{"id":18752,"date":"2022-07-30T14:16:35","date_gmt":"2022-07-30T11:16:35","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18752"},"modified":"2022-07-30T14:16:35","modified_gmt":"2022-07-30T11:16:35","slug":"spatii-culturale-nr-33-6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18752","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 33 (6)"},"content":{"rendered":"

Valeriu SOFRONIE <\/strong>
\n\"\"

METODA<\/strong><\/p>\n

A g\u00e2ndi \u00eenseamn\u0103 a \u00eenainta de la ceva c\u0103tre altceva. Cum g\u00e2ndim poate \u00eensemna, din acest punct de vedere, cum \u00eenaint\u0103m. Cum trecem de la o idee la alta? Cum p\u0103r\u0103sim o idee \u00een favoarea alteia? Logica, de la \u00eenceputurile ei, s-a preocupat de aceast\u0103 problem\u0103. Dar, dintr-o acribie greu de \u00een\u0163eles, dintr-un mijloc de cercetare (\u00een vederea unui scop, nimeni altul dec\u00e2t adev\u0103rul) s-a transformat, treptat-treptat \u00eentr-un scop. Altfel spus, s-a \u00eenchis autarhic \u00een sine, devenind una a speciali\u015ftilor pentru speciali\u015fti. Logicile de ast\u0103zi sunt, ca s\u0103-l cit\u0103m pe Noica, despre deveniri \u00eentru devenire, ele \u00eensele deveniri oarbe, f\u0103r\u0103 finalitate de fiin\u0163\u0103. Platon, \u00een m\u0103sura \u00een care a g\u00e2ndit logic, a g\u00e2ndit de fapt dia-logic, adic\u0103 dialectic.
\nDe ce avem nevoie de logic\u0103? De ce nu deschidem ochii pur \u015fi simplu \u015fi s\u0103 vedem, a\u015fa cum un personaj camil-petrescian credea c\u0103 se poate \u00eent\u00e2mpla? Lucrurile nu-s a\u015fa de simple! \u00cen fapt, lumea deschis\u0103 ochilor no\u015ftri, lumea v\u0103zut\u0103, pip\u0103it\u0103, gustat\u0103… nu este lumea real\u0103, lumea adev\u0103rat\u0103. \u00centr-o tradi\u0163ie indian\u0103, ea este maya, o iluzie. A spus-o Heraclit dialecticianul destul de conving\u0103tor: \u201elumea aceasta, aceea\u015fi pentru toate, este un foc ve\u015fnic viu, care dup\u0103 m\u0103suri se aprinde \u015fi dup\u0103 m\u0103suri se stinge\u201d. M\u0103surile, \u00eens\u0103, transcend focul, nu-i sunt imanente. Deci, incognoscibile muritorului pornit cu g\u00e2ndul de a se sc\u0103lda prin lume. Doar zeului \u00eei sunt cunoscute. C\u00e2nd nu este un foc, este un r\u00e2u \u00een ve\u015fnic\u0103 schimbare. \u00cen care nici m\u0103car o singur\u0103 dat\u0103 nu te po\u0163i sc\u0103lda\/ reg\u0103si. A o prinde \u00een esen\u0163a ei, \u00een identitatea ei cu sine, este imposibil. Eleatul, credea, dimpotriv\u0103, c\u0103 numai vederea omului cu dou\u0103 capete ne poate conduce la o asemenea relativizare a lucrurilor. C\u0103, de fapt \u015fi \u00een realitate, g\u00e2ndirea \u00een sine poate atinge lumea \u00een identitatea sa pur\u0103, f\u0103r\u0103 alteritate (f\u0103r\u0103 nefiin\u0163\u0103). Platon a \u00eenv\u0103\u0163at ambele lec\u0163ii \u015fi, asemeni califului de mai t\u00e2rziu, a ajuns s\u0103 dea tuturor acestora dreptate, dar numai pe c\u00e2te un segment de realitate. \u201e\u015ei tu ai dreptate, \u015fi tu ai dreptate, pare Platon a spune. Dar, tu, eleatule, ai dreptate \u00een inteligibil. Tu, heracliteicule, \u00een sensibil\u201d. A\u015fadar, nu o lume, ci dou\u0103.
\nIntrarea \u00een Platon \u00eencepe de aici \u2013 de la acceptarea acestui dublet creator de at\u00e2tea confuzii. Problema care se pune este cum trecem dintr-o lume \u00een alta, cum dep\u0103\u015fim falsul real pentru a r\u0103m\u00e2ne numai cu adev\u0103ratul real. Pentru c\u0103 nu este at\u00e2t de simplu s\u0103 le deosebe\u015fti. Uneori, \u00een spatele unui zeu se ascunde un m\u0103sc\u0103rici, precum \u015fi, dac\u0103 nu ai vederea suficient de exersat\u0103 \u00een jocul aparen\u0163elor \u015fi esen\u0163elor, po\u0163i lua chipul zeului drept o masc\u0103 aruncat\u0103 peste o invita\u021bie la Absolut… Platon \u015fi-a propus s\u0103 nu mai cad\u0103 prad\u0103 confuziilor, peste tot la p\u00e2nd\u0103. Atunci s-a decis s\u0103 creeze Metoda, altfel spus, Dialectica.
