{"id":18379,"date":"2022-06-19T00:39:55","date_gmt":"2022-06-18T21:39:55","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18379"},"modified":"2022-06-19T00:39:55","modified_gmt":"2022-06-18T21:39:55","slug":"spatii-culturale-nr-82-6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18379","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 82 (6)"},"content":{"rendered":"

Eugen ONISCU<\/strong>
\n\"\"

INIMA STR\u0102INULUI (1)<\/strong>
\n(Nuvel\u0103-foileton)<\/p>\n

\u00cen vara anului 2019 Eusebiu B\u0103descu plec\u0103 \u00een concediu din Berlin spre ora\u0219ul s\u0103u natal din Rom\u00e2nia. Nu mai fusese de zece ani acas\u0103, \u0219i \u00een tot acest timp c\u0103l\u0103torise mult \u0219i \u00eent\u00e2lnise fel \u0219i fel de oameni, se confruntase cu situa\u021bii grele uneori, ba mai mult de at\u00e2t, fusese c\u0103s\u0103torit \u0219i nevasta sa \u00eel l\u0103sase. Toate acele circumstan\u021be ale vie\u021bii sale de emigrant \u00eel transformaser\u0103 \u00eentr-un om c\u0103lit \u00een v\u00e2ltoarea vie\u021bii. Ar fi putut s\u0103 vin\u0103 mai des acas\u0103 \u00een concediu, dar nu dorise, pentru c\u0103 la dou\u0103zeci \u0219i nou\u0103 de ani, suferise o mare decep\u021bie \u00een iubire \u0219i dorise s\u0103 plece f\u0103r\u0103 a se mai uita \u00een urm\u0103. \u00cen acel an murise mama sa \u0219i, profund \u00eendurerat, \u00ee\u0219i d\u0103duse demisia de la po\u0219t\u0103, unde lucra ca func\u021bionar, \u0219i emigrase \u00een speran\u021ba c\u0103 va uita totul.
\nSosi \u00een ora\u0219ul s\u0103u natal de l\u00e2ng\u0103 Dun\u0103re. Plin de amintiri \u0219i toate acele r\u0103ni ale inimii sale pe care le credea cicatrizate, sim\u021bi cum se deschid din nou. \u00cei reveni cu putere \u00een minte acel episod dramatic c\u00e2nd, fiind t\u00e2n\u0103r \u0219i naiv, crezuse cu toat\u0103 puterea fiin\u021bei sale \u00een inocen\u021ba iubirii. \u0218i apoi rev\u0103zu cu ochii min\u021bii cum prietenul s\u0103u cel mai bun, cu care pe atunci \u00ee\u0219i \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ea toate secretele, \u00eel tr\u0103dase \u0219i \u00eei luase logodnica. Emigrase pe c\u00e2nd avea dou\u0103zeci \u0219i nou\u0103 de ani, cu inima fr\u00e2nt\u0103 de moartea mamei sale \u0219i de faptul c\u0103 \u00ee\u0219i pierduse logodnica. \u0218i se \u00eentorcea dup\u0103 zece ani ca unul ce v\u0103zuse \u0219i tr\u0103ise multe situa\u021bii neprev\u0103zute, pe care via\u021ba de emigrant i le a\u0219ezase \u00een calea sa.
\n\u00cen momentul c\u00e2nd p\u0103trunse \u00een curtea casei p\u0103rinte\u0219ti, unde erau tat\u0103l s\u0103u \u0219i un frate de-al s\u0103u ce avea familie, i se p\u0103ru c\u0103 toate erau neschimbate, a\u0219a cum le l\u0103sase atunci c\u00e2nd plecase. Curtea lor, gr\u0103dina cu flori din fa\u021ba casei, pe care mama sa o \u00eengrijea mereu pe c\u00e2nd tr\u0103ia, casa copil\u0103riei lui a\u0219a cum o avea \u00een minte, cl\u0103dit\u0103 cu gust, cu camere mari, confortabile, ce \u00eei aminteau de bucuria nevinovat\u0103 a copil\u0103riei. Totul p\u0103rea c\u0103 \u00eel a\u0219teapt\u0103 \u0219i c\u0103 \u00eei ureaz\u0103 bun venit acas\u0103. Primul care \u00eel \u00eent\u00e2mpin\u0103 fu tat\u0103l s\u0103u, ce \u00een zece ani \u00eemb\u0103tr\u00e2nise mult. Iar atunci c\u00e2nd \u00eel v\u0103zu, \u00eencepu s\u0103 l\u0103crimeze \u0219i spuse:
\n\u2013 Eusebiu, m\u0103i b\u0103iatule, ce mult te-ai schimbat\u2026
\nDup\u0103 care \u00eel \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103 \u0219i-l s\u0103rut\u0103 pe ambii obraji. Apoi tat\u0103l s\u0103u \u00eei atinse cu m\u00e2inile sale zb\u00e2rcite de b\u0103tr\u00e2ne\u021be, p\u0103rul, obrajii \u0219i \u00eel privi \u00eendelung. El, la r\u00e2ndul s\u0103u, \u00eel privi pe b\u0103tr\u00e2n \u0219i r\u0103mase uimit de p\u0103rul alb, fruntea \u00eencre\u021bit\u0103, ochii \u00eenl\u0103crima\u021bi \u0219i fa\u021ba br\u0103zdat\u0103 de riduri. \u00cemb\u0103tr\u00e2nise mult tat\u0103l s\u0103u la cei \u0219aptezeci \u0219i cinci de ani pe care \u00eei avea.
\n\u2013 Cum \u021bi-a fost, m\u0103i b\u0103iatule, printre str\u0103ini? Of, c\u0103 mult m-ai am\u0103r\u00e2t, \u00een fiecare an ai avut c\u00e2te un concediu \u0219i nu ai dorit s\u0103 vii niciodat\u0103 acas\u0103. Se pare c\u0103 acea decep\u021bie cu Adina te-a afectat mult, dar mai bine s\u0103 nu mai vorbim despre asta. Lucrul cel mai minunat este c\u0103 e\u0219ti aici \u0219i c\u0103 eu pot s\u0103 te v\u0103d s\u0103 te ating, las\u0103-m\u0103 s\u0103 m\u0103 mai uit o dat\u0103 la tine\u2026
\n\u0218i tat\u0103l s\u0103u, pe care \u00eel chema Alexandru, \u00eel mai privi o dat\u0103 \u00eendeaproape, admir\u00e2ndu-i p\u0103rul negru, ochii s\u0103i c\u0103prui \u00een care str\u0103lucea bucuria revederii \u0219i fa\u021ba pe care se discernea acea expresie a omului c\u0103lit \u00een v\u00e2ltoarea vie\u021bii de emigrant.
\n\u2013 \u00cenc\u0103 e\u0219ti bine, dar te-ai maturizat mult, ai trecut prin bucurii \u0219i triste\u021bi singur, printre str\u0103ini, \u00eemi pare r\u0103u c\u0103 nu am fost acolo ca s\u0103 te sf\u0103tuiesc, s\u0103 te \u00eencurajez c\u00e2nd era nevoie. Ai preferat s\u0103 suferi singur, s\u0103 lup\u021bi cu via\u021ba a\u0219a cum tu ai crezut de cuviin\u021b\u0103. Iar la telefon, de c\u00e2te ori vorbeam cu tine, nu \u00eemi d\u0103deai prea multe informa\u021bii despre cum o duci acolo, despre cele mai intime sentimente ale tale. \u00centotdeauna ai fost diferit de fra\u021bii t\u0103i, pentru c\u0103 nu ai fost a\u0219a deschis ca ei, tu mereu te \u00eenchideai \u00een tine \u0219i nimeni nu putea s\u0103 \u0219tie ce este \u00een lumea ta interioar\u0103, ce g\u00e2nduri \u00ee\u021bi roiesc \u00een minte \u0219i ce anume te fr\u0103m\u00e2nt\u0103. Mama ta spunea\u2026 Eusebiu este mult mai sensibil dec\u00e2t ceilal\u021bi, s\u0103-l trat\u0103m cu mai mult\u0103 delicate\u021be. \u0218i avea s\u0103raca dreptate, erai favoritul ei. Poate c\u0103 nu ar fi trebuit s\u0103 amintesc despre ea, dar nu pot, pentru c\u0103 tu semeni la chip foarte mult cu mama ta, \u00eenc\u00e2t \u00eemi aduci aminte de ea \u0219i de via\u021ba noastr\u0103 de odinioar\u0103. Of, c\u00e2t de diferit \u00ee\u021bi pl\u0103nuiam noi via\u021ba ta \u0219i cum mai credeam c\u0103 am s\u0103 m\u0103 joc cu copiii t\u0103i \u0219i vei r\u0103m\u00e2ne aici cu noi \u0219i iat\u0103 c\u0103 realitatea este cu mult mai dur\u0103. Dar s\u0103 ne mul\u021bumim c\u0103 e\u0219ti s\u0103n\u0103tos \u0219i c\u0103 te-ai \u00eentors, chiar dac\u0103 numai \u00een concediu, de\u0219i se pare c\u0103 Alin \u021bi-a preg\u0103tit o surpriz\u0103 \u0219i poate c\u0103 vei accepta \u0219i \u00eemi vei face o bucurie nespus de mare.
\n\u2013 M\u0103 bucur \u0219i eu s\u0103 te rev\u0103d\u2026
\nApoi se \u00eent\u00e2lni cu Alin, fratele lui, care era cu doi ani mai mic ca el, \u0219i cu Cristina, so\u021bia acestuia, \u0219i cu cei doi copii ai lor, care \u00eel priveau ca pe un str\u0103in, ne\u00een\u021beleg\u00e2nd ce caut\u0103 acel om \u00een casa lor. O auzi pe Sorina, fata mai mic\u0103 a fratelui s\u0103u, \u00eentreb\u00e2nd:
