{"id":18285,"date":"2022-06-10T09:48:51","date_gmt":"2022-06-10T06:48:51","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18285"},"modified":"2022-06-10T09:48:51","modified_gmt":"2022-06-10T06:48:51","slug":"spatii-culturale-nr-36-12","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18285","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 36 (12)"},"content":{"rendered":"

Valeria MANTA T\u0102ICU\u0162U<\/strong>
\n\"\"

Logica misterioas\u0103 a norilor<\/strong><\/p>\n

C\u00e2nd purcede la construirea unui edificiu poetic imaginar, Paul Spirescu are grij\u0103 ca temelia s\u0103 fie filosofic\u0103; o demonstreaz\u0103 citatul din Euripide (Cine \u0219tie, s-ar putea ca via\u021ba s\u0103 fie moarte \u0219i moartea s\u0103 fie via\u021b\u0103), care pune sub semnul incertitudinii dou\u0103 repere fundamentale ale trecerii noastre prin aceast\u0103 lume. Filosofic este \u0219i jocul ambiguit\u0103\u021bilor cu care se deschide Metafizica lacrimei, primul ciclu intitul\u00e2ndu-se \u201eLogica norilor\u201d: dac\u0103 ploaia (albastr\u0103, de stele) simbolizeaz\u0103 lacrimile lui Dumnezeu, norii, prin defini\u021bie vinova\u021bi c\u0103 acoper\u0103 lumina \u0219i ascund ceea ce este mai presus de ei, trebuie absolvi\u021bi de acest p\u0103cat, dup\u0103 cum nevinovat\u0103 este \u0219i memoria, lesne \u0219terg\u0103toare de tot ceea ce nu intr\u0103 \u00een c\u00e2mpul sacru al izb\u0103virii: \u201ememoria este boala schilozilor\/ memoria nu are\/ nici ea\/ nicio vin\u0103\/ S\u0103 fie oare Cerul\/ scobor\u00e2t pe p\u0103m\u00e2nt?\/ S\u0103 fie Dumnezeu?\/ S\u0103 fie\/ logica norilor?\u201d. Filosofia poetic\u0103 a lui Paul Spirescu este numai \u00een aparen\u0163\u0103 simpl\u0103 \u015fi \u00eentotdeauna legat\u0103 de nevoia de a g\u0103si r\u0103spunsuri. C\u0103utarea este lipsit\u0103 de febrilitate, dovedind, mai degrab\u0103, o resemnare bl\u00e2nd\u0103 ori de c\u00e2te ori adev\u0103rul sperat se dovede\u015fte a fi \u00een contradic\u0163ie cu r\u0103spunsul a\u015fteptat: \u201eRa\u0163ionament p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t\/ adic\u0103 p\u00e2n\u0103 la moarte\/ p\u00e2n\u0103 la sinucidere:\/ va trebui s\u0103 te zba\u0163i din r\u0103sputeri\/ s\u0103 nu mai fii.\/ Dac\u0103 nu e\u015fti cu adev\u0103rat\/ la fel.\/ Logica norilor!\u201d (pag. 10).
