{"id":18397,"date":"2022-06-19T22:09:54","date_gmt":"2022-06-19T19:09:54","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18397"},"modified":"2022-06-19T22:09:54","modified_gmt":"2022-06-19T19:09:54","slug":"spatii-culturale-nr-82-7","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18397","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 82 (7)"},"content":{"rendered":"

Literatura ad\u00e2ncurilor<\/strong><\/em><\/p>\n

Marius MANTA <\/strong>
\n\"\"

Farul<\/strong><\/p>\n

Cu ceva timp \u00een urm\u0103 am avut bucuria de a fi v\u0103zut, poate cu noroc \u00eenaintea multor altora, un film cu totul deosebit, ce iese din tipare \u0219i care, peste timp, ar putea figura \u00een orice list\u0103 a lungmetrajelor de art\u0103. \u201eThe Lighthouse\u201d sau \u201eFarul\u201d (de\u0219i titlul, odat\u0103 tradus, parc\u0103 \u00ee\u0219i pierde ceva din deschiderile interpretative pe care le ofer\u0103 limba englez\u0103) are la baz\u0103 mai multe puncte de plecare; dintre toate, probabil cel mai important se leag\u0103 de o \u00eent\u00e2mplare stranie, petrecut\u0103 \u00eentre doi b\u0103rba\u021bi care aveau grij\u0103 de un far, \u00een secolul nou\u0103sprezece, la Smalls Lighthouse \u2013 \u021aara Galilor. Deloc \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, numele celor doi sunt \u00eemprumutate de regizorul filmului \u2013 avem de-a face cu doi Thomas.
\nPe de alt\u0103 parte, se pare c\u0103 majoritatea conota\u021biilor pe care le dezvolt\u0103 pelicula au la baz\u0103 ultimele pagini scrise de E. A. Poe \u00eenainte de moartea sa, \u00een 1849. Acestea num\u0103r\u0103 patru file \u0219i nu au fost a\u0219ezate sub un anume titlu. Critica a emis mai multe ipoteze, consider\u00e2nd fragmentele scrise ca reprezent\u00e2nd fie un \u00eenceput de nuvel\u0103, fie de roman. Au fost \u0219i dou\u0103 voci (cea a lui Kenneth Silvermann fiind mai notabil\u0103) care s-au aventurat mai departe, consider\u00e2nd c\u0103 \u00een fapt opera este terminat\u0103, oferindu-i cititorului un final deschis. Totu\u0219i, dincolo de toate acestea, ceea se poate observa este o anume concrete\u021be a discursului, un stil diferit de cel de p\u00e2n\u0103 atunci. Mai degrab\u0103 conven\u021bional, scrierea este cunoscut\u0103 \u00een lumea literar\u0103 cu titlul de \u201eThe Light-House\u201d \u0219i e cl\u0103dit\u0103 pe o nara\u021biune de factur\u0103 confesiv\u0103. Forma de jurnal probabil ar fi trebuit s\u0103 ofere senza\u021bia de autenticitate, g\u00e2ndurile fiind notate f\u0103r\u0103 \u00eentrerupere. Prima \u00eensemnare este f\u0103cut\u0103 chiar \u00een prima zi a anului 1796, posibil\u0103 sugestie a unui alt \u00eenceput. F\u0103r\u0103 a for\u021ba, consider c\u0103 \u00eenc\u0103 de aici se pot intui sugestii pentru tema \u00eentregului volum, aceea a singur\u0103t\u0103\u021bii. Eul narativ \u00ee\u0219i motiveaz\u0103 deopotriv\u0103 condi\u021bia \u0219i alegerea f\u0103cut\u0103 \u2013 reiese c\u0103 singur\u0103tatea nu este altceva dec\u00e2t o dorin\u021b\u0103 de nest\u0103vilit. Cumva retoric, este formulat\u0103 \u00eengrijorarea c\u0103 un om se poate lesne \u00eemboln\u0103vi c\u00e2nd este singur… \u201epoate chiar mai mult dec\u00e2t at\u00e2t\u201d. R\u0103sufl\u0103 o team\u0103 \u00een fa\u021ba viitorului apropiat, dar \u0219i o bucurie a \u0219ansei de a \u00eencerca condi\u021bia de \u00eensingurat. Notele din ziua a doua sunt exclusiv senine. Marea este calm\u0103, nu se \u00eentrev\u0103d semnele niciunei furtuni, iar sim\u021burile omului multiplic\u0103 extatic bucuria simpl\u0103 \u0219i netrucat\u0103 la \u00eent\u00e2lnirea cu Marea. 3 ianuarie pare a fi iar\u0103\u0219i o zi frumoas\u0103, \u00eens\u0103 g\u00e2ndurile nu mai sunt at\u00e2t de contemplativ-senine precum \u00een ziua precedent\u0103. Cumva, apa m\u0103rii cap\u0103t\u0103 un luciu asem\u0103n\u0103tor cu cel al unei oglinzi, moment ce ar putea declan\u0219a introspec\u021bia. Sim\u021bi cum con\u0219tientul \u00eencepe s\u0103 se dilueze… \u00cen caiet, E.A. Poe nu mai noteaz\u0103 dec\u00e2t 4 ianuarie, \u00eens\u0103 la aceast\u0103 dat\u0103 nu figureaz\u0103 nici un r\u00e2nd, data marc\u00e2nd de altfel \u0219i sf\u00e2r\u0219itul celor patru file.
\nRe\u00eentorc\u00e2ndu-ne \u00eens\u0103 la film, ar trebui de la \u00eenceput precizat faptul c\u0103 \u201epovestea\u201d ofer\u0103 cu mult mai mult, iar posibilit\u0103\u021bile de interpretare sunt numeroase, mai ales dac\u0103 criteriile, termenii de referin\u021b\u0103 nu vin numai dinspre un anume tip de critic\u0103.
\nMai \u00eent\u00e2i, scenariul este minunat, aproape de netradus \u00eentr-o alt\u0103 limb\u0103 \u2013 sunt expresii marin\u0103re\u0219ti, jocuri de cuvinte care nasc o melodie surd\u0103, \u00eenchis\u0103. Treptat, vei realiza c\u0103 t\u0103cerea este mai degrab\u0103 fireasc\u0103 \u0219i c\u0103 schimbul de replici dintre personaje le va restric\u021biona fiin\u021ba. Limba devine sens al coerci\u021biei, e totodat\u0103 \u00eenstr\u0103inare fa\u021b\u0103 de sine. De altfel, \u00eentregul film e un joc \u00een limita tragicului purtat \u00eentre aparen\u021be \u0219i certitudini de moment. Dialectul folosit de personaje provine din zona Maine, acolo unde s-a format o scriitoare precum Sarah Orne Jewett, de\u0219i se v\u0103d influen\u021be \u0219i din Samuel Taylor Coleridge, Herman Melville, Robert Louis Stevenson.
