{"id":18275,"date":"2022-06-08T11:33:07","date_gmt":"2022-06-08T08:33:07","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18275"},"modified":"2022-06-08T11:33:07","modified_gmt":"2022-06-08T08:33:07","slug":"spatii-culturale-nr-36-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18275","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 36 (10)"},"content":{"rendered":"

Janine VADISLAV<\/strong><\/p>\n

Veghea cuviosului Vili Glaser<\/strong>
\n (Fragment de roman)<\/em><\/p>\n

Moto: \u201eCe lume deplin\u0103 s-a dus, ce nimic ne-a r\u0103mas…! (Dan. C. Mih\u0103ilescu)<\/em><\/p>\n

Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd Ana \u00ee\u015fi amintea c\u00e2t de frumos \u00eencepuse totul. Era \u00eentr-o joi c\u00e2nd dr\u0103g\u0103la\u015fa casier\u0103 din autobuzul 2 gar\u0103-centru-obor avu o revela\u0163ie. Fix la ora 13.13. \u00cen clipa \u00een care autobuzul opri \u00een sta\u0163ie la Dog\u0103rie \u015fi u\u015file \u0163\u00e2\u015fnir\u0103 \u00een l\u0103turi, lovind aerul fierbinte cu cele dou\u0103 pale de metal, sim\u0163ise cum Dumnezeu, \u00een marea lui bun\u0103tate, \u00ee\u015fi a\u015fezase m\u00e2na divin\u0103 pe cre\u015ftetul ei schimb\u00e2ndu-i pur \u015fi simplu via\u0163a. Dumnezeu, care luase chipul \u015fi asem\u0103narea lui Horea P., nepotul dumnezeului de la transportul local, urc\u0103 \u00een ma\u015fin\u0103 pe tura ei. Din tronul ridicat deasupra muritorilor de r\u00e2nd transpira\u0163i adormi\u0163i, mirosind a ceap\u0103 \u015fi a usturoi, \u00eei \u00eentinse un bilet.
\n– Am abonament, refuz\u0103 el.
\n– Pardon! \u015fopti ea ro\u015find toat\u0103.
\n– Pentru nimic. Un viraj luat \u00een scurt \u00eel azv\u00e2rli c\u00e2\u0163iva pa\u015fi \u00eenapoi. Observ\u0103 c\u0103 e dr\u0103gu\u0163\u0103. P\u0103rul blond, cam rar, str\u00e2ns \u00eentr-o coad\u0103 de cal, scotea \u00een eviden\u0163\u0103 un chip u\u015for bronzat, spiritualizat de aerul suav al zilei. Pl\u0103cut impresionat, se dep\u0103rt\u0103 pu\u0163in, s-o vad\u0103 mai bine. Unde stai? o \u00eentreb\u0103.
\n– Nu departe de aici, r\u0103spunse ea dup\u0103 care privi pe fereastr\u0103.
\n– Pe strada Vasile Chilian? Acolo stau eu.
\n– Pe Gala\u0163i…
\n– \u00ce\u0163i place unde locuie\u015fti?
\n– Nu \u015ftiu, nu m-am g\u00e2ndit…, stau cu chirie, r\u0103spunse ea cu re\u0163inere ne\u00een\u0163eleg\u00e2nd rostul \u00eentreb\u0103rilor.
\n– Da? se mir\u0103 el u\u015for dezactivat.
\n– Da, se \u00eentrist\u0103 Ana, sim\u0163ind cum \u00eei scade interesul. Pl\u0103tesc cu ora, ca la hotel…
\n– \u0162i-ar pl\u0103cea s\u0103 ai casa ta? z\u00e2mbise Horea cu privirea aninat\u0103 de privirea ei, luat de valul creat de albastrul infinit al irisului dilatat de uimire. <\/p>\n

S-au rev\u0103zut dup\u0103 dou\u0103 luni, din \u00eent\u00e2mplare. Nu l-a recunoscut imediat \u015fi nu i-a r\u0103spuns la salut. Horea i se oprise drept \u00een fa\u0163\u0103 \u015fi abia dup\u0103 ce \u00eei remarc\u0103 freza aruncat\u0103 pe spate \u015fi cravata ecosez, \u00ee\u015fi aminti. Socoti c\u0103 trebuie s\u0103 fie rezervat\u0103, pu\u0163in distant\u0103, pu\u0163in ironic\u0103, s\u0103 nu lase impresia c\u0103 este u\u015for de cucerit. Risc\u0103. Horea r\u00e2de \u00een hohote \u015fi lumea \u00eentoarce capul ne\u00een\u0163eleg\u00e2nd bucuria zglobie care vine \u00een valuri de sub strea\u015fina Farmaciei Huzum.
\n– Ce-i de r\u00e2s? \u00eentrebase Ana, privindu-se pe furi\u015f \u00een sticla vitrinei.
\n– E\u015fti adorabil\u0103.
\n– Nu-i prea mult?
\n-… atunci, doar dr\u0103gu\u0163\u0103…
\n– Nu-i prea pu\u0163in?
\n– …foarte dr\u0103gu\u0163\u0103! Unde ai disp\u0103rut? Te-am c\u0103utat la serviciu…
\n– Am plecat de acolo.
\n– Cum a\u015fa? Vrei s\u0103 vorbesc cu unchiu Costel, s\u0103 te primeasc\u0103 \u00eenapoi?
\n– Nu prea…
\n– Ai dreptate, po\u0163i mai mult. Ce faci, unde e\u015fti acum?
\n– Nic\u0103ieri! Mi s-a promis un post de secretar\u0103, dar nu \u015ftiu s\u0103 bat la ma\u015fin\u0103 \u015fi nici steno… stenodrafie… nu \u015ftiu…
\n– Stenografie!
\n– Cum spui… Pentru un am\u0103r\u00e2t de loc de munc\u0103, e prea mult. Oamenii \u0103\u015ftia nu \u015ftiu ce vor! A\u015fa c\u0103 am p\u0103r\u0103sit biroul care mirosea a pipi de \u015fobolan, c\u00e2t am putut de repede. Dar mi-am uitat umbrela…
\n– \u015ei?
\n– N-am putut cump\u0103ra alta, nici p\u00e2n\u0103 \u00een ziua de azi!
\n– \u00ce\u0163i cump\u0103r eu… Ai dreptate, draga mea, cu fe\u0163i\u015foara asta dr\u0103g\u0103la\u015f\u0103 te-a\u015f lua eu, chiar dac\u0103 ai fi analfabet\u0103!
\n– Nu-i a\u015fa? Ce mare scofal\u0103 s\u0103 faci o cafea, un ceai, s\u0103 repezi pe unu, pe altu, ca s\u0103-l bucuri pe \u015fefu?
\nHorea r\u00e2de \u00een hohote.
\n– E\u015fti o comoar\u0103, crede-m\u0103, a\u015f face moarte de om, s\u0103 te pot avea doar pentru mine.
\n– \u015ei de ce nu o faci? \u00eentrebase ea cu candoare…
\n– Chiar, de ce nu? E\u015fti preg\u0103tit\u0103 s\u0103 dai ochii cu soacr\u0103-ta?
\n– … c\u00e2nd vrei, r\u0103spunde Ana, crez\u00e2nd c\u0103 totul este o glum\u0103.
\n– Atunci, s-o facem, tot e ora mesei. <\/p>\n

