{"id":18438,"date":"2022-06-22T00:31:34","date_gmt":"2022-06-21T21:31:34","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18438"},"modified":"2022-06-22T00:33:51","modified_gmt":"2022-06-21T21:33:51","slug":"spatii-culturale-nr-82-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18438","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 82 (9)"},"content":{"rendered":"

C\u0103r\u021bi prezentate de: <\/strong><\/em><\/p>\n

Octavian MIHALCEA<\/strong>
\n\"\"

SPECTACOLUL DEP\u0102\u0218IRII LIMITELOR<\/strong><\/p>\n

Vom g\u0103si \u00een cartea lui Cristian Gabriel Moraru, Fotopoeme \u0219i alte tr\u0103iri (Editura Castrum de Thymes, Giroc, 2021), desf\u0103\u0219ur\u0103ri lirice \u00een care aspect\u0103rile existen\u021biale denot\u0103 diversitate \u0219i o accentuat\u0103 preocupare pentru dep\u0103\u0219irea limitelor, pentru deosebite ascension\u0103ri spirituale. Fotopoemele, poeme de scurt\u0103 respira\u021bie, care, per ansamblu, sunt ni\u0219te metafore simbol, accentueaz\u0103 fiorul creator ce, \u00eentr-un fel sau altul, ne influen\u021beaz\u0103 nestr\u0103mutat. \u00cen aceast\u0103 direc\u021bie, Prin vene nu-mi mai circul\u0103\/ S\u00e2nge \u00eenspre inim\u0103,\/ Ci doar poezie\u2026
\nG\u00e2ndurile viziteaz\u0103 teritorii eclectice, unde sunt integrate unor spectacole roditoare. Astfel, sentin\u021bele morale realizeaz\u0103 binevenite sinteze cu evanescen\u021ba caracteristic\u0103 anumitor aspect\u0103ri intime. Pasiunea pentru arta cuv\u00e2ntului \u00eel ghideaz\u0103 pe Cristian Gabriel Moraru pe meandricele c\u0103i ale creativit\u0103\u021bii. Accep\u021biune care privilegiaz\u0103 ad\u00e2ncimea: T\u0103cerea dintre cuvinte\/ Este ca spa\u021biul cosmic:\/ Enigmatic \u0219i dens. E \u00eencurajat\u0103 atitudinea cutez\u0103toare, propensiunea spre noi experien\u021be ce nu pot dec\u00e2t s\u0103 \u00eembog\u0103\u021beasc\u0103 spiritul. \u00cen ciclul intitulat Poemele naturii, metaforele evoc\u0103 perioade aurorale, siluete cu deosebit caracter fascinatoriu. Str\u0103lucirea astrului primordial nu va fi nicic\u00e2nd contestat\u0103. Parcurgerea unor st\u0103ri pasionale e \u00eenc\u0103rcat\u0103 de ad\u00e2nci reverbera\u021bii romantice, undeva \u00een siajul paradigmei eminesciene. Aproape o profesiune de credin\u021b\u0103 a poetului const\u0103 \u00een reliefarea aspectelor apolinice, tu\u0219e (re)stabilind \u00eentotdeauna un echilibru binevenit. Spectacolul cotidianului contribuie din plin la edificarea versurilor lui Cristian Gabriel Moraru. Solitudinile cu nuan\u021b\u0103 bacovian\u0103 sunt perene: Ah, crepuscule caniculare!\/\/ A venit vara\/ Cu concert de greieri …\/\/ Pe str\u0103zile pr\u0103fuite\/ Arar\/ Mai trece c\u00e2te-un om.\/\/ Z\u0103pu\u0219eal\u0103! …\/ Aroma lutului \u00eencins\/ Se-mpr\u0103\u0219tie pe trotuare …\/ Vara face apelul de sear\u0103\/ S\u0103 vad\u0103 dac\u0103 nu s-a produs vreo evadare.