\nSigur, f\u0103r\u0103 a-l povesti, nici nu m\u0103 feresc de a-mi contextualiza, fie \u0219i par\u021bial, cele c\u00e2teva constat\u0103ri. \u201ePovestea\u201d din \u201eThe Lighthouse\u201d nu putea s\u0103 izvodeasc\u0103 dec\u00e2t din literatura englez\u0103\/ american\u0103 \u2013 e \u00een spiritul ei, m\u0103rturisind un quest pentru redescoperirea identit\u0103\u021bii. Doi b\u0103rba\u021bi afla\u021bi pe o insul\u0103 au \u00een grij\u0103 Farul care a salvat de-a lungul timpului mii de vie\u021bi, dar care urmeaz\u0103 s\u0103 le complice propria lor existen\u021b\u0103. B\u0103tr\u00e2nul, Thomas Wake (interpretat magistral de Willem Dafoe), joac\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i joac\u0103 rolul de comandant \u2013 el este mai presus de reglement\u0103rile existente, nu respect\u0103 codurile impuse de lumea civilizat\u0103, ci mai degrab\u0103 este reprezentantul unei alte legi, mai bine spus al unei Puteri ce vine din ad\u00e2ncuri mitologice \u0219i care este generat\u0103 de voin\u021ba M\u0103rii. Cu pu\u021bin\u0103 imagina\u021bie am putea adera la ideea c\u0103 deopotriv\u0103 Farul \u0219i Marea sunt ele \u00eensele personaje (ne aducem aminte de \u201eSolaris\u201d-ul lui Stanislaw Lem), ce \u00eentruchipeaz\u0103 masculinul \u0219i femininul, purt\u00e2nd spre orizonturi de nedeslu\u0219it sensurile unei microcosmogonii. Tocmit pentru patru s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, pe insul\u0103 apare Ephraim Winslow (Robert Pattinson \u2013 nominalizat la mai multe premii pentru rolul f\u0103cut), un om aflat sub timpuri, care \u00ee\u0219i caut\u0103 o via\u021b\u0103 mai bun\u0103 \u0219i \u00eentr-un final izb\u0103virea. \u00cen parte, filmul este implicit \u0219i un \u201eomagiu\u201d adus tuturor marinarilor c\u0103zu\u021bi \u00een amintire, un remember legat de vie\u021bi dezolate. Replicile dintre cele dou\u0103 personaje sunt adesea scurte, t\u0103ioase, directe, la subiect. Momentele acestea sunt contrapunctate de izbucnirile b\u0103tr\u00e2nului care dezvolt\u0103 concentric tirad\u0103 dup\u0103 tirad\u0103, blestem\u00e2nd ori supralicit\u00e2ndu-\u0219i condi\u021bia. De altfel, spre final, constat\u0103m c\u0103 fiecare dintre cei doi poart\u0103 \u00een spate propria fric\u0103, propria cruce, c\u0103 fiecare ascunde cu m\u0103iestrie o groz\u0103vie. Filmul este \u2013 cum altfel? \u2013 \u0219i despre (in)capacitatea oamenilor de a interrela\u021biona: cei doi devin din ce \u00een ce mai \u201ecloser but adversial\u201d \u2013 ajung s\u0103 se urasc\u0103 de moarte, \u00eens\u0103 p\u00e2n\u0103 la un punct se sprijin\u0103 reciproc, c\u00e2nt\u0103, danseaz\u0103, iau cina etc. Subteranele ad\u0103postesc mai multe simboluri evidente. Din momentul \u00een care Winslow omoar\u0103 un pesc\u0103ru\u0219 \u00eensemnat (avea s\u0103 afle c\u0103 nicic\u00e2nd nu ar fi trebuit s\u0103 comit\u0103 un asemenea gest, \u00eentruc\u00e2t fiecare fiin\u021b\u0103 ad\u0103poste\u0219te un suflet de marinar), aparentul firesc sufer\u0103 muta\u021bii: vremea se \u00eenr\u0103ut\u0103\u021be\u0219te \u0219i aduce furtun\u0103 pe coast\u0103, dar \u0219i \u00een larg, fapt pentru care Winslow nu mai poate p\u0103r\u0103si insula. Deveni\u021bi prizonieri pe o insul\u0103 ostil\u0103, f\u0103r\u0103 provizii, acompania\u021bi doar de c\u00e2teva sticle de b\u0103utur\u0103, cei doi \u00eencep o aventur\u0103 c\u0103tre zonele abisale ale subcon\u0219tientului. Un bun clinician ar putea identifica cu u\u0219urin\u021b\u0103 elemente de clivaj al eului, de transfer ori chiar de schizofrenie (apari\u021bia sirenei, suprapunerile de chipuri etc.). Dac\u0103 la \u00eenceput Thomas Wake traseaz\u0103 o interdic\u021bie (doar el poate s\u0103 aib\u0103 acces la camera farului \u2013 \u201eThe light is mine!\u201d), spre final, am\u00e2ndoi cad prad\u0103 unei lumini ce se revars\u0103 dintr-o alt\u0103 dimensiune, unei puteri ce \u00eei devoreaz\u0103. Sigur, nu e lumina dat\u0103 de celebrele lentile Fresnel, ci o voce de dincolo de istorie. Am toat\u0103 convingerea c\u0103 de\u0219i construit ermetic, finalul filmului poate fi citit \u00een dubl\u0103 cheie. Totu\u0219i, sugestia final\u0103 se leag\u0103 de realitatea c\u0103 omul nu poate accede c\u0103tre cunoa\u0219terea total\u0103 dac\u0103 nu se dezbrac\u0103 de patimi. Sau poate soarta e de neclintit! \u00cen ciuda unor scene ce ar putea deranja prin cruzime \u0219i cinism, \u00een ciuda vulgarit\u0103\u021bii limbajului (pe alocuri!) ori a unor fragmente cu conota\u021bii sexuale, \u201eThe Lighthouse\u201d e un film ce nu trebuie ratat.
\nUit\u00e2ndu-ne \u00een caseta tehnic\u0103 \u2013 pentru a oferi Cezarului ce-i al s\u0103u! \u2013, \u00een\u021belegem c\u0103 scenariul a fost scris de fra\u021bii Eggers, c\u0103 filmul a beneficiat de un buget redus. Europa pare s\u0103 fi manifestat re\u021bineri \u00een a difuza aceast\u0103 pelicul\u0103, chiar dac\u0103 filmul a rulat prima dat\u0103 \u00een cadrul Festivalului de la Cannes. Multe ar fi de zis \u0219i despre faptul c\u0103 a fost filmat voit \u00een alb-negru, \u00eentr-un format 1.19:1, tocmai pentru a crea senza\u021bia de claustrare, implicit de a acompania personajele \u00een \u00eencercarea lor de a-\u0219i p\u0103stra integritatea mintal\u0103. Coloana sonor\u0103 este la r\u00e2ndul ei de excep\u021bie (Mark Korven), miz\u00e2nd pe o muzic\u0103 atonal\u0103, care te \u00eenv\u0103luie, sacad\u00e2nd ritmul vie\u021bii. <\/p>\n