Didi i-a fixat din priviri rochia din nylon lung\u0103 p\u00e2n\u0103 sub fund \u015fi dresurile negre tip plas\u0103, lacul s\u0103rit de pe unghii, buzele conturate gros, roz-bombon, dup\u0103 care s-a \u00eentors spre Horea:
\n– Dr\u0103gu\u0163\u0103…
\n– Numai at\u00e2t?
\n– Putea fi mai r\u0103u…
\n– Maman, ne pofte\u015fti la mas\u0103?
\nDidi porni spre sufragerie dreapt\u0103, \u0163eap\u0103n\u0103, cu o uluire pe care nu \u015fi-o putuse masca.
\n– Nu m\u0103 place, \u015fopti Ana.
\n– A\u015fa e ea, rezervat\u0103. Nu trebuie s\u0103-\u0163i faci griji. Ai s\u0103 vezi, e bun\u0103 ca p\u00e2inea cald\u0103!
\n– De fapt, ce caut eu aici? \u00eentreb\u0103 Ana proptindu-\u015fi palmele \u00een tocul u\u015fii.
\n– Ai s\u0103 vezi! Nu vrei s\u0103…?
\n– Ba da, da trebuie s\u0103 \u015ftiu.
\n– Vreau s\u0103 m\u0103 \u00eensor cu tine. Voiam sa fie ceva romantic, dar tu, nu \u015fi nu! A\u015fez\u00e2ndu-se \u00een genunchi, Ana, de bun\u0103 voie \u015fi nesilit\u0103 de nimeni, vrei s\u0103 fii nevestica mea?
\nDidi privea scena care \u00eei amintea cu at\u00e2tea mici am\u0103nunte momentul \u00een care b\u0103rbatul ei, Victor, o adusese fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu soacr\u0103-sa. Nu avea de g\u00e2nd s-o menajeze pe Ana, dar nu era momentul potrivit s\u0103 urzeasc\u0103 un plan, a\u015fa c\u0103 \u00ee\u015fi s\u0103rut\u0103 odorul \u00eenchin\u00e2ndu-l rapid, s\u0103 fie ferit de toate farmecele cele cu voie \u015fi cele f\u0103r\u0103 de voie, ale veneticei.
\n– Da! spuse Ana trec\u00e2ndu-\u015fi inelul de aur pe deget. Da, da, da! N-am de la cine s\u0103 cer binecuv\u00e2ntare, sunt singur\u0103 pe lume.
\nO clip\u0103 Didi sim\u0163i cum o ia apa le\u015finului, tulburat\u0103 de damful de odicolon cu arom\u0103 de liliac, care venea dintre s\u00e2nii Anei, dar \u00ee\u015fi reveni. Fericirea lui Horea era mai important\u0103 dec\u00e2t toate presim\u0163irile ei. Pentru prima oar\u0103 se g\u00e2ndi, cu \u00een\u0163elegere \u015fi compasiune, la soacr\u0103-sa, unde avea s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103, dou\u0103 ceasuri mai t\u00e2rziu cu Victor, pentru care venetica \u015fi cererea \u00een c\u0103s\u0103torie nu existau, \u00eenc\u0103.
\nCe a\u015ftepta Ana de la via\u0163\u0103? Numai bunul Dumnezeu putea s\u0103 spun\u0103, ea nu era \u00een stare s\u0103-\u015fi fac\u0103 vreun plan \u015fi nici s\u0103 se \u00eempotriveasc\u0103 Celui de Sus. Dup\u0103 moartea lui Horea v\u00e2ndu casa. Avea cinci copiii de crescut \u015fi nici un ban. Pe Isabel \u015fi Eleonora le-a trimis la Didi, pe Casandra la internat. Gemenii au r\u0103mas \u00een grija ei… Mai mult moart\u0103 dec\u00e2t vie, fum\u00e2nd de diminea\u0163a p\u00e2n\u0103 seara, ame\u0163indu-se cu alcool, Ana cheltui o parte din bani, pe nimica. Vreo trei zile se jucar\u0103 gemenii cu ei p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, \u00eentr-un moment de luciditate, \u00ee\u015fi d\u0103du seama c\u0103 Titi \u00eei aprinde \u0163ig\u0103rile cu bancnote r\u0103sucite, s\u0103 nu se ard\u0103 la degete. Atunci se scutur\u0103 din amor\u0163eal\u0103 \u015fi, cu ce-i mai r\u0103m\u0103sese, cump\u0103r\u0103 un apartament cu trei camere \u00eentr-un cartier bun, \u00een care mut\u0103 c\u00e2teva lucruri ce-i aminteau de luxul de alt\u0103dat\u0103. \u00cenchis\u0103 \u00een spatele u\u015fii baricadate, cu storurile trase uit\u0103, \u00een scurt timp pe ce lume se afl\u0103. Un an mai t\u00e2rziu, v\u00e2ndu \u015fi apartamentul pe care primi 320 000 000 lei \u015fi cump\u0103r\u0103 o garsoniera \u00een blocul G1. S-au mutat \u00een aceea\u015fi zi \u00een care actele au fost semnate. B\u0103ie\u0163ilor nu le-a venit a crede. Ana privea din tocul u\u015fii \u00eenc\u0103perea c\u00e2t o cutie de chibrituri, cu u\u015file din interior smulse din balamale, chiuveta \u00eenfundat\u0103 cu gunoaie, cu mucegaiul care invadase pere\u0163ii de jur \u00eemprejur. Imaginea interiorului devastat, \u00een care urma s\u0103-\u015fi petreac\u0103 via\u0163a, o \u00eencremeni. B\u0103ie\u0163ii refuzar\u0103 s\u0103 intre.
\n– Dormi\u0163i pe palier, \u00eei sf\u0103tui Ana, \u00eenchiz\u00e2nd u\u015fa pe urma ei. R\u0103m\u0103sese doar cu hainele de pe ea \u015fi cu doi copii pe care abia acum \u00eei vedea cu adev\u0103rat. Nu erau copiii ei! fu primul g\u00e2nd. \u201eDar ai cui?\u201d. Mut\u0103 de uimire, se \u00eentreb\u0103 de ce-i sim\u0163ea totu\u015fi, ca pe doi str\u0103ini. <\/p>\n

