferin\u0163ele morale, frica de moarte, catastrofele, visurile, toate acestea exist\u0103, puternic, \u00een mine! Ce motiva\u0163ie a\u015f avea s\u0103 le caut \u00een opere str\u0103ine, c\u00e2nd fream\u0103tul \u015fi presiunea propriilor tr\u0103iri sunt \u00een mine at\u00e2t de puternice?
\nOpera literar\u0103 este crea\u0163ia tr\u0103irilor \u015fi imagina\u0163iei mele, a daimonului meu, care prelucreaz\u0103 estetic (canonic) prin limbaj at\u00e2t o substan\u0163\u0103 afectiv-intelectual\u0103 proprie c\u00e2t \u015fi existen\u0163a, realitatea, iar nu o colec\u0163ie de idei ce nu-mi apar\u0163in, de idei \u015fi tr\u0103iri extrase din textele scriitorilor predecesori, texte pe care le \u201einterpretez gre\u015fit\u201d. Scriitorul autentic nu interpreteaz\u0103, nu recicleaz\u0103 operele literare ale predecesorilor. De\u015fi se bucur\u0103 de mirajul marilor opere, scriitorul autentic nu este nicidecum o fabric\u0103 de reciclat literatura \u2013 el creeaz\u0103 literatura; \u015fi o creeaz\u0103 chiar din substan\u0163a sa g\u00e2nditoare, care se raporteaz\u0103 \u00een general la realitatea \u00een care tr\u0103ie\u015fte \u015fi la marea realitate. Dac\u0103 eu \u00eensumi nu am ceva de spus, ce sens are s\u0103-mi fac un scop din prelucrarea textelor predecesoare, din dramele \u015fi bucuriile comunicate de operele altor scriitori?
\nDe\u015fi Bloom ne asigur\u0103 c\u0103 poetica anxiet\u0103\u0163ii influen\u0163elor literare este practicat\u0103 de \u201escriitorii puternici\u201d sau de valoare, ea nu este urmat\u0103 nicidecum de ace\u015ftia, ci de autorii lipsi\u0163i de for\u0163\u0103 creatoare, autori care tocmai pentru c\u0103 sunt lipsi\u0163i de for\u0163\u0103 creatoare caut\u0103 salvarea crea\u0163iei lor \u00een imitarea modelelor literare predecesoare. Poetica anxiet\u0103\u0163ii influen\u0163elor literare este destinat\u0103 salv\u0103rii neputin\u0163elor creatoare, scriitorilor minori.
\nPoetica lui Bloom apare ca fiind artificial\u0103, fals\u0103, pentru c\u0103 pe de o parte ea (1) creeaz\u0103 opera literar\u0103 modern\u0103 \u015fi postmodern\u0103 din operele scriitorilor predecesori, \u00eenlocuind astfel substan\u0163a autentic\u0103 a operei \u2013 referentul ontologic (realitatea, existen\u0163a, lumea, propriile tr\u0103iri) \u2013 cu operele scriitorilor predecesori, iar pe de alt\u0103 parte pentru c\u0103 (2) \u00eenlocuie\u015fte viziunea artistic\u0103 asupra referentului ontologic cu interpretarea gre\u015fit\u0103 (originalizarea) unor texte, a unor opere literare predecesoare, tradi\u0163ionale. Literatura creat\u0103 \u00een modernitate\/ postmodernitate despre care vorbe\u015fte Bloom ar fi s\u0103 fie o variant\u0103 a literaturii tradi\u0163ionale, ba chiar o literatur\u0103 \u201etextualist\u0103\u201d.
\nPoetica anxietatea influen\u0163elor este o derivat\u0103 a poeticii imita\u0163iei, care este poetica tradi\u0163ional\u0103, clasic\u0103, ce \u00ee\u015fi produce operele prin imitarea operelor scriitorilor recunoscu\u0163i \u015fi recomanda\u0163i de tradi\u0163ia literar\u0103. Pentru poetica tradi\u0163ional\u0103 sau clasic\u0103 \u201e\u00abliteratur\u0103\u00bb = produs al culturii literare\u201d (Adrian Marino, 2, p. 342). Despre poetica lui Bloom se poate spune, \u00een esen\u0163\u0103, acela\u015fi lucru.