\nPoetul nu cade \u00een retorism, \u00eentreb\u0103rile care \u00eencheie uneori discursul poetic afl\u00e2ndu-\u015fi motiva\u0163ia \u00een aceea\u015fi resemnare de fiin\u0163\u0103 \u00een\u0163eleapt\u0103, care \u015ftie c\u0103 este inutil s\u0103 te lup\u0163i cu timpul \u015fi cu iluziile, cu visul care spore\u015fte fragilitatea, cu incertitudinea mereu prezent\u0103 \u00een plan ontologic: \u201eeternitatea din cea\u015fca de cafea\/ din paharul cu bere\/ Visul norilior\/ \u015fi\/ Ceasornicul Cerului…\/ La ce bun?\u201d. De altfel, tema poetic\u0103 a timpului este, de cele mai multe ori, prezent\u0103 al\u0103turi de o alt\u0103 tem\u0103 fundamental\u0103, cea a rela\u0163iei dintre poet \u015fi divinitate. Atitudinea emo\u0163ional-cognitiv\u0103 \u00een fa\u0163a Creatorului aminte\u015fte, pe alocuri, de cea a lui Toma, credinciosul care se \u00eendoie\u015fte, aparent nesupus dogmei, dar gata s-o accepte \u00eendat\u0103 ce prime\u015fte m\u0103runte dovezi materiale: \u201eTic-tac\/ dintr-un mileniu \u00eentr-altul:\/ norii nu \u015ftiu s\u0103 m\u0103soare\/ Dumnezeu nici at\u00e2t\/ Cresc buruieni \u00een Paradis.\/ \u00cen Purgatoriu?\/ Nici m\u0103car at\u00e2t!\u201d. Nici credin\u0163a, nici t\u0103gada nu sunt violente, \u00eendoiala duc\u00e2nd la m\u00e2hnire, iar credin\u0163a manifest\u00e2ndu-se printr-o gestualitate str\u0103veche, pu\u0163in teatral\u0103 ast\u0103zi, dar cu indiscutabil\u0103 \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 emo\u0163ional\u0103: \u201e\u00cen genunchi\/ cre\u015ftetul plecat \u00eenaintea\/ Umbrei tale\/ T\u0103lpile mele \u00een umbra\/ \u0162\u0103r\u00e2nii!\/ Lacrimile mele\/ \u00een roua dimine\u0163ii!\u201d.
\nPoetul-nor, identificabil \u00een cele 15 poeme ale primului ciclu din volum, imprim\u0103 discursului o not\u0103 de triste\u0163e \u00eentreb\u0103toare ori de c\u00e2te ori experien\u0163a vine s\u0103 confirme o \u00eenv\u0103\u0163\u0103tur\u0103 str\u0103veche despre suprema\u0163ia omului, ca ultim\u0103 crea\u0163ie divin\u0103, \u00een raport cu toate cele mai \u00eenainte \u015fi \u00eendelete create: \u201eUna c\u00e2te una\/ cad petalele florilor:\/ din mileniu \u00een mileniu\/ Din mileniu \u00een mileniu\/ florile r\u0103m\u00e2n mai s\u0103race\/ cu o petal\u0103.\/ Eu r\u0103m\u00e2n mai bogat\/ cu o petal\u0103.\/ Doamne Dumnezeul meu\/ ce ai Tu\/ \u00eempotriva florilor?\u201d (10). Timpul, \u00een logica norilor, este un drog (\u201eCeasornicele v\u00e2nd cocain\u0103\/ cerului!\u201d) care intensific\u0103 senza\u0163ia de risipire inutil\u0103, urmat\u0103 de o vin\u0103 cople\u015fitoare. Acolo unde textul s-ar putea face vinovat de prea mult\u0103 medita\u0163ie filosofico-religioas\u0103 \u00een defavoarea emo\u0163iei autentice \u015fi necesare, apare, salvatoare, c\u00e2te o metafor\u0103 care schimb\u0103 complet \u00een\u0163elesul decelabil \u00een planul de suprafa\u0163\u0103: \u201eNu cine vinde este vinovat.\/ Adev\u0103rul se afl\u0103 undeva\/ \u00eentre credin\u0163\u0103\/ \u015fi v\u00e2nzare.\/ \u00centre cei treizeci de argin\u0163i\/ \u015fi al treilea \u0163ip\u0103t\/ al coco\u015fului:\/ \u00eentre Cer\/ \u015fi P\u0103m\u00e2nt!\u201d (13).
