{"id":18788,"date":"2022-08-04T23:08:06","date_gmt":"2022-08-04T20:08:06","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18788"},"modified":"2022-08-04T23:08:06","modified_gmt":"2022-08-04T20:08:06","slug":"spatii-culturale-nr-33-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18788","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 33 (11)"},"content":{"rendered":"

Valeriu SOFRONIE <\/strong>
\n\"\"

\u00ceNTR-UN OU<\/strong><\/p>\n

Mai t\u00e2rziu am aflat c\u0103 locuiam \u00eentr-un ou. Nu \u00een\u0163elegeam de ce, tot c\u0103ut\u00e2nd \u00een st\u00e2nga \u015fi \u00een dreapta, nu z\u0103ream copaci cu ramurile p\u00e2n\u0103 \u00een cer, feline \u00eendr\u0103gostite de alte feline sau pur \u015fi simplu c\u00e2te o cioar\u0103 bicentenar\u0103. Tr\u0103iam \u00eentr-un fel de anotimp alb, f\u0103r\u0103 z\u0103pad\u0103 \u015fi s\u0103nii. Cerul sta \u00eentins ca o plapum\u0103 peste lume, at\u00e2t de aproape de p\u0103m\u00e2nt \u00eenc\u00e2t \u015ftiam sigur c\u0103 undeva se \u00eent\u00e2lnesc sau c\u0103 trec unul \u00een altul, printr-o simpl\u0103 r\u0103sucire de pe o parte pe alta a fiin\u0163ei. Aveam intui\u0163ii, dar nimic nu putea fi probat. B\u0103team cu degetele \u00eendoite \u00een pere\u0163ii albi\u2026un sunet sec \u00eemi r\u0103spundea de dincolo\u2026deseori m\u0103 trezeam, crez\u00e2nd c\u0103 un cioc uria\u015f r\u0103spundea \u00een zidul lumii rotunde, f\u0103r\u0103 s\u0103-mi m\u0103reasc\u0103 pulsul\u2026dar \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103-mi spun\u0103 ceva.
\nM\u0103 miram din ce \u00een ce mai mult de lumea \u00een care tr\u0103iam. Mi se p\u0103rea prea curat\u0103 \u015fi prea rotund\u0103 fa\u0163\u0103 de aceea care \u00eemi trecea prin fa\u0163a ochilor \u00een somn. De fapt, eram \u00eentr-o continu\u0103 mirare, \u00een v\u0103dit\u0103 opozi\u0163ie cu peisajul omogen, mereu neinteresant pentru ochii obi\u015fnui\u0163i doar cu lumina vertical\u0103. Aici, lumina venea \u00eens\u0103 de pretutindeni. Nici direc\u0163ia nu i-o puteai ghici. Era acum l\u00e2ng\u0103 tine \u015fi, \u00een secunda urm\u0103toare, o amintire. Dac\u0103 erai ghemuit pe partea dreapt\u0103, ea r\u0103zbea ca un izvor de sub tine. La \u00eenceput o sim\u0163eai ca primele b\u0103t\u0103i de inim\u0103 ale f\u0103tului\u2026apoi ca un cutremur \u00eendep\u0103rtat care desparte ape de jos de ape de sus, pun\u00e2nd t\u0103rii \u00eentre ele. C\u00e2nd aveai ochii \u00eenchi\u015fi, ad\u00e2nci\u0163i \u00een p\u0103durile ne\u015ftiute din tine, \u015fuvoiul \u00ee\u0163i trecea direct prin piele, mu\u015fchi \u015fi oase p\u00e2n\u0103 \u00ee\u0163i invada cu vibra\u0163ia sa calm\u0103 fiecare neuron prins \u00een repeti\u0163ia zilei. Nu r\u0103m\u00e2neai separat de ea. Nu r\u0103m\u00e2neai afar\u0103. A\u015fa se f\u0103ceau lucrurile \u00een interior, c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi un fir de praf, ajuns aici dintr-o lume nef\u0103cut\u0103, se r\u0103sp\u00e2ndea \u00een jur ca un flux de neutroni desprin\u0219i dintr-o arm\u0103 ira\u021bional\u0103. C\u00e2t praf nu c\u0103lcasem \u00een picioare prin visele mele \u015fi aici firul acesta maroniu, \u00eenc\u0103rcat cu particule nemarcate, reu\u015fea s\u0103 trezeasc\u0103 \u00een mine cele mai uimitoare st\u0103ri aperceptive. M\u0103 uitam la el de parc\u0103 citeam \u00een Kant. Dar nici Kant \u015fi nici Hegel nu m\u0103 l\u0103sau s\u0103 privesc \u00een ei. Parc\u0103 toate cuvintele lor erau alc\u0103tuite dintr-o singur\u0103 liter\u0103. Iar c\u00e2nd nu erau, de la primele cuvinte, aruncau o perdea de cea\u0163\u0103 peste ochii ne\u015ftiutori. Dar firi\u015forul acesta maroniu era deschis, cum numai unele u\u015fi \u0219tiau s\u0103 fie astfel.
\n– E\u015fti praf?
\n– Praf sunt. Dar unul \u00eentr-un ou\u2026po\u0163i s\u0103 m\u0103 sco\u0163i de aici, f\u0103r\u0103 s\u0103-mi d\u0103r\u00e2mi lumea?
\n– Deci e\u015fti Firul de praf. Ce po\u0163i tu s\u0103 faci din albul \u0103sta f\u0103r\u0103 ad\u00e2ncime?
\n– Sunt opusul abisului imaculat care n-a trezit niciodat\u0103 \u00eendoieli. Istoriile \u00eencep mereu cu mine \u015fi tot cu mine sf\u00e2r\u015fesc, chiar dac\u0103 sub form\u0103 de epitaf. \u00centotdeauna, la \u00eenceputul tuturor, un fir de praf s-a a\u015fezat pe blana alb\u0103 a unui zeu, f\u0103c\u00e2ndu-l s\u0103 str\u0103nute zgomotos\u2026
\n– \u00cenceputul? Dar tu nu po\u0163i dec\u00e2t s\u0103 te amesteci printre noi, ca oaia neagr\u0103 \u00een turma ascult\u0103toare.
\n– \u00cen toate \u00eenceputurile, fra\u0163ii \u015fi verii mei \u015fi-ai f\u0103cut cuibare. De unde crezi c\u0103 vine oul \u0103sta \u00een care stai at\u00e2t de confortabil? De unde \u00ee\u0163i vin visele acelea negre, c\u0103rora nu la g\u0103se\u0219ti niciun rost?
\nDa, avea dreptate. De unde \u00eemi veneau visele? De unde curiozit\u0103\u0163ile? De unde dorin\u0163a asta nebun\u0103 de a tr\u0103i fiecare pat\u0103 a\u0219ternut\u0103 pe cadranul timpului? Amintiri dintr-o lume c\u0103zut\u0103 \u00een noroi \u00eencepuser\u0103 s\u0103 mi se verse prin vene. Nu \u015ftiam de unde vin. Dar nici nu m\u0103 mai interesa. Gr\u0103untele de praf devenise de-acum un firi\u015for de nisip prins \u00eentr-o scoic\u0103. \u00cencepuse s\u0103 str\u00e2ng\u0103 \u00een jur, atom cu atom, toate culorile care nu apucaser\u0103 s\u0103 se hot\u0103rasc\u0103 ce urmeaz\u0103 s\u0103 fie\u2026 A\u015fa \u00eencepeau deci istoriile. Cine-ar fi b\u0103nuit c\u0103 lui Dumnezeu i-a sc\u0103pat asta?
