{"id":18671,"date":"2022-07-21T17:26:49","date_gmt":"2022-07-21T14:26:49","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18671"},"modified":"2022-07-21T17:26:49","modified_gmt":"2022-07-21T14:26:49","slug":"spatii-culturale-nr-34-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18671","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 34 (10)"},"content":{"rendered":"

C\u0102R\u0162I PREZENTATE DE:<\/strong><\/p>\n

Petre ISACHI<\/strong>
\n\"\"

A\u015fa cum \u00eel cunosc eu, pe autorul romanului Impostorul (37 de volume, la data c\u00e2nd scriu aceste r\u00e2nduri), nu frica de \u201eneantul uit\u0103rii\u201d, nici \u201efrica de moarte\u201d, nici tendin\u0163a de a fi clasicizat \u00een via\u0163\u0103 sau voin\u0163a de a-\u015fi negocia singur imaginea \/receptarea etc. \u00eel va fi determinat s\u0103 scoat\u0103 la Editura Valman, Viorel Savin Comentat de \u2026. (632 pagini, peste 140 de Interpret\u0103ri dac\u0103 ad\u0103ug\u0103m albumul, Indexul de coperte, de titluri etc.), ci mai cur\u00e2nd orgoliul homeric (\u00een afara orgoliului, un scriitor nu exist\u0103) \u015fi convingerea intim\u0103 c\u0103 un scriitor\/ artist nu poate fi cunoscut\/ \u00een\u0163eles niciodat\u0103\u2026 Dac\u0103 el nu se \u00een\u0163elege, cum ar putea s\u0103-l \u00een\u0163eleag\u0103\/ cunoasc\u0103 altcineva?! Cu at\u00e2t mai pu\u0163in, cum ar putea s\u0103-i fie \u00een\u0163eleas\u0103 Opera protejat\u0103 de un enigmatic duh inanalizabil, de cuvintele-iud\u0103 care mai cur\u00e2nd ascund dec\u00e2t comunic\u0103, de sublima ignoran\u0163\u0103 a fratelui nostru, cititorul, care este permanent convins c\u0103 nu el este eroul\/ antieroul c\u0103r\u0163ii. Nu eu sunt Acela, \u00ee\u015fi spune lectorul \u00een timp ce \u201etraduce\u201d Textul. Nu sunt Eu, Acela pe care-l comenta\u0163i, judeca\u0163i, interpreta\u0163i, c\u0103uta\u0163i\u2026 ne repet\u0103 persuasiv \u00een subtext, Viorel Savin. Totu\u015fi, despre cine citim, dac\u0103 ceea ce tu e\u015fti nu poate fi descris altfel dec\u00e2t ca nega\u0163ie total\u0103? Nu po\u0163i s\u0103 spui niciodat\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 gre\u015fe\u015fti: iat\u0103 ce sunt eu\u2026!
\n\u200bEu sunt Eu, plus personajele, ideile, angoasele, interoga\u0163iile, frustr\u0103rile, mir\u0103rile \u015fi revoltele etc. mele, pare s\u0103 ne spun\u0103 cel Comentat de el \u00eensu\u015fi (pp. 539-614), Comentat \u00een Dosarul de Urm\u0103rire Informativ\u0103 Nr. 1349, nume conspirativ Sorel (pp. 511-538), Comentat \u00een volume, de Constantin Ciopraga, Vlad Sorianu, Daniel Corbu, Ioan Enache, Petre Isachi, Ion Rotaru, M. Ghi\u0163ulescu, Valeria Manta T\u0103icu\u0163u, Eugen Negrici, Grigore Codrescu, Gruia Novac, Elena Ciobanu, Nic. Turtureanu, Adrian Voica (pp. 355-510), Comentat \u00een periodice de Carol Isac, Petru Cimpoe\u015fu, Dinu Kivu, Vasile Sporici, Carmen Mihalache, Cristian Livescu, Lauren\u0163iu Ulici, Victor Munteanu, Mircea Ghi\u0163ulescu, Stelian Vasilescu, Cornel Galben, Ludmila Patlanjoglu, Valentin Silvestru, Constantin Radu-Maria, Vasile Pruteanu, Ileana Berlogea, Al. I. Fridu\u015f, Paul Tutungiu, Val Condurache, C-tin C\u0103lin, Carmen Tudora, Constantin Paiu, Simona Nicoleta Laz\u0103r, Ioan Enea Moldovan, Ion Ro\u015fioru, Petre Isachi, A. L\u0103pu\u015fan, G. Balint, S. Cristea, Floria Faifer, Ionel Savitescu, \u015etefan Oprea, Gina Modoran, Ovidiu Dun\u0103reanu, Ioan Holban, Georges Astabs, Constantin Cuble\u015fan, Bogdan Ulmu, Paul Cornel Chitic, Mariana Cri\u015f, Mihai Dasc\u0103lu, Adrian \u0162ion, Alina \u015eandra, Viorel \u015eerban, Mircea M. Ionescu, Ion Fercu, Mircea Dinutz, Adrian Jicu, Constantin Dram, Adrian Botez, Petrache Plopeanu, Rodica L\u0103z\u0103rescu, Ionel Necula, Anca M\u0103gurean, Maria Pilchin, G. Codrescu, N. Turtureanu (pp. 25-354).
\n\u200bCui prodest o asemenea carte? Se \u00eentreab\u0103 \u015fi ne \u00eentreab\u0103 Adrian Jicu, prefa\u0163atorul edi\u0163iei, critic t\u00e2n\u0103r, paradoxal contaminat de pragmatismul \u015fi didacticismul universitarului (probabil?), care uit\u0103 de noile concepte de gratuitate \u015fi eforturile mondiale ce se fac pentru crearea unei g\u00e2ndiri de marketing \u00een jurul gratuit\u0103\u0163ii \u015fi al costului zero. Wikipedia, Facebook-ul etc. confirm\u0103 tocmai paradoxul gratuit\u0103\u0163ii, al costului zero. Interoga\u0163ia din prefa\u0163a acestei Istorii a literaturii lui Viorel Savin de la origini p\u00e2n\u0103 \u00een \u2026 \u00eei confirm\u0103 lui Adrian Jicu, concluzia c\u0103 citim \u201eo veritabil\u0103 ars vicenti\u201d \u015fi ni se ofer\u0103 un model (primul de acest fel, dup\u0103 \u015ftiin\u0163a noastr\u0103!?) \u201edespre cum \u00ee\u015fi poate cineva gestiona posteritatea literar\u0103\u201d (p. 16). Posteritatea, ars vicenti, singur\u0103tatea de care se pl\u00e2nge V.S. \u00een Explica\u0163ie\u201d (p.5) \u2013 un scriitor nu este niciodat\u0103 singur \u2013 sunt motive pretext folosite de cel \u201ecomentat\u201d, spre a-\u015fi demonstra incognoscibilitatea Operei de c\u0103tre o \u201ecritic\u0103 tabuizat\u0103\u201d \u015fi a-i impune cititorului r\u0103t\u0103cit \u015fi \u00eenvins deja, dup\u0103 lectura romanului Evanghelia eretic\u0103, m\u0103\u015ftile inefabile ale scriitorului. Valeria Manta T\u0103icu\u0163u are dreptate c\u00e2nd sus\u0163ine c\u0103 acest volum atipic nu tr\u0103deaz\u0103 un \u201esemn de sl\u0103biciune\u201d. Dimpotriv\u0103. Cu luciditate camil-petrescian\u0103 \u015fi orgoliu flaubertian, autorul tragediei Poarta (pe nedrept uitat\u0103 de marii regizori ai Rom\u00e2niei \u2026, dar mai exist\u0103 ei oare?!) ne ofer\u0103 \u201ecu revolt\u0103, cu mil\u0103 \u015fi cu ghea\u0163\u0103 \u00een suflet\u201d (nu pot s\u0103 explic pe moment de ce l-am citat pe Daniel Corbu), spre lectur\u0103 Romanul Operei savinene, \u00een care Autorul joac\u0103 cu dezinvoltura \u015fi firescul