{"id":18523,"date":"2022-07-02T12:26:04","date_gmt":"2022-07-02T09:26:04","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18523"},"modified":"2022-07-02T12:26:04","modified_gmt":"2022-07-02T09:26:04","slug":"spatii-culturale-nr-35-5","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18523","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 35 (5)"},"content":{"rendered":"

Nicolae BRATU <\/strong>
\n\"\"

Rondelul vorbelor de\u015farte
\nVorbe \u00een v\u00e2nt, slove de\u015farte
\nAm pus pe foaie \u00een zadar
\nS\u0103 \u00ee\u0163i slujeasc\u0103, prima \u00eentre Arte,
\n\u015ei sufletul s\u0103 \u00ee\u0163i aduc\u0103-n dar.<\/p>\n

Prea mic mi-e sim\u0163ul, prea departe
\nSe-arat\u0103 g\u00e2ndul-avatar,
\nC\u0103ci vorbe-n v\u00e2nt, slove de\u015farte
\nAm pus pe foaie \u00een zadar.<\/p>\n

Se-adun\u0103 r\u00e2nd pe r\u00e2nd \u00een carte,
\nCa-n cuf\u0103rul unui avar,
\nCuvinte dragi, cuvinte-aparte,
\nLe pre\u0163uiesc, le num\u0103r, dar
\nSunt vorbe-n v\u00e2nt, slove de\u015farte… <\/p>\n


\nRondelul g\u0103rii pustii\u2026<\/strong><\/p>\n

Sunt \u00een gara unde trenul nu opre\u015fte,
\nCeasul pe peron a stat de mult;
\nPrintre linii doar mohorul cre\u015fte
\nLampa spart\u0103 m\u0103 prive\u015fte mut.<\/p>\n

Trece noaptea, ziua se ive\u015fte,
\nTotul e \u00eencremenit demult\u2026
\nSunt \u00een gara unde trenul nu opre\u015fte,
\nCeasul pe peron a stat de mult;<\/p>\n

De aici nimic nu mai porne\u015fte,
\nSentiment de-ncremenit tumult,
\nTimpul pare c\u0103 nu se clinte\u015fte
\n\u015ei m\u0103-ntreb de sunt aici de mult\u2026<\/p>\n

Sunt \u00een gara unde trenul nu opre\u015fte\u2026 <\/p>\n


\nFantasme<\/strong><\/p>\n

Vorbe\u015fte-mi! Vorbe\u015fte-mi acum!
\nSpune-mi deschis tot ce-\u0163i trece prin minte
\nArat\u0103-\u0163i aici vorbirea cuminte
\nSau strig\u0103, arat\u0103-te f\u0103r\u0103-de-minte!
\nScoate din suflet \u015fi ur\u0103 \u015fi vin\u0103
\n\u015ei vin\u0103-n de\u015fertul de oseminte
\nS\u0103 vorbim\u2026 s\u0103 vorbim de eroi \u015fi morminte
\nAscun\u015fi \u00een cuvinte, \u00een necuvinte\u2026
\nM\u0103 minte, te rog, m\u0103 minte!
\nAscult\u0103 ruga-f\u0103r\u0103-cuvinte
\nCe urc\u0103 \u00een vine ca lava fierbinte.
\n\u00cen rime s\u0103 pierdem controlul, \u00een minte
\nAv\u00e2nd fantasmele dragi ce-\u015fi doresc s\u0103 ne-alinte
\nCu sev\u0103 de dor \u015fi aduceri-aminte\u2026 <\/p>\n


\nRondelul ritmului interior <\/strong><\/p>\n

Mi-e dor de ritm \u015fi armonie,
\nLe aflu doar \u00een c\u00e2nt \u015fi-n vers
\n\u015ei din extaz \u00een agonie
\nTrec, ne\u015ftiind al lumii mers: <\/p>\n

Azi sunt cuprins de veselie
\n\u015ei-apoi amare lacrimi v\u0103rs;
\nMi-e dor de ritm \u015fi armonie,
\nLe aflu doar \u00een c\u00e2nt \u015fi-n vers. <\/p>\n

C\u00e2nd totu-n jur e nebunie,
\nAbia schi\u0163ez un z\u00e2mbet \u015fters
\n\u015ei-ncerc timid o ironie,
\nPrimind in schimb un r\u00e2s pervers..
\nMi-e dor de ritm si armonie…<\/p>\n


\nLucia D\u0102R\u0102MU\u015e<\/strong>
\n\"\"