\nAcum, c\u00e2nd lucrurile mi-au devenit at\u00e2t de clare, pot spune cu certitudine ce \u00eenseamn\u0103 un ou. To\u0163i ne gr\u0103bim, c\u00e2nd vine vorba de ele. C\u00e2nd ne enerv\u0103m, le \u00eenh\u0103\u0163\u0103m nervos \u00een m\u00e2na tremur\u00e2nd de foame \u015fi le tr\u00e2ntim \u00eentr-o tigaie \u00eencins\u0103 sau \u00eentr-un ceaun cu f\u0103in\u0103, dac\u0103 avem ceva mai mult\u0103 r\u0103bdare. Ou\u0103le se supun \u00eentotdeauna voin\u0163ei noastre. De\u015fi au multe de oferit, ele nu-\u015fi arat\u0103 de la sine enteleheia proprie. Albu\u015ful \u015fi g\u0103lbenu\u015ful lor nu interac\u0163ioneaz\u0103 \u00een ele, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd o sc\u00e2nteie din afar\u0103 sau un fir de praf, precum cel din povestea de mai sus, nu le deschid porii, descoperindu-\u015fi unul celuilalt minusurile.
\nP\u00e2n\u0103 la o vreme, to\u0163i purt\u0103m un ou \u00een noi. \u00cel putem duce a\u015fa o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103, departe de zgomotul lumii. Nu sim\u0163im nimic acolo. Nu sunt oceane \u00een ele care s\u0103 ne sperie cu ad\u00e2ncimile lor. Nu sunt mun\u0163i care s\u0103 ne ame\u0163easc\u0103 cu \u00een\u0103l\u0163imile lor. Regula este s\u0103 st\u0103m \u015fi s\u0103 fim purt\u0103tori de ne\u015ftiut. C\u00e2nd avem destul\u0103 t\u0103rie, facem mai mult de-at\u00e2t. \u00cei g\u0103sim locul \u00een care se ascunde de noi, p\u0103trundem cu m\u00e2na ca un bisturiu \u00eentre coastele care niciodat\u0103 nu dor \u00eendeajuns de tare, \u00een apropierea inimii, pe l\u00e2ng\u0103 care p\u0103trundem cu mult\u0103 grij\u0103, \u00eel prindem \u00eentre degete \u015fi \u00eel scoatem afar\u0103.
\n– Tu e\u015fti?
\n– Eu sunt.
\n– Tu locuiai \u00een mine?
\n– Eu.
\n– \u015ei-acum ce va fi?
\nOu\u0103le nu vorbesc. Ele doar tac \u015fi, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, \u00eencep s\u0103 se \u00eenv\u00e2rt\u0103 at\u00e2t de repede \u00een jurul nostru \u00eenc\u00e2t, ame\u0163i\u0163i \u015fi speria\u0163i, \u00een acela\u015fi timp, \u00eencepem s\u0103 d\u0103m afar\u0103 din noi toate pl\u0103cerile meselor de diminea\u0163\u0103, pr\u00e2nz \u015fi sear\u0103. Cum spuneam, afl\u0103m destul de t\u00e2rziu ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 locuie\u015fti \u00eentr-un ou sau s\u0103 \u00eel por\u0163i \u00een tine.<\/p>\n


