{"id":18636,"date":"2022-07-15T12:23:27","date_gmt":"2022-07-15T09:23:27","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18636"},"modified":"2022-07-15T12:30:20","modified_gmt":"2022-07-15T09:30:20","slug":"spatii-culturale-nr-34-5","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18636","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 34 (5)"},"content":{"rendered":"

Christian CR\u0102CIUN<\/strong>
\n\"\"

FILMUL CA RUG\u0102CIUNE<\/strong><\/p>\n

\t\u201eArta este capacitatea de a crea, este reflectarea \u00een oglind\u0103 a gestului creatorului. Noi, arti\u015ftii, nu facem dec\u00e2t s\u0103 repet\u0103m, s\u0103 imit\u0103m acest gest. Crea\u0163ia este unul din momentele de pre\u0163 \u00een care ne asem\u0103n\u0103m Ziditorului; de aceea, n-am crezut niciodat\u0103 \u00eentr-o art\u0103 independent\u0103 de Ziditorul suprem, nu cred \u00eentr-o art\u0103 f\u0103r\u0103 Dumnezeu. Sensul artei este rug\u0103ciunea, este rug\u0103ciunea mea. Dac\u0103 aceast\u0103 rug\u0103ciune, dac\u0103 filmele mele pot aduce oamenii la Dumnezeu, cu at\u00e2t mai bine. Atunci via\u0163a mea \u00ee\u015fi va c\u0103p\u0103ta tot sensul: acela, esen\u0163ial, de a sluji. Dar nu \u00eel voi impune niciodat\u0103: a sluji nu \u00eenseamn\u0103 a cuceri\u201d (Tarkovski, interviu, citat p.257)
\nDe c\u00e2\u0163iva ani avem o perioad\u0103 editorial\u0103 bun\u0103 pentru analitica filmelor lui Andrei Tarkovski. Dac\u0103 nu m\u0103 \u00een\u015fel, cap de serie a fost Elena Dulgheru \u00een 2001, cu Tarkovski. Filmul ca rug\u0103ciune, ajuns\u0103 acum deja la edi\u0163ia a IV-a, editura Arca \u00cenvierii, 2014, despre care voi \u00eensemna c\u00e2te ceva \u00een cele ce urmeaz\u0103. Edi\u021bie actualizat\u0103 \u0219i mult \u00eembun\u0103t\u0103\u021bit\u0103. Mai am pe mas\u0103 un tom impozant (500 p. cu liter\u0103 mic\u0103) al teologului Costion Nicolescu, Credin\u0163a, N\u0103dejdea \u015fi Iubirea \u00een via\u0163a \u015fi opera lui Andrei Tarkovski. (editura Lumea Credin\u0163ei 2013) precum \u015fi lucrarea lui Mihai Vacariu \u00cendr\u0103gostit de Tarkovski. Mic tratat de tr\u0103ire a artei. (editura Adenium 2013). Ce bine ar fi dac\u0103 am avea m\u0103car o televiziune inteligent\u0103 \u015fi am putea urm\u0103ri un ciclu Tarkovski, cu invita\u0163i \u00een studio care s\u0103 explice sensurile obscure ale capodoperelor sale, poetica sa aparte \u0219i dificil\u0103!
\n\tCartea Elenei Dulgheru are ca subtitlu O poetic\u0103 a sacrului \u00een cinematograful lui Andrei Tarkovski. \u015ei aici putem spune c\u0103 este nexul chestiunii, cea mai \u201eburghez\u0103\u201d, mai \u201eprofan\u0103\u201d, mai \u201enon-formalizat\u0103\u201d, mai \u201elumeasc\u0103 \u015fi senzual\u0103\u201d mai \u201efrivol\u0103\u201d dintre arte, cum s\u0103 fie tocmai ea purt\u0103toare de sacru? \u00cen aceast\u0103 insistent\u0103 interoga\u0163ie st\u0103 \u015focul pe care orice privitor l-a avut la \u00eent\u00e2ia \u00eencercare de \u00een\u021belegere a oric\u0103ruia dintre filmele regizorului rus. Chiar ateul pricepe lesne c\u0103 aici este \u201ecu totul altceva\u201d\u2026 adic\u0103 tocmai caracteristica sacrului dup\u0103 Rudolf Otto, c\u0103, precum v\u00e2ntul, Duhul sufl\u0103 \u00eencotro vrea el \u015fi c\u0103 a ales acest mod \u201escandalos\u201d (\u00een sensul cre\u015ftin al cuv\u00e2ntului) de a se v\u0103di unei lumi apostaziate, prin filmele fratelui Andrei. \u201e\u2026rolul artistului laic este acela de a \u015flefui \u201aicoana palid\u0103 a revela\u0163iei\u2019, descoperit\u0103 \u00een lucrurile create, pentru a o face s\u0103 iradieze Cuv\u00e2ntul cu a C\u0103rui putere a fost zidit\u0103\u201d (205), subliniaz\u0103 autoarea. F\u0103r\u0103 nimic didactic, de predica\u0163ie, \u00een \u00een\u0163elesul moralizator al termenului, f\u0103r\u0103 o avea nimic ilustrativ, filmele lui Tarkovski sunt o hermeneutic\u0103 \u00een imagini a tr\u0103irii cre\u015ftine, o predanie \u015fi o medita\u0163ie asupra condi\u0163iei omului contemporan. \u201eAsemenea lui Dostoievski, care reu\u015fea acum un veac \u015fi ceva s\u0103 creeze,\u00eentr-un roman r e a l i s t, un tip uman conving\u0103tor de i m i t a t i o c h r i s t i (\u015fi ce poate fi mai greu dec\u00e2t a dep\u0103\u015fi nivelul fabulei, al povestirii sentimentalist-moralizatoare!), omologul s\u0103u (ca anvergur\u0103 \u015fi ca profunzime) din domeniul artei \u015faptea reu\u015fe\u015fte s\u0103 dea chip speran\u0163ei umane, s\u0103 creeze un model, acum, c\u00e2nd omenirea a dat la o parte cu cinism orice modele, acum, c\u00e2nd numai vocile iconoclasmelor \u015fi fanto\u015felor industriei media se fac auzite, s\u0103 ofere un model nemoralizator (adic\u0103 sincer, adic\u0103 viu) acestei civiliza\u0163ii obosite, ne\u00eencrez\u0103toare \u015fi patricide. Ce se poate cere mai mult de la un artist? Modelul creat, de e viu, este pl\u0103smuit chiar cu s\u00e2ngele s\u0103u, a primit duhul respira\u0163iei sale. \u00cen art\u0103, tri\u015f\u0103rile nu-s de lung\u0103 durat\u0103 \u015fi – o \u015ftiu at\u00e2t arti\u015ftii de geniu, c\u00e2t \u015fi e\u015fua\u0163ii – numai d\u0103ruirea deplin\u0103 poate crea. Se poate cere ceva mai mult unui artist, dec\u00e2t sufletul s\u0103u?\u201d (241) Premiza major\u0103 a lucr\u0103rii Elenei Dulgheru, evident\u0103 \u015fi tocmai de aceea trebuind s\u0103 fie viguros subliniat\u0103, este c\u0103 atitudinea lui Tarkovski fa\u0163\u0103 de lume este una fundamental religioas\u0103 (vezi p.174). Cum reu\u015fe\u015fte regizorul ca \u00eentr-o art\u0103 a futilului \u015fi divertismentului s\u0103 exprime autentic tr\u0103irea religioas\u0103, iat\u0103 \u00eentrebarea la care r\u0103spunde autoarea. Pentru asta analizeaz\u0103 \u00eent\u00e2i spa\u021biul sacru (arhetipul casei \u0219i cel al gr\u0103dinii edenice), apoi timpul sacru, materia \u00eendumnezeit\u0103, animalele simbolice, poetica elementelor, chipul femeii, chipul copilului, chipul Christic. Pare o eviden\u021b\u0103 c\u0103, pentru buna \u00een\u021belegere a pove\u0219tilor spuse de regizorul rus \u00ee\u021bi trebuie o dubl\u0103 competen\u021b\u0103: una filmografic\u0103, alta teologic\u0103. Estetismul ar s\u0103r\u0103ci p\u00e2n\u0103 la caricatur\u0103 \u00een\u021belesul acestor filme. \u00cen acela\u0219i timp, \u201eochiul r\u0103s\u0103ritean\u201d, obi\u0219nuit cu icoana, cu bl\u00e2nde\u021bea sofianic\u0103 \u0219i cu a\u0219teptarea specific\u0103 acestui spa\u021biu este necesar. Ritmul filmelor lui Tarkovski (s\u0103 lu\u0103m ca exemplu doar \u00eenceputul la Nostalgia) este \u00een genere foarte lent, spa\u021bializarea timpului \u00eencarc\u0103 scenele cu o tensiune insuportabil\u0103. \u201eAm obosit s\u0103 tot merg \u00een locuri ucig\u0103tor de frumoase\u201d se recit\u0103 acum, \u00een primele cadre ale Nostalgiei. Mi se pare foarte just\u0103 observa\u021bia autoarei c\u0103 dialogul limbajelor este reciproc \u00eembog\u0103\u021bitor: \u0219i teologia are de c\u00e2\u0219tigat din medita\u021bia \u00een imagini a unui creator care a g\u00e2ndit teologic. \u201ePoate refuza teologia s\u0103 cunoasc\u0103 limbajele lumii? Nu este acest refuz cel care a \u00eempins-o spre autoizolarea de azi?\u201d (259) \u201eSoarta lumii depinde de atitudinea inventiv\u0103, creativ\u0103 a Bisericii, de arta sa de a prezenta Mesajul Evangheliei, pentru a putea fi cules de to\u021bi oamenii\u201d (263) citeaz\u0103 apoi din Paul Evdokimov. Dialogul necesar implic\u0103 un element pe care Biserica primelor veacuri cre\u0219tine \u00eel avea din bel\u0219ug: creativitatea dublat\u0103 de \u00eendr\u0103zneal\u0103. \u201e\u201eAt\u00e2ta vreme c\u00e2t omul va exista, el va avea o atrac\u0163ie instinctiv\u0103 c\u0103tre crea\u0163ie. C\u00e2t\u0103 vreme omul se va sim\u0163i om, el va tinde s\u0103 creeze ceva. C\u0103ci aceasta \u00eel leag\u0103 de Creator. Ce este crea\u0163ia? La ce serve\u015fte arta? R\u0103spunsul la aceste \u00eentreb\u0103ri se afl\u0103 \u00een formula. Arta este o rug\u0103ciune. Aceasta spune totul. Prin intermediul artei, omul \u00ee\u015fi exprim\u0103 speran\u0163a. Tot ce nu exprim\u0103 aceast\u0103 speran\u0163\u0103, tot ceea ce nu are un fundament spiritual, nu are leg\u0103tur\u0103 cu arta\u201d (interviu al lui Andrei Tarkovski din 1986)