\nDac\u0103 \u00een primul ciclu al volumului m\u0103rcile subiectivit\u0103\u0163ii apar sporadic, \u00een cel de-al doilea ciclu, care d\u0103 \u015fi numele volumului, se practic\u0103 alteritatea nu ca lep\u0103dare de sine \u015fi ascundere sub masca celorlal\u0163i, ci ca o \u00eencercare disperat\u0103, credem, de recuperare a propriei identit\u0103\u0163i: \u201eScrie, scrie naivule:\/ d\u0103-\u0163i cum s-ar spune arama pe fa\u0163\u0103\u201d (1). Acest monolog adresat numai aparent altuia \u00eel tr\u0103deaz\u0103 pe poetul retractil, con\u015ftient de faptul c\u0103 orice act de crea\u0163ie implic\u0103 sacrificiul, dar incapabil s\u0103-\u015fi asume ipostaza cristic\u0103: \u201eScrie scrie naivule!\/ Vezi doar \u015fi tu c\u0103 ploile resemn\u0103rii\/ nu mai pot sp\u0103la p\u0103catul dint\u00e2i.\/ Trupul t\u0103u\/ \u00een\u0103l\u0163at pe Cruce!\u201d. Lupta cu sine, cu propriile rezerve \u015fi resemn\u0103ri, cu propriile sl\u0103biciuni \u015fi tr\u0103d\u0103ri poate avea violen\u0163a unei implozii: \u201eR\u00e2nd pe r\u00e2nd\/ fiecare se vinde pe sine\/ sie\u015fi\/ \u00een speran\u0163a de a se r\u0103scump\u0103ra\/ mai ieftin.\/ Arena s-a retras \u00een ea \u00eens\u0103\u015fi.\/ Taurul s-a refugiat \u00een toreador\u201d (3).
\nSpre deosebire de mul\u0163i poe\u0163i contemporani, Paul Spirescu nu-\u015fi construie\u015fte mimetic\/fotografic un univers din obiecte transformate \u00een motive poetice; c\u00e2mpia \u201ecanceroas\u0103\u201d, dealul \u201ecanceros\u201d, norii, cerul, c\u00e2ntecul mierlei negre \u015f.a.m.d. sunt simboluri ale unei existen\u0163e cu final previzibil: \u201ePune\u0163i voi un nume acestui frig\/ originar\/ care ne cutreier\u0103 oasele!\/ Inventa\u0163i-i voi un c\u00e2ntec\/ pe m\u0103sur\u0103!\/ Str\u0103lumina\u0163i-l voi cu lumina pa\u015fnic\u0103\/ a apocalipsei!\u201d (4) \u015fi apar \u00een poeme mai cur\u00e2nd din negarea, cumva platonician\u0103, a realit\u0103\u0163ii materiale. \u201eLucrurile\u201d de care face uneori vorbire reprezint\u0103, de fapt, ideea de lucruri, apar\u0163in lui noeton (lumea invizibil\u0103) \u015fi nu lui horaton (lumea inteligibil\u0103). De aici, particularizarea tragic\u0103 a rug\u0103ciunii \u00eemp\u0103r\u0103te\u015fti: \u201eTat\u0103l nostru care e\u015fti\/ \u00een lucruri\/ ridic\u0103 tu dac\u0103 po\u0163i\/ st\u00e2nca aceasta\/ de pe umerii mei!\u201d (6). \u015ei, cu toate c\u0103 filosofii pomeni\u0163i \u00een discurs sunt Heraclit \u015fi Parmenide, parc\u0103 mai aproape este poetul de Platon \u00een aceast\u0103 \u201emetafizic\u0103\u201d poetic\u0103: \u201eUmbra mea pribege\u015fte \u015fi ea\/ printre umbrele lucrurilor\u201d (16).
