{"id":18497,"date":"2022-06-27T21:50:39","date_gmt":"2022-06-27T18:50:39","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18497"},"modified":"2022-06-27T21:50:39","modified_gmt":"2022-06-27T18:50:39","slug":"spatii-culturale-nr-35-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18497","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 35 (1)"},"content":{"rendered":"

EDITORIAL<\/strong><\/p>\n

Valeria MANTA T\u0102ICU\u021aU<\/strong>
\n\"\"

Unde fugim de-acas\u0103?…<\/strong><\/p>\n

Tr\u0103im \u00een vremuri sumbre, de kitsch \u015fi impostur\u0103, precare economic, nesigure social, alunecoase politic; cel pu\u0163in, a\u015fa se \u00een\u0163elege din bocetele individuale sau corale, pe care ni le servesc prin mass media tot felul de personalit\u0103\u0163i ale momentului, organiza\u0163ii umanitare, sindicate, partide (de obicei, aflate \u00een opozi\u0163ie), ori simpli cet\u0103\u0163eni str\u00e2n\u015fi laolalt\u0103 \u00een mijloacele de transport \u00een comun, \u00een s\u0103lile de a\u015fteptare ale spitalelor, sau ale prim\u0103riilor, sau… \u015fi intervieva\u0163i de reporteri mai interesa\u0163i de ratingul emisiunii lor dec\u00e2t de starea real\u0103 a na\u0163iunii.
\nTo\u0163i ne pl\u00e2ngem, de fapt. Mai ales cei \u015fcoli\u0163i, \u00eenvin\u015fi, \u00een aceast\u0103 perioad\u0103, de invazia mahalalei \u00een func\u0163ii la care n-ar fi trebuit s\u0103 aib\u0103 nici m\u0103car dreptul s\u0103 viseze. Ceea ce doare, \u00een primul r\u00e2nd, este lipsa de educa\u0163ie. De acolo pornesc toate necazurile \u2013 cel pu\u0163in a\u015fa se crede \u2013 \u015fi vina, neap\u0103rat, trebuie aruncat\u0103 \u00een c\u00e2rca \u015fcolii. \u00cen concep\u0163ia cvasiunanim acceptat\u0103, \u00eenv\u0103\u0163\u0103torii \u015fi profesorii nu-\u015fi fac meseria, nu se preocup\u0103, nu sunt eficien\u0163i, n-au autoritate, sunt corup\u0163i, \u015fp\u0103gari \u015fi slab preg\u0103ti\u0163i etc. La cremenal cu ei! \u2013 ar spune un personaj de-al mereu actualului nostru Caragiale. Sigur, se mai aud \u015fi voci care \u00eencearc\u0103 s\u0103 direc\u0163ioneze aceast\u0103 furie colectiv\u0103 (\u015fi atent monitorizat\u0103 de cei care au un oarece interes \u00een acest sens) spre zone mai sensibile \u2013 inspectoratele \u015fcolare, ministerul educa\u0163iei, guvernul… C\u0103, nu-i a\u015fa, de acolo vin deciziile proaste \u015fi toate necazurile tinerei genera\u0163ii (ale viitorului \u201ede aur\u201d al \u0163\u0103rii!) de acolo izvor\u0103sc, din incompeten\u0163a celor care se ocup\u0103 cu \u201eimplementarea\u201d strategiilor educa\u0163ionale \u015fi nu numai.
\nNu cred, ca s\u0103 reiau o afirma\u0163ie a domnului profesor dr. Constantin Cuco\u015f, c\u0103, printr-un decret, acolo, se pot desfiin\u0163a, dintr-un condei, incultura \u015fi impostura, kitschul \u015fi subproduc\u0163ia cultural\u0103. \u00cen afar\u0103 de faptul c\u0103 nici un guvern\/parlament\/minister rom\u00e2n nu s-ar g\u00e2ndi \u00een vecii vecilor s\u0103 fac\u0103 a\u015fa ceva, cet\u0103\u0163enii \u00een\u015fi\u015fi, inspira\u0163i de felul cum democra\u0163iile occidentale trateaz\u0103 problema libert\u0103\u0163ii de exprimare, ar urla spre toate punctele cardinale \u015fi pe la u\u015file tuturor ONG-urilor interna\u0163ionale despre practicarea cenzurii la noi… N-ar conta c\u0103 ar fi interzise produc\u0163iile cinematografice, revistele, c\u0103r\u0163ile, talkshow-urile etc. licen\u0163ioase, lipsite de orice valoare, distrug\u0103toare de limb\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, de moral \u015fi prin\u0163ip (da, domnule Caragiale). Dup\u0103 ce-am trecut prin at\u00e2tea decenii de cenzur\u0103 dureroas\u0103, era inevitabil s\u0103 c\u0103dem \u00een cealalt\u0103 extrem\u0103 \u015fi s\u0103 consider\u0103m c\u0103 oricine are dreptul s\u0103 spun\u0103 ceea ce vrea el, noi, ceilal\u0163i, ascult\u0103torii, neav\u00e2nd dreptul s\u0103 protest\u0103m \u015fi s\u0103 cerem luarea de m\u0103suri de restric\u0163ionare a accesului tuturor imbecililor semianalfabe\u0163i \u00een emisiuni radio TV, pe scen\u0103, \u00een staff-ul revistelor care cad \u00een m\u00e2na\/sub ochii tinerilor, \u00een uniuni de crea\u0163ie, \u00een conducerea direc\u0163iilor pentru cultur\u0103, culte \u015fi patrimoniu, \u00een comisiile parlamentare \u201ede specialitate\u201d \u015f.a.m.d. \u00centreb\u0103ri de genul \u201ecine te pune s\u0103 ascul\u0163i\/s\u0103 cite\u015fti\/s\u0103 prive\u015fti?\u201d nu-\u015fi au rostul nici atunci c\u00e2nd ne afl\u0103m \u00een spa\u0163iu privat, nici atunci c\u00e2nd ne afl\u0103m \u00een cel public. Sigur, pl\u0103te\u015fti, de exemplu, pentru 50 de posturi la televiziunea prin cablu, a\u015fa c\u0103 ar trebui s\u0103 ai de unde alege: telecomanda te ajut\u0103 s\u0103 sari peste manele, peste emisiunile cu blonde proaste, cu traseiste, cu nurori care se bat cu soacrele, cu cretini dispu\u015fi s\u0103 ling\u0103 parchetul studioului de televiziune pentru c\u00e2\u0163iva b\u0103nu\u0163i \u00een cont, cu preo\u0163i care fac sfe\u015ftanii \u00een direct la vile \u015fi ma\u015fini, peste… \u015fi peste… De fapt, ar trebui s\u0103 sari cam peste toate, nici un canal de televiziune nu pare a fi capabil s\u0103 ofere ceva decent, f\u0103r\u0103 pericol pentru educa\u0163ia copiilor t\u0103i; \u015fi atunci, \u0163ie, pl\u0103titorului pentru libera \u015fi dezm\u0103\u0163ata libertate de exprimare a tuturor pastramagiilor, cine-\u0163i ap\u0103r\u0103 drepturile? A fost un exemplu dintre miile posibile. Ca s\u0103 te aperi \u015fi s\u0103-\u0163i protejezi \u015fi familia, \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, ar trebui s\u0103 tai de pe list\u0103 televizorul, radioul, ziarele \u015fi revistele, ie\u015fitul pe strad\u0103, la restaurant, intrarea \u00een s\u0103lile de teatru \u015fi de concert, pe stadioane, \u00een parcuri… S\u0103 te \u00eencui \u00een cas\u0103, s\u0103-\u0163i izolezi fonic locuin\u0163a ori s\u0103 fugi undeva, \u00een pustietate, nu, nu la m\u0103n\u0103stire, c\u0103 \u015fi acolo a p\u0103truns tehnica modern\u0103 cu alaiul ei de kitschuri, nici \u00een p\u0103duri, c\u0103 sunt pline de gr\u0103tare \u015fi boxe cu \u201eof, via\u0163a mea!\u201d. Nici la munte, nici la mare, \u015fi atunci, unde fugim de-acas\u0103? – cum ar zice, dac\u0103 ar mai fi printre noi, Marin Sorescu.
\nEi bine, nici fuga nu este o solu\u0163ie, a\u015fa cum nici decretele, nici legile, nici alte gesturi birocratice bune de exersat \u00een campanii electorale nu sunt. E limpede c\u0103 avem nevoie de educa\u0163ie \u015fi c\u0103 trebuie descurajat consumul de subproduc\u0163ii culturale. E limpede c\u0103 trebuie s\u0103 ne oprim, s\u0103 st\u0103m pu\u0163in pe g\u00e2nduri \u015fi apoi, dac\u0103 Dumnezeu \u015fi con\u015ftiin\u0163a ne ajut\u0103, s\u0103 trecem la f\u0103cut cur\u0103\u0163enie. De sus \u00een jos sau invers, de la dreapta spre st\u00e2nga sau invers, oricum, numai s-o facem, altminteri murim sufoca\u0163i, la gr\u0103mad\u0103, buni \u015fi r\u0103i, pro\u015fti \u015fi de\u015ftep\u0163i, cinsti\u0163i \u015fi lichele…<\/p>\n


