{"id":18638,"date":"2022-07-16T12:29:02","date_gmt":"2022-07-16T09:29:02","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18638"},"modified":"2022-07-15T12:30:48","modified_gmt":"2022-07-15T09:30:48","slug":"spatii-culturale-nr-34-6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18638","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 34 (6)"},"content":{"rendered":"

Maria Cristina \u015eTEFAN <\/strong>
\n\"\"

Cerurile<\/strong><\/p>\n

St\u0103 la masa de la geam. E masa lui obi\u0219nuit\u0103. Vine aici de ani de zile, de pe vremea c\u00e2nd era doar un copil. \u0218i toat\u0103 lumea \u0219tie c\u0103 masa de la geam e masa lui. Oamenii au venit \u0219i au plecat, s-au \u00eentors uneori din nostalgie, curiozitate ori, poate, doar din plictiseal\u0103. El a venit \u0219i a r\u0103mas aici la masa lui. Toat\u0103 lumea \u00eel \u0219tie, \u0219i cei de de mult, \u0219i cei de azi. Nimeni nu-l cunoa\u0219te, dar toat\u0103 lumea \u00eel \u0219tie. Nimeni nu-l salut\u0103, nimeni nu vorbe\u0219te cu el. Sunt cu to\u021bii a\u0219a de obi\u0219nui\u021bi, c\u0103 prezen\u021ba lui e aceea\u0219i, e totuna cu a barului, meselor, scaunelor, draperiilor groase, fumului, muzicii, chiar a luminii sau a norilor care p\u0103trund \u00een intimitatea localului, ca s\u0103-i dea gust, s\u0103-l completeze cumva.
\nMasa e cu vedere spre strad\u0103, dar oamenii nu se v\u0103d trec\u00e2nd. Se v\u0103d doar blocurile, coroanele copacilor \u0219i buc\u0103\u021bi de cer. De asta \u00eei place masa de la geam. Oamenii nu se v\u0103d \u00een strad\u0103, iar cei din bar stau cu spatele. Oamenii nu se v\u0103d niciunde. Asta \u00eei permite luxul singur\u0103t\u0103\u021bii printre oameni. Le aude uneori murmurul vocilor \u0219i i se pare straniu sunetul \u0103sta constant, continuu, care \u00eel lini\u0219te\u0219te, care \u00eei creeaz\u0103 sentimentul de siguran\u021b\u0103. Iluzia mocnit\u0103 a siguran\u021bei.
\nUneori, mai la \u00eenceput, obi\u0219nuia s\u0103 se \u00eentrebe cum ar fi sunat vocea lui \u00een tot acest susur. Apoi s-a \u00eentrebat din ce \u00een ce mai rar, dup\u0103 care nu s-a mai \u00eentrebat deloc. \u00centr-o zi, s-a oprit pur \u0219i simplu, convins fiind c\u0103 n-ar fi sunat inteligibil \u0219i c\u0103, mai mult ca sigur, s-ar fi f\u0103cut de r\u00e2s. Ura s\u0103 se \u00eent\u00e2mple asta. \u0218i \u00een plus, t\u0103cerea i s-a p\u0103rut mai mereu cea mai \u00een\u021beleapt\u0103 op\u021biune, cea mai onest\u0103, cea mai autentic\u0103. Un om care tace nu poate fi vulnerabil \u00een fa\u021ba mul\u021bimii, nici m\u0103car \u00een fa\u021ba sa. Un om care tace \u00ee\u0219i recunoa\u0219te \u0219i \u00ee\u0219i accept\u0103 limitele, neputin\u021bele. \u0218tie c\u0103 nu \u0219tie nimic \u0219i c\u0103 vorbele cizelate, cuvintele, au valoare doar aici pe h\u00e2rtie, scrise \u0219i nu rostite.
\nCu privirea \u00eendreptat\u0103 spre cer, fumeaz\u0103. Cu cealalt\u0103 m\u00e2n\u0103 scrie uneori cuvintele de nerostit, aici, pe foaia alb\u0103 care a\u0219teapt\u0103 \u00eensetat\u0103. Se irose\u0219te toat\u0103 tandre\u021bea lumii \u00een cuvintele astea. Nu se g\u00e2nde\u0219te la nimic. Mintea \u00eei e complet golit\u0103, preg\u0103tit\u0103 pentru imprevizibilul sufletului s\u0103u. Cine l-ar vedea, ar zice zice c\u0103, din contr\u0103, parc\u0103 ar g\u00e2ndi la ceva grav, teribil, care \u00eel consum\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 g\u0103seasc\u0103 r\u0103spunsuri la \u00eentreb\u0103ri care \u00eel macin\u0103. De mic putea s\u0103 \u00eei p\u0103c\u0103leasc\u0103 pe ceilal\u021bi astfel. Un mare dar, o mare binecuv\u00e2ntare care l-a ap\u0103rat mereu de intruziunea vulgar\u0103 a oamenilor. ,,E\u0219ti sup\u0103rat?\u201d \u201dOri poate e\u0219ti bolnav \u0219i \u021bi-e team\u0103 s\u0103 ne spui?\u201d \u2013 a\u0219a \u00eel \u00eentrebau. Iar el, cu cea mai neutr\u0103 \u0219i calm\u0103 privire, r\u0103spundea invariabil ,,Nu.\u201d Dar nu… Nu se g\u00e2ndea la nimic. Privea cerul fum\u00e2nd, uneori scriind, l\u0103s\u00e2ndu-se s\u0103 se scrie, de fapt. Pentru c\u0103 nu era niciodat\u0103 con\u0219tient de ceea ce-\u0219i nota. T\u00e2rziu, seara, c\u00e2nd ajungea acas\u0103 \u0219i recitea, r\u0103m\u00e2nea uimit. Nu \u021binea minte s\u0103 fi scris vreun r\u00e2nd. \u0218i tot a\u0219a \u00een fiecare zi, de c\u00e2nd era copil. Dac\u0103 via\u021ba lui fusese \u0219i altfel, se prea poate. Nu mai \u0219tia. Uitase. Oricum ar fi fost, nu-\u0219i putea imagina o alta mai bun\u0103. Aici \u00ee\u0219i g\u0103sise locul. Era locul lui, casa lui. Cine \u0219i-a g\u0103sit locul \u00een lumea asta \u00een\u021belege, \u0219tie despre ce vorbesc. E indescriptibil\u0103 toat\u0103 aceast\u0103 tihn\u0103, toat\u0103 aceast\u0103 certitudine a g\u0103sirii propriului sens, al accept\u0103rii propriului destin.
\nEu \u00eel vedeam rar, pentru c\u0103 mergeam rar; f\u0103ceam parte din categoria celor plictisi\u021bi. Dar, ori de c\u00e2te ori am ajuns \u00een barul \u0103sta, l-am g\u0103sit acolo, tot la masa lui, privind cerul, fum\u00e2nd \u0219i uneori scriind. La \u00eenceput nu mi-a atras aten\u021bia. Apoi, \u00eencetul cu \u00eencetul, am \u00eenceput s\u0103-i realizez prezen\u021ba. Parc\u0103 m-a\u0219 fi uitat la o fotografie sau la un tablou. \u0218i, cum am obsesia detaliilor, am \u00eenceput s\u0103-l analizez, f\u0103r\u0103 grab\u0103, ca \u0219i cum a\u0219 fi avut \u201dtot timpul din lume\u201d. Era un b\u0103rbat frumos, cu adev\u0103rat frumos; de o frumuse\u021be pe care doar sclipirea inteligen\u021bei \u0219i a unei hipersensibilit\u0103\u021bi o poate reproduce. \u00cei intuiam intensitatea privirii, de parc\u0103 toate suferin\u021bele lumii \u0219i-ar fi g\u0103sit ad\u0103post acolo. Cu toate astea, de\u0219i f\u0103r\u0103 nici o noim\u0103, incon\u0219tient, \u00eei eram recunosc\u0103toare c\u0103 \u00eenc\u0103 m\u0103 cru\u021ba, c\u0103 \u00eenc\u0103 nu se \u00eentorsese spre mine ca s\u0103 m\u0103 conving de adev\u0103rul propriei intui\u021bii. Mi-am dat seama mai apoi, mult mai t\u00e2rziu, c\u0103-mi doream foarte mult s\u0103 m\u0103 priveasc\u0103, s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 spre mine. \u00cemi doream asta mai mult ca s\u0103 m\u0103 conving c\u0103 existam cu adev\u0103rat \u00een prezen\u021ba lui.