\/ H\u0103m\u0103ituri de c\u00e2ine\/ \u00cenoat\u0103 anevoie prin aerul fierbinte,\/ Prevestind c\u0103 ziua de m\u00e2ine\/ Va fi la fel de incendiar\u0103 …\/\/ Nicio \u0219ans\u0103 de sc\u0103pare\/ Din chingile verii! …\/\/ Ah, crepuscule caniculare! Alteori, tribula\u021biile amoroase destabilizeaz\u0103 \u0219i invit\u0103 la efuziuni muzicale menite s\u0103 impresioneze. Avem imaginea unor ploi toren\u021biale de lumin\u0103, cu neb\u0103nuite virtu\u021bi ini\u021biatice. Dictonurile \u00een limba latin\u0103 consoneaz\u0103 cu aspectarea misteriosofic\u0103. Aura venusian\u0103, mirific\u0103, marcheaz\u0103 acut imaginarul poetului, \u00eenclinat spre plurivalen\u021b\u0103. Tr\u0103irea \u0219i actul medita\u021biei alc\u0103tuiesc un binom foarte promi\u021b\u0103tor. Intervine \u0219i acest \u201emodus vivendi\u201d al regener\u0103rii perpetue: Am \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 mor ca nimeni altul\/ \u0218i azi, o parte din mine-am \u00eengropat-o,\/ Nu spre-a o da uit\u0103rii,\/ Ci ca s\u0103 pot din nou s\u0103 merg\/ Pe drumul ce urc\u0103 spre t\u0103rii …\/\/ Via\u021b\u0103-i o lec\u021bie prea scurt\u0103, iar pauz\u0103…\/ E doar p\u00e2n\u0103 la Judecata de Apoi,\/ C\u00e2nd Dumnezeu va vrea s\u0103 ne auz\u0103\/ \u0218i s\u0103 decid\u0103 ce se va-nt\u00e2mpla cu noi.\/\/ \u0218i clopote bat din tot \u00eenaltul,\/ Vestind prefaceri appassionato,\/ Iar punctul culminant al c\u0103ut\u0103rii\/ Este acela spre care converg\/ Toate razele senine-ale iert\u0103rii…
\nAmbientul predispune la reverii p\u0103trunz\u0103toare. De undeva, decadent, \u00cen amurgul de toamn\u0103 s\u00e2ngeriu,\/ Lucesc ruinele unui imperiu. Universul tainelor este \u00een plin\u0103 desf\u0103\u0219urare. Numeroase simboluri anim\u0103 substan\u021ba c\u0103r\u021bii lui Cristian Gabriel Moraru. Invocarea constant\u0103 a transcendentului apropie \u00eentruc\u00e2tva atingerea idealului. \u00centotdeauna vor fi urm\u0103rite aspectele esen\u021biale, chiar \u0219i atunci c\u00e2nd spiritul ludic are caracter frust. Poetul se mi\u0219c\u0103 dezinvolt printre secretele naturii, \u00eembietoare \u0219i baroce. Nu este disimulat\u0103 pasiunea maximaliz\u0103rii. Poemul ar putea fi asimilat unei incendieri selenare… Diverse nostalgii estetizante intervin \u00een subtextul versurilor din volum. Pentru Cristian Gabriel Moraru poezia are valoare de \u201eaxis mundi\u201d, Cunun\u0103 de astre\/ Lumin\u00e2nd fruntea mea g\u00e2nditoare,\/ Gr\u0103din\u0103 ve\u0219nic \u00eenfloritoare,\/ Udat\u0103 de visurile mele,\/ Salb\u0103 lucitoare de m\u0103rgele\/ At\u00e2rn\u00e2nd la g\u00e2tul zei\u021belor\/ \u00cendr\u0103gostite de aedul lor!…<\/p>\n


\nPetre ISACHI <\/strong>
\n\"\"

Eclipsa lui Dumnezeu<\/strong><\/p>\n

\u00centr-un Odobe\u0219ti binecuv\u00e2ntat de Dumnezeu,
\nde la oximoronul \u201ecurat-murdar\u201d – la dictatura prin\u021besei \u201eChiar a\u0219a\u201d…*<\/em><\/p>\n

Motto:
\n\u201eTextul literar se \u00eentemeiaz\u0103 pe puterea lui de a produce ceea ce el \u00eensu\u0219i nu este.\u201d (Wolffgang Iser)<\/em><\/p>\n