\n\u2013 Tat\u0103 omul acesta este fratele t\u0103u?
\n\u2013 Da, \u0219i este unchiul t\u0103u, pe care trebuie s\u0103-l respec\u021bi.
\nV\u0103zu uimirea de pe chipul feti\u021bei de opt ani \u0219i sur\u00e2se. Toat\u0103 acea revedere \u00eel zgudui emo\u021bional pe Eusebiu. Alin \u00eei propuse s\u0103 vin\u0103 s\u0103 lucreze cu el \u00een \u0219antierul naval \u0219i s\u0103 lase via\u021ba de emigrant. Iar Cristina, ce lucra ca educatoare la o gr\u0103dini\u021b\u0103, \u00eei spuse c\u0103 \u00een urm\u0103toarele zile avea s\u0103-i fac\u0103 cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu o prieten\u0103 de-a ei, care era singur\u0103. Eusebiu, ca s\u0103 nu-i supere, le spuse c\u0103 se va g\u00e2ndi la oferta lui Alin, care lucra ca inginer \u00een \u0219antierul naval \u0219i ajutase mul\u021bi prieteni \u0219i cunoscu\u021bi. \u0218i de aceea \u00eei putea oferi \u0219i lui Eusebiu un loc bun de munc\u0103.
\nA doua zi, Eusebiu ie\u0219i spre sear\u0103 s\u0103 se plimbe pe faleza ora\u0219ului. Era st\u0103p\u00e2nit de un sentiment straniu, de\u0219i \u00ee\u0219i \u00eendr\u0103gea locurile natale \u0219i sim\u021bea c\u0103 Rom\u00e2nia era patria lui, se sim\u021bea str\u0103in acolo. Mentalitatea oamenilor, tot mecanismul vie\u021bii, toate i se p\u0103reau at\u00e2t de diferite de tot ce v\u0103zuse \u0219i tr\u0103ise \u00een occident. P\u00e2n\u0103 \u0219i faleza pe care de at\u00e2tea ori ie\u0219ise c\u00e2nd era copil, adolescent, t\u00e2n\u0103r, i se p\u0103rea at\u00e2t de demodat\u0103, pentru c\u0103 v\u0103zuse \u00een Spania faleze mult mai bine amenajate \u0219i de aceea totul i se p\u0103rea c-a r\u0103mas \u00een urm\u0103. Iar el se sim\u021bea ca un str\u0103in acolo, \u00eentre ai lui, \u0219i apoi v\u0103zuse at\u00e2t de mul\u021bi rom\u00e2ni care emigrau spre o via\u021b\u0103 mai bun\u0103, \u00eenc\u00e2t se credea parte din acel dramatic exod. Realitatea trist\u0103 era c\u0103 se obi\u0219nuise s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 departe, \u00een occident.
\n\u00cen timp ce se \u00eentorcea spre cas\u0103, se \u00eent\u00e2mpl\u0103 un lucru la care se g\u00e2ndise mult de tot \u00een timpul vie\u021bii sale de emigrant \u0219i anume, cum va reac\u021biona c\u00e2nd o va revedea pe Adina. \u0218i \u00eentr-adev\u0103r, chiar \u00een fa\u021ba lui, \u00een timp ce str\u0103b\u0103tea unul din marile bulevarde ale ora\u0219ului, era Adina, \u00eenso\u021bit\u0103 de fata ei care avea \u00een jur de nou\u0103 ani. Adina era foarte pu\u021bin schimbat\u0103 de cum o \u0219tia, \u00eenalt\u0103, blond\u0103, cu ochii alba\u0219tri, radiind acea frumuse\u021be feminin\u0103 care \u00eel \u021binuse subjugat mult timp \u0219i \u00eei r\u0103nise ad\u00e2nc inima. Privirile lor, pentru c\u00e2teva clipe, se \u00eent\u00e2lnir\u0103 \u0219i v\u0103zu \u00een ochii ei uimire, p\u0103rea foarte surprins\u0103 de revedere \u0219i pu\u021bin vinovat\u0103. Putu citi totul \u00een ochii ei doar \u00een c\u00e2teva clipe c\u00e2t dur\u0103 revederea lor. De asemenea, putu s\u0103 discearn\u0103 \u0219i faptul c\u0103 era fericit\u0103 \u0219i c\u0103 lucrurile \u00eei mergeau bine \u00een via\u021b\u0103. Acea revedere \u00eel \u00eentrist\u0103 nespus de mult. Trecur\u0103 unul pe l\u00e2ng\u0103 altul f\u0103r\u0103 a\u0219 spune ceva. \u00ce\u0219i sim\u021bi inima \u00eendurerat\u0103, dar se g\u00e2ndi c\u0103 trebuia s\u0103 se comporte ca un om matur \u0219i, ca de obicei, s\u0103-\u0219i ascund\u0103 cele mai profunde sentimente ale lui. Trebuia s\u0103-\u0219i \u00eengroape acea durere ce \u021b\u00e2\u0219nise la suprafa\u021b\u0103 din ad\u00e2ncul inimii sale.
\n\u00cen urm\u0103toarele zile, hot\u0103r\u00ee s\u0103-i fac\u0103 o vizit\u0103 unui unchi de-al s\u0103u, fratele mamei sale, pe nume Costea, \u0219i so\u021biei acestuia, M\u0103d\u0103lina, m\u0103tu\u0219a lui. Nu se sim\u021bise niciodat\u0103 bine \u00een preajma acelui unchi al s\u0103u, datorit\u0103 faptului c\u0103 era un om cu un trecut dubios \u0219i avea cu totul alte valori dec\u00e2t tat\u0103l s\u0103u, nu \u00eel \u00eendemna s\u0103 umble niciodat\u0103 pe c\u0103ile cinstei, ba, din contra, mereu \u00eei spunea c\u0103, pe orice cale, trebuie s\u0103 fac\u0103 avere. De aceea mergea la acea vizit\u0103 cu inima str\u00e2ns\u0103, con\u0219tient fiind c\u0103 va trebui ca jum\u0103tate de ceas sau mai mult s\u0103 suporte, din polite\u021be, abera\u021biile unchiului s\u0103u. Costea locuia \u00eentr-o vil\u0103 destul de luxoas\u0103 \u0219i \u00eel primi foarte bucuros, \u00eempreun\u0103 cu m\u0103tu\u0219a sa.
\n\u2013 O, iat\u0103-te b\u0103rbat \u00een toat\u0103 puterea cuv\u00e2ntului, de\u0219i am spus c\u0103 tu nu trebuia s\u0103 emigrezi, pentru c\u0103 aveai un mare viitor ca func\u021bionar la po\u0219t\u0103, chiar dac\u0103 Adina te-a decep\u021bionat \u0219i lucra\u021bi am\u00e2ndoi la po\u0219t\u0103. \u00ce\u021bi cereai transferul la un alt oficiu po\u0219tal \u0219i \u00ee\u021bi g\u0103seai o alt\u0103 fat\u0103\u2026
\n\u2013 Haide, las\u0103-l, nu \u00eel mai am\u0103r\u00ee acum cu lucrurile trecute, \u00eel \u00eentrerupse M\u0103d\u0103lina pe Costea.
\n\u2013 Bine, nu voi mai r\u0103scoli trecutul, dar spune-mi, ce faci acolo, la Berlin?
\n\u2013 Lucrez la o fabric\u0103 de dulciuri, sunt mul\u021bumit de cum \u00eemi merg lucrurile acolo.
\n\u2013 Asta e bine, pentru c\u0103 la noi lucrurile merg din ce \u00een ce mai r\u0103u \u0219i salariile sunt mici, zise M\u0103d\u0103lina.
\n\u2013 Deci doar un simplu salariat, asta e bine pentru \u00eenceput. Dar nu po\u021bi r\u0103m\u00e2ne a\u0219a, trebuie s\u0103 \u00ee\u021bi deschizi o afacere, poate, de exemplu, o agen\u021bie prin care s\u0103 duci oameni la munc\u0103 \u00een Germania, vreau s\u0103 zic ceva prin care s\u0103 curg\u0103 bani \u0219i s\u0103 duci o via\u021b\u0103 u\u0219oar\u0103. De ce s\u0103 te chinui trudind ca un rob toat\u0103 via\u021ba? \u00cencearc\u0103 s\u0103 pui m\u00e2na pe ceva mai b\u0103nos \u00een via\u021b\u0103, nu te mul\u021bumi cu pu\u021bin, chiar vrei s\u0103 fii doar un simplu truditor cu bra\u021bele? Aspir\u0103 la mai mult, \u00eenva\u021b\u0103 s\u0103 \u021binte\u0219ti mai sus sau, dac\u0103 ai ceva capital, po\u021bi deschide o afacere aici la noi, eu cu leg\u0103turile mele te pot ajuta, \u0219i a\u0219a via\u021ba ta se poate schimba pentru tine \u00een mod radical. Nu c\u0103uta at\u00e2t de mult corectitudinea \u0219i cinstea, ci calea de a face bani, pentru c\u0103 asta este esen\u021ba vie\u021bii. Doar cei boga\u021bi decid \u0219i st\u0103p\u00e2nesc totul, pe c\u00e2nd, la cei s\u0103raci, p\u00e2n\u0103 \u0219i \u00een\u021belepciunea lor este dispre\u021buit\u0103, dac\u0103 vrei s\u0103 fii cu adev\u0103rat puternic \u00een ziua de ast\u0103zi, trebuie s\u0103 ai bani, altfel vei r\u0103m\u00e2ne un s\u0103rac nenorocit, pe care nu \u00eel va b\u0103ga nimeni \u00een seam\u0103\u2026