*
\n\u00centr-o zi hot\u0103r\u00ee s\u0103 ias\u0103 din cas\u0103. Lumina soarelui o orbi \u015fi fu gata s\u0103 cad\u0103 pe pavimentul din fa\u0163a magazinului Romarta. O ajut\u0103 un t\u00e2n\u0103r, care o prinse de cot. Nu \u00eendr\u0103zni s\u0103-l priveasc\u0103, de team\u0103 s\u0103 nu fie recunoscut\u0103 \u015fi c\u0103inat\u0103. Pierduse tot, dar mai avea o umbr\u0103 de orgoliu.
\n– \u015eti\u0163i, \u00eei spuse Ana, am avut cea mai frumoas\u0103 cas\u0103 din Foc\u015fani, am tr\u0103it ca o prin\u0163es\u0103. S\u0103 nu crede\u0163i c\u0103 am fost \u00eentotdeauna a\u015fa, \u00eeng\u00e2n\u0103 ridic\u00e2nd privirea din p\u0103m\u00e2nt. \u00cen jur nimeni, strada se golise dintr-odat\u0103 \u015fi un fior rece \u00eenghe\u0163\u0103 hainele pe ea. Poate nu fusese cea mai bun\u0103 idee, s\u0103 ias\u0103 din cas\u0103? \u201eNu sunt preg\u0103tit\u0103\u201d, \u00ee\u015fi spuse. \u00cen c\u00e2teva minute ajunse \u00een fa\u0163a Tribunalului, trecu la st\u00e2nga, pe Cuza Vod\u0103, p\u00e2n\u0103 la birtul de unde, merg\u00e2nd drept \u00eenainte, ar fi ajuns la biseric\u0103. O \u0163inu tot \u00eentr-o fug\u0103, sim\u0163ind cum i se moaie picioarele, \u00eendoindu-se din genunchi. Ajuns\u0103 pe strada Vasile Chilian se a\u015fez\u0103 pe bordur\u0103. \u00ce\u015fi aminti ziua \u00een care Horea o adusese \u00een casa p\u0103rin\u0163ilor, de Didi, care se dovedise a fi o soacr\u0103 bun\u0103, \u00een felul ei! \u201eEu am fost rea!\u201d, \u00eeng\u00e2n\u0103 Ana, f\u0103r\u0103 nicio emo\u0163ie.
\n– Vreau cei 16 ani \u00eenapoi! se r\u0103sti ea. Nu-i r\u0103spunse nimeni. Vreau cei 16 ani \u00eenapoi! Siluete rapide rup aerul \u00een jur f\u0103r\u0103 s\u0103-i arunce o privire m\u0103car. Se ridic\u0103, \u00ee\u015fi scutur\u0103 poala rochiei, \u00ee\u015fi a\u015fez\u0103 pe um\u0103r po\u015feta jerpelit\u0103. Porni \u00eencet num\u0103r\u00e2nd pa\u015fii \u00een lungul trotuarului de pe partea dreapt\u0103, p\u00e2n\u0103 ajunse \u00een dreptul casei, care fusese a lor. O cl\u0103dire lung\u0103, tip vagon, cu st\u00e2lpi puternici sus\u0163in\u00e2nd tavanul unui pridvor deschis, prispa larg\u0103, de-o parte \u015fi de alta, geamurile cu sticl\u0103 verzuie sclipind delicat \u00een umbra limpede ca apa. Privi \u00eendelung \u015fi nu-i veni a crede, cum este dezghiocat\u0103 frumoasa \u015fi draga ei cas\u0103, mutat\u0103 \u00een camioanele \u00een\u015firate \u00een dreptul por\u0163ii. P\u00e2n\u0103-n sear\u0103 casa disp\u0103ru aruncat\u0103 de noii proprietari la groapa de gunoi a ora\u015fului. Era aproape \u00eentuneric, c\u00e2nd tufele de liliac, smulse cu tot cu flori, fur\u0103 aruncate \u00een drum. <\/p>\n

Cununia religioas\u0103 o f\u0103cur\u0103 \u00eenainte de venirea pe lume a Isabelei. \u00centreaga familie fu prezent\u0103 la eveniment. Ana consider\u0103 c\u0103 este de ajuns.
\n– Nu-s de mine fo\u015ftii \u015fi fostele, acu sunt \u015fi io cineva! M\u0103 g\u00e2ndesc s\u0103-mi fac prietene din doamnele care vin la dumneata.
\n– Sigur c\u0103 da, r\u0103spunse Didi, amuzat\u0103, ele abia a\u015fteapt\u0103.
\n– Sunte\u0163i sigur\u0103 maman, n-o s\u0103-mi \u00eentoarc\u0103 spatele?
\n– Te \u00eendoie\u015fti? spune-mi Didi, sunt mult prea t\u00e2n\u0103r\u0103 pentru \u201emaman\u201d.
\n– Cum s\u0103 fac?
\n– S\u0103 te \u00eenv\u0103\u0163 eu? se minun\u0103 Didi.
\n– Atunci, cine?
\n– Nimeni, oricum le \u015ftii pe toate. Las\u0103-te c\u0103utat\u0103, abordat\u0103, invitat\u0103. F\u0103-\u0163i prieteni, mai ie\u015fi din cas\u0103, petrece…
\n– Cu burta la gur\u0103?
\n– Uite, vezi cum vorbe\u015fti? \u00eei atrase aten\u0163ia, soacr\u0103-sa. E\u015fti \u201e\u00een pozi\u0163ie\u201d, o perioad\u0103 admirabil\u0103 \u00een care nimeni nu-\u0163i caut\u0103 nod \u00een papur\u0103, nu te b\u00e2rfe\u015fte, nu-\u0163i studiaz\u0103 vocabularul \u015fi nici calitatea materialului din care-i f\u0103cut\u0103 rochia…
\n– E \u201ezenana\u201d veritabil\u0103, am cump\u0103rat-o de la \u201eDun\u0103rea\u201d
\n– Nu pe mine trebuie s\u0103 m\u0103 convingi… Apoi, studiaz\u0103 arta conversa\u0163iei…
\n– Da cum vorbesc?
\n– Cum \u0163i-e vorba!
\n– \u015ei nu-i bine?
\n– Tu, ce crezi?
\n– Lui Horea \u00eei place!
\n– Nu-i de-ajuns, crede-m\u0103, eram ca tine, c\u00e2ndva!
\n– E greu… A\u015f bea ceva.
\n– … un ceai, o cafea?
\n– \u015e-un ceai, \u015fi-o cafea! <\/p>\n