\nCartea aceasta \u00eens\u0103\u0219i se vrea o rug\u0103ciune, nu este numai o carte despre Tarkovski, despre film \u00een genere, ci ceva mai mult: despre credin\u021b\u0103, rug\u0103ciune, icoan\u0103, art\u0103, desacralizarea \u0219i pustiirea omului contemporan. Este \u0219i un jurnal indirect. Se putea \u0219i altfel? De bun\u0103 seam\u0103 c\u0103 nu. F\u0103r\u0103 aceast\u0103 reg\u0103sire de sine \u00een opera celuilalt nu este posibil\u0103 com-prehensiunea. \u00cenceputul lucr\u0103rii detaliaz\u0103 raportul dintre sacru \u0219i art\u0103, prezint\u0103 modul \u00een care sacrul se exprim\u0103 \u00een film, pune temelia teoretic\u0103. Ideea foarte interesant\u0103 a analizei este de a o baza pe viziunea filosofic\u0103 a lui Blaga despre spa\u021biu, timp \u0219i geneza metaforei (\u00een fond, a imaginii mentale \u0219i artistice \u00een genere). \u00cen ce m\u0103sur\u0103 este sacrul reprezentabil? Iat\u0103 o chestiune grea de estetic\u0103 a imaginii. \u201e\u00cen definirea limbajului s\u0103u estetic, Tarkovski respinge orice simbolism \u00een\u021beles \u00een sens occidental (traductibil \u00een cuvinte, generator de alegorii \u0219i de limbaje figurate) pentru c\u0103, asemeni artistului extrem-oriental, \u00een\u021belege contempla\u021bia ca poart\u0103 spre transcendent \u0219i dore\u0219te s\u0103-i ofere spectatorului un acela\u0219i tip de contempla\u021bie.(77) Dac\u0103 Tarkovski este un \u201eartist mistic\u201d un artist care urm\u0103re\u0219te s\u0103 ne \u201ere\u00eenve\u021be smerenia\u201d a\u0219 observa c\u0103 \u00een\u021belegerea universului s\u0103u imaginar se poate face nu numai prin apelul la lini\u0219tea zenului extrem oriental, ci \u0219i la concep\u021bia despre un t\u0103r\u00e2m al imaginilor, dintr-o zon\u0103 mai apropiat\u0103, a orientului arab. Dinspre acolo ne vine ideea cerului suprem, care este cerul Sensurilor, mai sus chiar de \u00eengeri, care sunt \u0219i ei creaturi. Marile opere artistice ale lumii au o tr\u0103s\u0103tur\u0103 unitar\u0103 din punct de vedere semantic: \u00een ele nu exist\u0103 arbitrar al semnului iconic, o \u201eimagina\u021bie\u201d, \u00een sensul n\u0103scocirii de asocia\u021bii surprinz\u0103toare, care s\u0103 \u0219ocheze, ci imaginile sunt perfect motivate, fac parte dintr-un \u00eentreg care \u00ee\u0219i afl\u0103 Sensul \u00een afara sa. Pentru asemenea crea\u021bii, care nu uit\u0103 nici o clip\u0103 Crea\u021bia originar\u0103, nu avem in presentia numai un semnificat \u0219i un semnficant, ci \u0219i un Semnificator care anuleaz\u0103 orice hazard. De aici rigoarea \u0219i posibilitatea hermeneuticii. \u201eRegizorul m\u0103rturisea c\u0103 \u00ee\u0219i construie\u0219te filmele nu dup\u0103 legi narative, ci plastice: filmele sale trebuie citite ca ni\u0219te tablouri cu o structur\u0103 geometric\u0103 \u0219i vibratorie bine definit\u0103 \u0219i multistratificat\u0103, \u00een care timpii \u0219i planurile ontice comunic\u0103 \u00eentre ele pe principii conceptuale, iar nu narative\u201d. (218) Ceea ce autoarea nume\u0219te \u201esimfonicitate semantic\u0103\u201d este tocmai aceast\u0103 coeren\u021b\u0103 a Sensului din v\u00e2rful triunghiului c\u0103tre care tinde orice creator de anvergur\u0103.
\nUn capitol substan\u021bial este a\u0219adar dedicat spa\u021biului sacru. Apelul la filosofia blagian\u0103 permite s\u0103 explice cum se face trecerea de la spa\u021biul cinematografic la cel metafizic. Analiza tehnic\u0103 a imaginii aduce dovezi \u00een plus: \u201ePrezen\u021ba elipselor deschise \u00een jurul obiectelor, temelor \u0219i personajelor, elipse al c\u0103ror al doilea pol se afl\u0103 mereu \u00een alt\u0103 parte, \u00een afara (sau deasupra) filmului reprezint\u0103 pentru Tarkovski strategia de reprezentare a Tainei, mai precis, de \u00eensufle\u021bire a Tainei pe ecran\u201d. (89) Artist al metaforei revelatorii, Tarkovski care spune: \u201eAdev\u0103rata func\u021bie a imaginii artistice, menirea ei cea mai \u00eenalt\u0103 este de a ne deschide posibilitatea rela\u021biei cu infinitul\u201d (citat p. 89) este exemplar prin aceast\u0103 privire halucinat\u0103 de \u00eenalt. Ca importan\u021b\u0103, locul cel mai \u00eenc\u0103rcat de sens al spa\u021biului tarkovskian este casa. De la lipsa casei \u00een Copil\u0103ria lui Ivan la \u201eomul nu are cas\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt\u201d \u00een Andrei Rubliov, la \u201ecasa este tot ce este \u00een afara casei\u201d \u00een C\u0103l\u0103uza, unde Zona este locul Epifaniei. Arhetipul casei este minu\u021bios interpretat, combin\u00e2nd simbologia, psihanaliza, mito-analiza. N-a\u0219 trece peste o observa\u021bie f\u0103cut\u0103 \u00een treac\u0103t, apropo de ultimul cadru din Nostalgia, despre care ni se spune c\u0103 este mai mult dec\u00e2t iconic, este o icoan\u0103. \u00centr-un fel, cred c\u0103 Tarkovski este, asemenea personajului s\u0103u omonim, cel\u0103lalt Andrei, un iconar. Pur \u0219i simplu. Un iconar modern, \u00eentr-un alt tip de limbaj. Legat de arhetipul casei este \u0219i arhetipul gr\u0103dinii. \u201e\u00cen filmele lui Tarkovski, gr\u0103dina poian\u0103 este o prelungire a casei fericite\u201d.(127) Ce poate face un artist modern dec\u00e2t s\u0103 caute paradisul pierdut?