\n\u00cen timp ce Costea \u00ee\u0219i urma pledoaria, Eusebiu \u00eei privea fa\u021ba \u0219i vedea acelea\u0219i tr\u0103s\u0103turi, de\u0219i ad\u00e2ncite \u00een b\u0103tr\u00e2ne\u021be, de iste\u021bime \u0219i viclenie, ba, mai r\u0103u, chipul lui Costea avea imprimat\u0103, ca o pecete, perversitatea moral\u0103 dup\u0103 care \u00ee\u0219i ghidase \u00eentreaga via\u021b\u0103. Iar faptul c\u0103, la b\u0103tr\u00e2ne\u021be, perora aceea\u0219i filozofie de via\u021b\u0103, lui Eusebiu i se p\u0103rea normal. Ar fi p\u0103rut straniu dac\u0103 Costea ar fi vorbit despre noble\u021be de caracter, atunci ar fi r\u0103mas surprins. Plec\u0103 de acolo cu sufletul am\u0103r\u00e2t, pentru c\u0103 nu putuse niciodat\u0103 s\u0103 se implice \u00een activit\u0103\u021bi prin care s\u0103 exploateze oamenii, numai de dragul banilor.
\n\u00cen to\u021bi acei zece ani, nu reu\u0219ise s\u0103 str\u00e2ng\u0103 dec\u00e2t trei mii de euro pe care \u00eei avea pe card. Cum ar fi putut s\u0103 le spun\u0103 c\u0103 avea doar trei mii de euro?! \u00cen anii c\u00e2t fusese \u00eensurat, cheltuise mult din cauza faptului c\u0103 \u00eentre\u021binuse o feti\u021b\u0103 pe care fosta sa so\u021bie o avea dintr-o alt\u0103 c\u0103s\u0103torie. Apoi, dup\u0103 divor\u021b, se mutase din Spania \u00een Germania, unde \u00eencepuse totul din nou \u0219i toat\u0103 acea mutare implic\u0103 costuri. Iar \u00een Berlin, salariile nu erau chiar a\u0219a de mari cum oamenii credeau, pentru c\u0103 Berlinul era un ora\u0219 al emigran\u021bilor socotit cel mai s\u0103rac din Germania. \u00cens\u0103 \u00een ciuda acelor circumstan\u021be nefavorabile, nu voise s\u0103 se mute din Berlin \u00een partea de vest a Germaniei, care era mai bogat\u0103, pentru c\u0103 \u00eel fascina Berlinul, ora\u0219ul plin de farmecul at\u00e2tor oaze naturale formate din r\u00e2uri, p\u0103duri, parcuri naturale cu adev\u0103rat minunate. Mai mult de at\u00e2t, \u00een marele ora\u0219 putea s\u0103 stea singur cu durerea sa interioar\u0103, iar c\u00e2nd dorea s\u0103 se deconecteze de tot vacarmul vie\u021bii, atunci ie\u0219ea \u00een una din minunatele oaze naturale, unde sim\u021bea cum se reface.
\nToat\u0103 acea lume multicultural\u0103 a Berlinului \u00eel atr\u0103gea, \u00eei pl\u0103ceau acei emigran\u021bi veni\u021bi din aproape toate col\u021burile lumii cu dorin\u021ba de a reu\u0219i, de a-\u0219i f\u0103uri un viitor \u00een marea metropol\u0103 european\u0103. \u00ce\u0219i f\u0103cuse \u0219i \u00een Berlin c\u00e2\u021biva prieteni, ba chiar \u0219i la munc\u0103 se \u00een\u021belegea bine cu unii colegi, dar nu mai dorea s\u0103 se mai \u00eemprieteneasc\u0103 cu nimeni at\u00e2t de tare, pentru a-\u0219i dezv\u0103lui cele mai intime secrete ale sale, dup\u0103 cum f\u0103cuse odat\u0103 \u00een naivitatea tinere\u021bii cu Cosmin, care \u00eel tr\u0103dase \u0219i \u00eei luase logodnica. \u00ce\u0219i amintea uneori tot acel episod dramatic \u0219i se \u00eenfuria, pentru c\u0103 nu \u00een\u021belegea cum putuser\u0103 Adina \u0219i Cosmin s\u0103 \u00eel tr\u0103deze.
\nOdat\u0103, pe c\u00e2nd era \u00eentr-un cerc de emigran\u021bi rom\u00e2ni \u00een Spania, discu\u021bia ajunse la subiectul tr\u0103d\u0103rii \u00een iubire \u0219i un om care p\u0103rea foarte experimentat spuse: ,,La capitolul acesta, prietenii cei mai buni se despart, iar sentimentele cele mai nobile de prietenie uneori sunt c\u0103lcate \u00een picioare, pentru c\u0103 fiecare dore\u0219te s\u0103 \u00ee\u0219i ating\u0103 scopul. Natura uman\u0103 este \u00eenfior\u0103toare c\u00e2nd se ajunge la acest capitol \u0219i cei mai buni prieteni pot deveni mari du\u0219mani. Iar femeia care credeai c\u0103 este a ta te poate tr\u0103da foarte u\u0219or. \u00cen acest punct mul\u021bi au fost lovi\u021bi dur de tot \u0219i \u00een\u0219ela\u021bi \u00een a\u0219tept\u0103rile lor cele mai dragi. Tinerii ar trebui educa\u021bi cum s\u0103 reac\u021bioneze c\u00e2nd primesc \u00een via\u021b\u0103 astfel de lovituri\u201d. Vorbele acelui om \u00eel r\u0103scolir\u0103 mult \u0219i \u00eel determinar\u0103 s\u0103 se \u00eentrebe: ,,Oare avem ceva at\u00e2t de misterios \u0219i de r\u0103u \u00een natura noastr\u0103, \u00eenc\u00e2t nici m\u0103car noi \u00een\u0219ine nu suntem con\u0219tien\u021bi dec\u00e2t atunci c\u00e2nd se ivesc anumite momente care ne provoac\u0103 s\u0103 reac\u021bion\u0103m \u00eentr-un anume mod ce uneori ne surprinde \u0219i pe noi? Asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 de\u021binem o natur\u0103 degenerat\u0103 grozav \u0219i avem nevoie de regenerare moral\u0103! Dar de unde poate veni o asemenea schimbare \u00een natura noastr\u0103?\u201d.
\nErau \u00eentreb\u0103ri pe care \u0219i le punea c\u0103ut\u00e2nd un r\u0103spuns. Avea impresia, de c\u00e2te ori lua contact cu oamenii, c\u0103 trebuia s\u0103 fie foarte atent \u0219i s\u0103 nu \u00ee\u0219i deschid\u0103 prea mult inima, pentru c\u0103 \u00eel puteau lovi necru\u021b\u0103tor. De aceea devenise foarte prev\u0103z\u0103tor, pentru c\u0103 \u0219i so\u021bia sa \u00eel tr\u0103dase, de\u0219i se purtase bine cu ea, \u00eel p\u0103r\u0103sise brusc \u0219i plecase \u00een Italia. Nu \u0219tia dac\u0103 ea avea acolo pe cineva, de fapt nici m\u0103car nu \u00eel mai interesa, pur \u0219i simplu acel divor\u021b \u00eei adusese alte r\u0103ni la cele pe care le avea. Era un lucru straniu pe care nu \u00eel \u00een\u021belegea \u00eentrutotul \u0219i anume, de c\u00e2te ori se apropia de o fiin\u021b\u0103 omeneasc\u0103 cu cele mai bune inten\u021bii, un timp, toat\u0103 acea rela\u021bie p\u0103rea minunat\u0103 \u0219i el d\u0103dea tot ce avea mai bun \u00een fiin\u021ba sa, ca totul s\u0103 ias\u0103 c\u00e2t mai bine, \u00eens\u0103, dup\u0103 un timp, primea lovituri necru\u021b\u0103toare, care \u00eei l\u0103sau r\u0103ni ad\u00e2nci ce cu greu se cicatrizau.
\nA\u0219a c\u0103, atunci c\u00e2nd Cristina \u00eei propuse s\u0103-i fac\u0103 cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu prietena ei, se g\u00e2ndi c\u0103 era posibil ca totul s\u0103 \u00eenceap\u0103 bine \u0219i apoi s\u0103 primeasc\u0103 alte lovituri dure. \u00cens\u0103 nu dorea s\u0103 o supere pe cumnata sa \u0219i \u00eei spuse c\u0103 era de acord. La sf\u00e2r\u0219itul acelei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, urma ca Elena, a\u0219a o chema pe acea femeie, s\u0103 vin\u0103 la ei acas\u0103, pentru a cina \u00eempreun\u0103. Toat\u0103 acea a\u0219teptare \u00eel umplea de nelini\u0219te, pentru c\u0103, \u00een ad\u00e2ncul fiin\u021bei sale, \u00een ciuda r\u0103nilor sale interioare, \u00eenc\u0103 nutrea ideea c\u0103 ar fi bine s\u0103 se \u00eensoare din nou, dac\u0103 ar g\u0103si o femeie potrivit\u0103 pentru el. A\u0219a c\u0103 a\u0219tepta plin de emo\u021bie acea duminic\u0103 \u00een care Elena avea s\u0103 fie invitata lor.
\n (Va urma)<\/em><\/p>\n