C\u00e2t un copil de mic <\/strong><\/p>\n

E lumina ce-n gura mea adoarme
\nde apele energetic limfatice
\nlua\u021bi, lua\u021bi \u015fi be\u021bi \u015fi sp\u0103la\u021bi-v\u0103 ochii
\nde culcat nu m-am culcat cu nici un b\u0103rbat
\npute\u021bi gusta din trupul meu nears de
\npatimile iubirii. Ce cuv\u00e2nt! C\u00e2t Dumnezeu de mare
\nCe Dumnezeu, c\u00e2t un copil de mic
\nCe mic \u00eenoat\u0103 \u00een apele energetic \u2013 limfatice
\nveni\u021bi, lua\u021bi, m\u00e2nca\u021bi! Trupul meu este de
\np\u00e2ine cald\u0103. nu-l pot atinge dec\u00e2t pruncii
\napoi adorm vis\u00e2nd la \u2026.visul de
\nEnt-Fernung
\nAm avut un tat\u0103 spune primul pe\u015fte-copil
\n\u00eenota \u00een Ent-Fernung
\nEnt-Fernung, Ent-Fernung, Ent-Fernung
\nAm avut un tat\u0103 spune al doilea pe\u015fte \u2013 copil
\n\u00eenota \u00een esti gar einai
\nesti gar einai; esti gar einai; esti gar einai
\nam avut un tat\u0103 spune al treilea pe\u015fte-copil
\n\u00eenota \u00een \u201cceva\u201d, \u201cce-va\u201d, \u201cc-e-v-a\u201d
\nnu-l vedea nimeni afar\u0103 de fiin\u021ba pe\u015fte-copil
\ntat\u0103l meu, le-am replicat celor trei pe\u015fte -copil
\ntat\u0103l meu \u00eempr\u0103\u015ftie unde de lumin\u0103 \u00een lume
\npe oriunde m\u0103 duc \u00eemi adulmec\u0103 pa\u015fii
\n\u00eemi num\u0103r\u0103 lacrimile din jurnal
\nCe anume este Ent-Fernung, Ent-Fernung, Ent-Fernung
\nce logos s\u0103-nsemne esti gar einai; esti gar einai; esti gar einai
\ndar ,,ceva\u201d, ,,ce-va\u201d, ,,c-e-v-a\u201d?
\nal meu tat\u0103 \u2014
\ne lumina ce-n gura mea adoarme
\nde apele energetic-limfatice
\nlua\u021bi, lua\u021bi \u015fi be\u021bi \u015fi sp\u0103la\u021bi-v\u0103 ochii
\nde culcat nu m-am culcat cu nici un b\u0103rbat
\npute\u021bi gusta din trupul meu nears de
\npatimile iubirii. Ce cuv\u00e2nt! C\u00e2t Dumnezeu de mare
\nCe Dumnezeu c\u00e2t un copil de mic
\nTat\u0103l meu e v\u00e2n\u0103tor
\nv\u00e2neaz\u0103 energiile mele neuronale
\nprin pere\u021bi descentra\u021bi de vecini
\ntat\u0103l meu vrea s\u0103 arate c\u0103
\n,,et pondus, et colorem, et alias omnes
\neiusmodi qualitates
\nque in materia corpora sentiuntur,
\nex ea tolli posse, ipsa integra remanente:
\nunde sequitur, a nulla ex illis eius
\nnaturam dependere\u201d
\nsirenele nu ajung \u00een copacul cu azalee!<\/p>\n


\nGustul de a fi<\/strong>
\n In memoriam Petru Poant\u0103<\/em><\/p>\n

\u00cemi amintesc –
\nmai sus de casa bunicii,
\npe deal, cresc mormintele
\nzeificate sub z\u0103pezile amintirii
\nclopotul sun\u0103 a \u00eent\u00e2lnire. mor\u021bii cu
\nviii se privesc paralel
\nprintre lacrimi
\neu copil. \u015ftiu s\u0103 m\u0103 mir
\nmu\u015fc dintr-un m\u0103r
\ncrescut din trupul bunicului
\ncoco\u0219ul \u00eent\u00e2rziat c\u00e2nt\u0103 a lep\u0103dare
\namiaza-i fierbinte de ger
\ncimitirul e-n s\u0103rb\u0103toare
\neu copil. gust cu nesa\u021b din
\ntrupul bunicului m\u0103r.
\n\u00eemi amintesc –
\niarna p\u0103m\u00e2ntul miroase
\na f\u0103r\u00e2me de buze \u0219i ochi
\na gutui de ghea\u021b\u0103-nflori\u021bi
\na f\u00e2n aburind sub iesle de prunc
\nla morm\u00e2ntul bunicului cre\u0219te un m\u00e3r
\ncu ochii-l cuprind \u00een bra\u021be \u015fi-mi spun
\ntu ai crescut, bunicule, \u00een esen\u021be
\ncare m\u0103 cheam\u0103
\nvoi fi \u0219i eu c\u00e2ndva miros \u0219i gust \u00een iarn\u0103
\nacum \u0219tiu doar s\u0103 m\u0103 mir!<\/p>\n