\nAvea o pozi\u021bie mereu relaxat\u0103, cu picioarele lungi odihnindu-se \u00eentr-o naturale\u021be obsedant\u0103 pe podeaua veche, uzat\u0103, cu capul \u00eentors spre cer, cu \u021bigara care se fuma aproape singur\u0103, cu m\u00e2na dreapt\u0103 rezemat\u0103 timid peste foaia alb\u0103 de pe mas\u0103. Aparent preocupat, absent \u0219i prezent \u00een acela\u0219i timp, b\u0103rbatul \u0103sta m\u0103 atr\u0103gea a\u0219a cum te atrag ciud\u0103\u021beniile sau str\u0103inii prea str\u0103ini.
\nAm realizat destul de t\u00e2rziu c\u0103, de fapt, la un moment dat nu mai veneam din plictiseal\u0103, ci pentru el. \u0218i faptul c\u0103 era mereu acolo m\u0103 lini\u0219tea. \u00cen timp, \u00eencepusem s\u0103 dezvolt o dependen\u021b\u0103 de lini\u0219te \u0219i de oamenii care mi-o puteau oferi. Mi-a fost greu s-o numesc, s-o accept, pentru c\u0103 mi-era greu s\u0103-mi recunosc sl\u0103biciunea. \u00cen afara faptului c\u0103 cei din jurul meu nu facilitau cu nimic treaba asta, din contr\u0103. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, nu e vina lor. Nu e vina nim\u0103nui. Dar asta nu rezolv\u0103 situa\u021bia, o face mai tolerabil\u0103, poate. A\u0219a suntem, \u00een fond, \u00eenv\u0103\u021ba\u021bi de mici: dependen\u021ba de orice fel e o sl\u0103biciune, o boal\u0103, ceva defect \u0219i nelalocul lui. Astfel, via\u021ba devine o negare constant\u0103. Oamenii lupt\u0103 contra lor. Ce poate ie\u0219i bun, valoros din a\u0219a ceva? Dar… ce \u0219tiu eu? \u0218tiu c\u0103 \u0219tiu at\u00e2t de pu\u021bin \u0219i c\u0103 \u00een\u021beleg \u00eenc\u0103 \u0219i mai pu\u021bin din tot, din orice. A\u0219a c\u0103,… nu \u0219tiu. Cel mai onest este s\u0103 recunosc. A\u0219a cum recunosc \u0219i dependen\u021ba mea de lini\u0219te. Drogul meu. Vina mea. P\u0103catul meu. Da, iubesc p\u0103tima\u0219 \u0219i obsedant lini\u0219tea \u0219i iubesc pe oricine \u00eemi d\u0103 lini\u0219tea mea. \u00cel iubesc de la \u00eenceput, total, penibil, patetic, dureros. Nu pot \u0219i nu vreau f\u0103r\u0103 el. \u0218tiu, \u00eei sperii pe oameni. Eu rostesc \u0219i tr\u0103iesc adev\u0103rul de care ei fug, de care se tem. \u00cei \u00een\u021beleg c\u0103 e prea mult. \u0218tiu. \u0218tiu c\u0103 lumea fuge de \u00eentuneric. Omul potrivit este cel care nu fuge, c\u0103ruia nu \u00eei este team\u0103 de \u00eentunericul t\u0103u. A\u0219a mi-a spus c\u00e2ndva o prieten\u0103 \u0219i mi-au r\u0103mas \u00een suflet cuvintele ei.
\nB\u0103rbatul de la masa de la geam \u00eemi oferea lini\u0219tea de care aveam nevoie. De-asta veneam. De-asta \u00eel priveam. Nu-i vedeam \u00eenc\u0103 bine chipul, dar \u00eel ghiceam. Dac\u0103 omul \u0103sta avusese o via\u021b\u0103, via\u021ba lui interioar\u0103 trebuie s\u0103 fi fost o gre\u0219eal\u0103, un calvar, a\u0219a cum este pentru orice contemplativ. Via\u021ba lui real\u0103 se desf\u0103\u0219oar\u0103 \u00een interior \u0219i e mai intens\u0103 dec\u00e2t orice se poate \u00eent\u00e2mpla \u00een exterior. Nici un contemplativ nu poate fi mul\u021bumit \u00een afar\u0103. ,,Afar\u0103\u201d \u00eel obose\u0219te \u0219i-l perimeaz\u0103. ,,Afar\u0103\u201d \u00eel irose\u0219te.
\n\u00cel priveam cum privea cerul. La \u00eenceput, n-am \u00een\u021beles. N-am \u00een\u021beles, pentru c\u0103 p\u0103stram distan\u021ba. Apoi m-am mutat \u00een spatele lui, ca o umbr\u0103. Am privit \u0219i eu \u00een direc\u021bia \u00een care privea el. N-am v\u0103zut nimic, n-am \u00een\u021beles nimic. Am \u00eenceput apoi s\u0103 nu mai vin din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, ci zilnic. M\u0103 a\u0219ezam \u00een spatele lui, privind acela\u0219i cer. Mult timp n-am v\u0103zut nimic, n-am \u00een\u021beles nimic. Am a\u0219teptat cu r\u0103bdare, uit\u00e2ndu-m\u0103 \u00een sus, ca \u0219i cum m-a\u0219 fi rugat, \u0219i am r\u0103mas a\u0219a, neclintit\u0103, \u00eenr-o tihn\u0103 sufleteasc\u0103 deplin\u0103, fiind sigur\u0103 c\u0103 voi vedea, c\u0103 voi \u00een\u021belege. Mi-am adus h\u00e2rtie \u0219i creioane. Mi-am adus \u021big\u0103ri. Am adoptat aceea\u0219i pozi\u021bie, acelea\u0219i gesturi, acelea\u0219i mi\u0219c\u0103ri, \u00eentr-o naturale\u021be dezarmant\u0103.
\nAm \u00eenceput s\u0103 scriu. S\u0103 scriu \u00een ne\u0219tire, f\u0103r\u0103 mine. S\u0103 m\u0103 las scris\u0103, de fapt. Seara, c\u00e2nd ajungeam acas\u0103 \u0219i reciteam, m\u0103 sim\u021beam ciudat. Nu-mi aminteam s\u0103 fi scris vreun r\u00e2nd.
\nA doua zi o luam de la cap\u0103t. Dac\u0103 am fi avut o alt\u0103 via\u021b\u0103 \u00eenainte, se prea poate. Nu \u0219tiu. Am uitat. Sau poate c\u0103 nu g\u0103seam rostul \u00een a-mi mai aminti. Trebuie oricum s\u0103 fi fost un surogat chinuitor, din moment ce l-am l\u0103sat \u00een urm\u0103 cu at\u00e2ta u\u0219urin\u021b\u0103.
\n\u00centr-o zi am v\u0103zut ce vedea pe cer \u0219i, \u00een aceea\u0219i zi, s-a \u00eentors spre mine. Mi-am luat scaunul, h\u00e2rtia, creioanele \u0219i \u021big\u0103rile \u0219i m-am mutat la locul meu, mai aproape de cer.
\nNorii formau desenul schi\u021bat a doi oameni: un b\u0103rbat \u0219i o femeie, afla\u021bi unul l\u00e2ng\u0103 altul la o mas\u0103, fum\u00e2nd \u0219i scriind din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd. Se uitau \u0219i ei, la r\u00e2ndul lor, spre un alt cer, mai vast probabil, mai potrivit m\u0103surii lor. Noi eram cei mai mici. Eram \u00eenceputul. \u0218i cerul nostru era cel mai mic. Priveam cu bucurie spre ei, \u0219tiind c\u0103 cerul lor era din ce \u00een ce mai vast, pierz\u00e2ndu-se p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 \u00eentr-un infinit apropiat \u0219i pentru noi, tocmai pentru c\u0103 \u00eei intuiam existen\u021ba. Eram lega\u021bi cu to\u021bii de fire invizibile care ne \u021bineau \u00een via\u021b\u0103. Iar ei, to\u021bi ceilal\u021bi, se hr\u0103neau din noi. Pentru c\u0103 noi eram cei dint\u00e2i, mici, mici de tot, deasupra noastr\u0103 cu un cer la fel de mic.