\nUrm\u0103torul palier al analizei abordeaz\u0103 timpul mitic. \u00cen mod ciudat, a\u0219 observa c\u0103 tocmai \u00een arta durativ\u0103 a filmului, interoga\u021bia lui Tarkovski ne arat\u0103 c\u00e2t de greu este de redat timpul (mult mai greu ca \u00een roman cred) \u00een cinema. Elena Dulgheru subliniaz\u0103 \u0219i ea: \u201ePentru Andrei Tarkovski, timpul \u00een sine nu este o categorie arhetipal\u0103, ci materie plastic\u0103, esen\u021bial\u0103 pentru modelarea cinematografic\u0103 a unui fapt, a unei idei, a unui mesaj; el recurge la matrici temporale diferite, supuse, fiecare, logicii interne a filmului. Raportarea eroului nu se face niciodat\u0103 la timp, ci la ceva din afara timpului, pentru \u2018a sparge\u2019 timpul. Timpul \u021bine de fatalitate, de \u00eenjugarea omului \u00een istorie, de entropie, iar omul este f\u0103cut s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 fatalitatea, oricare ar fi aceasta \u0219i oricare ar fi pre\u021bul \u2013 ne spune fiecare film al regizorului\u201d (131) Cineast al memoriei, desigur, dar al unui anume tip de memorie. Avem \u0219i aici aplicat modelul cronotopului blagian: timpul cascad\u0103, timpul havuz, timpul fluviu. Cu justa observa\u021bie a autoarei c\u0103 lipse\u0219te din schema filosofului nostru tocmai timpul cre\u0219tin (p.148), timpul m\u00e2ntuirii. Ca \u0219i la Eminescu \u00een Memento Mori, \u00eentoarcerea \u00een sens invers a ro\u021bii timpului are ra\u021biuni de cunoa\u0219tere, de r\u0103zbatere spre cerul suprem al Sensurilor, de restaurare moral\u0103. Memoria \u0219i casa sunt miteme gemene. \u00cen acela\u0219i cadru este descifrat\u0103 semnifica\u021bia oglinzilor, a dubletelor, pentru a ajunge la \u201etimpul care transcende timpul\u201d, pe care eu l-am numit \u00een alt context ucronie, autoarea folosind no\u021biunea de timp escatologic. \u201eUltima oper\u0103 tarkovskian\u0103 ofer\u0103 cheia interoga\u021biilor tuturor personajelor din filmele precedente, inclusiv ale C\u0103l\u0103uzei:poc\u0103in\u021ba, suferin\u021ba pentru aproapele, c\u0103utarea esen\u021bei umane pierdute, taina crea\u021biei artistice \u2013 toate trebuie s\u0103 se \u00eemplineasc\u0103 \u00een Cruce: acesta este drumul regal, \u00eengust \u0219i aspru, dar singurul \u0219i singurul care-l atrage, \u00een definitiv, pe omul cel mai dezn\u0103d\u0103jduit, pe omul care nu mai are nimic de pierdut, iar de c\u00e2\u0219tigat are Cerul\u201d. (169)
\nCa motiv suprem al operei tarkovskiene este v\u0103zut motivul christic, imaginea este \u201e\u00eenduhovnicit\u0103\u201d, exist\u0103 o \u201egramatic\u0103 ascuns\u0103 a sacrului\u201d (175), lumina sau materia \u00een genere sunt analizate \u00een semnifica\u021biile lor religioase. Intr\u0103 aici o extins\u0103 secven\u021b\u0103 dedicat\u0103 prezent\u0103rii elementelor, stihiilor bachelardiene, cu poetica lor discret\u0103 \u0219i pregnant\u0103. A\u0219 men\u021biona \u00een special pasajele dedicate p\u0103m\u00e2ntului, noroiului, \u00eempiedic\u0103rii. Demiurgia lui Tarkovski, care este, paradoxal, o form\u0103 de smerenie, este ambi\u021bia lui de face ca totul s\u0103 semnifice. \u00cen filmele sale nu exist\u0103 \u201eam\u0103nunte insignifiante\u201d. Iar materia are o incontestabil\u0103 voca\u021bie pneumatofor\u0103, a\u0219a cum \u0219i cel c\u00e2teva prezen\u021be din bestiarul tarkovskian (calul, c\u00e2inele, pas\u0103rea) cap\u0103t\u0103 semnifica\u021bii extramundane.
\nFoarte utile sunt \u0219i complet\u0103rile din Epilog, care fac pandant cu notele biografice ini\u021biale. Andrei Tarkovski fiind dintre arti\u0219tii a c\u0103ror via\u021b\u0103 este parte component\u0103 esen\u021bial\u0103 a cheii interpretative a operei. Lupta pentru Rubliov, \u00eempreun\u0103 cu Scrisoarea c\u0103tre pre\u0219edintele Goskino sunt documente istorice tulbur\u0103toare pentru noi, cei care am traversat \u201eepoca\u201d. La noi nu au fost cunoscute publicului larg textele lui Tarkovski, interviuri, note personale, citate din abunden\u021b\u0103 pe parcursul c\u0103r\u021bii. Ar merita un comentariu separat conferin\u021ba \u021binut\u0103 de regizor \u00een 1984 \u00een biserica londonez\u0103 Saint James sub titlul Cuv\u00e2nt despre Apocalips\u0103. Poemele tat\u0103lui citate \u00een filmele fiului completeaz\u0103 acest palier informativ al c\u0103r\u021bii, al\u0103turi de binevenite date filmografice complete. Nu trebuie ignorat nici jocul grafic al textului, avem toate felurile de sublinieri: aldine, bolduite – pe care am \u00eencercat s\u0103 le respect \u015fi \u00een ceea ce am citat aici \u2013 care creeaz\u0103 un efect de relief \u015fi de joc al ideilor folositor unui text at\u00e2t de dens.
\nO singur\u0103 observa\u021bie critic\u0103 am a face, fiind \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103 o carte despre Imagine, aceast\u0103 lucrare ar fi meritat ni\u0219te ilustra\u021bii somptuoase. Ele sunt numeroase, dar, limitate la dimensiuni meschine de 5\\3 cm, aproape \u00een totalitate sunt reduse la simple pete de alb \u0219i negru \u00een care este imposibil s\u0103 distingi ceva relevant. Mai mult ca sigur, cauzele sunt cele de ordin financiar. \u00cemi permit s\u0103 visez, al\u0103turi de autoare cred, o nou\u0103 edi\u021bie, mai generoas\u0103, cu ilustra\u021bii pe m\u0103sur\u0103. Poate cu un DVD ata\u0219at cu m\u0103car unul dintre filmele capodopere? Utopie?
\nCa \u00eencheiere s\u0103 ced\u0103m cuv\u00e2ntul autoarei \u0219i apoi subiectului ei: \u201e\u2026edificiul construit de Tarkovski \u00een fiecare film al s\u0103u [\u2026] este, din punct de vedere structural, semantic \u015fi func\u0163ional, o catedral\u0103 \u2013 spa\u0163iu teandric de \u00eent\u00e2lnire a omului cu Dumnezeu, viu prin excelen\u0163\u0103 \u015fi capabil de autoregenerare, model al oric\u0103rei opere de art\u0103 complete\u201d. (219)
\n\u201eDeocamdat\u0103 suntem \u00eenc\u0103 infirmi, \u00een urma bolii \u00eengrozitoare, al c\u0103rui nume e aspiritualitatea, \u015fi boala asta este mortal\u0103. Omenirea a f\u0103cut totul ca s\u0103 se autodistrug\u0103. La \u00eenceput \u00een plan moral, iar moartea fizic\u0103 nu e dec\u00e2t rezultatul acestora.[\u2026]Omul e alc\u0103tuit din lucruri contradictorii. Istoria demonstreaz\u0103 cu prisosin\u0163\u0103 c\u0103 omenirea se \u00eendreapt\u0103 \u00eentotdeauna \u00een direc\u0163ia cea mai rea cu putin\u0163\u0103. Ori omul este incapabil s\u0103 dirijeze istoria, ori, orice ar face, totul este \u00eempins pe calea cea mai groaznic\u0103, cea mai gre\u015fit\u0103 [\u2026] Oamenii nu sunt \u00een stare s\u0103-i conduc\u0103 pe al\u0163ii. Ei sunt capabili doar s\u0103 distrug\u0103. Iar materialismul, cinic \u015fi gol, va des\u0103v\u00e2r\u015fi aceast\u0103 distrugere. \u00cen pofida faptului c\u0103 Dumnezeu tr\u0103ie\u015fte \u00een fiecare suflet, c\u0103 fiecare suflet are capacitatea s\u0103 acumuleze tot ce este bun \u015fi etern, \u00een mas\u0103, oamenii nu por face altceva dec\u00e2t s\u0103 distrug\u0103 pentru c\u0103 oamenii au ajuns \u00eempreun\u0103 nu \u00een numele unui ideal, ci doar din considera\u0163ii materiale. Omenirea s-a gr\u0103bit s\u0103-\u015fi protejeze trupul [\u2026] \u015fi nu s-a g\u00e2ndit deloc s\u0103-\u015fi protejeze sufletul. Biserica (nu religia) nu a reu\u015fit s\u0103 opreasc\u0103 acest proces. Dup\u0103 r\u0103zboi cultura s-a pr\u0103bu\u015fit \u00een \u00eentreaga lume. \u00cempreun\u0103 cu nivelul spiritual. La noi, aceasta este, desigur, pe l\u00e2ng\u0103 toate altele, o consecin\u0163\u0103 a distrugerii sistematice \u015fi barbare a culturii. Iar f\u0103r\u0103 cultur\u0103 societatea, evident, se s\u0103lb\u0103tice\u015fte. Numai Dumnezeu \u015ftie p\u00e2n\u0103 unde va ajunge f\u0103r\u0103 cultur\u0103! Niciodat\u0103 ignoran\u0163a nu a mai atins un nivel a\u015fa de monstruos. Acest refuz al spiritualit\u0103\u0163ii nu poate na\u015fte dec\u00e2t mon\u015ftri. Acum, mai mult ca oric\u00e2nd, trebuie s\u0103 ap\u0103r\u0103m tot ceea ce are o leg\u0103tur\u0103 c\u00e2t de mic\u0103 cu spiritualitatea! C\u00e2t de repede renun\u0163\u0103 omul la nemurire! Oare starea lui organic\u0103 este cea animalic\u0103? A men\u0163ine stabilitatea nivelului \u00eenalt al moralit\u0103\u0163ii este considerabil mai greu dec\u00e2t s\u0103 vegetezi \u00een nimicnicie\u201d.<\/p>\n


