{"id":18962,"date":"2022-08-24T11:23:19","date_gmt":"2022-08-24T08:23:19","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18962"},"modified":"2022-08-24T11:23:19","modified_gmt":"2022-08-24T08:23:19","slug":"spatii-culturale-nr-32-3","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18962","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 32 (3)"},"content":{"rendered":"

Florin DOCHIA<\/strong>
\n\"\"

,,Procesul\u201d la 100 de ani
\nFenomenul K sau victoria marginalilor<\/strong><\/p>\n

\u201eNu sunt dec\u00e2t literatur\u0103 \u015fi nu pot, nu vreau s\u0103 fiu nimic altceva\u201d, nota Franz Kafka, prin 1913, \u00een celebrul s\u0103u Jurnal. Cur\u00e2nd, obscurul func\u021bionar al unei societ\u0103\u0163i de asigur\u0103ri va \u00eencepe s\u0103 scrie \u00eenc\u0103 un text socotit, peste decenii, \u00eentemeietor.
\nDin perspectiva anumitor opinii suficient de libere, ba chiar risc\u00e2nd luarea \u00een considerare a unor oportunit\u0103\u0163i social-politice pe care ar fi indicat s\u0103 le ratezi, uneori, se poate spune c\u0103 aniversarea, \u00een 2014, a sutei de ani de la primul pas spre scrierea unuia dintre romanele care au contribuit decisiv la schimbarea imaginii despre om \u015fi lume \u00een secolul al XX-lea \u015fi \u00een mod fundamental la redefinirea literaturii se potrive\u015fte, cum nu se poate mai bine, cu direc\u0163iile \u00een care criza de sistem a democra\u0163iei capitaliste conduce (ori, mai degrab\u0103, \u00eempinge?) azi societatea uman\u0103 \u015fi rela\u0163ia arareori biunivoc\u0103 stat-individ. Nici nu ar mai fi nevoie de lectura cohortei de critici \u015fi filosofi care l-au situat pe autorul \u201eProcesului\u201d la \u00eenceputul \u015fi sf\u00e2r\u015fitul oric\u0103rei scriituri despre intimitatea rela\u0163iei fiin\u0163ei umane cu indiferent ce context istoric pentru a recunoa\u015fte capacitatea de a esen\u0163ializa, p\u00e2n\u0103 la un singur semn alfabetic, un fenomen ce \u0163ine de misterul unei psihologii comportamentale sui generis, ceea ce Emmanuel Bouju (1), pe urmele unor Gilles Deleuze ori Felix Guattari, nume\u015fte \u201eteorema func\u0163iei K\u201d. Semnul alfabetic anume, K, devine mai mult dec\u00e2t ceea ce era socotit \u00eendeob\u015fte. El cap\u0103t\u0103 o func\u0163ie generatoare de textualitate.
\nMomentul este, poate, potrivit unei paranteze, \u00een care s\u0103 reafirm \u2013 de bon go\u00fbt \u2013 propria selec\u0163ie a textelor care, \u00een secolul anterior, au marcat devenirea literaturii \u015fi f\u0103r\u0103 de care lumea spiritului ar fi, acum, alta: Procesul (Kafka), Ulise (Joyce), Str\u0103inul (Camus), A\u015ftept\u00e2ndu-l pe Godot (Beckett), \u00cen c\u0103utarea timpului pierdut (Proust), Fiin\u0163a \u015fi Neantul (Sartre), C\u00e2nt\u0103rea\u0163a cheal\u0103 (Ionesco), Un veac de singur\u0103tate (M\u00e1rquez)\u2026 Nu \u00eenseamn\u0103 nicidecum c\u0103 alte texte dragi (\u015fi) mie ar fi mai pu\u0163in importante, ci numai c\u0103 lumea \u00een care tr\u0103iesc \u015fi g\u00e2ndesc ar fi altfel (mai bun\u0103, mai rea? nu \u015ftiu \u015fi nici nu ar avea rost o abordare etic\u0103\u2026) f\u0103r\u0103 cele opt fic\u0163iuni \u015fi f\u0103r\u0103 cei opt autori. Am pus Kafka pe primul loc (tentat s\u0103 scriu Metamorfoza \u015fi abia apoi Procesul, cum \u015fi la Camus \u00eenclinam s\u0103 scriu \u00eent\u00e2i Mitul lui Sisif\u2026) pentru c\u0103 de acolo \u00eemi pare c\u0103 se deschide un alt fel de a privi scriitura. Ca un am\u0103nunt anecdotic, \u00een clasamentul anchetei din 1999 a Fnac \u015fi Le Monde, (Les cent livres du si\u00e8cle) Kafka este pe locul al treilea, devansat de Camus \u015fi Proust.