*<\/p>\n

– Bun\u0103 ziua, madam Cibea, ce mai face so\u0163ul dumneavoastr\u0103? Nu l-am mai v\u0103zut pe la biseric\u0103.
\n\u201e… Cibea? So\u0163ul\u201d? Ce-i acela, \u201eso\u0163\u201d? Cuv\u00e2ntul cade greu \u015fi nu tulbur\u0103 nici o amintire, nu isc\u0103 nicio imagine. Gura cu buze groase se mi\u015fc\u0103 haotic, \u00eens\u0103il\u00e2nd cuv\u00e2nt dup\u0103 cuv\u00e2nt, dup\u0103 care trage spata… Disperat\u0103, caut\u0103 \u00een jur, d\u0103 la o parte zgomotele, vocile care par s\u0103 cad\u0103 din cer r\u0103p\u0103ind ca pic\u0103turile de ploaie, \u201ece-i ploaia?…, pic\u0103tura, apa….?\u201d
\n– Uite! Titi l\u0103s\u0103 un strop de ap\u0103 s\u0103 i se rostogoleasc\u0103 pe cre\u015ftet \u015fi de acolo pe t\u00e2mpla scobit\u0103, unde z\u0103bove\u015fte, \u00eentr-o tandr\u0103 imponderabilitate, mai pu\u0163in de o clip\u0103, apoi pe obraz s\u0103rind, din rid in rid, ca pe fu\u015fteii unei sc\u0103ri. B\u0103iatul r\u00e2de amuzat de uluiala care st\u0103ruie \u00een privirea maic\u0103-sii, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 descifreze mesajul \u00eenc\u00e2lcit. I se p\u0103ru c\u0103-l recunoa\u015fte pe b\u0103iat, – Ai \u00eennebunit, \u0163i-ai pus \u00een g\u00e2nd s\u0103 m\u0103 \u00eeneci? se \u00eenfurie Ana.
\n– \u00centr-o pic\u0103tur\u0103 de ap\u0103? Cine a mai v\u0103zut a\u015fa ceva?
\n– Cu tine, totul este posibil! Unde este Vili? El… are… grij\u0103 de mine…
\n– \u015etii cine este Vili… \u015fi eu? Maman, ai uitat care din noi doi te iube\u015fte mai mult?
\n-…?
\n– Eu sunt acela!
\n– Nu \u015ftiu, ce s\u0103 zic…, \u00eeng\u00e2n\u0103 Ana.
\n– Nu m\u0103 crezi?
\n– Ar trebui s\u0103…
\n– Ce?
\n– S\u0103-l a\u015ftept\u0103m pe Vili. Am obosit, nu \u015ftiu dac\u0103 \u0163i-am spus, am fost la gar\u0103, la Lucre\u0163ia, dar nu era acas\u0103, apoi am trecut pe la cimitir \u015fi am aprins o lum\u00e2nare…
\n– La morm\u00e2ntul cui?
\n– Cine mai \u015ftie…, suntem to\u0163i o ap\u0103 \u015fi-un p\u0103m\u00e2nt…. M-am \u00eent\u00e2lnit la fabrica de ghea\u0163\u0103 cu fetele generalului Chelaru. Mai s\u0103 nu le recunosc, m-a strigat Rodica…
\n– N-aveai cum, \u00ees moarte de mult! bomb\u0103ni Titi.
\n– Cum zici, \u015fopti Ana deta\u015f\u00e2ndu-se brusc de realitatea cotidian\u0103. Apoi \u00eentreb\u0103, ce \u00eenseamn\u0103 Cibea?
\n– E numele t\u0103u de femeie m\u0103ritat\u0103, ai uitat? se mir\u0103 Titi.
\n– Da? Caraghios, bine c\u0103 am sc\u0103pat de el!<\/p>\n

Cu p\u0103rul sub\u0163ire str\u00e2ns \u00eentr-un coc mic, pe ceaf\u0103, fa\u0163a b\u0103lan\u0103, obrazul \u00eengust \u015fi b\u0103rbia ascu\u0163it\u0103, z\u00e2mbetul sfios \u015fi \u201ecentimetrul\u201d pe dup\u0103 g\u00e2t, degetarul pe v\u00e2rful degetului, buc\u0103\u0163ica de cret\u0103 \u015fi carne\u0163elul cu m\u0103surile clientelor, pe toate le purta \u00een buzunarul f\u0103r\u0103 fund al \u015for\u0163ului bleumarin, legat \u00eentr-o fund\u0103 frumoas\u0103, la spate. Degetele ciuruite de ac nu uitaser\u0103 s\u0103 \u00eennoade funda, nici forma ei floral\u0103, nici lungimea bine echilibrat\u0103 a capetelor care unduiau la fiecare pas, odat\u0103 cu fusta \u00eendoliat\u0103, u\u015for clo\u015fat\u0103, care-i cobora la jum\u0103tatea pulpei. Pulpele i se sub\u0163iaser\u0103 \u015fi faldurile \u015for\u0163ului nu mai l\u0103sau s\u0103 se desprind\u0103 cele ce fuseser\u0103 odat\u0103 albe, frumos rotunjite, cu un puf blond p\u00e2n\u0103 aproape de genunchi, str\u0103lucind ca dou\u0103 coloane (infinite) \u00eenfipte \u00een sabo\u0163ii cenu\u015fii. De nimic nu era con\u015ftient\u0103, sau mai bine zis nu-\u015fi mai amintea corpul ei. Picioarele merg singure \u00eempinse de toaca t\u0103lpilor pe deasupra asfaltului muiat de c\u0103ldur\u0103, f\u0103r\u0103 s-o \u00eentrebe unde anume. Se \u00eenv\u00e2rti o jum\u0103tate de ceas pe strada Gala\u0163i, pe strada Lalelelor, Al Golescu revenind, dup\u0103 20 minute, \u00een dreptul bisericii, pe strada Nicolae Marinescu, alunec\u00e2nd ca o umbr\u0103 pe sub gardul lung, pe sub plopii plini de funigei, p\u00e2n\u0103-n dreptul b\u0103c\u0103niei unde se a\u015fez\u0103 pe o r\u0103d\u0103cin\u0103 de plop. I se p\u0103ru cunoscut\u0103 cl\u0103direa cu u\u015fa dubl\u0103, \u00een cea mai frumoas\u0103 culoare albastr\u0103, cu clopo\u0163el la intrare. I se p\u0103ru c\u0103 recunoa\u015fte vocile sprintene ca un joc de ping – pong, fream\u0103tul halatelor scrobite \u015fi zuruitul m\u0103run\u0163i\u015fului rostogolit pe tejghea: Lala \u015fi Lali!
\n– Ave\u0163i banane?
\n– Avem…
\n– Ave\u0163i vat\u0103 pe b\u0103\u0163?
\n– N-avem, avem halvi\u0163\u0103, nuga \u015fi ro\u015fcove.
\n– Bune \u015fi alea! spuse Ana f\u0103c\u00e2nd st\u00e2nga-mprejur. Toate-s scumpe, bomb\u0103ni ea ie\u015find pe u\u015f\u0103, \u015fi nimicu\u0163a n-au…, moare omu de poft\u0103… Poft\u0103? Ce-o fi aia, poft\u0103….?<\/p>\n