\n… \u0219i ele s-au \u00eendr\u0103gostit<\/strong><\/p>\n

r\u0103t\u0103cesc din liter\u0103 \u00een liter\u0103, virgulele \u00ee\u0219i au \u0219i ele rostul lor
\nm\u0103 fac s\u0103-l \u00een\u021beleg pe poetul care m\u0103 \u00eentreab\u0103:
\nce alegi: sexul, ideea – tragedia greac\u0103 \u00eei spun
\nse joac\u0103 acum \u00een palmele mele. sunt Electra, Alcesta \u0219i…
\ntoat\u0103 nebunia la un loc, din\u021bii ei mu\u0219c\u0103 din mine…
\n\u00ee\u021bi simt halatul alb de medic \u0219i tr\u0103iesc atunci
\natunci c\u00e2nd eram nebun\u0103, atunci c\u00e2nd eram nebun\u0103
\natunci c\u00e2nd eram nebun\u0103, atunci c\u00e2nd eram nebun\u0103
\na\u0219 da tragedia greac\u0103, se joac\u0103 acum \u00een palma mea
\npentru …..
\nma\u0219ina merge f\u0103r\u0103 oprire, pe scaunul de-al\u0103turi nu e\u0219ti tu
\ne poetul – eu aleg sexul, \u00eemi spune el
\nf\u0103r\u0103 s\u0103 vad\u0103 c\u0103-n tragedia greac\u0103 din palma mea
\nte-am \u00eenghesuit \u00een aluni\u021ba din palma dreapta, jos
\neu stau \u00eenalt\u0103 ca \u00een\u0103l\u021bimea lui Ovidius
\nad\u00e2ncit \u00een flaconul cu esen\u021ba iubirii
\neu stau \u00eenalt\u0103 \u0219i semea\u021b\u0103 ca Dante \u0219i dirijez
\ntragedia cu r\u00e2s sardonic din infern
\nnumai tu nu te intersectezi cu linia ad\u00e2nc\u0103 a destinului.
\nsur\u00e2d. miros de b\u0103utur\u0103 ieftin\u0103. autocarul cu poe\u021bi pentru congres
\n…..\u0219i eu….eu… haina lupului de step\u0103 m\u0103 str\u00e2nge \u00een mine
\nsufletul mi-e ca p\u00e2inea muceg\u0103it\u0103 din care Christos nu se na\u0219te
\nfilmul se deruleaz\u0103 \u00een mintea mea, m\u0103 sp\u0103l \u00een fiecare Ozan\u0103
\nar\u0103tat\u0103 cu gra\u021bia \u00eendr\u0103gostitului de poet pe geam
\neu imaginez scena, o dreg a\u0219a cum se cuvine c\u0103 nu el
\nci buzele tale al\u0103turate de ale mele-mi deschid u\u0219a
\nspre apa pl\u0103cerii
\nma\u0219ina \u00eenghite drumul cu gropi spre lacul cu nuferi galbeni
\npe str\u0103zi magazine cu gratii, b\u0103utur\u0103, be\u021bivi…
\n\u0219i doi poe\u021bi unul l\u00e2ng\u0103 altul dorind fiecare c\u00e2te-o iubire
\nalt\u0103 \u0219i alt\u0103 iubire, virgulele celor dou\u0103 poeme
\n\u00eenchipuite de cei doi se privesc…
\niau din saco\u0219\u0103 tratatul de medicin\u0103 \u0219i-l \u00eengurgitez cu nesa\u021b
\nsper ca vreo boal\u0103 scris\u0103 acolo s\u0103 se aga\u021be de mine. a\u0219a virgulele
\ntextelor noastre – gastroenterologicpoetice – s-ar putea \u00eendr\u0103gosti
\nm\u0103car ele… sau poate noi???<\/p>\n


\nCarmena<\/strong><\/p>\n

Numele meu este
\nCarmena Huagita Octando Mariho Santala
\nam p\u0103rul lung pe care-l pot lega cu
\n\u0219apte b\u0103rba\u021bi de trupul meu
\nca portocala ciocolatie
\ntrupul meu miroase a cafea zdren\u021buit\u0103
\npe nisipul Saharei \u00een mijlocul verii
\nnumele meu este
\nCarmena Huagita Octando Mariho Santala
\nmuzica numelui meu este c\u00e2ntat\u0103
\nde din\u021bii a \u0219apte b\u0103rba\u021bi
\nminune \u0219apte a lumii
\nopt –
\nnum\u0103r sacru!
\nCarmena Huagita Octando Mariho Santala
\nCarmena Huagita Octando Mariho Santala
\nel mi-a c\u00e2ntat
\nMarcelo Hubito de Anunzzio
\nOh, oh, tu, zei\u021b\u0103 a m\u0103rii
\ndumnezeu care se revars\u0103 spre buzele mele
\nprintre pastile dizolvate de lorazepam
\nOh, Carmena Huagita Octando Mariho Santala
\nmuzica c\u00e2nt\u0103 printre sf\u00e2rcurile consolidate de imodium
\nLorenzo Acritho Massurdo mi-a spus
\nam \u00eemprumutat pentru o perioad\u0103
\ncapul Sfinxului
\n\u2022\ttu ai din\u021bi de mioar\u0103, din\u021bi
\n\u0219i coapse de animal s\u0103lbatic
\noh, tu, zei\u021b\u0103, mam\u0103 a lui Pean
\ncu ochi de cerb lovit
\n\u0219i mi-am \u00eentins oasele
\nCarmena Huagita Octando Mariho Santala
\npe patul spitalului de psihiatrie
\n\u0219i am visat, visat, visat….<\/p>\n


\nDan Gabriel ON\u0162ELU\u015e <\/strong>
\n\"\"

