{"id":18255,"date":"2022-06-06T11:22:21","date_gmt":"2022-06-06T08:22:21","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18255"},"modified":"2022-06-06T11:22:21","modified_gmt":"2022-06-06T08:22:21","slug":"spatii-culturale-nr-36-8","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18255","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 36 (8)"},"content":{"rendered":"

Iulian MOREANU<\/strong>
\n\"\"

Bobocul de trandafir <\/strong><\/p>\n

\tVioleta l-a v\u0103zut abia dup\u0103 ce intrase deja, cu pa\u015fi ezitan\u0163i, \u00een flor\u0103rie. B\u0103rbatul a spus cu o anumit\u0103 sfiiciune \u201es\u0103rut m\u00e2na\u201d, apoi a \u00eentrebat dac\u0103 poate s\u0103 priveasc\u0103 florile. Asta \u00eensemna c\u0103 nu venise neap\u0103rat ca s\u0103 cumpere ceva, ci doar ca s\u0103 se uite la ele. A\u015fa dinainte exprimat\u0103, rug\u0103mintea era destul de ciudat\u0103. O mul\u0163ime de persoane intraser\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci \u00een flor\u0103rie, st\u0103tuser\u0103 minute \u00een \u015fir admir\u00e2nd florile \u015fi plecaser\u0103 dup\u0103 aceea f\u0103r\u0103 s\u0103 cumpere nimic. Nu era nici o sup\u0103rare, dar nimeni nu ceruse voie pentru a\u015fa ceva, doar ca s\u0103 se uite.
\n– Bine\u00een\u0163eles, i-a r\u0103spuns Violeta, cum s\u0103 nu?… v\u0103 rog, \u015fi \u015fi-a mi\u015fcat m\u00e2na dreapt\u0103 \u00eentr-un arc de cerc ce a cuprins \u00eentreaga \u00eenc\u0103pere.
\nB\u0103rbatul a dat din cap, murmur\u00e2nd un \u201emul\u0163umesc\u201d abia auzit \u015fi s-a apropiat de prima vaz\u0103, \u00een form\u0103 de amfor\u0103, al c\u0103rei g\u00e2t era \u00eens\u0103 retezat mai jos, \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 poat\u0103 intra c\u00e2t mai multe flori \u00een ea. Erau garoafe de toate culorile, deschise la maximum, aproape de ve\u015ftezire, \u015fi b\u0103rbatul d\u0103du din cap, nemul\u0163umit parc\u0103. A trecut mai departe \u015fi s-a oprit \u00een fa\u0163a vaselor \u00een care se aflau alte zeci, sute de flori, \u00een tot at\u00e2tea nuan\u0163e de culori, \u00eent\u00e2rziind \u00een dreptul lor, m\u00e2ng\u00e2indu-le cu privirea \u015fi bucur\u00e2ndu-se de frumuse\u0163ea lor \u00eentr-un mod de-a dreptul copil\u0103resc, ce nu-i st\u0103tea deloc bine. Ba \u00eel f\u0103cea chiar pu\u0163in ridicol.
\nDup\u0103 \u00eencuviin\u0163area pe care i-o d\u0103duse b\u0103rbatului, Violeta se cufundase \u00een c\u00e2teva socoteli, verific\u0103 ni\u015fte comenzi, d\u0103du un telefon, apoi, v\u0103z\u00e2nd c\u0103 nu d\u0103dea vreun semn c\u0103 ar vrea s\u0103 cumpere ceva, dar nici nu p\u0103rea a fi \u00een \u00eencurc\u0103tur\u0103 ne\u015ftiind asupra a ce s\u0103 se decid\u0103, se apropie de el.
\n– Pot s\u0103 v\u0103 ajut cu ceva?
\n\tEra \u00eentrebarea aceea nesuferit\u0103, de rutin\u0103, care \u0163i se pune de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd e\u015fti v\u0103zut c\u0103 nu te descurci \u00eentr-o alegere, uneori \u00eens\u0103 chiar \u015fi mai \u00eenainte de a apuca s\u0103 te dezmetice\u015fti ce fel de magazin e cel \u00een care tocmai ai intrat.