\tDup\u0103 lectura celor 17 texte \u2013 4 Nuvele, 5 Povestiri, 8 Schi\u021be; niciuna din cunoscutele specii enumerate nu respect\u0103 poetica \u0219i poietica tradi\u021bional\u0103 consacrat\u0103 de predecesori, este firesc, tr\u0103im \u00een postmodernism \u2013 mi-am adus aminte de interoga\u021bia \u00eemp\u0103ratului Augustus, cel care l-a exilat pe Ovidius, la Tomis, spre norocul literaturii rom\u00e2ne,: Prieteni, ce p\u0103rere ave\u021bi, jucat-am bine comedia vie\u021bii? Dac\u0103 sunte\u021bi mul\u021bumi\u021bi, ar fi spus el, aplauda\u021bi-m\u0103!… Sincer s\u0103 fiu, mi-a pl\u0103cut aceast\u0103 comedie tragi-comico-absurde a vie\u021bi, transfigurat\u0103 \u00eentr-o viziune romantico-realist\u0103, \u00een vol. Dihonia, de autorul trilogiei \u00cen umbra mun\u021bilor, un scriitor n\u0103scut \u00eentr-un topos mioritic, mitic, cu \u201earom\u0103 de otonel \u0219i str\u0103lucire de feteasc\u0103 regal\u0103\u201d, sictirit dumnezeie\u0219te, cum ar fi spus Marin Sorescu, \u0219i r\u0103t\u0103cit definitiv \u00een labirintul literaturii rom\u00e2ne, sub umbrela estetic\u0103 a trioului junimist: Creang\u0103 \u2013 Slavici \u2013 Caragiale. Ironia, autoironia, sarcasmul \u0219i satira, omniprezente \u00eentr-o alchimie fericit\u0103, \u00een scriitura volumului, ascund un spirit hedonist, contaminat de nostalgiile aristocratului Duiliu Zamfirescu, dar \u0219i de spiritul lui Heraclit – confirmat de \u00eentreaga istorie a Lumii, \u0219i tr\u0103dat de titlul revelator al c\u0103r\u021bii. Teza enigmaticului, melancolicului \u0219i obscurului filosof grec \u2013 coincidentia oppositorum, preluat\u0103 \u0219i pre\u021buit\u0103 de Hegel \u2013 face farmecul acestei c\u0103r\u021bi kafkiene, \u00een care aurita mediocritate creeaz\u0103 \u0219tiin\u021ba banalit\u0103\u021bii, \u00een care logica absurdului configureaz\u0103 c\u0103derea \u00een anonimat \u0219i poten\u021beaz\u0103 via\u021ba tr\u0103it\u0103 sub pericolul, aparent inofensiv, de a fi inactuali de prea mult prezent. Astfel omul transfigurat de Gheorghe Mocanu, \u00een vol. DIHONIA, este o prad\u0103, pentru o fatalitate creat\u0103 pornind de la lucruri, ideologii, prejudec\u0103\u021bi, tehnologii, idei etc. care ne aservesc pe m\u0103sur\u0103 ce se intensific\u0103 nevoia ce o avem de ele. C\u00e2t\u0103 nevoie de un lucru, idee, obiect, at\u00e2ta dependen\u021b\u0103 de el. Starea de sclavie este predestinat\u0103. Suntem din (ne)fericire sclavii automobilului, avionului, vaporului etc.
\n\tPentru a \u00een\u021belege condi\u021bia autorului ce-\u0219i propune s\u0103 releve eterna discordie a lumii, am s\u0103 v\u0103 spun o succint\u0103 alegorie: \u201e\u00centr-o zi senin\u0103 de var\u0103, de o frumuse\u021be paradisiac\u0103, doi pe\u0219ti, unul B\u0103tr\u00e2n, cel\u0103lalt T\u00e2n\u0103r, \u00eenotau \u00een acela\u0219i sens(nu ca \u00een Zodiac), veseli, \u00eencrez\u0103tori, liberi, imprevizibili, c\u00e2nd pe nea\u0219teptate, cel T\u00e2n\u0103r \u00eei spune B\u0103tr\u00e2nului: – A\u0219 vrea s\u0103 fiu \u00een Ocean… \u2013 Dar e\u0219ti, \u00eei r\u0103spunde f\u0103r\u0103 ezitare, B\u0103tr\u00e2nul. \u2013 Nu, acuma sunt \u00een ap\u0103!, \u00eei r\u0103spunde la fel de sigur pe el, T\u00e2n\u0103rul. Pe\u0219tele cel B\u0103tr\u00e2n nu i-a mai r\u0103spuns \u0219i au continuat s\u0103 \u00eenoate, aparent la fel, ca \u0219i \u00eenainte de a avea loc, nevinovatul \u0219i (ne)a\u0219teptatul dialog.