\nValeriu SOFRONIE<\/strong>
\n\"\"

Mircea V. HOMESCU<\/strong>
\n\"\"

Duminic\u0103, 20 iulie 2014, a plecat dintre noi Mircea V. HOMESCU, medic chirurg, teolog \u015fi c\u0103rturar, care, vreme de cinci decenii, a fost o prezen\u0163\u0103 important\u0103 \u00een peisajul cultural r\u00e2mnicean. Dumnezeu s\u0103-l odihneasc\u0103 \u00een pace!<\/p>\n

DOCTORUL<\/strong><\/p>\n

,,Dac\u0103 s-ar \u00eent\u00e2mpla mereu acela\u015fi lucru, niciodat\u0103 nu s-ar mai \u00eent\u00e2mpla nimic\u201d. E tot ce mi-a r\u0103mas \u00een \u00eensemn\u0103ri dup\u0103 19 ani petrecu\u0163i acolo. Ceea ce trebuie s\u0103 \u00een\u0163eleg din asta este c\u0103 trebuie s\u0103 la\u015fi lucrurile s\u0103 mearg\u0103 \u00een direc\u0163ia lor. Nu \u015ftie nimeni care este sau va fi aceast\u0103 direc\u0163ie. \u015ei totu\u015fi, ele acolo se duc. Cu siguran\u0163a unuia care \u015ftie mereu ce va urma s\u0103 fie. Ridic\u0103 fruntea \u00eentr-un unghi ascu\u0163it, trage u\u015for aer \u00een pl\u0103m\u00e2ni \u015fi prime\u015fte at\u00e2t de u\u015for viitorul ce-l va cunoa\u015fte, de parc\u0103 el ar fi acel viitor.<\/p>\n