***<\/p>\n

Perseveren\u021b\u0103<\/strong><\/p>\n

Ne \u00eentoarcem \u00een spa\u021biul literaturii anglo-americane, acolo unde destinul ciudat al unor c\u0103r\u021bi… bate filmul, surprinde sub toate aspectele; dac\u0103 la \u00eenceput v\u00e2nz\u0103rile nu acoper\u0103 nici cheltuielile obi\u0219nuite \u0219i echivaleaz\u0103 cu un fiasco, ulterior, printr-un concurs de \u00eemprejur\u0103ri, textul prime\u0219te o a doua \u0219ans\u0103, pe care de data aceasta nu o mai rateaz\u0103. Cu siguran\u021b\u0103 e \u0219i cazul volumului scris de Alfred Lansing, dedicat incredibilei c\u0103l\u0103torii \u00eentreprinse de legendara \u201eEndurance\u201d, o m\u0103rturie c\u00e2t se poate de fidel\u0103 a tentativei e\u0219uate a lui Sir Ernest Shackleton de a traversa pe jos continentul antarctic. De fapt, cartea ofer\u0103 o dubl\u0103 aventur\u0103: una a evenimentelor, dar \u0219i o a doua, interesat\u0103 de istoria recept\u0103rii acestor \u00eent\u00e2mpl\u0103ri la grani\u021ba cu neverosimilul.
\nDin start, trebuie s\u0103 admitem c\u0103 suita ac\u021biunilor prezint\u0103 toate elementele unei istorii senza\u021bionale. Nefiind nici m\u0103car un \u201ecinefil de ocazie\u201d, recunosc: nu \u0219tiu dac\u0103 Hollywoodul \u0219i-a pus amprenta \u00een vreun fel pe toate acestea (\u00eemi trimit cititorul s\u0103 foloseasc\u0103 motoarele de c\u0103utare pentru a afla!), dar ceea ce vreau s\u0103 afirm cu siguran\u021b\u0103, r\u0103spicat, e certitudinea c\u0103 o produc\u021bie \u201ecu buget mare\u201d ar avea toate datele s\u0103 bat\u0103 majoritatea recordurilor. Undeva la peste 60 de ani de la publicare, cartea e \u00eenc\u0103 \u00een stare s\u0103 suscite interesul oric\u0103rui aventurier prin ineditul pe care \u00eel transpune \u00een form\u0103 artistic\u0103. Sigur, \u00een linia lui Nathaniel Philbrick, admitem c\u0103 \u201eatunci c\u00e2nd termini de citit aceast\u0103 carte, \u0219tii deja cum e s\u0103 prive\u0219ti o banchiz\u0103 care se sf\u0103r\u00e2m\u0103; o auzi trosnind macabru \u00een jurul t\u0103u\u201d. E ca un breviar… Personal, am inten\u021bionat s\u0103 o semnalez imediat dup\u0103 \u201eHMS Terror\u201d, ca f\u0103c\u00e2nd parte din aceea\u0219i familie, chiar dac\u0103 ultima e voit mutat\u0103 \u00een orizonturi \u00eentunecate \u0219i turnat\u0103 \u00eentr-o re\u021bet\u0103 horror. Probabil mai pu\u021bin imaginativ\u0103, \u201eEndurance\u201d c\u00e2\u0219tig\u0103 prin arhitectura deloc complicat\u0103 \u00eens\u0103 solid\u0103, prin dinamismul scenelor \u0219i, de ce nu, prin faptul c\u0103 itinerarul parcurs fic\u021bional e identic cu liniile realit\u0103\u021bii.
\nRevenind, Alfred Lansing este el \u00eensu\u0219i un \u201eom al apelor\u201d, care a \u00eencercat pe propria piele o mic\u0103 parte a aventurii pe mare. De fapt, \u00een urma experien\u021bei din Marin\u0103, scriitorul va fi fost decorat cu o medalie important\u0103 (\u201eInima purpurie\u201d) pentru vitejia demonstrat\u0103. Ulterior, intr\u00e2nd pe t\u0103r\u00e2mul literelor, dup\u0103 ni\u0219te experien\u021be \u00een parte ratate, Lansing devine interesat de aventura navei Endurance, p\u00e2n\u0103 la el singura lucrare cu adev\u0103rat semnificativ\u0103 dedicat\u0103 expedi\u021biei \u00een discu\u021bie apar\u021bin\u00e2nd chiar comandantului acesteia, Shackleton (\u201eSouth\u201d, 1919). \u00cencepe munca titanic\u0103 a unui autor extrem de motivat: p\u00e2n\u0103 spre 1957, Lansing adunase date concrete, stabilise contacte iar dup\u0103 ce ajunge \u00een Marea Britanie \u0219i Sco\u021bia, str\u0103bate teritorii \u00eentinse pentru a-i intervieva pe cei care \u00eenc\u0103 mai tr\u0103iau \u0219i evident, supravie\u021buiser\u0103 \u00een mod miraculos.
\nPornind de la eviden\u021ba c\u0103 o carte de succes trebuie s\u0103 evite folosirea \u00een exces a tuturor informa\u021biilor dob\u00e2ndite, Lansing se vede nevoit s\u0103 opereze selec\u021bii, s\u0103 re\u021bin\u0103 doar momentele cu for\u021b\u0103 de evocare. Totu\u0219i, poate existen\u021ba muntelui de documente se simte odat\u0103 cu aten\u021bia deosebit\u0103 pe care autorul e capabil s\u0103 o acorde \u00een plan narativ \u00eentregului echipaj, pentru c\u0103 romanul \u00een discu\u021bie nu e romanul unui singur erou, nici al lui Shackleton, nici al lui Worsley, ci al tuturor celor afla\u021bi la bordul Expedi\u021biei Imperiale Transatlantice, expedi\u021bie interesat\u0103 de traversarea continentului de la vest la est. \u00cen ciuda tuturor calculelor, fatalitatea face ca la 27 octombrie 1915 Endurance s\u0103 se g\u0103seasc\u0103 \u021bintuit\u0103 \u00een mijlocul pustiului \u00eenghe\u021bat, \u00een Marea Weddell, la jum\u0103tatea distan\u021bei dintre Polul Sud \u0219i cea mai apropiat\u0103 a\u0219ezare. De aici suita obstacolelor de tot felul care vor trebui \u00eenvinse \u2013 a face inventarul acestora ar presupune suprimarea bucuriei lecturii; cert r\u0103m\u00e2ne c\u0103 aceast\u0103 c\u0103l\u0103torie redefine\u0219te concepte abstracte \u0219i realit\u0103\u021bi concrete, \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u00e2nd cumva polifonic ce ar putea \u00eensemna iubirea, speran\u021ba, prietenia, dar \u0219i foamea, lipsa de \u00eencredere, disperarea \u0219.a.m.d. Nava care la \u00eenceputurile ei fusese numit\u0103 Polaris, fusese \u00een fapt rebotezat\u0103 (Endurance \u2013 Perseveren\u021b\u0103) dup\u0103 deviza familiei lui Shackleton: \u201eFortitudine vincimus\u201d. Iat\u0103 cum excep\u021bia va parcurge un drum simbolic dinspre posibilitate c\u0103tre certitudine. E drumul navei, va fi drumul c\u0103r\u021bii…
\nA\u0219adar, dac\u0103 la \u00eenceputuri s-a bucurat de o mic\u0103 serie de cronici \u0219i prezent\u0103ri succinte, care nu au reu\u0219it s\u0103 o impun\u0103, prin 1986 Kent Carroll, director \u0219i editor, avea s\u0103 cumpere drepturile pentru publicarea c\u0103r\u021bii lui Lansing, care nu mai fusese retip\u0103rit\u0103 \u00eentre timp. Gra\u021bie unui marketing bine \u021bintit, \u00een urm\u0103torul deceniu cartea se va vinde nesperat de bine, board-ul editurii transform\u00e2nd-o \u00eentr-un bestseller. Aceast\u0103 fascinant\u0103 \u201epoveste despre supravie\u021buire\u201d, \u00eemp\u0103nat\u0103 cu fotografii ce \u00eei demonstreaz\u0103 veridicitatea, echivaleaz\u0103 \u00een prezent cu un must have pentru orice aventurier – \u0219i nu numai! – care se respect\u0103, desf\u0103\u0219ur\u00e2nd dramatic episoade odiseice. <\/p>\n