\u201d Se pot comenta foarte multe elemente: simbolistica polivalent\u0103 \u0219i arhetipal\u0103 a pe\u0219telui, conota\u021biile apei, oceanului, direc\u021bia \u00een care \u00eenotau B\u0103tr\u00e2nul \u0219i T\u00e2n\u0103rul, faptul c\u0103 po\u021bi fi \u00een acela\u0219i timp \u00een ocean \u0219i \u00een ap\u0103 etc., dar mie, scribului, i se pare extrem de important\u0103 t\u0103cerea \u2013 cea mai demn\u0103 arm\u0103 de ap\u0103rare a omului, \u0219i r\u0103spunsul cel mai bun dat soartei. T\u0103cerea \u2013 a doua putere \u00een Lume dup\u0103 cuv\u00e2nt – din deznod\u0103m\u00e2ntul celor 17 hieroglife narativizate, farse, parodii ce pot fi dramatizate cu u\u0219urin\u021b\u0103 (v. La minciun\u0103; Chiar a\u0219a! Lic\u0103 Nebunul, \u0218edin\u021ba din Dealul M\u0103gurii etc.) este un sigiliu estetic aplicat pe un abis existen\u021bial absurd, \u00een care sensul \u201ese dezleag\u0103\u201d \u00een non-sensul universal. Ridicolul, disolu\u021bia social\u0103, forma anarhiei \u0219i a disper\u0103rii poten\u021beaz\u0103 comicul (de limbaj, de situa\u021bie, de moravuri etc.) care abole\u0219te regulile, legile \u0219i valorile, care leag\u0103 individul de ierarhia piramidal\u0103, aparent imobil\u0103, a spectacolului Lumii ca teatru.
\nAsemenea lui Eugen Ionescu \u0219i I. L. Caragiale, scriitorul Gh. Mocanu vede enorm \u0219i simte monstruos, insinuarea derizoriului, a inexisten\u021bei de fiecare zi \u0219i a ne\u00eensemn\u0103t\u0103\u021bii noastre. R\u00e2su-pl\u00e2nsul suspend\u0103 omniscien\u021ba neutr\u0103. Personajele vol. Dihonia nu sunt cu nimic mai prejos dec\u00e2t \u201emiticii\u201d eterniza\u021bi de autorul vol. Momente \u0219i schi\u021be. Interesul pentru deriziunea \u0219i parodia neputin\u021bei, pare s\u0103 fie acela\u0219i. Iat\u0103 ce scria \u201eMo\u0219 Virgul\u0103\u201d \u00een 1899: \u201eEu nu pot g\u00e2ndi sus, c\u00e2nd umblu cu picioarele goale pe coji de nuci. Via\u021ba banal\u0103 a mea, a noastr\u0103, a tuturor rom\u00e2nilor, iat\u0103 ce m\u0103 intereseaz\u0103, iat\u0103 ce-mi atrage irezistibil aten\u021bia.\u201d. Cei doi scriitori \u00ee\u0219i iubesc personajele, le mistific\u0103 asemenea \u00eendr\u0103gostitului din povestea \u0219tiut\u0103 de toat\u0103 lumea: X se \u00eendr\u0103goste\u0219te de Y , desigur, crede c\u0103 e cea mai frumoas\u0103, inteligent\u0103, fidel\u0103, minunat\u0103 femeie pe care a \u00eent\u00e2lnit-o. Femeia vie\u021bii! Numai c\u0103 lucrurile nu stau \u201echiar a\u0219a\u201d. Ceva mai mult: crez\u00e2nd c\u0103 Y este frumoasa frumoaselor, X \u00ee\u0219i \u00eenchipuie c\u0103-i fac curte to\u021bi b\u0103rba\u021bii, desigur, sufer\u0103, e gelos, e nefericit, devine anxios. Ca s\u0103 \u00een\u021belegi situa\u021bia lui X, trebuie s\u0103 iei de bun tot ce crede el despre Y, de\u0219i aproape nimic nu corespunde adev\u0103rului. Demistificat, \u00eendr\u0103gostitul X nu mai este autentic. Orice demistificare a realit\u0103\u021bii \u2013 aceasta mi se pare a fi particularitatea de necontestat a scriiturii lui Gh. Mocanu \u2013 ar ucide veridicitatea speciei epico-dramatice transfigurate. Imagina\u021bi-v\u0103 demistificarea \u201eCenaclului\u201d (un autentic personaj colectiv) din nuvela ce \u00eemprumut\u0103 titlul volumului sau a \u201e\u0219edin\u021bei\u201d din Dealul M\u0103gurii…