I se spunea \u201eDoctorul\u201d. Motive oculte? Nu! Era doctor. Intra cu cu\u0163itul \u00een tine, t\u0103ia \u015fi d\u0103dea afar\u0103. L\u0103sa at\u00e2t c\u00e2t \u00ee\u0163i trebuia, s\u0103 nu mai fii nevoit s\u0103 revii. Desigur c\u0103 reveneai, dar a\u015fa cum va rezulta din cele urm\u0103toare, din cu totul alte motive. \u201eNon multa, sed multum\u201d i-a fost deviza. A\u015fa fac doctorii doctori. Ei sunt, \u00eentr-un fel, pozi\u0163iona\u0163i invers \u00een raport cu Dumnezeu: Dumnezeu a f\u0103cut din unul doi \u015fi apoi din ei, tot mai mul\u0163i; doctorul f\u0103cea din cei doi care se luptau pentru suprema\u0163ie \u00een tine, sau \u015fi mai mul\u0163i, dac\u0103 erai ceva mai ghinionist, unul singur. Era \u00een mod indubitabil un monadolog practician. C\u00e2t \u00eel prive\u015fte pe om, Unul trebuia s\u0103-l st\u0103p\u00e2neasc\u0103. De la trup la minte. Nu numai el \u00eel \u00eendr\u0103gea pe Leibniz. Sunt convins c\u0103 \u015fi reciproca este\/va fi valabil\u0103. De-acum \u00eencolo, s\u0103 tot fie. \u00cen cutele Inteligibilului, se aude pe la col\u0163uri, se \u00eent\u00e2lnesc \u00een acela\u015fi loc nu doar estimi din galaxii opuse, dar \u015fi fiin\u0163e \u00eenrudite de pe abscise temporale neconcurente. Holist prin defini\u0163ie, degetu-i bont trasa mereu prin aer \u015fi pe ape cercuri. Toate \u00eenchise. Nu avea nevoie de demonstra\u0163ii de completitudine ca s\u0103 asume asta. Nu voia s\u0103 \u015ftie de Godel. \u00ce\u0163i lua un exemplu din iner\u0163iile memoriei ochiului, \u00eentorc\u00e2ndu-te de la pia\u0163\u0103, o imagine desenat\u0103 pe un zid de un graffiter panteist \u015fi ultimul frame al jurnalului de actualit\u0103\u0163i \u015fi \u00ee\u0163i furniza o dovad\u0103 irefutabil\u0103 pentru o tez\u0103 \u00eendr\u0103znea\u0163\u0103. E drept, nu-\u0163i b\u0103ga \u015fi \u00een traist\u0103 concluzia. Te l\u0103sa s\u0103 le mesteci, \u00een timp ce \u00ee\u0163i arunca priviri binevoitoare \u015fi iscoditoare. C\u00e2nd sim\u0163ea c\u0103 lumin\u0103 \u00ee\u0163i cre\u015fte \u00een ochi, se bucura ca un copil al\u0103turi de tine. Dac\u0103 totul r\u0103m\u00e2nea la fel, mai \u00eencerca \u015fi a doua oar\u0103. De la a treia, erai nevoit s\u0103-\u0163i alegi un alt medic de familie. F\u0103r\u0103 sup\u0103rare.
\nPrintr-o dialectic\u0103 cunoscut\u0103 anumitor spirite, doctorul cuno\u0219tea bine \u015fi fe\u021bele multiplului. Se mi\u015fca cu lejeritate printre ele, st\u0103tea la taclale cu fiecare \u00een parte. Punea lupa pe evenimentul istoric, a\u015fa cum o punea \u015fi pe ran\u0103, disec\u00e2nd factum-ul p\u00e2n\u0103 la ultimele consecin\u0163e. \u201e\u00centreba\u0163i-m\u0103!, le cerea celor care \u00eei formau auditorul, \u00eentreba\u0163i-m\u0103 orice!\u201d. \u00centreb\u0103rile curgeau spre el \u015fi r\u0103spunsurile \u00een sens invers. Tr\u0103darea mare\u015falului Antonescu? Marcus Aurelius? Filoanele de diamante din Africa?… pfff… Doctorul \u015ftia s\u0103 mul\u0163umeasc\u0103 omul. Dar mai mult dec\u00e2t carnea, \u015ftia s\u0103-i mul\u0163umeasc\u0103 urechea \u015fi acel organ subtil legat de ea. \u015etia de organul intern, cum \u015ftia de urechea extern\u0103. Pentru c\u0103 alchimia lui s\u0103 func\u0163ioneze, trebuia s\u0103 vin\u0103 din mai multe direc\u0163ii. De la autorul Pentateuhului \u00eenspre Freud, de la Schleiermacher la Gadamer. L-ar fi invidiat Leopold von Ranke, l-ar fi contrazis Fichte. Indiferent de laude \u015fi critici, doctoral avea nomos-ul s\u0103u. \u015ei-l construise cu grij\u0103 ani la r\u00e2ndul \u015fi era prea t\u00e2rziu s\u0103 renun\u0163e la el de dragul unor preten\u0163ii postmoderniste.