\nPoetica influen\u0163elor clasiciste (tradi\u0163ionale) pe care o propune \u015fi ap\u0103r\u0103 Bloom se aseam\u0103n\u0103 cu un program social, pentru c\u0103 fiecare scriitor modern-postmodern s\u0103rac, lipsit de nerv \u015fi imagina\u0163ie, este \u00eendrept\u0103\u0163it s\u0103 primeasc\u0103 o felie din averea literar\u0103 a umanit\u0103\u0163ii \u015fi s\u0103 fac\u0103 din ea, prin interpretare gre\u015fit\u0103 \u015fi reciclaj, \u201epropria literatur\u0103\u201d. Cartea de versuri postmoderne Levantul a rom\u00e2nului Mircea C\u0103rt\u0103rescu, a c\u0103rei norm\u0103 de construc\u0163ie const\u0103 \u00een interpretarea, imitarea, parodierea sau pasti\u015farea poeziei c\u00e2torva poe\u0163i rom\u00e2ni \u015fi str\u0103ini predecesori, poate s\u0103 ilustreze exemplar poetica influen\u0163elor literare propus\u0103 de Bloom. O ilustrare, desigur, f\u0103r\u0103 niciun c\u00e2\u015ftig pentru literatur\u0103.
\nAv\u00e2nd drept obiectiv revigorarea \u00een opera modern\u0103 \u015fi postmodern\u0103 a literaturii tradi\u0163ionale l\u0103rgite, ne putem \u00eentreba dac\u0103 nu cumva Bloom ap\u0103r\u0103 o cauz\u0103 deja pierdut\u0103, pentru c\u0103 marele efort al scriitorilor moderni, \u00eencep\u00e2nd cu romanticii, a fost tocmai acela al ruperii de literatura clasic\u0103 \u015fi de poetica clasic\u0103, ce le cerea \u00een mod imperativ scriitorilor s\u0103 imite operele \u201ecelor vechi\u201d (clasice) canonizate \u015fi recomandate de tradi\u0163ie. \u00cen timp ce scriitorul modern are drept obiective \u00eendep\u0103rtarea\/ ruperea de operele clasice \u015fi de canonul lor, deci refuzul influen\u0163elor tradi\u0163ionale, pe de o parte, \u015fi exprimarea valorilor \u015fi principiilor creatoare ale modernit\u0103\u0163ii, pe de alt\u0103 parte, Bloom se \u00eentoarce prin poetica anxietatea influen\u0163elor la operele tradi\u0163ionale \u015fi la poetica tradi\u0163ional\u0103 ce a osificat prin imitare (mimesis) literatura.
\nInfluen\u0163ele literare tradi\u0163ionale despre care vorbe\u015fte Bloom \u015fi din care scriitorul modern\/ postmodern \u00ee\u015fi face opera sunt at\u00e2t de puternice \u00eenc\u00e2t ele \u201eevolueaz\u0103\u201d p\u00e2n\u0103 la pasti\u015f\u0103 \u015fi plagiat. Shakespeare \u00eensu\u015fi \u201e\u00een\u0163elesese c\u0103 literatura \u015fi plagiatul sunt greu de separat\u201d (1, p. 62), crede criticul. Pentru Bloom, Shakespeare era un plagiator. Un plagiator care, dac\u0103 este socotit de critic \u201ecel mai mare scriitor al tuturor timpurilor\u201d, nu poate dec\u00e2t s\u0103 fie \u015fi cel mai mare plagiator al tuturor timpurilor. Shakespeare ne ofer\u0103 chiar modelul plagiatorului \u00een literatur\u0103, iar de aici noi \u00een\u0163elegem c\u0103 nu po\u0163i fi un mare scriitor dac\u0103 nu e\u015fti un mare plagiator.