\n\tOdat\u0103 aleas\u0103 aceast\u0103 cale, trebuie procedat mai \u00eent\u00e2i la deosebirea falsei metode de adev\u0103rata metod\u0103. \u00cen dialogul \u201eRepublica\u201d, \u00eent\u00e2lnim aceast\u0103 afirma\u0163ie: \u201eFiindc\u0103 mi se pare c\u0103 mul\u0163i cad, chiar f\u0103r\u0103 voie, \u00een ea (gre\u0219eal\u0103 \u2013 n.n.), crez\u00e2nd c\u0103 practic\u0103 dialectica \u015fi nu c\u0103 se sf\u0103desc. Aceasta, deoarece ei nu pot s\u0103 examineze spusa, f\u0103c\u00e2nd distinc\u0163ii ce \u0163in de idee, ci urm\u0103resc opozi\u0163ia fa\u0163\u0103 de ceea ce s-a spus, leg\u00e2ndu-se doar de nume”. Trimiterea s\u0103ge\u0163ii critice c\u0103tre sofi\u015fti este destul de evident\u0103. Cum au remarcat unii anali\u015fti, dialectica nu a fost inventat\u0103 nici de Socrate \u015fi nici de Platon. Le-a preexistat, dar \u00eentr-o form\u0103 doar cu valoare de material de prelucrat. Anton Dumitriu considera c\u0103 \u201etermenul dialectic\u0103, c\u00e2nd apare sau pare s\u0103 apar\u0103 pentru prima oar\u0103 \u00een istoria filosofiei, este deja mo\u015ftenitorul unei \u00eentregi preistorii\u201d iar utilizarea socratic\u0103 \u015fi platonic\u0103 \u201edeparte de a fi naiv\u0103, trimite \u00een mod aluziv la o constela\u0163ie semantic\u0103 ce nu a putut s\u0103 se constituie dec\u00e2t printr-un uz anterior, \u00een care ideea de totalitate \u015fi de dominare se g\u0103se\u015fte asociat\u0103 obscur cu aceea de dialog\u201d. Cei care au folosit-o p\u00e2n\u0103 la abuz, transform\u00e2nd-o din mijloc de clarificare conceptual\u0103 (\u00een dialog), \u00een mijloc de tulburare conceptual\u0103, au fost sofi\u015ftii. At\u00e2t Socrate c\u00e2t \u015fi Platon se definesc \u00een opozi\u0163ie cu ei. Pentru am\u00e2ndoi exista realitate \u015fi adev\u0103r \u00een lume. A\u015fadar, ar trebui s\u0103 existe \u015fi o metod\u0103 de separare a acestora de iluzie \u015fi eroare. Iluzia face parte din lume, nu doar din felul nostru de a vedea. Realitatea vizibil\u0103 este iluzorie \u00een m\u0103sura \u00een care doar copiaz\u0103 realitatea \u00een sine. Drumul de la copie la model este lung \u015fi anevoios.
\nMetoda platonic\u0103 a fost cel mai bine dezvoltat\u0103 de c\u0103tre Hegel. Linia hegelian\u0103 ne arat\u0103, de fapt, linia \u00een\u0163elegerii corecte a acesteia. Cum c\u0103utam adev\u0103rul? La aceast\u0103 \u00eentrebare, presupunem c\u0103 Hegel ar fi r\u0103spuns: nu noi c\u0103ut\u0103m adev\u0103rul. Adev\u0103rul este acela care ne caut\u0103 pe noi. \u015ei, \u00een m\u0103sura \u00een care credem c\u0103 l-am g\u0103sit, el este de fapt acela care ne-a g\u0103sit pe noi. C\u0103utarea adev\u0103rului a \u00eenceput cu mult \u00eenaintea noastr\u0103. Chiar \u00eenainte de crearea lumii (ie\u015firea Ideii \u00een lume). Altfel spus, tot ceea ce fiin\u0163eaz\u0103 nu este altceva dec\u00e2t o ie\u015fire a adev\u0103rului la suprafa\u0163\u0103. Etapa cu etap\u0103, timp cu timp, suntem mai aproape de el. Ceea ce, la Hegel, nu este din Platon este impersonalul acestei c\u0103ut\u0103ri. Omul nu este cauza eficient\u0103 a c\u0103ut\u0103rii. \u015ei nici cauza final\u0103. Omul este spirit \u00eencarnat \u00eentr-o form\u0103 superioar\u0103 altor forme de \u00eencarnare. La sf\u00e2r\u015fitul Istoriei, ce va r\u0103m\u00e2ne nu va fi omul, ci Dumnezeu (\u00een sine \u015fi pentru sine cunoscut). La Platon, c\u0103utarea este uman\u0103 de la \u00eenceput \u015fi p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit. Sau, putem cere asta, dac\u0103 vrem s\u0103-l p\u0103str\u0103m pe atenian mereu aproape de noi \u015fi de problemele noastre. Aventurile metodei sunt chiar \u201epovestiri despre om\u201d, \u015fi nu despre dumnezei cu chip de om.