\nMi-am aruncat pentru c\u00e2teva secunde privirea pe foaia lui. Era goal\u0103. Nu scrisese nimic. C\u00e2nd m-am uitat pe foile mele, am v\u0103zu acela\u0219i lucru. Erau albe, goale. Ne-am privit \u0219i am r\u0103mas pentru c\u00e2teva clipe a\u0219a \u00een privirea aceea \u00een care vedeam cel\u0103lalt cer infinit. Era tare \u00eentunecat cerul acela infinit. Mult negru, mult\u0103 suferin\u021b\u0103, neputin\u021be, \u00eentreb\u0103ri f\u0103r\u0103 r\u0103spuns. Dar nu ne-am ridicat s\u0103 plec\u0103m. Am r\u0103mas acolo, z\u00e2mbind cerului infinit de \u00eentunecat din noi. Am r\u0103mas acolo. At\u00e2t. Doar am r\u0103mas. \u0218i ceilal\u021bi noi ne priveau z\u00e2mbindu-ne din alte ceruri mai vaste.
\nAud zgomot \u00een cas\u0103. Pa\u0219i pe podeaua care sc\u00e2r\u021b\u00e2ie. Voci \u0219optite. Simt mirosul de cafea. Apoi aud alte glasuri, al\u021bi pa\u0219i mai pronun\u021ba\u021bi, pa\u0219i mai siguri de copil.
\nStau pe fotoliu. \u00cen fa\u021ba mea e lacul, e p\u0103durea. M\u0103 uit spre cer. U\u0219a se deschide. U\u0219or. Nu \u0219tie dac\u0103 bunica s-a trezit. O iube\u0219te mult pe bunica. Bunica \u0219tie s\u0103 povesteasc\u0103 \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 \u0219i ea. Ea e mic\u0103, mic\u0103 de tot. Bunica e foarte b\u0103tr\u00e2n\u0103. Bunica a fost aici de la \u00eenceput. Ea \u0219tie tot. Nu vrea s-o trezeasc\u0103. De-asta intr\u0103 u\u0219or. Dar c\u00e2nd o vede \u00een fotoliu, prinde curaj. \u0218tie acum c\u0103 nu doarme. Oare la ce se uit\u0103 bunica? \u0218i cerul trebuie s\u0103 aib\u0103 televizor, ca orice cas\u0103. Mai mult ca sigur c\u0103 se uit\u0103 la televizor. \u0218tie c\u0103 nu e frumos s-o deranjeze. Dar ieri, pe c\u00e2nd se juca \u00een pod, a g\u0103sit o poz\u0103 veche de tot, pr\u0103fuit\u0103, m\u00e2ncat\u0103 de vreme. Trebuie s\u0103 i-o arate \u0219i s\u0103 \u00eentrebe de bunicul. Pentru c\u0103 bunica \u0219tie tot. Ea a fost aici de la \u00eenceput \u0219i nu va pleca niciodat\u0103. Nu l-a cunoscut pe bunicul dec\u00e2t din pove\u0219tile bunicii. Ar fi vrut s\u0103-l cunoasc\u0103. Sim\u021bea c\u0103 ea e ca bunicul.
\nS-a apropiat timid \u0219i i-a ar\u0103tat poza: ,,Buni, aici e\u0219ti tu cu bunicul?\u201d Pentru c\u00e2teva clipe, bunica \u0219i-a \u00eentors privirea de la cer. A privit poza, apoi pe feti\u021b\u0103, \u0219i i-a r\u0103spuns simplu: ,,Da\u201d. ,,\u00cemi spui povestea din poz\u0103?\u201d Bunica o apropie pe feti\u021b\u0103 \u00eentr-o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219are de \u00eenceput de lume, o prive\u0219te cu intensitatea \u0219i iubirea din privirea b\u0103rbatului ei: ,,Da, iubita mea… sigur. St\u0103 la masa de la geam. E masa lui obi\u0219nuit\u0103. Vine aici de ani de zile, de pe vremea c\u00e2nd era doar un copil…\u201d<\/p>\n


\nSimona-Grazia DIMA<\/strong>
\n\"\"

LIMITA CUV\u00c2NTULUI<\/strong><\/p>\n

Exist\u0103, oare, un punct dincolo de care cuv\u00e2ntul nu poate trece? Este \u00eentrebarea pe care mi-o pun constant, \u00eendeosebi de S\u0103rb\u0103tori, c\u00e2nd se instaureaz\u0103 o lini\u015fte suprauman\u0103, prilej de \u00een\u0103l\u0163are \u015fi de medita\u0163ie asupra destinului. M\u0103 g\u00e2ndesc atunci c\u0103 la faptul c\u0103 suferin\u0163a are puterea de a ne \u00eentoarce asupra noastr\u0103, rostul ei este acela de a ne determina s\u0103 cercet\u0103m spa\u0163iul gol din centrul unde st\u0103m, ca \u00eentr-un copac de aer \u00eenfipt \u00een tumultul carnal din jur, al realit\u0103\u0163ii \u00een zbatere. C\u00e2nd por\u0163ile spre lumea exterioar\u0103 sunt \u00eenchise, ca \u00een \u00eenchisoare ori \u00een marile \u00eencerc\u0103ri ale vie\u0163ii, se deschid, \u00een schimb, posibilit\u0103\u0163i nelimitate pentru explorarea \u00een ad\u00e2ncime.
\nDa, dincolo de cuv\u00e2nt se \u00eentinde pragul revelatoriu, starea existen\u0163ial\u0103 lipsit\u0103 de repere sau referin\u0163e, zona misterului ultim, a Absolutului, tangibil\u0103 \u00eens\u0103 pentru cei ajun\u015fi acolo. Din acel moment, ei pot doar face aluzii la cele descifrate sau tr\u0103ite, pot deschide o poart\u0103 \u015fi at\u00e2t. P\u00e2n\u0103 unde, a\u015fadar, ajunge Cuv\u00e2ntul? P\u00e2n\u0103 acolo de unde poate transmite o realitate, fie ea \u015fi de ordinul intelectului sau al revela\u0163iei. S\u0103-l cit\u0103m pe esteticianul grec Vasilis Vitsaxis, el \u00eensu\u015fi poet, care, \u00eentr-o frumoas\u0103 carte, Poetica. Dou\u0103sprezece eseuri de abordare estetic\u0103 a poeziei (traducere din limba greac\u0103 de Elena Laz\u0103r, Bucure\u015fti, Ed. Omonia, 2000, p. 164), este de p\u0103rere c\u0103 poezia \u00eentruchipeaz\u0103, \u00een cele din urm\u0103, un e\u015fec, deoarece, \u00een pofida \u00eencerc\u0103rilor ei de a transmite revela\u0163ia, nu e capabil\u0103 dec\u00e2t, cel mult, de o aluzie la ea: \u201eEste limpede c\u0103, p\u00e2n\u0103 la un punct \u015fi la un anumit nivel, viziunea mistic\u0103 merge \u00eempreun\u0103 cu experien\u0163a poetic\u0103. Acest nivel este doar pragul. Dincolo de acesta se \u00eentinde spa\u0163iul nocturn, infinit, al cunoa\u015fterii transcendentale, acolo unde \u00ablumina tace\u00bb, un spa\u0163iu spre care poezia nu poate arunca dec\u00e2t o privire timid\u0103 \u015fi fugitiv\u0103, \u00een timp ce se gr\u0103be\u015fte s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00eenapoi \u015fi s\u0103 \u00abvorbeasc\u0103\u00bb\u201d; \u201eLa revela\u0163ia extra-noetic\u0103 a sufletului \u015fi la cunoa\u015fterea direct\u0103 pe care el o de\u0163ine s-au referit nenum\u0103ra\u0163i ini\u0163iatori \u015fi c\u0103l\u0103uze religioase, filosofi \u015fi poe\u0163i, de-a lungul mileniilor care s-au scurs (…). Lista lor e \u00eentr-adev\u0103r lung\u0103 \u015fi zadarnic orice efort de enumerare a celor care au tr\u0103it aceast\u0103 revela\u0163ie \u015fi care n-au putut s\u0103 ne-o \u00abspun\u0103\u00bb\u201d (p. 180, respectiv 164). Esteticianul exprim\u0103 acest adev\u0103r dramatic \u015fi printr-o formul\u0103 juc\u0103u\u015f\u0103, glumea\u0163\u0103: \u201ePoetul \u015fi misticul, dac\u0103 ar \u00eencerca s\u0103 explice aceste momente ale revela\u0163iei transcosmice, s-ar afla \u00een aceea\u015fi situa\u0163ie cu un delfin imaginar c\u0103ruia i s-ar cere s\u0103 ia parte la o discu\u0163ie important\u0103 a constructorilor de nave despre mecanismele mi\u015fc\u0103rii \u00een mare!\u201d (ibidem, p. 164). De\u015fi poezia descoper\u0103 adesea o re\u0163ea unificatoare a lumii, ceea ce o deosebe\u015fte de mistic\u0103 este caracterul ei de artefact, ce presupune ac\u0163iunea, exercitat\u0103 asupra unui material care este limba. \u201eAceast\u0103 dispozi\u0163ie de a face este Principiul fundamental care \u00eei orienteaz\u0103 \u015fi unific\u0103 for\u0163ele\u201d (M. Raymond, De Baudelaire au Surr\u00e9alisme, citat apud V. Vitsaxis, op. cit., p. 179).