\nIon RO\u0218IORU<\/strong>
\n\"\"

59<\/p>\n

Pe banca alburie de sub nuc
\nCad m\u00e2\u0163i\u015fori ca viermii de m\u0103tase.
\nEzit s\u0103 m\u0103 mai pl\u00e2ng c\u0103-s singur cuc
\nOri c\u0103 mi-s scurte zilele frumoase!<\/p>\n

60<\/p>\n

Liliacul \u00eenflore\u015fte
\nAprilin de la o vreme.
\nTimpul crud m\u0103 urm\u0103re\u015fte
\nS\u0103 m\u0103 scape de blesteme!<\/p>\n

65<\/p>\n

\u00cen Noaptea \u00cenvierii cerul
\nSe-nclin\u0103 p\u00e2n\u0103 la p\u0103m\u00e2nt.
\nCredin\u0163ei \u00eei tr\u0103iesc misterul
\n\u015ei cu smerenie Te c\u00e2nt!<\/p>\n

66<\/p>\n

Prin banca spart\u0103 de la poart\u0103
\nR\u0103sar anapoda urzici.
\nDe c\u00e2nd st\u0103p\u00e2na-i ca \u015fi moart\u0103,
\nVecinii nu mai trec pe-aici!<\/p>\n

67<\/p>\n

Orbit de galbena cupol\u0103,
\nS-a pr\u0103bu\u015fit un porumbel.
\nVei fi un bulb de gladiol\u0103.
\nVoi fi un zbor floral din el!<\/p>\n

68<\/p>\n

Plug. S\u0103pt\u0103m\u00e2na Mare e-n toiul ei deja.
\nPe cerul gurii gustul susaiului cu sare.
\nNevasta-n carul \u015fleamp\u0103t. Calul anemic la.
\n\u0162\u0103ranul traverseaz\u0103 istoria datoare!<\/p>\n


\nCarmen Tania GRIGORE <\/strong>
\n\"\"

Fluctua\u021bii<\/strong><\/p>\n

Uneori scrisul \u00eemi alung\u0103
\nunele amintiri afar\u0103 din g\u00e2nd;
\nprobabil himere st\u00e2rnite-n pustiu
\njinduiesc dup\u0103 nescrise \u00eent\u00e2mpl\u0103ri,
\nc\u00e2ndva sentimente
\n– acum devenite sedimente
\nde florile m\u0103rului!<\/p>\n

Eu m\u0103 supun acestor fluctua\u021bii
\nnu protestez, dar fabulez
\np\u00e2n\u0103 dincolo de
\norizontul sor\u021bii.<\/p>\n


\nAvertisment<\/strong><\/p>\n

S\u0103 nu te oglinde\u0219ti
\n\u00een acest poem \u00een care
\nam ad\u00e2ncit sentimente,
\ns-ar putea s\u0103-\u021bi tulburi
\namintirile
\n\u0219i s\u0103 strigi numele meu
\ncu disperarea unui
\nsupravie\u021buitor \u00een jungla african\u0103!
\nFostele iubiri jubileaz\u0103 ostil
\nrev\u0103rs\u00e2nd licori afrodisiace
\n\u00een casa cuvintelor;
\ndeseori, un hohot de r\u00e2s comercial
\nstr\u0103bate biblioteca
\n\u00een care am ascuns
\nscrisori indecente
\ndin vremea dominat\u0103
\nde puncte-puncte;
\nalteori \u2013 un hohot de pl\u00e2ns
\nrestant la plata facturilor
\nemo\u021bionale
\nst\u00e2rne\u0219te compasiunea
\nunor figuri necunoscute.<\/p>\n


\nF\u0103r\u0103 chemare<\/strong><\/p>\n

nu pot justifica
\nde ce ne-am distan\u021bat
\nde la prima vedere;
\nnicio str\u00e2ngere de fonduri
\nnu ar fi de ajuns
\ns\u0103 ne aduc\u0103 \u00een
\nzona de agrement afectiv
\nat\u00e2ta timp c\u00e2t
\nceasul nebun
\nne-a strecurat \u00een
\nfiecare v\u00e2rst\u0103
\nciulinii pustiului;
\ntu ai putea s\u0103 fii
\ndependent de c\u0103prui
\ndar ochii mei,
\nsalahori sub cerul liber,
\nau c\u0103p\u0103tat o culoare
\nf\u0103r\u0103 nume<\/p>\n


\nSingur\u0103tate<\/strong><\/p>\n

m\u0103 atragi \u00een cercuri tangente
\ns\u0103 smulgem din r\u0103d\u0103cini uitarea
\ndar se \u00eensereaz\u0103
\ndin ce \u00een ce mai mult \u00eentre cuvinte;
\nnu se mai v\u0103d \u00eensemnele emo\u021bionale
\ntrasate c\u00e2ndva cu mult\u0103 pasiune;
\nne rotim \u00eentr-o singur\u0103tate
\namestecat\u0103 cu noaptea din care
\ns-a evaporat somnul;
\n\u00eencet-\u00eencet, ne obi\u0219nuim
\ncu \u00eentunericul at\u00e2t de lin
\nc\u0103 plan\u0103m desperechea\u021bi
\n\u00eentr-o poveste abstract\u0103<\/p>\n


\nUn vis de \u00eemp\u0103care<\/strong><\/p>\n

Am visat case ne\u00eencuiate
\n\u00een care tr\u0103iesc oameni simpli
\nniciodat\u0103 \u00eenstr\u0103ina\u021bi<\/p>\n

cumva, vom ajunge
\n\u0219i noi acolo,
\nsper\u00e2nd s\u0103 afl\u0103m
\ncine \u0219i cum separ\u0103 triste\u021bea
\ninsinuat\u0103 \u00een punctul culminant
\nal binelui<\/p>\n

rostul ni-l \u0219tim pe dinafar\u0103
\ndar \u2013 pe \u00een\u0103untru
\nalte sensuri
\n\u00eendestuleaz\u0103 via\u021ba subtil
\nprovoc\u00e2nd un vacarm de crize
\nexisten\u021biale<\/p>\n


\nFapte culturale <\/strong><\/p>\n

AFORI\u0218TI ITALIENI,<\/strong>
\nprieteni ai Festivalului Interna\u021bional al Aforismului din Tecuci
\n\"\"

Fabrizio, sufletul festivalului torinez, \u0219i echipa Domniei Sale ne-au oferit, cu c\u00e2\u021biva ani \u00een urm\u0103, nou\u0103, rom\u00e2nilor, o surpriz\u0103 de propor\u021bii. Dup\u0103 ce au pescuit pe internet peste 200 de afori\u0219ti rom\u00e2ni, au purces la o selec\u021bie draconic\u0103. Au cernut, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd au r\u0103mas dou\u0103zeci de autori. Cu textele acestora, traduse \u00een italian\u0103 de talentata rom\u00e2nc\u0103 Alina Breje (stabilit\u0103 \u00een Peninsul\u0103 de cca. 20 de ani), au realizat o frumuse\u021be de antologie (v\u0103 prezent\u0103m coper\u021bile I-IV), care circul\u0103, de c\u00e2\u021biva ani, \u00een sandale de aur prin lume. Nu \u0219i \u00een Rom\u00e2nia, pentru c\u0103 pre\u021bul este prohibitiv: 20 euro.
\n\u00centruc\u00e2t suntem \u00een rela\u021bii cordiale cu megafestivalul din Torino, ne-am g\u00e2ndit s\u0103 facem un schimb de experien\u021b\u0103. Deocamdat\u0103, noi public\u0103m textele a trei premian\u021bi italieni \u00een Antologia \u0219i \u00een presa noastr\u0103 literar\u0103. Sper\u0103m ca scriitorii \u0219i cititorii rom\u00e2ni s\u0103 constate c\u0103 nu suntem mai prejos dec\u00e2t fra\u021bii no\u0219tri de gint\u0103 latin\u0103. Vasile Ghica<\/p>\n