\nExist\u0103 \u015fi la Platon un Dumnezeu ascuns \u00een spatele unei idei, a Binelui. Dar omul nu face parte din c\u0103utarea lui, ci invers. Omul caut\u0103, nu Binele. Omul este \u201daruncat \u00een lume\u201d, \u00eentr-un joc ame\u0163itor al umbrelor. Nu po\u0163i \u00eenvinge umbra cu umbra. Nu po\u0163i s\u0103 sari din umbr\u0103 \u00een umbr\u0103, precum o f\u0103cea baronul de Munchausen. Trebuie un sprijin extern. Platon este foarte tran\u015fant din acest punct de vedere: \u201eideea Binelui este cunoa\u015fterea suprem\u0103, ideea prin care \u015fi cele drepte \u015fi toate celelalte bunuri devin utile \u015fi de folos… nu am putea poseda ceva cu adev\u0103rat \u00een absen\u0163a Binelui\u201d. \u00cens\u0103, la aceast\u0103 cunoa\u015ftere, nu se poate ajunge u\u015for. \u015ei aici Platon este clar: \u201e…noi nu o cunoa\u015ftem suficient\u201d. \u015ei, necunosc\u00e2nd-o suficient, ne vom afla de-a pururi \u00een aceast\u0103 perplexitate epistemic\u0103. Omul platonic r\u0103m\u00e2ne \u00een aceea\u0219i c\u0103utare ca \u015fi cel socratic…\u015fi \u00een aceea\u015fi ne\u015ftiin\u0163\u0103. Chiar dac\u0103 \u00een \u201emitul pe\u015fterii\u201d se vorbe\u015fte despre o izb\u00e2nd\u0103, despre o ie\u015fire la lumin\u0103, iluminarea face parte din esen\u0163a zeului, nu a omului. Acolo este doar un vis frumos. Cu toate acestea, c\u0103utarea nu trebuie s\u0103 \u00eenceteze. Pentru acesta exista dialectia. Pe acest optimism se bazeaz\u0103 ea: \u201e\u00een\u0163elege atunci \u015fi ceea ce spun \u00een leg\u0103tur\u0103 cu cealalt\u0103 diviziune a inteligibilului, cu care ra\u0163iunea \u00eens\u0103\u015fi are contact prin puterea dialecticii; ea nu socote\u015fte \u00abpostulatele \u00bb drept principii, ci drept ceea ce, \u00een realitate, sunt: mijloace de a ataca, de a aborda ceva, pentru ca, merg\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la ceea ce nu este postulat, la principiul tuturor, intr\u00e2nd \u00een contact cu acesta \u015fi apoi, av\u00e2nd de-a face, din nou, cu acele entit\u0103\u0163i ce \u0163in de acesta, s\u0103 coboare astfel c\u0103tre cap\u0103t, f\u0103r\u0103 s\u0103 se slujeasc\u0103 de vreun obiect sensibil, ci doar de Ideile ca atare, pentru ele \u00eensele \u015fi prin ele \u015fi s\u0103 \u00eencheie, \u00eendrept\u00e2ndu-se spre Idei.”