\nDac\u0103 vom c\u0103uta, vom afla nenum\u0103rate pilde inspiratoare, \u00een toate tradi\u0163iile. Marele sf\u00e2nt Shankara, de exemplu, a fost sf\u00e2nt \u015fi poet, un scriitor prolific. Fiindc\u0103 era un iluminat, putem c\u0103uta \u00een m\u0103rturiile sale tatonarea acestei enigmatice limite. \u00cen leg\u0103tur\u0103 cu el, expresia \u201esf\u00e2ntul cu sim\u0163ul individua\u0163iei pierdut\u201d este cuv\u00e2ntul-cheie. Cred c\u0103 sintagma merit\u0103 o dezvoltare pe m\u0103sura dramatismului \u015fi a realit\u0103\u0163ii sale. \u00centr-adev\u0103r, ea nu este o metafor\u0103, ci desemneaz\u0103, pur \u015fi simplu, nimicirea sim\u0163ului individua\u0163iei, moartea min\u0163ii \u00een Inima spiritual\u0103, realitate ce-l caracterizeaz\u0103 pe un \u201eiluminat \u00een via\u0163\u0103\u201d (jnani), din spa\u0163iul indian, dup\u0103 cum o spun la unison cei ce au tr\u0103it experien\u0163a, stabilindu-se pentru totdeauna \u00een Existen\u0163a Suprem\u0103. Aceast\u0103 demonstra\u0163ie este \u0163elul unic al Upani\u015fadelor, de pild\u0103, esen\u0163a Vedantei (care e nu un sistem filosofic, ci un ghid spiritual, un compendiu de experien\u0163e revelate), dar \u015fi a cre\u015ftinismului, fondat pe experien\u0163\u0103, la r\u00e2ndu-i, chiar dac\u0103 nu se exprim\u0103 cu acelea\u015fi cuvinte \u2013 dar ce este, \u00een fond, supunerea total\u0103 \u00een fa\u0163a lui Dumnezeu \u015fi a lui Iisus, ascultarea deplin\u0103, \u201et\u0103ierea voii\u201d, dec\u00e2t o moarte a voin\u0163ei individului, spre a l\u0103sa \u00een existen\u0163\u0103 doar Sinele glorios? \u015ei ce am fi fost noi, \u00een fond, f\u0103r\u0103 Cuv\u00e2nt, f\u0103r\u0103 Evangheliile care descriu un eveniment spiritual fondator? Mai mult, ce am fi devenit f\u0103r\u0103 toate cele patru, c\u0103ci fiecare adaug\u0103 ceva f\u0103r\u0103 de care \u00eentregul nu ar fi complet?
\nDar, chiar \u015fi a\u015fa, este oare acest ansamblu complet? \u00centreb, deoarece \u00eens\u0103\u015fi Evanghelia dup\u0103 Ioan, dup\u0103 ce ne-a s\u0103turat suflete\u015fte, ne las\u0103 cu un nesa\u0163 de ne\u00eemplinit vreodat\u0103, chiar \u00een finalul finalului, c\u00e2nd scrie (citez din edi\u0163ia 1975 a Sfintei Scripturi, 21, 25): \u201eSunt \u00eenc\u0103 \u015fi alte multe c\u00e2te a f\u0103cut Iisus, care, dac\u0103 s-ar fi scris cu de-am\u0103nuntul, cred c\u0103 lumea aceasta n-ar cuprinde c\u0103r\u0163ile ce s-ar fi scris. Amin\u201d. Sunt, \u00een ad\u00e2ncul sufletului meu, foarte legat\u0103 de aceast\u0103 scriptur\u0103 a lui Ioan, care, pe l\u00e2ng\u0103 poezia \u015fi sensibilitatea ei cu totul speciale, face afirma\u0163ii definitorii, absente din celelalte Evanghelii, ajut\u00e2ndu-ne, astfel, s\u0103-l \u00een\u0163elegem pe Iisus \u00een dimensiunea sa divin\u0103. Ioan este, cu adev\u0103rat, cel ce-l \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 pe Hristos \u00een calitatea sa de Cuv\u00e2nt creator. Sunt prezente \u00een scrierea sa spusele tipic hristice, valabile at\u00e2t timp c\u00e2t va dura universul, reproduse \u00een toat\u0103 for\u0163a lor simultan transcendent\u0103 \u015fi dinamic\u0103, de pild\u0103: \u201ePentru aceasta M\u0103 iube\u015fte Tat\u0103l, fiindc\u0103 Eu \u00cemi pun via\u0163a Mea ca iar\u0103\u015fi s\u0103 o iau. Nimeni n-o ia de la Mine, ci Eu de la Mine \u00censumi o pun. Putere am ca s\u0103 o pun \u015fi putere am iar\u0103\u015fi s\u0103 o iau. Aceast\u0103 porunc\u0103 am primit-o de la Tat\u0103l Meu\u201d (Cap. 10, 17\u201318).
\nDar ne\u00een\u0163elegerea contemporanilor lui Iisus era deplin\u0103, pornit\u0103 de la considerarea acestor vorbe ca simple blasfemii: \u201eDeci iar\u0103\u015fi s-a f\u0103cut dezbinare \u00eentre iudei, pentru cuvintele acestea. \u015ei mul\u0163i dintre ei ziceau: Are demon \u015fi este nebun. De ce-l asculta\u0163i? Al\u0163ii ziceau: Cuvintele acestea nu sunt ale unui demonizat. Cum poate un demon s\u0103 deschid\u0103 ochii orbilor?\u201d, Ioan, 10, 19\u201321). Dar suprema bun\u0103tate a lui Iisus este de g\u0103sit \u00een c\u00e2teva spuse, prezente numai la Ioan, v\u0103dite \u00een discu\u0163iile cu iudeii care au luat pietre \u201eca s\u0103 arunce asupra Lui\u201d (10, 31). S\u0103 vedem, citind tot \u00een Capitolul 10 din aceea\u015fi Evanghelie: \u201eIisus le-a r\u0103spuns: Multe lucruri bune v-am ar\u0103tat de la tat\u0103l Meu. Pentru care din aceste lucruri arunca\u0163i cu pietre asupra Mea? Iudeii i-au r\u0103spuns: Pentru lucru bun nu arunc\u0103m cu pietre asupra Ta, ci pentru hul\u0103 \u015fi pentru c\u0103 Tu, om fiind, Te faci pe Tine Dumnezeu. Iisus le-a r\u0103spuns: Nu este scris \u00een legea voastr\u0103: \u00abEu am zis: Sunte\u0163i dumnezei?\u00bb Dac\u0103 i-a numit dumnezei pe aceia c\u0103tre care a fost cuv\u00e2ntul lui Dumnezeu \u2013 \u015fi Scriptura nu poate s\u0103 fie desfiin\u0163at\u0103 \u2013 despre Cel pe Care Tat\u0103l L-a sfin\u0163it \u015fi L-a trimis \u00een lume, voi zice\u0163i: Tu hule\u015fti, pentru c\u0103 am zis: Fiul lui Dumnezeu sunt?\u201d (32\u201336). Sintagma citat\u0103 de Iisus (cunosc\u0103tor des\u0103v\u00e2r\u015fit al tradi\u0163iei) se afl\u0103 \u00eentr-adev\u0103r \u00een Psalmul 81, 6, \u00eentr-un context care sun\u0103 astfel (5\u20137): \u201eDar ei n-au cunoscut, nici n-au priceput, ci \u00een \u00eentuneric umbl\u0103; strica-se-vor toate r\u00e2nduielile p\u0103m\u00e2ntului. Eu am zis: \u00abDumnezei sunte\u0163i \u015fi to\u0163i fii ai celui Prea\u00eenalt\u00bb. Dar voi ca ni\u015fte oameni muri\u0163i \u015fi ca unul din c\u0103petenii c\u0103de\u0163i.\u201d