comediantului \u015fi tragedianului din Roma antic\u0103, rolul personajului principal, personaj \u2013 actant, proteic, cameleonic, c\u00e2nd \u00eenger, c\u00e2nd demon, \u00eentotdeauna OM. Viorel Savin nu este o excep\u0163ie. Orice scriitor este personajul principal al Textelor sale, fie ele referen\u0163iale, pseudo-transreferen\u0163iale, autoreferen\u0163iale. Autorul comediei Bustul (politic\u0103 \u015fi mahala) \u2013 recent, V.S. mi se pl\u00e2ngea, acuz\u00e2ndu-m\u0103 indirect, c\u0103 interpre\u0163ii nu-i comenteaz\u0103 subtitlurile \u2013 \u015ftie, asemenea creatorului celebrelor parabole Cartea de nisip, Memoria lui Shakespeare, Istoria universal\u0103 a infamiei etc., c\u0103 scriitorul nu poate s\u0103 fie \u201edoar unul \u015fi eu \u00eensumi\u201d, ci, ca \u015fi Dumnezeu, se vrea, se viseaz\u0103, este \u201emul\u0163i \u015fi nimeni\u201d. Desigur, doar poporul de cititori ar putea s\u0103-i configureze cameleonismul m\u0103\u015ftilor auctoriale \u015fi perplexitatea shakespearean\u0103 a scriitorului etern, ce-\u015fi (re)descoper\u0103 condi\u0163ia demiurgic\u0103, asemenea lui Borges: \u201e \u2013 Eu, care \u00een van am fost at\u00e2\u0163ia oameni, voiesc s\u0103 fiu doar unul \u015fi eu \u00eensumi\u201d\u2026
\n\u200bIdentitatea scriitorului, asemenea Soldatului cu o mie de fe\u0163e (v. C.I.P., Repeti\u0163ie general\u0103 cu Apocalipsa) se afl\u0103 codificat\u0103 \u00een sintagma \u201emul\u0163i \u015fi nimeni\u201d. Autorul unui text transreferen\u0163ial, precum Funia sau Comedia supunerii \u2013 un alt rezumat al secolului XX, intuie\u015fte c\u0103 Romanul Operei savinere (cite\u015fte Viorel Savin Comentat de\u2026 Valman, 2014) este o Nou\u0103 Carte scris\u0103 de un autor colectiv (poporul de critici), \u00een care mul\u0163imea de personaje \u00eel metamorfozeaz\u0103 pe Autor, \u00eentr-un personaj ubicuu al propriei Opere, Povestitor omniscient, demiurgic, proteic. Mai precis, Povestea Cretinozaurei, admirabil narat\u0103 \u015fi dramatizat\u0103 \u00een cele 37 de volume, pare o infinit\u0103 carte pe care to\u0163i cititorii o scriu, o citesc ( = lectura este prima interpretare a Textului), \u00eencearc\u0103 s\u0103 o \u00een\u0163eleag\u0103, dar unde, simultan, \u201ese afl\u0103 \u015fi ei \u00een\u015fi\u015fi\u201d. Cum s\u0103 te \u00een\u0163elegi pe tine \u00eensu\u0163i, configurat simultan victim\u0103 \u015fi c\u0103l\u0103u, liber \u00een \u00eenchisoare, \u00eenchis \u00een libertate etc.? Ce nu \u015ftie niciodat\u0103, fratele meu, cititorul?
\n\u200bUnde se afl\u0103 principala instan\u0163\u0103 a comunic\u0103rii: Autorul? \u00cen marginea (unde \u201evalurile\u201d ating amplitudinea maxim\u0103), \u00een centrul Operei (care este pretutindeni) sau \u00een spiritul\/ substan\u0163a Textului? Ubicuitatea, omniscien\u0163a, omnipoten\u0163a \u015fi proteismul Autorului deruteaz\u0103. Este imposibil s\u0103-l identifici pe V.S. \u00een Lumea personajelor sale (aproximativ patru sute de fic\u0163iuni\/ fiin\u0163e de h\u00e2rtie, spectatori \u015fi actan\u0163i ai lumii \u00een care supravie\u0163uiesc), configurat\u0103 \u00een coloratura comico-tragic\u0103 \u015fi triumf\u0103tor absurd\u0103 a unor semne aflate \u00een r\u0103zboi cu toat\u0103 lumea. \u201eBiografiile\u201d personajelor (caracter, erou\/ antierou, voce, func\u0163ie, agent, martor, simbol, idee, semn etc.), cu r\u0103d\u0103cini invizibile \u00een via\u0163a scriitorului, transfigureaz\u0103 permanent un alter ego al unui autor ce nu poate fi conceput ca Unul, ci ca Mul\u0163i \u015fi Nimeni.
\n\u200bBiografia autentic\u0103 (condi\u0163ionat\u0103 de ideal, trasat\u0103 de ideal, creat\u0103 de visul fiin\u0163ei) a lui V.S. este Opera, \u201etranscris\u0103 cu mare spaim\u0103\u201d, de scribul Luncanilor. Incluz\u00e2ndu-se \u00een conceptul de autor colectiv, (cite\u015fte \u00een poporul de comentatori) scriitorul Comentat de el \u00eensu\u015fi (concret: r\u0103spunde unor \u00eentreb\u0103ri fire\u015fti, dar (in)comode, puse de Vasile Ciobanu, Virgil Panait, Adrian Alui Gheorghe, Gabriel Pop, Cornel Galben, Petre Isachi, Ion Fercu, Daniel Corbu, Rodica L\u0103z\u0103rescu, revista \u201eConta\u201d, Adrian Jicu, Gheorghe B\u0103l\u0163\u0103tescu, Nicolae Turtureanu) descoper\u0103 capcanele \u201elibert\u0103\u0163ii totale\u201d, tocmai acum c\u00e2nd poate scrie \u201edespre orice vrea, c\u00e2nd vrea \u015fi cum vrea\u201d (p. 541). Oare chiar a\u015fa s\u0103 fie? Personal \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fesc opinia lui Flaubert: \u201eNu scrii ceea ce vrei\u201d, niciodat\u0103. Mai cred c\u0103 dictatura nu dispare \u00een veci, ea \u00ee\u015fi schimb\u0103 doar formele\/ sensurile, m\u0103\u015ftile, asemenea interdic\u0163iilor. Dar s\u0103-l vedem cum se configureaz\u0103 \u015fi se estompeaz\u0103 \u00een oglinzile \u00eentreb\u0103rilor, autorul vol. Tragedii \u00een fond.
\n\u200bDesigur, face parte dintre \u201ecei ale\u015fi\u201d, pl\u00e2nge condi\u0163ia dramaturgului, dezaprob\u0103 orice tip de dictatur\u0103 (mai ales pe cea a Eului), repudiaz\u0103 pe cei ce scriu Texte la comand\u0103, pe cei ce pleac\u0103 s\u0103 \u201efericeasc\u0103 alte semin\u0163ii\u201d, spune ostentativ adev\u0103rul (care adev\u0103r?!), minte (augusta minciun\u0103 a literaturii?), dispre\u0163uie\u015fte (din prietenie!?), fuge de \u201ela\u015fitatea comun\u0103\u201d, fuge de el \u00eensu\u015fi, pentru a se reg\u0103si \u00een Lume, crede \u00een textele \u201ecu poveste \u015fi scop\u201d, \u00ee\u015fi construie\u015fte du\u015fmani \u00een spiritul teoretizat de Umberto Eco (v. U.E., Cum ne construim du\u015fmanul, Polirom, 2011), crede \u00een orizontul de a\u015fteptare al publicului (ce ne facem? Scriitorul trebuie s\u0103 creeze orizontul de a\u015fteptare?!), r\u0103m\u00e2ne enigmatic \u00een (co)rela\u0163ia cu \u201eprietenii mei turn\u0103tori\u201d (p. 564), convins c\u0103 \u201efiecare