\nCe s-ar mai putea spune despre Kafka \u015fi s\u0103 nu fi fost spus \u00een cele peste dou\u0103 mii de studii care i s-au dedicat? Cum s\u0103 abordezi \u201emitul Kafka\u201d dup\u0103 ce termenul \u201ekafkian\u201d a statuat un anumit mod de receptare? \u201eAdjectivul kafkian a avut meritul redutabil de a-l ridica pe K pe un piedestal, dar, cum ar spune Borges, \u00abSuccesul este o ne\u00een\u0163elegere, cea mai rea dintre toate, poate.\u00bb, K este dep\u0103\u015fit, zdrobit de acest adjectiv. […] Epitetul kafkian se m\u0103rgine\u015fte la a sugera un univers \u00een care fiecare protagonist, cople\u015fit de o birocra\u0163ie labirintic\u0103 ce mineaz\u0103 eforturile oricui, sf\u00e2r\u015fe\u015fte prin a fi devorat de un \u00abtigru de h\u00e2rtie\u00bb. Acest epitet evoc\u0103 mai mult un univers dup\u0103 chipul \u015fi asem\u0103narea personajelor care \u00eel locuiesc. El reduce, pe de alt\u0103 parte, opera lui Kafka la Procesul, Castelul \u015fi Metamorfoza, \u00een dispre\u0163ul celor mai multe dintre nuvelele \u015fi povestirile lui Kafka, esen\u0163iale unei bune percep\u0163ii a operelor sale.\u201d (2) Mai mult chiar, un obstacol suplimentar este diversitatea abord\u0103rile globalizante care caut\u0103 s\u0103 sistematizeze \u015fi s\u0103 instrumentalizeze opera lui Kafka, f\u0103c\u00e2nd din ea expresia unui weltanschauung specific. Am \u00een vedere marxi\u015ftii, care aplaud\u0103 critica f\u0103cut\u0103 capitalismului \u00een Der Verschollene (Cei pierdu\u0163i), exege\u0163ii teologi, care v\u0103d \u00een Das Schloss (Castelul) o alegorie a Divinului, \u015fi, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, psihanali\u015ftii, care ne arunc\u0103 imediat \u00een sindromul culpabilit\u0103\u0163ii, complexul lui Oedip \u015fi fantasma uciderii tat\u0103lui (altfel, \u00een realitate, capul unei familii totalmente ostil\u0103 artei). Asemenea interpret\u0103ri au inconvenientul c\u0103 prezint\u0103 opera ca reflectarea nud\u0103 a preocup\u0103rilor unui autor, tensiunilor unei epoci \u015fi modelelor ideologice dominante. Nu a fost omis\u0103 nici abordarea din perspective dintre cele mai moderne, cum ar fi aceea a criticii genetice, aplicat\u0103 de Florence Bancaud \u00een studiul \u201eL\u2019apport de la critique g\u00e9n\u00e9tique pour l\u2019\u00e9tude du Journal de Kafka\u201d, \u00een vederea interog\u0103rii, \u00een primul r\u00e2nd, asupra procesului de crea\u0163ie, ceea ce presupune \u201er\u0103bdare, facultatea de analiz\u0103 \u015fi de clasificare, dar \u015fi capacitate de sintez\u0103 a unor dosare genetice adesea voluminoase\u201d. (3) Chiar dac\u0103 \u201e\u00een ceea ce prive\u015fte principiile \u015fi metodele criticii genetice, genul jurnalului intim \u00eensu\u015fi pune o problem\u0103\u201d, observat\u0103 de Philippe Lejeune: \u201eStudiul genetic al unui jurnal pare, prin defini\u0163ie, f\u0103r\u0103 obiect. Un jurnal, dac\u0103 este un adev\u0103rat jurnal, nu are avantext. E scris zi de zi. [\u2026] Din aceast\u0103 perspectiv\u0103, nu s-ar putea avea \u00een vedere un studiu \u00abgenetic\u00bb dec\u00e2t deplas\u00e2nd sensul cuv\u00e2ntului.\u201d (4) Desigur, departe de mine inten\u0163ia de a insista pe astfel de ini\u0163iative, altfel, de tot onorabile, unde \u015fi men\u0163ionarea lor aici. Mai degrab\u0103 a\u015f sublinia preponderen\u0163a \u00een epoc\u0103 \u2013 al doilea sfert al secolului al XX-lea \u2013 a viziunilor culturale despre o lume absurd\u0103, ap\u0103s\u0103toare pentru individ, constr\u00e2ng\u0103toare pentru spiritul care nu reu\u015fe\u015fte g\u0103sirea unui sens al existen\u0163ei. Sunt \u015fi decenii ale avangardei, preg\u0103tite din vreme, ale revoltei spirituale, \u201eopozi\u0163ie \u015fi ruptur\u0103\u201d, cum spune Eug\u00e8ne Ionesco, ale d\u0103r\u00e2m\u0103rii formelor anchilozate de g\u00e2ndire. Personal, ador textele lui Urmuz, cele care vor conduce la o \u00eentreag\u0103 mi\u015fcare \u00een teatrul european. Kafka nu va ap\u0103rea, a\u015fadar, pe un teren pustiu, era \u201e\u00een trend\u201d, cum am spune cu pre\u0163iozitate azi. Iar \u201etrendul\u201d pare c\u0103 venea, lent, dar sigur, din secolul anterior, de la Kiekegaard, Schopenhauer, Nietzsche, iconocla\u015ftii a c\u0103ror metafizic\u0103 se opunea programatic premiselor \u015fi conven\u0163iilor vremii lor. Franz Kafka va fi v\u00e2rful literaturii absurdului, cei care \u00eei vor urma direc\u0163ia vor dilua substan\u0163a farselor lor tragice, disperarea personajelor lor subliniind, pe scena interioar\u0103 a subiectului, nevoia de moralitate, de toleran\u0163\u0103, de echilibru, de credin\u0163\u0103, de adev\u0103r. Dup\u0103 Kafka, nu va mai exista Absurd absolut.