\nSpune clar Platon, \u201e\u00eendrept\u00e2ndu-se spre Idei\u201d…\u015fi nu, odihnindu-se \u00een ele. Dialectia este calea spre Idee, calea omului aflat \u00een \u00eendoial\u0103, amenin\u0163at la orice pas de eroare. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, oric\u00e2t\u0103 abilitate am avea \u00een a o st\u0103p\u00e2ni (metoda dialectic\u0103), glasului lui Heraclit pare a i se ad\u0103uga din umbr\u0103 \u015fi cel platonician: \u201e\u00een\u0163elept e doar Zeul.. iar… Fiin\u0163ei \u00eei place s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 ascuns\u0103\u201d.<\/p>\n


\nPetrache PLOPEANU<\/strong>
\n\"\"

Fabul\u0103 asimetric\u0103<\/strong><\/p>\n

G\u0103ina se zb\u0103tea \u00een botul vulpii, at\u00e2t c\u00e2t putea ea s\u0103 se zbat\u0103 \u00een situa\u0163ia respectiv\u0103. Vulpea nu o omor\u00e2se, nu avusese timp s\u0103 o fac\u0103, chiar acolo \u00een cote\u0163ul \u00eentunecat \u015fi plin de g\u0103ini. Era \u015fi o problem\u0103 de pragmatism: c\u00e2inii ar fi auzit imediat chir\u0103iturile g\u0103inii-victim\u0103 \u015fi cotcod\u0103celile scandalizate ale celorlalte g\u0103ini de pe stinghii. D\u0103duse dovad\u0103 de delicate\u0163e \u00een felul \u00een care prinsese g\u0103ina amor\u0163it\u0103 de somn, cu botul, \u015fi \u00een felul \u00een care col\u0163ii o \u0163ineau str\u00e2ns, dar mai mult de pene, a\u015fa \u00eenc\u00e2t singurele angoase ale p\u0103s\u0103rii erau: teama de moarte, iar asta o avea oricare vie\u0163uitoare, \u015fi atmosfera de cas\u0103 de nebuni, botul vulpii \u0163in\u00e2nd-o ca \u00eentr-o c\u0103ma\u015f\u0103 de for\u0163\u0103.
\nSentimentul de claustrofobie deveni dominant, teama de moarte alc\u0103tuia acum fundalul \u015fi \u00een acest moment g\u0103ina, d\u00e2nd ochii peste cap, avu o str\u0103fulgerare \u00een mintea ei minuscul\u0103: v\u0103zu deasupra locului unde se petrecea scena deplas\u0103rii de la cote\u0163, pe furi\u015f, p\u00e2n\u0103 \u00een lanul de porumb \u00eenvecinat, o lumin\u0103 ciudat\u0103 care br\u0103zda oblic cerul cobor\u00e2nd spre p\u0103m\u00e2nt
\n\u2014 A c\u0103zut o stea, c\u00e2r\u00e2i g\u0103ina, a\u015fa \u015fi noi. C\u00e2r\u00e2itul ei nu a s-a \u00eenchegat imediat ce v\u0103zuse d\u00e2ra de foc. Aceasta se pierduse \u015fi a\u015fa r\u0103m\u0103sese \u015fi g\u0103ina \u00een botul vulpii, cu ochii la boaba de foc \u015fi apoi c\u00e2r\u00e2ise cele de mai sus. Ce c\u00e2r\u00e2ise ea ajunsese \u015fi la urechile ciulite ale vulpii, care constatase \u00een acela\u015fi moment c\u0103 exist\u0103 \u015fi locul, \u015fi timpul pentru ceea ce avea de f\u0103cut \u00eempreun\u0103 cu g\u0103ina. E \u015ftiut c\u0103 \u00eentre tor\u0163ionar \u015fi victim\u0103 se creeaz\u0103 un c\u00e2mp de afectivitate, dinspre a doua spre c\u0103l\u0103u.
\n\u2014 Ce tot spui tu acolo, m\u00e2r\u00e2i vulpea, l\u0103s\u00e2nd g\u0103ina din bot \u015fi apuc\u00e2nd-o cu labele din fa\u0163\u0103, care-i problema cu steaua?
\n\u2014 A c\u0103zut o stea, a\u015fa \u015fi noi, c\u00e2r\u00e2i din nou g\u0103ina, nedumerit\u0103 de atitudinea vulpii, dup\u0103 care \u00ee\u015fi arunc\u0103 iar privirea spre cer. Vulpea, involuntar urm\u0103rind privirea p\u0103s\u0103rii, \u00eentoarse \u015fi ea capul \u015fi, ca \u015fi g\u0103ina, avu o str\u0103fulgerare, dar nu datorit\u0103 unui alt meteorit. Era chiar cerul plin de stele, dese ca firele din blana ei. Avu o ame\u0163eal\u0103, o pierdere a sinelui, totul se \u00eentunec\u0103 \u015fi vulpea c\u0103zu pe spate cu labele \u00een sus, b\u0103t\u00e2nd v\u0103zduhul c\u00e2tva timp.
\nNu se \u015ftie c\u00e2t a stat Vulpea a\u015fa, cert este c\u0103 la un moment dat s-a trezit, s-a \u00eentors \u00een pozi\u0163ia normal\u0103 \u015fi a privit, uimit\u0103, la G\u0103in\u0103. Aceasta \u00eei sc\u0103pase din labe odat\u0103 cu sincopa Vulpii, iar acum ciugulea lini\u015ftit\u0103 \u00een apropiere, holb\u00e2nd din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, c\u00e2nd un ochi c\u00e2nd altul la animal.