se ascult\u0103 pe sine\u201d (p. 547), nedumerit de ce nu-i mai apare \u201edata na\u015fterii\u201d \u00een calendarul scriitorilor (ca \u015fi cum nu ar conta data mor\u0163ii?!), supravie\u0163uitor \u201ecu semea\u0163\u0103 ipocrizie \u00een vremuri potrivnice\u201d (etern, vremurile sunt potrivnice), \u201emizantrop, egoist incurabil, frustrat pe m\u0103sura talentului, oportunist lamentabil\u2026\u201d ( a\u015fa sunt marii scriitori, cred !?), lucid, nu se las\u0103 fascinat de mirajul puterii (v. Puterea scriitorului, pp. 549-551), \u201ealtruist prin sacrificiu asumat\u201d (orice scriitor autentic repet\u0103 mitul Me\u015fterului Manole), apt de a relativiza categoriile morale, estetice, filosofice, religioase, politice etc., absolut onest (\u201enici un rom\u00e2n nu crede c\u0103 un alt rom\u00e2n poate crea o capodoper\u0103\u201d \u2013 V.S. este \u00eenc\u0103 rom\u00e2n), se consider\u0103 un \u201epom cu roade\u201d lovit cu inten\u0163ie de \u201eacelea\u015fi persoane de sus\u201d, de\u015fi este \u201ecet\u0103\u0163eanul din viitorul apropiat\u201d necesar societ\u0103\u0163ii, \u201ecade\u201d \u00een ziua de 4 aprilie (cum nu \u015fti\u0163i ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een aceast\u0103 zi?) \u00eentr-o \u201etrec\u0103toare stare de prosta\u0163ie\u201d, \u00eei iart\u0103 pe cei care i-au f\u0103cut r\u0103u (dar nu-i uit\u0103!), simuleaz\u0103 c\u0103 scrie pe \u00een\u0163elesul oamenilor cet\u0103\u0163ii (to\u0163i a\u015fteapt\u0103 precum \u00een tragedia Poarta s\u0103-i citeasc\u0103 scrierile!), \u00eentre\u0163ine prin inconsecven\u0163\u0103 \u015fi \u201evanitate devastatoare\u201d o stare de disconfort \u00een r\u00e2ndul \u201ehermeneu\u0163ilor de ocazie\u201d (m\u0103 consider\u2026 \u201ede ocazie\u201d), repet\u0103, urm\u00e2ndu-l pe autorul Istoriei literaturii rom\u00e2ne. Dramaturgia, c\u0103 nici m\u0103car o singur\u0103 pies\u0103 \u201enu seam\u0103n\u0103 cu alta\u201d?! (din fericire \u201eseam\u0103n\u0103\u201d prin retoric\u0103, problematic\u0103 \u2013 exist\u0103 un simfonism al temelor \u015fi al motivelor \u2013, viziune \u00een \u201eacorduri pentru urechi surde\u201d, categorii estetice, morale, filosofice etc.), pretinde c\u0103 scrie \u201ecu premeditare altruist\u0103 \u015fi cu mil\u0103\u201d (Nici m\u0103car Biblia nu a fost scris\u0103 \u201ecu mil\u0103\u201d\u2026 Ce-o fi \u00eensemn\u00e2nd s\u0103 scrii \u201ecu mil\u0103\u201d?!), nu \u201egenializeaz\u0103\u201d non-stop (cum insinueaz\u0103 cu pioas\u0103 ironie c\u0103lug\u0103rul scriitor C.G. de la M\u0103n\u0103stirea \u201eSf\u00e2ntul Ioan Casianu\u201d), dar las\u0103 urme \u00een Republica Literelor, are nevoie de certitudini (o posibil\u0103 explica\u0163ie pentru includerea \u00een structura compozi\u0163ional\u0103 a cap. IV \u2013 Comentat \u00een D.U.I. \u2013 selectiv), se vrea un exilat (s\u0103 fie un moft?), vede peste tot \u201eturn\u0103tori\u201d \u015fi \u201eipocri\u0163i \u00eenregimenta\u0163i\u201d, ur\u0103\u015fte turma \u201efiindc\u0103 niveleaz\u0103 individualit\u0103\u0163ile\u201d, de\u015fi nu ne oblig\u0103 nimeni s\u0103 intr\u0103m \u00een gloat\u0103, ur\u0103\u015fte politicienii ce manipuleaz\u0103 permanent prostimea (care, se \u015ftie, nu ar putea fi nici condus\u0103, nici guvernat\u0103 altfel), tr\u0103ie\u015fte cu himera c\u0103 a \u201egirat Revolu\u0163ia de la Bac\u0103u\u201d (nu-\u015fi imagineaz\u0103 o secund\u0103 c\u0103 ar fi putut fi manipulat?), nu a descoperit \u00eenc\u0103, de ce turma \u201e\u00ee\u015fi venereaz\u0103 leprele, escrocii, indivizi vulgari, descurc\u0103re\u0163ii, viclenii, lingu\u015fitorii folositori, oamenii f\u0103r\u0103 patrie \u015fi f\u0103r\u0103 Dumnezeu\u201d, cum a\u015fa-zi\u015fii ale\u015fi pot fi de folos \u201emasei de anonimi\u201d, de ce \u201esub masca altruismului, ata\u015famentul necondi\u0163ionat converte\u015fte orice \u00een tragedie\u201d, de ce Teatrul mo\u015ftenit de la I. L. Caragiale s-a transformat \u201ecu prec\u0103dere \u00een spectacol\u201d, de ce impostura pare o fatalitate (desigur, chiar este?) etc., viseaz\u0103 la o istorie literar\u0103 infailibil\u0103 \u00een care Scrierile lui \u201eiau forma potrivit\u0103 promov\u0103rii adev\u0103rului pe care \u00eel con\u0163in\u201d (promovarea adev\u0103rului nu este sinonim\u0103 cu adev\u0103rul?), \u00eenc\u0103 lupt\u0103 cu cei ce l-au acuzat de plagiat, exil\u00e2ndu-se \u201e\u00een strig\u0103t\u201d \u015fi consider\u00e2ndu-se \u201eo victim\u0103\u201d a imbecilit\u0103\u0163ii \u015fi a \u201edemocratiz\u0103rii actului artistic\u201d (de\u015fi sus\u0163ine, c\u00e2nd \u00eei place, c\u0103 \u201epublicul este suveran\u201d), caut\u0103 \u201edu\u015fmani cinsti\u0163i\u201d necesari c\u00e2nd nu exist\u0103 \u201eo scar\u0103 obiectiv\u0103 a valorilor\u201d, iluzioneaz\u0103 lumea c\u0103 \u201eomul este un bun conduc\u0103tor de durere\u201d (ce bine ar fi dac\u0103 ar fi…!, dar durerea este o stare ce nu poate fi retransmis\u0103), via\u0163a e o \u00eenchisoare, moartea, un exil\u2026 , \u00eenc\u00e2t\u2026 r\u0103m\u00e2ne \u00een final, un om normal, \u201em\u0103ritat la Luncani\u201d ,obligat de soart\u0103, s\u0103 fie fericit, s\u0103 accepte ceea ce este, s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 (oare?) \u201eS\u0103pt\u0103m\u00e2na Marii Rafistol\u0103ri\u201d din Decembrie 1989\u2026 Bine c\u0103 \u015fi-a dat seama, \u00een sf\u00e2r\u015fit, \u201ec\u0103 fusesem stra\u015fnic manipulat\u201d \u015fi a constatat \u2013 paradox aparent \u2013 c\u0103, \u201er\u0103ul prezent izvor\u0103\u015fte\u2026 tocmai din faptele bune din trecut\u201d. Tr\u0103im doar \u00een Cretinozauria \u015fi a\u015ftept\u0103m resemna\u0163i, binele ce \u201eizvor\u0103\u015fte\u201d din r\u0103ul prezent\u2026 Tema a\u015ftept\u0103rii din tragedia Poarta. Ini\u0163ierea. (Continuarea \u00een num\u0103rul viitor.)<\/p>\n