Apostazia modernit\u0103\u021bii <\/strong><\/p>\n

Reflect\u00e2nd la p\u0103g\u00e2nismul tragic al Antichit\u0103\u0163ii, la e\u015fecul Medievalit\u0103\u0163ii de a \u00eemp\u0103ca efemeritatea statal\u0103 cu eternitatea spiritual\u0103, dar mai cu seam\u0103 la seria de gre\u0219eli care concretizeaz\u0103 apostazia Modernit\u0103\u0163ii, \u00een\u0163elegi c\u0103 motive consistente pentru a fi m\u00e2ndru de condi\u0163ia uman\u0103 sunt pu\u021bine. Actualul Alzheimer tehno-globalist este subsumat nihilismului umanit\u0103\u0163ii, pentru care diversitatea mo\u015ftenirii istoric-culturale poate fi metamorfozat\u0103 \u00eentr-un totalitarism postumanist. Din perspectiv\u0103 occidental\u0103, extins\u0103 la scara \u00eentregii planete, prin capitalism, colonialism, r\u0103zboaie mondiale, democra\u021bie, \u0219tiin\u021b\u0103, globalizare, timpurile pe care le tr\u0103im apar\u021bin Modernit\u0103\u021bii. F\u0103r\u0103 a mai invoca diferite particularisme, afirm\u0103m c\u0103 apostazia reprezint\u0103 caracteristica definitorie a lumii moderne. Mai mult, cu c\u00e2t o comunitate sau un individ aprofundeaz\u0103 mai mult mentalitatea, institu\u021biile, comportamentul specifice modernit\u0103\u021bii, cu at\u00e2t intensitatea apostaziei cre\u0219te. Nu disper\u0103m, nu ne entuziasm\u0103m, ci doar constat\u0103m: de la disconfortul produs de moarte \u0219i p\u00e2n\u0103 la obsesia derizorie a imaginii, a modei, lumea modern\u0103 se delimiteaz\u0103 voluntar, amnezic de spiritualitatea la care aderase, fie \u0219i superficial, \u00eenainte de modernitate.
\n Am progresat, ne-am perfec\u021bionat inimaginabil mijloacele de a ne ucide \u0219i a ne tortura fizic, psihic, moral. Arta a legitimat ur\u00e2tul existen\u021bial, abandon\u00e2nd orice referent etic al crea\u021biei \u0219i schimonosind catharsis-ul p\u00e2n\u0103 la nivelul fiziologic, opac la transfigurare. Filosofia s-a \u00eempotmolit \u00een cognitivisme algoritmice, dup\u0103 colapsul metafizicii. \u0218tiin\u021ba, o s\u0103rman\u0103 cutie a Pandorei a realizat suportul teoretic pentru explozia tehnologiilor, tot at\u00e2tea lan\u021buri ale discern\u0103m\u00e2ntului. Dar cea mai spectaculoas\u0103 transformare a cunoscut-o omul. Emancipat de armonia tot mai pu\u021bin \u00een\u021beleas\u0103 a textelor sacre, modernul calc\u0103 \u00een picioare trecutul, precum un parvenit care, prin defini\u021bie, nu are scrupule. Asum\u00e2nd euforic variate iluzii, cotiz\u00e2nd la idolatria puterii, a averii, a pl\u0103cerii, insul modernit\u0103\u021bii accept\u0103 cu satisfac\u021bie ori cu resemnare terorismul financiar-mediatic-politic, fie autoriz\u00e2ndu-l verbal, a\u0219a cum fac unii intelectuali, fie supun\u00e2ndu-i-se amorf-apatic, precum masele anonime, ve\u0219nic pl\u0103titoare ale f\u0103r\u0103delegilor comise de c\u0103tre elite. Tragic\u0103 este situa\u021bia responsabililor formali ai mo\u0219tenirii spirituale, fa\u021b\u0103 de care av\u00e2ntul apostatic al modernilor este de nest\u0103vilit. Obliga\u021bi s\u0103-\u0219i adapteze discursul \u0219i moravurile la sminteala celei mai acute actualit\u0103\u021bi, profesioni\u0219tii sacrului devin ni\u0219te func\u021bionari neferici\u021bi \u0219i prilej sporit exponen\u021bial de indignare a eliberatorilor sociali \u0219i culturali. Cum \u00eempietrirea inimii, r\u0103t\u0103cirea min\u021bii \u0219i, mai cu seam\u0103, pervertirea voin\u021bei fac ravagii indicibile, orice \u00eencercare de analiz\u0103 lucid\u0103 a dezastrului \u00eenf\u0103ptuit de modernitate este, din start, sortit\u0103 e\u0219ecului. Argumentul suprem invocat \u00een favoarea achizi\u021biilor nepre\u021buite ale timpurilor recente este cre\u0219terea speran\u021bei de via\u021b\u0103 a oamenilor, dar \u0219i a confortului acestei vie\u021bi. \u00centr-adev\u0103r, suferin\u021ba fizic\u0103 produs\u0103 de boli care decimau \u00een trecut a fost \u00eenlocuit\u0103, cu o consecven\u021b\u0103 \u00eenfrico\u0219\u0103toare, de suferin\u021ba psihic\u0103 a stresului, a competi\u021biei pentru resurse \u0219i func\u021bii, a deturn\u0103rii subtile a liberului arbitru \u00eenspre o mul\u021bime de activit\u0103\u021bi care sap\u0103 la temelia umanit\u0103\u021bii din om, cre\u00e2ndu-i iluzia utilit\u0103\u021bii sociale sau a gratuit\u0103\u021bii ludice, pentru a-l arunca, apoi, cinic, atunci c\u00e2nd neputin\u021bele senectu\u021bii \u00ee\u0219i spun cuv\u00e2ntul sau c\u00e2nd randamentul solicitat de companie, institu\u021bie, organiza\u021bie nu mai este atins. \u00cen plus, la nivel global, ereditatea negativ\u0103 a anomiei este tot mai ap\u0103s\u0103toare, pornind de la ,,ura de sine\u201d \u0219i continu\u00e2nd cu relativism, consumism, agresiune asupra naturii, ,,revolta maselor\u201d. ,,Declara\u021bia universal\u0103 a drepturilor omului\u201d, document impecabil \u00een inten\u021bii este instrumentat\u0103 \u00een cau\u021bionarea multor demersuri cel pu\u021bin discutabile. Statele, firmele, organiza\u021biile \u0219i cer\u0219etorii sunt neo-feudalii epocii moderne, care tr\u0103iesc pe seama muncii s\u0103racilor, c\u0103rora le subtilizeaz\u0103 resursele. Dreapta politic\u0103 speculeaz\u0103 coruptibilitatea oamenilor, \u00eencuraj\u00e2nd l\u0103comia \u0219i egoismul; st\u00e2nga politic\u0103 speculeaz\u0103 setea de dreptate a oamenilor, \u00eencuraj\u00e2nd resentimentul \u0219i gregarismul. Minciuna \u0219i manipularea sunt ingredientele vie\u021bii sociale.
\n Blestemul notoriet\u0103\u021bii, al puterii, al propriet\u0103\u021bii, al pl\u0103cerii are \u00eencununarea \u00een apostazia modernit\u0103\u021bii. \u00cen absen\u021ba rela\u021biei constante cu ordinea transcendent\u0103, trupul putreze\u0219te zadarnic, sufletul l\u00e2nceze\u0219te exasperant. Masa critic\u0103 pentru cele mai nefaste efecte ale apostaziei modernit\u0103\u021bii exist\u0103 deja, \u00een condi\u021biile Alzheimer-ului istoric \u0219i cultural generalizat. Tr\u0103ind somatic s\u0103rb\u0103torile, diversific\u00e2nd spectaculos psihopatologia, gonind s\u0103lbatic \u00eentr-un darwinism social dezgust\u0103tor, anesteziat mental de c\u0103tre industria divertismentului, omul modern p\u0103\u0219e\u0219te \u00een ,,minunata lume nou\u0103\u201d.<\/p>\n