\nMarea voca\u0163ie a scriitorului este de a plagia texte literare celebre, dar \u015fi de a interpreta gre\u015fit-original textele literare plagiate, ne spune criticul american. Prin aceast\u0103 metod\u0103 de crea\u0163ie, noului scriitor \u2013 celui modern \u015fi postmodern \u2013 \u00eei este oferit aproape totul \u2013 toate ideile, temele, subiectele, tehnicile, obsesiile, lirismul \u2013, iar lui nu \u00eei mai r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 interpreteze gre\u015fit, adic\u0103 s\u0103 personalizeze, s\u0103 recicleze toat\u0103 aceast\u0103 substan\u0163\u0103 \u015fi tehnic\u0103 de \u00eemprumut.
\nPrin sus\u0163inerea ap\u0103sat\u0103 a influen\u0163elor literare, a recicl\u0103rii \u015fi a plagiatului, Bloom \u00eei transform\u0103 pe scriitori, pe marii scriitori \u2013 Kafka, Proust, Borges, Cervantes, Dante, Milton, Wordsworth, Whitman, Shakespeare, Becket, T.S. Eliot etc. \u2013 \u00een creatori epigonici \u015fi chiar \u00een plagiatori: marea literatur\u0103 este interpretarea gre\u015fit\u0103, original\u0103 a literaturii tradi\u0163ionale \u015fi chiar un plagiat, spune, \u00een esen\u0163\u0103, Bloom. Cartea se face din c\u0103r\u0163i, literatura este livresc\u0103.
\nTe \u015fi \u00eentrebi dac\u0103 universitarul de la Yale, care \u00ee\u015fi transform\u0103 studiul asupra operelor scriitorilor canonici \u00een oper\u0103 de detectivistic\u0103 literar\u0103, nu urm\u0103re\u015fte cumva s\u0103-i umileasc\u0103 pe marii scriitori \u015fi s\u0103 ne induc\u0103 ideea c\u0103 literatura semnificativ\u0103 a lumii este un \u015fir de plagiate inteligent ajustate, cosmetizate, personalizate, originalizate! Scriitorul care \u00ee\u015fi produce opera prin interpretarea gre\u015fit\u0103 a operelor literare predecesoare (\u201eanxietatea influen\u0163elor\u201d) este, \u00een fond, un interpret, un revizionist, un reciclator \u015fi plagiator, pentru care frauda literar\u0103 \u0163ine loc de for\u0163\u0103 creatoare. Scriitorul \u00eenchipuit de Bloom nu este un scriitor-creator, ci un rescriitor. Marea literatur\u0103 modern\u0103\/ postmodern\u0103 este, \u00een concep\u0163ia lui Bloom, literatura clasic\u0103 rescris\u0103, este o literatur\u0103 \u00een mod inevitabil livresc\u0103.
\nPentru Bloom \u015fi poetica lui nu exist\u0103 dec\u00e2t opere create din alte opere: operele \u201eoriginale\u201d ale modernit\u0103\u0163ii\/ postmodernit\u0103\u0163ii sunt create din operele trecutului literar. Dar operele originare ale trecutului, operele model originare cum au fost create, de vreme ce acestea nu au mai avut \u00eenaintea lor alte opere din care s\u0103 fie create? Tocmai cu privire la operele model, la operele considerate de criticul american ca fiind ale excelen\u0163ei, poetica sa nu ne spune \u015fi nici nu poate s\u0103 ne spun\u0103 nimic. Dup\u0103 cum se vede, poetica pe care o elaboreaz\u0103 Bloom nu-i prive\u015fte pe scriitorii model, ci doar pe scriitorii care se inspir\u0103 din scriitorii model. Bloom fabric\u0103 \u015fi propune o poetic\u0103 valabil\u0103 pentru scriitorii lipsi\u0163i de creativitate, minori.
\nPrin omologarea critic-teoretic\u0103 a influen\u0163elor, a recicl\u0103rii operelor predecesoare \u015fi a plagiatului literar Bloom mistific\u0103, falsific\u0103 actul creator, deci modalitatea autentic\u0103 prin care este creat\u0103 opera literar\u0103 de valoare \u015fi, de aici, el falsific\u0103 \u00eensu\u015fi \u00een\u0163elesul operei literare. Legitim\u00e2nd poetica influen\u0163elor (\u00eemprumuturilor) literare, ajungi s\u0103 \u00eei canonizezi pe plagiatori \u015fi s\u0103 \u00eei ignori pe scriitorii autentici, a\u015fadar pe scriitorii care creeaz\u0103 \u00een orizontul canonului autentic \u2013 a canonului literar estetic!