\n\u2014 Nu \u00een\u0163eleg, spuse dup\u0103 c\u00e2teva momente de t\u0103cere semnificativ\u0103 Vulpea, de ce nu ai profitat de dezorientarea mea pentru a te face nev\u0103zut\u0103? Oare nu a\u015fa ar fi procedat oricare g\u0103in\u0103 \u00een locul t\u0103u? G\u0103ina se opri din ciugulit, se uit\u0103 cu am\u00e2ndoi ochii la Vulpe \u015fi spuse:
\n\u2014 C\u00e2t timp ai stat a\u015fa cu labele \u00een sus, am privit cerul plin de lumini\u0163e \u015fi mi-am dat seama de nem\u0103rginirea lui, de infinitatea acestei cotine\u0163e. Am devenit \u015fi acum sunt foarte trist\u0103. Nu cred c\u0103 mai am pentru ce tr\u0103i \u015fi acum te a\u015ftept pe tine s\u0103-\u0163i faci datoria de animal de prad\u0103 fa\u0163\u0103 de mine. Vulpea \u00eencre\u0163i din spr\u00e2ncene, at\u00e2t c\u00e2t putea o Vulpe s\u0103 \u00eencre\u0163easc\u0103 din spr\u00e2ncene \u015fi vorbi c\u0103tre G\u0103in\u0103:
\n\u2014 Ascult\u0103 pas\u0103re, de ce crezi c\u0103 doar tu ai ajuns la marginea c\u00e2mpului \u015fi nu \u015ftii \u00eencotro s\u0103 te mai \u00eendrep\u0163i \u015fi mai ales, de ce te \u00eentemeiezi pe fostele tale experien\u0163e, pentru a-\u0163i crea aprioric senza\u0163ia c\u0103 ceva te sile\u015fte s\u0103 ie\u015fi din existen\u0163\u0103 \u015fi-mi ceri mie s\u0103 \u00eendeplinesc sarcina ingrat\u0103 cu care m\u0103 \u00eencarci? Vulpea se uita la G\u0103in\u0103, \u00eei vorbea, dar nu a\u015ftepta nici un r\u0103spuns din partea ei, \u015fi chiar dac\u0103 vorbise aparent \u00eentreb\u0103tor, se p\u0103rea c\u0103 se adresase cerului sau ei \u00een\u015fi\u015fi. Relu\u0103 apoi, f\u0103c\u00e2nd o mi\u015fcare giratorie privind de la g\u0103in\u0103 la cer \u015fi \u00eenapoi.
\n\u2014 C\u00e2t timp am fost \u00een acea stare, cu labele \u00een sus, cu ochii a\u0163inti\u0163i spre cer, am con\u015ftientizat efemeritatea fiin\u0163ei mele de animal de prad\u0103, relativitatea tuturor instinctelor mele \u015fi am mai c\u0103p\u0103tat un fel de \u015ftiin\u0163\u0103 a multor lucruri pe care cred c\u0103 nici nu le \u00een\u0163eleg pe deplin, dar le accept. Accept \u015fi aceast\u0103 efemeritate \u015fi relativitatea \u015fi natura noastr\u0103 ca ve\u015fnici v\u00e2na\u0163i de altcineva mai mare, superior nou\u0103. Avem \u00eens\u0103 puterea, c\u0103p\u0103tat\u0103 acum de a refuza ceea ce ne este dat \u015fi de a disp\u0103rea sau de a porni pe alt\u0103 cale. Las\u0103 g\u00e2ndurile care te ucid, las\u0103 la o parte capcanele \u00eentinse \u00een iarb\u0103 \u015fi accept\u00e2ndu-\u0163i condi\u0163ia cea nou\u0103 porne\u015fte al\u0103turi de mine pentru a propov\u0103dui adev\u0103rul.
\n\u2014 Bine, spuse G\u0103ina, atunci o s\u0103 fiu impresarul t\u0103u, eu o s\u0103 m\u0103 ocup de toate apari\u0163iile tale, de organizarea tuturor conferin\u0163elor tale despre noua vedere a adev\u0103rului.
\n\u015ei-au plecat \u00een lumea larg\u0103
\nG\u0103ina vorbea acum \u00een limbi \u015fi anun\u0163a venirea aceleia care va avea alte adev\u0103ruri dec\u00e2t acelea cunoscute de c\u00e2nd lumea. Vulpea dovedea \u00een toate \u00eemprejur\u0103rile, adic\u0103 la toate \u00eent\u00e2lnirile organizate de G\u0103in\u0103, o prezen\u0163\u0103 de spirit, d\u00e2nd r\u0103spunsuri la cele mai tulbur\u0103toare probleme ale omenirii, r\u0103spunsuri care se dovedeau a fi tulbur\u0103tor de adev\u0103rate \u015fi care schimbau pe zi ce trece fa\u0163\u0103 vremurilor. Oamenii \u00eentrebau:
\n\u2014 Exist\u0103 lumea de dincolo?