\nAlbert Camus, Louis-F\u00e9rdinand C\u00e9line, Dino Buzzati, apoi Eug\u00e8ne Ionesco, Samuel Beckett, Fernando Arrabal pun \u00een mi\u015fcare un anumit mod de a privi realitatea cotidian\u0103, care scoate la lumin\u0103 inadverten\u0163e importante \u00eentre ceea ce se spune despre \u015fi ceea ce este cu adev\u0103rat rela\u0163ia omului cu propriul destin, neputin\u0163a de a controla devenirea \u00eens\u0103\u015fi. Kafka este precursorul, un vizionar, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, el prezint\u0103 absurdul \u00eenaintea apari\u0163iei Absurdului, este supralucid c\u00e2nd descrie lumea noastr\u0103 impersonal\u0103, ap\u0103sat\u0103 de birocra\u0163ie. \u201eDumnezeu nu vrea dec\u00e2t s\u0103 scriu; dar eu trebuie s-o fac.\u201d Se simte foarte vinovat de aceast\u0103 postur\u0103, lupta lui cu \u00cengerul este aceea care cucere\u015fte cititorul, viziunea acestuia asupra lumii se muleaz\u0103 pe viziunea scriitorului \u2013 nu exist\u0103 situa\u0163ii care s\u0103 nu poat\u0103 deveni \u201ekafkiene\u201d. Cititorul \u00een\u0163elege aproape instinctiv proiectul autorului, \u0163es\u0103tura din spatele ne\u00een\u0163elegerii, el empatizeaz\u0103 cu acesta \u015fi cu scriitura lui, care este \u00een lupt\u0103 cu ea \u00eens\u0103\u015fi \u015fi, pe m\u0103sur\u0103 ce se desf\u0103\u015foar\u0103, caut\u0103 s\u0103 se elibereze de constr\u00e2ngeri, s\u0103 \u00eencalce limitele, s\u0103 deschid\u0103 cale liber\u0103 adev\u0103rului crud, dureros, mortal. Exist\u0103 un Kafka dincolo de Kafka. Acela este recunoscut de cititor \u015fi \u00een\u0163eles, \u015fi acceptat ca \u015fi cum ar fi sinele. Cititorul \u00eensu\u015fi se descoper\u0103 ca individ absurd \u00een situa\u0163ii absurde. Dac\u0103 folosirea ini\u0163ialei numelui (K) \u2013 semn al unui tratament original, caracteristic modernit\u0103\u0163ii – va conduce la abord\u0103rile specifice Noului Roman (care introduce \u00eentr-o situa\u0163ie romanesc\u0103 un personaj unic ce poate fi un personaj universal), melancolia \u015fi pesimismul cauzate de nonsensul lumii \u00eenconjur\u0103toare marcheaz\u0103 \u00eencercarea de a explica situa\u0163ia absurd\u0103 printr-un discurs ra\u0163ional, dar demersul este sortit e\u015fecului, c\u0103ci absurdul scap\u0103 logicii. \u201eVreau totdeauna s\u0103 comunic ceva care nu este comunicabil \u015fi s\u0103 explic ceva ce nu este explicabil\u201d \u2013 noteaz\u0103 Kafka \u00een Jurnal. De aici, odat\u0103 cu alterarea facult\u0103\u0163ii de expresie a personajului, chiar dispari\u0163ia ei, este un pas mic p\u00e2n\u0103 la ceea ce se va numi criza limbajului, o arie extrem\u0103, cu al\u0163i reprezentan\u0163i de seam\u0103, l\u0103sa\u0163i deoparte aici, acum.
\nFilosofia postbelic\u0103 existen\u0163ialist\u0103 se va hr\u0103ni copios din aceste idei, definind conceptual Absurdul, din diferite direc\u0163ii de g\u00e2ndire, adesea divergente \u015fi \u201etr\u0103d\u00e2ndu-\u015fi\u201d modelul, nutrindu-se \u015fi din multe alte surse generoase. Se ia, \u00een frunte, S\u00f8ren Kierkegaard, care renun\u0163\u0103 la deliber\u0103rile filozofice calme ale celor de dinaintea sa, renun\u0163\u0103 la motive \u015fi la ra\u0163ionalitate, \u015fi alege s\u0103 promoveze angoasele \u015fi pasiunile, necunoscutul \u015fi ira\u0163ionalitatea. Se adaug\u0103 Edmund Husserl, care afirm\u0103 c\u0103 a zice \u201eg\u00e2ndesc\u201d nu are nici un sens, ar trebui spus \u201eg\u00e2ndesc aceasta\u201d, pentru c\u0103 principala caracteristic\u0103 a con\u015ftiin\u0163ei este de a se r\u0103sfr\u00e2nge asupra altui lucru dec\u00e2t asupra ei \u00eens\u0103\u015fi, de a avea un con\u0163inut, ea este \u201einten\u0163ional\u0103\u201d, este con\u015ftiin\u0163a a ceva. Dostoievski (Amintiri din subteran\u0103) \u015fi Lev Tolstoi (Moartea lui Ivan Ilici) sunt al\u0103tura\u0163i apoi, deschis, ca ascenden\u0163i ai curentului de g\u00e2ndire, l\u00e2ng\u0103 Franz Kafka (Metamorfoza), Albert Camus (Str\u0103inul), Jean-Paul Sartre (U\u015fi \u00eenchise) \u015fi Samuel Beckett (A\u015ftept\u00e2ndu-l pe Godot), drept exemple relevante \u00een orice bibliografie, de c\u0103tre prof. Eric Anthamatten, \u00een plus fa\u0163\u0103 de studiul lui Walter Kaufmann (5), \u00een care \u00eei descoperim pe Dostoievski, Kierkegaard, Nietzsche, Rilke, Kafka, Jaspers, Heidegger, Sartre, Camus, dup\u0103 ce William Hubben alesese careul de a\u015fi: Dostoievski, Kierkegaard, Nietzsche, Kafka (6). Anthamatten \u00eembun\u0103t\u0103\u0163e\u015fte bibliografia existen\u0163ialismului cu filme: Ingmar Bergman, Seventh Seal (1957); Alain Resnais, Last Year at Marienbad (1961); Hiroshi Teshigahara, Woman in the Dunes (1964); Martin Scorsese, Taxi Driver (1976)… Un bagaj suficient de bogat pentru a nu putea s\u0103 te vaie\u0163i de lips\u0103 de modele\u2026 Dar Kaufmann ne pusese \u00een gard\u0103 \u00eenc\u0103 din introducere: \u201eExisten\u0163ialismul nu este o filozofie, ci o etichet\u0103 pentru mai multe revolte foarte diferite fa\u0163\u0103 de filosofia tradi\u0163ional\u0103. [\u2026] Desigur, existen\u0163ialismul nu este nici \u015fcoal\u0103 de g\u00e2ndire, reductibil\u0103 la un set oarecare de principii. Cei trei scriitori care apar invariabil pe fiecare list\u0103 a \u00abexisten\u0163iali\u015ftilor\u00bb, Jaspers, Heidegger \u015fi Sartre, nu sunt \u00een acord cu principii esen\u0163iale.\u201d (7) Pare c\u0103 cel mai bine existen\u0163ialismul este vizibil \u015fi conving\u0103tor sub zodia fic\u0163iunii. \u201eS\u0103 fie din pricina faptului c\u0103 cel pu\u0163in o parte dintre existen\u0163iali\u015fti se descurc\u0103 cel mai bine \u00een art\u0103 \u015fi nu \u00een filozofie?\u201d (8)
\nE greu de spus c\u00e2t e destin paralel \u015fi c\u00e2t e contaminare \u201ede la Dostoievski & Tolstoi la Sartre & Camus\u201d, de la Moartea lui Ivan Ilici la U\u015fi \u00eenchise, trec\u00e2nd prin Procesul lui Kafka. Dostoievski ofer\u0103 direc\u0163ii narative ce provin direct din existen\u0163ialismul secular. Iar Kafka a preferat s\u0103 creeze personaje suprarealiste care se lupt\u0103 cu disperarea \u015fi absurditatea vie\u0163ii lor. Este o zicere simplist\u0103. Dar, \u00een esen\u0163\u0103, existen\u0163ialismul sus\u0163ine c\u0103 nu exist\u0103 niciun scop mai \u00eenalt sau o esen\u0163\u0103 a existen\u0163ei, cu excep\u0163ia a ceea ce facem noi cu ea. Asta \u00een varianta sa \u201esoft\u201d. Pentru c\u0103 adesea nu putem face nimic cu ea.