\nMai degrab\u0103 eficient\u0103 \u00een actul de crea\u0163ie literar\u0103 este frica de influen\u0163ele literare, este acea fric\u0103 ce te determin\u0103 s\u0103 \u00eenl\u0103turi, s\u0103 respingi influen\u0163ele literare concrete care vin din partea operelor scriitorilor predecesori\/ tradi\u0163ionali. Pentru scriitor, marile influen\u0163e vin dinspre realitate, existen\u0163\u0103, lumea \u00een care tr\u0103ie\u015fte, propriile tr\u0103iri, care constituie, de altfel, substan\u0163a pe care imagina\u0163ia creatoare, viziunea o surprinde \u015fi transform\u0103 \u00een literatur\u0103. Imagina\u0163ie care dac\u0103 lipse\u015fte, nici literatura estetic\u0103 nu prinde fiin\u0163\u0103. <\/p>\n

4. Canonul operei literare \u015fi canonul de opere al culturii scrise<\/strong><\/p>\n

At\u00e2t cele dou\u0103 scurte sec\u0163iuni teoretice de la \u00eenceputul c\u0103r\u0163ii Canonul occidental c\u00e2t \u015fi studiul propriu-zis (peste 350 de pagini) asupra operelor celor 26 de scriitori canonici, de excep\u0163ie, stabili\u0163i de Bloom, ne arat\u0103 c\u0103 obiectul cercet\u0103rii criticului american \u00eel reprezint\u0103 operele literare canonice \u015fi c\u0103 tocmai din opere de acest fel criticul american extrage conceptul (canonul) literar occidental, pe care \u00eel vede ca fiind constituit din dou\u0103 principii \u2013 lirismul (anxietatea) \u015fi stranietatea.
\nPe de alt\u0103 parte, \u00een cea de a patra \u015fi ultima sec\u0163iune a c\u0103r\u0163ii sale Bloom ne prezint\u0103 lista sau canonul de opere occidentale, a\u015fadar numele tuturor acelor opere pe care el le socote\u015fte exemplare, canonice, fundamentale. Dar lista aceasta de 29 de pagini, care cuprinde titlurile celor mai importante opere din crea\u0163ia a peste 850 de autori occidentali, este compus\u0103 at\u00e2t din opere ce apar\u0163in literaturii, a\u015fadar celor trei mari genuri literare (poeziei, prozei, dramaturgiei\/ comediei), c\u00e2t \u015fi din opere care apar\u0163in unor genuri extraliterare, \u00een care intr\u0103 opere de teorie\/estetic\u0103 literar\u0103, opere de critic\u0103 literar\u0103, opere de factur\u0103 biografic\u0103, memorialistic\u0103, religioas\u0103, moral\u0103, filozofic\u0103, istoric\u0103, sociologic\u0103, geografic\u0103 \u015fi chiar psihanalitic\u0103. Toate aceste opere \u2013 cele literare \u015fi cele extraliterare \u2013 compun cultura scris\u0103.
\nCe face, a\u015fadar, Bloom? Dup\u0103 ce \u00een primele trei sec\u0163iuni ale c\u0103r\u0163ii analizeaz\u0103 operele literare \u015fi, \u00een temeiul acestora, ne face s\u0103 \u00een\u0163elegem care sunt cele dou\u0103 principii fundamentale ale canonului, deci ale conceptului constitutiv de literatur\u0103 occidental\u0103 \u00een concep\u0163ia sa, \u00een ultima parte a c\u0103r\u0163ii el ilustreaz\u0103 acest concept at\u00e2t cu opere literare c\u00e2t \u015fi cu opere extraliterare, deci cu operele exemplare ale culturii scrise, c\u00e2nd logic \u015fi necesar ar fi fost ca el s\u0103 ilustreze canonul (conceptul) literar constitutiv doar cu operele literare, care sunt singurul tip de opere ce pot ilustra canonul (conceptul) literaturii occidentale.