\nIar Vulpea r\u0103spundea, f\u0103r\u0103 s\u0103 stea pe g\u00e2nduri, f\u0103r\u0103 s\u0103 ilustreze o mare \u00een\u0163elepciune \u015fi o mare importan\u0163\u0103 acordat\u0103 propriei persoane:
\n\u2014 \u00centotdeauna a existat lumea de dincolo de c\u00e2mp, lumea de dincolo de gard, de dincolo de capcane. Trebuie doar s\u0103 o accepta\u0163i \u015fi o ve\u0163i vedea \u015fi ve\u0163i face, instantaneu, parte \u015fi din ea \u015fi din lumea aceasta prezent\u0103
\nAlt\u0103 \u00eentrebare suna astfel:
\n\u2014 Soia modificat\u0103 genetic este d\u0103un\u0103toare omului?
\nVulpea cl\u0103tina in cap modest \u015fi r\u0103spundea invariabil \u2013 pentru c\u0103 aceast\u0103 \u00eentrebare i se punea foarte des:
\n\u2014 \u015ei eu sunt d\u0103un\u0103toare omului \u015fi iat\u0103 c\u0103 stau cu dumneavoastr\u0103 de vorb\u0103, iar cei care adresaser\u0103 \u00eentrebarea se sim\u0163eau ru\u015fina\u0163i, dar foarte mul\u0163umi\u0163i. Iar dac\u0103 ar fi fost \u00eentreba\u0163i de ce, nu ar fi \u015ftiut ce s\u0103 r\u0103spund\u0103.
\nG\u0103ina observa \u00een tot acest timp miile de spectatori prezen\u0163i \u015fi-\u015fi f\u0103cea o serie de socoteli puse \u00een eviden\u0163\u0103 de un continuu c\u00e2r-c\u00e2r-c\u00e2r… \u00cen acele momente nu vorbea.
\nAu c\u0103l\u0103torit pretutindeni. Cuno\u015fteau am\u00e2ndou\u0103 nenum\u0103rate persoane, personalit\u0103\u0163i pozitive \u015fi negative. Orice ar fi spus oricine, \u00een Asia, Oceania, Africa, America, Adev\u0103rul Nou era \u00eenf\u0103\u0163i\u015fat de Vulpe cu concursul managerial al G\u0103inii. Tandemul acesta \u00eendemna lumea s\u0103-\u015fi dep\u0103\u015feasc\u0103 prejudec\u0103\u0163ile, s\u0103-\u015fi uite aprehensiunile, s\u0103 fie mai bun\u0103, s\u0103 aib\u0103 \u00eencredere \u00een Noul Adev\u0103r, \u00een Marele Adev\u0103r, s\u0103-\u015fi iubeasc\u0103 aproapele \u015fi departe-le, s\u0103 aib\u0103 \u00eencredere fiecare \u00een fiecare, mielul \u00een lup, lupul \u00een om, G\u0103ina \u00een Vulpe.
\n\u00centotdeauna c\u00e2nd spunea asta, Vulpea ridicat\u0103 pe dou\u0103 picioare, ridica G\u0103ina \u00een sus, iar aceasta cotcod\u0103cea fericit\u0103.
\nLumea era mai bun\u0103, se schimbase, oamenii luau exemplul Bunelor Animale \u015fi solidaritatea, compasiunea, altruismul domneau pretutindeni
\n\u00cen aceste condi\u0163ii s-a produs Noua Str\u0103fulgerare: G\u0103ina \u015fi Vulpea uitaser\u0103 de cer \u00eenc\u0103 de c\u00e2nd au fost transformate de Noul Adev\u0103r.
\nCele dou\u0103 munceau, dar se \u015fi relaxau. \u00centr-una din asemenea clipe de deta\u015fare, \u00een excursia pe Muntele Silla din Chile vizitau telescopul HARPS. Prin ocularul ajustat vederii lor, privir\u0103 r\u00e2nd pe r\u00e2nd, cerul. Stelele erau acelea\u015fi dintotdeauna, meteori\u0163ii br\u0103zdau la fel firmamentul.
\nClipele de buim\u0103ceal\u0103 au fost \u00eenregistrate de toate televiziunile din lume: mai \u00eent\u00e2i se uitase G\u0103ina-impresar. Dup\u0103 ce privi c\u00e2teva clipe, r\u0103mase \u00eentr-o stare de confuzie. Vulpea privi \u015fi ea \u015fi c\u0103zu de \u00eendat\u0103 la p\u0103m\u00e2nt cu labele \u00een sus.
\nSe ridic\u0103 destul de repede, \u00een\u015ff\u0103c\u0103 g\u0103ina ce cotcod\u0103cea speriat\u0103 \u015fi o \u00eenfulec\u0103 rapid.