\nLuat prin surprindere, b\u0103rbatul se \u00eentoarse spre v\u00e2nz\u0103toare. O privi c\u00e2teva secunde cu un aer distins, z\u00e2mbitor, \u015fi r\u0103spunse printr-o \u00eentrebare:
\n– \u00cemi pute\u0163i spune cum v\u0103 numi\u0163i, v\u0103 rog?
\n\tEra a doua \u00eentrebare pe care i-o punea \u015fi, dac\u0103 pe prima o luase ca pe o dovad\u0103 de polite\u0163e, la cea de-a doua Violeta chiar nu se a\u015ftepta, venit\u0103 fiind de la un b\u0103rbat de seama lui. Nu-\u015fi aducea aminte ca s\u0103 se mai fi interesat vreodat\u0103, cineva, de numele s\u0103u. Dintre clien\u0163i, bine\u00een\u0163eles, \u015fi nicidecum \u00een modul acesta, direct. Iat\u0103 c\u0103 o f\u0103cea acum acest domn care p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 nici nu era a\u015fa b\u0103tr\u00e2n, cum i se p\u0103ruse atunci c\u00e2nd intrase \u00een magazin. Ba chiar deloc. Era proasp\u0103t b\u0103rbierit, iar fa\u0163a \u00eei emana un miros pl\u0103cut de ap\u0103 de toalet\u0103 de calitate. Oricum, nu ar fi putut s\u0103-i aprecieze v\u00e2rsta. Era \u00eembr\u0103cat lejer, \u00eentr-o pereche de pantaloni de in, bej, iar pu\u0163in deasupra inimii, pe tricoul bleu era logoul firmei Lacoste. Peste um\u0103rul st\u00e2ng era trecut\u0103 cureaua unei gentu\u0163e \u00een care nu putea intra un obiect mai mare dec\u00e2t o carte. \u00cencepuser\u0103 s\u0103 se poarte \u00een ultima vreme asemenea obiecte, mai ales de c\u0103tre b\u0103rba\u0163i. Era \u00eenc\u0103l\u0163at cu adida\u015fi albi, din piele. Pe piept se odihnea o pereche de ochelari de vedere prin\u015fi pe dup\u0103 g\u00e2t cu un l\u0103n\u0163i\u015for ce str\u0103lucea ca un \u015firag de solzi\u015fori de aur. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, b\u0103rbatul \u00eei punea la ochi \u015fi se uita mai de aproape la aranjamentele florale a\u015fezate cu mult dichis \u00een vase de ceramic\u0103 de diverse forme \u015fi m\u0103rimi.
\n\t– Violeta, \u00eei r\u0103spunse v\u00e2nz\u0103toarea \u015fi se d\u0103du un pas \u00eenapoi pentru c\u0103 sim\u0163i foarte concret cum privirea b\u0103rbatului o arse, undeva, \u00een zona pieptului.
\n\t– Violeta\u2026 Violeta\u2026 murmur\u0103 b\u0103rbatul, un nume foarte frumos, predestinat, \u00een ce v\u0103 prive\u015fte\u2026
\n\tFata sim\u0163i cum \u00eencepe s\u0103 ro\u015feasc\u0103. Era un compliment care nu avea cum s\u0103 o lase indiferent\u0103. \u00cen acela\u015fi timp, era doar un simplu compliment primit de la un poten\u0163ial cump\u0103r\u0103tor, un b\u0103rbat ce i-ar fi putut fi, probabil, ca v\u00e2rst\u0103, tat\u0103. Dac\u0103 ar fi fost mai t\u00e2n\u0103r, ar fi putut crede c\u0103 acesta \u00eencearc\u0103 s\u0103 o seduc\u0103. Dar a\u015fa\u2026
\nVioleta se a\u015ftepta ca b\u0103rbatul s\u0103 continue discu\u0163ia. \u00cen orice fel: s\u0103 se intereseze de un anumit soi de flori, s\u0103 cumpere un buchet, s\u0103 cear\u0103 ni\u015fte explica\u0163ii, orice. \u00cens\u0103 b\u0103rbatul nu mai zise nimic \u015fi, dup\u0103 ce termin\u0103 de f\u0103cut turul flor\u0103riei, \u00eei \u00eentinse m\u00e2na ca \u00eentr-un gest de salut de desp\u0103r\u0163ire. Violeta nu \u015ftiu ce s\u0103 fac\u0103 \u015fi p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 \u00eei \u00eentinse \u015fi ea m\u00e2na, curioas\u0103 s\u0103 vad\u0103 ce se va \u00eent\u00e2mpla. \u00centr-adev\u0103r, b\u0103rbatul i-o s\u0103rut\u0103 afectuos, apoi \u00eei mai \u0163inu c\u00e2teva secunde palma \u00een m\u00e2n\u0103. O privi fix \u00een ochi:
\n– La revedere, domni\u015foar\u0103 Violeta.