Il Premio Internazionale \u201eTorino in Sintesi\u201d \u00e8 uno dei pi\u00f9 importanti concorsi internazionali dedicati alla scrittura breve. Lo scopo del premio \u00e8 quello di dare riconoscimento e visibilit\u00e0 a quegli scrittori che sperimentano la forma aforistica come genere letterario. Tra questi, presenteremo 2 autori vincitori di questo prestigioso premio nella traduzione di Alina Breje.<\/p>\n

Premiul Interna\u021bional \u201eTorino in Sintesi\u201d este unul dintre cele mai importante concursuri interna\u021bionale dedicate scrierii scurte. Scopul premiului este de a oferi recunoa\u0219tere \u0219i vizibilitate acelor scriitori care experimenteaz\u0103 forma aforistic\u0103 ca gen literar. Dintre ace\u0219tia v\u0103 prezent\u0103m 3 scriitori, c\u00e2\u0219tig\u0103tori ai acestui prestigios premiu, in traducerea Alinei Breje.
\nFabrizio Caramagna<\/p>\n


\nMaurizio Manco<\/strong><\/p>\n

Maurizio Manco (Gallipoli, 1963) \u00e8 laureato in Storia dell\u2019Arte e vive a Firenze, dove lavora nella pubblica amministrazione.
\nSue sillogi aforistiche sono state pubblicate nei volumi antologici del Premio Internazionale per l\u2019Aforisma \u201eTorino in Sintesi\u201d (edizioni 2014, 2016, 2018, 2020), del Premio Nazionale di Filosofia di Certaldo (edizioni 2016, 2018 e 2020) e del Premio Nazionale per l\u2019Aforisma \u201eFlavio Limido\u201d di Castiglione Olona (edizione 2022), e nei volumi Geografie minime (a cura di Sandro Montalto, Joker, Novi L. 2015) e Aforismi della quarantena (a cura di Amedeo Ansaldi, puntoacapo editrice, Pasturana 2020).
\nHa pubblicato le plaquettes Generi di sconforto (FUOCOfuochino, Viadana 2017); Onfaloscopia (Babbomorto Editore, Imola 2018); In otto parole (FUOCOfuochino, Viadana 2029), e il volume Breviloqui (puntoacapo editrice, Pasturana 2021).
\nMaurizio Manco ha ricevuto premi prestigiosi, nel 2016 ha vinto il Primo Premio del \u201ePremio Internazionale per l\u2019aforisma Torino in Sintesi\u201d e nel 2020 il premio di Filosofia \u201eLe figure del pensiero\u201d, sezione aforismi, con sede a Certaldo.
\nSuoi aforismi sono stati tradotti in francese e in spagnolo.<\/p>\n

Maurizio Manco (Gallipoli, 1963) este licen\u021biat \u00een Istoria Artei \u0219i locuie\u0219te la Floren\u021ba, unde lucreaz\u0103 \u00een administra\u021bia public\u0103.
\nAforismele sale au fost publicate \u00een volumele antologice ale Premiului Interna\u021bional de Aforism \u201eTorino in Sintesi\u201d (edi\u021biile 2014, 2016, 2018, 2020), ale Premiului Na\u021bional de Filosofie Certaldo (edi\u021biile 2016, 2018 \u0219i 2020) \u0219i ale Premiului Na\u021bional pentru Aforism \u201eFlavio Limido\u201d din Castiglione Olona (edi\u021bia 2022), \u0219i \u00een volumele \u201eGeografie minim\u0103\u201d (editat\u0103 de Sandro Montalto, Joker, Novi L. 2015) \u0219i \u201eAforisme ale carantinei\u201d (edi\u021bie \u00eengrijit\u0103 de Amedeo Ansaldi, editura puntoacapo, Pasturana 2020) .
\nA publicat bro\u0219urile \u201eGeneri di sconforto\u201d (Editura FUOCOfuochino, Viadana 2017); \u201eOnfaloscopia\u201d (Editura Babbomorto, Imola 2018); \u201eIn otto parole\u201d (Editura FUOCOfuochino, Viadana 2029), \u0219i volumul \u201eBreviloqui\u201d (editura puntoacapo, Pasturana 2021).
\nMaurizio Manco a primit premii prestigioase, \u00een 2016 a c\u00e2\u0219tigat premiul I la Premiul Interna\u021bional pentru Aforism \u201eTorino in Sintesi\u201d iar \u00een 2020 premiul de Filosofie \u201eLe figure del pensiero\u201d, sec\u021biunea aforisme, cu sediul \u00een Certaldo
\nAforismele sale au fost traduse \u00een francez\u0103 \u0219i spaniol\u0103.<\/p>\n

Aforisme:<\/p>\n

\u201eDestino\u201d \u00e8 il nome che l\u2019uomo d\u00e0 al caso per sentirsi meno irrilevante.
\n\u201eDestin\u201d este numele pe care omul \u00eel d\u0103 \u00eent\u00e2mpl\u0103rii pentru a se sim\u021bi mai pu\u021bin irelevant.<\/p>\n

Si prendono decisioni irrevocabili per il sottile piacere di revocarle.
\nSe iau decizii irevocabile pentru pl\u0103cerea subtil\u0103 de a le revoca.
\nL’involontariet\u00e0 con cui si viene al mondo \u00e8 un abile espediente: nessuno, infatti, si caccerebbe deliberatamente in una tale trappola.
\nNeinten\u021bionalitatea cu care cineva vine pe lume este un expedient ingenios: nimeni, de fapt, nu s-ar arunca \u00een mod deliberat \u00eentr-o astfel de capcan\u0103.<\/p>\n

Siamo parte di una staffetta, nella quale ciascuno porta pi\u00f9 oltre la fiaccola dell’imbarazzo di essere uomo.
\nFacem parte dintr-o curs\u0103 de \u0219tafet\u0103, \u00een care fiecare duce mai departe tor\u021ba ru\u0219inii de a fi om.<\/p>\n

La tendenza a prendere posizioni inamovibili sulle questioni \u00e8 inversamente proporzionale a quanto se ne sa.
\nTendin\u021ba de a lua pozi\u021bii imuabile asupra problemelor este invers propor\u021bional\u0103 cu ceea ce se \u0219tie despre acestea.<\/p>\n

C’\u00e8 una strana euforia nel veder naufragare i propri progetti. Qualcosa in noi segretamente esulta, perch\u00e9 l’esito infausto ne conferma i timori.
\nExist\u0103 o euforie ciudat\u0103 \u00een a-\u021bi vedea proiectele e\u0219uate. Ceva \u00een noi se bucur\u0103 \u00een secret, pentru c\u0103 rezultatul nefavorabil ne confirm\u0103 temerile.<\/p>\n

L’uomo invent\u00f2 gli d\u00e8i e subito cerc\u00f2 di ingraziarseli con doni e offerte. Cos\u00ec radicata \u00e8, nel suo cuore, la tendenza alla corruzione.
\nOmul a inventat zeii \u0219i a \u00eencercat imediat s\u0103 \u00eei mul\u021bumeasc\u0103 cu daruri \u0219i ofrande. At\u00e2t de \u00eenr\u0103d\u0103cinat\u0103 \u00een inima lui este tendin\u021ba spre mituire.<\/p>\n

L’esistenza prenatale, nella quale ogni nostro bisogno \u00e8 soddisfatto, \u00e8 l’inganno costitutivo, matrice di ogni futura frustrazione. A molti non basta una vita per liberarsene.
\nExisten\u021ba prenatal\u0103, \u00een care fiecare nevoie ne este satisf\u0103cut\u0103, este \u00een\u0219el\u0103ciunea constitutiv\u0103, matricea tuturor frustr\u0103rilor viitoare. Pentru mul\u021bi, o via\u021b\u0103 \u00eentreag\u0103 nu este suficient\u0103 pentru a sc\u0103pa de ea.<\/p>\n

Perfino una catastrofe, quando va per le lunghe, finisce per annoiarci.
\nChiar \u0219i o catastrof\u0103, c\u00e2nd dureaz\u0103 prea mult, ajunge s\u0103 ne plictiseasc\u0103.<\/p>\n

L’utopia, come il miraggio, spinge fare un altro pezzo di strada quando non se ne ha pi\u00f9 la forza. Spesso inutilmente.
\nUtopia, ca si mirajul, ne \u00eempinge s\u0103 facem o alt\u0103 bucat\u0103 de drum c\u00e2nd nu mai avem putere. De multe ori \u00een zadar.<\/p>\n

Bisognerebbe prendere esempio da chi non vuole darlo.
\nAr trebui s\u0103 lu\u0103m un exemplu de la cei care nu vor s\u0103-l dea.
\nSi guarda con speranza al cielo, dimenticando che \u00e8 un abisso capovolto.
\nPrivim spre cer cu speran\u021b\u0103, uit\u00e2nd c\u0103 este un abis cu susul \u00een jos.<\/p>\n