\nAvant la lettre, Fafka (apoi Camus, de altfel, \u015fi Beckett) este pe direc\u0163ia \u201ehard\u201d a existen\u0163ialismului. Nu exist\u0103 solu\u0163ie de rezolvare a situa\u0163iei absurde. Ori solu\u0163ia este ie\u015firea din Lume, extinc\u0163ia. C\u00e2nd criza de con\u015ftiin\u0163\u0103 atinge masa critic\u0103, existen\u0163a ca outsider perpetuu pierde orice urm\u0103 de sens \u015fi trebuie s\u0103 \u00eenceteze. Vine clipa \u00een care Ivan Ilici \u00ee\u015fi d\u0103 seama c\u0103 \u201etot ce a constituit \u015fi mai constituie via\u0163a ta, nu e dec\u00e2t o minciun\u0103, care nu-\u0163i \u00eeng\u0103duie s\u0103 vezi nici via\u0163a, nici moartea\u201d. \u00cenainte de deznod\u0103m\u00e2ntul fatal, \u201eK. \u015ftia foarte bine c\u0103 datoria lui ar fi fost s\u0103 ia el \u00eensu\u015fi cu\u0163itul, c\u00e2nd \u00eei trecea pe deasupra, \u015fi s\u0103 \u015fi-l \u00eenfig\u0103 \u00een trup.\u201d \u201eVLADIMIR: Ne sp\u00e2nzur\u0103m m\u00e2ine. Dac\u0103 nu vine Godot.- \/ ESTRAGON: \u015ei dac\u0103 vine? \/ VLADIMIR: O s\u0103 fim salva\u0163i.\u201d Meursault se exprim\u0103 decis: \u201ePentru ca totul s\u0103 se consume, pentru ca s\u0103 m\u0103 simt mai pu\u0163in singur, nu-mi mai r\u0103m\u00e2nea dec\u00e2t s\u0103 doresc \u00een ziua execu\u0163iei mele mul\u0163i spectatori care s\u0103 m\u0103 \u00eent\u00e2mpine cu strig\u0103te de ur\u0103.\u201d
\n\u201eKafka st\u0103 \u00eentre Nietzsche \u015fi existen\u0163iali\u015fti. El \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 lumea \u00een care omul lui Heidegger, \u00een Sein und Zeit, este \u00abaruncat\u00bb, lumea atee a lui Sartre, lumea \u00ababsurd\u0103\u00bb a lui Camus. Discu\u0163ia din parabola despre \u00abLege\u00bb, \u00een Procesul, nu este mai pu\u0163in important\u0103: este cel mai bun indiciu despre metod\u0103 \u015fi sens la el. \u00cen stilul s\u0103u simplu, comparabil cu Cartea Genezei, el spune pove\u015fti la mod\u0103, care, ca \u015fi cele din Genez\u0103, invit\u0103 la o multitudine de interpret\u0103ri diferite; \u015fi el nu vrea s\u0103 fie reduse la o semnifica\u0163ie exclusiv\u0103. [\u2026] Ambiguitatea este esen\u0163a artei sale. [\u2026] Lumea cu care ne confrunt\u0103m noi, cu via\u0163a noastr\u0103, sfideaz\u0103 orice \u00eencercare de exegez\u0103 conving\u0103toare: faptul c\u0103 via\u0163a se preteaz\u0103 la multe interpret\u0103ri diferite este esen\u0163a. Kafka nu este obscurantist sau autoritar: inteligen\u0163a lui este luminoas\u0103, \u015fi critic\u0103, \u015fi clar\u0103, \u015fi, \u00een lucr\u0103rile sale majore, [\u2026] subliniaz\u0103 gre\u015felile \u015fi mizeria celor care comand\u0103 autoritatea \u015fi nu cere supunere, s\u0103 nu mai vorbim un sacrificium intellectus. Cu siguran\u0163\u0103, Kafka ar fi fost de acord c\u0103, de\u015fi inteligen\u0163a critic\u0103 nu este suficient\u0103 pentru a salva omenirea de mizerie, cei care renun\u0163\u0103 la ea sar din lac \u00een pu\u0163.\u201d (9)
\nPrecum Dostoievski, Kierkegaard ori Nietzsche, \u015fi Kafka este un produs al societ\u0103\u0163ii \u00een care a tr\u0103it, un marginal, \u015fi el, neacceptat \u00een \u201elumea bun\u0103\u201d a intelighen\u0163iei. \u00cen schimb, ca \u015fi ei, a dat seam\u0103 despre o civiliza\u0163ie pe moarte, ca profet al haosului care cuprindea secolul al XX-lea, \u00eentr-o combina\u0163ie str\u0103lucit\u0103 de biografie \u015fi expunere lucid\u0103, care augmenta efectul apocaliptic al viziunilor despre viitor, impuse deslu\u015fit ca portrete provocatoare ale modernit\u0103\u0163ii.