\n\t– La revedere, domnule.
\n\tAr fi vrut s\u0103-l \u00eentrebe dac\u0103 nu cump\u0103r\u0103 totu\u015fi ceva, dar b\u0103rbatul deja se \u00eendrepta spre u\u015f\u0103 \u015fi ie\u015fi apoi pe trotuar, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai priveasc\u0103 \u00een urm\u0103. Violeta \u00eel urm\u0103ri prin geamul mare, c\u00e2t jum\u0103tate de perete al flor\u0103riei. B\u0103rbatul s-a oprit \u015fi a r\u0103mas pe loc c\u00e2teva minute bune. P\u0103rea a nu \u015fti ce s\u0103 fac\u0103 \u00een continuare. Sigur c\u0103 Violeta nu avea cum s\u0103-i cunoasc\u0103 pe to\u0163i locuitorii ora\u015fului, dar nu-\u015fi amintea s\u0103-l mai fi v\u0103zut vreodat\u0103. Avea un aer tipic de str\u0103in. \u00cel privea st\u00e2nd chiar \u00een dreptul ferestrei, \u00eentruc\u00e2tva dezorientat \u015fi privind confuz \u00een jurul s\u0103u.
\nApoi, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi explice de ce, Violeta rupse un boboc de trandafir \u015fi ie\u015fi dup\u0103 el. Acesta o v\u0103zu \u015fi z\u00e2mbi, intuind ce va urma, \u00een timp ce abia acum Violeta \u00een\u0163elese ce voia s\u0103 fac\u0103: s\u0103-i prind\u0103 acel boboc la piept. Scoase un bold din cele pe care le avea \u00eenfipte pe man\u015feta halatului \u015fi fix\u0103 floarea imediat deasupra f\u0103lcilor deschise ale micului crocodil verde. \u00cen tot acest timp b\u0103rbatul nu zise nimic, \u015fi se uit\u0103 cu vizibil\u0103 pl\u0103cere la gesturile cu care fata \u00eei prindea cu mult\u0103 dib\u0103cie bobocul de trandafir. Dup\u0103 ce termin\u0103, Violeta \u00ee\u015fi lovi palmele, mul\u0163umit\u0103, \u015fi-l privi cu capul pu\u0163in \u00eentors \u00eentr-o parte. B\u0103rbatul se \u00eentoarse c\u0103tre fereastra flor\u0103riei \u015fi se privi \u00een ea ca \u00eentr-o oglind\u0103.
\n– Dar e o adev\u0103rat\u0103 oper\u0103 de art\u0103, domni\u015foar\u0103 Violeta, zise, m\u00e2ndru de parc\u0103 primise o decora\u0163ie. Violeta sim\u0163i cum \u00eencepe s\u0103 ro\u015feasc\u0103.