\u200b* Viorel Savin<\/strong> Comentat de \u2026<\/em>, Editura Valman, R\u00e2mnicu-S\u0103rat, 2014.<\/p>\n


\nMitu S\u0102LCIANU<\/strong><\/p>\n

Loc de mas \u015fi de visare a vie\u0163ii<\/strong><\/p>\n

L-am cunoscut \u00een cas\u0103 la Tic\u0103 Ghini\u0163\u0103, la M\u0103r\u0103\u015fe\u015fti, \u00een vara anului 1985, ca figur\u0103 distinct\u0103 dintr-un anturaj poematic temporal format din Mitic\u0103 Pricop, Ion Panait, Gheorghi\u0163\u0103 Istrate \u015fi Paul Spirescu. L-am cunoscut pe el, pe omul Panaitache (la \u00eenceput am crezut c\u0103 a\u015fa \u00eel dezmiard\u0103 Ghini\u0163\u0103 pe Panait!) Vultureanu, poezia lui, mult mai t\u00e2rziu, arar \u015fi pu\u0163in \u00een revistele literare din Vrancea, chiar dac\u0103, \u00een 1974, debutase \u00een revista Luceaf\u0103rul. Abia \u00een 2013, la Adjud, la Festivalul Na\u0163ional de Poezie \u201eEmil Botta\u201d, l-am re\u00eent\u00e2lnit \u015fi am intrat, cu adev\u0103rat, \u00een contact cu poezia lui. \u015ei am citit-o ca fiind poezia unui prieten, ca fiind ceva apropiat \u015fi cunoscut. Pentru c\u0103 le cunosc poezia celor mai sus men\u0163iona\u0163i \u015fi, \u00een mare parte, ne-am \u00eencadrat \u00een acela\u015fi areal al devenirii.
\nO seam\u0103 de confra\u0163i \u015fi critici literari, la apari\u0163ia c\u0103r\u0163ilor lui, au remarcat: Apostu Panaitache Vultureanu este o personalitate cultural\u0103 important\u0103, care a avut \u00een mi\u015fcarea literar\u0103 vr\u00e2ncean\u0103 (…) o prezen\u0163\u0103 activ\u0103, fascinant\u0103, imposibil de neglijat. (Ioan Dumitru Denciu), Poezia lui se revars\u0103 parc\u0103 din versete, abil strunite, curg\u0103toare prin lacrimi de lum\u00e2n\u0103ri niciodat\u0103 stinse. (Gheorghe Istrate), … Panaitache Vultureanu (…) se las\u0103 tr\u0103it \u00een cea mai mare parte a timpului de Poezie, destul de des chiar devorat de ea…. (Janine Vadislav), iar despre volumul Osp\u0103\u0163ul pietrei (2010) Mircea Dinutz spune: \u00cen linii mari, cartea se situeaz\u0103 \u00eentre medita\u0163ie \u015fi elegie, pe teme dintre cele mai diverse: via\u0163a ca trecere, crea\u0163ia ca suferin\u0163\u0103, moartea ca risipire, aspira\u0163ia ca divinitate, \u00een totul, o pledoarie temperat politic\u0103 pentru dragoste \u015fi credin\u0163\u0103, iar Victor Sterom apreciaz\u0103 astfel cartea: …O for\u0163\u0103 confesiv-reflexiv\u0103 impune prin modernitatea spunerii lirice, prin simboluri, metafore \u015fi paradigme de tip revelator, o poezie modern\u0103, de cunoa\u015ftere \u015fi pilduitoare.
\nAm f\u0103cut aceast\u0103 scurt\u0103 digresiune pentru a(-mi) dovedi c\u0103 noul volum al lui Apostu Panaitache Vultureanu nu este singular, ci, curg\u0103tor ca un r\u00e2u, vine adaos, cantitativ \u015fi valoric, la crea\u0163ia sa poetic\u0103. R\u0103t\u0103citor \u00eentr-o c\u0103l\u0103torie f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit (doar intuit) Panaitache se adun\u0103 \u00een poezie, ca aceasta fiind loc de mas \u015fi de visare a vie\u0163ii. Este rod al unor vizite necesare, pe care le-a f\u0103cut autorul, iar impresiile de c\u0103l\u0103torie, retr\u0103ite, l-au indus \u00eentr-o stare poetic\u0103 propice stilului s\u0103u de crea\u0163ie.
\nCartea este structurat\u0103 \u00een cinci grupaje de poezie, \u00eentre grupajele al patrulea \u015fi al cincilea fiind prins\u0103 printr-un liant poematic al \u00eentregirii. Fiecare grupaj este precedat de un motto. Astfel, primul grupaj are drept motto o exprimare aforistic\u0103 a shogunului Yagyu Munenori. Are o construc\u0163ie aparent ludic\u0103, o pesimist\u0103 inducere \u00een eroare, de fapt, o dulce-amar\u0103 ademenire a cititorului, cu expunere de motive, \u00een starea de gra\u0163ie lecturii. E inutil\u0103 aceast\u0103 \u00eenc\u0103pere\/ O camer\u0103 ascuns\u0103 pe o stea\/ \u00cen care locuiesc ca o p\u0103rere\/ La fel de simpl\u0103 ca \u015fi via\u0163a mea este catrenul care \u00eencheie acest primul grupaj al c\u0103r\u0163ii intitulat Camera inutil\u0103. Apoi, \u00eencepe c\u0103l\u0103toria…
\nUn singur poem, cel care d\u0103 \u015fi titlul c\u0103r\u0163ii, constituie partea a doua, cu motto din Novalis, d\u00e2nd o interpretare romantic\u0103 a vie\u0163ii: Visarea vie\u0163ii\/ vis al nem\u0103rginirii…
\n…poemele lui Perse au p\u0103strat caracterul de ritual savant, amploarea cosmic\u0103 a gestului poetic spunea c\u00e2ndva Aurel Drago\u015f Munteanu despre cel ales de Apostu Panaitache Vultureanu pentru a da motto-ul celui de-al treilea grupaj (Chemarea), Saint John Perse. Aceast\u0103 solemnitate se g\u0103se\u015fte \u015fi \u00een poemele lui A.P.V.: Ca ni\u015fte fulgere prelungi\/ Egre\u0163ii str\u0103bat\/ Cerul sau Balenele-n c\u00e2ntecul lor\/ \u00cemi \u00eenal\u0163\u0103 ode \u015fi osanale…
\n\u200bDe la baladierul Radu Stanca, odat\u0103 cu motto-ul celui de-al patrulea grupaj (Rugul), preia \u015fi dramaticul eroic, aici \u00een motivul purific\u0103rii prin ardere. \u00cen poemul de deschidere spune: Am \u00eenceput o lucrare frumoas\u0103\/ A\u015fa cum sunt \u015fi lemnele\/ A\u015fezate\/ \u00centr-o anumit\u0103 ordine\/ Bine g\u00e2ndit\u0103\/ \u015ei socotit\u0103\/ Pentru ca echilibrul\/ S\u0103 fie perfect\/ \u015ei gravita\u0163ia bine c\u00e2nt\u0103rit\u0103.
\n\u200b\u00cen fine, ultimul grupaj, C\u0103l\u0103toria, poart\u0103 motto un rubaiat de Omar Khayyam. \u00cen ceea ce urmeaz\u0103 la A.P.V., de\u015fi sunt poeme scurte, constat\u0103m c\u0103 motiva\u0163ia scrierii lor atinge fin-tangen\u0163ial catrenele lui Omar Khayyam. De ce s\u0103 nu recunoa\u015ftem: o poezie bun\u0103 transmite poetului-cititor un impuls \u00een a crea la r\u00e2ndu-i. Puterea impulsului depinde de calitatea receptorului.
\n\u200b\u015ei, cum spuneam ceva mai sus, \u00eentre popasuri A.P.V. a continuat s\u0103 scrie impresii de c\u0103l\u0103torie. Una dintre aceasta, remarcat\u0103 \u015fi de editorul acestei c\u0103r\u0163i, Gheorghe A. Stroia, este P\u0103l\u0103ria de pai, pe care o redau \u00een \u00eentregime: Eu am o p\u0103l\u0103rie de pai\/ \u00cempletit\u0103 frumos\/ Eu am o p\u0103l\u0103rie de pai\/ \u00cempletit\u0103 duios\/ Eu am o p\u0103l\u0103rie de pai\/ \u00cempletit\u0103 cuvios\/ Ca \u015fi cum\/ O p\u0103l\u0103rie de pai\/ \u00cempletit\u0103 oricum\/ M-ar ap\u0103ra\/ De nelini\u015ftile\/ Mele
\n\u200bEi, da, Visarea vis\u0103rii de Apostu Panaitache Vultureanu, o carte de citit \u015fi de bucurat. A.P.V. C\u00e2ndva, c\u00e2nd \u00eemi satisf\u0103ceam stagiul militar, \u00eei numeam (consideram), \u00een sens peiorativ, pe ofi\u0163eri \u015fi subofi\u0163eri, apevi\u015fti, de la Armat\u0103 Pe Via\u0163\u0103. Dup\u0103 citirea acestei c\u0103r\u0163i, parc\u0103 \u00eemi vine s\u0103 cred c\u0103 A.(postu) P.(anaitache) V.(ultureanu) este tot un apevist, dar de la Art\u0103 Pe Via\u0163\u0103.<\/p>\n