\nStan BREBENEL<\/strong>
\n\"\"

C\u0102DEREA BASTILEI<\/strong><\/p>\n

Romanele cu cheie, cunoscute sub diverse denumiri, romane parabol\u0103 sau romane alegorice, au ap\u0103rut din cele mai vechi timpuri. Printre primii care s-au impus \u00een acest gen literar a fost Procopius din Caesarea cu \u201eIstoria secret\u0103\u201d, scris\u0103 pe la 555 d.H. Acest gen a ap\u0103rut din nevoia de protec\u0163ie a autorilor \u00eempotriva prigoanei sau a cenzurii de orice fel. \u015ei scriitorii rom\u00e2ni au recurs la aceste subterfugii. Dimitrie Cantemir a scris \u201eIstoria ieroglific\u0103\u201d la Stambul, \u00een inima Imperiului Otoman. Alte romane cunoscute, \u015fi care au f\u0103cut o anumit\u0103 v\u00e2lv\u0103 \u015fi deliciul cititorilor \u00een epoc\u0103, au fost \u201eScrinul negru\u201d \u015fi \u201eBietul Ioanide\u201d de George C\u0103linescu, \u201ePrincipele\u201d \u015fi \u201eIanus\u201d de Eugen Barbu, \u201e\u00cent\u00e2lnire la judecata de apoi\u201d, scris \u00een exil, de Petru Dumitriu \u015fi, mai recent, romanele lui Dinu S\u0103raru din ciclul \u201eCiocoii noi cu bodyguard\u201d. Mai pot fi citate \u015fi altele. Societatea omeneasc\u0103 a oferit numeroase subiecte care s\u0103 fie tratate de acest gen literar din toate domeniile de activitate: politico-administrativ, social, cultural \u015f.a. Scopul urm\u0103rit era acela\u015fi ca \u015fi al fabulelor, iar armele folosite erau aproximativ identice.
\nLumea literar\u0103, cu boema \u015fi can-canurile ei permanente, a fost, este \u015fi va fi o surs\u0103 inepuizabil\u0103 pentru condeieri \u015fi Horia G\u00e2rbea nu putea s\u0103 rateze un asemenea subiect, mai ales c\u0103 este un fin cunosc\u0103tor al fenomenului. A\u015fa se face c\u0103 a \u00eencredin\u0163at tiparului un \u201emic roman comico-satiric de moravuri scriitorice\u015fti\u201d, catalogat astfel de Gabriel Dimisianu, ce a ap\u0103rut \u00een anul 1998. Peste nou\u0103 ani public\u0103 la Editura Corint edi\u0163ia a II-a, definitiv\u0103, a romanului C\u0103derea Bastilei. Autorul nu se refer\u0103 la celebra scen\u0103 istoric\u0103 a revolu\u0163iei franceze ci denume\u015fte o strad\u0103 din Bucure\u015fti unde, \u00eentr-o mansard\u0103 ce pe vremuri ar fi fost locuin\u0163a marele Nichita, au loc multe \u00eent\u00e2mpl\u0103ri mai mult prozaice dec\u00e2t poetice. Horia G\u00e2rbea aduce \u00een fa\u0163a reflectoarelor o lume plin\u0103 de mofturi \u015fi moftangii, cu racile reale sau imaginare, care au intrat \u00een folclor \u015fi dau savoare oric\u0103rei \u00eent\u00e2mpl\u0103ri unde percep\u0163ia personal\u0103 asupra propriei valori literare este superioar\u0103 percep\u0163iei critice \u015fi a publicului cititor. Felul \u00een care o red\u0103 un autor sau altul \u0163ine de doza personal\u0103 de machiavelism \u015fi de talentul fiec\u0103ruia, iar Horia G\u00e2rbea are din bel\u015fug a\u015fa ceva. Este ironic, am putea spune ghidu\u015f, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie sarcastic dec\u00e2t at\u00e2t \u015fi atunci c\u00e2t \u015fi c\u00e2nd trebuie. Personajele sale Aldu R\u0103dulescu, Rafael Rob\u0103nescu, Marius Pupan, C\u0103lin \u0162\u00e2ru, Alteea Fleciu, Mitic\u0103 Unguroiu sunt pitore\u015fti \u00een felul lor av\u00e2nd multe elemente comune, dar \u015fi altele care \u00eei diferen\u0163iaz\u0103. Ei sunt cei ce duc mai departe gloria capitalei literare recunoscut\u0103 drept o \u201eSodom\u0103 a Balcanilor\u201d.