\n\t\u00cen Dihonia, Lumea transfigurat\u0103 de Gheorghi\u021b\u0103, cum \u00eei spun prietenii, colonelului criminolog, \u201ese aseam\u0103n\u0103 cu un vast b\u00e2lci, \u00een care totul este improvizat, totul e trec\u0103tor, nimic \u00eenfiin\u021bat de-a binele\u201d. (v. I. L. Caragiale, Politic\u0103 \u0219i cultur\u0103). S\u0103 descoperi aceea\u0219i \u201elume, lume, soro lume\u201d, dup\u0103 un \u201eveac de singur\u0103tate\u201d, e deprimant \u0219i tragic. Tragi-comedia vie\u021bii ca o prad\u0103 trebuie s\u0103 o \u00een\u021belegi lipsit\u0103 de ac\u021biune \u0219i chiar de orice posibilitate de ac\u021biune, ca un conflict larvar \u00eentre necesitatea de a supravie\u021bui \u0219i panica de a tr\u0103i un fel de agonie a \u00eenceputului continuu; o na\u0219tere interminabil\u0103 a mitului lui Orfeu, a interdic\u021biei de a ne \u00eentoarce spre ceea ce iubim. \u00cen disolu\u021bia universal\u0103 fiecare dintre personajele c\u0103r\u021bii are adev\u0103rul lui \u2013 de fapt, o stare sufleteasc\u0103 intransmisibil\u0103 \u0219i inefabil\u0103. Absurdul se na\u0219te, se perpetueaz\u0103 din faptul c\u0103 personajul r\u0103m\u00e2ne identic cu sine \u00eensu\u0219i, asemenea lui Lot cel avertizat de \u00eengeri s\u0103 fug\u0103 de Sodoma \u0219i Gomora (Scap\u0103-\u021bi via\u021ba, s\u0103 nu te ui\u021bi \u00eenapoi \u0219i s\u0103 nu te opre\u0219ti \u00eentr-un loc \u00een c\u00e2mpie, scap\u0103 la Munte. ca s\u0103 nu pieri), adic\u0103 de aceast\u0103 lume care se schimb\u0103 ne\u00eencetat din R\u0103u \u00een mai R\u0103u… \u00cen aceast theatrum mundi, fatalitatea devine mobil\u0103, iar omul tragic \u00eencremene\u0219te \u00een proiect. Incomunicarea este supratema acestei c\u0103r\u021bi aparent accesibile.
\n\tRevelarea \u201eTragediei limbajului\u201d, cum \u00eei spunea Eugen Ionescu, referindu-se la C\u00e2nt\u0103rea\u021ba cheal\u0103, aceasta este prima reu\u0219it\u0103 estetic\u0103 a scriitorului foc\u0219\u0103nean. Limbajul nu mai este comunicare, nu mai \u00eenseamn\u0103 instrumentul lamenta\u021biei \u0219i al dezbaterii, ci este o mul\u021bime vid\u0103, este obiectul unei lupte \u00eentre sunet \u0219i sens, \u00eentre cuv\u00e2ntul mecanic \u0219i expresia (im)personal\u0103. \u00centreaga tipologie a personajelor din vol. Dihonia este devorat\u0103 de cuvinte. Se \u0219tie, nimeni nu poate alunga cuvintele, dec\u00e2t tot prin cuvinte. De ce? Fiindc\u0103 \u00een acest univers plutitor, echivoc, aparent ra\u021bional, cuvintele \u2013 un moment \u2013 dau \u201ecorp\u201d \u0219i coeren\u021b\u0103 lucrurilor. Cuv\u00e2ntul este tot ce r\u0103m\u00e2ne fiec\u0103ruia dintre noi, ca prob\u0103 a existen\u021bei \u0219i gaj al identit\u0103\u021bii. Paradoxal, cuv\u00e2ntul ce ne f\u0103ure\u0219te, ne \u0219i \u00eenstr\u0103ineaz\u0103, ajung\u00e2nd s\u0103 nu ne mai recunoa\u0219tem pe noi \u00een\u0219ine… Aceast\u0103 \u00eenstr\u0103inare prin limbaj, cel mai subtil element de (auto)caracterizare, este diferit\u0103 de la personaj la personaj \u2013 fiecare alc\u0103tuit din alte cuvinte, \u00eentotdeauna ale altora, \u00eenc\u00e2t se ajunge, becketian vorbind, la domnia nelimitat\u0103 a limbajului. Altul este limbajul lui Lic\u0103, altul al Farmacistei, altul al barmanului Nelu, altul al lui Ulmeanu etc.