\nIat\u0103 cum \u00eel descrie pe Iisus Sri Mathu Sarada, o jnani (precizez, din nou, c\u0103 este un termen ce desemneaz\u0103 un iluminat-\u00een-via\u0163\u0103, cu totul altceva dec\u00e2t un yoghin), contemporan\u0103 nou\u0103 (n. 1959), tr\u0103itoare \u00een sudul Indiei, la poalele Muntelui Arunachala (traducerea din limba englez\u0103 ne apar\u0163ine): \u201eIisus a fost, ne\u00eendoielnic, un jnani care avea experien\u0163a Sinelui non-dual. A tr\u0103it \u00eens\u0103 \u00eentr-o cultur\u0103 \u015fi \u00eentr-o vreme c\u00e2nd nu putea admite \u00een mod deschis c\u0103 se afla \u00een aceea\u015fi stare cu Dumnezeu, nefiind de fapt diferit de acesta, astfel \u00eenc\u00e2t a fost nevoit s\u0103-\u015fi modereze \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile, spre a le face acceptabile \u00een fa\u0163a autorit\u0103\u0163ilor religioase ale epocii. Chiar \u015fi a\u015fa, a fost executat din pricina unor afirma\u0163ii f\u0103cute. Dac\u0103 le-ar fi spus oamenilor adev\u0103rul \u00eentreg despre Sine ar fi fost crucificat probabil chiar mai cur\u00e2nd\u201d (David Godman, No Mind, I Am the Self, Sri Lakshmana Ashram, Nellore Dist., A. P. India, reprint 2005, p. 218). Sri Sarada are dreptate s\u0103 afirme c\u0103 oamenii din timpul lui Iisus nu erau, \u00een genere, preg\u0103ti\u0163i. Totu\u015fi, Evangheliile stau m\u0103rturie c\u0103 Iisus a fost destul de explicit \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Esen\u0163a omului, Sinele, chiar dac\u0103 nu a denumit-o astfel, precum \u015fi cu adev\u0103rata sa identitate. S\u0103 nu fim \u00eens\u0103 m\u00e2nio\u015fi atunci c\u00e2nd spirite apar\u0163in\u00e2nd altor culturi se refer\u0103 la credin\u0163ele noastre. Termenul de p\u0103g\u00e2ni, cu care ace\u015ftia sunt gratula\u0163i \u00een bloc, nu face dec\u00e2t s\u0103 dovedeasc\u0103 \u00eengustimea de spirit a enun\u0163iatorilor. Este un termen nedrept \u015fi primitiv, fiindc\u0103 nu se \u00eentemeiaz\u0103 pe un studiu atent al realiz\u0103rilor spirituale dovedite, \u00een vreme ce descoperirile valoroase ale oric\u0103rui om sunt patrimoniul tuturor. A\u015fadar, to\u0163i cei ce-l caut\u0103 pe Dumnezeu o fac pentru to\u0163i ceilal\u0163i. \u00cen lumea dualit\u0103\u0163ii, \u00een care tr\u0103im, exist\u0103 diferen\u0163e. \u00cen lumea unit\u0103\u0163ii \u00eens\u0103, care ne a\u015fteapt\u0103, \u00eentr-o alt\u0103 dimensiune, consubstan\u0163ial\u0103 nou\u0103, exist\u0103 doar spirit pur: \u201eaceast\u0103 vast\u0103 \u00eentindere\u201d (Sri Ramana Maharshi); o unitate nu de tip numeric, ci de ordinul unei esen\u0163e resim\u0163ite de o manier\u0103 voluptuos substan\u0163ial\u0103 \u015fi totu\u015fi imaterial\u0103; de\u015fi scap\u0103 defini\u0163iei, a\u015fa s-ar putea exprima, vag, diferen\u0163a). Faptul c\u0103 ne-a fost dat s\u0103 vie\u0163uim \u00eentr-o epoc\u0103 disolut\u0103 \u015fi confuz\u0103 din punct de vedere spiritual este, privit dintr-o anume perspectiv\u0103, \u015fi un noroc: ne poate \u00eenlesni c\u0103ut\u0103rile, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu ne sim\u0163im constr\u00e2n\u015fi. Nu vom fi prin\u015fi \u015fi executa\u0163i de Inchizi\u0163ie, dimpotriv\u0103, orice dram de credin\u0163\u0103 ne va fi pre\u0163uit, \u00eentr-un climat de preponderen\u0163\u0103 a nega\u0163iei cu privire la cele spirituale, dar \u015fi de dialog, m\u0103car incipient.
\nAstfel, Iisus a enun\u0163at legi cu valabilitate universal\u0103, adev\u0103rate pentru oricine, indiferent de diferen\u0163ele de neam ori de religie. Este evident c\u0103 nu a fost \u00een\u0163eles \u015fi, \u00een consecin\u0163\u0103, a fost crucificat. Ar fi trebuit s\u0103 fie \u00een\u0163eles, sugereaz\u0103 chiar el cu un anumit repro\u015f, deoarece venise s\u0103 re\u00eennoade \u015fi s\u0103 des\u0103v\u00e2r\u015feasc\u0103 tradi\u0163ia care cunoscuse oameni sfin\u0163i \u015fi mari profe\u0163i. S-a l\u0103sat crucificat pentru a trasa o cale. Din p\u0103cate, a fost \u00eenh\u0103\u0163at (recte, obiectualizat) de diver\u015fi \u00eenv\u0103\u0163a\u0163i, apoi feti\u015fizat, poate cu cea mai bun\u0103 inten\u0163ie, dar nu \u00eentotdeauna cu egal\u0103 eficien\u0163\u0103, c\u0103ci numeroase au fost tratatele edificate pe temelia pe care o reprezint\u0103 El: frumoase, dar prea speculative, plas\u00e2ndu-L, \u00een consecin\u0163\u0103, \u00eentr-o dep\u0103rtare trist\u0103, p\u0103str\u00e2ndu-I, totodat\u0103, amintirea, ceea ce este totu\u015fi mult. S\u0103 ne bucur\u0103m deci! Numai despre o ipostaz\u0103 exterioar\u0103 a divinit\u0103\u0163ii a putut afirma Nietzsche, bun\u0103oar\u0103, c\u0103 Dumnezeu a murit, iar incredibil de mul\u0163i intelectuali i-au luat de bun\u0103 declara\u0163ia, \u00een litera ei, \u00een deplin\u0103 ignoran\u0163\u0103, asemeni arhiereilor \u015fi c\u0103rturarilor din vremea M\u00e2ntuitorului. Cum s\u0103 moar\u0103 fie Dumnezeul inefabil, fie acela care \u015ftia c\u0103 a dep\u0103\u015fit tr\u0103irea \u00een timp, comun\u0103 experien\u0163ei omene\u015fti uzuale? \u201eAvraam, p\u0103rintele vostru, a fost bucuros s\u0103 vad\u0103 ziua Mea \u015fi a v\u0103zut-o \u015fi s-a bucurat. Deci au zis iudeii c\u0103tre El: \u00cenc\u0103 nu ai cincizeci de ani \u015fi ai v\u0103zut pe Avraam? Iisus le-a zis: Adev\u0103rat, adev\u0103rat zic vou\u0103: Eu sunt mai \u00eenainte de a se fi n\u0103scut Avraam\u201d (Ioan, 56\u201358).