\nIon CRISTOFOR<\/strong><\/p>\n

Mircea Popa – cinci decenii de activitate<\/strong><\/p>\n

Debut\u00e2nd cu un articol de istorie literar\u0103 \u00een revista \u201eSteaua” (1963), Mircea Popa se va impune, \u00een cele peste cinci decenii de activitate, ca unul din cei mai prestigio\u015fi istorici literari. Recent, profesorul clujean a fost s\u0103rb\u0103torit la \u00eemplinirea v\u00e2rstei de 75 de ani. N\u0103scut la 29 ianuarie 1939, \u00een Lazuri de Beiu\u015f, jude\u0163ul Bihor, ca fiu al unui preot ortodox, criticul se va bucura de o existen\u0163\u0103 deloc plictisitoare, cu mut\u0103ri prin diverse localit\u0103\u0163i de provincie. Abia din 1963, Mircea Popa devine cercet\u0103tor \u00een cadrul Institutului de Lingvistic\u0103 \u015fi Istorie Literar\u0103 \u201eSextil Pu\u015fcariu” al Academiei Rom\u00e2ne, din 1980 conduc\u00e2nd colectivul de istorie literar\u0103 al Institutului. \u00cen 1995, adic\u0103 foarte t\u00e2rziu, devine profesor la Universitatea \u201e1 Decembrie 1918″ din Alba Iulia. Cine parcurge recentele sale confesiuni cu Marin Iancu sau numeroasele c\u0103r\u0163i ale profesorului va \u00een\u0163elege de ce traiectoria sa intelectual\u0103 a \u00eent\u00e2mpinat at\u00e2tea obstacole. Mircea Popa este un om de o franche\u0163e cuceritoare, un critic ce a stat mereu \u00een slujba adev\u0103rului. Numele s\u0103u apar\u0163ine unei con\u015ftiin\u0163e ce a refuzat mereu compromisurile \u015fi spiritul tranzac\u0163ionist. Nu e \u00eent\u00e2mpl\u0103tor c\u0103 debutul s\u0103u editorial e un studiu monografic dedicat lui Ilarie Chendi (Bucure\u015fti, 1973), un spirit afin, de polemist \u015fi lupt\u0103tor.
\n\u200b\u00cenc\u0103 de la acest volum avea s\u0103 fie remarcat de regretatul Lauren\u0163iu Ulici, dintre tinerii debutan\u0163i ade atunci, ca fiind cel mai apropiat de prototipul istoricului literar \u201eca metod\u0103 critic\u0103 \u015fi, totodat\u0103, cel mai dotat\u201d. Dup\u0103 o serie \u00eentreag\u0103 de lucr\u0103ri monografice dedicate unor autori ca Ioan Molnar Piuariu, Octavian Goga, Ion Ag\u00e2rbiceanu, Timotei Cipariu \u015fi al\u0163ii, Mircea Popa s-a instalat \u00een galeria istoricilor literari ca figura cea mai reprezentativ\u0103 a istoriei literare clujene. Constat\u0103m c\u0103 to\u0163i ace\u015fti autori monografia\u0163i de Mircea Popa sunt ardeleni. E limpede c\u0103 genul monografic \u00eei ofer\u0103 criticului un vast c\u00e2mp de manevr\u0103, \u00een care cercet\u0103torul, documentaristul, criticul \u015fi istoricul literar \u00ee\u015fi poate desf\u0103\u015fura \u00een voie for\u0163ele, dar \u015fi subtilitatea de analist. Toate aceste volume sunt un elogiu adus spiritului transilvan, caracterizat prin cultul pentru ordine, disciplin\u0103, tenacitate, dar \u015fi rigoare \u015fi netranzac\u0163ionism. Sunt tr\u0103s\u0103turi morale pe care le g\u0103sim, cu asupr\u0103 de m\u0103sur\u0103, \u015fi \u00een constitu\u0163ia intelectual\u0103 a profesorului Mircea Popa, un istoric literar dublat de un critic exigent, erudit, cu un gust literar sigur.
\nE ceea ce se poate constata parcurg\u00e2nd cea mai recent\u0103 cartea a istoricului. Cartea de fa\u0163\u0103, Prezen\u0163e literare. Oameni \u015fi c\u0103r\u0163i, vol. II (Casa C\u0103r\u0163ii de \u015etiin\u0163\u0103, Cluj-Napoca 2016), adun\u0103 o serie de cronici literare \u015fi medalioane ap\u0103rute \u00een diverse reviste literare, cum ar fi „Caligraf”, „Tabor”, „Steaua” \u015fi „Tribuna”. Masivul volum inten\u0163ioneaz\u0103, a\u015fa cum m\u0103rturise\u015fte criticul \u00eensu\u015fi, s\u0103 pun\u0103 \u00eentr-o nou\u0103 lumin\u0103 valori recunoscute \u00een c\u00e2mpul literar, c\u0103rora \u00eencearc\u0103 s\u0103 le asigure „o nou\u0103 vizibilitate”, printr-o interpretare mai adecvat\u0103 sau printr-o mai bun\u0103 a\u015fezare \u00een context. Selec\u0163ia textelor m\u0103rturise\u015fte, \u00een subsidiar, \u015fi o op\u0163iune pentru un fel de \u201ccarte cu prieteni\u201d. Este o carte n\u0103scut\u0103 din pl\u0103cerea lecturii, o avancronic\u0103 la o alta ce va urma, menit\u0103 s\u0103 re\u0163in\u0103 participarea criticului la via\u0163a de fiecare zi a literaturii, pe parcursul „unei perioade de aproape cincizeci de ani de via\u0163\u0103 literar\u0103 ne\u00eentrerupt\u0103”.