\nDoctorul avea \u00eens\u0103 \u015fi mici sc\u0103p\u0103ri. Nu suporta \u00een niciun fel prostia. \u015etiind c\u0103 nu-i \u00een apropierea omului dec\u00e2t pentru c\u0103 acesta o cheam\u0103 la el, nu putea \u00eenchide ochii la tentativele de proliferare. Avea urechile mereu mari \u015fi atente. Le lipea de pieptul t\u0103u \u015fi \u00ee\u0163i spunea r\u0103spicat \u201eRespir\u0103 ad\u00e2nc!\u201d. Ca la etilotest. Dac\u0103 nu \u015ftiai cum s\u0103 respiri, primeai o \u00eenjur\u0103tur\u0103 de o frumuse\u0163e davincian\u0103. Gra\u0163ia lui Cioran \u015fi seva olteneasc\u0103, atunci c\u00e2nd se \u00eent\u00e2lneau \u00een ea, erau generatoare de lumi. Trebuia s\u0103 \u015ftii s\u0103 prive\u015fti \u00een aceste lumi… s\u0103 nu ai r\u0103utate, s\u0103 fii deschis ca o femeie \u00een na\u015ftere. Nu ai cum s\u0103 te ascunzi c\u00e2nd faci asta. Trebuia s\u0103 \u015ftii s\u0103 te bucuri. S\u0103 \u00eencasezi \u00een mutra pe care trebuie s\u0103 \u0163i-o ar\u0103\u0163i ca un m\u0103gar de circ \u015fi s\u0103 \u00eentorci \u015fi cealalt\u0103 mutr\u0103. Nu era timp de scrupule de limbaj. Ideea a\u015ftepta la u\u015f\u0103, ca un adolescent \u00eenfierb\u00e2ntat. Trebuia s\u0103-i satisfaci dorin\u0163ele, nu s\u0103-\u0163i faci griji privind dantura ta neregulat\u0103.
\nM-a interesat mult felul \u00een care umbra face corp comun cu corpul. Prezen\u0163a ei \u00eemi certifica cu for\u0163a unei tautologii faptul c\u0103 este absolut natural s\u0103 fim privi\u0163i \u015fi, implicit, demni de privire. C\u00e2nd nu te prive\u015fte nimeni altcineva, umbra, ea singur\u0103, pare a spune: \u201estai lini\u015ftit, nu e\u015fti pierdut nicio clip\u0103 din vedere\u201d. M-a \u00eengrijorat o vreme faptul c\u0103 nu intram destul de mult \u00een orizonturile aproapelui. Frica de anonimat m\u0103 b\u00e2ntuia \u015fi \u00eemi \u00eentorcea problemele pe toate p\u0103r\u0163ile. Nu asta e deviza noastr\u0103: \u201eE\u015fti privit, exi\u015fti! Nu e\u015fti, car\u0103-te!\u201d? \u015ei nu tocmai de aceea \u00eencerc\u0103m, pe c\u00e2t posibil, s\u0103 atragem \u00eenspre noi c\u00e2t mai mul\u0163i ochi? Dar l-am cunoscut pe el. De la el am \u00een\u0163eles c\u0103 este destul umbra de l\u00e2ng\u0103 tine, fie ea de la lumina de foarte de sus, fie doar de la cea a lumin\u0103torului de zi. Era minunat s\u0103-l prive\u015fti cum se mi\u015fca printre lumini, ferindu-\u015fi picioarele s\u0103 nu le calce pe aur\u0103. P\u0103\u015feau \u00een acela\u015fi ritm, dansau unul cu cel\u0103lalt. Nu-l deosebeam de ea. Nu-i p\u0103sa doctorului de gura \u015fi judec\u0103\u0163ile lumii, cum nu i-a p\u0103sat nici de faptul c\u0103 pu\u0163ini vor fi aceia care \u00eei vor trece ultimul prag cu o lum\u00e2nare \u00eencovoiat\u0103 de c\u0103ldura verii. Dac\u0103 nu l-a\u015f urma \u00een scepticism, a\u015f spune c\u0103 a fost un fel de profet. Dar nu voi risca asta.
\nC\u00e2nd \u00een cale \u00ee\u0163i iese un om mare, dup\u0103 ce \u0163i-ai imaginat \u00eentr-o mie de feluri diferite cum ar putea fi acea \u00eent\u00e2lnire, \u00eent\u00e2mpl\u0103rile vie\u021bii tale nu mai sunt la fel. Unii vor da vina pe factorii de mediu, pe circula\u0163ia trenurilor sau chiar pe st\u0103rile mentale, variabile, capricioase ale celor din tren. Eu n-a\u015f merge chiar at\u00e2t de departe. A\u015f r\u0103m\u00e2ne la tren. La trenul care, iat\u0103, se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 \u00eencet-\u00eencet de noi \u015fi are un singur c\u0103l\u0103tor cu bilet pentru o singur\u0103 c\u0103l\u0103torie. Dus.
\nLa revedere, doctore! S\u0103 ai c\u0103l\u0103torie u\u015foar\u0103…<\/p>\n