\nMedit\u00e2nd astfel, din marginea \u015fi nu din centrul universului poetic creat, Paul Spirescu noteaz\u0103 lapidar idei, emo\u0163iile ascunz\u00e2ndu-se, cel mai adesea, \u00een planul de ad\u00e2ncime al textului. Poemele din acest ciclu sunt construite prin contrapunct (la nivel formal, ultimul vers al unui poem devine primul vers al poemului urm\u0103tor) cre\u00e2ndu-se, pe de o parte, o sincronie a planurilor, iar, pe de alt\u0103 parte, o senza\u0163ie de curgere, de continuitate, de osmoz\u0103 a lor. Expresia este concentrat\u0103, chiar ermetic\u0103 pe alocuri, poetul vr\u00e2ncean reu\u015find, f\u0103r\u0103 efort, s\u0103 nu semene dec\u00e2t cu sine \u00eensu\u015fi prin ceea ce creeaz\u0103.<\/p>\n


\nUn poet la Cur\u0163ile sfinte: Ignatie Grecu<\/strong><\/p>\n

Cu \u201emelancolie cuviincioas\u0103\u201d, dup\u0103 propria-i m\u0103rturisire, monahul Ignatie Grecu de la m\u0103n\u0103stirea Cernica public\u0103 un volum intitulat \u201eAlt\u0103 \u00eenserare\u201d, \u00een care adun\u0103 80 de rondeluri ce \u201ereflect\u0103 \u00een transparen\u0163a lor o perioad\u0103 \u015fi o stare de suflet aproape antice, de pe vremea fericit\u0103 c\u00e2nd versul m\u0103surat, ritmul \u015fi armonia m\u0103 cuceriser\u0103 deplin\u201d (din Cuv\u00e2ntul c\u0103tre cetitor).
\nMuzicalitatea, armonia, echilibrul formei \u015fi o transparen\u0163\u0103 lichid\u0103 a versurilor reprezint\u0103 cu adev\u0103rat coordonatele acestui elegant volum. Lumea exterioar\u0103 este decojit\u0103, straturile de impurit\u0103\u0163i, zgura \u015fi cenu\u015fa sunt date la o parte, ca s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 doar miezul curat, sensul profund \u015fi misterios, c\u00e2ntecul \u015fi lumina dinl\u0103untru. Poetul are voca\u0163ia descoperitorului de frumos, cucernic \u015fi bl\u00e2nd, capabil s\u0103 vad\u0103 miracolul ascuns p\u00e2n\u0103 \u015fi \u00een lucrurile aparent ne\u00eensemnate. N-are ochi pentru ceea ce este ur\u00e2t, violent \u015fi vulgar, pentru c\u0103 a\u015fa a fost h\u0103r\u0103zit, s\u0103 vad\u0103 doar minunea crea\u0163iei divine, nu \u015fi contribu\u0163ia devastatoare a omului. S-ar putea crede c\u0103 avem de-a face cu un ascet fericit de traiul \u00eentru duh, \u00een post \u015fi rug\u0103ciune, dar acesta ar fi numai jum\u0103tate din adev\u0103r: Ignatie Grecu se dovede\u015fte mai degrab\u0103 un poet al rug\u0103ciunii, dec\u00e2t un predicator al vie\u0163ii \u00een pustie. Rondelurile, \u00een ciuda formei lor fixe \u015fi implicit constr\u00e2ng\u0103toare, surprind prin practicarea sinesteziei, prin alegerea temelor \u015fi a motivelor poetice, dar, mai ales, prin rolul care \u00eei este acordat privirii, c\u0103ci Ignatie Grecu vede numai esen\u0163a lumii: cerul, luna, pas\u0103rea, frunza: \u201eAlt\u0103 \u00eenserare s\u0103 fie\/ Mai clar, ad\u00e2nc, maiestuoas\u0103.\/ Luna pe um\u0103r apas\u0103\/ Chivot \u00eenalt, ctitorie.\/\/ pas\u0103rea pleac\u0103. Nu \u015ftie\/ C\u00e2t\u0103 triste\u0163e ne las\u0103.\/ Alt\u0103 \u00eenserare s\u0103 fie\/ Mai clar, ad\u00e2nc, maiestuoas\u0103.\/\/ Frunza c\u0103z\u00e2nd aurie\/ \u00cengroap\u0103 calea spre cas\u0103.\/ Suie la cer luminoas\u0103\/ Arz\u00e2nd pe sus bog\u0103\u0163ie,\/\/ Alt\u0103 \u00eenserare s\u0103 fie!…! (\u201eAlt\u0103 \u00eenserare\u201d).