\n\u00cen opinia exigentului critic, c\u00e2mpul literar trebuie s\u0103 fie unul democratic, \u00een care valorile literare se impun dup\u0103 un proces \u00eendelung de \u201cfiltrare\u201d \u015fi \u201cdecantare\u201d. Mircea Popa respinge cu fermitate ideea unei opinii critice „singulare”, opin\u00e2nd c\u0103 e nevoie de o „instan\u0163\u0103 critic\u0103 plurivoc\u0103”. Dar s\u0103 nu ne imagin\u0103m c\u0103 \u00een aceast\u0103 aceast\u0103 carte cu prieteni, exigentul critic \u00ee\u015fi uit\u0103 acas\u0103 scalpelurile, bisturiele, s\u0103ge\u0163ile sau sticlele cu o\u0163et ale ironiei. Chiar dac\u0103 e o „carte cu prieteni”, \u00een care, e adev\u0103rat, criticul renun\u0163\u0103 la utilizarea ghilotinelor pe care le folose\u015fte pentru tratamentul veleitarilor agresivi ce s-au \u00eenmul\u0163it peste m\u0103sur\u0103 \u00een ultima vreme, Mircea Popa nu-\u015fi p\u0103r\u0103se\u015fte vigilen\u0163a de cerber, atent ca neaveni\u0163ii s\u0103 nu p\u0103trund\u0103 \u00een spa\u0163iul gr\u0103dinii sale. Spiritul polemic este prezent \u00een subsidiar, \u0163\u00e2\u015fne\u015fte brusc, pe nea\u015fteptate, dintre intersti\u0163iile textului. Mai calm \u015fi mai relaxat \u00een aceast\u0103 galerie de prieteni, Mircea Popa nu ezit\u0103 totu\u015fi s\u0103 trimit\u0103 s\u0103ge\u0163i \u00een toate direc\u0163iile \u00een care foie\u015fte mediocritatea, spiritul gregar sau adversarii ideologici. E suficient s\u0103 exemplific\u0103m cu portretul dedicat unui istoric literar precum Ioan Adam, c\u0103ruia \u00eei cite\u015fte cu un ochi atent volumul intitulat Afinit\u0103\u0163i selective. Acestuia i se subliniaz\u0103 sim\u0163ul nuan\u0163ei, dar \u015fi cel al valoriz\u0103rii unor scriitori precum Mihai Beniuc, Platon Pard\u0103u sau Titus Popovici, pe „care critica din ultimii ani i-a pus la zid cu deosebire”. Criticul literar nu renun\u0163\u0103 la armele sale predilecte \u00een nicio ocazie. O cronic\u0103 literar\u0103 dedicat\u0103 cercet\u0103rilor Ioanei Diaconescu asupra dosarelor scriitorilor de la Securitate, se remarc\u0103 prin vituper\u0103rile asupra unei epoci \u00een care „Aproape nu a fost scriitor rom\u00e2n care s\u0103 nu posede un dosar de urm\u0103rire informativ\u0103, iar \u00een situa\u0163ii mai deosebite, acesta s\u0103 nu fi suferit numeroase tentative de atragere a lui ca informator, s\u0103 nu fi suferit perchezi\u0163ii sau presiuni de tot felul….”
\nCriticul adun\u0103 \u00een paginile acestei superbe c\u0103r\u0163i portrete dedicate colegilor s\u0103i din domeniul istoriei literare, dintre care \u00eei amintim pe Constantin C\u0103lin, Zenovie C\u00e2rlugea, Paul Cornea, Constantin Cuble\u015fan (acesta \u00een postura de istoric al romanului rom\u00e2nesc), Iordan Datcu, Niculae Gheran, Marin Iancu, Ilie Rad (elogiat ca un cercet\u0103tor ce reabiliteaz\u0103 genul monografiei literare), Al. S\u0103ndulescu (\u00een postura de fin analist al memorialisticii), Alexandru Ruja, Ion Simu\u0163 (v\u0103zut ca un „istoric literar cu program”) etc. Dar criticul nu evit\u0103 nici domeniile poeziei coment\u00e2nd lirismul surprinz\u0103tor al lui Marcel Mure\u015feanu, sonetele lui Pa\u015fcu Balaci, fa\u0163etele poeziei lui George Vulturescu (v\u0103zut \u015fi \u00een ipostaza de eseist \u015fi cronicar) sau Olimpiu Nu\u015ffelean. Portrete pline de observa\u0163ii p\u0103trunz\u0103toare sunt dedicate \u015fi unor poe\u0163i care p\u0103r\u0103sesc lirica, aventur\u00e2ndu-se, cu rezultate remarcabile, \u00een domeniul prozei (Horia B\u0103descu, Doina Cetea, Vasile Igna, Hanna Bota). Acestor portrete li se adaug\u0103 cele ale unor prozatori de profesie, cum ar fi Nicolae Breban, Viorel Cacoveanu, Eugen Cojocaru, Mihail Diaconescu, Adrian Gr\u0103nescu, Radu Mare\u015f (acest maestru al „prozei de analiz\u0103”), Adrian \u0162ion.
\nPortrete conving\u0103toare sunt dedicate unor personalit\u0103\u0163i precum Mircea Muthu (v\u0103zut ca un prestigios cercet\u0103tor al sud-estului european), Titu Popescu (surprins ca un t\u00e2n\u0103r \u015fi viguros estetician). E de re\u0163inut \u015fi delicata efigie pe care o consacr\u0103 Irinei Petra\u015f, \u00een linii ce creioneaz\u0103, cu o concizie elocvent\u0103, mai degrab\u0103 un portret moral dec\u00e2t unul strict literar. F\u0103r\u0103 s\u0103 fi epuizat prezentarea acestei splendide c\u0103r\u0163i de maturitate a admirabilului critic literar Mircea Popa, trebuie s\u0103 concluzion\u0103m c\u0103 autorul Prezen\u0163elor literare este el \u00eensu\u015fi o prezen\u0163\u0103 literar\u0103 de prim\u0103 m\u0103rime a Clujului \u015fi a culturii na\u0163ionale, pe care a slujit-o, cu talent \u015fi devo\u0163iune, vreme de peste cinci decenii.<\/p>\n