A\u015fa cum s-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi de data asta, r\u0103m\u00e2nem numai cu finaluri din pove\u015ftile altora, precum \u015fi al\u0163ii vor r\u0103m\u00e2ne cu finalurile pove\u015ftilor noastre. O poveste f\u0103cut\u0103 din multe alte pove\u015fti.<\/p>\n


\n R\u0103zvan Theo CHIRAC <\/strong>
\n\"\"

Adio, domnule doctor…<\/strong><\/p>\n

\u201eSuntem, \u00een bun\u0103 m\u0103sur\u0103, suma \u00eent\u00e2lnirilor de care am avut parte\u201d spune A. Ple\u015fu \u00een \u201eFa\u0163\u0103 c\u0103tre fa\u0163\u0103, \u00eent\u00e2lniri \u015fi portrete\u201d. \u00cen ceea ce m\u0103 prive\u015fte, \u00eent\u00e2lnirea cu medicul Mircea V. Homescu s-a produs sub o stea norocoas\u0103. O \u015fans\u0103 de care m\u0103 simt obligat s\u0103 dau seama. L-am cunoscut pe Mircea V. Homescu t\u00e2rziu, \u00een anii senectu\u0163ii, prin intermediul profesorului Traian Gh. Cristea, cu prilejului cenaclului literar de la \u015ecoala \u201eV. Cristoforeanu\u201d: un om liber, nonconformist, cu idei radicale, cordial, plin de umor, atent la nuan\u0163e \u015fi, \u00een ad\u00e2nc, nemul\u0163umit de sine \u015fi de destinul s\u0103u. Un om de o miraculoas\u0103 consisten\u0163\u0103, cu voca\u0163ia scrisului, aflat \u00eentotdeauna \u00een linia \u00eent\u00e2i a dezbaterilor pe diverse teme: politice, religioase, sociale, literare \u015f.a.m.d. Pe noi, cei mai tineri, ne stimula prietene\u015fte, ne asigura c\u0103 performan\u0163a noastr\u0103 a fost perceput\u0103. Citea enorm \u015fi te judeca pentru c\u00e2t \u015fi ce cite\u015fti. Iar recomand\u0103rile sale \u00een materie erau riguroase \u015fi persuasive. Iubea fotografia \u015fi adeseori \u00eencingeam polemici pe marginea acestei modalit\u0103\u0163i de expresie. Binevoitor, mi-a d\u0103ruit un album intitulat \u201eThe perfect portrait guide \/ how to photograph people\u201d unde, pe pagina de gard\u0103 mi-a scris, ca o concluzie: \u201eCu toate aceste decep\u0163ii halucinante, portretul r\u0103m\u00e2ne truda sublim\u0103 (\u2026inutil\u0103?) de a \u00eencerca s\u0103 insufli via\u0163\u0103 \u00eentr-un chip imobil\u2026 pe care tu l-ai dori ve\u015fnic viu\u201d.
\nLa ziarul local \u201eSensul r\u00e2mnicean\u201d, domnul doctor ni s-a al\u0103turat de la bun \u00eenceput, semn\u0103tura sa d\u00e2nd greutate acestei publica\u0163ii at\u00e2t de iubite \u00een spa\u0163iul cultural r\u00e2mnicean. Pe pagina a doua, opinia sa era a\u015fteptat\u0103 cu maximum de interes. \u201eFin \u015fi lucid cuget\u0103tor\u201d (cum spune Traian Gh. Cristea), \u201eneobosit scormonitor prin c\u0103r\u0163ile fundamentale\u201d, medicul se confesa \u00eentr-un eseu: \u201eToat\u0103 via\u0163a am reac\u0163ionat comportamental at\u00e2t dup\u0103 comanda ra\u0163iunii creierului, c\u00e2t \u015fi dup\u0103 comanda ra\u0163iunii inimii (afectivit\u0103\u0163ii), cum zicea Blaise Pascal. Pentru ca \u2013 \u00een final \u2013 s\u0103 regret tot ce am f\u0103cut dup\u0103 inim\u0103…, resping\u00e2nd ra\u0163iunea… c\u0103m\u0103t\u0103reasc\u0103, dar util\u0103. Este tardiv\u0103 constatarea \u015fi, mai ales, irecuperabil\u0103… naivitatea idealist\u0103\u201d.
\nOltean de origine, avea o inteligen\u0163\u0103 ascu\u0163it\u0103 \u015fi un haz molipsitor. Cuno\u015ftea realit\u0103\u0163i zguduitoare precum universul concentra\u0163ionar, trecuse prin situa\u0163ii limit\u0103. Cu zece ani \u00een urm\u0103, \u00een 2004, m\u0103 num\u0103ram printre colaboratorii s\u0103i, al\u0103turi de Matinc\u0103 Costea \u015fi Mihai Sarca, la emisiunea radiofonic\u0103 \u201eLa taifas cu un nonconformist\u201d. A fost o perioad\u0103 fast\u0103, \u00een care am \u00eenv\u0103\u0163at din experien\u0163a sa de gazetar, o perioad\u0103 \u00een care-mi repeta \u201eNu uita, rareori se \u00eent\u00e2mpl\u0103 ca o treab\u0103 bun\u0103 s\u0103 ias\u0103 din primul efort\u201d.
\n\u00cen ultimul timp, mi-a lipsit domnul doctor. Nu treceam pe fund\u0103tura sa dec\u00e2t iarna, s\u0103-i las \u00een cutia po\u015ftal\u0103 o felicitare cu prilejul anivers\u0103rii zilei de na\u015ftere (23 ianuarie). Azi, chirurgul care, pe l\u00e2ng\u0103 meseria sa, a practicat ofensiva lecturii \u015fi a scrisului, ne-a p\u0103r\u0103sit, m\u00e2hnindu-ne. Dispari\u0163ia celui ce ne spunea \u201eOmul trebuie s\u0103 fie mereu om; iat\u0103 o form\u0103 excep\u0163ional\u0103 de tautologie\u201d, las\u0103 pe obrazul ora\u015fului o nevindecabil\u0103 cicatrice. Fie-i \u0163\u0103r\u00e2na u\u015foar\u0103!<\/p>\n