\n\tAcest efort al subiectului, pentru a se ivi din limbajul artificial este unul din elementele cele mai constante ale tradi\u021biei comice. Convins de func\u021bia social\u0103 a r\u00e2sului (ridendo castigat mores), scriitorul Gheorghe Mocanu insist\u0103 asupra auto-seducerii prin limbaj, aceast\u0103 ispit\u0103 a sinelui, ce se potole\u0219te prin marea p\u0103l\u0103vr\u0103geal\u0103, intensific\u00e2nd dec\u0103derea \u0219i disolu\u021bia. Este modul ideal de a trimite la moarte, cuv\u00e2ntul. Ne-ar r\u0103m\u00e2ne \u00een compensa\u021bie: r\u00e2sul. \u201eDac\u0103 r\u00e2zi nu mai e\u0219ti nec\u0103jit\u201d, era convins autorul capodoperei O scrisoare pierdut\u0103. Cei doi scriitori se \u00eent\u00e2lnesc nu doar \u00een comic \u0219i absurd, ci, mai ales, \u00een tragicul existen\u021bial: \u201e\u00cencepem o alt\u0103 istorie mai pu\u021bin vesel\u0103 dec\u00e2t cea de p\u00e2n\u0103 ieri; r\u00e2sul \u0219i gluma nu ne vor mai putea sluji de m\u00e2ng\u00e2iere ca alt\u0103dat\u0103 fa\u021b\u0103 cu cele ce se vor petrece \u00een lumea noastr\u0103 rom\u00e2neasc\u0103. Copiii no\u0219tri vor avea poate de ce s\u0103 se pl\u00e2ng\u0103 \u2013 noi am r\u00e2s destul\u201d. R\u00e2su-pl\u00e2nsul ca element de continuitate a omului ce evadeaz\u0103 \u00een utopia (auto)referen\u021bial\u0103, spre a se salva de invazia derizoriului \u0219i a absurdului.
\n\tDialogurile mecanice din schi\u021ba Chiar a\u0219a! sugereaz\u0103 c\u0103derea limbajului \u00een z\u0103d\u0103rnicie \u0219i prefigureaz\u0103 refugierea fiin\u021bei \u00een t\u0103cere \u0219i \u00een entropie. Personajele lui Gh. Mocanu se \u00eempotmolesc \u00een timp, \u00een limbaj, \u00een societate, \u00een lucruri, \u00een prejudec\u0103\u021bi. Invazia cuv\u00e2ntului fals (desemantizat), proliferarea \u00eennebunitoare a semnelor (nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, vol. Dihonia se deschide cu nuvela Lic\u0103 Nebunul) \u0219i a obiectelor ne conduc la anonimat, afazie \u0219i la ilegitimarea st\u0103rilor: \u201eMul\u021bi se vor \u00eentreba dac\u0103 mai exist\u0103 trabucuri \u00een gura scriitorilor… Da, exist\u0103, \u0219i contribuie din plin la aura intelectual\u0103 b\u0103nuit\u0103 de privitori. Dac\u0103 se ad\u0103uga o p\u0103l\u0103rie cu bordura larg\u0103, atunci imaginea scriitorului era gata pentru eternitate, preg\u0103tit\u0103 s\u0103 intre \u00een istorie. Era pe vremea c\u00e2nd orice muncitor la condei, cu p\u0103l\u0103rie \u0219i palton a la Sadoveanu, \u00ee\u0219i \u00eencerca \u0219ansa de a r\u0103m\u00e2ne \u00een memoria literar\u0103 a locului, cel pu\u021bin pentru c\u00e2teva luni, ca s\u0103 nu zicem ani. To\u021bi \u00eens\u0103, vor fi da\u021bi uit\u0103rii cu timpul, nu se va \u0219ti nimic de ei, nici prezentul \u0219i nici viitorul nu se vor sinchisi s\u0103 le re\u021bin\u0103 numele. ( p.46). Lumea din vol. Dihonia este simultan o realitate sociologico-istoric\u0103, o fic\u021biune \u0219i un construct estetic, ce perpetueaz\u0103 modul de a fi al omului ce merge \u201edescul\u021b pe coji de nuci\u201d, poart\u0103 lumea \u00eenl\u0103untrul lui \u0219i \u00een\u021belege eternitatea r\u0103zboiului Binelui cu R\u0103ul.