\nDe fapt, Dumnezeu nu ne poate p\u0103r\u0103si, nu poate muri, pentru c\u0103 s\u0103l\u0103\u015fluie\u015fte \u00een noi, \u00een esen\u0163a noastr\u0103 cea mai intim\u0103, spre care drumul viu se mai poate \u00eentrez\u0103ri \u015fi este perpetuu deschis oricui. Atunci c\u00e2nd spune, \u00een Ioan, 12, 24: \u201eAdev\u0103rat, adev\u0103rat, zic vou\u0103: Bobul de gr\u00e2u, c\u00e2nd cade \u00een p\u0103m\u00e2nt, de nu va muri, r\u0103m\u00e2ne singur; iar dac\u0103 va muri, road\u0103 mult\u0103 aduce\u201d, oare nu se refer\u0103 la moartea sim\u0163ului individua\u0163iei, a eu-lui? Dincolo de metafora pildei, aceasta este lectura ce mi se impune cu stringen\u0163\u0103. Eul separat se simte \u00eentotdeauna singur, pe c\u00e2nd Sinele este Totul. Fiindc\u0103, atunci c\u00e2nd explic\u0103, \u00een Ioan, 12, 44\u201345, \u201eCel care crede \u00een Mine nu crede \u00een Mine, ci \u00een Cel Care M-a trimis pe Mine. \u015ei cel Care M\u0103 vede pe Mine vede pe Cel care M-a trimis pe Mine\u201d, oare aici nu vorbe\u015fte cineva care, prin nimicirea fiin\u0163ei sale individuale, este Dumnezeu, dar \u00eentr-un chip de o modestie inexprimabil\u0103, dincolo de orice feti\u015fizare, de orice dorin\u0163\u0103 de a fi idolatrizat, obiectualizat? Ba chiar \u00eent\u0103re\u015fte mereu \u015fi mereu, ca s\u0103 se fac\u0103 \u00een\u0163eles: \u201eNu crezi c\u0103 Eu sunt \u00een Tat\u0103l \u015fi c\u0103 Tat\u0103l este \u00een Mine? Cuvintele pe care vi le spun nu le spun de la Mine, ci Tat\u0103l \u2013 care locuie\u015fte \u00een Mine \u2013 face lucrurile Lui\u201d (Ioan, 14, 10). \u015ei ce poate fi mai emo\u0163ionant dec\u00e2t: \u201e\u00cen ziua aceea ve\u0163i cunoa\u015fte c\u0103 Eu sunt \u00een Tat\u0103l Meu \u015fi voi \u00een Mine \u015fi Eu \u00een voi\u201d (Ioan, 14, 20)? De aceea, avea tot dreptul s\u0103 spun\u0103: \u201eEu sunt u\u015fa\u201d (Ioan, 10, 9). Cuvintele sale aveau realitate, iar enun\u0163ul s\u0103u \u201eEu sunt calea, adev\u0103rul \u015fi via\u0163a\u201d are validitatea unui program, nu a unei \u00eendep\u0103rtate formule intelectuale, ce trebuie \u00eensu\u015fit\u0103 sub amenin\u0163are sau constr\u00e2ngere; ele nu denumesc un deziderat, un obiectiv de atins prin efort uman, ci o realitate dat\u0103 dintotdeauna, fireasc\u0103 (fiind \u00eenscris\u0103 \u00een firea lucrurilor).
\nLa cele din urm\u0103 cuvinte: \u201eEu sunt calea, adev\u0103rul \u015fi via\u0163a\u201d (Ioan, 14, 6), \u00een acest spirit, al lucr\u0103rii asumate, s-ar cuveni s\u0103 medit\u0103m mai mult, nu mecanic, ci din l\u0103untrul nostru, nu cu durerea separ\u0103rii, ci cu bucuria unit\u0103\u0163ii: cine vorbe\u015fte, cine emite aceast\u0103 sintagm\u0103? Dac\u0103 ne \u00eenchipuim c\u0103 un om, atunci, instantaneu, se na\u015fte dezbinarea, c\u0103ci numai unul are dreptul de a-l cunoa\u015fte pe Dumnezeu, iar interdic\u0163ia \u00eenfurie. Dac\u0103 admitem \u00eens\u0103 c\u0103 vocea este a lui Dumnezeu \u00eensu\u015fi, a spiritului unic, atunci num\u0103rul nu mai conteaz\u0103, c\u0103ci acesta este devoalat ca apar\u0163in\u00e2nd numai lumii dualit\u0103\u0163ii. Dumnezeu nu este numai o persoan\u0103, vorbind din dep\u0103rt\u0103ri incomensurabile, cum credem, ci \u015fi o persoan\u0103, de fapt fundamentul spiritual al acelei persoane, precum \u015fi spiritul unic, suportul universului. Dar, fiindc\u0103 nu suntem \u00een acea realizare, nu avem dreptul s\u0103 judec\u0103m. \u00cen chip semnificativ descrie Vladimir Lossky apofatismul programatic al p\u0103rin\u0163ilor tradi\u0163iei r\u0103s\u0103ritene, care, \u201ecredincio\u015fi principiului apofatic al teologiei, au \u015ftiut s\u0103-\u015fi opreasc\u0103 g\u00e2ndirea pe pragul misterului \u015fi nu l-au \u00eenlocuit pe Dumnezeu prin idoli despre Dumnezeu\u201d (Teologia mistic\u0103 a Bisericii de R\u0103s\u0103rit, Ed. Anastasia, f. a., p. 70).
\nAceasta este, \u00eentr-adev\u0103r, numit\u0103 foarte exact, primejdia cea mare: s\u0103 \u00eenlocuim transcenden\u0163a cu un discurs despre ea, f\u0103c\u00e2nd o mare confuzie. Un alt jnani avertizeaz\u0103 \u015fi el asupra aceleia\u015fi primejdii: \u201eNu e\u015fti cu nimic mai bun dec\u00e2t vegeta\u0163ia. La fel cum cre\u015fte iarba, cresc \u015fi fiin\u0163ele umane. Va accepta cineva asta? Na\u015fterea este un aspect material. Dac\u0103 e\u015fti doar tu singur (neidentificat), acea stare nu va fi sim\u0163it\u0103; dar, dac\u0103 exist\u0103 un singur element str\u0103in, atunci \u00eencepe suferin\u0163a. Asupra ta, originalul, este impus acest element str\u0103in, de aceea exist\u0103 suferin\u0163\u0103. Voi nu ve\u0163i cerceta (pentru a afla) ce sunte\u0163i. Fiindc\u0103 sunte\u0163i intelectuali, ve\u0163i prepara delicatese din intelectul vostru \u015fi ve\u0163i continua s\u0103 le m\u00e2nca\u0163i. Chiar \u015fi \u00een spiritualitate v\u0103 folosi\u0163i intelectul, prepara\u0163i delicatese din concepte \u015fi apoi le savura\u0163i\u201d (Sri Nisargadatta Maharaj, Realitatea ultim\u0103. Dialoguri despre Con\u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi Absolut, traducere de Liliana Condrea, Ed. Herald, 2005, p. 73). Trebuie s\u0103 recunosc c\u0103 m-am sim\u0163it u\u015for vinovat\u0103, fiindc\u0103 are perfect\u0103 dreptate. L\u0103comia noastr\u0103 este inclusiv conceptual\u0103. Avem oare o asemenea smerenie \u00eenc\u00e2t s\u0103 ne consider\u0103m egalii (prin puterea for\u0163ei de via\u0163\u0103) ierbii? \u015ei ce s-ar putea face pentru a transcende l\u0103comia conceptual\u0103? Cred c\u0103 ne putem transmite satisfac\u0163ia spre Surs\u0103, care va absorbi at\u00e2t trufandalele, c\u00e2t \u015fi omagiul nostru, iar astfel nu vom acumula niciun p\u0103cat.
\nC\u00e2nd vom reu\u015fi s\u0103 tr\u0103im \u00een starea de dinaintea crea\u0163iei, cea care nu este din lume, cum spune Iisus? \u201eGhicitoarea spiritualit\u0103\u0163ii nu poate fi dezlegat\u0103 de intelectul t\u0103u. Cel mult, intelectul t\u0103u \u00ee\u0163i poate furniza cele necesare traiului. Orice \u00eencerci s\u0103 devii nu e\u015fti tu. \u00cenainte s\u0103 ias\u0103 cuvintele, \u00eenainte s\u0103 spui \u00abEu sunt\u00bb \u2013 aceea e\u015fti tu. Trebuie s\u0103 te preocupi doar de tine. Nu te \u00eengrijora de nimeni altcineva. Ce e\u015fti tu?\u201d (Ibidem, p. 69). La acela\u015fi spa\u0163iu al abisalului, al inomabilului se referea Iisus: \u201e\u00cenc\u0103 pu\u0163in timp mai sunt cu voi \u015fi M\u0103 duc la Cel Care M-a trimis. M\u0103 ve\u0163i c\u0103uta \u015fi nu M\u0103 ve\u0163i g\u0103si; \u015fi unde sunt Eu, voi nu pute\u0163i s\u0103 veni\u0163i. Deci au zis iudeii, \u00eentre ei: Unde are s\u0103 Se duc\u0103 Acesta, ca noi s\u0103 nu-l g\u0103sim?\u201d (Ioan, 7, 33\u201335). Acolo unde mergea Iisus, cu adev\u0103rat, nu se putea ajunge u\u015for.