\n\u00cen afar\u0103 de tablourile de un comic suculent ce redau aproape fidel atmosfera \u015fi intrigile care au fost \u0163esute de-a lungul vremii, \u015fi care se mai \u0163es \u00eenc\u0103, autorul creaz\u0103 \u015fi tablouri grote\u015fti, \u201eo lumin\u0103 sincopat\u0103 (stroboscopic\u0103) cu ajutorul c\u0103reia se creeaz\u0103 atmosfera \u00een discoteci\u201d, afirm\u0103 \u00een prefa\u0163a c\u0103r\u0163ii Alex. \u015etef\u0103nescu. Asemenea tablouri sunt cele referitoare la pandemia de decese ce love\u015fte lumea literar\u0103 \u015fi festivitatea de decernare a premiilor breslei, de un umor seduc\u0103tor amintind de modul \u00een care a fost desemnat candidat Agami\u0163\u0103 Dandanache. Marii favori\u0163i la premiile anuale au fost \u00eenfr\u00e2n\u0163i de un outsider din provincie, cu toate c\u0103 \u201ecetatea etern\u0103 a literaturii cu ziduri non-aparente era la fel de greu de penetrat ca sexul unui manechin de cear\u0103\u201d. \u00cenving\u0103torul, care b\u0103tuse la u\u015file celor mai importante redac\u0163ii literare f\u0103r\u0103 succes, a fost stabilit nu de impresionantul juriu ci de o coan\u0103 Joi\u0163ica, ceva mai citit\u0103 \u015fi mai r\u0103zbun\u0103toare, Alteea Fleciu, amanta de serviciu a lui Aldu R\u0103dulescu \u015fi Rafael Rob\u0103nescu ce era \u00eemp\u0103r\u0163it\u0103 prietene\u015fte \u015fi cu r\u00e2ndul la celebra adres\u0103 \u2013 \u00een calitate de secretar\u0103 a juriului. Intrarea \u00een sala de premiere a c\u00e2\u015ftig\u0103torului este monumental\u0103, numai fanfara lipse\u015fte: \u201eDeodat\u0103 se isc\u0103 zgomot \u015fi \u00eembulzeal\u0103 la u\u015f\u0103. De\u015fi mare, holul se umpluse \u015fi noii veni\u0163i intrau cu greu. Astfel, comandoul care \u00eel aducea, mai mult pe sus, pe Mitic\u0103 Unguroiu, trebui s\u0103 fac\u0103 uz de for\u0163\u0103. Sus\u0163inut de veri\u015forii Nicky \u015fi Cornelius, triumf\u0103torul era urmat de primar, sponsori, nevast\u0103 \u015fi chiar \u015foferii notabilit\u0103\u0163ilor, care nu se \u00eenduraser\u0103 s\u0103 nu vad\u0103 \u00eencununarea.\u201d Lumea mult\u0103 prezent\u0103 la festivit\u0103\u0163i se adunaser\u0103 ciotc\u0103 \u00een spa\u0163iul impropriu: \u201eLa ceremonie se str\u00e2ngeau to\u0163i mestec\u0103torii de vorbe, dar, categoric, mai ales marii perdan\u0163i. Ei voiau, prin prezen\u0163a lor \u00eentunecat\u0103 \u015fi uitatul pe sub spr\u00e2ncene, s\u0103 st\u00e2rneasc\u0103 remu\u015fc\u0103ri nedreptului juriu chiar \u00eenainte de decernare. Precum stafiile se adunaser\u0103 pe capul lui Richard s\u0103-l apese. A\u015fa o ceat\u0103 de in\u015fi r\u0103ma\u015fi f\u0103r\u0103 coroni\u0163e c\u0103uta mai ales privirea lui Pupan, s\u0103get\u00e2ndu-l.\u201d Comicul de situa\u0163ie accentueaz\u0103 evenimentele mai ales atunci c\u00e2nd, prin antitez\u0103, cele dou\u0103 tabere tr\u0103iesc st\u0103ri diferite: de satisfac\u0163ie cea a \u00eenving\u0103torului \u015fi de dezn\u0103dejde \u015fi ur\u0103 a \u00eenvin\u015filor. Cineva a anticipat cine va fi c\u00e2\u015ftig\u0103torul dar nimeni nu a luat-o \u00een seam\u0103. Era Sandina, o b\u0103tr\u00e2nic\u0103 ce ajunsese o alt\u0103 Pena Corcodu\u015fa peste ani, celebrul personaj din \u201eCraii de Curtea Veche\u201d, o mare frumuse\u0163e \u00een tinere\u0163e \u015fi amant\u0103 de lux a notabilit\u0103\u0163ilor vremii.