\nLumea dup\u0103 Vulpe \u015fi G\u0103in\u0103? Vulpe \u015fi g\u0103in\u0103\u2026!<\/p>\n


\nSilvia Ioana SOFINETI<\/strong>
\n\"\"

Vampirii \u2013 fic\u0163iuni comerciale (II)<\/strong>
\n\"\"

Pare de necrezut impactul pe care noile pelicule cinematografice \u2013 cele focalizate pe vampiri \u2013 \u00eel au asupra adolescen\u0163ilor. Nu-i elev\u0103 de liceu care s\u0103 nu fi v\u0103zut \u201eJurnalele vampirilor\u201d sau m\u0103car \u201eTwilight saga\u201d, adic\u0103 produc\u0163ii suficient de mediocre ca s\u0103 aib\u0103 priz\u0103 la publicul larg, dar cu destul \u201enerv\u201d \u015fi ac\u0163iune ca s\u0103 nu displac\u0103 nici adul\u0163ilor dornici s\u0103 \u0163in\u0103 pasul cu noua genera\u0163ie. Filmele din ultima perioad\u0103 nu mai propun atmosfera macabr\u0103 din peliculele clasice despre Dracula, de exemplu, unde lumina pu\u0163in\u0103, ruinele, tensiunea creat\u0103 artificial, prin efecte sonore \u015fi nu numai, impuneau o stare de disconfort \u015fi de suprasatura\u0163ie. Autorii de romane \u015fi produc\u0103torii de film s-au reorientat, descoperind o formul\u0103 de succes la public: transformarea vampirului \u00eentr-un personaj de basm, un F\u0103t-Frumos cu superputeri, pe care te po\u0163i baza c\u0103 are s-o salveze pe fata cea frumoas\u0103 de lumea rea \u015fi amenin\u0163\u0103toare.
\nAnne Rice, printre al\u0163ii, avea s\u0103 schimbe, la r\u00e2ndu-i, optica asupra vampirului, descriindu-l ca fiind de vi\u0163\u0103 nobil\u0103, frumos, fermec\u0103tor, dar letal. Pe de o parte se afl\u0103 Lestat, ucig\u0103tor de frumos \u015fi malefic, care sufer\u0103 de singur\u0103tate. Pe de alt\u0103 parte \u00eel g\u0103sim pe Louis, vampirul cu suflet de om, care trebuie s\u0103 se adapteze unei lumi str\u0103ine f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi piard\u0103 umanitatea.
\n\u00cen 1991 avea s\u0103 \u00eenceap\u0103 seria care va scoate vampirul la lumina zilei, sub protec\u0163ia unor pietre numite lapislazuli. L. J. Smith, autoarea \u201eJurnalelor Vampirilor\u201d, umanizeaz\u0103 \u015fi mai mult conceptul de vampir. Desigur, nemortul va fi st\u0103p\u00e2nit \u00een continuare de setea de s\u00e2nge, dar afl\u0103m c\u0103 se poate hr\u0103ni \u015fi cu s\u00e2nge de animal sau cu s\u00e2nge pentru perfuzii, furat\/ procurat din spitale. Faptul c\u0103 poate ie\u015fi ziua \u00eel apropie de oameni \u015fi idealul lui este de se integra printre ace\u015ftia, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi dezv\u0103luie secretul. Va deveni o fiin\u0163\u0103 aproape uman\u0103, care poate face activit\u0103\u0163i obi\u015fnuite, dac\u0103 vrea, care are prieteni, bea \u015fi m\u0103n\u00e2nc\u0103 \u015fi altceva dec\u00e2t s\u00e2nge. Nu se schimb\u0103, \u00eens\u0103, modalit\u0103\u0163ile prin care poate transforma pe altcineva \u00een seam\u0103nul lui. E suficient ca omul s\u0103 aib\u0103 s\u00e2nge demonic \u00een organism atunci c\u00e2nd moare \u015fi s\u0103 se hr\u0103neasc\u0103 atunci c\u00e2nd revine din mor\u0163i pentru a deveni nemuritor. Fire\u015fte, vr\u0103jitoarea \u00eel va \u00eenso\u0163i, soarta lor fiind legat\u0103, iar du\u015fmanul de moarte va r\u0103m\u00e2ne v\u00e2rcolacul (printre al\u0163ii).