\nMihaela MALEA STROE<\/strong>
\n\"\"

Poem \u00een ritmuri imperfecte<\/strong><\/p>\n

Desprinde-mi de pe cre\u0219tet v\u0103lul toamnei
\n\u0218i mai s\u0103rut\u0103-mi gura c-un poem,
\nMai dezvele\u0219te-mi umerii, iubite,
\nC\u00e2nd te presimt aproape \u0219i te chem.<\/p>\n

\u0218opte\u0219te-mi un desc\u00e2ntec la ureche
\n\u0218i str\u00e2nge-m\u0103 la piept \u00eentr-un haiku,
\n\u00centinere\u0219te-mi visul, catifeleaz\u0103-mi coapsa,
\nAdu-mi aminte, iar, c\u0103 eu sunt… tu!<\/p>\n

Atinge-mi glezna \u00een crochiu de sear\u0103,
\nPeste genunchi, fii-mi faldul de ninsoare,
\nCu flori de m\u0103r dezmiard\u0103-m\u0103 pe frunte,
\n\u0218i arcuie\u0219te-mi \u0219oldul, vioar\u0103 ce tresare…<\/p>\n

Cite\u0219te-mi podul palmei ca pe-o carte,
\nS\u0103 te ascult, p\u00e2n\u0103 departe-n zori,
\nCu o poveste bl\u00e2nd\u0103 treze\u0219te-m\u0103 din moarte,
\nMai primene\u0219te-mi zarea cu ne\u0219tiu\u021bi fiori.<\/p>\n

Hai s\u0103 pict\u0103m amurguri pe h\u00e2rtie,
\nS\u0103 prindem stele-n plasele de fluturi,
\nDin roua dimine\u021bii s\u0103 \u00eencropim o mare,
\nDin tandre curcubeie s\u0103 \u021besem a\u0219ternuturi. <\/p>\n


\nDiana VRABIE<\/strong>
\n\"\"

MA\u015eIN\u0102RIA CEHOV
\n SAU
\nRE\u00ceNCARN\u0102RILE LUI PYGMALION<\/strong><\/p>\n