\n\u00cen universul s\u0103u poetic, Ignatie Grecu sacralizeaz\u0103 elementele de peisaj, le r\u00e2nduie\u015fte pe un altar imaginar \u015fi-\u015fi las\u0103 sufletul s\u0103 se purifice \u00een prezen\u0163a lor: \u201eHieratic curge c\u00e2ntul \u00een april,\/ \u00cen nop\u0163i cu luna jum\u0103tate.\/ \u00cen codri vechi, \u00een singur\u0103tate\/ Pe frunze ca o rou\u0103 sacrul tril\u201d (\u201eHieratic curge c\u00e2ntul\u201d). Suntem departe de credin\u0163a \u015fi t\u0103gada altui poet, dar s\u0103 recunoa\u015ftem totu\u015fi c\u0103 \u201ep\u00e2nda\u201d pare a veni dinspre Arghezi: \u201ePoetul st\u0103 mereu la p\u00e2nd\u0103.\/ deasupr\u0103-i ceruri s-au deschis.\/ La geam se-a\u015fterne moale vis\/ Cu m\u00e2na Ta ginga\u015f de bl\u00e2nd\u0103\u201d, de\u015fi majoritatea influen\u0163elor livre\u015fti decelabile \u00een volum tr\u0103deaz\u0103 admira\u0163ia pentru Macedonski sau, cel mai des, pentru poezia romantic\u0103.
\nTrebuie spus c\u0103, la Ignatie Grecu, scrisul nu pare a fi o modalitate de evadare sau de catharis; nu este narcotic \u015fi nici oglind\u0103 pentru ipostazierea narcisist\u0103 a stihuitorului, nu este me\u015fte\u015fug \u00eentru fal\u0103 \u015fi nici \u00eencercare de re-creare a lumii dintr-o perspectiv\u0103 personal\u0103: \u00een poem intri ca \u00eentr-un templu, pentru \u00eemp\u0103rt\u0103\u015firea cu via\u0163\u0103, lumin\u0103 lin\u0103 \u015fi c\u00e2ntec, pentru c\u0103 harul poetic vine de la Dumnezeu \u015fi nu se supune retoricii mundane: \u201eTriste\u0163ea \u00eendulcind cu lumin\u0103\/ Paharul Poeziei \u00eenchin,\/ Ca roua, giuvaier cristalin,\/ Dintr-un izvor cu ap\u0103 senin\u0103\u201d (\u201eCa roua\u201d). Dac\u0103 versurile au o tonalitate melancolic\u0103, dac\u0103 triste\u0163ea este motivul poetic preferat, aceasta nu se datoreaz\u0103 vreunui pesimism funciar, ci se explic\u0103 prin ipostaza de poet-monah a autorului; el trebuie s\u0103 caute, s\u0103-\u015fi g\u0103seasc\u0103 \u015fi s\u0103-\u015fi apere adev\u0103rurile \u015fi lini\u015ftea, iar lupta lui cu lumea vizibil\u0103 \u015fi invizibil\u0103 n-are cum s\u0103 se desf\u0103\u015foare \u00een ritmuri s\u0103lt\u0103re\u0163-pastorale: \u201eCorabie, luna sub\u0163ire,\/ Se pleac\u0103-ntr-o parte prea grea.\/ At\u00e2ta durere pus-am \u00een ea,\/ Lacrimi, triste\u0163i, amintire.\/\/O, via\u0163a-mi un crin de iubire\/ Cu petale suave de stea,\/ La pror\u0103 de-a pururi va sta, \/ Pe m\u0103rile nop\u0163ii-n plutire\u201d (\u201eCorabie, luna\u201d).