\n\t\u00cen procesul devor\u0103rii lucrurilor de c\u0103tre semne, omul r\u0103m\u00e2ne \u00een esen\u021b\u0103 acela\u0219i. Autoportretul interior al lui Caragiale, sintez\u0103 a personajelor sale din \u00eentreaga Oper\u0103, seam\u0103n\u0103 p\u00e2n\u0103 la detalii cu portretul \u00een palimpsest al autorului trilogiei Din umbra mun\u021bilor, al vol.de teatru \u201eHeidegger\u201d, al Nuvelelor \u0219i Povestirilor etc.: \u201eSunt o fiin\u021b\u0103 foarte complex\u0103! Capri\u021bioas\u0103 \u0219i statornic\u0103; impresionabil\u0103 ca un copil incult, blazat\u0103 ca un filosof istovit, mahalagioaic\u0103 \u0219i aristocrat\u0103; aici primitiv\u0103, aici ultra-rafinat\u0103, iau \u00een glum\u0103 \u00eemprejur\u0103rile cele mai grave, \u0219i sunt grav\u0103 cu cine \u0219tie ce nimicuri. M\u0103 \u00eennebunesc dup\u0103 evenimentele de senza\u021bie, vesele sau funebre, parade, accidente, crime, sinucideri, scandaluri… (…) \u00cemi trebuiesc diminea\u021ba cum deschid ochii \u0219tiri palpitante, dac\u0103 nu adev\u0103rate, m\u0103car… altfel. Dezmin\u021birea lor seara m\u0103 m\u00e2hne\u0219te peste m\u0103sur\u0103 \u0219i nu m\u0103 pot m\u00e2ng\u00e2ia dec\u00e2t a doua zi, cu o n\u0103scocire \u0219i mai \u0219i.\u201d Cine dintre noi nu se recunoa\u0219te \u00een fiin\u021ba \u201efoarte complex\u0103\u201d din 1909, sor\u0103 geam\u0103n\u0103 cu cea din 2022 din vol. Dihonia? Admirabila dedica\u021bie adresat\u0103 ora\u0219ului s\u0103u \u201ede sufet\u201d, sugereaz\u0103 c\u0103 totul \u00een natura Odobe\u0219tiului este liric \u00een esen\u021ba sa ideal\u0103, tragic \u00een destinul imprevizibil, \u0219i comic \u00een existen\u021b\u0103. Lectura c\u0103r\u021bii ne ofer\u0103 imaginea reconfortant\u0103 a continuit\u0103\u021bii. Nimic mai \u00eembucur\u0103tor pentru literatura autohton\u0103 \u2013 asasinat\u0103 prin explozia f\u0103r\u0103 precedent a traducerilor -, dec\u00e2t corela\u021bia organic\u0103 cu mitologia, clasicismul, romantismul, realismul \u0219i barocul rom\u00e2nesc. Ca \u0219i \u00een volumele anterioare, scriitorul Gheorghe Mocanu pune \u00een lumin\u0103 (post)modernul printr-o for\u021b\u0103 latent\u0103 a \u201evechiului\u201d. Esen\u021ba r\u0103m\u00e2ne una \u0219i aceea\u0219i: regenerarea continu\u0103 a elementelor de con\u021binut (teme, tipuri, motive, idei literare etc.), de poetic\u0103, estetic\u0103, de descoperire de precursori (ocazionali, legitimi) \u0219i de modernizarea critic\u0103 a referen\u021bialului.