Optzecist atipic, fic\u021bionalist \u0219i prezum\u021bios, cu o sensibilitate exacerbat\u0103, lupt\u00eend cu oroarea zilnic\u0103, Matei Vi\u0219niec este, dup\u0103 Eug\u00e8ne Ionesco, al doilea dramaturg rom\u00e2n, care s-a impus cu at\u00eeta fermitate \u00een lumea teatral\u0103 francez\u0103. Textele sale s\u00eent la fel de cunoscute \u0219i jucate \u00een Fran\u021ba, ca \u0219i \u00een Rom\u00e2nia. Dramaturgul practic\u0103 o scriitur\u0103 captivant\u0103, aparent excentric\u0103, \u00eenv\u0103luitoare, ale c\u0103rei mecanisme se cer dezv\u0103luite. Ajuns o celebritate, este de mirare \u0219i, cel pu\u021bin, paradoxal, cum criticii literari sau cei dramatici nu au reflectat pe vertical\u0103 asupra operei sale, cuprinz\u00eend at\u00eetea genuri, manifestat\u0103 \u00een surprinz\u0103toare direc\u021bii artistice \u0219i cunoscut\u0103 \u00een nenum\u0103rate spa\u021bii culturale.
\nDincolo de diversele \u201eetichetele\u201d exegetice puse \u00een circula\u021bie \u00een ultimii ani (dintre care teatrul absurdului este cea mai abuziv asociat\u0103 cu teatrul lui Vi\u015fniec), cert r\u0103m\u00eene faptul c\u0103 piesele lui Matei Vi\u015fniec se cer recitite de la bun \u00eenceput; ele te invit\u0103 insistent s\u0103 le descoperi prin multiplele strategii de seduc\u0163ie implicite. Pe l\u00eeng\u0103 elementele din estetica teatrului absurdului, \u00een textele dramaturgului pot fi identificate, ceea ce critica a numit noul teatru, teatrul insolitului, teatrul deriziunii \u2014 denumiri care permit filia\u021bii \u015fi contextualizare istoric\u0103 \u015fi formal\u0103, dar care \u00eel \u00eendep\u0103rteaz\u0103, prin recuren\u0163a lor, pe lector de textul propriu-zis.
\nCrea\u021bia sa dramatic\u0103 at\u00eet de consistent\u0103 \u0219i de complex\u0103 se preteaz\u0103 la cele mai imprevizibile interpret\u0103ri. Pornind de la a\u0219a-zisele navete parcurse de autor, universul s\u0103u poate fi interpretat prin grila geografic\u0103 (Rom\u00e2nia-Fran\u0163a) sau lingvistic\u0103 (\u00eentre rom\u00e2n\u0103 \u015fi francez\u0103), fie prin cea intra-textual\u0103: de intertextualitate, oniric\u0103, stilistic\u0103, de registru (cu schimb\u0103ri spectaculoase de tonalit\u0103\u0163i), prin cea formal\u0103 (texte care propun spectacole ce \u00ee\u015fi pot schimba forma de la o reprezenta\u0163ie la alta, sfid\u00eend astfel legile unui text scris), prin grila estetic\u0103 \u015fi a absurdului (disipat \u00eenspre grotesc), prin cea spa\u0163ial\u0103 \u015fi temporal\u0103 (prefacerile \u201etopografice\u201d \u015fi numeroase alunec\u0103ri \u00een timp ale personajelor.)
\nAl\u0103turi de montarea filmelor despre crea\u0163ia unui film (Triffaut, Fellini, Allen), scrierea unor romane despre alte romane, en train de se faire, conceperea actului critic, care devine un text care vorbe\u0219te despre sine \u00een timp ce se face, discursul dramatic al lui Vi\u015fniec se vede \u0219i el contaminat de maladia gidian\u0103 al jocurilor speculare, autoreflexive.
\n\u00cen sensul acesta, al formulei teatrului \u00een teatru ca metatext, intertext, punere \u00een abis, Matei Vi\u0219niec se dovede\u0219te foarte apropiat de Pirandello, acest clasic al modernit\u0103\u021bii, chiar dac\u0103 personajele dramaturgului italian las\u0103 impresia unor disponibilit\u0103\u021bi \u00een c\u0103utarea formei ideale, pe c\u00eend la Vi\u0219niec ele apar ca definitiv \u00eenchise \u00een condi\u021bia de marionete. \u0218i \u00eentr-un caz \u0219i \u00een cel\u0103lalt, autorul izbute\u0219te s\u0103-\u0219i impun\u0103 voin\u021ba \u0219i s\u0103 le manevreze \u00een sensul dorit.
\nReg\u00eendirea spectacolului teatral \u00een func\u0163ie de inten\u0163ia regizorului st\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu reconsiderarea raportului text dramatic – text teatral de c\u0103tre autorul\/dramaturgul \u00eensu\u015fi. \u00cen acest sens, exegeta Nicoleta Munteanu, \u00een volumul Poetica teatrului modern: Luigi Pirandello \u0219i Matei Vi\u0219niec, exploreaz\u0103 \u00eentr-un demers istorico-comparativ paralela dintre Pirandello \u0219i Matei Vi\u0219niec, doi autori dramatici provenind din literaturi \u0219i din epoci diferite. \u201eDe\u0219i ambii scriitori refuz\u0103 programatic cli\u0219eele teatrului mimetic, de\u0219i ambii deconstruiesc iluzia realist\u0103, niciunul nici cel\u0103lalt nu cad \u00een ispita experimentului facil sau excentric, de tip avangardist. Iconoclastia, subversivitatea mesajului artistic vizeaz\u0103, \u00een consecin\u021b\u0103, refuzul hot\u0103r\u00eet al formelor goale, de unde \u0219i fireasca re\u00eentoarcere la valorile \u201etari\u201d ale tradi\u021biei (nu doar) literare\u201d, observ\u0103 exegeta.