\nCamelia Manuela SAVA <\/strong>
\n\"\"

Domnul cet\u0103\u021bii<\/strong><\/p>\n

Dac\u0103 \u00eencep r\u00e2ndurile mele \u00eenchinate eseistului, filosofului Mircea Homescu ex abrupto este pentru c\u0103 a\u0219 fi preferat s\u0103 vorbesc din perspectiva celui care se num\u0103r\u0103 printre apropia\u021bii domniei sale \u2013 \u0219i chiar de azi nu mai este ca fiin\u021b\u0103 vie printre noi, el este \u00een spirit ve\u0219nic: domnul cet\u0103\u021bii a plecat zilele acestea f\u0103r\u0103 un cuv\u00e2nt de r\u0103mas bun \u2026 moartea nu se \u00eendur\u0103, nu iart\u0103, nu \u0219tie, nu crede, nu se roag\u0103 de noi, nu \u00ee\u0219i anun\u021b\u0103 semnele, victoria ei este etern\u0103, nu ea este cea care a\u0219teapt\u0103 la cotitur\u0103\u2026 moartea sose\u0219te \u0219i at\u00e2t\u2026 de aici t\u0103cerea, de aici suferin\u021ba celor care nu erau preg\u0103ti\u021bi s\u0103 mai piard\u0103 pe unul dintre ai lor, pe unul care era ales s\u0103 fie chiar un domn, un domn al cet\u0103\u021bii\u2026 \u0219i domnul doctor Mircea Homescu este acela care \u00eendepline\u0219te toate calit\u0103\u021bile unui homo civitatis: suflet arz\u00e2nd pentru oameni \u0219i printre oameni, cunosc\u00e2ndu-le \u0219i trat\u00e2ndu-le at\u00e2t durerile, infirmit\u0103\u021bile fizice sau suflete\u0219ti, exist\u00e2nd prin ei, ceilal\u021bi concet\u0103\u021beni, exist\u00e2nd printre ei ca om simplu, un mare OM SIMPLU!
\nE adev\u0103rat c\u0103 nu m\u0103 num\u0103ram printre cunoscu\u021bii domnului doctor, datorit\u0103 nu numai v\u00e2rstei mele, nu, v\u00e2rsta nu e un motiv neap\u0103rat de distan\u021bare, \u0219i nici faptului c\u0103 nu m-am num\u0103rat niciodat\u0103 printre pacien\u021bii domniei sale (de\u0219i tat\u0103l meu – fost pacient pasager al doctorului Homescu din mica sal\u0103 de interven\u021bii chirurgicale din spitalul municipal ce azi \u00eei poart\u0103 numele – spunea cuvinte de laud\u0103, cuvinte simple, mi\u0219c\u0103toare, ca o floare a recuno\u0219tin\u021bei), ci a \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor care ne apropie sau ne distan\u021beaz\u0103 unii de al\u021bii: cei vechi, \u00eenr\u0103d\u0103cina\u021bi \u00een ale scrisului, de cei tineri, care cu exuberan\u021ba \u0219i zburd\u0103lnicia v\u00e2rstei sunt acapara\u021bi de a tr\u0103i, de a exista, f\u0103r\u0103 s\u0103 ia seama de mersul ad\u00e2nc, filosofic al lucrurilor. Acum s\u0103 nu crede\u021bi c\u0103 \u00eemi fac mea culpa \u0219i \u00eemi repar vina de a nu m\u0103 fi apropiat de cineva cu un asemenea nume mare din urbea noastr\u0103, nicidecum, am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 scriu aici c\u00e2teva r\u00e2nduri despre cel care a fost un merituos om de cultur\u0103 \u0219i filosofie al arealului de la curbura Carpa\u021bilor, tocmai pentru c\u0103 l-am cunoscut de la cenaclurile pe care le frecventasem cu ceva timp \u00een urm\u0103, s\u0103 fie zece-doisprezece ani, c\u00e2nd ca un copil sfios p\u0103\u0219eam pragul Casei de Cultur\u0103, s\u00e2mb\u0103t\u0103 de s\u00e2mb\u0103t\u0103, adun\u00e2nd comori de ve\u0219nicie de la cei mari: domnul profesor Costache Florea, domnul doctor Mircea Homescu, domnul profesor Radu St\u0103nescu \u0219i al\u021bii. M\u0103 bucuram c\u00e2nd treceam pe strad\u0103 \u0219i \u00eel puteam saluta pe doctorul Homescu, el r\u0103spunz\u00e2nd ceremonios de fiecare dat\u0103 (\u00eentr-o prim\u0103var\u0103, citea la cenaclu, \u0219tiam c\u0103 e lector de serviciu \u0219i am f\u0103cut un gest \u2013 la sf\u00e2r\u0219it, i-am dat o garoaf\u0103 ro\u0219ie; aveam dou\u0103zeci de ani \u0219i \u00een inocen\u021ba v\u00e2rstei m\u0103 g\u00e2ndeam ce o s\u0103 zic\u0103, dac\u0103 o s\u0103 interpreteze gre\u0219it gestul meu: a luat floarea cu o elegan\u021b\u0103 \u0219i o non\u0219alan\u021b\u0103 specifice \u0219i mi-a mul\u021bumit cu un z\u00e2mbet afabil, s\u0103rut\u00e2ndu-mi politicos, corect m\u00e2na). Vocea inimitabil\u0103, care te aducea \u00een trans\u0103 atunci c\u00e2nd vorbea, statura mic\u0103 \u0219i \u00eendesat\u0103, barba elegant\u0103 \u0219i atent \u00eengrijit\u0103, vestimenta\u021bia corect\u0103, de bon-ton toate f\u0103ceau parte din fiin\u021ba doctorului. Erudi\u021bia, un umor incalificabil, incorigibil, atitudinea de b\u0103\u0219c\u0103lie fireasc\u0103 uneori, ceva de domeniul suspansului, de faptul c\u0103 mai are de zis, dar o l\u0103s\u0103m pe alt\u0103dat\u0103, ceva de genul eu \u0219tiu mai multe, dar o s\u0103 v\u0103 spun acest lucru \u0219i m\u00e2ine, o am\u00e2nare intelectual\u0103 care ar fi presupus un nou travaliu, un nou popas iscoditor al g\u00e2ndirii, ironia \u0219i autoironia, seriozitatea, z\u00e2mbetul rar \u0219i pre\u021bios, sau, dimpotriv\u0103, r\u00e2sul hohotitor \u00eel calificau pe domnul doctor ca fiind un om spiritual, superior, f\u0103c\u00e2nd parte din categoria acelor fiin\u021be nemaipomenite care ating un nivel maxim de cunoa\u0219tere \u0219i \u00een\u021belegere a lumii cum pu\u021bini dintre noi au parte. Fin psiholog, cunosc\u0103tor al suferin\u021belor umane de tot soiul, de la cele strict fizice p\u00e2n\u0103 la cele politice, de la cele mai profunde p\u00e2n\u0103 la cele mai efemere, bun\u0103tatea, sinceritatea, chibzuin\u021ba c\u0103 o vorb\u0103 bun\u0103 nu stric\u0103, una \u201erea de gur\u0103\u201d face mai mult dec\u00e2t am putea noi s\u0103 o pre\u021buim, t\u0103ind \u00een carne vie, la propriu \u0219i la figurat, c\u00e2nt\u0103rind oamenii \u0219i apreciindu-\u0219i prietenii, domnul acesta al cet\u0103\u021bii noastre a fost cuprins de acela\u0219i frison al tuturor, pornind pe un drum f\u0103r\u0103 \u00eentoarcere, l\u0103s\u00e2ndu-ne amintiri, cuvinte de duh, scrieri valoroase.
\nUn prieten de suflet \u00eemi spunea de cur\u00e2nd c\u0103 \u201eoamenii sunt doar pentru \u00eentrebuin\u021bare\u201d \u0219i vorbea dintr-o experien\u021b\u0103 vast\u0103 de via\u021b\u0103\u2026 l-am privit \u00een acel moment cumva sceptic\u0103 \u0219i nu \u0219tiam cum s\u0103 iau\/ cum s\u0103 interpretez aceste vorbe: de duh sau zeflemitoare\u2026 s\u0103 v\u0103d partea plin\u0103 a paharului sau jum\u0103tatea goal\u0103, din ce \u00een ce mai goal\u0103, din p\u0103cate \u00een zilele noastre\u2026 da, avea perfect\u0103 dreptate: oamenii sunt cu drept de \u00eentrebuin\u021bare p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd dispar dintre noi \u0219i nu mai pot fi \u00eentrebuin\u021ba\u021bi, cum este \u0219i cazul domnului cet\u0103\u021bii noastre\u2026<\/p>\n


\nTraian Gh. CRISTEA <\/strong>
\n\"\"