\nIonel POPA<\/strong>
\n\"\"

R\u0102STIGNIRE PE CRUCEA POEZIEI<\/strong><\/p>\n

Volumul lui Ionu\u0163 Caragea, 33 bis, Ed. Fides, Ia\u015fi, 2012, se deschide cu Iisus poet de tranzi\u0163ie. Citite cu aten\u0163ie titlul \u015fi versurile \u00ee\u015fi dezv\u0103luie \u00een\u0163elesul: \u201cnu exist\u0103 dec\u00e2t un singur poet\u201d care se reveleaz\u0103 sub diferite chipuri, unul dintrea acestea primind numele caragea ionu\u0163: \u201c\u00een biblioteca cerului\/ sunt doar biblii \u015fi nici o carte scris\u0103 de caragea ionu\u0163\/ asta pentru c\u0103-n biblioteca cerului\/ nu exist\u0103 dec\u00e2t un singur poet\/ \u015fi acesta se nume\u015fte iisus\/ cuvintelor sale pilde le-am spus\/ dac\u0103 vre\u0163i s\u0103 afla\u0163i onul din spatele lor\/ s\u0103 spune\u0163i tat\u0103l nostru de trei ori \u00een g\u00e2nd\/ \u015fi s\u0103 l\u0103sa\u0163i magdalenele-n pace\/\/ iisus este \u015fi clasic \u015fi simbolist \u015fi postmodernist\/ \u015fi numai dou\u0103miist nu vrea s\u0103 fie\/sau nu \u015ftiu ce poet de-mprumut\/ de la un curent la altul\/ de la o muz\u0103 la alta\/\/ iisus este poet de tranzi\u0163ie\/ de la p\u0103m\u00e2nt la cer\/ \u015fi de la cer la p\u0103m\u00e2nt\u201d. Poetul va scrie despre patimile \u015fi pildele lui Iisus; el e menit s\u0103 sporeasc\u0103 \u201caverea Domnului pe p\u0103m\u00e2nt\u201d \u015fi s\u0103 se \u00eempotriveasc\u0103 la tot ceea ce se opune acestei meniri. \u201dAutoportretul\u201d poate fi citit \u015fi ca o art\u0103 poetic\u0103, dar nu despre me\u015fte\u015fugul versurilor care poate fi variat \u015fi schimb\u0103tor, ci despre fapta poeziei ca stare \u015fi ca act existen\u0163ial. Poezia are \u015fi un ton u\u015for polemic.
\nPoemul 33 bis (ce d\u0103 titlul volumului) este la fel de emblematic pentru poezia lui Ionu\u0163 Caragea. Iisus a fost crucificat la 33 de ani. Poetul e un bis al cifrei divine, este un r\u0103stignit pe crucea vie\u0163ii \u015fi a poeziei: \u201cpe foaia num\u0103rat\u0103 \/ identic \u015fi cu bis\/ se s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fte-o crim\u0103\/ \u015fi cine m-a ucis?\/\/ ajuns dup\u0103 milenii\/ tot la aceea\u015fi treapt\u0103\/ \u00eemi reg\u0103sesc Golgota\/ \u00een vorba \u00een\u0163eleapt\u0103\/\/\u015fi vezi tu, frate geam\u0103n\/ din p\u00e2ntecul de mam\u0103\/ tu e\u015fti cel mai b\u0103tr\u00e2n\/ \u015fi nu vom fi de-o seam\u0103\u201d (33 bis, poezia se afl\u0103 la pagina 33 a volumului!) \u00cen viziunea semnatarului versurilor din 33 bis , poetul este un Iisus printre noi. Asumarea acestei identit\u0103\u0163i nu este un gest de trufie, ci unul de pietate \u015fi de ar\u0103tare c\u0103 prin Poezie s\u0103v\u00e2r\u015fe\u015fti o Euharistie, e semn de asumare a crucific\u0103rii \u00een mumele poezie. Nici nu vrea s\u0103 fie altceva; poetul se \u201cspovede\u015fte pe h\u00e2rtie\u201d. Fiecare poezie scris\u0103 este testamentul unei zile din existen\u0163a sa. Poezia \u2013 \u00eengerul poetului: \u201cce fericit sunt c\u00e2nd vine o poezie\/ a\u015fa ca un \u00eenger ce-\u015fi caut\u0103 aripile\/ printre cuvintele mele\u201d. Actul poetic e salvare. El \u00eei d\u0103 putere s\u0103 \u00eenfrunte toate relele pe care, zice poetul \u201cvia\u0163a-mi injecteaz\u0103 doze de singur\u0103tate\u201d (Natur\u0103 moart\u0103) Despre actul poetic, act existen\u0163ial, este vorba \u015fi \u00een Ca \u015fi c\u00e2nd, ORGASM cu litere mari, Fabrica de poezie (de remarcat tonul ironic postmodernist).
\nDespre rela\u0163ia Eu-Poezie-Realitate, \u00een stil postmodernist, este vorba \u00een Poezie bilingv\u0103: \u201ceu sunt dumnezeul cuvintelor mele\/ eu sunt crucea morm\u00e2ntului meu\/ eu sunt politica inimii mele\/ eu sunt monarhia absolut\u0103 a g\u00e2ndurilor mele\/ \u015fi \u015fi \u015fi\/ \u015fi a\u015fa mai departe\u201d ; poezia a\u015fteapt\u0103 s\u0103 curg\u0103 \u201cprin venele poetului\u201d. El, poetul, e legat de lume prin dou\u0103 cordoane ombilicale: \u201cunul la fiere \u015fi altul la cap\u201d. Prin sim\u0163ire \u015fi ra\u0163iune, poetul se hr\u0103ne\u015fte \u201ccu toate durerile\/ cu toat\u0103 otrava \u015fi \u00eenjur\u0103turile lumii\u201d (\u00centru marea \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie a cuv\u00e2ntului)
\n\u00cen spatele versurilor necanonice se afl\u0103 un poet \u00een aceea\u015fi m\u0103sur\u0103 \u201cpoetic \u015fi filosofic\u201d, fr\u0103m\u00e2ntat de nelini\u015fti \u015fi \u00eentreb\u0103ri. Referitoare la ce?
\nUniversul poetic al lui Ionu\u0163 Caragea, st\u0103p\u00e2nit de febra c\u0103ut\u0103rilor, se coaguleaz\u0103 \u00een jurul unui complex tematic: eu-singur\u0103tatea; eu-poezia; eu-timpul-moartea; eu-iubirea. \u00cen trena m\u0103rturisirilor se aliniaz\u0103 o \u201ccohort\u0103 de nelini\u015fti\u201d, o \u201cnemul\u0163umire fiin\u0163ial\u0103 \u015fi o angoas\u0103 de fond\u201d. Mai c\u0103 am putea spune c\u0103 este un Bacovia adus \u00een postmodernism.
\nAutorul lui 33 bis este un poet existen\u0163ialist. \u00cen \u00cenchisoare pe via\u0163\u0103 poetul se m\u0103rturise\u015fte: \u201c\u00eemi petrec zilele\/ \u00eentr-un r\u0103zboi de insurec\u0163ie\/ \u00een care toate cuvintele se aliniaz\u0103\/ ca ni\u015fte armate t\u0103cute\/ \u015fi lupt\u0103 \u00eempotriva destinului\u201d. Toate temele \u015fi motivele pot fi aduse la acela\u015fi numitor comun: \u00eenfrigurarea tragic\u0103 a alien\u0103rii: \u201cto\u0163i suntem capabili s\u0103-i punem\/ nimicului m\u0103\u015fti\u201d. Poetul se delimiteaz\u0103 de acei \u201cto\u0163i\u201d: \u201cprivesc pe omul din oglind\u0103\/ rug\u00e2ndu-l s\u0103 se dea\/ la o parte\u201d (Insomnie \u00een lumea de apoi).