\nDac\u0103 principalele motive poetice \u2013 luna, teiul, seara, codrul etc. p\u0103trund \u00eem poeme sub influen\u0163a liricii eminesciene (de altfel, poetul nu ascunde acest lucru, ci se bucur\u0103 m\u0103rturisindu-l inclusiv prin dedica\u0163ii), alte motive sunt alese din c\u00e2mpul semantic al sacralit\u0103\u0163ii (crinul, potirul, altarul, schitul, clopotul etc.). \u201eNuf\u0103r alb \u00een rug\u0103ciune\u201d este sufletul poetului \u201ezugrav de sub\u0163ire\u201d, a c\u0103rui menire nu se limiteaz\u0103 la a umple \u201ecerul cu frumuse\u0163e\u201d; \u201epatria cereasc\u0103\u201d invocat\u0103 devine liman al tuturor viselor \u015fi rug\u0103ciunilor din chilie: \u201eC\u0103delni\u0163eaz\u0103 zilei trec\u0103toare\/ \u00cenal\u0163ii tei o dulce-amirosire.\/ revars\u0103-n suflet dor de nemurire,\/ De patria cereasc\u0103-n s\u0103rb\u0103toare.\/\/ Peste dureri ad\u00e2nci \u015fi amintire,\/ Cu m\u00e2ini prelungi de fum tremur\u0103toare,\/ C\u0103delni\u0163eaz\u0103 zilei trec\u0103toare\/ \u00cenal\u0163ii tei o dulce-amirosire.\/\/ Pe-altarul t\u0103u cu ape curg\u0103toare\/ \u015ei vechi c\u00e2mpii \u00een verde nesf\u00e2r\u015fire,\/ Azur filtrat de p\u0103s\u0103ri c\u0103l\u0103toare,\/ B\u0103tr\u00e2nii tei, o, \u0163ar\u0103, cu iubire,\/\/ C\u0103delni\u0163eaz\u0103 zilei trec\u0103toare!…\u201d (\u201eC\u0103delni\u0163eaz\u0103 zilei\u201d).
\nIgnatie Grecu scrie poeme profund religioase, reu\u015find s\u0103 evite c\u00e2teva pericole inerente acestei specii, mai cu seam\u0103 \u00een momentul practic\u0103rii ei de c\u0103tre fe\u0163ele biserice\u015fti: nici vorb\u0103 de ton declamativ\/tran\u015fant, de st\u00e2ng\u0103cii \u00een versifica\u0163ie, de aruncarea \u00een obrazul laic al cetitorului cu toate \u00eenv\u0103\u0163\u0103mintele bune de \u00een\u015firat \u00eentr-o predic\u0103 duminical\u0103; dimpotriv\u0103, ca \u015fi psalmii biblici, poemele din volum vin spre noi dintr-o lini\u015fte a g\u00e2ndului, dintr-o bucurie cuminte a sufletului care l-a primit pe Dumnezeu \u015fi nu se laud\u0103 nici cu smerenia, nici cu speran\u0163a unui loc sigur dob\u00e2ndit \u00een cer, nici cu dispre\u0163ul fa\u0163\u0103 de lumea p\u0103c\u0103toas\u0103 \u015fi g\u00e2lcevitoare. Cultivat, sensibil \u015fi credincios, poetul contempl\u0103 oamenii \u015fi natura cu acea \u00een\u0163elegere plin\u0103 de bun\u0103tate h\u0103r\u0103zit\u0103 celor cu adev\u0103rat ale\u015fi s\u0103 aduc\u0103 lumin\u0103. C\u0103 a\u015fa stau lucrurile poate da m\u0103rturie urm\u0103torul rondel, care trimite la mitul cristic, la tr\u0103dare, dar \u015fi la iubire, la umbr\u0103, dar \u015fi la \u00eenvingerea ei prin cur\u0103\u0163ie sufleteasc\u0103: \u201eDeschid \u00een zori pleoapa crinii,\/ Mireasma lor pe sus petrece\/ \u00cen car de aur. C\u00e2nd luminii\/ Cu dor ad\u00e2nc va s\u0103 se plece -\/\/ Transpare aripa albinei -\/ Azurul este \u00eenc\u0103 rece.\/ Deschid \u00een zori pleoapa crinii.\/ Mireasma lor pe sus petrece.\/\/ S-ating\u0103 iar vor vrea ciulinii\/ O Umbr\u0103 care-ncet va trece,\/ La ceasul c\u00e2nd de doisprezece\/ Va bate-n turn ora Gr\u0103dinii.\/\/ deschid \u00een zori pleoapa crinii!… (\u201eDeschid \u00een zori\u201d).<\/p>\n