Dr. Mircea V. Homescu \u00een drum spre galaxii<\/strong><\/p>\n

A plecat dintre noi, la stele (20.07.2014) Mircea V. Homescu, medic virtuos, eminen\u0163\u0103 cenu\u015fie \u015fi \u00een domeniul culturii, l\u0103s\u00e2ndu-ne \u00een grij\u0103 minunata zestre a cuget\u0103rii sc\u00e2nteietoare, topit\u0103 \u00een scrierile care ne lumineaz\u0103. Nimeni nicic\u00e2nd n-o s\u0103 ni-l \u015ftearg\u0103 din suflete, unde-l avem definitiv \u00eencrustat; acolo fi-va pururi tor\u0163\u0103 nestins\u0103. Acolo, el va tr\u0103i ve\u015fnic, alin\u00e2ndu-ne dorul, f\u0103c\u00e2ndu-ne terapia iluziilor pierdute.
\nPersonalitate proeminent\u0103 at\u00e2t \u00een practicarea medicinei, c\u00e2t \u015fi \u00een pledoaria pentru ideile eclatante de o tulbur\u0103toare originalitate, Excelen\u0163a Sa a hot\u0103r\u00e2t \u00een tinere\u0163e, s\u0103 se stabileasc\u0103 la R\u00e2mnicu S\u0103rat (1968), d\u0103ruind acestei a\u015fez\u0103ri iubire, competen\u0163\u0103, \u00eenalt profesionalism, energie nest\u0103vilit\u0103… A fost norocul urbei acesteia, al celor care l-au cunoscut, s\u0103-i simt\u0103 prezen\u0163a. L-au f\u0103cut remarcat \u00een zona buzoian\u0103 \u015fi \u00een \u0163ar\u0103 deontologia ferm\u0103, autentic\u0103, de \u00eenalt\u0103 \u0163inut\u0103 care i-a luminat cei peste 55 de ani de practicare a medicinei, dar \u015fi con\u0163inutul sc\u00e2nteietor al eseurilor \u015fi c\u0103r\u0163ilor pe care le-a publicat.
\nA fost un OM, un SPIRIT dinamic, sc\u00e2nteietor, \u00eempr\u0103\u015ftiind cu generozitate idei ce te revigorau, predispun\u00e2ndu-te la ad\u00e2nc\u0103 medita\u0163ie. \u015etia s\u0103 d\u0103ruie continuu celor doritori e\u015fantioane din zestrea lui spiritual\u0103; \u015ftia, z\u00e2mbind cu sub\u00een\u0163eles, s\u0103 te opreasc\u0103 de la c\u0103derea \u00een pr\u0103pastia e\u015fecurilor. \u015etia s\u0103 te plimbe cu dib\u0103cie prin paradisul sau prin infernul vie\u0163ii cotidiene. Nu numai prin acestea, dar mai ales prin farmecul frust, neelaborat a reu\u015fit s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 str\u0103lucitor \u00een memoria colectiv\u0103 \u015fi s\u0103 fie demn de cinstire.
\nAcest OM \u015fi SPIRIT RAR care s-a numit \u015fi r\u0103m\u00e2ne \u00een istoria urbei cu numele dr. Mircea V. Homescu nu s-a ascuns nici acum, nici c\u00e2t a vie\u0163uit, \u00een amintirea glorioas\u0103 sau \u00een plato\u015fa personalit\u0103\u0163ilor de excep\u0163ie. Dispre\u0163uia procedeul, precum \u015fi n\u0103ravul unora de a-i minimaliza meritele. Cetatea \u00eens\u0103 \u00eel a\u015feaz\u0103 la locul cuvenit, c\u0103ci, pare-se, Spitalul Municipal R\u00e2mnicu S\u0103rat urmeaz\u0103 s\u0103-i poarte numele. A\u015fadar, \u201eVezuviul din masivul ideilor\u201d(a\u015fa cum a fost numit metaforic odinioar\u0103) n-a murit, fiindc\u0103 astfel de personalit\u0103\u0163i nu pot muri, n-au cum s\u0103 dispar\u0103, ci r\u0103m\u00e2n o permanen\u0163\u0103.
\nS\u0103 recunoa\u015ftem cu m\u00e2na pe inim\u0103, c\u0103 de la inegalabilul Mircea V. Homescu noi (\u015fi mul\u0163i ca noi) am \u00eenv\u0103\u0163at enorm, am urmat cursuri de igiena sufletului, min\u0163ii, spiritului. S\u0103-i ascult\u0103m doar c\u00e2teva din minunatele aser\u0163iuni la care \u0163inea mult \u015fi care ne-au desf\u0103tat, ne-au marcat \u015fi au devenit veritabile pilde c\u0103l\u0103uzitoare.
\nLa cap\u0103tul carierei, Domnia Sa declara cu o sinceritate cov\u00e2r\u015fitoare: \u201eEu… am\u0103r\u00e2tul care semnez mai jos, declar cu m\u00e2na pe cord, sub form\u0103 de panseu, c\u0103 toat\u0103 via\u0163a profesional\u0103 m-am luptat cu trei du\u015fmani fioro\u015fi: \u015focul, infec\u0163ia \u015fi hemoragia, precum \u015fi cu un al patrulea \u015fi mai sc\u00e2rbos dec\u00e2t ceilal\u0163i trei la un loc: invidia ur\u00e2cioas\u0103 a unor (…)\u201d Ne-a l\u0103sat s\u0103 \u00een\u0163elegem c\u0103 aceast\u0103 lupt\u0103 e un r\u0103u necesar din care numai oamenii puternici ies biruitori. \u015ei el a reu\u015fit s\u0103 triumfe.
\nNe-am num\u0103rat printre noroco\u015fii care au ucenicit la \u015fcoala unor idei homesciene diamantine, \u015fcoal\u0103 care a echivalat cu o autentic\u0103 facultate de socio-filozofie. \u00centr-un eseu (expediat nou\u0103 \u00een anul 2008), ne fascineaz\u0103 \u00eendemnul adresat Atotputernicului pentru iertarea neghiobiilor noastre, s\u0103v\u00e2r\u015fite de-a lungul traseului existen\u0163ial pe care l-am parcurs. Ne pov\u0103\u0163uie\u015fte cu bl\u00e2nde\u0163e ilustrul Mircea V. Homescu ca, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, \u201em\u0103car s\u0103-L rug\u0103m s\u0103 ne ierte, fiindc\u0103 L-am dezam\u0103git \u00een inten\u0163ia Lui de a face din noi \u00eencununarea \u00eentregii crea\u0163ii a Lui, de la Facerea Lumii.\u201d S\u0103 recunoa\u015ftem, este un du\u015f profetic, pe care niciodat\u0103 nu-l vom uita.
\nReconfortante \u015fi pline de profunzime sunt reflec\u0163iile referitoare la calitatea fiin\u0163ei umane. Ele afirm\u0103 adev\u0103ruri consfin\u0163ite de experien\u0163a umanit\u0103\u0163ii: \u201eOmul adev\u0103rat nu este ceea ce p a r e, nici ceea ce v r e a, ci numai ceea ce reu\u015fe\u015fte s\u0103 f a c\u0103\u201d.
\nCum s\u0103 nu-i fie recunosc\u0103toare posteritatea unui cuget\u0103tor profund, invit\u00e2nd permanent la cunoa\u015fterea de sine \u015fi la a face ordine \u00een \u201eograda sufletului\u201d: \u201eCon\u015ftiin\u0163a de sine implic\u0103 recunoa\u015fterea \u015fi a calit\u0103\u0163ilor, \u015fi a defectelor; pe primele cultiv\u0103-le, pe ultimele – alung\u0103-le! U\u015for de zis! \u015etie cineva c\u00e2t de greu este s\u0103 faci cur\u0103\u0163enie \u00een ograda sufletului, oper\u00e2nd printre toate cele cu care vie\u0163uie\u015fti de-o via\u0163\u0103 \u00eentreag\u0103?\u201d
\nCele ce am afirmat destul de concis \u00een r\u00e2ndurile de mai sus au \u00eemplinit o statornic\u0103 dorin\u0163\u0103 apar\u0163in\u00e2nd str\u0103lucitului om de spirit \u015fi pov\u0103\u0163uitor, dr. MIRCEA V. HOMESCU, care zicea: \u201dL\u0103l\u0103ielile nu fac doi bani, aminti\u0163i-v\u0103 bine ce v-am spus eu \u015fi mai trece\u0163i prin ograda mea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd.\u201d
\nIat\u0103 de ce acum, la aceast\u0103 dureroas\u0103 desp\u0103r\u0163ire, rostim, \u00een credin\u0163\u0103 \u015fi din ad\u00e2ncul inimilor, omagiul nostru: \u201eMAESTRE, v\u0103 suntem recunosc\u0103tori pentru c\u00e2t ne-a\u0163i d\u0103ruit \u015fi, cu fruntea plecat\u0103, v\u0103 mul\u0163umim din ad\u00e2ncul sufletului.<\/p>\n