\nCategoric, b\u0103rbatul acesta care p\u0103rea a se ag\u0103\u0163a \u00eenc\u0103 de perioada maturit\u0103\u0163ii din care nu mai avea mult p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd va ie\u015fi, ajunsese s\u0103 o fascineze. \u015ei asta \u00een numai c\u00e2teva minute, \u015fi f\u0103r\u0103 vorbeasc\u0103 mai deloc. B\u0103rbatul \u00eei lu\u0103 palma \u015fi i-o s\u0103rut\u0103 din nou, cu o tandre\u0163e care o emo\u0163ion\u0103 p\u00e2n\u0103 la o face s\u0103 simt\u0103 cum \u00eencepe s\u0103 tremure. \u00cencerca o stare apropiat\u0103 de euforie, cum nu-i mai fusese dat s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci. \u00cenc\u0103 \u0163in\u00e2ndu-i palma \u00eentre ale sale, b\u0103rbatul zise, privind-o fix cu ni\u015fte ochi alba\u015ftri-verzui care parc\u0103 o hipnotizau:
\n– Domni\u015foar\u0103 Violeta, de unde a\u0163i \u015ftiut c\u0103 nu puteam pleca p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu \u00eemi ve\u0163i fi pus acest boboc de trandafir \u00een piept? De unde?…
\nAuzind aceste cuvinte, Violeta sim\u0163i cum toat\u0103 starea aceea de fericire ne\u00een\u0163eleas\u0103 se risipe\u015fte \u00eentr-o secund\u0103, de parc\u0103 ar fi fost un fulg de z\u0103pad\u0103 ce atinge o palm\u0103 fierbinte. Un fior de team\u0103 o str\u0103b\u0103tu din cap p\u00e2n\u0103-n picioare \u015fi-\u015fi retrase cu repeziciune palma care acum chiar o frigea. I se f\u0103cuse brusc fric\u0103. Intr\u0103 u\u015for \u00eenfrico\u015fat\u0103 \u00een flor\u0103rie \u015fi privi pe fereastr\u0103. B\u0103rbatul disp\u0103ruse din dreptul ei \u015fi nu avu curajul s\u0103 ias\u0103 ca s\u0103 vad\u0103 \u00eencotro o pornise.
\nL-a a\u015fteptat c\u00e2teva zile. N-ar fi putut spune de ce, dup\u0103 cum nu-\u015fi explicase nici gestul acela de a-i prinde bobocul de trandafir la piept. Atunci, asta sim\u0163ise, pur \u015fi simplu, parc\u0103 auzise venind din interiorul s\u0103u o comand\u0103 pe care ea nu f\u0103cuse altceva dec\u00e2t s\u0103 o duc\u0103 la \u00eendeplinire. Se uita minute \u00een \u015fir pe fereastr\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 vad\u0103 nimic, dar convins\u0103 c\u0103, dac\u0103 ar fi trecut l-ar fi recunoscut imediat din mul\u0163imea ce se perinda pe trotuar, \u015fi tres\u0103rea de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd intra un client \u00een flor\u0103rie. S-a uitat dup\u0103 el \u015fi prin ora\u015f, pe strad\u0103, prin magazine ori pia\u0163\u0103. Ar fi vrut s\u0103 spun\u0103 cuiva despre el \u015fi despre ce i se \u00eent\u00e2mplase. Sim\u0163ea c\u0103 se confrunt\u0103 cu o problem\u0103 dificil\u0103 \u015fi c\u0103 explodeaz\u0103 dac\u0103 nu face acest lucru, dac\u0103 nu se elibereaz\u0103 de g\u00e2ndurile legate de b\u0103rbatul acela \u015fi de toate st\u0103rile pe care i le provocaser\u0103 \u00eent\u00e2lnirea cu el. \u00cens\u0103 nu avea cui s\u0103 dest\u0103inuiasc\u0103 nimic din toate acestea, inclusiv nelini\u015ftile care nu-i mai d\u0103deau pace.
\n\u00centr-o zi, i-a c\u0103zut \u00een m\u00e2n\u0103 o carte \u201emotiva\u0163ional\u0103\u201d, o uitase pe tejghea o pu\u015ftoaic\u0103 cu aer de tocilar\u0103 \u015fi a v\u0103zut acolo c\u00e2teva metode prin care ar fi reu\u015fit s\u0103 rezolve o problem\u0103 ca a ei. Ar fi fost vorba, \u00een primul r\u00e2nd, de o discu\u0163ie cu un duhovnic, ceea ce ie\u015fea din discu\u0163ie, pentru c\u0103 nu avea a\u015fa ceva, nefiind de fel o fire prea religioas\u0103. O alt\u0103 variant\u0103 de luat \u00een seam\u0103 era s\u0103 \u0163in\u0103 un jurnal, \u00een care s\u0103 se m\u0103rturiseasc\u0103 f\u0103r\u0103 jen\u0103, ca unui prieten. \u00centr-un mod terapeutic, de parc\u0103 ar fi stat \u00eentins\u0103 pe canapea, cu psihoterapeutul \u00een spatele s\u0103u; avea s\u0103 se mai g\u00e2ndeasc\u0103 la asta, fiind ceva despre care mai citise. Apoi, mai era o \u201esolu\u0163ie\u201d care i s-a p\u0103rut de la \u00eenceput o chestie de-a dreptul stupid\u0103, \u015fi anume s\u0103 mearg\u0103 \u00een p\u0103dure \u015fi s\u0103 le vorbeasc\u0103 florilor \u015fi copacilor despre ce avea pe suflet, tot a\u015fa, ca unor prieteni foarte apropia\u0163i, \u00een care avea cea mai mare \u00eencredere. Adic\u0103 un fel de a vorbi singur\u0103, de nebun\u0103, \u015fi-a zis \u015fi ar fi aruncat cartea c\u00e2t colo, dac\u0103 nu s-ar fi temut c\u0103 fata care o uitase se va \u00eentoarce dup\u0103 ea.