\nTot ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een mansarda de pe C\u0103derea Bastiliei, pe strad\u0103, la radio unde tartorul redac\u0163iei culturale este C\u0103lin \u0162\u00e2ru, \u00een c\u00e2rciumi, la poli\u0163ie sau la pu\u015fc\u0103rie este un spectacol total. Se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ca foarte mul\u0163i s\u0103 se recunoasc\u0103 \u00een personajele unei asemenea opere. Unii se sup\u0103r\u0103 c\u0103 au fost b\u0103ga\u0163i \u00een seam\u0103, al\u0163ii c\u0103 de ce nu au fost aminti\u0163i \u015fi ei, a\u015fa, m\u0103car \u00een treac\u0103t. Cert este c\u0103 personajele lui Horia G\u00e2rbea se compun din mai multe persoane reale \u015fi numai numele este aparent cognoscibil. Acest lucru \u0163ine de \u015ftiin\u0163a autorului de a \u00eemprumuta tr\u0103s\u0103turi negative de la c\u00e2t mai mul\u0163i pentru ca scopul pe care \u015fi l-a propus s\u0103 fie atins. Mai este de remarcat faptul c\u0103 \u015fi limbajul joac\u0103 un rol foarte important \u00een structura romanului, coloratura acestuia, cu tendin\u0163e spre licen\u0163ios, dar f\u0103r\u0103 s\u0103 abuzeze de el, face lectura pl\u0103cut\u0103. Scrisul curge fluent, este alert \u015fi antrenant ceea ce conduce la accentuarea pitorescului personajelor \u015fi situa\u0163iilor.
\n\u015ei \u00een provincie oamenii de litere au comportamentul celor din capital\u0103 cu deosebirea c\u0103, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, provincia spore\u015fte numeric \u015fi calitativ contingentele literare, niciodat\u0103 invers, iar ace\u015ftia de cele mai multe ori se comport\u0103 cu cei din r\u00e2ndurile c\u0103rora au plecat \u00een conformitate cu zicala \u201e\u0163iganu` c\u00e2nd s-a v\u0103zut \u00eemp\u0103rat \u00eent\u00e2i pe ta-su l-a sp\u00e2nzurat\u201d. Acelea\u015fi mari orgolii, acelea\u015fi lupte intestine pentru suprema\u0163ie pe care o stabile\u015fte, din nefericire pentru ei, doar timpul \u015fi cititorii, cu amendamentul c\u0103 cititorii sunt din ce \u00een ce mai pu\u0163ini. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd polemicile nasc \u015fi aici povestiri de acest gen. Numai c\u0103 exist\u0103 o deosebire: este mult mai mult\u0103 patim\u0103 \u00een provincie. \u201eHoria G\u00e2rbea nu ur\u0103\u015fte pe nimeni dar b\u00e2rfe\u015fte pe toat\u0103 lumea. Cu toate acestea, nu realismul, ci jocul cu realismul este specialitatea lui Horia G\u00e2rbea ca, de altfel, a oric\u0103rui caricaturist. Paradoxal, pe Horia G\u00e2rbea nu \u00eel intereseaz\u0103 literatura, ci materialul din care este ea f\u0103cut\u0103, cuvintele\u201d, scria regretatul Mircea Ghi\u0163ulescu. Nu putem dec\u00e2t s\u0103 subscriem.<\/p>\n