\nAceast\u0103 omnipoten\u021b\u0103 auctorial\u0103 identificabil\u0103 la ambii autori reflect\u0103 componenta clasic\u0103 a discursului dramatic, indiferent de orice alte nuan\u0163e. \u201eMai mult, o alt\u0103 asem\u0103nare \u00eentre cei doi vizeaz\u0103 evolu\u0163ia de la experimentul radical la revizitarea ironic-nostalgic\u0103 a trecutului (altfel spus, de la presupusa intransigen\u0163\u0103 a modernismului la toleran\u0163a la fel de ipotetic\u0103 atribuit\u0103 de obicei postmodemismului). \u015ei Pirandello \u015fi Vi\u015fniec au mizat, la \u00eenceput, pe destructurarea formelor tradi\u0163ionale de reprezentare dramatic\u0103, sf\u00eer\u015find prin a recupera ulterior \u201eistoria\u201d, cu toat\u0103 patima \u015fi cu toate elementele ei desuete, de muzeu imaginar\u201d.
\nAt\u00eet \u00een centrul dramaturgiei pirandelliene, c\u00eet \u015fi la Matei Vi\u015fniec exist\u0103 o suit\u0103 de \u00eentreb\u0103ri despre func\u0163ia de\u0163inut\u0103 de fiecare dintre co-autorii na\u015fterii \u015fi recept\u0103rii spectacolului teatral. Interoga\u0163iile se mut\u0103 din interiorul reprezenta\u0163iei \u00een \u00eensu\u015fi actul constituirii textului dramatic, care devine nucleu de iradiere a tensiunii latente impuse de orice fiin\u0163are autentic\u0103 a spectacolului de teatru.
\nLa Pirandello, concep\u0163ia despre raportul dintre art\u0103 \u015fi via\u0163\u0103 \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte expresia teoretic\u0103 \u00een no\u0163iunea de \u201eumorism\u201d, definit\u0103 drept \u201eo stare fundamental reflexiv\u0103\u201d, reductibil\u0103 \u00een ultim resort la \u201esentimentul urmat de reflec\u0163ia asupra sentimentului\u201d, \u201eamestec intim de r\u00ees \u015fi de pl\u00eens, de comic \u015fi de triste\u0163e\u201d. \u00cen acela\u015fi scop, al concilierii dintre literatur\u0103 \u015fi via\u0163\u0103 sub semnul \u201eumorismului\u201d, dar cu mijloace mult mai rafinate, f\u0103r\u0103 excesul teoretizant, pe alocuri tezist chiar, al ilustrului s\u0103u antecesor, Matei Vi\u015fniec \u201edialogheaz\u0103\u201d imaginar cu opera \u015fi cu biografia unor scriitori \u015fi oameni de teatru celebri (precum Cehov, Cioran sau Meyerhold), parteneri ideali, ale\u015fi drept tovar\u0103\u015fi de drum, \u00een c\u0103utare de sensuri pierdute. Prin urmare, \u00een piese ca Mansard\u0103 la Paris cu vedere spre moarte ori Richard al III-lea nu se mai face sau Scene din via\u0163a lui Meyerhold, personajele coboar\u0103 direct din literatur\u0103, cu psihologia \u015fi toate reflexele caracteristice, pentru a re\u00eenvia moment, pe scena instituit\u0103 ad hoc de c\u0103tre dramaturgul-regizor. Exegeta Nicoleta Munteanu semnaleaz\u0103 riscurile estetice ale acestui tip de intertextualitate, care-l oblig\u0103 pe dramaturg s\u0103 aib\u0103 \u00een vedere reac\u0163iile diferen\u0163iate a dou\u0103 feluri de spectatori: 1. spectatorul care (re)cunoa\u015fte i referin\u0163a intertextual\u0103 (\u201ecrea\u0163ia, activitatea \u015fi datele biografice ale personalit\u0103\u0163ii devenite personaj\u201d), fapt ce-i d\u0103 posibilitatea s\u0103 recapteze \u201einterpretarea\u201d propus\u0103; 2. spectatorul inocent, lipsit de cultur\u0103, care, \u00een absen\u0163a configur\u0103rii unui plan secund, lesne recognoscibil, va confunda perspectiva dramaturgului cu cea a autorului prim (Cioran, respectiv, Meyerhold).
\nCa atare, \u00een astfel de cazuri dramaturgul e obligat s\u0103 creeze \u201edup\u0103 model\u201d, \u00een felul unui parodist cu sim\u0163 viu pentru am\u0103nuntul semnificativ, relevant \u00een configurarea unei opere \u015fi a unei personalit\u0103\u0163i cu statut de mit cultural. Pentru c\u0103, \u00een Mansard\u0103 la Paris\u2026 cel pu\u0163in, opera lui Cioran nu e invocat\u0103 dec\u00eet at\u00eet c\u00eet e necesar spre a sublinia mai pregnant destinul exemplar al g\u00eenditorului autoproclamat \u201escepticul de serviciu al umanit\u0103\u0163ii\u201d. La fel, \u00een Ma\u0219in\u0103ria Cehov personajele se confrunt\u0103 \u00een mod autentic cu autorul lor, fiind preluate \u00een noul univers