\nJoseph K. avea s\u0103 declan\u015feze foarte repede o deschidere spre un anumit fel de a privi existen\u0163a uman\u0103 \u00een rela\u0163ie cu civiliza\u0163ia opresoare, cu sistemul \u00eenchistat, \u00eentors spre sine, suficient sie\u015fi. Pare c\u0103 suntem st\u0103p\u00e2nii vie\u0163ii noastre. Dar ce facem cu ea, are ea un sens, duce undeva, spre ceva? Care sunt rosturile? Cum r\u0103spunsul nu este dintre acelea aflate la \u00eendem\u00e2n\u0103, ne putem l\u0103sa \u00een voia \u00eent\u00e2mpl\u0103rii, a aleatoriului, a mor\u0163ii inutile ca ie\u015fire dintr-o via\u0163\u0103 a\u015fi\u015fderea, ori vom c\u0103uta \u00een continuare rostul, calea, \u0163elul. Este interoga\u0163ia preluat\u0103 de to\u0163i autorii ultimului secol de literatur\u0103 (teatru, pictur\u0103, film\u2026), nelini\u015ftea cu care intr\u0103m \u00een via\u0163\u0103, pus\u0103 \u00een diverse alc\u0103tuiri artistice cu acela\u015fi personal central: K.
\nFenomenul K este un cumul imens de imagini ale a\u015fa-zi\u015filor marginali \u2013 de fapt, refuza\u0163ii, expulza\u0163ii din societatea tehnologizat\u0103, uniformizat\u0103, tot mai organizat\u0103, disciplinat\u0103 prin noile mijloace de comunicare \u00een mas\u0103, controlat\u0103 de armatele de manipulatori de toate orient\u0103rile ideologice ori dincolo de orice ideologie \u015fi de armatele de scutieri cu totul \u015fi cu totul deosebi\u0163i de bl\u00e2ndul Sancho Panza. Paradoxal, cel pu\u0163in la nivelul fic\u0163iunii, marginalii sunt c\u00e2\u015ftig\u0103torii, \u00eens\u0103 nimic nu este dec\u00e2t tot nelini\u015fte \u015fi ratare: Avem o victorie! Ce facem cu ea?
\n\u015ei lupta re\u00eencepe, orice K poate fi oric\u00e2nd vizitat, dis de diminea\u0163\u0103: \u201eB\u0103rbatul era zvelt, dar solid \u015fi purta un costum negru, str\u00e2ns pe corp, cum sunt cele de voiaj, legat cu un cordon \u015fi av\u00e2nd tot felul de cute, buzunare, catarame \u015fi nasturi, care d\u0103deau costumului o aparen\u0163\u0103 deosebit de practic\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103 bine la ce ar putea servi.\u201d<\/p>\n

\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026..
\n(1) \u201eLe th\u00e9or\u00e8me de fonction K : autre d\u00e9riv\u00e9e d\u2019inspiration deleuzienne, pour dire cette fois la \u00abproductivit\u00e9\u00bb textuelle paradoxale de l\u2019id\u00e9e de \u00ab fin de la litt\u00e9rature\u00bb. Chez Deleuze et Guattari, le K (le cas) de Kafka \u00e9tait devenu \u00abla fonction K.\u00bb, une fonction g\u00e9n\u00e9ratrice de textualit\u00e9: il \u00e9tait le nom de ce qui n\u2019a plus de nom, mais seulement une fonction. Dire \u00abKafka\u00bb \u2013 ce mot dont la prononciation m\u00eame suffit \u00e0 tuer m\u00e9taphore, signification et d\u00e9signation \u2013 suffisait \u00e0 lancer le processus de d\u00e9ploiement rhizomatique de la fabulation et de la \u00abd\u00e9territorialisation\u00bb de la litt\u00e9rature (en \u00e9cho \u00e0 la \u00abr\u00e9ponse de Kafka\u00bb pour laquelle, selon Barthes, \u00abl\u2019\u00eatre de la litt\u00e9rature n\u2019est rien d\u2019autre que sa technique\u00bb). Or de m\u00eame que chez Deleuze et Guattari, Kafka r\u00e9apparaissait comme un mantra quasi-r\u00e9volutionnaire (comme si on entendait \u00ab Kafka! pour une litt\u00e9rature mineure\u00bb), de m\u00eame il op\u00e8re aujourd\u2019hui comme une \u00abfonction\u00bb quasi-math\u00e9matique dont les \u00abvariables\u00bb suffisent \u00e0 d\u00e9finir les multiples courbes de la litt\u00e9rature. \u00abNous sommes tous Kafka*\u00bb, car la mort de l\u2019auteur a fait de chaque \u00e9crivain un K. singulier, survivant \u00e0 sa propre disparition et relan\u00e7ant \u00e0 nouveaux frais l\u2019entreprise de l\u2019\u00e9criture.\u201d (* \u201eMaintenant que le lecteur ne lit pas, il n\u2019est plus si grave d\u2019\u00eatre un \u00e9crivain qui n\u2019\u00e9crit pas.\u201d Nuria Amat, Nous sommes tous Kafka) – En finir avec les th\u00e9ories de la fin, http:\/\/www.enriquevilamatas.com\/
\n(2) Eric Faye, K., Paris, Editions Autrement, 1996, p. 9
\n(3) \u00een Recherches sur le monde germanique. Regards, approches, objets, Presses de l\u2019Universit\u00e9 de Paris-Sorbone, 2003, p. 210
\n(4) Comment Anne Franz a r\u00e9\u00e9crit le Journal de Anne Frank, \u00een Le journal personnel, Nanterre, RITM, 1993, p. 157
\n(5) Walter Kaufmann, Existentialism, from Dostoevsky to Sartre, Meridian Books, Inc., 1956
\n(6) William Hubben, Four prophets of our destiny: Dostoevsky, Kierkegaard, Nietzsche, Kafka, Macmillan, 1952
\n(7) Walter Kaufmann, Existentialism, from\u2026, p. 11
\n(8) idem, p. 49
\n(9) idem, p. 122<\/em><\/p>\n


\nVasile GHICA <\/strong>
\n\"\"

La balamuc, birjar!<\/strong><\/p>\n

\u201e\u015ei lumea asta schizofrenic\u0103 are nevoie de un pumn ceresc\u201d. (Emil Cioran)
\nPoate chiar de ni\u015fte \u015futuri… divine.<\/em><\/p>\n

***
\n\u201eMitizarea sclerozeaz\u0103\u201d. (Andre Malraux)
\nA\u015fa este! Unor glorii ar trebui s\u0103 li se schimbe, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, pamper\u015fii. Ori chiar formolul.