\nValeriu SOFRONIE<\/strong>
\n\"\"

\u201eCAP\u0102TUL… TE ROG… VREI, TE ROG, S\u0102-MI AR\u0102\u0162I UNDE E CAP\u0102TUL?\u201d<\/strong><\/p>\n

C\u00e2nd vara e la \u00eenceput, prim\u0103vara tr\u0103ie\u015fte cea mai mare nelini\u015fte din istoria ei proxim\u0103. \u015etie c\u0103 a fost doar prima… cine s\u0103-\u015fi mai aminteasc\u0103 de prima? L\u0103s\u0103m \u00eenceputurile \u00een urm\u0103 ca o c\u0103ma\u015f\u0103 de \u015farpe. Privim mereu \u00eenainte. Mereu mai departe, tot mai departe. Cap\u0103tul? Ce e acesta? Privesc \u00een mine… numai prezent \u015fi o urm\u0103 u\u015foar\u0103, ca ni\u015fte vini\u015foare alb\u0103strui, uneori, alteori ro\u015fietice, de viitor incert. Ciclul nu se \u00eenchide dec\u00e2t atunci c\u00e2nd toate devin trecut. Prezent \u015fi viitor, laolalt\u0103, copil f\u0103r\u0103 v\u00e2rst\u0103 \u015fi t\u00e2n\u0103r cu v\u00e2rsta infinit\u0103. B\u0103tr\u00e2n cu un sf\u00e2r\u015fit de v\u00e2rst\u0103. L\u0103s\u0103m \u00eenceputurile \u00een urm\u0103… dar tot \u00een urm\u0103 l\u0103s\u0103m \u015fi prezentul. Secundele f\u0103r\u0103 \u00eentindere cad secerate sub loviturile biciuite ale speran\u0163ei care apropie mun\u0163ii \u015fi desparte apele. Nu se z\u0103resc dec\u00e2t foarte rar insule. To\u0163i iubim \u00eentinderile f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit. \u00cen anonimatul nostru, nici nu mai \u015ftim cine suntem sau dac\u0103 am fost ceva. Pove\u015fti m\u0103runte, trecute de la unul la altul c\u0103 prostituatele ieftine. Case mici, f\u0103r\u0103 etaj. Nu se vede cer. Doar str\u0103zi, str\u0103zi nesf\u00e2\u0219ite. Str\u0103zi dup\u0103 str\u0103zi, acoperi\u015f dup\u0103 acoperi\u015f, om dup\u0103 om…
\nP\u00e2n\u0103 la urm\u0103, totul se rezum\u0103 la o singur\u0103 \u00eentrebare (a\u0219 fi spus o baie bun\u0103, dac\u0103 ar fi fost alt\u0103 poveste aici), laolalt\u0103 cu derivatele sale. Cum ne descurc\u0103m cu lumea asta, cu cele ale ei? O lu\u0103m prin ea, asemeni unui Don Quijote turmentat, sper\u00e2nd c\u0103-i vom \u00eent\u00e2lni \u00eentr-o zi cavalerii de o\u0163el, c\u0103 vom prinde o lupt\u0103 bun\u0103? Iar, la urm\u0103, \u015fi asta \u00een cazul cel mai fericit, c\u0103 vom ridica lancea str\u0103lucitoare \u00een soare? Sau ne oprim din fuga universal\u0103, \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u00e2nd un singur loc, o singur\u0103 strad\u0103, un singur om. Un z\u00e2mbet, o religie, un timp? Poate individualul s\u0103 ne sature? Are el, \u00een porii s\u0103i, suficiente u\u015fi pentru a deschide alte \u015fi alte lumi? C\u0103ut\u00e2nd lumea, de peste tot ne amenin\u0163a riscul r\u0103t\u0103cirii. Z\u0103bovind prea mult la individua\u0163ie, ne amenin\u0163\u0103 cel al plictiselii. Infinita posibilitate, de o parte, imposibilitatea, de cealalt\u0103. \u00cencotro o lu\u0103m?
\nUn regizor inspirat (Giuseppe Tornatore, urm\u00e2nd un scenariu scris de Alessandro Baricco) \u015fi un filosof mioritic (Constantin Noica) au g\u00e2ndit dou\u0103 solu\u0163ii perfect compatibile. Danny Boodman, strigat de to\u0163i \u201e1900\u201d, anul na\u015fterii sale, a fost abandonat de p\u0103rin\u0163ii s\u0103i la clasa I a transatlanticului \u201eVirginian\u201d care f\u0103cea c\u00e2te 5 ture pe an \u00eentre Europa \u015fi America, iar apoi g\u0103sit de Danny, un fochist de pe vas, care l-a luat \u015fi l-a crescut \u00een camera cu motoare. Copilul a \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 citeasc\u0103, folosindu-se de rapoartele de la cursele de cai. R\u0103mas orfan \u015fi de tat\u0103l adoptiv, 1900, din ce \u00een ce mai atras de sunetul pianului venit din salonul unde se \u00eent\u00e2lnea lumea bun\u0103, devine un pianist foarte bun, un extraordinar interpret de jazz \u015fi un foarte bun compozitor. Avea muzica \u00een s\u00e2nge a\u015fa cum noi avem \u00een minte doar g\u00e2nduri inofensive. Sursa lui de inspira\u0163ie – \u00eent\u00e2mpl\u0103rile din jurul s\u0103u \u015fi pove\u015ftile auzite de la pasageri. De\u015fi se bucura de at\u00e2ta succes, pe ap\u0103 \u015fi uscat, \u015fi avea toate motivele s\u0103-\u015fi urmeze chemarea inimii \u00eendr\u0103gostite, 1900 nu a p\u0103r\u0103sit niciodat\u0103 vasul. Scena \u00een care r\u0103m\u00e2ne suspendat pe pasarela care lega vasul de continent, r\u0103m\u00e2ne memorabil\u0103. \u00cen final, a preferat s\u0103 fie aruncat cu uria\u015ful de fier \u00een aer dec\u00e2t s\u0103 pun\u0103 piciorul pe continent, la insisten\u021bele bunului s\u0103u prieten Max. Argumentul lui Danny este absolut fabulos, con\u0163in\u00e2nd \u00een el toate ingredientele unei superioare filosofii de via\u0163\u0103. \u00cen dialogul final, Danny \u00eei r\u0103spunde rug\u0103min\u0163ii lui Max de a p\u0103r\u0103si \u00eempreun\u0103 epava: \u201eTot ora\u015ful \u0103la… Nu-i po\u0163i vedea cap\u0103tul lui. Ora\u015ful acela \u00eentins avea totul \u00een afar\u0103 de cap\u0103t. Nu avea cap\u0103t. Ceea ce n-am v\u0103zut acolo era c\u0103 toat\u0103 chestia aia nu avea sf\u00e2r\u015fit… o claviatur\u0103 cu milioane \u015fi miliarde de clape care nu se sf\u00e2r\u015fesc niciodat\u0103… Claviatura e infinit\u0103. \u015ei dac\u0103 e infinit\u0103, atunci nu exist\u0103 nicio muzic\u0103 pe care s-o po\u0163i c\u00e2nta. Iar tu stai pe scaunul pe care nu trebuie. Pentru c\u0103 \u0103sta e pianul lui Dumnezeu. Cristoase, ai v\u0103zut str\u0103zile? Numai str\u0103zile erau cu miile! Cum s\u0103 te descurci? Cum s\u0103 alegi doar una din ele? Sau o femeie? O cas\u0103? O bucat\u0103 de p\u0103m\u00e2nt care s\u0103 fie a ta, o priveli\u015fte pe care s-o prive\u015fti, un fel de a muri? \u015ei toat\u0103 lumea aia l\u0103s\u00e2ndu-se cu toat\u0103 greutatea asupra ta… Nici m\u0103car nu \u015ftii de unde vine \u015fi c\u00e2nd se termin\u0103! Vreau s\u0103 zic, nu te temi niciodat\u0103 c\u0103 ai s\u0103 te spulberi \u00een buc\u0103\u0163i la g\u00e2ndul \u0103sta? La groaza c\u0103 trebuie s\u0103 tr\u0103ie\u015fti asta?\u201d