Che qualcuno si lasci persuadere dalla pura forza della logica succede solo nei dialoghi socratici.
\nCa cineva s\u0103 se lase convins de for\u021ba pur\u0103 a logicii se \u00eent\u00e2mpl\u0103 doar \u00een dialogurile socratice.<\/p>\n

La rinuncia \u00e8 un pentimento preventivo.
\nRenun\u021barea este o poc\u0103in\u021b\u0103 preventiv\u0103.<\/p>\n

Il pessimismo \u00e8 un’autodifesa dalle delusioni.
\nPesimismul este o autoap\u0103rare \u00eempotriva dezam\u0103girilor.<\/p>\n

Parlare la stessa lingua moltiplica le possibilit\u00e0 di fraintendersi.
\nA vorbi aceea\u0219i limb\u0103 multiplic\u0103 \u0219ansele de a se \u00een\u021belege gre\u0219it unul pe cel\u0103lalt.<\/p>\n

\u00c8 una sfortuna che, per tornare alla polvere, la polvere debba passare dalla vita.
\nEste regretabil c\u0103, pentru a se \u00eentoarce \u00een t\u0103r\u00e2n\u0103, t\u0103r\u00e2na trebuie s\u0103 treac\u0103 prin via\u021b\u0103.<\/p>\n

La funzione del tempo \u00e8 permetterci di assumere l\u2019esistenza nell\u2019unico modo possibile: un istante alla volta.
\nFunc\u021bia timpului este aceea de a ne permite s\u0103 ne asum\u0103m existen\u021ba \u00een singurul mod posibil: clipa una c\u00e2te una.<\/p>\n

Che negli ultimi istanti ci debba ripassare tutta la vita davanti \u00e8 puro sadismo.
\nC\u0103 \u00een ultimele clipe trebuie s\u0103 ne treac\u0103 toat\u0103 via\u021ba prin fa\u021ba ochilor este sadism pur.<\/p>\n

Tormento eterno ed eterna beatitudine: due prospettive specularmente terrificanti.
\nChinul etern \u0219i fericirea ve\u0219nic\u0103: dou\u0103 perspective la fel de terifiante.<\/p>\n

Dio, essendo perfetto, non ha fatto il grossolano errore di esistere.
\nDumnezeu, fiind perfect, nu a f\u0103cut gre\u0219eala grav\u0103 de a exista.<\/p>\n

Il volto di ciascuno \u00e8 l\u2019atlante delle sue sconfitte.
\nFa\u021ba fiec\u0103ruia este atlasul \u00eenfr\u00e2ngerilor sale.<\/p>\n

Forse le scimmie non trovano lusinghiero essere definite antropomorfe.
\nPoate c\u0103 maimu\u021belor nu li se pare m\u0103gulitor s\u0103 fie numite antropomorfe.<\/p>\n

L\u2019universo non fa che girare in tondo, come ogni inconcludente.
\nUniversul nu face altceva dec\u00e2t s\u0103 se \u00eenv\u00e2rt\u0103 \u00een cerc, ca orice lucru neconcludent.<\/p>\n

Il passato \u00e8 il crimine del tempo, il futuro il suo castigo.
\nTrecutul este crima timpului, viitorul pedeapsa lui.<\/p>\n

L\u2019autodenigrazione pu\u00f2 essere una forma sofisticata di narcisismo.
\nAutodenigrarea poate fi o form\u0103 sofisticat\u0103 de narcisism.<\/p>\n

Esibire le proprie piaghe o i propri trofei, due simmetriche volgarit\u00e0.
\nA-\u021bi etala propriile r\u0103ni sau propriile trofeele, dou\u0103 vulgarit\u0103\u021bi simetrice.<\/p>\n

Demonizzare un uomo \u00e8 pericoloso. Divinizzarlo, di pi\u00f9.
\nDemonizarea unui om este periculoas\u0103. S\u0103-l divinizezi, este \u0219i mai mult.<\/p>\n

Tra gli infiniti possibili \u00e8 sempre il pi\u00f9 scadente che si abbassa a diventare realt\u00e0.
\nPrintre infiniturile posibile este \u00eentotdeauna cel mai mic cel care se coboar\u0103 s\u0103 devin\u0103 realitate.<\/p>\n

La verit\u00e0 \u00e8 sotto gli occhi chiusi di tutti.
\nAdev\u0103rul este sub ochii \u00eenchi\u0219i ai tuturor.<\/p>\n


\nPaul SPIRESCU <\/strong>
\n\"\"

Ultimul c\u00e2ntec de adormirea fluturilor<\/strong><\/p>\n

E vremea s\u0103 plec\u0103m: latr\u0103 ceasul din turn.
\nPaznicii sp\u00e2nzura\u021bi sunt de poalele nop\u021bii: privi\u021bi
\nprin porturi b\u00e2ntuite de galben, nebunii
\ninventeaz\u0103 stele pentru r\u0103t\u0103ci\u021bi.<\/p>\n

Am \u00eemb\u0103tat copacii. Gratiile. Zidul.
\nCopoii joac\u0103 zaruri pe podea.
\nC\u0103lca\u021bi cu grij\u0103, \u00een c\u00e2mpia alb\u0103
\nun fluture – complice ne va a\u0219tepta.<\/p>\n

\u0218tiu, drumu-i lung ca un c\u00e2ntec de iarn\u0103.
\nCasele dorm peste noi \u0219i viseaz\u0103 ur\u00e2t.
\nA\u0219tept\u0103m ninsoarea care s\u0103 ne cearn\u0103.
\nUn copil se r\u0103ste\u0219te la stele. At\u00e2t!<\/p>\n


\nPresim\u021bire<\/strong><\/p>\n

Tremur\u0103toarea umbr\u0103 a unei paji\u015fti \u00eenierbate
\numbra stufoas\u0103-a unui cal s\u0103lbatic o str\u0103bate.<\/p>\n

Nu o adulmec\u0103, n-o pa\u015fte, n-o fream\u0103t\u0103-n copite,
\no \u00eentrege\u015fte doar c-un coridor de flori \u00eenchipuite.<\/p>\n

Pesemne c\u0103 la miezul nop\u0163ii va hot\u0103r\u00ee s\u0103 vin\u0103
\nne\u00eenduplecata \u015fi ne\u00eendurata mea lumin\u0103.<\/p>\n

Ce pot s\u0103 fac? A\u015ftept, a\u015ftept \u015fi iar a\u015ftept
\ncu-aceea\u015fi lini\u015fte nelini\u015ftit\u0103-n piept.<\/p>\n

Pe cerul \u00eenghe\u0163at \u015fi mut, aglomer\u0103ri de semne
\nparc\u0103 \u00eemi prevestesc ceva ciudat. Pesemne\u2026?<\/p>\n


\nRodica BRETIN <\/strong>
\n\"\"