\nMihai MARIAN<\/strong>
\n\"\"

*
\nPlou\u0103 peste \u0219irul de ma\u0219ini de la Unirii Nord,
\n\u0219i m\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 exist\u0103 locuri mai bune
\nunde a\u0219 putea s\u0103 m\u0103 aflu dec\u00e2t \u00een mintea mea. <\/p>\n

Pu\u0219tiul de pe scaunul de-al\u0103turi,
\ncu c\u0103\u0219ti \u00een urechi \u0219i ochi ro\u0219ii de oboseal\u0103,
\nbate u\u0219or \u00een rucsacul de piele pe care-l
\n\u021bine pe genunchi, ritmul unei melodii,
\nalta dec\u00e2t cea care se-aude. <\/p>\n

\u00cen ce moment ghea\u0163a uscat\u0103 sublimeaz\u0103,
\ntrece direct din starea solid\u0103 \u00een cea gazoas\u0103,
\nc\u00e2nd se formeaz\u0103 vaporii de ap\u0103,
\nc\u00e2nd \u0219tie Dumnezeu s\u0103 \u00eentoarc\u0103 friptura
\npe gr\u0103tar? <\/p>\n

Nu-mi spune c\u0103 e atotputernic \u0219i omniscient!
\nL-am v\u0103zut ieri sear\u0103 \u00een mall,
\na stat ceva vreme \u00eentr-unul din
\nmagazinele de haine.
\nP\u0103rea foarte descump\u0103nit.
\nA plecat doar cu o pereche de \u0219osete. <\/p>\n

Apoi l-am v\u0103zut cum ezit\u0103
\ns\u0103 ias\u0103 \u00een ploaia de-afar\u0103.
\nS-a a\u0219ezat pe-o banc\u0103 la ad\u0103post.
\nPrivea fluturii care f\u0103cuser\u0103 cerc
\n\u00een jurul unei pete de motorin\u0103,
\nprivea pietrele cum se r\u0103cesc. <\/p>\n

Noaptea \u00eencepuse s\u0103-i p\u0103trund\u0103
\n\u00een trup prin gur\u0103, n\u0103ri \u0219i pupile.
\n\u00cencepuse s\u0103 \u00eel transforme
\n\u00eentr-un obiect
\nde ne\u00een\u021beles.<\/p>\n


\nCarte str\u0103in\u0103<\/strong><\/em><\/p>\n

Tudor CICU <\/strong>
\n\"\"

Patrick Mondiano \u015fi sentimentul de culpabilitate \u015fi durere din timpul unui secol confuz<\/strong><\/p>\n