\n \u00cen compara\u0163ie cu ora\u015ful infinit (a se citi lumea infinit\u0103), finitatea pianului ofer\u0103 o alt\u0103 perspectiv\u0103 abord\u0103rii existen\u0163iale: \u201eS\u0103 lu\u0103m pianul, de exemplu. Clapele \u00eencep… \u015ei clapele se termin\u0103. \u015etii c\u0103 sunt 88. Nimeni nu poate s\u0103-\u0163i spun\u0103 altceva. Nu sunt infinite. Tu e\u015fti infinit! Iar pe clapele acelea, muzica pe care o c\u00e2n\u0163i este infinit\u0103. \u00cemi place asta. Cu asta pot s\u0103 tr\u0103iesc… M-am n\u0103scut pe vaporul \u0103sta. Iar lumea trecea pe l\u00e2ng\u0103 mine, dar dou\u0103 mii de oameni la un moment dat… Am avut dorin\u0163e aici… Dar nu mai multe dec\u00e2t \u00eenc\u0103peau \u00eentre pror\u0103 \u015fi pupa. \u00ce\u0163i c\u00e2ntai fericirea, dar nu la un pian infinit! \u00cen felul acesta am \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 tr\u0103iesc!\u201d.
\nDe cealalt\u0103 parte, filosoful devenirii intru fiin\u0163a, propune solu\u0163ii pentru destinele noastre c\u0103zute sub puterea generalului nimicitor, strivitor: \u201e\u00eenzestrat cu limita\u0163ia cea bun\u0103, omul porne\u015fte \u00een largul existen\u0163ei, unde \u00eel p\u00e2nde\u015fte, sub toate formele, limita\u0163ia cea rea. Se numesc nevoi ale omului limita\u0163iile ce limiteaz\u0103, iar libert\u0103\u0163i cele ce nu limiteaz\u0103… Un acela\u015fi con\u0163inut de via\u0163\u0103, omul \u00eel poate semnifica dup\u0103 o limita\u0163ie ori alta. E\u015fti aci, e\u015fti acum, e\u015fti a\u015fa – limita\u0163ii. \u00centotdeauna te afli prins \u00een ele oricare ar fi str\u0103lucirea a\u015fez\u0103rii tale, po\u0163i resim\u0163i dureros, ca o \u00eengr\u0103dire ireparabil\u0103, condi\u0163ia de fiin\u0163\u0103 limitat\u0103, sau, dimpotriv\u0103, po\u0163i vedea \u00een orice a\u015fezare toate promisiunile. Sub chipul libert\u0103\u0163ii de a fi, ea e nelimita\u0163ia oarb\u0103, nest\u0103p\u00e2nit\u0103\u201d.
\nContexte diferite, dar acela\u015fi text. Lotul omului e particularul. Pretutindeni \u00een jur, materii sensibile, unice \u00een felul lor, infinite \u00een genul lor. Nic\u0103ieri universalul, ca unul mare printre cei mici. C\u00e2nd omul, \u00een principiile sale sociale, a crezut c\u0103 a v\u0103zut, m\u0103car \u015fi \u00een vis, un asemenea general, cum ar fi cel al unei or\u00e2nduiri perfecte, i s-au dezl\u0103n\u0163uit toate limit\u0103rile. \u00cen loc s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 crescut de \u00eent\u00e2mpl\u0103rile zilei, el le-a aruncat pe toate \u00een inauntentic \u015fi s-a l\u0103sat confiscat de nerozia nest\u0103p\u00e2nit\u0103 a credin\u0163ei \u00een viitor. P\u00e2n\u0103 la e\u015fec nu au fost prea mul\u0163i ani de a\u015fteptat. Dar, dincolo de asta, recidivele vor mai fi. \u00centr-o form\u0103 sau alta, Pavel \u015fi Marx ne vor mai bate, zgomotos sau mai discret, la u\u015f\u0103 \u015fi vor mai promite de nenum\u0103rate ori t\u0103r\u00e2mul perfect \u2013 t\u0103r\u00e2mul generaliilor.
\n\u00cen asta, orice am ad\u0103uga \u00eenainte sau dup\u0103, se tr\u0103ie\u015fte drama noastr\u0103 cea mai autentic\u0103. Cum tr\u0103im, cum vie\u0163uim cu limitarea? O arunc\u0103m din drumul nostru, ca pe un gunoi, ca pe o piedic\u0103 sau ne aplec\u0103m o via\u0163\u0103 asupra ei, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-i prindem ce-ul? 1900 a ar\u0103tat c\u0103 se poate, c\u0103 se poate face din finitul p\u0103duchios infinitul cel mai bun pentru noi. Ce poate \u00eensemna o claviatur\u0103? Corzi, clape, pedale, ceva mai mult lemn… toate num\u0103rabile \u00een orice sistem de num\u0103rare. Dar dincolo de ele, vocea nelimit\u0103rii. Cine poate s\u0103 g\u0103seasc\u0103 \u00een clip\u0103 secunda demiurgic\u0103, acela a g\u0103sit. \u015ei c\u00e2nd g\u0103se\u015fti, nici chiar moartea nu te mai poate speria. \u00ce\u0163i cedezi toate vie\u0163ile posibile din s\u00e2nul abstractului general pe ceva at\u00e2t de trec\u0103tor ca via\u0163a de fiecare zi.
\nDar cu nelimitarea, cu nelimitarea cum tr\u0103im? Vindem tot \u015fi plec\u0103m \u00eentr-o c\u0103l\u0103torie f\u0103r\u0103 busol\u0103 \u015fi harta, \u00eenc\u0103rca\u0163i doar cu o doz\u0103 infinit\u0103 de indiferen\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de toate nimfele care ne-ar putea \u00eentoarce din drum?
\nDespre cum se revars\u0103 \u00eentr-o limb\u0103 un poem sau o oper\u0103, de ajungem to\u0163i s-o iubim ca pe o revela\u0163ie a cerului… Despre cum devine istorie un eveniment m\u0103runt, t\u0103ind, leg\u00e2nd alte \u015fi alte istorii… aici povestea particularului devenit universal ne poate da cea mai edificatoare spunere.
\nC\u00e2nd vara e la \u00eenceput, prim\u0103vara tr\u0103ie\u015fte cea mai mare nelini\u015fte din istoria ei proxim\u0103. \u015etie c\u0103 a fost doar prima… cine s\u0103-\u015fi mai aminteasc\u0103 de prima? L\u0103s\u0103m \u00eenceputurile \u00een urm\u0103 ca o c\u0103ma\u015f\u0103 de \u015farpe. Privim mereu \u00eenainte. Mereu mai departe, tot mai departe… A\u015fa am \u00eenceput, vorbind despre prim\u0103vara care se tope\u015fte \u00een c\u0103ldura verii. Dar prim\u0103vara e… prim\u0103var\u0103. Sunt primele flori, primii muguri… e at\u00e2ta \u00eenceput \u015fi at\u00e2ta sf\u00e2r\u015fit \u00een ea \u00eenc\u00e2t cea mai hegelian\u0103 vedere a disolu\u0163iei din lume \u00eemi pare mie c\u0103 n-a priceput nimic din ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu adev\u0103rat \u00een \u015fi prin ea. Individualul poate deveni general. \u00cen gena sa \u00ee\u015fi are bagheta de mare\u015fal. Dac\u0103 vom r\u0103m\u00e2ne la soldat, s\u0103 ne bucur\u0103m \u00eempreun\u0103 cu el de comorile din rani\u0163\u0103, sau ne vom a\u015feza pe scaunul cel mare, deasupra lumii, asta numai povestea fiec\u0103ruia dintre noi o va spune…<\/p>\n