\nIat\u0103 cum descrie, cu maxim\u0103 claritate, pierderea eului individual, fapt\u0103 de uria\u015f\u0103 anvergur\u0103, ultima din destinul uman \u015fi cea mai curajoas\u0103, un alt jnani contemporan (n. 1925, \u00eenc\u0103 tr\u0103itor, \u015fi el, \u00een India de Sud, la poalele Muntelui Arunachala), pe numele s\u0103u Sri Lakshmana: \u201eCe este religia? Nu cunosc r\u0103spunsul la aceast\u0103 \u00eentrebare. Nu \u015ftiu nimic despre toate aceste religii. At\u00e2t de multe, proclam\u00e2nd insistent, toate, c\u0103 de\u0163in adev\u0103rul. Hindu\u015fii afirm\u0103 c\u0103 Bhagavad Gita \u00eel con\u0163ine, cre\u015ftinii c\u0103 poate fi aflat doar \u00een Biblie, \u00een vreme ce musulmanii spun c\u0103 adev\u0103rul exist\u0103 numai \u00een Coran. Credincio\u015fii diferitelor religii se lupt\u0103 \u015fi se ceart\u0103 \u00een permanen\u0163\u0103 pe tema \u00eentreb\u0103rii care religie este corect\u0103. Uneori, fiindc\u0103 nu cad de acord asupra a ce anume este, cu exactitate, adev\u0103rul, ei ajung p\u00e2n\u0103 la r\u0103zboi. Nimeni nu dore\u015fte s\u0103-\u015fi dea via\u0163a \u00een c\u0103utarea adev\u0103rului, singurul lucru necesar \u00een vederea realiz\u0103rii Sinelui (subl. ns., S.-G. D.). \u00cen schimb, numero\u015fi sunt aceia gata s\u0103 ucid\u0103 pe oricine doar din dorin\u0163a de a-\u015fi demonstra astfel validitatea propriilor concep\u0163ii \u015fi credin\u0163e. La cap\u0103tul tuturor drumurilor deschise de fiecare religie se afl\u0103 investiga\u0163ia deschis\u0103 de \u00eentrebarea \u00abCine sunt eu?\u00bb. P\u00e2n\u0103 ce nu dob\u00e2nde\u015fte un r\u0103spuns satisf\u0103c\u0103tor la aceast\u0103 \u00eentrebare, nimeni nu are dreptul s\u0103 afirme c\u0103 \u015ftie ce este adev\u0103rul ori Dumnezeu. Din acest motiv, toate religiile ar trebui s\u0103 aib\u0103 drept precept final dictonul \u00abCunoa\u015fte-te pe tine \u00eensu\u0163i\u00bb. Atunci c\u00e2nd cineva caut\u0103 sursa eului, prin intermediul \u00eentreb\u0103rii \u00abCine sunt eu?\u00bb, eul, adic\u0103 mintea, se cufund\u0103 \u00een Inima spiritual\u0103 \u015fi experimenteaz\u0103 fericirea beatific\u0103 a Sinelui. Atunci c\u00e2nd eul individual moare, \u00een finalul investiga\u0163iei, doar Sinele r\u0103m\u00e2ne. Acest Sine nu este hindus, nici cre\u015ftin ori budist, deoarece nu are niciun nume, nicio form\u0103 \u015fi nicio religie. (…) Metoda expus\u0103 aici nu este una nou\u0103. \u00cen\u0163eleptul Vasishta i-a predat-o lui Rama \u00eensu\u015fi (…), dar majoritatea oamenilor au uitat de ea. (…) \u00cen ceea ce m\u0103 prive\u015fte, cum a\u015f putea fi hindus ori cre\u015ftin? Este oare acest trup unul hindus? Trupul, entitate inert\u0103, este compus din cele cinci elemente, \u00eenc\u00e2t nu are niciun fel de credin\u0163\u0103 religioas\u0103. Atunci mintea s\u0103 fie hindus\u0103? Dup\u0103 realizarea Sinelui, se constat\u0103 indeniabil c\u0103 nu exist\u0103 minte ori sine individual, a\u015fa \u00eenc\u00e2t cum ar putea ceva ce nu exist\u0103 s\u0103 fie hindus? Iar \u00een cele din urm\u0103, nici Sinele nu are cum s\u0103 fie hindus, deoarece nu are nume, nici form\u0103. Credincio\u015fii diverselor religii se ceart\u0103 cu privire la adev\u0103r deoarece nu l-au experimentat niciodat\u0103. Majoritatea nici nu \u00eencearc\u0103 s-o fac\u0103; sunt mult mai ferici\u0163i cert\u00e2ndu-se, lupt\u00e2ndu-se \u015fi ucig\u00e2ndu-se reciproc. Adev\u0103rul este, \u00een realitate, extrem de simplu: atunci c\u00e2nd sinele individual moare \u00een Inim\u0103, ceea ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 atunci c\u00e2nd se urmeaz\u0103 cu succes investiga\u0163ia \u00abCine sunt eu?\u00bb, doar Sinele r\u0103m\u00e2ne, unicul, cel f\u0103r\u0103 de-al doilea. Acest Sine este adev\u0103r, acest Sine este Dumnezeu. Ce poate fi mai simplu? Dar oamenii nu doresc simplitate, ei vor ceva complicat, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 se poate certa \u015fi \u00eenc\u0103iera pe marginea lui\u201d (David Godman, op. cit., p. 91\u201392).
\nAm ales ca tem\u0103 de medita\u0163ie pentru eseul de fa\u0163\u0103 acest citat cople\u015fitor, pentru c\u00e2teva afirma\u0163ii axiomatice: cea cu privire la necesitatea mor\u0163ii individului, cea a sacralit\u0103\u0163ii fiec\u0103rei creaturi \u015fi cea a prefacerii revela\u0163iei \u00een simpl\u0103 cunoa\u015ftere, prin cuv\u00e2nt. Sunt axiome subiacente oric\u0103ror demonstra\u0163ii cu putin\u0163\u0103 (de\u015fi demonstra\u0163ia ca atare s-a f\u0103cut deja \u00een alt plan \u015fi s\u0103l\u0103\u015fluie\u015fte cu adev\u0103rat doar \u00een spirit; \u00een text putem afla doar urmele ei conceptuale, un \u015fir de semne, ce, teoretic, ar putea fi comb\u0103tute sau supuse discu\u0163iei). Un citat necru\u0163\u0103tor: \u201eCeea ce se transmite de la persoan\u0103 la persoan\u0103 este cunoa\u015fterea, nu experien\u0163a. Experien\u0163a transmis\u0103 celuilalt \u00eenghea\u0163\u0103 \u015fi decade \u00een cunoa\u015ftere. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103, de fapt, cunoa\u015fterea este o form\u0103 dec\u0103zut\u0103 a ilumin\u0103rii personale\u201d (H. Malevitsis, Dimensiunea interioar\u0103, Atena, 1970, apud V. Vitsaxis, op. cit. p. 182). Cu mali\u0163iozitatea-i caracteristic\u0103, Sri Nisargadatta Maharaj comenteaz\u0103 aceast\u0103 stare de lucruri: \u201eFiecare tr\u0103ie\u015fte \u00een lume potrivit unor idei preconcepute. Oricare ar fi cunoa\u015fterea spiritual\u0103 pe care crede c\u0103 a dob\u00e2ndit-o, fiecare continu\u0103 s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 potrivit acelor concep\u0163ii. Interlocutor: Cum este s\u0103 tr\u0103ie\u015fti f\u0103r\u0103 g\u00e2nduri, f\u0103r\u0103 concepte? M.: Orice r\u0103spuns \u0163i-a\u015f da, ar fi un concept. I.: Cum poate cineva s\u0103 \u015ftie c\u0103 se afl\u0103 dincolo de concepte? M.: Pur \u015fi simplu, s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 \u2013 dincolo de orice \u00eendoial\u0103, cu o mare convingere \u2013 c\u0103 exist\u0103 o stare anterioar\u0103 apari\u0163iei acestei con\u015ftiin\u0163e. Este suficient\u201d (op. cit, p. 100).