Premiul Nobel pentru Literatur\u0103 pe 2014 i-a fost decernat scriitorului francez Patrick Modiano, \u00een v\u00e2rst\u0103 de 69 de ani \u201e\u2026pentru arta memoriilor, prin care a evocat cele mai greu de \u00een\u0163eles destine umane \u015fi a dezv\u0103luit universul \u0163\u0103rilor aflate sub ocupa\u0163ie\u201d. Nu i-am citit dec\u00e2t o singur\u0103 carte: \u201eDora Bruder\u201d ed. RAO 2006. \u00cen actualitatea vie\u0163ii literare de pe la noi se vorbe\u015fte mai mult despre romanul \u201e\u00cen cafeneaua tinere\u0163ii pierdute\u201d ca despre cartea unui autor \u00een descenden\u0163\u0103 proustian\u0103, un fel de \u00eenving\u0103tor \u00een confruntarea cu timpul. \u00cen \u201eDora Bruder\u201d spa\u0163iul-timp e situat \u00een vremea ocupa\u0163iei germane \u00een Fran\u0163a, anii 1941-1943, perioad\u0103 ce a coincis cu progromul pornit de germani \u00eempotriva evreilor, sf\u00e2r\u015fit doar cu deportarea lor \u00een lag\u0103rele naziste \u015fi ale c\u0103ror pove\u015fti de via\u0163\u0103, ale c\u0103ror destine au fost \u00eenghi\u0163ite nemilos de memoria acelor vremuri, \u0219i cu pu\u0163ine \u015fanse de a mai ie\u015fi vreodat\u0103 la suprafa\u0163\u0103. Holocaustul, a\u015fa cum a fost el tr\u0103it de francezi, iat\u0103 tema principal\u0103 a romanului. De fapt, Dora Bruder (evreica de 15 ani, 1.55 m, fa\u0163\u0103 oval\u0103, ochi c\u0103prui-cenu\u015fii) e doar un pretext, c\u0103ci \u00een realitate scriitorul se folose\u015fte de memoria colectiv\u0103 \u00een evolu\u0163ia istoriei dintre anii 1941-1943 pentru a scrie una dintre tulbur\u0103toarele m\u0103rturii ale traumelor ce au avut loc \u00een anii celui de-al doilea r\u0103zboi mondial, anii \u00een care Parisul fusese ocupat de nem\u021bi. Investiga\u0163iile autorului, f\u0103cute peste o jum\u0103tate de veac, de la anun\u0163ul dat \u00een Paris-Soir la data de 31 decembrie 1941 (care f\u0103cea apel la cei care de\u0163ineau informa\u0163ii despre dispari\u0163ia fetei), se suprapun eforturilor contemporanilor s\u0103i de a \u201esparge\u201d mitul rezisten\u0163ialist al popula\u0163iei ocupate din Fran\u0163a, c\u00eet \u015fi problematica dureroas\u0103 \u015fi complex\u0103 a colabora\u0163ionismului francez \u00een timpul ocupa\u0163iei. Reconstituirea nu este simpl\u0103, pu\u021bine documente, pu\u021bine date referitoare la aceast\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103, \u00een arhivele prin care \u00eel poart\u0103 pa\u015fii. \u201eTrebuie s\u0103 treac\u0103 mult\u0103 vreme ca s\u0103 ias\u0103 la lumin\u0103 ceea ce a fost anulat. \u00cen registre se mai g\u0103sesc m\u0103rturii \u015fi nu \u015ftii unde s\u00eent ascunse, nici care dintre paznici vegheaz\u0103 asupra lor \u015fi nici dac\u0103 ace\u015ftia vor accepta s\u0103 \u0163i le arate. Sau poate c\u0103 au uitat pur \u015fi simplu c\u0103 aceste registre exist\u0103.\u201d (pag. 11). Povestea Dorei este doar una dintre multele care s-au \u00eencheiat tragic \u015fi timpuriu \u00een lag\u0103rele de concentrare naziste. Folosit\u0103 ca pe un lait-motiv \u00een aceast\u0103 confruntare cu timpul, Dora (fata unui evreu, muncitor necalificat \u0219i invalid de r\u0103zboi gradul I, c\u0103s\u0103torit cu o unguroaic\u0103 provenit\u0103 tot dintr-o familie de evrei refugia\u021bi) este doar un simbol. Iar Modiano, \u00een geniul s\u0103u subtil, ancorat \u00een iluzie \u015fi miraj, o prezint\u0103 publicului f\u0103r\u0103 alte ad\u0103ugiri, f\u0103r\u0103 a \u00eenfrumuse\u0163a lucrurile, f\u0103r\u0103 a le exagera inutil. Rostul acestor investiga\u021bii \u0219i a scrierii \u00een cele din urm\u0103 a c\u0103r\u021bii lui Mondiano st\u0103 \u00een cheia frazei de la p. 84, unde aminte\u0219te de anul na\u0219terii sale, locul na\u0219terii, casa \u0219i tinerii str\u00e2n\u0219i acolo (ca \u0219i tat\u0103l s\u0103u, fiu de evreu) fr\u0103m\u00e2nta\u021bi de ideea de a scrie \u0219i care au sf\u00e2r\u0219it \u00een lag\u0103rele de exterminare germane: \u201eChiar \u00eenainte de a m\u0103 na\u0219te, al\u021bii, asemenea lor, \u00ee\u0219i asumaser\u0103 toate suferin\u021bele pentru ca noi s\u0103 nu suferim dec\u00e2t mici necazuri\u201d. (Vezi \u0219i \u00eensemn\u0103rile de jurnal ale autorului (p. 78; 79; 80; 83) privind amintirea unor scriitori din vremea sa, care, pentru c\u0103r\u021bile \u0219i ideile lor pl\u0103tiser\u0103 cu via\u021ba pe vremea celui de al doilea r\u0103zboi mondial; deci \u00ee\u0219i asumaser\u0103 \u0219i ei suferin\u021bele pentru noi). Dac\u0103 memoria colectiv\u0103 e resortul care \u00eei traseaz\u0103 jaloanele scrierii despre c\u0103l\u0103ii \u0219i a\u0219a-zisele autorit\u0103\u021bi din timpul ocupa\u021biei, despre \u00eenchisorile de la prefectura poli\u021biei Parisului, despre caz\u0103rmile, lag\u0103rele, Istoria acelui timp, adic\u0103 tot ceea ce p\u00e2ng\u0103re\u0219te \u0219i distruge Fiin\u021ba uman\u0103, atunci se poate \u00eentreba cititorul: care e rostul situ\u0103rii \u00een prim planul nara\u021biunii a micu\u021bei evreice despre care \u201etimpul istoric\u201d nu a consemnat mai nimic? Un mic am\u0103nunt ne atrage aten\u021bia, strecurat \u00eentr-o fraz\u0103 simpl\u0103: \u201eExist\u0103 oameni care las\u0103 pu\u021bine m\u0103rturii \u00een urma lor. Ni\u0219te anonimi aproape\u201d (p 23) – \u0219i \u00een continuare \u2013 \u201eScriind aceast\u0103 carte, lansez mesaje luminoase asemenea unui far. Din nefericire \u00eens\u0103, nu cred c\u0103 poate s\u0103 aduc\u0103 vreun lic\u0103r \u00een noapte. Dar nu-mi pierd n\u0103dejdea\u201d (p 36). Fiindc\u0103, ne precizeaz\u0103: \u201eDac\u0103 eu nu a\u0219 scrie, nu ar r\u0103m\u00e2ne nici o dovad\u0103 despre acea necunoscut\u0103\u201d, o fat\u0103 evreic\u0103 a c\u0103rei prezen\u021b\u0103 trebuie s\u0103 o fi cunoscut \u0219i tat\u0103l s\u0103u ridicat (ca mul\u021bi al\u021bii) cu acela\u0219i vehicul al mor\u021bii, \u00een urma raziilor ce se f\u0103ceau \u00een ora\u0219. C\u0103ci \u201ese perchezi\u021bionau \u0219i bar\u0103cile, ca s\u0103 se scotoceasc\u0103 prin a\u0219ternuturi, saltele, pleduri, perne \u2013 toate erau sf\u00e2\u0219iate\u201d. Germanii ordonaser\u0103 interdic\u021bia de a ie\u0219i din cas\u0103 dup\u0103 o anumit\u0103 or\u0103 din pricina atentatelor cu bombe \u00eempotriva patrulelor germane. Citind anun\u021bul dispari\u021biei fetei din Paris-Soir, autorului nu-i revine dec\u00e2t sarcina s\u0103 mai treac\u0103 \u00eenc\u0103 odat\u0103 prin acele locuri ale copil\u0103riei fetei \u00eentruc\u00e2t, la r\u00e2ndu-i, cuno\u0219tea de mult\u0103 vreme bulevardul Omano, hotelul de la nr 41, cartierul Freinville ce se formase \u00een jurul uzinei de fr\u00e2ne. Doar trecuse de m\u00e2n\u0103 cu mama lui, \u00een copil\u0103rie, pe acolo. I-au trebuit patru ani (cam prin 1996) ca s\u0103 descopere actul de na\u0219tere al fetei evreice \u0219i mai t\u00e2rziu a dat peste o femeie care se aflase \u00een pensionul de maici unde \u00eenv\u0103\u021base Dora \u00een anul 1942. \u00cen cartierul Chapelle (aflat \u00een apropierea G\u0103rii de Nord), descoper\u0103 adresa \u0219colii, \u00een ale c\u0103rei registre d\u0103 de numele