\nMihaela MALEA STROE<\/strong>
\n\"\"

Poemul cuvintelor iubitoare ca pruncii<\/strong><\/p>\n

Iubite, \u00eemi las cuvintele s\u0103 vin\u0103 la tine!
\nLe-am tot prigonit, le-am tot z\u0103vor\u00e2t,
\nAm \u00eencercat s\u0103 le \u021bin de ur\u00e2t,
\nBa \u00een pivni\u021b\u0103, ba \u00een pe\u0219ter\u0103, ba \u00eentr-o colivie aurie,
\n\u00centr-un iatac drapat cu m\u0103tase \u0219i catifea.
\nLe-am dojenit adesea,
\nP\u00e2n\u0103 \u00een ziua c\u00e2nd, nestingherit,
\nA privit soarele \u00eenapoi, dinspre asfin\u021bit.
\nCuvintele
\nN-au \u00eencetat s\u0103 r\u0103sar\u0103, s\u0103 creasc\u0103 rotund,
\n\u00cen corol\u0103 de floare nemaiv\u0103zut\u0103,
\n\u00cen tril de pas\u0103re nemaiauzit\u0103,
\n\u00cen poveste nemaipovestit\u0103…
\nN-au \u00eencetat s\u0103 fie,
\nM\u0103rg\u0103ritare \u00een c\u0103u\u0219 de scoic\u0103 sidefie.<\/p>\n

Sunt cuvinte nest\u0103vilite \u2013 iubitoare ca pruncii
\n\u0218i, aidoma lor, lipsite de griji,
\nNe\u0219tiutoare, inocente, neast\u00e2mp\u0103rate,
\nCu sufletul, mai \u00eent\u00e2i, scrut\u0103toare.<\/p>\n

Uneori r\u00e2d, cristalin, alintate,
\nAlteori pl\u00e2ng, sc\u00e2ncesc \u00een somn
\nDe-o durere nel\u0103murit\u0103, str\u0103in\u0103.
\nUneori viseaz\u0103 \u00een locul meu, al t\u0103u, al cuiva…<\/p>\n

Deseneaz\u0103 pe caldar\u00e2m, pe pere\u021bi, pe unde-apuc\u0103,
\nTot felul de doruri, \u00een form\u0103 de cuib de r\u00e2ndunic\u0103 sau
\n\u00cen form\u0103 de cerc de lumin\u0103 \u00eenchis
\n\u2013 pierdut de un \u00eenger-copil aplecat s\u0103 bea ap\u0103
\nde la vreun izvor din paradis \u2013
\nDor \u00een form\u0103 de miez dulce \u0219i de coaj\u0103 amar\u0103 de nuc\u0103.<\/p>\n

Se joac\u0103 \u2013 de-a prinselea, de-a v-a\u021bi ascunselea \u2013
\n\u00cen cele patru z\u0103ri ale inimii mele,
\nPrea str\u00e2mte z\u0103ri \u0219i prea cu z\u0103brele…<\/p>\n

Am ie\u0219it azi afar\u0103, \u00een pridvor, iubite,
\n\u0218i-mi las cuvintele s\u0103 vin\u0103 la tine!<\/p>\n

R\u00e2nduie\u0219te-le, ocrote\u0219te-le tu cumva,
\nAd\u0103poste\u0219te-le \u00eentr-un potir de safir,
\nSau \u00eentr-un anotimp alb, \u00eenc\u0103p\u0103tor,<\/p>\n

… P\u00e2n\u0103 la cea de-a doua venire a ta.<\/p>\n


\nDiana VRABIE<\/strong>
\n\"\"

Literatura de m\u0103rturisire: \u00eentre bovarism \u015fi autenticitate<\/strong><\/p>\n