\n***
\n\u201eNu exist\u0103 podoab\u0103 mai frumoas\u0103 pentru limba catalan\u0103 dec\u00e2t \u00eenjur\u0103tura\u201d. (Salvador Dali)
\nCred c\u0103 \u201epodoabele\u201d noastre sunt mult mai expresive.
\n***
\n\u201eNichita risca s\u0103 se pa\u0163achineze\u201d. (Lauren\u0163iu Ulici)
\nDin p\u0103cate, uneori, chiar reu\u015fea.<\/p>\n

***
\n\u201eTrebuie s\u0103 ne purt\u0103m histrionic, pentru c\u0103 altfel ne va c\u0103lca istoria\u201d. (Umberto Eco)
\nDa, da! Cu picioarele ei nesp\u0103late \u015fi varicoase.
\n***
\n\u201e\u00cen timpul slujbei, tr\u0103geam cu coada ochiului spre ducesa de Brissor, care tocmai \u00eemi d\u0103duse recent o gonoree de toat\u0103 frumuse\u0163ea\u201d. (Cardinalul Retz)
\nF\u0103r\u0103 picanterii, jurnalele ar fi de o banalitate \u00eenfior\u0103toare.
\n***
\n\u201eEra o doamn\u0103 cu foarte multe revendic\u0103ri… sentimentale\u201d. (Sanda Stolojan)
\nTot setea de absolut o fi fost, probabil, de vin\u0103.
\n***
\n\u201eDac\u0103 \u00eencerci s\u0103-l cite\u015fti pe D.R.Popescu \u00ee\u0163i pierzi dantura. Faci \u015fi eczeme!\u201d. (I.D.S\u00e2rbu)
\n\u201eGalanterii\u201d colegiale.
\n***
\n\u201eS\u0103 nu faci medicamente din gr\u0103sime de om!\u201d (Pitagora)
\nPentru c\u0103 este foarte toxic\u0103.
\n***
\n\u201e\u00cen vatra poe\u0163ilor, focul d\u0103 s\u0103 se sting\u0103\u201d. (Berdiaev)
\nMda! Poetul de ast\u0103zi – aceast\u0103 mic\u015funea c\u0103zut\u0103 \u00een lapte.
\n***
\n\u201eExist\u0103 o art\u0103 a c\u0103lc\u0103rii fudule \u00een str\u0103chini slinoase\u201d. (N.Steinhardt)
\nPe care mul\u0163i dintre noi nu reu\u015fim s\u0103 o rat\u0103m.
\n***
\n\u201eTrebuie cur\u0103\u0163enie general\u0103! Noi, rom\u00e2nii, nu am luat la timp purgativul necesar\u201d. (I.B\u0103ie\u015fu)
\n\u015ei, oare, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd vom fi constipa\u0163ii Europei?
\n***
\n\u201eAlimentarea cu carne a dus la degenerarea omenirii\u201d. (R.Wagner)
\nDe aceea, probabil, grijuliii no\u015ftri politicieni vor s\u0103 ne scoat\u0103 la p\u0103scut.
\n***
\n\u201eLa Los Angeles, gunoiul nu se arunc\u0103. Se transform\u0103 \u00een show de televiziune\u201d. (Woody Allen)
\nOho! La acest capitol, precis c\u0103 nu ne-au dep\u0103\u015fit.
\n***
\n\u201eFiecare scriitor ajuns la Paris e liber s\u0103 doarm\u0103 sub podurile Senei\u201d. (Ilie Constantin)
\nDe ce nu se duc \u00een Spania, la cules c\u0103p\u015funi?
\n***
\n\u201eC\u00e2nd a z\u0103mislit omul, Dumnezeu s-a folosit de lut\u201d. (G.B.Shaw)
\n\u015ei de foarte mult noroi.<\/p>\n


\nDiana VRABIE<\/strong>
\n\"\"

FRANZ KAFKA: TENTA\u0162IA
\n SCRIITURII INTIMISTE<\/strong>
\n\"\"

Fire introvertit\u0103 \u015fi refractar\u0103, Kafka are o rela\u0163ie special\u0103 cu literatura de m\u0103rturisire, refugiindu-se \u00een ea ca \u00eentr-un mediu predilect, \u00een care energiile obosite \u00ee\u015fi potolesc zbaterea, \u00een care sinceritatea se devoaleaz\u0103 nestingherit\u0103, \u00een care autenticitatea irumpe, sfid\u00eend prejudec\u0103\u0163ile. De altfel, \u00een \u00eentreaga crea\u0163ie, autorul Procesului \u00ee\u015fi manifest\u0103 disponibilitatea pentru prelungirea existen\u0163ei \u00een oper\u0103. Indiferent de forma pe care o \u00eembrac\u0103, m\u0103rturisirile sale s\u00eent o perpetu\u0103 revenire la propriile tr\u0103iri interioare. Acestea traduc complexe \u015fi frustr\u0103ri personale, codific\u0103 \u00een varii chipuri situa\u0163ii din via\u0163a privat\u0103 a autorului, anun\u0163\u0103 alte posibile ecua\u0163ii existen\u0163iale. \u00cen cazul lui Kafka, arta nu poate fi deta\u015fat\u0103 de experien\u0163a sa de via\u0163\u0103. Omul \u015fi opera nu s\u00eent dec\u00eet dou\u0103 ipostaze ale acelora\u015fi nobile aspira\u0163ii \u015fi amare decep\u0163ii. O atest\u0103 plenar romanele sale (s-a remarcat frecvent c\u0103 eroii principali ai celor trei romane (America, Procesul, Castelul) nu s\u00eent dec\u00eet alter-ego-urile lui Kafka), dar \u015fi proza scurt\u0103, eman\u00eend incertitudinile, tulbur\u0103rile, oscila\u0163iile scriitorului ceh.