Dorei. Se pare c\u0103 aceast\u0103 descriere minu\u021bioas\u0103 a str\u0103zilor, a str\u0103zilor unui ora\u0219 vechi este o caracteristic\u0103 a scrierii lui Mondiano de vreme ce aminte\u0219te \u00een carte \u0219i de traseul parcurs de Jean Valjean al lui Hugo, fugind din calea poli\u021biei cu micu\u021ba Cosette \u00een bra\u021be, ca pe un lucru extraordinar al memoriei sale. Acela\u0219i ora\u0219 cu aproape acelea\u0219i str\u0103zi \u0219i cu schimb\u0103rile pe care timpul le-a adus asupra locurilor – unele cl\u0103diri au r\u0103mas \u00een picioare, martori t\u0103cu\u021bi, altele au fost de mult rase de pe fa\u021ba p\u0103m\u00e2ntului \u0219i nici m\u0103car \u00een fotografii nu mai pot fi reg\u0103site. Un am\u0103nunt (ca \u00een romanele poli\u021biste) \u00eei atrage aten\u021bia c\u00e2nd studiaz\u0103 registrele pensionului religios Saint-Couer-de-Marie, unde studiau copiii nevoia\u0219i. \u00cen dreptul fi\u0219ei Bruder Dora, sta scris: \u201eData \u0219i motivul \u00eentreruperii \u0219colarit\u0103\u021bii: 14 decembrie 1941, fug\u0103\u201d. \u201eCe ne determin\u0103 s\u0103 fugim?\u201d se \u00eentreab\u0103 autorul. \u201eSe pare c\u0103 fuga este un strig\u0103t de ajutor \u0219i uneori o form\u0103 de sinucidere. Te \u00eencearc\u0103 totu\u0219i un sentiment efemer de eternitate. Nu ai t\u0103iat numai leg\u0103turile cu lumea, dar \u0219i cu timpul\u201d, noteaz\u0103 autorul (p. 65). Dup\u0103 aceast\u0103 fug\u0103, la 17 aprilie 1942 (cam patru luni dup\u0103 fuga amintit\u0103), \u00een registrul comisariatului din Glignancourt apare informa\u021bia c\u0103 Dora s-a \u00eentors la domiciliul p\u0103rin\u021bilor. Stilul de p\u00e2n\u0103 acum seam\u0103n\u0103 cu al unui detectiv ce culege informa\u021bii… \u0219i din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd c\u00e2te o fraz\u0103 care vine s\u0103 lumineze aceast\u0103 scriere precipitat\u0103. Ca mul\u021bi al\u021bi scriitori, Mondiano crede \u00een coinciden\u021be \u0219i \u00een talentul de clarv\u0103z\u0103tor al romancierilor: \u201etoat\u0103 aceast\u0103 gimnastic\u0103 a min\u021bii poate, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, s\u0103 conduc\u0103, pe termen lung, la intui\u021bii fulger\u0103toare cu privire la evenimente trecute sau viitoare\u201d (p 45). Investiga\u021biile autorului ajung \u0219i la lag\u0103rul de la Tourelles de unde femeile evreice \u0219i copiii evrei luau drumul \u00een vagoane de vite spre lag\u0103rul de la Drancy, iar apoi ajungeau la Auschwitz. Din scrisoarea unui t\u00e2n\u0103r aflat temporar la Drancy \u0219i redat\u0103 \u00een carte, de autor, afl\u0103m am\u0103nunte apocaliptice despre soarta celor \u00eenchi\u0219i acolo: \u201eTo\u021bi din lag\u0103r sunt \u00eennebuni\u021bi, mul\u021bi pl\u00e2ng, se tem\u201d – pentru c\u0103 \u201e\u00een tot lag\u0103rul domne\u0219te o atmosfer\u0103 sinistr\u0103\u201d. De aici, cu un convoi, \u00een 1942 a plecat \u0219i familia Bruder (so\u021b, so\u021bie \u0219i fiic\u0103) pe un ultim drum al contactului lor cu cititorul acestei c\u0103r\u021bi. Stilul lui Modiano este simplu, memorialistic, \u00eens\u0103 atr\u0103g\u0103tor pentru cititor. Ca \u015fi cum te-ai fi aflat la cap\u0103tul unui c\u00eemp magnetic, \u00eencerc\u00eend s\u0103 captezi undele f\u0103r\u0103 pendul. Accentul cade pe subiectul abordat, iar tonul melancolic uneori, sumbru ca un avertisment, alteori, ce r\u0103zbate din fiecare amintire evocat\u0103 de narator \u00eel atrage pe cititor a\u015fa cum un animal de prad\u0103 \u00ee\u0219i hipnotizeaz\u0103 victima. <\/p>\n