\u00cen fa\u0163a bisericii, sub arborele de m\u0103tase, coana Neta Stamate vinde ace \u015fi jurubi\u0163e multicolore. Ana sim\u0163i cum i se \u00eenv\u00e2rte capul de ame\u0163eal\u0103, aerul \u00een jur, clopotni\u0163a \u015fi odat\u0103 cu ea dang\u0103tul profund care f\u0103cu s\u0103-i vibreze p\u0103m\u00e2ntul sub t\u0103lpi. \u201eMare e puterea lui Dumnezeu, el ne ocrote\u015fte, el le \u015ftie, el ne miluie\u015fte \u015fi ne pedepse\u015fte…\u201d murmur\u0103 Ana f\u0103c\u00e2nd o cruce ad\u00e2nc\u0103, p\u00e2n\u0103-n p\u0103m\u00e2nt. Na, c\u0103 n-am uitat Rug\u0103ciunea, mare minune, minune dumnezeiasc\u0103, ce mai!
\n– Necredinciosu v\u00e2ndut cornoratului nu are ce c\u0103uta \u00een curtea bisericii, o \u00eembr\u00e2nci dasc\u0103lul pe poart\u0103, afar\u0103.
\n– Da de ceeeee…, sc\u00e2nci Ana, mesagerului p\u0103g\u00e2n s\u0103 i se taie capu! \u00cencepu s\u0103 pl\u00e2ng\u0103. Cu palma dreapt\u0103, Ana \u00ee\u015fi \u00eentinde lacrimile pe obraz.
\n– Pleac\u0103, o hu\u015ftui dasc\u0103lul, vezi tu pe dracu c\u00e2nd oi chema sectoristu!
\n– Care sectorist, se opri din pl\u00e2ns Ana, nu se exist\u0103 a\u015fa ceva!
\n– S-o crezi tu, st\u0103 la p\u00e2nd\u0103, nev\u0103zut neauzit, taman pentru liftele p\u0103g\u00e2ne, ca tine.
\n– De unde \u015ftii?
\n– Toat\u0103 lumea \u015ftie \u015fi p\u0103rintele…, ce nume-i \u0103sta, Cibea? Doar Ucig\u0103-l toaca putea scorni a\u015fa ceva.
\n– Nume… bolborosi Ana dep\u0103\u015fit\u0103 de situa\u0163ie.
\n– P\u0103i, vezi? pufni triumf\u0103tor dasc\u0103lul. S\u0103 nu zici c\u0103 nu \u0163i-am zis!<\/p>\n


\nC\u0103r\u0163i prezentate de:<\/strong><\/p>\n

Petre ISACHI<\/strong>
\n\"\"

Nu sunt Eu, Acela sau (i)relevan\u0163a mitemelor personale* (3)<\/strong>
\n\t\t(continuare din nr.35\/ 2014)<\/p>\n