\nVasilica ILIE<\/strong>
\n\"\"

Elegie pentru cei care nu se mai iubesc…<\/strong><\/p>\n

C\u00e2nd oamenii nu se mai iubesc
\nlumina \u00eencremene\u015fte
\npe marginea t\u0103cerii;
\n\u00eentunericul \u00eenghite fericirea
\n\u015fi se trezesc ca orbe\u0163ii
\nb\u00e2jb\u00e2ind prin tunelele singur\u0103t\u0103\u0163ii.<\/p>\n


\nElegie pentru un b\u0103rbat<\/strong><\/p>\n

cred c\u0103 tu
\nnu mai cuno\u015fti
\nbucuria de via\u0163\u0103<\/p>\n

ia-m\u0103 de m\u00e2n\u0103
\ns\u0103 vedem filmul
\n\u201efluturii sunt liberi\u201d<\/p>\n

nu-i nimic
\ndac\u0103 tu e\u015fti orb
\n\u00ee\u0163i voi traduce
\nce \u00eenseamn\u0103
\niubire, duio\u015fie
\nce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 c\u00e2\u015ftigi
\ndelicate\u0163ea \u015fi maturitatea
\n\u015ftii p\u00e2n\u0103 la urm\u0103
\n\u201efetele se maturizeaz\u0103 mai repede\u201d.<\/p>\n

dac\u0103 n-o s\u0103 \u00een\u0163elegi prea multe
\n\u00ee\u0163i voi d\u0103rui
\ncartea lui Leonard Gershe
\ns-o cite\u015fti \u00een alfabetul braille\u2026<\/p>\n


\nFAPTE CULTURALE<\/strong><\/p>\n

S-a \u00eent\u00e2mplat \u00een R\u00e2mnic…<\/strong><\/p>\n

\u201eTr\u0103ie\u015fte poezia prin teatru\u201d<\/strong>
\n\"\"

Un proiect desf\u0103\u015furat cu sprijinul Comisiei Europene prin programul \u201eTineret \u00een ac\u0163iune\u201d s-a concretizat, \u00een R\u00e2mnicu S\u0103rat, prin realizarea unei antologii de versuri, \u201eTr\u0103ie\u015fte poezia prin teatru TRUP\u201d. Desigur c\u0103 ac\u0163iunile organizate de Asocia\u0163ia de Tineret Onix au fost mult mai numeroase, ele incluz\u00e2nd stagii de formare, excursii, mese rotunde, dezbateri, ateliere de creative writing etc., dar apari\u0163ia \u015fi lansarea unei c\u0103r\u0163i de poezie scrise de tineri \u015fi pentru tineri pare, de departe, cea mai impresionant\u0103 realizare. Se \u00eent\u00e2lnesc \u00een acest volum tineri din Republica Moldova \u015fi din R\u00e2mnicul S\u0103rat al Rom\u00e2niei: unii mai talenta\u0163i, al\u0163ii doar bine inten\u0163iona\u0163i \u015fi cu un important bagaj de lecturi. Florin Ceparu, Volodea Mateevici, Camelia Manuela Sava, Nicolae Bratu, Maria Constantinescu \u2013 adic\u0103 profesori \u015fi elevi – au lucrat \u00eempreun\u0103, \u00eentr-o echip\u0103 \u00een care cel mai pu\u0163in a contat v\u00e2rsta.
\nLansarea g\u0103zduit\u0103 pe 22 februarie de Prim\u0103ria Municipal\u0103, \u00een marea sal\u0103 de protocol, a adunat un public generos, dornic s\u0103 primeasc\u0103 \u015fi s\u0103 duc\u0103 acas\u0103 o carte tip\u0103rit\u0103 \u00een condi\u0163ii grafice deosebite.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Valeriu SOFRONIE \u00ceNTR-UN OU Mai t\u00e2rziu am aflat c\u0103 locuiam \u00eentr-un ou. Nu \u00een\u0163elegeam de ce, tot c\u0103ut\u00e2nd \u00een st\u00e2nga<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18788"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=18788"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18788\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18791,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18788\/revisions\/18791"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=18788"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=18788"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=18788"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}