\n\tVremurile culturale pe care le tr\u0103im\/ de care suntem tr\u0103i\u021bi \u0219i anun\u021bate de a fi scrise \u201ecu s\u00e2nge\u201d, de Nietzsche, impun \u00een postmodernismul scriiturii multiplicarea punctelor de vedere, colaborarea autorului cu cititorul coautor al operei, focalizarea zero a narativit\u0103\u021bii, textualismul etc. Tipologia narativ\u0103 nu apar\u021bine exclusiv poeticii, ci deopotriv\u0103 esteticii, criticii \u0219i istoriei literare. Povestitorul pare un homo ludens ce tr\u0103ie\u0219te derizoriu, prezentul, \u0219i caut\u0103 s\u0103 evadeze din situa\u021bia opac\u0103 a acestuia spre trecutul care i-a g\u0103zduit fiin\u021ba \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-l recupereze \u00een jocuri narative cu mai multe strategii, \u00een poveste, \u00een text, \u00eentr-o sintagm\u0103, \u00eentr-o utopie (auto)referen\u021bial\u0103: monografia poetic\u0103 a eternului t\u00e2rg de provincie moldovenesc: tandru, suficient sie\u0219i, refractar la nou etc.
\nScriitorul Gheorghe Mocanu poate s\u0103 spun\u0103: cine vrea s\u0103 m\u0103 cunoasc\u0103 g\u0103se\u0219te portretul meu autentic, \u00een palimpsest, policromatic, polisemantic \u0219i dubitativ, \u00een egografia\/ egofic\u021biunea Dihonia, ce exprim\u0103 simultan, conflictul ireconciliabil cu mine \u00eensumi, dar si eternul r\u0103zboi al \u201efiec\u0103ruia \u00eempotriva tuturor\u201d (Hobbes). Desigur, \u00een acest simulacru generalizat, unde toat\u0103 lumea pretinde \u201ea face cu g\u00e2ndul binelui \u0219i cu rosturile \u0219i demnitatea fireasc\u0103 a lucrurilor\u201d (cum viseaz\u0103 autorul), dar face exact pe dos, domnia triumviratului comic \u2013 tragic \u2013 absurd ne va \u00eenso\u021bi \u0219i \u00een veacurile viitoare. \u0218i c\u00e2te adev\u0103ruri, c\u00e2te p\u0103reri adev\u0103rate \u201estau \u00eenchise de fric\u0103 \u00een at\u00e2tea oale de os\u201d. S\u0103 nu-i uit\u0103m replica lui Nea Ion \u2013 Depinde din ce unghi, Costic\u0103! (\u201eLa Minciun\u0103\u201d) \u0219i s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m de ce aceast\u0103 \u201eeclips\u0103 de Dumnezeu\u201d, pe cerul mioritic al Rom\u00e2niei contemporane? A\u0219 fi \u00eencheiat cu aceast\u0103 interoga\u021bie suspendat\u0103, dac\u0103 un cititor Anonim nu m-ar \u00eentrebat \u2013 evident tenden\u021bios \u2013 ce personaj reprezint\u0103 totu\u0219i \u201eboborul\u201d? Simplu, i-am r\u0103spuns pe loc: Clienta de la Farmacie, cu replica care spune totul \u0219i-n acela\u0219i timp ascunde totul: Chiar a\u0219a! Din cauza lui C. I. U., care mi-a vorbit aproape permanent despre un nou volum al s\u0103u, 101 personalit\u0103\u021bi r\u0103stignite \u00een \u00eentreb\u0103ri insolubile, nu am reu\u0219it s\u0103 identific nici aroma \u201ede otonel\u201d (cred c\u0103 este un mit sacru descoperit de preo\u021bimea ora\u0219ului!), cu at\u00e2t mai pu\u021bin str\u0103lucirea \u201ede feteasc\u0103 regal\u0103\u201d, pe care o caut\u0103 zadarnic, b\u0103rba\u021bii de la Sadoveanu, Ionel Teodoreanu, p\u00e2n\u0103 la cei transfigura\u021bi recent de Ion Fercu \u00een Dac-a\u0219 fi fost Dumnezeu.<\/p>\n

*Gheorghe MOCANU<\/strong>, DIHONIA. Nuvele \u0219i Povestiri<\/em>, Editura Editgraph , Buz\u0103u, 2022 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

C\u0103r\u021bi prezentate de: Octavian MIHALCEA SPECTACOLUL DEP\u0102\u0218IRII LIMITELOR Vom g\u0103si \u00een cartea lui Cristian Gabriel Moraru, Fotopoeme \u0219i alte tr\u0103iri<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":17213,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18438"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=18438"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18438\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18441,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18438\/revisions\/18441"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/17213"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=18438"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=18438"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=18438"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}