\tSituat\u0103 la periferia literaturii \u015fi comp\u0103timit\u0103 constant pentru \u201cdiscriminarea\u201d sa \u00een raport cu suratele superioare, literatura de m\u0103rturisire c\u00ee\u015ftig\u0103 tot mai mult teren, sfid\u00eend canoanele \u015fi canton\u00eend aten\u0163ia antropologilor, psihologilor, filosofilor, litera\u0163ilor etc., revan\u015f\u00eendu-se, astfel, pentru anii de t\u0103cere, c\u00eend unicul spa\u0163iu rezervat \u00eei era sertarul.
\nBeneficiind de mai multe nume \u015fi f\u0103r\u0103 a avea unul \u201ccanonizat\u201d, aceast\u0103 literatur\u0103 r\u0103m\u00eene \u00een continuare \u00een c\u0103utarea identit\u0103\u0163ii sale, elementele c\u0103reia se profileaz\u0103 undeva \u00eentre literatura de m\u0103rturisire, paraliteratur\u0103, literatur\u0103 f\u0103r\u0103 fic\u0163iune, literatur\u0103 a biograficului, literatur\u0103 a existen\u0163ei autorului, literatur\u0103 subiectiv\u0103, literatur\u0103 a confesiunii, scriitur\u0103 intim\u0103, literatur\u0103 secund\u0103 etc. Dincolo de aceast\u0103 list\u0103, care risc\u0103 s\u0103 devin\u0103 interminabil\u0103, opt\u0103m nepreten\u021bios pentru conceptul de literatur\u0103 de m\u0103rturisire, \u00eentruc\u00eet, \u00een chip evident, orice jurnal, memorial, autobiografie, coresponden\u0163\u0103, interviu con\u0163in o m\u0103rturisire.
\nSubiectiv\u0103, intim\u0103, documentar\u0103, literatura de m\u0103rturisire \u00ee\u015fi contureaz\u0103 profilul din apelurile autenticit\u0103\u0163ii spre consecven\u0163\u0103, sinceritate, spontaneitate, naturale\u0163e, confesiune, construindu-\u015fi \u00een timp propria poetic\u0103. Evolu\u0163ia spectaculoas\u0103 a \u015ftiin\u0163ei \u015fi tehnicii a modificat \u015fi ea fundamental orizontul existen\u0163ial al fiin\u0163ei umane. Intima conjugare a acestor aspecte ale vie\u0163ii motiveaz\u0103 odat\u0103 \u00een plus apetitul pentru m\u0103rturii document, iar criza rela\u0163iei fic\u0163iune-document pune \u00een discu\u0163ie formele consacrate ale literaturii fic\u0163ionale. Totodat\u0103, interesul necondi\u0163ionat pentru literatura biografic\u0103 vine dintr-o reevaluare a statutului autorului, proiec\u0163ie care, declarat\u0103 anterior e\u015fuat\u0103, revine ferm \u00een substan\u0163a textului. \u201eLiteratura \u00eens\u0103\u015fi repune \u00een circula\u0163ie o ap\u0103sat\u0103 tendin\u0163\u0103 de personalizare a discursului prin inser\u0163ia de detalii biografice, pe de o parte, de reliefare metadiscursiv\u0103 a instan\u0163ei auctoriale, pe de cealalt\u0103\u201d.
\nChiar \u00een absen\u0163a unui ,,nume de botez\u201d omologat, acest tip de literatur\u0103 invadeaz\u0103 spectaculos rafturile libr\u0103riilor, anagaj\u00eendu-se \u00eentr-o competi\u0163ie ferm\u0103 cu speciile canonizate. Minunat\u0103 revan\u015f\u0103 a ,,autorului eliminat din ecua\u0163ie\u201d, vorba lui Eugen Simion, literatura de m\u0103rturisire r\u0103m\u00eene un segment ce \u00ee\u015fi seduce necondi\u0163ionat cititorii. Autorii, la r\u00eendul lor, s\u00eent genero\u015fi. Iau la \u00eent\u00eemplare c\u00eeteva titluri de scriitur\u0103 intimist\u0103, de dat\u0103 recent\u0103, dintr-un plamares mult mai amplu: A\u0219a a fost s\u0103 fie de Barbu Oll\u0103nescu-Orendi, Amintirile unei nonagenare de Antoaneta Ralian, Memoriile Principelui Nicolae \u0218u\u021bu de Nicolae \u0218u\u021bu, Scriitor \u00een comunism (ni\u0219te amintiri) de \u0218tefan Agopian, Exilul: via\u021ba \u00een fragmente de Gina Stoiciu, Memorii din biblioteca ideal\u0103 de Bogdan Suceav\u0103, Despre interior-exterior. Gellu Naum \u00een dialog cu Sanda Rosescu, Mic jurnal cu amintiri de Nadia Anghelescu, Cutia cu maimu\u0163e. Jurnal de R\u0103svan Popescu \u0219i exemplele pot continua cu \u00eenver\u0219unare.
\nJurnale, confesiuni, amintiri retr\u0103ite prin scris, interviuri, autobiografii necenzurate, coresponden\u0163e, eseuri autobiografice, convorbiri eclipseaz\u0103, observ\u0103m, non\u015falant literatura de fic\u0163iune. Editurile concureaz\u0103 zelos \u00een ini\u021bierea colec\u021biilor de literatur\u0103 biogarfic\u0103. Dac\u0103 editura Humanitas men\u021bine extrem de productiv colec\u021bia \u201eMemorii, jurnale, c\u0103l\u0103torii\u201d, care vine s\u0103 satisfac\u0103 intersul constant al cititorilor pentru literatura memorialistic\u0103, Polirom \u00eenregistreaz\u0103 chiar c\u00eeteva colec\u021bii de acest gen. E vorba de \u201eEco-grafii\u201d, dar \u0219i de o colec\u021bie de dat\u0103 mai recent\u0103, \u201eMemoria\u201d.
\nSuficient de eterogen\u0103, literatura biograficului se sustrage clasific\u0103rilor punctuale, revendic\u00eendu-\u015fi un conglomerat de specii, \u00eentre care \u00eent\u00eeietatea o de\u0163ine autobiografia, diaristica, memorialistica \u015fi coresponden\u0163a, a c\u0103rei avocat\u0103 se declar\u0103. Aflate sub imperiul inavuabilului \u015fi susceptibile de a leza imaginea contemporanilor peste limitele admise, vorba lui Paul Cernat, speciile intimiste reprezint\u0103 \u00een continuare o sfer\u0103 incomod\u0103, acceptat\u0103 cu rezerve \u015fi tratat\u0103 ca limitrof\u0103.
\nDac\u0103 jurnalele, memoriile, autobiografiile au reu\u015fit \u00een ultimele decenii s\u0103 ias\u0103 din sfera paraliteraturii, fiind omologate inclusiv printr-o aten\u0163ie sporit\u0103 din partea criticilor literari, coresponden\u0163a mai are de \u00eenfruntat numeroase prejudec\u0103\u0163i \u201ecanonizate\u201d. De vin\u0103, \u00een parte, unele coresponden\u0163e ce au compromis genul, \u00een parte, reticen\u0163a ce mai planeaz\u0103 asupra unei specii \u201ede frontier\u0103\u201d, dar \u015fi ambiguit\u0103\u0163ile teoreticienilor, ce fr\u00eeneaz\u0103 delimit\u0103rile punctuale \u00eentre coresponden\u0163\u0103 \/ literatur\u0103 epistolar\u0103; coresponden\u0163\u0103 intim\u0103\/extim\u0103, coresponden\u0163\u0103 documentar\u0103\/autentic\u0103\/fic\u0163ional\u0103\/conven\u0163ie epistolar\u0103; epistolieri \u015fi epistolari etc. Numeroase probleme r\u0103m\u00een \u00een continuare deschise, a\u015ftept\u00eendu-\u015fi solu\u0163ionarea, cum ar fi, moralitatea public\u0103rii \u015fi coment\u0103rii coresponden\u0163ei intime a unor persoane, care nu au inten\u0163ionat niciodat\u0103 s\u0103-\u015fi fac\u0103 publice am\u0103nuntele vie\u0163ii intime; evaluarea autocenzur\u0103rii \u015fi, respectiv, a gradului de sinceritate a celui care aduce \u00een aten\u0163ia publicului epistolarul; hotarul fluctuant dintre literaritate \u015fi nonliteraritate; tipul matricei comunica\u0163ionale de care ar apar\u0163ine etc.
\nInteresul sporit fa\u0163\u0103 de universul interior, nedisimulat, tendin\u0163a reflect\u0103rii experien\u0163ei unice, dar \u0219i exhibarea acesteia, preocuparea pentru descoperirea propriei individualit\u0103\u0163i determin\u0103 l\u0103rgirea necontenit\u0103 a frontierelor literaturii de m\u0103rturisire, reprezentat\u0103 ast\u0103zi deja \u0219i de dialoguri, amintiri, eseurile biografice, dimpreun\u0103 cu pletora de formule deviante, precum interviurile, convorbirile, evoc\u0103rile ale oamenilor ilu\u015ftri, portretele etc. Specii \u00eenrudite, acestea au \u00een comun a\u0219a-zisul paradis al toleran\u0163ei reciproce, care permite fuzionarea fic\u021biunii cu non-fic\u021biunea, a autenticit\u0103\u021bii cu bovarismul, \u00eentr-un joc al apropierii-dep\u0103rt\u0103rii de biografic.