\nPrimul simptom al alien\u0103rii este singur\u0103tatea care, ca tiranic st\u0103p\u00e2ne\u015fte pe \u201cto\u0163i\u201d \u015fi \u00een timp, \u015fi \u00een spa\u0163iu: \u201cprivesc oamenii z\u00e2mbind oft\u00e2nd\/ vorbind de unii singuri pe str\u0103zi \u00een metrou\/ t\u0103cu\u0163i cu ochii pierdu\u0163i \u00een nu \u015ftiu ce g\u00e2nd\/ \u00een nu \u015ftiu ce timp \u00een nu \u015ftiu ce spa\u0163ii\u201d (Insomnie \u00een lumea de apoi). Angoasa singur\u0103t\u0103\u0163ii a f\u0103cut din Dumnezeu \u201co juc\u0103rie stricat\u0103, iar pe om neputincios de a \u201creinventa pe Dumnezeu\u201d (Durerea ultimul strig\u0103t). Se pare c\u0103 \u015fi \u201cmesajul din sticl\u0103\u201d naufragiaz\u0103 \u00een neant, iar \u201csperan\u0163ele noastre at\u00e2rn\u0103 \u00een \u015ftreang\u201d (Semn de carte). Marea boal\u0103 a vremurilor de azi, \u00een pofida zeului suprem \u2013 netul, este singur\u0103tatea; netul nu este dec\u00e2t un v\u0103l.
\nFr\u0103m\u00e2ntat de \u00eentreb\u0103ri, poetul mediteaz\u0103 la curgerea timpului, la rela\u0163ia via\u0163\u0103-moarte (Crucificare sfumat; Trup de \u0163igar\u0103, Rrepede\u00eence, Autopsia luminii, Copii de rumegu\u015f, Moartea-\u015fi spune o dorin\u0163\u0103, Yeah sure). \u00cen poet \u201cbat dou\u0103 ceasuri\/ unul \u00eenainte \u015fi unul \u00eenapoi\/ \u015fi inima mea le fixeaz\u0103\/ numai la aceea\u015fi\/ moarte exact\u0103\u201d (Crucificare sfumato). Ultima cas\u0103 este moartea (titlul unei poezii), dar p\u00e2n\u0103 a ajunge la ea, poetul ascult\u0103 Eroica. Asaltat de angoase, poetul nu se las\u0103 \u00eenvins, el mai crede \u00een \u201csfin\u0163enia lumii\u201d (Yeah sure). Poezia lui Ionu\u0163 Caragea este str\u0103b\u0103tut\u0103 discret de o und\u0103 de religiozitate cre\u015ftin\u0103.
\nCopil al postmodernismului, \u201cn\u0103scut pe Google\u201d, Ionu\u0163 Caragea nu se dezice de marii s\u0103i \u00eenainta\u015fi, spre exemplu, Tudor Arghezi, Nichita St\u0103nescu, ci, dimpotriv\u0103, \u00eei metabolizeaz\u0103 prin postmodernism, duc\u00e2nd mai departe unda ludic\u0103 \u00een ton grav (Tat\u0103l meu, Dumnezeu, Vacan\u0163a mare, Mireasma lui Dumnezeu, Picnic la marginea drumului, Singur\u0103tatea la extreme).
\nVolumul se \u00eenchide cu o autoposfa\u0163\u0103: Analfabetism literar (veni, vidi, vici), poem pe c\u00e2t de ludic, pe at\u00e2t de profund \u015fi subtil. Poetul \u201cse joac\u0103\u201d cu limba, cu alfabetul, cu ritmul \u015fi rima. O mostr\u0103 de mare virtuozitate. Merit\u0103 citit \u015fi recitit.
\nDincolo de varietatea motivic\u0103, volumul este unitar. Unitatea lui interioar\u0103 este dat\u0103 de unitatea stilistic\u0103, dar mai ales de arderea interioar\u0103 a poetului, care ca un nou Ulise, s-a legat de catargul cor\u0103biei sale pentru a asculta chemarea poeziei.
\nVersurile \u2013 frazarea poetic\u0103, au o t\u0103ietur\u0103 clar\u0103, au o concentrare de zicere, au for\u0163\u0103 dramatic\u0103. Versul s\u0103u nu este nici discursiv, nici metaforic-baroc, dar nici sec. Cuv\u00e2ntul \u015fi versul sunt pentru el \u201cc\u0103r\u0103mida\u201d de construc\u0163ie a unei st\u0103ri lirice sau \u00een sintagma lui Nichita St\u0103nescu, \u201co viziune a sentimentelor\u201d. Aceste caracteristici nu trebuie s\u0103 ne surprind\u0103 deoarece poetul e vizitat \u015fi de muza cuget\u0103rii, dovad\u0103 calupurile de astfel de propozi\u0163ii prezente mereu sub semn\u0103tura sa \u00een mai multe reviste literare.
\nN\u0103scut pe google, copil al postmodernismului, Ionu\u0163 Caragea a r\u0103mas atipic, nu s-a \u00eenscris \u00een nicio ga\u015fc\u0103 postmodernist\u0103, \u015fi, reciproc, nici una din ele nu l-au revendicat. Volumul 33 bis confirm\u0103 c\u0103 \u201cnoul venit \u00eentru marea \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ie a cuv\u00e2ntului\u201d a dep\u0103\u015fit mersul \u201cde-a bu\u015filea\u201d. Acum st\u0103 \u201cdrept\u201d \u201cca o cruce r\u0103stignit\u0103 pe poezie\u201d. Poezia lui Ionu\u0163 Caragea are o frumuse\u0163e tragic\u0103.<\/p>\n

PS: Editorul ar trebui s\u0103 fie mai sever cu tipografia: dup\u0103 prima citire foile volumului au c\u0103p\u0103tat aripi \u2013 nu de \u00eengeri. Nu este un caz unic \u015fi particular!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

C\u0102R\u0162I PREZENTATE DE: Petre ISACHI \u200b Nu sunt Eu, Acela sau (i)relevan\u0163a mitemelor personale* (1) A\u015fa cum \u00eel cunosc eu,<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18671"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=18671"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18671\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18672,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18671\/revisions\/18672"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=18671"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=18671"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=18671"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}