\nEra jum\u0103tatea verii \u015fi v\u00e2nzarea florilor mergea destul de slab. Cel mai bine se vindeau c\u00e2nd \u00eencepea ori se termina \u015fcoala, de 1 \u015fi 8 Martie, \u00een preajma Anului Nou ori a s\u0103rb\u0103torilor religioase, \u00een rest, c\u00e2nd mai avea loc c\u00e2te-o nunt\u0103 ori, lucru nedorit, dar, asta era, c\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpla c\u00e2te un deces. Acum \u00eens\u0103, \u00een plin\u0103 var\u0103, lumea nu se mai \u00eenghesuia s\u0103 cumpere flori, plus c\u0103 se ofileau \u015fi mai repede, iar de la o vreme parc\u0103 nu se mai c\u0103s\u0103torea, nu mai n\u0103\u015ftea \u015fi nici nu mai murea nimeni. Violeta se g\u00e2ndi chiar s\u0103-i cear\u0103 patroanei un mic concediu de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u015fi s\u0103 plece undeva. Nu se putea hot\u0103r\u00ee unde, la mare sau la munte. Unde-o fi. \u015ei \u00eentr-o doar\u0103, a\u015fa, se \u00eentreb\u0103 ce-ar fi dac\u0103 acolo unde ar merge l-ar \u00eent\u00e2lni pe b\u0103rbatul acela. Din \u00eent\u00e2mplare, desigur. Sau?… Nici nu mai \u00eendr\u0103zni s\u0103-\u015fi duc\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t g\u00e2ndul. Nu a plecat nic\u0103ieri \u015fi a r\u0103mas \u00een continuare s\u0103 a\u015ftepte cump\u0103r\u0103tori. <\/p>\n

*
\nTrecuser\u0103 luni bune de c\u00e2nd b\u0103rbatul intrase \u00een flor\u0103rie \u015fi aproape c\u0103 \u015fi uitase de el, iar ea deja se vedea de o bucat\u0103 de vreme cu un t\u00e2n\u0103r profesor de muzic\u0103 ce venise \u00een toamna aceea ca suplinitor \u015fi preda la dou\u0103 \u015fcoli generale. Rela\u0163ia \u00eenc\u0103 nu se contura, \u015fi Violeta nu \u00ee\u015fi d\u0103dea \u00eenc\u0103 seama p\u00e2n\u0103 unde va ajunge \u015fi eventual dac\u0103 va avea un final fericit. Sau m\u0103car o continuare.
\n\u00cen ziua \u00een care \u00eencepeau \u015fcolile, Radu venise \u015fi comandase un buchet uria\u015f de trandafiri ro\u015fii. P\u0103rea bine dispus \u015fi deosebit de volubil. A\u015fa se \u015fi explic\u0103 faptul c\u0103 s-a sim\u0163it pe undeva obligat s\u0103-i spun\u0103 Violetei c\u0103 \u00eel cump\u0103r\u0103 pentru directoarea \u015fcolii la care urma s\u0103 predea muzica.
\n– Foarte frumos, a zis Violeta din reflex profesional, \u00eens\u0103 la auzul cuv\u00e2ntului \u201etrandafiri\u201d a tres\u0103rit, \u015fi \u015fi-a adus aminte de bobocul pe care i-l prinsese b\u0103rbatului pe tricoul Lacoste.