\nCu \u201eJurnalele Vampirilor\u201d continu\u0103m seria deschis\u0103 de Louis din \u201eInterviu cu un vampir\u201d, \u015fi anume aceea a demonilor umaniza\u0163i, aproape pozitivi. Mitul este continuat de o alt\u0103 serie de baz\u0103, de \u201eTwilight Saga\u201d, de Stephenie Meyer, prin vampirii din familia Cullen. \u015ei aici g\u0103sim v\u00e2rcolacul ca du\u015fman legendar al vampirului, numai c\u0103, prin anumite principii legate de g\u0103sirea sufletului-pereche \u015fi de loialitate, ace\u015ftia devin alia\u0163i. Vampirii din \u201eTwilight Saga\u201d nu mai au nevoie de obiecte de protec\u0163ie, cum ar fi bijuteriile cu pietre de lapislazuli, \u00eens\u0103 nici nu pot sta \u00een soare atunci c\u00e2nd sunt oameni \u00een jur, pentru c\u0103 ar \u00eensemna s\u0103 \u00eencalce legea sacr\u0103 a p\u0103str\u0103rii tainei. Sub razele soarelui, pielea lor str\u0103luce\u015fte de parc\u0103 ar fi \u00eencrustat\u0103 cu mii de diamante. Dac\u0103 ar vedea oamenii simpli acest fenomen, atunci ar interveni Volturi, clanul celor mai vechi vampiri din lume, care l-ar pedepsi pe cel care s-ar fi \u201eafi\u015fat\u201d. \u015ei aici g\u0103sim atributele clasice ale vampirului, cum ar fi r\u0103ceala pielii sau viteza. Dar unii pot avea anumite haruri: de a citi g\u00e2ndurile, de a prevedea viitorul, de a manipula elementele naturii. Un element nou este mirosul lor. Dac\u0103 \u00een urm\u0103 cu 200 de ani vampirul era un demon ur\u00e2t mirositor, aproape de putrefac\u0163ie, acum mirosul minunat pe care \u00eel eman\u0103 este unul dintre lucrurile cu care \u00ee\u015fi atrag prada. O alt\u0103 noutate ar mai putea fi lipsa col\u0163ilor. Desigur, se hr\u0103nesc tot prin mu\u015fcare, dar din\u0163ii sunt suficient de puternici \u015fi de ascu\u0163i\u0163i ca s\u0103 nu mai fie nevoie de prelungirea caninilor. Astfel, probabil c\u0103 autoarea a vrut s\u0103 sublinieze apropierea de uman, de\u015fi ochii schimb\u0103tori la culoare \u015fi pielea de ghea\u0163\u0103 cam contrazic.
\nVampirul este un demon care sufer\u0103. Nu se poate bucura pe deplin de nemurirea sa, tocmai pentru c\u0103 \u00ee\u015fi d\u0103 seama la c\u00e2te a trebuit s\u0103 renun\u0163e \u015fi la c\u00e2te \u00eenc\u0103 mai renun\u0163\u0103. Faptul c\u0103 poate tr\u0103i secole \u00eentregi \u00eel poate transforma \u00eentr-un demon care \u015ftie foarte multe, dar care este \u015fi foarte trist. Nu este, astfel, de mirare c\u0103 \u00ee\u015fi dore\u015fte apropierea de oameni, pe care ajunge s\u0103-i considere \u015fi altfel dec\u00e2t victime. Autorii literaturii vampirilor au intuit aceast\u0103 direc\u0163ie \u015fi au ajutat nemortul s\u0103 se amestece printre oamenii obi\u015fnui\u0163i, s\u0103 se integreze \u00een societate, s\u0103 devin\u0103 o fiin\u0163\u0103 social\u0103. Nu-l mai g\u0103sim dormind \u00een sicriu, ci \u00een pat normal, fire\u015fte, \u00een cazul \u00een care are nevoie de somn (Edward \u015fi cei asemenea lui din \u201eTwilight Saga\u201d nu dorm niciodat\u0103). Mai nou, o alt\u0103 tr\u0103s\u0103tur\u0103 comun\u0103 poate fi indentificat\u0103 (\u00een afara formei\/ lungimii\/ ascu\u0163imii din\u0163ilor), \u015fi anume schimbarea culorii ochilor. Aceasta se modific\u0103 \u00een dou\u0103 situa\u0163ii: atunci c\u00e2nd vampirul iese la suprafa\u0163\u0103 pentru a captura \u015fi omor\u00ee victima (cel mai des \u00eent\u00e2lnim aceast\u0103 transformare); cea de a doua apare numai \u00een \u201eTwilight Saga\u201d \u015fi reflect\u0103 gradul de sa\u0163ietate, precum \u015fi dieta \u2013 demonii care se hr\u0103nesc cu s\u00e2nge uman au ochii ro\u015fii, cei care consum\u0103 s\u00e2nge animal \u00eei au ca de chihlimbar, iar pe m\u0103sur\u0103 ce sunt mai fl\u0103m\u00e2nzi, ochii lor devin negri.
\n\"\"

Valeriu SOFRONIE METODA A g\u00e2ndi \u00eenseamn\u0103 a \u00eenainta de la ceva c\u0103tre altceva. Cum g\u00e2ndim poate \u00eensemna, din acest punct<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18752"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=18752"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18752\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18756,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18752\/revisions\/18756"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=18752"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=18752"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=18752"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}