\n \u201eVia\u0163a lui Kafka, s\u0103rac\u0103 \u00een evenimente exterioare, lipsit\u0103 de spectaculos, modest\u0103, \u015fi retras\u0103, a dus \u00eens\u0103, prin contrast, la o hipertrofiere a existen\u0163ei sale l\u0103untrice, chinuit\u0103 de disper\u0103ri \u015fi temeri dispropor\u0163ionate, obsedat\u0103 p\u00een\u0103 la tragism de propriile sale probleme de con\u015ftiin\u0163\u0103, analizate cu o scrupuloas\u0103 cazuistic\u0103\u201d , at\u00eet \u00een opera sa intim\u0103, c\u00eet \u015fi \u00een cea de fic\u0163iune. Consecin\u0163\u0103 a rat\u0103rii unei vie\u0163i juste, ne\u00eemplinirea sa uman\u0103 izvor\u0103\u015fte din experien\u0163a fundamental\u0103 a unei singur\u0103t\u0103\u0163i ontologice. Toat\u0103 via\u0163a, Kafka a pendulat \u00eentre familia evreiasc\u0103, limba german\u0103 \u015fi poporul ceh, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 s\u0103-\u015fi g\u0103seasc\u0103 vreodat\u0103 un loc statornic, \u015fi, reclam\u00eendu-\u015fi, implicit, izolarea. \u201eCon\u015ftiin\u0163a sa era sf\u00ee\u015fiat\u0103 de aspira\u0163ii ne\u00eemplinite, de iubiri zadarnice, de d\u0103ruiri f\u0103r\u0103 r\u0103spuns. Om al epocii sale, legat de fire inextricabile de mediul s\u0103u, Kafka n-a fost deplin acceptat \u015fi nici n-a acceptat deplin serviciile lumii sale. Ca om, scriitor \u015fi cet\u0103\u0163ean a ocupat perpetuu o pozi\u0163ie limitrof\u0103, pe care \u00eens\u0103 a exprimat-o artistic cu o excep\u0163ional\u0103 for\u0163\u0103 sugestiv\u0103\u201d. Povestindu-\u015fi propria condi\u0163ie uman\u0103, el o repet\u0103 pe aceea a evreului r\u0103t\u0103citor \u00een lume, a omului aflat \u00een c\u0103utarea lui Dumnezeu. Prin pelerinajul s\u0103u labirintic \u015fi tribula\u0163iile sisifice Kafka aminte\u015fte de Iosif Hechter, personajul lui Mihail Sebastian. La ambii predispozi\u0163ia religioas\u0103 vine din dorin\u0163a de a ancora \u00eentr-o comunitate care s\u0103 le ofere sentimentul de stabilitate \u015fi con\u015ftiin\u0163a consisten\u0163ei l\u0103untrice r\u00eevnite cu o disperat\u0103 \u015fi tragic\u0103 nostalgie. \u00censingura\u0163i \u015fi dezr\u0103d\u0103cina\u0163i, \u00eei \u00eenrude\u015fte geniul e\u015fecului, spaima primar\u0103, ce \u00eei p\u00eende\u015fte la tot pasul, \u00eenchiz\u00eendu-i \u00eentr-o lume a incomunicabilit\u0103\u0163ii. \u00cei une\u015fte, finalmente concluzia amar\u0103, sonorizat\u0103 de Iosif Hechter – \u201eadversitatea lor, a antisemi\u0163ilor, va fi la urma urmelor suportabil\u0103. Ce s\u0103 facem \u00eens\u0103 cu adversitatea noastr\u0103, cu propria noastr\u0103 adversitate intim\u0103\u201d. Pentru Kafka, literatura constituie \u201eo modalitate de salvare individual\u0103, sau, mai bine zis, singura speran\u0163\u0103 la o astfel de salvare\u201d. Remarcabil\u0103 este insistenta caracterizare, \u00een Jurnal, a literaturii drept m\u0103rturie personal\u0103. \u201eOrice cuv\u00eent scris este un document personal\u201d, noteaz\u0103 autorul, ad\u0103ug\u00eend \u201eorice oper\u0103 real\u0103 de art\u0103 este un document [\u2026], o dovad\u0103\u201d. Afirma\u0163iile subliniaz\u0103 valoarea pe care scriitorul praghez o atribuie scrisului literar. Acesta are capacitatea de a exprima drama existen\u0163ial\u0103, garantat\u0103 prin acuitatea, sim\u0163it\u0103 pe propria piele, a suferin\u0163ei.
\n\u201e\u00cen literatura sa de m\u0103rturisire se contureaz\u0103 poate cel mai \u201ekafkian\u201d personaj din seria, at\u00eet de pu\u0163in divers\u0103 \u00een fond, a eroilor din romanele \u015fi povestirile sale; limita dintre real \u015fi fic\u0163iune, dintre normal \u015fi absurd este, \u00een cazul celui, care, de aceast\u0103 dat\u0103, \u00ee\u015fi construie\u015fte discursul \u00een regimul \u201esincerit\u0103\u0163ii\u201d absolute, la fel de pu\u0163in clar\u0103 ca \u015fi la un Grego Samsa sau Josewph K\u201d.