\nDar Bloom amestec\u0103 cu bun\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103 \u00een lista sa de opere fundamentale, canonice operele literare cu cele extra-literare, pentru c\u0103 el consider\u0103 c\u0103 operele extraliterare au \u015fi ele calit\u0103\u0163i literar-estetice\u2026 Criticul crede, a\u015fadar, c\u0103 \u00een lista\/ canonul literar occidental se cuprind at\u00e2t opere literare c\u00e2t \u015fi
\n\u201e(\u2026) acele scrieri religioase, filozofice, istorice \u015fi \u015ftiin\u0163ifice care dovedesc valen\u0163e estetice considerabile.\u201d (ib., p. 413). <\/p>\n

Dar problema este c\u0103 operele psihanalitice, religioase, filozofice, istorice, \u015ftiin\u0163ifice etc. nu \u201edovedesc valen\u0163e estetice considerabile\u201d \u015fi tocmai pentru c\u0103 nu dovedesc calit\u0103\u0163i estetice ele au primit numele de opere psihanalitice, religioase, filozofice, istorice, \u015ftiin\u0163ifice etc. Aceste opere nu pot fi considerate opere literare estetice, chiar dac\u0103 o oper\u0103 religioas\u0103 precum Biblia, s\u0103 spunem, are capitole-c\u0103r\u0163i (Eclesiastul, Cartea lui Iov), pasaje \u015fi psalmi care prezint\u0103 calit\u0103\u0163i literare evidente. Dar Biblia nu are o structur\u0103 literar\u0103, nu este literar\u0103 \u00een \u00eentregul ei, ci este literar\u0103 doar \u00een anumite sec\u0163iuni \u015fi fragmente.
\nF\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, cartea Canonul occidental manifest\u0103 aceast\u0103 neconcordan\u0163\u0103: de\u015fi \u00een primele trei sec\u0163iuni Bloom elaboreaz\u0103 canonul, conceptul literar constitutiv de oper\u0103 literar\u0103, el ilustreaz\u0103 acest canon literar constitutiv at\u00e2t cu opere literare c\u00e2t \u015fi cu opere extraliterare. Cum pot operele extraliterare s\u0103 ilustreze canonul\/conceptul literar?
\nCuprinz\u00e2nd \u00een lista\/ canonul de opere literare occidentale ilustratoare de canon (concept) literar chiar \u015fi opere care sunt \u00een afara esteticului literar, deci a literaturii, Bloom \u00ee\u015fi contrazice propriile principii estetice de validare a operelor literare \u015fi devine incoerent. \u00cen aceast\u0103 situa\u0163ie, lectorul nici nu poate spune cu precizie ce urm\u0103re\u015fte, de fapt, criticul american. Dac\u0103 el are drept scop definirea canonului literar creator, a\u015fa cum o demonstreaz\u0103 primele trei sec\u0163iuni ale c\u0103r\u0163ii, atunci trebuie s\u0103 ilustreze acest canon creator cu un canon, cu o list\u0103 de opere literare; iar dac\u0103 programul lui este acela de a stabili lista, canonul de opere al culturii scrise, dup\u0103 cum ne sugereaz\u0103 ultima sec\u0163iune a c\u0103r\u0163ii, atunci trebuie s\u0103 elaboreze \u00een primele trei sec\u0163iuni conceptul creator de cultur\u0103 scris\u0103\u2026 <\/p>\n

XXX<\/strong>
\nSunt \u00een Canonul occidental c\u00e2teva lucruri care dovedesc sl\u0103biciunile teoretice ale cercet\u0103rii lui Bloom. Dintre acestea, le voi men\u0163iona doar pe cele mai importante: (1) falsificarea modului \u00een care este creat\u0103 opera literar\u0103 modern\u0103\/postmodern\u0103 estetic\u0103 \u2013 vezi \u201eanxietatea influen\u0163elor\u201d sau poetica interpret\u0103rii influen\u0163elor literare tradi\u0163ionale; (2) neconcordan\u0163a dintre canonul (conceptul) constitutiv de oper\u0103 literar\u0103 occidental\u0103 \u015fi canonul sau lista ilustrativ\u0103 de opere literare \u015fi extraliterare (canonul\/ lista culturii scrise), de la sf\u00e2r\u015fitul c\u0103r\u0163ii; (3) conceperea unui canon, a unui concept al literaturii occidentale care, av\u00e2nd ca obiect literatura \u00een \u00eentregul ei, deci cele trei literaturi \u2013 clasic\u0103, modern\u0103, postmodern\u0103 \u2013, \u00eendatoreaz\u0103 \u00een mod excesiv literatura modern\u0103 \u015fi postmodern\u0103 literaturii clasice, tradi\u0163ionale. Dac\u0103 scriitorul modern\/ postmodern va aplica poetica lui Bloom, a\u015fadar dac\u0103 va interpreta gre\u015fit operele literare de factur\u0103 clasic\u0103\/ tradi\u0163ional\u0103, el va avea toate datele necesare ca s\u0103 produc\u0103 opere moderne \u015fi postmoderne de tip clasic-clasicist sau s\u0103 amestece stilul clasic cu cel modern\u2026
\nTotodat\u0103, este de observat c\u0103 \u201einterpretarea gre\u015fit\u0103\u201d este un concept at\u00e2t de larg (vag) \u00eenc\u00e2t acesta poate anula orice caracteristic\u0103 literar\u0103. Poate c\u0103 Bloom ar fi trebuit s\u0103 precizeze c\u0103 \u201einterpretarea gre\u015fit\u0103\u201d este totu\u015fi \u00een sensul literaturii, de vreme ce se poate gre\u015fi \u00een o sumedenie de feluri ne-literare sau anti-literare.
\nPe de alt\u0103 parte, constat\u0103m c\u0103 \u00een ciuda contradic\u0163iilor pe care le-am semnalat mai sus \u015fi a unei scriituri greoaie, nelimpezite \u015fi deficitar organizate, Bloom este un estetician care are totu\u015fi calitatea de a-\u015fi pune deschis problemele literaturii \u015fi care reu\u015fe\u015fte cel pu\u0163in s\u0103 contureze \u015fi descrie dou\u0103 principii estetice pertinente \u2013 stranietatea \u015fi anxietatea (lirismul), acum, c\u00e2nd cei care cred \u00een estetica operei literare sunt at\u00e2t de pu\u0163ini. Dar stranietatea \u015fi anxietatea pot fi socotite \u00eentr-adev\u0103r principii\/norme literare viabile, canonice, numai atunci c\u00e2nd sunt create din (prin raportare la) realitatea, existen\u0163a, referentul ontologic, propriile tr\u0103iri, iar nu atunci c\u00e2nd sunt produse prin reciclarea, prin \u201einterpretarea gre\u015fit\u0103\u201d a substan\u0163ei lirice \u015fi ideatice stranii a operelor scriitorilor predecesori, a\u015fa cum afirm\u0103 \u00een mod ap\u0103sat discursul criticului american. <\/p>\n

* Eseul face parte din volumul Canonul poetic<\/em>, aflat \u00een lucru. <\/p>\n

Bibliografie
\n1.\tHarold BLOOM, Canonul occidental. C\u0103r\u0163ile \u015fi \u015ecoala Epocilor, traducere de Diana Stanciu, postfa\u0163a de Mihaela Anghelescu Irimia, Editura Univers, Bucure\u015fti, 1998.
\n2.\tAdrian MARINO, Dic\u0163ionar de idei literare, Editura Eminescu, Bucure\u015fti, 1973.<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Virgil DIACONU CANONUL LITERAR OCCIDENTAL BLOOMIAN * Volumul Canonul occidental. C\u0103r\u0163ile \u015fi \u015ecoala Epocilor (1), al criticului \u015fi profesorului universitar<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19009"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=19009"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19009\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":19010,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/19009\/revisions\/19010"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=19009"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=19009"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=19009"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}