Ca orice intelectual nonconformist, Viorel Savin se afl\u0103 \u00eentr-un r\u0103zboi permanent cu toat\u0103 lumea. Cea de-a treia sec\u0163iune a c\u0103r\u0163ii* : Comentat \u00een volume de \u2026 (pp. 355-510) confirm\u0103 implicit tipologia de artist \u201emenit a se r\u0103sf\u0103\u0163a \u00een propria-i personalitate\u201d, f\u0103r\u0103 complexe \u015fi f\u0103r\u0103 infatu\u0103ri. Este un scriitor suficient sie\u015fi, care st\u0103p\u00e2ne\u015fte cu \u00een\u0163elepciune, \u00een asalturi wagneriene, con\u015ftiin\u0163a de sine \u00eenso\u0163it\u0103 de o voin\u0163\u0103 scriitoriceasc\u0103 rar\u0103, ce i-a permis s\u0103 scrie cu aceea\u015fi dezinvoltur\u0103 estetico-poetic\u0103, teatru, poezie, proz\u0103, eseu, publicistic\u0103, critic\u0103 de art\u0103 etc. Se vrea un om al piscului, ce se mi\u015fc\u0103 \u015fi g\u00e2nde\u015fte \u00een explozii retorice gnomice, cu adrese plutitoare subtile \u015fi atemporale. Se instaleaz\u0103 f\u0103r\u0103 voia confra\u0163ilor \u015fi a autorit\u0103\u0163ilor \u00eentr-o \u201erealitate necesar\u0103 \u015fi indiferent\u0103\u201d(Camil Petrescu), pe care o personalizeaz\u0103 dup\u0103 canoane doctrinare imprevizibile, contradictorii \u015fi o distan\u0163eaz\u0103 de orizontul de a\u015fteptare al literaturi contemporane ce tr\u0103ie\u015fte cu acuitate bacovian\u0103, o stare de provincialism ce poten\u0163eaz\u0103 la nesf\u00e2r\u015fit constela\u0163ia de complexe (fie de superioritate, fie de inferioritate) ce ne b\u00e2ntuie devenirea.
\n\tOrgoliul estetic hipertrofiat \u015fi individualismul atroce, specific scriitorului de tip american, \u00een care fiecare episod existen\u0163ial a fost dob\u00e2ndit cu mari eforturi materiale \u015fi intelectuale, \u00eel determin\u0103, probabil, s\u0103 nu mai cread\u0103 dec\u00e2t \u00een personalitatea sa , s\u0103 parieze exclusiv pe noble\u0163ea spiritului \u015fi a moralei apolinice, de\u015fi este un dionisiac bine temperat, s\u0103 pledeze permanent pentru o nou\u0103 ierarhie a valorilor, dup\u0103 criterii ontologice imuabile. Se \u015ftie, cel ce trebuie s\u0103 fie creator deconstruie\u015fte programatic, principii, forme, viziuni, doctrine etc., p\u0103str\u00e2ndu-\u015fi sublimul \u015fi altruismul filosofic necesar pentru a nu ajunge s\u0103 strige: \u201eTotul e fals\u201d. Criticii care i-au comentat volumele: Constantin Ciopraga, Carmen Mihalache, Vlad Sorianu, Daniel Corbu, Ioan Enache, Petre Isachi, Ion Rotaru, M. Ghi\u0163ulescu, Valeria Manta T\u0103icu\u0163u, Eugen Negrici, Grigore Codrescu, Gruia Novac, Elena Ciobanu, Adrian Voica \u015fi Nicolae Turtureanu ofer\u0103 tot at\u00e2tea schi\u0163e pentru un posibil portret \u00een mi\u015fcare al Autorului, dar \u015fi al cititorului s\u0103u, cucerit de realismul interior al scriituri (infrarealismul Operei), dar \u015fi de voin\u0163a poetic\u0103 a lui V.S. de a se situa \u00eentr-o familie de spirite ce continu\u0103 \u00een literele rom\u00e2ne\u015fti, camilpetrescianismul.
\n\t\u201eDu\u015fmanii\u201d literari ai dramaturgului, prin excelen\u0163\u0103 consecven\u0163i \u015fi perseveren\u0163i, (\u201eSorel\u201d \u015ftie s\u0103-\u015fi construiasc\u0103 du\u015fmanii \u2013 desigur \u015fi prietenii, poten\u0163ialii du\u015fmani \u2013 dup\u0103 chipul \u015fi asem\u0103narea sa) i-au reiterat \u00een diverse ocazii locale \u015fi \u201ena\u0163ionale\u201d, c\u00e2teva din caracteristicile portretului interior ce i-ar putea explica \u015fi confirma apartenen\u0163a la o familie spiritual\u0103 aflat\u0103 pe cale de dispari\u0163ie \u00een cultura \u015fi literatura noastr\u0103: proiecte grandioase, peste posibilit\u0103\u0163ile materiale ale culturii rom\u00e2ne, care, de obicei, se sincronizeaz\u0103 tardiv cu Europa, gustul pentru introducerea unor forme originale de art\u0103 literar\u0103 (experimentalismul literar), mesianismul intelectual, curiozitatea pentru stereotipul nout\u0103\u0163ii, nevoia intim\u0103 a \u201ejustific\u0103rii\u201d, ambi\u0163ia nem\u0103surat\u0103 de a se autodep\u0103\u015fi, complexul frustr\u0103rii \u015fi al opresiunii din partea contemporanilor, sentimentul e\u015fecului ce se na\u015fte din compara\u0163ia (in)voluntar\u0103 cu genialitatea lumii, grandomania hugolian\u0103, vanitatea camil-petrescian\u0103, c\u0103utarea obsesiv\u0103 a contextelor favorabile pentru (i)luminarea ideilor saviniene, arta de a da contur expresiv, personal, \u201eobiectului g\u00e2ndirii\u201d, de a face cu putin\u0163\u0103 (c\u00e2nd discursul o cere) simultaneitatea, de\u015fi totul este succesiune, pasiunea certitudinii (de\u015fi totul este incert), talentul de a recompune peisajul estetic al trecutului, dup\u0103 nevoile momentului, de a aplica cu aceea\u015fi perseveren\u0163\u0103 sisific\u0103, dou\u0103 viziuni\/ mentalit\u0103\u0163i de a-\u015fi crea Opera: catedral\u0103 (solid\u0103, stabil\u0103, suficient\u0103 sie\u015fi, implacabil\u0103, constr\u00e2ng\u0103toare, tiranic\u0103, etern\u0103 etc. (vezi, de pild\u0103, Impostorul, Poarta) \u015fi labirint (construc\u0163ie dedalic\u0103, joycian\u0103, tragico-absurd\u0103, brechtian\u0103 (v. Evanghelia eretic\u0103), de a afi\u015fa o structur\u0103 gnomic\u0103 \u015fi fundamental dialogic\u0103, de a lucra cu predilec\u0163ie, \u00een opozi\u0163ie cu mimetismul general, de a actualiza, dar \u015fi de a desacraliza mituri de circula\u0163ie global\u0103 etc.
\n\tToate cele scrise de tine mai sus, nici m\u0103car originale, sunt \u201eb\u00e2rfe literare\u201d, ar fi spus tata, \u00eenso\u0163indu-\u015fi judecata cu un z\u00e2mbet sarcastic. (El nu \u015ftie c\u0103 \u00eentr-o literatur\u0103 cei mai mul\u0163i dintre scriitori b\u00e2rfesc, iar ceilal\u0163i ascult\u0103!). Da, dar sunt adev\u0103rate! L-ar fi contrazis mama, care a crezut toat\u0103 via\u0163a, necondi\u0163ionat, \u00een onestitatea cuv\u00e2ntului \u015fi a judec\u0103\u0163ilor critice. S\u0103 vedem ce spune despre acest caz dilematic, fiul, (pseudo)criticul, ce se crede liber fa\u0163\u0103 de sine \u00eensu\u015fi, adic\u0103 gata s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 cum se vede figura spiritului scriitorului \u00eentr-o oper\u0103; \u00cen tot ce a creat Viorel Savin, \u00een absolut vorbind, cum se exprima Ion Rotaru, \u201es-a scris pe sine\u201d, \u00eenc\u00e2t autorul dramei \u015etefan, dup\u0103 amiaza poate s\u0103 spun\u0103 ca \u015fi unul din mentorii s\u0103i, I.L. Caragiale: Sunt Tat\u0103l personajelor mele, al c\u0103ror Fiu sunt. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, Ion Rotaru, istoric \u015fi critic literar uitat de cei pe care i-a \u00eenscris eterniz\u00e2ndu-i, \u00een O Istorie…, afirm\u0103 c\u0103 \u201emodernitatea operelor dramatice ale lui Viorel Savin const\u0103 \u00een \u00eemprejurarea c\u0103 autorul este\u2026 psihanalizabil\u201d (v. Opiniile unui nespecialist \u00een teatrul \u201emodern\u201d, pp. 407-414).