FUG\u0102 \u00ceN NOAPTE <\/strong><\/p>\n

Keegan conducea a\u015fa cum era obi\u015fnuit: repede. Nu ne aflam pe autostrad\u0103 ci pe un drum forestier, plin de bolovani, h\u00e2rtoape, buturugi. Dar ne gr\u0103beam. Ceilal\u0163i ajunseser\u0103 deja pe insul\u0103, eram ultimii r\u0103ma\u015fi pe continent sau, cum spunea Keegan, \u00een teritoriul inamic.
\nLa un hop, am aruncat o privire spre rucsacul de pe bancheta din spate \u2013 se r\u0103sturnase, cumva? \u00cen\u0103untru \u00eenghesuisem ni\u015fte c\u0103r\u0163i, printre care \u201eM\u00e2ndrie \u015fi Prejudecat\u0103\u201d, c\u00e2teva fotografii dintr-o vreme \u00een care mai \u015ftiam s\u0103 z\u00e2mbesc fericit\u0103, plasa de prins vise a \u015famanilor indieni r\u0103mas\u0103 de la mama, dou\u0103 bilete de intrare la film, un reportofon \u00eemprumutat. Cei de la care le aveam nu mai erau pe lume, \u00eens\u0103 erau mereu cu mine, oriunde, oric\u00e2nd \u2013 chiar dac\u0103 a\u015f fi vrut, nu puteam s\u0103 \u00eei uit. De ce sim\u0163isem nevoia unor simboluri concrete, materiale? Poate fiindc\u0103 oamenii sunt o specie masochist\u0103, le place s\u0103 \u00ee\u015fi zg\u00e2ndere r\u0103nile sufletului. Riscasem trec\u00e2nd pe la apartament, \u00eens\u0103 Keegan n-a comentat, a\u015ftept\u00e2ndu-m\u0103 \u00een strad\u0103 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd am ie\u015fit cu rucsacul-urn\u0103, plin cu cenu\u015fa amintirilor.
\n\u00cencepea s\u0103 se \u00eentunece. Ar fi trebuit s\u0103 fim demult la debarcader, iar Keegan a ap\u0103sat accelera\u0163ia, f\u0103c\u00e2nd slalom printre pietroaie, cioturi \u015fi r\u0103d\u0103cini. De o parte \u015fi de alta a drumului copacii se \u00eendesiser\u0103, mergeam pe sub un tunel de crengi de un verde tot mai \u00eenchis, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a devenit negru.
\nZdruncin\u0103tura, nea\u015fteptat\u0103, m-a aruncat \u00eenainte; dac\u0103 nu aveam centura, a\u015f fi dat cu capul \u00een parbriz. Ne izbiser\u0103m de vreun obstacol sau Keegan pusese o fr\u00e2n\u0103 brusc\u0103?
\nNu a aprins farurile. Am cobor\u00e2t am\u00e2ndoi cu lanternele \u00een m\u00e2ini, scrut\u00e2nd \u00eentunericul. La niciun metru de botul ma\u015finii, trunchiul unui arbore bloca trecerea. Nu era o ambuscad\u0103 a celor de care fugeam, doar un copac dobor\u00e2t de furtun\u0103 sau at\u00e2t de b\u0103tr\u00e2n \u00eenc\u00e2t, putred \u015fi g\u0103unos pe din\u0103untru, se pr\u0103bu\u015fise de-a curmezi\u015ful drumului. Era imposibil s\u0103 \u00eel ocolim \u015fi am \u00eenchis o clip\u0103 ochii, de parc\u0103 a\u015fa l-a\u015f fi putut face s\u0103 dispar\u0103.
\n\u2013 Oricum ni se termina motorina peste… \u015fapte minute, m-a consolat Keeghan.
\nLa una dintre hurduc\u0103turi se fisurase o \u0163eav\u0103 pe sub ma\u015fin\u0103; abia acum vedeam d\u00e2ra de lichid v\u00e2scos pe care Land Roverul o l\u0103sase \u00een urm\u0103.
\n\u2013 \u015ei canistra de rezerv\u0103?
\n\u2013 Goal\u0103. N-am avut timp s\u0103 trec pe la benzin\u0103rie.
\nFiindc\u0103 ne-am dus dup\u0103 afurisitul de rucsac. Nu mi-a spus-o, nici m\u0103car nu a g\u00e2ndit-o. A\u015fa era Keegan; c\u0103uta solu\u0163ii, nu culpabili.
\n\u2013 \u015etiu o scurt\u0103tur\u0103 prin p\u0103dure, spre Ostrovul Lupilor. Ia-o spre est.
\nL-am ascultat, pornind printre desi\u015furile din dreapta drumului, furioas\u0103 pe mine, pe lume. Dup\u0103 c\u00e2\u0163iva pa\u015fi, m-am oprit: Keegan nu venea?
\nScotocea prin portbagajul ma\u015finii, apoi a deschis portiera din spate. C\u00e2nd m-a ajuns, avea pe un um\u0103r rucsacul, pe cel\u0103lalt carabina Remington \u015fi un pistol cu \u0163eava scurt\u0103, parc\u0103 retezat\u0103. Mi-a \u00eentins ce \u00eemi apar\u0163inea.
\n\u2013 Mai t\u00e2rziu, te hot\u0103r\u0103\u015fti dac\u0103 \u00eel p\u0103strezi sau \u00eel arunci. Acum \u00eens\u0103, \u00eel cari.
\nAm acceptat peniten\u0163a f\u0103r\u0103 un murmur. Keegan o luase \u00eenainte \u015fi \u00eei vedeam fascicolul lanternei plutind peste tufi\u015furi ca un licurici uria\u015f. Nu m\u0103 pasioneaz\u0103 drume\u0163iile prin p\u0103dure, mai ales cele nocturne. P\u00e2n\u0103 la Ostrovul Lupilor era vreo or\u0103 de mers printre grohoti\u015furi, scaie\u0163i, tufe urzic\u0103toare sau \u0163epoase. M\u0103car \u00eemi luasem cizmele, blugii, un pulov\u0103r cu glug\u0103. Putea fi \u015fi mai r\u0103u…
\nCeva umed mi-a lunecat pe obraz: o pic\u0103tur\u0103 de ap\u0103. Apoi a venit alta \u015fi altele, tot mai dese, p\u00e2n\u0103 ce nu a mai fost dec\u00e2t o rev\u0103rsare continu\u0103 dintr-o g\u0103leat\u0103 c\u00e2t cerul. La \u00eenceput, coroanele copacilor ne-au ap\u0103rat de \u015fuvoaie; cur\u00e2nd \u00eens\u0103, au ajuns ni\u015fte umbrele g\u0103urite, pe care rafalele de v\u00e2nt le r\u0103suceau, le \u00eentorceau pe dos. Nu era ploaie, ci deluviu. Apa \u00eemi intra \u00een ochi, \u00een n\u0103ri \u2013 cred c\u0103 respiram prin urechile transformate \u00een branhii.
\nKeegan m\u0103 a\u015ftepta \u00een bezn\u0103. I se stricase lanterna? Mi-a f\u0103cut semn s\u0103 o sting pe a mea \u015fi s\u0103 r\u0103m\u00e2n neclintit\u0103. La ce se uita? La nimic. \u0162inea ochii \u00eenchi\u015fi, ascult\u00e2nd. Ce? Nu auzeam dec\u00e2t pic\u0103turile lovindu-se de trunchiuri, de pietre, de…
\n\u015ei-atunci am sim\u021bit intrarea.
\nKeegan a ajuns primul; i-am v\u0103zut disp\u0103r\u00e2nd \u00eent\u00e2i umerii, apoi restul, ca \u00eentr-o gaur\u0103 neagr\u0103. L-am urmat f\u0103r\u0103 s\u0103 ezit \u00een grota-vizuin\u0103, unde nu mai intrase ap\u0103 de la glacia\u0163iunea W\u00fcrm. Fo\u015ftii locatari \u2013 ur\u015fi, lupi \u2013 nu erau acas\u0103. Iar pe jos am g\u0103sit lemne, crengu\u0163e, gr\u0103mezi de mu\u015fchi, toate uscate!
\nDou\u0103 minute mai t\u00e2rziu fl\u0103c\u0103rile ardeau \u00eenalte, iar eu \u00eei mul\u0163umeam \u00een g\u00e2nd lui Prometeu, care d\u0103ruise oamenilor o inven\u0163ie at\u00e2t de util\u0103 \u015fi lui Keegan, care nu r\u0103m\u00e2nea niciodat\u0103 f\u0103r\u0103 chibrituri, fiindc\u0103 n-avea nevoie \u2212 focul \u00eel cuno\u015ftea, \u00eel asculta.
\nHainele at\u00e2rnau pe mine grele, mustind de ap\u0103 \u015fi nu \u015ftiam cum s\u0103 le scot mai repede.
\nDincolo de fl\u0103c\u0103ri, Keegan f\u0103cea acela\u015fi lucru. \u00cencepuse prin a-\u015fi azv\u00e2rli cizmele, c\u0103ma\u015fa, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd \u00een pantaloni. Eu eram \u00een sutien \u015fi blugi, c\u00e2nd ne-am oprit am\u00e2ndoi, de parc\u0103 ne-am fi \u00een\u0163eles. Keegan s-a l\u0103sat \u00een genunchi, \u00eentinz\u00e2nd m\u00e2inile spre v\u0103p\u0103ile care i-au lins degetele, ca o hidr\u0103 de foc ce \u00ee\u015fi recuno\u015ftea st\u0103p\u00e2nul.
\nNu \u00eel mai v\u0103zusem… a\u015fa.
\nDe\u015fi ar\u0103ta ca un zeu grec, Keegan Thorson se potrivea perfect \u00een Pantheonul Nordului: un urma\u015f al lui Odin eman\u00e2nd for\u0163\u0103, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 masivitate \u015fi o energie echilibrat\u0103. Iar c\u00e2teodat\u0103, r\u0103ceal\u0103.
\nPrima oar\u0103 c\u00e2nd ne \u00eent\u00e2lnisem din \u00eent\u00e2mplare, m\u0103 privise deta\u015fat, indiferent. Nu eram obi\u015fnuit\u0103 cu o asemenea reac\u0163ie din partea sexului opus. Crezusem chiar… \u00cens\u0103 Keegan nu vedea \u00een al\u0163i b\u0103rba\u0163i dec\u00e2t camarazi de arme sau inamici \u2013 acum \u00eel cuno\u015fteam destul ca s\u0103 \u00een\u0163eleg asta. \u015ei mai \u015ftiam c\u0103 fuseser\u0103 destule femei \u00een via\u0163a lui, poate chiar o mare iubire. Ori poate…
\nTrebuia s\u0103 aflu. Devenise deodat\u0103 foarte important.
\nFocul era singurul obstacol \u00eentre noi. Nu l-am ocolit. Am trecut peste, f\u0103r\u0103 ca fl\u0103c\u0103rile s\u0103 m\u0103 ating\u0103. Surprins, Keegan a s\u0103rit \u00een picioare, d\u00e2ndu-se un pas \u00eenapoi.
\nReu\u015fisem s\u0103 \u00eel impresionez?
\nAm r\u0103mas nemi\u015fca\u0163i, la o r\u0103suflare distan\u0163\u0103, privindu-ne. O mie de g\u00e2nduri \u00eei treceau prin minte, \u00eens\u0103 nu reu\u015feam s\u0103 prind niciunul. \u00cen privirea lui ap\u0103ruse confuzie, a\u015fteptare; era \u015fi dorin\u0163\u0103, interes, dar altfel dec\u00e2t m\u0103 obi\u015fnuisem s\u0103 v\u0103d ochii b\u0103rba\u0163ilor.
\nM-am ridicat pe v\u00e2rfuri \u015fi mi-am lipit buzele de ale lui. Mi-a r\u0103spuns la s\u0103rut \u2013 firesc, instinctiv. Apoi m-a prins de umeri \u00eendep\u0103rt\u00e2ndu-m\u0103 cu, speram, o und\u0103 de regret.
\n\u2013 Lorena este cea pe care o vrei.
\nA spus-o f\u0103r\u0103 nicio intona\u0163ie. Afirma o realitate, at\u00e2t.
\nL-am privit \u00een ochi:
\n\u2013 Nu \u00een noaptea asta.
\n\u015ei era adev\u0103rat. Nu puteam fi cu Lorena p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd… Trebuia s\u0103 redevin eu \u00eens\u0103mi, cea dinainte de Denton Quin.
\nAbia \u00een clipa aceea am \u00een\u0163eles ce voiam \u2013 de la el, de la mine. \u00cei ceream s\u0103 \u00eemi vindece sufletul, s\u0103 extirpe pentru totdeauna amintirea ca o ran\u0103 cangrenat\u0103 ce continua s\u0103 s\u00e2ngereze, f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 ucid\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 lase s\u0103 tr\u0103iesc. Voiam s\u0103 uit atingerile care m\u0103 p\u00e2ng\u0103riser\u0103, s\u0103 nu \u00eemi mai b\u00e2ntuie nop\u0163ile, s\u0103 pot \u00eenchide ochii a\u015ftept\u00e2nd \u015fi altceva dec\u00e2t co\u015fmare. Nu era de ajuns c\u0103 \u00eel ucisesem pe monstrul Quin. Trebuia s\u0103 mi-l \u015fterg din minte \u2013 definitiv, total.
\nIar pentru asta…
\nMi-am \u00een\u0103l\u0163at capul, iar buzele ni s-au \u00eent\u00e2lnit iar\u0103\u015fi. Nu a mai fost un s\u0103rut \u00eentre prieteni, ci… Putea s\u0103 fie \u015fi a\u015fa? C\u0103ldur\u0103, tandre\u0163e, atingeri care \u00eemi trezeau senza\u0163ii ne\u00eencercate p\u00e2n\u0103 atunci: pl\u0103cere, nevoia de mai mult.
\nPe undeva, cumva, am pierdut controlul realit\u0103\u0163ii. M-am pomenit culcat\u0103 pe nisip, \u00een timp ce b\u0103rbatul care avea s\u0103 m\u0103 readuc\u0103 la via\u0163\u0103 \u00eemi s\u0103ruta pleoapele.
\nLorena, mi-am amintit. Ea era destina\u0163ia, locul unde trebuia s\u0103 ajung. Keegan era drumul.
\n\u015ei m-am pierdut \u00een c\u0103l\u0103torie.<\/p>\n