\nFlorin CARAGIU<\/strong>
\n\"\"

Poezia, \u201e\u00een limitele calde ale unui crez\u201d<\/strong><\/p>\n

Volumul \u201ear putea fi numele meu\u201d (Brumar, 2012), semnat de C\u0103t\u0103lina Cadinoiu, este structurat \u00een trei capitole: \u201ePalmyra\u201d, \u201eApologii\u201d \u015fi \u201eTimpul nalbelor\u201d.
\nModulat\u0103 de for\u0163a nostalgiei, memoria e prezen\u0163a \u00eens\u0103\u015fi care se reg\u0103se\u015fte pe sine \u00een preajma faptei: \u201e\u00cen jurul unor fire de paie s-au format dunele. \/ \u00cen preajma unor fapte a fost numit omul\u201d. Imaginile se succed asemenea unor tablouri aflate \u00een osmoz\u0103 cu via\u021ba, \u00eentr-un continuu schimb de contur \u015fi culoare cu ea: \u201eUn cal p\u0103\u015ftea la picioarele mele. \/ Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \/ \u00eempingeam bulg\u0103rele \u00een p\u0103m\u00e2nt \/ ca s\u0103-i v\u0103d n\u0103rile adulmec\u00e2nd. \/ Eram \u00eentr-un tablou care se picta atunci \/ \u015fi nimic nu poate descrie \/ fericirea mea de a fi fost o pat\u0103 \/ sc\u0103pat\u0103 pe marginea lui\u201d.
\nImpresiile sunt trecute, astfel, prin retorta unei percep\u0163ii \u00een care raportul cu lumea \u015fi lucrurile cap\u0103t\u0103 intensitatea gestului \u00een care transpare mi\u015fcarea inefabil\u0103 a spiritului: \u201eUn lan verde de gr\u00e2u se \u00eentinde \u00eenaintea mea. \/ T\u0103cerea lui, \/ apropiindu-se ca un val imens, \/ este a mea, \/ cu iedul tol\u0103nit la soare, \/ cu pas\u0103rea ce rupe firele de iarb\u0103 \/ \u015fi le azv\u00e2rle, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, \/ \u00een n\u0103rile lui. \/ Lini\u015ftea lor este drumul meu \/ de \u00eentoarcere \/ \u00een lume. \/\/ M\u0103 \u00eendep\u0103rtez. Las lucrurile \/ s\u0103 fie ele \u00eensele o vreme\u201d.
\nReflec\u0163ia poematic\u0103 asupra cunoa\u015fterii pune \u00een lumin\u0103 problema consisten\u0163ei ei participative: \u201eLucrurile pe care le-am cunoscut \/ sunt cele de care ne-am \u00eendep\u0103rtat cel mai mult. \/ Deci unde trebuie s\u0103 ne \u00eentoarcem \/ ca s\u0103 ne recuper\u0103m copil\u0103reasca natur\u0103? \/ Dac\u0103 a\u015f putea descrie o culoare, \/ a\u015f putea s\u0103 vorbesc \/ \u00eentr-o zi \/ despre om, \/ despre cel ce cultiv\u0103, cre\u015fte, \/ distruge cu pasiune \/ ceea ce singur a \u00een\u0103l\u0163at. \/ Altfel, despre om nu po\u0163i vorbi \/ dec\u00e2t \u00eentre limitele calde ale unui crez\u201d.