fic\u0163ional, \u201ecu \u00eentreaga lor forma mentis anterioar\u0103, vizibil\u0103 nu at\u00eet la nivelul gesturilor \u015fi atitudinilor, c\u00eet al limbajului\u201d. E meritul lui Matei Vi\u015fniec c\u0103 a reu\u015fit s\u0103 \u00eenving\u0103 toate aceste dificile obstacole, c\u0103ut\u00eend mereu alte \u015fi alte modalit\u0103\u0163i de primenire a limbajului s\u0103u dramatic, cantonat o vreme \u00een trena parabolei \u015fi alegoriei, trec\u00eend mai apoi prin experimentul \u201eteatrului modular\u201d, pentru a redescoperi, finalmente, frumuse\u0163ea textului infinit al literaturii care din literatur\u0103 se na\u015fte. Un imaginar \u0219i un stil dramatic specific se proiecteaz\u0103, mim\u00eend metatextualitatea, pe ceea ce s-ar numi traducere a teatrului prin teatru, iar eroii \u00ee\u0219i prelungesc via\u021ba lor fictiv\u0103 \u00eentr-o alt\u0103 fic\u021biune. Toate ne vorbesc \u00eens\u0103, gra\u021bie lui Vi\u0219niec, despre \u201emoartea imposibil\u0103 a artistului\u201d. \u201eMatei Vi\u0219niec este inventatorul unei formule originale de teatru absurd care cucere\u0219te prin obsesiile torturante, inser\u021biile de poezie \u0219i metaforism, lipsa didacticismului, parabola, sensurile transcendentale, prin umorul tragic \u0219i prin ceea ce exege\u021bii s\u0103i au numit deja intelectualizarea emo\u021biei\u201d.
\nDesemn\u00eend la origine, \u00een terminologia literar\u0103, capacitatea de acceptare liber consim\u021bit\u0103 a unor procedee sau fic\u021biuni, spre deosebire de regul\u0103, care este normativ\u0103, edictat\u0103 \u0219i urmat\u0103 volens-nolens\u201d, conven\u021bia ast\u0103zi, \u00een cadrul manifest\u0103rilor din ce \u00een ce mai radicale ale spiritului postmodern.
\n\u00cen ceea ce prive\u015fte formula teatrului \u00een teatru, acesta nu mai este doar joc \u00een form\u0103 reflexiv\u0103, ci devine metateatru prin accentuarea raporturilor intertextuale (Ma\u015fin\u0103ria Cehov, Ultimul Godot, Mansard\u0103 la Paris cu vedere spre moarte, Richard al III-lea nu se mai face… etc.) pe linia deschis\u0103 de Gross, Stoppard, Eugen Ionescu etc. \u00cen Ma\u015fin\u0103ria Cehov, scriitorul rus habiteaz\u0103 \u015fi interac\u0163ionez\u0103 cu personajele lui. Critica \u00een oglind\u0103 este valabil\u0103 \u0219i pentru piesele Mansard\u0103 la Paris cu vedere spre moarte, Ultimul Godot \u0219i Richard al III-lea nu se mai face sau Scene din via\u021ba lui Meyerhold. Redutabil sus\u021bin\u0103tor al criteriului estetic, Vi\u0219niec puncteaz\u0103 un aspect foarte important pentru critica secolului XXI, arta nu poate fi criticat\u0103 dec\u00eet prin art\u0103. Scriitorul \u0219i personajul sau, cu alte cuvinte, cretorul \u0219i cel creat s\u00eent puse fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103. Vi\u0219niec reia astfel, \u00eentr-o viziune proprie, mitul lui Pygmalion. Teatrul pe care \u00eel imagineaz\u0103 este o aul\u0103 imens\u0103 \u00een care personajele devin judec\u0103torii propriilor lor creatori. ,,Investi\u0163i\u201d cu statutul de inculpa\u021bi, lui Anton Pavlovici Cehov, Samuel Beckett, Mezerhold, Emil Cioran, Ionesco li se intenteaz\u0103 un proces estetic.<\/p>\n

1. Munteanu, Nicoleta, Poetica teatrului modern: Luigi Pirandello \u0219i Matei Vi\u0219niec, Ia\u0219i, Institutul European, 2011, p. 11.
\n 2. Ibidem, p. 14.
\n 3. Castris, Leone, O istorie a lui Pirandello, trad. de \u0218tefan Crudu, Bucure\u0219ti, Editura Univers, 1976, p. 121.
\n 4. Munteanu, Nicoleta, op. cit., p. 15.
\n 5. Ibidem, p. 15.
\n 6. Corbu, Daniel, Mitologia m\u0103\u015ftii \u015fi dimensiunea tragic\u0103 a fiin\u0163ei, \u00een ,,Boema\u201d, 2013, nr. 2, p. 3.<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nicolae BRATU Rondelul vorbelor de\u015farte Vorbe \u00een v\u00e2nt, slove de\u015farte Am pus pe foaie \u00een zadar S\u0103 \u00ee\u0163i slujeasc\u0103, prima<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18523"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=18523"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18523\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18525,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18523\/revisions\/18525"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=18523"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=18523"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=18523"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}