\nToate ac\u0163iunile omene\u015fti, arat\u0103 Upani\u015fadele, se fac doar \u00een aparen\u0163\u0103 pentru ele \u00eensele: \u00een realitate se fac pentru Sinele ascuns, care, fiind \u00eens\u0103\u015fi natura noastr\u0103 adev\u0103rat\u0103, esen\u0163ial\u0103, se caut\u0103 necontenit, cu ardoare, prin toate actele \u015fi sim\u0163\u0103mintele omului, inclusiv iubirea de so\u0163ie, de copii, de art\u0103, de \u0163ar\u0103, de avere, de sim\u0163uri etc. Chiar \u015fi be\u0163ivii, \u00eempreun\u0103 cu cei mai vicio\u015fi oameni, caut\u0103, \u00een felul lor denaturat, acela\u015fi lucru, crez\u00e2nd c\u0103-l g\u0103sesc \u00een lumea exterioar\u0103. Pentru noi \u00een\u015fine c\u0103ut\u0103m, a\u015fadar. Aceste afirma\u0163ii \u201ereci\u201d ascundeau, de fapt, realiz\u0103ri \u201ecalde\u201d, incandescente chiar.
\nSri Nisargadatta Maharaj puncteaz\u0103: \u201e\u00centrebi: \u00abCine sunt eu?\u00bb \u015fi nu vei primi r\u0103spuns, pentru c\u0103 acela care va primi r\u0103spunsul este fals. Po\u0163i avea o idee, un concept \u015fi vei crede c\u0103 te-ai g\u0103sit, dar este numai o idee, un concept; nu po\u0163i niciodat\u0103 s\u0103-\u0163i vezi Sinele. (…) Adev\u0103rata ta stare este non-manifestat\u0103; manifestarea venind, sosesc \u015fi cuvintele\u201d (op. cit., p. 43). Lumea v\u0103zut\u0103 este ireal\u0103, este \u201eumbr\u0103 \u015fi vis\u201d, cum aparent poetic psalmodiaz\u0103 tradi\u0163ia, sintagma fiind, din p\u0103cate, cumplit de real\u0103, iar sensul ei unul strict literal. O m\u0103rturisesc to\u0163i jnani: \u201eExist\u0103 un singur adev\u0103r pe lume \u2013 anume, c\u0103 totul este ireal. Eu sunt Nemanifestatul vorbind prin Manifestat. C\u00e2nd trupul, mintea \u015fi respira\u0163ia dispar, nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nimic; doar eu, Absolutul, triumf mereu. Nu este nevoie de cunoa\u015ftere pentru a \u00een\u0163elege acest adev\u0103r, deoarece acea cunoa\u015ftere este \u00eenn\u0103scut\u0103\u201d (Idem, ibidem, p. 98); \u201eAst\u0103zi at\u00e2\u0163ia oameni au un noian de \u00eendoieli. Maestrul le r\u0103spundea tuturor ca o oglind\u0103, fiecare r\u0103spuns de-al s\u0103u reflect\u00e2nd starea de spirit a celui ce \u00eentreba. \u00cen timp ce ascultam, \u015ftiam c\u0103 \u00eentreb\u0103rile nu au nicio valoare, iar r\u0103spunsurile nu con\u0163ineau adev\u0103ruri, pentru c\u0103 adev\u0103rul nu poate fi cuprins \u00een cuvinte. Ascultam toate acele cuvinte \u015ftiind c\u0103 niciunul dintre ele nu era adev\u0103rat, nici m\u0103car cele ale Maestrului. Cuvintele nu sunt reale, niciunul dintre voi, cei prezen\u0163i aici, nu sunte\u0163i reali, lumea nu este real\u0103. Nimic nu este real, cu excep\u0163ia Sinelui\u201d (Sri Mathru Sarada, \u00een David Godman, op. cit., p. 186).
\nDup\u0103 iluminare, dispar persoanele gramaticale ca persoane ontologice: jnani \u00eei v\u0103d pe to\u0163i una cu Sinele, fiin\u0163are, etern \u201eEu Sunt\u201d, invariabil situat la persoana \u00eent\u00e2i (de unde injunc\u0163ia hristic\u0103 de a-\u0163i iubi aproapele ca pe tine \u00eensu\u0163i: \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103, el este totuna cu tine \u00eensu\u0163i). Oric\u00e2t ar p\u0103rea de scandalos, acesta este adev\u0103rul, iar unii l-au experimentat. Cum stau atunci lucrurile cu realitatea tangibil\u0103? Ea este perceptibil\u0103, desigur, dar at\u00e2t; de fapt, tranzitorie \u015fi nereal\u0103, \u00een sensul c\u0103 nu este autonom\u0103, nu exist\u0103 \u00een sine \u015fi pentru sine, ci prin lumin\u0103 indirect\u0103, \u00eemprumutat\u0103 de la Sine. Nu este deci real\u0103, \u00een sensul tare, deplin, total, al termenului, ci apar\u0163ine unei lumi similare celei a visului. Dar am putea fi convin\u015fi de aceste enun\u0163uri doar dac\u0103 ne-am trezi (Sf\u00e2ntul Apostol Pavel se referea exact la aceasta \u00een faimoasele-i cuvinte: \u201eC\u0103ci vedem acum ca prin oglind\u0103, \u00een ghicitur\u0103 [in aenigmate] iar atunci, fa\u0163\u0103 c\u0103tre fa\u0163\u0103; acum cunosc \u00een parte, dar atunci voi cunoa\u015fte pe deplin, precum am fost cunoscut \u015fi eu\u201d \u2013 Sf. Pavel, I Corinteni, 13, 12). Atunci, ni se spune, vom \u015fti c\u0103 necesit\u0103\u0163ile pe care le satisfacem \u00een starea de veghe, \u00een via\u0163a noastr\u0103 cu dimensiuni diurne, sunt la fel cu nevoile din visele noastre, pe care ne gr\u0103bim s\u0103 le ostoim cu posibilit\u0103\u0163ile visului, ele \u00eens\u0103 \u00eencet\u00e2nd cu totul dup\u0103 trezire. Coranul spune, la fel de frumos, acela\u015fi lucru: \u201eDumnezeu este lumina cerurilor \u015fi a p\u0103m\u00e2ntului! Lumina sa este asemenea unei firide unde se afl\u0103 o lamp\u0103. Lampa se afl\u0103 \u00eentr-o sticl\u0103, iar sticla este asemenea unei stele str\u0103lucitoare. Ea este aprins\u0103 de la un copac binecuv\u00e2ntat: m\u0103slinul, care nu este nici de la R\u0103s\u0103rit \u015fi nici de la Asfin\u0163it \u015fi al c\u0103rui ulei aproape c\u0103 lumineaz\u0103 f\u0103r\u0103 ca focul s\u0103-l ating\u0103. Lumin\u0103 asupra luminii! Dumnezeu c\u0103l\u0103uze\u015fte c\u0103tre lumina sa pe cine voie\u015fte. Dumnezeu d\u0103 oamenilor pilde. Dumnezeu este Atotcunosc\u0103tor\u201d (Sura XXIV, v. 35).
\nCe ne r\u0103m\u00e2ne atunci, \u00een calitate de m\u00e2nuitori (plat spus) \u015fi \u00eensufle\u0163itori ai cuvintelor? Totul, fiindc\u0103 nu ni se ia nimic. Nu trebuie s\u0103 facem nimic special, nimic altceva dec\u00e2t tot ceea ce am f\u0103cut p\u00e2n\u0103 acum, c\u0103ci nu ne putem pierde esen\u0163a, iar c\u00e2teva lucruri, fie \u015fi \u00een aceast\u0103 lume a visului, sunt totu\u015fi reale, fire de lumin\u0103, raze \u015fi spi\u0163e ce duc spre adev\u0103r: iubirea \u015fi bucuria curat\u0103, \u00een primul r\u00e2nd. \u201e\u015ei acum r\u0103m\u00e2n acestea trei: credin\u0163a, n\u0103dejdea, dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea\u201d (Ibidem, 13, 13). Toate acestea, \u00een jurul c\u0103rora am glosat \u00een eseul de fa\u0163\u0103, mi s-au p\u0103rut esen\u0163iale pentru ceea ce Goethe numea \u201eocupa\u0163ia zilnic\u0103\u201d: doar buna-a\u015fezare, fundamentul cuvintelor le d\u0103 pre\u0163 acestora: \u201eC\u0103ci \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia lui Dumnezeu nu st\u0103 \u00een cuv\u00e2nt, ci \u00een putere\u201d (Ibid., 4, 20).<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Maria Cristina \u015eTEFAN Cerurile St\u0103 la masa de la geam. E masa lui obi\u0219nuit\u0103. Vine aici de ani de zile,<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18638"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=18638"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18638\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18640,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18638\/revisions\/18640"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=18638"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=18638"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=18638"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}