\nMai presus de orice, este c\u0103utat\u0103 lini\u015ftea, acel strat transparent de vernis spiritual ce protejeaz\u0103 \u015fi poten\u0163eaz\u0103 dinamica procesului de selec\u0163ie prin care intui\u0163ia poetic\u0103 extrage \u015fi reveleaz\u0103 din c\u00e2mpul nediferen\u0163iat de senza\u0163ii elementul semnificativ, \u201eurma\u201d traiectoriei \u00een con\u015ftiin\u0163\u0103 a fulgurantei treceri prin lume: \u201eRo\u015ful soarelui \/ nu m\u0103 duce cu g\u00e2ndul \/ la naivele revolu\u0163ii sau marile lanuri de maci, \/ c\u00e2t la un lac, \u00eentr-un munte de bauxit\u0103 \/ f\u0103r\u0103 valuri, f\u0103r\u0103 ad\u00e2ncimi neatinse, \/ o lini\u015fte pe malul c\u0103reia \/ doar un os de animal s\u0103lbatic \/ mai aminte\u015fte de fire, de fug\u0103\u201d.
\nPeste tot, plute\u015fte \u00een aer teama de inaderen\u0163a g\u00e2ndului la existen\u0163\u0103, de pierderea consisten\u0163ei iconice a semnului, prin care omul este conectat sie\u015fi \u015fi racordat lumii: \u201eSperiat este semnul \/ care nu mai poate \u0163ine pe suflet \/ un cuv\u00e2nt despre om. \/\/ Nu \u015ftiu ce este imens \u00een seara aceasta: \/ soarele sau faptul c\u0103 nu-l pot atinge\u201d; \u201eLacrimile ce i se scurg pe obraji \/ seam\u0103n\u0103 cu ni\u015fte oameni \/ care \u00eencearc\u0103 din r\u0103sputeri \/ s\u0103 se prind\u0103 de un perete neted de st\u00e2nc\u0103\u201d.
\nTimpul \u00eensu\u015fi cap\u0103t\u0103 substan\u0163a unei respira\u0163ii dr\u0103muite, \u00eencetinite, subzist\u00e2nd \u00eentr-un mediu \u00een care singura ac\u0163iune necorodabil\u0103 e cea a insesizabilei mi\u015fc\u0103ri suflete\u015fti: \u201eDac\u0103 vom vorbi suav despre suflet, \/ dac\u0103 vom vorbi suav despre suflet \/ Dumnezeu va \u00eenchide ochii peste r\u0103t\u0103cirile fire\u015fti. \/ Timpul nostru este prins \u00een mla\u015ftin\u0103. \/ Dac\u0103 se mi\u015fc\u0103 brusc, se va \u00eeneca\u201d.
\n\u201eImportanta cucerire spiritual\u0103 a C\u0103t\u0103linei Cadinoiu este poetica amintirii\u201d, observ\u0103 criticul literar Luigi Bambulea, num\u0103r\u00e2nd-o pe autoare \u00eentre \u201eprimii tineri poe\u0163i care au ignorat rebeliunea postmodern\u0103\u201d, prob\u00e2nd \u201enoua orientare liric\u0103 de la \u00eenceputul secolului nostru (\u00een esen\u0163\u0103 definibil\u0103 ca reconectare a culturii la Europa spiritual\u0103 antepostmodern\u0103). <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Valeria MANTA T\u0102ICU\u0162U Logica misterioas\u0103 a norilor C\u00e2nd purcede la construirea unui edificiu poetic imaginar, Paul Spirescu are grij\u0103 ca<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18285"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=18285"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18285\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18286,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18285\/revisions\/18286"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=18285"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=18285"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=18285"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}