\n\t\u00centr-adev\u0103r, cum intuie\u015fte \u201enespecialistul\u201d I.R., personajele saviniene nu exist\u0103 dec\u00e2t ca fic\u0163iuni autoreferen\u0163iale: \u201eEle sunt eu \u00eensumi care m\u0103 r\u0103fuiesc cu mine \u00eensumi, \u00een anumite momente ale existen\u0163ei mele\u201d. \u00cen realitate, oricare dintre noi nu scriem \u015fi nu vorbim niciodat\u0103 dec\u00e2t despre noi \u00een\u015fine. Astfel, m\u0103\u015ftile personajelor \u00eei picteaz\u0103 Autorului, \u00een palimpsest, un portret proteic, imposibil de vizualizat \u00een profunzime \u015fi de surprins \u00een tu\u015fe sigure. Criticul Ion Rotaru afirm\u0103 pe bun\u0103 dreptate, c\u0103 \u015etefan cel Mare din \u015etefan, dup\u0103 amiaza este o ipostaz\u0103 heliadesc\u0103 a lui Viorel Savin ce aminte\u015fte de Psalmii arghezieni, \u00een care Eul credinciosului nu \u00een\u0163elege t\u0103cerea divin\u0103. Iat\u0103-l pe \u015etefan (= Viorel Savin) ridic\u00e2nd m\u00e2inile spre cer \u015fi strig\u00e2nd orgolios \u015fi acuzator: \u201eDe ceee?!… Sunt un biet om, Doamne! \u2026 Cu mine te m\u0103sori?.. Sunt slab, Doamne, dar sunt mai puternic dec\u00e2t Tine\u2026! [\u2026] Eu \u0163i-am respectat, chiar \u00eempotriva mea, poruncile! \u2026 De ce m\u0103 prigone\u015fti?…\u201d
\n\tEcce Scriitorul! Acesta nu ezit\u0103 s\u0103-\u015fi afi\u015feze mascat, complexul frustr\u0103rii \u015fi al opresiunii absolute, tocmai pentru a nu-\u015fi tr\u0103da personajele \u015fi-n acela\u015fi timp, pentru a nu se tr\u0103da pe sine. Catargul de care se leag\u0103 V.S., asemenea lui Odiseus, pentru a rezista ispitelor \u015fi compromisurilor doctrinare ale Istoriei este chiar orgoliul nem\u0103surat al Artistului. El \u015ftie c\u0103 \u00een Mun\u0163ii Artelor cel mai scurt drum este din pisc \u00een pisc: B\u0103tr\u00e2na \u015fi Ho\u0163ul, Poarta, Bucuria de a fi \u00eendurerat la Tomis, Doamne, f\u0103 ca Schnauzer s\u0103 c\u00e2\u015ftige, Evanghelia eretic\u0103, Impostorul, Exilat \u00een strig\u0103t etc. Desigur, receptorii c\u0103rora li se adreseaz\u0103 trebuie s\u0103 aib\u0103 ceva din \u201efirea bestial\u0103\u201d \u015fi tiranic\u0103 a Autorului (nu a lui V. S.!), nep\u0103s\u0103tor fa\u0163\u0103 de orice altceva, \u00een afara propriului scop estetic. Ca \u015fi poetul Ovidiu exilat la Tomis, auto-exilatul din Luncanii Bac\u0103ului, ce \u201ezide\u015fte tot timpul \u00eempotriva Timpului\u201d (to\u0163i zidim \u201e\u00eempotriva Timpului\u201d, adic\u0103 \u00eempotriva noastr\u0103) \u00eentruchipeaz\u0103 egoismul absolut \u2013 caracteristic\u0103 specific\u0103 scriitorilor capabili s\u0103 cucereasc\u0103 ve\u015fnicia \u2013 atunci c\u00e2nd deghizat \u00een autorul Metamorfozelor spune sincer \u201epentru mine tot ce-i mai scump nu sunt dec\u00e2t eu \u015fi tot ce am scris\u201d (v. Exil \u015fi autoexil sub crucea istoriei\u201d, pp. 415-430).
\n\tNumai \u00eenconjurat de sine \u00eensu\u015fi din toate p\u0103r\u0163ile (reciti\u0163i opiniile celor 15 comentatori ai volumelor sale, pentru a v\u0103 convinge; v. pp. 355-510), V.S. reu\u015fe\u015fte s\u0103 \u00eenving\u0103 Clipa, s\u0103 se \u00eenving\u0103 pe sine. El are con\u015ftiin\u0163a propriei valori: \u201eSunt m\u00e2ndru c\u0103 Opera mea va nesocoti chiar rugul, c\u0103ci este h\u0103r\u0103zit ca faima s\u0103-mi creasc\u0103 \u00een timpul nesf\u00e2r\u015fit\u201d. \u015etie c\u0103 Tiranul (tipul etern ce se afl\u0103 \u00een conflict ireconciliabil cu Poetul) tr\u0103ie\u015fte Clipa, iar Scriitorul tr\u0103ie\u015fte iluzoriu, eternitatea. \u00cen sinea sa \u2013 las\u0103 s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103 \u00een c\u0103r\u0163ile scrise p\u00e2n\u0103 \u00een prezent \u2013, autorul Evangheliei eretice este un moralist de tipul lui Nietzsche, ce reitereaz\u0103 prin oastea de personaje care-l eternizeaz\u0103 elimin\u00e2ndu-l din triangula\u0163ia Operei (pe m\u0103sur\u0103 ce timpul trece, autonomia personajului devine total\u0103) c\u0103 doar virtutea este cea care d\u0103ruie\u015fte \u015fi \u00eenal\u0163\u0103. C\u00e2t\u0103 virtute, at\u00e2ta d\u0103ruire, at\u00e2ta voin\u0163\u0103 de iubire!
\n\tDar mai bine s\u0103-i d\u0103m cuv\u00e2ntul lui Zarathustra: \u201eC\u00e2nd v\u0103 ve\u0163i fi \u2013n\u0103l\u0163at deasupra laudei \u015fi hulei \u015fi c\u00e2nd voin\u0163a voastr\u0103 vrea s\u0103 comande lucrurilor toate, ca o voin\u0163\u0103 de iubire: atunci se na\u015fte-n noi virtutea\u201d. Identific\u00e2ndu-i filosofia virtu\u0163ii care d\u0103ruie\u015fte \u00een toate piscurile Operei sale m\u0103 \u00eentreb dac\u0103 criticul ce crede necondi\u0163ionat \u00eentr-un scriitor, de fapt nu-l submineaz\u0103? M\u0103 \u00eentreb dac\u0103 autorul Funiei\u2026 sufer\u0103 de starea omului, a neamului, a patriei etc. sau sufer\u0103 doar de el \u00eensu\u015fi? Nu este o simpl\u0103 interoga\u0163ie retoric\u0103, ci exprim\u0103 b\u0103nuiala subsemnatului c\u0103 noi, contemporanii, epigonii, suferim doar de noi \u00een\u015fine!
\n\tSufer\u0103 cu siguran\u0163\u0103, cred eu, de frica de judecat\u0103 a istoriei: \u201eNenorocirea, spune Ovidiu pe care V.S. \u00eel \u201ere\u00eencarna\u201d \u00eenc\u0103 din 1979 \u00een \u201eBucuria de a fi\u2026\u201d , mai tinere amic, este c\u0103-n viitor vor spune oamenii c\u0103 am fost prea la\u015fi \u015fi prea neghiobi s\u0103 merite s\u0103 se vorbeasc\u0103 despre noi. \u00cen felul acesta ne va disp\u0103rea p\u00e2n\u0103 \u015fi amintirea\u2026 \u015ei astfel istoria va face ce-i de f\u0103cut: dreptate!\u201d (p. 419). Pendul\u00e2nd \u00eentre apolinic \u015fi dionisiac, Viorel Savin evolueaz\u0103 pe scena vie\u0163ii literare, ca un suspicios c\u0103ut\u0103tor de semne ce consacr\u0103 \u00een g\u00e2ndirea postmodern\u0103, nu numai hermeneutica privirii \u201epe dedesubt\u201d, ci \u015fi echivalarea literaturii cu interpretarea, suger\u00e2nd \u00een context \u201evoin\u0163a de iubire\u201d absolut necesar\u0103 \u00een alchimia crea\u0163iei.
\n\tCelor 15 hermeneu\u0163i ai volumelor sale (Ciopraga, Ghi\u0163ulescu, Negrici, Voica etc.) nu le scap\u0103 la acest Savin dual (romantic \u015fi clasic, revoltat \u015fi rezervat, postmodern \u015fi funda\u0163ionalist etc.) poliglosia, dialogismul bahtian, deconstruc\u0163ia ontologic\u0103 tip Derrida (vezi Evanghelia eretic\u0103 etc. ), noul istorism \u00eendr\u0103gostit de materialitatea trecutului recuperat \u015fi, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, ideea c\u0103 lumea se identific\u0103 cu \u0163esutul lingvistico-cultural \u00een interiorul c\u0103ruia Eul a devenit eveniment \u015fi dialog ce poate fi interpretat la infinit\u2026