\nA\u015fa cum observa criticul Marthe Robert, Kafka, spre deosebire de al\u0163i confra\u0163i tenta\u0163i de scriitura intimist\u0103, care fac economie de efecte artistice, opt\u00eend pentru un stil arid, comod, procedeaz\u0103 au contraire, c\u0103ci textele sale se \u00eenscriu \u00een spa\u0163iul autobiografic, uz\u00eend de un fals prozaic, care adaug\u0103 o imprecizie \u00een plus \u015fi dau b\u0103taie de cap comentatorilor. \u201eEl nu scrie niciodat\u0103 pentru a se povesti, ci pentru a se proiecta \u00een exterior cu ajutorul unor suite de imagini, care se organizeaz\u0103, parc\u0103, sub ochii lectorului, \u00een fiecare moment. Astfel, \u00een scrisori sau \u00een Jurnal, s\u00eent preferate de obicei enun\u0163urile simple, directe, puse \u00een leg\u0103tur\u0103 cu fapte precise, care trimit la modul \u00een care autorul lor se \u00eembrac\u0103, se hr\u0103ne\u015fte, se odihne\u015fte, c\u0103l\u0103tore\u015fte, ceea ce ar putea constitui o demonstra\u0163ie a faptului c\u0103 scriitorul simte nevoia puternic\u0103 de a se ar\u0103ta pe sine a\u015fa cum este \u015fi constituie o respingere a confesiunii propriu-zise\u201d.
\nSupliciul ontologic \u00ee\u015fi descoper\u0103 traiectul contorsionat at\u00eet \u00een jurnalele kafkiene (Jurnalul (caietele in-cvarto) (1910\u20131923); Caietele albastre in-octavo (1917\u20131919), \u00een coresponden\u0163\u0103 (Scrisori c\u0103tre familie, prieteni, editori (1900\u20131924); Scrisori c\u0103tre Ottla (1909\u20131924); Scrisori c\u0103tre Felice (1912\u20131917); Scrisoarea tat\u0103lui (nov. 1919); Scrisori c\u0103tre Milena (1920\u20131923)), c\u00eet \u015fi \u00een convorbirile sale. Acestea ne ofer\u0103 un auxiliar pre\u0163ios pentru o mai bun\u0103 \u00een\u0163elegere a prozei artistice, constituind un instrument eficient pentru descifrarea raporturilor dintre om \u015fi crea\u0163ia sa, dintre cadrul general istoric \u015fi oper\u0103. Aruncate la \u00eenceputurile recept\u0103rii lui Kafka \u00een \u201ecurtea\u201d istoriografilor sau biografilor, ast\u0103zi crea\u0163ia de fic\u0163iune a lui Kafka se bucur\u0103 aproape de aceea\u015fi considera\u0163ie ca \u015fi crea\u0163ia sa de fic\u0163iune, \u00eentruc\u00eet comport\u0103 o valoare literar\u0103 indubitabil\u0103. Detaliul autobiografic \u201ese transform\u0103 \u00een opera lui Kafka \u00een fabul\u0103, devine chiar insignifiant \u00een compara\u0163ie cu elementul epic, ce joac\u0103 un rol esen\u0163ial \u00een sfera imaginilor, restituind comunic\u0103rii nuan\u0163ele judec\u0103\u0163ii, dar \u015fi rezonan\u0163ele lor afective, rezervele \u015fi corectivele f\u0103r\u0103 de care Kafka nu ar transmite dec\u00eet jum\u0103tate de adev\u0103r, ceea ce ar echivala unei minciuni\u201d.
\nAt\u00eet coresponden\u0163a, c\u00eet \u015fi jurnalele kafkiene tind s\u0103 instaureze un registru de lectur\u0103 cu prec\u0103dere sensibil la literaritate. Cele 13 caiete form\u00eend partea esen\u0163ial\u0103 a Jurnalului (conven\u0163ional numite \u201ecaietele in-cvarto\u201d) \u2013 \u015fi care \u00eencep cu anul 1910 \u015fi sf\u00eer\u015fesc \u00een 1923, cu un an \u00eenaintea mor\u0163ii lui \u2013 ca \u015fi a\u015fa numitele \u201ecaiete albastre in-octavo\u201d, precum \u015fi cele trei caiete con\u0163in\u00eend \u00eensemn\u0103ri de c\u0103l\u0103torie din anii 1911-12) s\u00eent zg\u00eercite \u00een ceea ce prive\u015fte am\u0103nuntele unei biografii privit\u0103 \u00een datele ei exterioare, dovedindu-se, \u00een schimb, \u00eembibate de literaritate. Aceasta nu constituie o surpriz\u0103 \u00eentruc\u00eet \u00eensu\u015fi Kafka se autodefine\u015fte \u00een intim\u0103 conjugare cu literatura: \u201eeu nu s\u00eent nimic altceva dec\u00eet literatur\u0103 \u015fi nu pot, \u015fi nu vreau s\u0103 fiu altceva\u201d. Pentru el, literatura este \u00eenainte de toate confesiune. \u201eOrice art\u0103 adev\u0103rat\u0103 e document, m\u0103rturisire\u201d , spune \u00een Jurnal. Mai mult, \u00ee\u015fi revendic\u0103 o misiune sacr\u0103, consider\u00eend scrisul drept form\u0103 a rug\u0103ciunii, de o profunzime ce dep\u0103\u015fe\u015fte jocul gratuit, virtuozitatea stilistic\u0103. E vorba de un scris izvor\u00eend din cea mai ad\u00eenc\u0103 intimitate, angajat fa\u0163\u0103 de propria sa dram\u0103 cu care nu e permis s\u0103 te joci la modul iresponsabil \u015fi f\u0103r\u0103 grij\u0103.<\/p>\n

\"\"

Florin DOCHIA ,,Procesul\u201d la 100 de ani Fenomenul K sau victoria marginalilor \u201eNu sunt dec\u00e2t literatur\u0103 \u015fi nu pot, nu<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18962"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=18962"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18962\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18965,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18962\/revisions\/18965"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=18962"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=18962"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=18962"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}