\nGen hibrid, literatura de m\u0103rturisire r\u0103m\u00eene un teren al tuturor \u015fi al nim\u0103nui \u00een acela\u015fi timp, neput\u00eendu-se riguros stabili c\u00eet din scriitura intimist\u0103 reprezint\u0103 istorie tr\u0103it\u0103 \u015fi c\u00eet literatur\u0103, e o problem\u0103 care trebuie c\u0103utat\u0103 \u00een \u00eensu\u0219i actul creativ. Larga deschidere a literarului c\u0103tre zone limitrofe e pe deplin justificabil\u0103 istoric. De altfel, pentru cei care mai pun la \u00eendoial\u0103 dreptul acestor specii de a fi calificate drept literare, e de reamintit faptul c\u0103 \u00eensu\u015fi conceptul de \u201eliteratur\u0103\u201d e cu mult mai imprecis dec\u00eet cel actual, ceea ce afecteaz\u0103 distribu\u021bia intern\u0103 a genurilor. Ba mai mult, \u201egrani\u0163ele genurilor s\u00eent instabile\u201d , \u00eentruc\u00eet nu exist\u0103 deocamdat\u0103 un criteriu definitiv al ordon\u0103rii lor \u00een condi\u0163iile evolu\u0163iei permanente a conceptului de literatur\u0103. \u201eNu numai \u201etopografia genurilor\u201d se modific\u0103 \u00een func\u0163ie de felul \u00een care evolueaz\u0103 modul de a \u00een\u0163elege \u201eliteratura\u201d, ca pe un set coerent de produse sau de practici culturale, ci \u015fi definirea \u201eliterarului\u201d fluctueaz\u0103 \u00een raport cu solidarit\u0103\u0163ile \u015fi ierarhiz\u0103rile percepute \u00eentre diferite tipuri de discurs\u201d. Dihotomia fic\u0163ional-nonfic\u0163ional r\u0103m\u00eene una din formulele privilegiate de punere \u00een discu\u0163ie a problemelor centrale ale literaturii: natura, esen\u0163a, hotarele \u015fi vecin\u0103t\u0103\u0163ile acesteia.
\nInutil s\u0103 preciz\u0103m c\u0103 nu toat\u0103 literatura de m\u0103rturisire are valoare estetic\u0103, chiar dac\u0103 ea \u0163ine de sfera literarit\u0103\u0163ii. \u00cen m\u0103sur\u0103 decisiv\u0103 responsabil se dovede\u015fte autorul, care are sau nu voca\u0163ie artistic\u0103, este un narator \u201cnaiv-st\u00eengaci\u201d sau ,,plicticos-metodic\u201d. ,,Unii memoriali\u015fti au voca\u0163ia sintezei, fiind mai aproape de condi\u0163ia istoriografului, al\u0163ii s\u00eent anali\u015fti prin excelen\u0163\u0103, fiind mai aproape de litera\u0163i. C\u0103 exist\u0103 o tratare con\u015ftient sau involuntar literar\u0103, acest lucru nu \u0163ine de autenticitatea \u015fi sinceritatea transcrierii, experien\u0163ei, ci de temperamentul estetic al memorialistului\u201d.
\n\u00cencerc\u00eend s\u0103 \u00eei defineasc\u0103 specificul, cu c\u00eeteva decenii bune \u00een urm\u0103, Silvian Iosifescu distingea, \u00een Literatura de frontier\u0103, dou\u0103 mari categorii ale literaturii de grani\u021b\u0103: literatura m\u0103rturisirilor, c\u0103reia \u00eei apar\u0163in memoriile, amintirile, coresponden\u0163a, jurnalul intim \u015fi literatura de c\u0103l\u0103torie (jurnalul de bord \u015fi \u00eensemn\u0103rile de c\u0103l\u0103torie). Aceste delimit\u0103ri se dovedesc inoperante, c\u00eend autorii, voluntar sau involuntar, se decid s\u0103 l\u0103rgeasc\u0103 \u201efrontierele literaturii de frontier\u0103\u201d. Jurnalul fericirii de N. Steinhardt este o carte situat\u0103 la hotarul dintre memorii \u015fi jurnalul intim. \u00cen ultimii ani tot mai greu vom atesta formule \u201epure\u201d ale unor specii intime. Daniel Cristea-Enache \u00een Cinematograful gol (2011) face reportaj \u00eentr-un jurnal mai mult sau mai pu\u0163in intim. Doina Uricariu, \u00een Maxilarul inferior (2010) opteaz\u0103 pentru \u00eempletirea amintirilor cu registrul afectiv al convorbirilor de la Versoix cu Regina Ana. Livius Cioc\u00e2rlie \u00een & comp (2003) face s\u0103 coexiste, \u00eentr-o sintez\u0103 spectacular\u0103, paginile de jurnal cu autobiografia indirect\u0103, confesiunea patetic\u0103 cu arheologia subiectiv\u0103. Tonul acestor bulvers\u0103ri fracturiste a fost dat \u00eenc\u0103 de Confesiunile lui J.Jacques Rousseau, care dizolvau \u00eentr-un aliaj complex elemente de autoportret cu memorialul, autobiografia, medita\u0163ia, moral\u0103, jurnalul intim etc. Ba mai mult, asist\u0103m chiar de la \u00eenceputurile literaturii noastre la un mixaj de formule, care \u00eembin\u0103 nu doar elemente ale diverselor specii intime, ci chiar elemente ale genurilor literare, \u00een sens clasic. Aici s-ar include mixajul paremiologic din P\u00eecal\u0103 \u015fi T\u00eendal\u0103; m\u0103rturiile turistice din Plimbare sau B\u0103ile de la Ems, sau \u201emicrostudiile\u201d filologice sau istorice din Negru pe alb ale lui Costache Negruzzi. La fel stau lucrurile \u015fi cu o seam\u0103 de scrisori ale lui Ghica, de evoc\u0103ri ale lui Alecu Russo (Studie moldovan\u0103, Amintiri) sau cele ale lui M. Kog\u0103lniceanu (Nou chip de a face curte).
\n\u00cen mod esen\u0163ial, orice jurnal, coresponden\u0163\u0103, autobiografie, amintire constituie confesiuni ale autorului. \u00cen acest fel despre literatura m\u0103rturisirilor trebuie s\u0103 discut\u0103m ca despre orice alt\u0103 literatur\u0103, aplic\u00eend acelea\u015fi exigen\u0163e. Cu at\u00eet mai mult, cu c\u00eet literatura confesiv\u0103, ca \u015fi literatura de fic\u0163iune, presupune un num\u0103r de conven\u0163ii, care se repet\u0103. Procesul actual al transform\u0103rii estetice pretinde ca o m\u0103rturisire s\u0103 fie f\u0103cut\u0103 cu cel mai mic procent de deghizare, presupun\u00eend o \u00eennoire radical\u0103 a literaturii nu numai \u00een con\u0163inutul tematic, dar \u015fi \u00een mijloacele artistice. Av\u00eend \u00een vedere c\u0103 orice scriitur\u0103 intim\u0103 cocheteaz\u0103 cu formula autenticit\u0103\u0163ii, gradul de sinceritate, spontaneitate r\u0103m\u00een\u00eend greu de stabilit, verosimilitatea devine \u015fi \u00een acest caz un criteriu de evaluare. Ceea ce conteaz\u0103 \u00een mod decisiv este iluzia versomilit\u0103\u0163ii \u015fi for\u0163a seduc\u0163iei, poate chiar \u00een detrimentul autenticit\u0103\u0163ii \u00een accep\u0163ie obiectiv\u0103.<\/p>\n

1. Papadima, Liviu, Literatur\u0103 \u015fi comunicare. Rela\u0163ia autor-cititor \u00een proza pa\u015foptist\u0103 \u015fi postpa\u015foptist\u0103, Polirom, 1999, p. 19.
\n 2. Sasu, Aurel, Retorica literar\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, Bucure\u0219ti, Minerva, 1976, p.241
\n 3. Papadima, op. cit., p. 78.
\n 4. Cesereanu, Ruxandra, Gulagul \u00een con\u015ftiin\u0163a rom\u00e2neasc\u0103. Memorialistica \u015fi literatura \u00eenchisorilor \u015fi lag\u0103relor comuniste, Bucure\u015fti, Polirom, 2005, pp. 12-13.<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Christian CR\u0102CIUN FILMUL CA RUG\u0102CIUNE \u201eArta este capacitatea de a crea, este reflectarea \u00een oglind\u0103 a gestului creatorului. Noi, arti\u015ftii,<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18636"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=18636"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18636\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18642,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18636\/revisions\/18642"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=18636"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=18636"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=18636"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}