Tudor CICU <\/strong><\/p>\n

scrisoare-nt\u00e2rziat\u0103 de pe front<\/strong><\/p>\n

De sus \u00eendreapt\u0103 Domnul, ocheanul (presupun)
\nSpre-ntreaga omenire prins\u0103-ntr-un \u201edans\u201d nebun.
\n\u201eCe chin s\u0103 fii doar om…\u201d, spunea un vechi tribun,
\nLui Mircea Eliade, Cioran-ul bun rom\u00e2n.
\nCum Tolstoi invocase numai r\u0103zboi \u0219i pace
\nDe-o hor\u0103 tot o punem, aici de-un timp \u00eencoace.
\n\u00cen vreme ce la cobz\u0103 un menestrel sadea
\nBalade l\u00e2ng\u0103 cruce, celor c\u0103zu\u021bi gr\u0103ia.
\nCum Doamne, nu ne-ncearc\u0103 Neculce \u0219i pe noi
\nC-un zaiafet ca-n cronici \u0219i l\u0103utari de soi?
\n\u0218i-acel nebun frumos, desprins din corifei
\nCa mama ap\u0103r\u00e2ndu-\u0219i la s\u00e2n copilul ei,
\nF\u0103nu\u0219, dans\u00e2nd cu lupii pe Dun\u0103rea-nghe\u021bat\u0103
\nNe-a str\u00e2ns din Cu\u021barida lui Barbu, laolalt\u0103
\nLa nunta mangafalei din Cana Galilei.
\n… \u0218i unde din tran\u0219ee, sub arme \u0219i imperii
\nTrimite-aceast\u0103 carte, bunelul, din Siberii.<\/p>\n


\n poate unde eram \u00eenc\u0103 tineri<\/strong><\/p>\n

ai fugit Cenu\u0219\u0103reaso, de la balul interzis
\ncu Fra\u021bii Grimm \u00een r\u0103dvanul, ce tr\u0103sese sub cais…
\nam \u021binut s\u0103 \u0219tiu urmarea, dar un r\u00e2nd nu mi-ai mai scris.
\nani \u00een \u0219ir de-atunci, pe lume, ca-n Villon c\u0103zu z\u0103pada
\numbra ta-n focul din vatr\u0103 \u00eemi p\u0103rea \u0218eherezada.
\nmi-ai fi spus: \u201eHoinar prin vise, ca haiducii lui Istrati
\n\u00eenc\u0103 e\u0219ti captiv \u00een ele, privind totul ca prin gratii\u201d
\ne firesc, ar spune Borges, c\u00e2nd cu tine e Ulrica
\nce hait\u0103 de lupi mai poate s\u0103 \u00ee\u021bi mai induc\u0103 frica?
\npoate unde eram tineri, primii ani \u00eentr-un liceu
\nstam pe dig cu ochii-n valuri, priveai tu, priveam \u0219i eu.
\n\u00eens\u0103 nava mea din g\u00e2nd, nu spre insula comorii
\ncum \u0219tiam din Stevenson, luneca pe-ntinsul m\u0103rii,
\nunde a\u0219 fi vrut cu tine s\u0103 m\u0103 las furat \u00een toate
\ns\u0103 ne pierdem prin Macondo, un veac de singur\u0103tate – ca Bacovia, sub ploaie, \u00eendur\u00e2nd ore \u00een \u0219ir;
\n… iar noi, poz\u00e2nd mult prea tineri, \u00een liceul cimitir. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Literatura ad\u00e2ncurilor Marius MANTA Farul Cu ceva timp \u00een urm\u0103 am avut bucuria de a fi v\u0103zut, poate cu noroc<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":17213,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18397"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=18397"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18397\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18398,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18397\/revisions\/18398"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/17213"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=18397"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=18397"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=18397"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}