\n\tO schi\u0163\u0103 pentru un reu\u015fit portret \u00een efigie ne ofer\u0103 Daniel Corbu (v. \u201e\u00cen loc de pre-fa\u0163\u0103\u201d, pp. 372-376), care ne revel\u0103 cu subtilitate orgoliul lui Viorel Savin, obligat dup\u0103 degustarea siropului de cucut\u0103 s\u0103 declare pentru eternitate, asemenea lui Socrate: \u201eAnytus \u015fi Melitus pot s\u0103 m\u0103 omoare, dar nu sunt \u00een stare s\u0103-mi fac\u0103 nici un r\u0103u\u201d. A\u015fez\u00e2ndu-l imediat dup\u0103 Bacovia, autorul vol. Scrisori c\u0103tre cei singuri, influen\u0163at de socratismul lui Platon, impune o judecat\u0103 de valoare memorabil\u0103: \u201enu \u00eei mai poate face nimeni nici un r\u0103u\u201d (p. 372). A\u015fa s\u0103 fie? Ce \u00eenseamn\u0103 aceast\u0103 propozi\u0163ie? C\u0103 prin tot ce a scris\/ a \u00eenf\u0103ptuit autorul Bustului a eliminat orice posibilitate de reac\u0163ie, de eroare, a receptorului dintotdeauna. Pentru a fi \u00een\u0163eles, \u00eei voi da cuv\u00e2ntul lui Platon: \u201eNimeni nu vrea s\u0103-\u015fi d\u0103uneze sie\u015fi, a\u015fadar toate r\u0103ut\u0103\u0163ile sunt f\u0103ptuite involuntar. C\u0103ci cel r\u0103u \u00ee\u015fi pricinuie\u015fte sie\u015fi r\u0103ul: el n-ar mai face-o, dac\u0103 ar \u015fti c\u0103 r\u0103ul este r\u0103u. Prin urmare, cel r\u0103u este r\u0103u doar datorit\u0103 unei erori; lua\u0163i-i eroarea \u015fi \u00eel ve\u0163i face inevitabil \u2013 bun\u201d. Utopie platonician\u0103! Filosofie posibil\u0103 doar \u00een fic\u0163iune, dar \u00een care ,cu siguran\u0163\u0103, creatorul vol. Tragedii \u00een fond, nu crede. Dimpotriv\u0103!
\n\tDeghiz\u00e2ndu-se \u00een \u00eentreaga lui multiplicitate cu toate m\u0103\u015ftile personajelor sale, autorul unui \u201e alt rezumat al Secolului XX\u201d nu scap\u0103 de claustrare \u015fi de ideea lumii ca \u00eenchisoare. Desigur c\u0103 schi\u0163ele pentru un posibil portret din III \u2013 Comentat \u00een volumele, de\u2026pp. 355-510 sunt incomplete pentru c\u0103 (\u015fi aceasta este marea nemul\u0163umire a autorului!) criticii au neglijat aproape to\u0163i (eterna problem\u0103 a spa\u0163iului tipografic!) s\u0103-i interpreteze subtitlurile (Bustul (politic\u0103 \u015fi mahala), C\u0103derea (Mama Teo egala b\u0103rba\u0163ilor), Funia sau Com\u00e9dia supunerii \u2013 un alt rezumat al Secolului XX, Hotel Far East (un caragial\u00e2c), Tu nu e\u015fti trupul t\u0103u (Te ur\u0103sc iubitule), Impostorul. Arta \u00eenfr\u00e2ngerii de sine etc.) \u015fi moto-urile ce deschid acorduri intertextuale pirandelliene, de tipul celui comentat de Mircea Ghi\u0163ulescu (v. Viorel Savin: Spectacolul textului, (pp. 431-444): \u201e da, domnilor, \u015fi o tragedie \u2013 dup\u0103 ce tragicul a fost dep\u0103\u015fit \u00een r\u00e2s prin tragicul \u00eensu\u015fi, dezv\u0103luind tot ridicolul seriozit\u0103\u0163ii \u015fi, deopotriv\u0103, seriozitatea ridicolului \u2013 poate deveni o fars\u0103\u201d (p. 435).
\n\t\u00cen mod cert, autorul Istoriei lui Melec Purt\u0103torul de Nuc\u0103 \u015fi Nyvas are dreptate c\u00e2nd acuz\u0103 interpretarea incomplet\u0103 a volumelor \u015fi, \u00een consecin\u0163\u0103, \u00een oglinda Textelor critice, schi\u0163ele de portret sunt \u00een mod fatal falsificate. Arta lui Viorel Savin de a se reg\u0103si totdeauna \u015fi \u00een orice personaj, pe sine \u00eensu\u015fi, asigur\u0103 autenticitatea Operei \u015fi verosimilitatea eroului. Solu\u0163ia estetic\u0103 \u2013 aparent la \u00eendem\u00e2na oricui \u2013 pentru scriitorul ce na\u015fte cu perseveren\u0163\u0103, \u00een fiecare volum, \u201eacorduri pentru urechi surde\u201d este de a r\u0103m\u00e2ne cu \u00eenver\u015funare fidel lui \u00eensu\u015fi, de a rezista fricii de abis \u015fi de a se bizui pe propriile puteri.
\n\tGlosatorul \u201ecu sur\u00e2s amar\u201d (C. Ciopraga) poate s\u0103-\u015fi ofere cea mai exact\u0103 schi\u0163\u0103 pentru un portret proteic, \u00een fraza: Viorel Savin sunt Eu plus personajele mele. Prefer\u0103 \u00eens\u0103 propozi\u0163ia: Eu sunt labirintul t\u0103u, ce o reitereaz\u0103 \u00eentr-o limb\u0103 necunoscut\u0103, fiec\u0103ruia din cele peste 300 de personaje create \u00een \u00eentreaga Oper\u0103 (Interesante \u015fi inconfundabile sunt \u015fi \u201epersonajele\u201d din Despre starea autografului). Dar nu cumva lumea personajelor saviniene este \u00eensu\u015fi Labirintul vie\u0163ii \u015fi al Fiin\u0163ei, calea pe care ne pierdem reg\u0103sindu-ne?
\n\tDar s\u0103 ne \u00eentoarcem la schi\u0163ele de (auto)portret \u00een palimpsest configurate \u00een Viorel Savin Comentat de \u2026, Valman, 2014, \u00een care (re)descoperim, printre altele, c\u0103 \u201elibertatea este o inven\u0163ie, iar \u00eenchisoarea este locul \u00een care te afli\u201d (v. Valeria Manta T\u0103icu\u0163u, Micul Iisus, pp. 445-449). Ei bine, cu siguran\u0163\u0103 scriitorul aflat \u00een \u201e\u00eenchisoarea\u201d Luncani, la nr. 139, este total nemul\u0163umit de \u201epoliticienii miopi\u201d, cum \u00eei caracteriza Nietzsche, de perversitatea informa\u0163ional\u0103, de sexul de parcare ce cap\u0103t\u0103 propor\u0163ii inimaginabile etc., de faptul c\u0103 \u201eschimbarea la fa\u0163\u0103\u201d visat\u0103 de Cioran nu a avut loc nici dup\u0103 Evenimentele din \u201989, de iner\u0163ia inexplicabil\u0103 a elitei intelectuale etc\u2026.etc. Textele \u201epentru lectur\u0103 \u015fi \u00eenscen\u0103ri\u201d de tipul Funia sau Com\u00e9dia supunerii \u2013 un alt rezumat al Secolului XX, Bustul (politic\u0103 \u015fi mahala), Gresia albastr\u0103 etc. (re)confirm\u0103 o minusvitez\u0103 civilizatorie a unei Rom\u00e2nii nevertrebrate (parafraz\u0103 dup\u0103 Espa\u00f1a invertebrada de Ortega y Gasett). Din aceast\u0103 perspectiv\u0103, autorul romanului aflat \u00een lucru, \u201eCine sunta\u201d se include \u00een familia criticilor \u201enevertebr\u0103rii\u201d popoarelor \u015fi indivizilor. Dar despre neschimbarea la fa\u0163\u0103 a europeniza\u0163ilor rom\u00e2ni , contemporanii no\u015ftri, \u00een Comentat \u00een periodice (selectiv)\u2026.
\n\t\t(continuarea \u00een num\u0103rul viitor<\/em>)<\/p>\n

\t* Viorel Savin<\/strong>, Comentat de\u2026<\/em>, Editura Valman, R\u00e2mnicu-S\u0103rat, 2014<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Janine VADISLAV Veghea cuviosului Vili Glaser (Fragment de roman) Moto: \u201eCe lume deplin\u0103 s-a dus, ce nimic ne-a r\u0103mas…! (Dan.<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18275"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=18275"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18275\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18276,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18275\/revisions\/18276"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=18275"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=18275"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=18275"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}