Permanen\u0163a apoftegmelor homesciene<\/strong>
\n– 1 –
\n \u201eCitesc, deci exist.\u201d <\/em><\/p>\n

Bucurie cognitiv\u0103 produce pledoaria homescian\u0103 pentru binefacerile lecturii \u00een via\u0163a omului ca fiin\u0163\u0103 cuget\u0103toare. Concis \u015fi subtil, scrisul g\u00e2nditorului Mircea V.Homescu devine conving\u0103tor \u00eentr-un context \u00een care a te \u201e\u00eembog\u0103\u0163i\u201d prin lectur\u0103 azi \u00eenseamn\u0103 o utopie. S\u0103 cunoa\u015ftem, \u00een primul r\u00e2nd, ce ne m\u0103rturise\u015fte Omul care poart\u0103 pe umerii min\u0163ii o bogat\u0103 lectur\u0103 \u015fi care este, incontestabil, produsul c\u0103r\u0163ilor citite aprofundat: \u201eParafraz\u00e2nd apoftegma cartezian\u0103 cogito ergo sum, eu mi-am f\u0103cut o autentic\u0103 lege a existen\u0163ei prin lectur\u0103, respectiv citesc, deci exist. \u00cen preajma b\u0103tr\u00e2ne\u0163ii, am f\u0103cut \u00eenc\u0103 un pas pe calea lecturii vitale iar azi sunt convins c\u0103 citesc pentru a exista.\u201d Excelent\u0103 confesiune! Sun\u0103 ca un adev\u0103rat crez existen\u0163ial, demn de a fi \u00eensu\u015fit de c\u0103tre prunci, tineri, maturi \u015fi v\u00e2rstnici. Da, pentru c\u0103 lectura c\u0103r\u0163ilor fundamentale deschide noi orizonturi culturale, aduce existen\u0163ei noastre suport \u015fi motivare.
\nCuget\u0103torul popose\u015fte \u015fi asupra \u201estructurii\u201d omului, reamintindu-ne importan\u0163a unit\u0103\u0163ii celor trei componente: trupul, spiritul \u015fi sufletul. S\u0103-i urm\u0103rim afirma\u0163ia formulat\u0103 c\u00e2t se poate de limpede: \u201eOmul este o structur\u0103 ternar\u0103: trup – trec\u0103tor \u015fi divizibil; spirit – nemuritor \u015fi indivizibil; suflet – prezent \u00een trup \u015fi spirit, ca liant \u00eentre ele \u015fi pe care le \u0163ine unite c\u00e2t tr\u0103ie\u015fte omul (este via\u0163\u0103, de fapt).
\nE bine s\u0103 cunoa\u015ftem \u015fi virtu\u0163ile care ne aduc \u00een\u0103l\u0163are moral\u0103, pentru a tinde permanent c\u0103tre ele \u015fi, de ce nu? pentru a le dob\u00e2ndi: \u201eVirtu\u0163ile care ne aduc demnitate moral\u0103 sunt: pasive =umilin\u0163a, iubirea aproapelui, bun\u0103tatea din g\u00e2ndire \u015fi nevoia de dreptate; active =mila, cur\u0103\u0163enia inimii, bun\u0103tatea faptelor \u015fi martiriul pentru dreptate \u015fi adev\u0103r.\u201d
\nApoftegmele homesciene izvor\u0103sc din acumul\u0103ri masive prin lectur\u0103 sau din experien\u0163a tr\u0103irii nemijlocite \u00een societate. Despre demnitatea de sine se precizeaz\u0103 c\u0103 este plasat\u0103 pe dou\u0103 coordonate: r\u0103spunderea fa\u0163\u0103 de obliga\u0163ii \u015fi respectul fa\u0163\u0103 de cei ce-l merit\u0103. Dar fa\u0163\u0103 de restul semenilor care nu-l merit\u0103? R\u0103spunsul \u00eel afl\u0103m din finalul confesiunii: \u201e\u2026 n-am risipit niciodat\u0103 respectul pentru\u2026 porcii bipezi.\u201d Cam dur r\u0103spuns!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

EDITORIAL Valeria MANTA T\u0102ICU\u021aU Unde fugim de-acas\u0103?… Tr\u0103im \u00een vremuri sumbre, de kitsch \u015fi impostur\u0103, precare economic, nesigure social, alunecoase<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18497"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=18497"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18497\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18498,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18497\/revisions\/18498"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=18497"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=18497"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=18497"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}