\nCostel STANCU<\/strong>
\n\"\"

* * *
\nvine o vreme c\u00eend \u00ee\u021bi tragi pe nas propria cenu\u0219\u0103
\nredevii copil \u00een\u021belegi moartea e singura
\nta juc\u0103rie adev\u0103rat\u0103 aceea pe care nu o po\u021bi
\nstrica oric\u00eet ai izbi-o de pere\u021bi cine e\u0219ti tu
\no pas\u0103re t\u00een\u0103r\u0103 ce se oglinde\u0219te \u00een lac \u0219i \u00ee\u0219i
\ncorecteaz\u0103 zborul via\u021ba o pia\u021b\u0103 de sclavi lega\u021bi
\n\u00eentre ei cu lan\u021buri din fire de p\u0103p\u0103die puii de o zi
\nai realit\u0103\u021bii se retrag speria\u021bi \u00een ou\u0103 vine
\no vreme c\u00eend fiecare e propriul s\u0103u prieten
\nimaginar un greier chemat s\u0103 c\u00eente la balul de
\nadio al furnicilor \u00eencotro \u00eencotro la poarta
\nraiului miroase a clan\u021b\u0103 stricat\u0103 au evadat
\ncu to\u021bii g\u00eende\u0219ti cum a ajuns l\u00eeng\u0103 tine
\naceast\u0103 femeie doi ochi c\u0103prui \u00eentr-o g\u0103leat\u0103
\nde \u00eentuneric frumuse\u021bea ei balsam pentru
\norbii p\u0103m\u00eentului ei da ai o inim\u0103 plictisit\u0103 ca
\no preoteas\u0103 \u00eentr-un sat de c\u00eempie vara sub luna
\npalid\u0103 trist\u0103 singur\u0103 la p\u0103rin\u021bi inspiri expiri
\ne\u0219ti \u00eenc\u0103 treaz te crezi poet dumnezeu n-a
\nb\u0103tut nici un cui te \u00eentrebi retoric aprioric
\nmeteoric yorik hopa se \u00eent\u00eempl\u0103 ceva trebuie
\ns\u0103 o iei din loc s\u0103 alergi descul\u021b c\u00eet mai departe
\ns\u0103 \u00ee\u021bi ajungi din urm\u0103 imagina\u021bia<\/p>\n


\nRomi\u021ba M\u0103lina CONSTANTIN<\/strong>
\n\"\"

instinct<\/strong><\/p>\n

\u00een plin\u0103 iarn\u0103
\ncobor
\ndintr-un stol str\u0103veziu<\/p>\n

\u00eenv\u0103\u021b umbletul furnicii
\nca \u0219i cum a\u0219 intra
\n\u00eentr-o catedral\u0103<\/p>\n

\u00eenv\u0103\u021b s\u0103 scriu un poem
\ns\u0103 m\u0103 vindece
\n\u00eenghit lumina
\nca \u0219i c\u00e2nd soarele
\ns-ar opri cur\u00e2nd<\/p>\n


\niluzii<\/strong><\/p>\n

zilele se cojesc
\nr\u00e2nd pe r\u00e2nd
\n\u00een timp ce ne leg\u0103m
\nmai jos de b\u0103rbie
\nm\u00e2inile<\/p>\n

contabilizam
\npe-o singur\u0103 carte
\norele
\np\u00e2n\u0103 c\u00e2nd se va l\u0103sa de pe Stoian Militaru
\np\u00e2n\u0103 spre Centura de Nord
\no ninsoare care ne va afunda
\ncu tot cu pavaje<\/p>\n

nu sunt trist\u0103
\nc\u0103 noile gr\u0103dini
\npoart\u0103 bulbi b\u0103tr\u00e2ni de lalele<\/p>\n

sub cer –
\nsarea p\u0103m\u00e2ntului
\nstr\u0103in\u0103
\nca un ac stingher de ceasornic<\/p>\n


\ntremur<\/strong><\/p>\n

r\u00e2d mereu
\nsim\u021bind cum \u00eemi curg ploile
\nca pe zidul Berlinului<\/p>\n

privesc cum desfaci nodurile
\nunde lichidul meu amniotic
\nde\u021bine secrete ancestrale<\/p>\n

unghiile nu-mi mai cresc
\nm\u0103 despic
\n\u00een f\u00e2\u0219ii pentru mama
\n\u0219i-n c\u00e2teva petice nomade pentru inima mea<\/p>\n

nimic nu se aude pe ape
\nnici un tremur \u00een ciuturile galaxiilor<\/p>\n

doar r\u00e2sul meu dintr-un cap\u0103t \u00een altul al lumii
\n\u0219i aceast\u0103 febr\u0103 a ploilor<\/p>\n


\nuneori<\/strong><\/p>\n

adev\u0103rul e un muritor b\u0103tr\u00e2n
\npe cruce<\/p>\n

tace \u0219i ascult\u0103
\npl\u00e2nsul
\ndinapoi<\/p>\n

durerile lui din copil\u0103rie
\nse duc
\n\u00eenainte<\/p>\n

nimeni nu \u00eentreab\u0103
\ndespre u\u0219a deschis\u0103
\n\u00een cr\u00e2ngul pieptului<\/p>\n


\nturnul<\/strong><\/p>\n

undeva \u00een mine
\nun turn
\n\u0219i-un fruct de plumb<\/p>\n

lini\u0219tea
\ncurg\u0103toare
\n\u00eenalt\u0103<\/p>\n

cineva cu picioare lungi m\u0103 a\u0219teapt\u0103
\nca \u0219i cum piatra mea
\n\u00eei chibzuie\u0219te zborul<\/p>\n

\u00een fragmente
\nsomnul
\nse arunc\u0103 \u00een gol<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Eugen ONISCU INIMA STR\u0102INULUI (1) (Nuvel\u0103-foileton) \u00cen vara anului 2019 Eusebiu B\u0103descu plec\u0103 \u00een concediu din Berlin spre ora\u0219ul s\u0103u<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":17213,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18379"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=18379"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18379\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18385,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18379\/revisions\/18385"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/17213"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=18379"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=18379"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=18379"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}