\nNu \u00een\u0163elegea de ce, pentru c\u0103 doar acest nume de floare mai fusese rostit de at\u00e2tea ori, de zeci de clien\u0163i. Mai mult, chiar \u015fi-a \u00eendreptat privirea c\u0103tre u\u015f\u0103, ca s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 nu cumva b\u0103rbatul avea s\u0103 apar\u0103 \u00een secunda urm\u0103toare. A schi\u0163at un z\u00e2mbet pe care clientul nu l-a sesizat \u015fi a aranjat cei nou\u0103 trandafiri \u00eentr-un buchet frumos, a\u015fa cum \u00eei reu\u015fea de c\u00e2te ori se g\u00e2ndea la ceva pl\u0103cut. \u00cen acele clipe \u015fi-a zis, ba chiar \u015fi-a \u00eenchipuit c\u0103 \u00eel face pentru el. Imediat \u00eens\u0103, acest g\u00e2nd a f\u0103cut-o s\u0103 simt\u0103 o mare stinghereal\u0103. \u00cei era chiar jen\u0103 de-a binelea.
\nA doua zi pe la pr\u00e2nz, profesorul a venit din nou \u015fi a comandat un alt buchet de trandafiri, de data asta mult mai mare, de cincisprezece fire. Violeta l-a aranjat \u015fi pe acesta c\u00e2t a putut de frumos, dar nu a mai ie\u015fit asemenea celui de ieri. \u015ei nici nu a mai sim\u0163it c\u0103 o f\u0103cea pentru b\u0103rbatul acela. Nu-\u015fi putea explica, dar ceva i se p\u0103rea a nu fi \u00een regul\u0103, \u015ftia c\u0103 era capabil\u0103 de mai mult de at\u00e2t, dar nu-i ie\u015fise, de\u015fi orice client nu ar fi sesizat nimic nelalocul lui.
\nDup\u0103 ce l-a achitat \u015fi l-a admirat c\u00e2teva secunde \u00eentorc\u00e2ndu-l pe toate p\u0103r\u0163ile, profesorul i-a \u00eenm\u00e2nat buchetul Violetei. Aceasta mai c\u0103 nu a p\u0103lit; a crezut c\u0103 mai trebuie ceva \u00eendreptat la el, a mai aranjat pu\u0163in celofanul, a umblat \u015fi la banda de plastic cu care era str\u00e2ns, funda era \u00eens\u0103 bine f\u0103cut\u0103, totul era \u00een regul\u0103, a\u015fadar, \u015fi i l-a \u00eentins \u00eenapoi.
\n– Acesta este pentru dumneavoastr\u0103, a zis profesorul z\u00e2mbind, \u015fi i-a \u00eentins apoi m\u00e2na, pe mine m\u0103 cheam\u0103 Radu.
\n– Violeta, i-a r\u0103spuns fata \u00eentinz\u00e2ndu-i la r\u00e2ndul s\u0103u m\u00e2na.
\nProfesorul nu i-a s\u0103rutat-o, \u00eens\u0103, cum f\u0103cuse b\u0103rbatul de care \u00een doar c\u00e2teva minute \u00ee\u015fi adusese aminte din nou; parc\u0103 sim\u0163ea \u015fi mirosul apei de toalet\u0103 pe care \u00eel r\u0103sp\u00e2ndise fa\u0163a sa proasp\u0103t ras\u0103. Radu i-a scuturat-o u\u015for, parc\u0103 st\u00e2njenit, ne\u015ftiind ce s\u0103 fac\u0103. Apoi a ie\u015fit f\u0103r\u0103 s\u0103 mai spun\u0103 un cuv\u00e2nt. Violeta a desf\u0103cut buchetul, iar trandafirii i-a oferit, c\u00e2te unul sau doi, urm\u0103torilor clien\u0163i, ca din partea casei, spre totala uimire a acestora. Nu a putut niciodat\u0103 s\u0103-\u015fi explice acest gest. Doar s-a \u00eentrebat de c\u00e2teva ori ce ar fi zis b\u0103rbatul acela dac\u0103 ar fi aflat de el.
\nProfesorul a revenit dup\u0103 vreo dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, \u00eentr-o diminea\u0163\u0103, \u015fi a \u00eentrebat-o direct, f\u0103r\u0103 alt\u0103 introducere, dac\u0103 vrea s\u0103 ias\u0103 cu el \u00een dup\u0103 amiaza aceea la o pizza. Nu a stat pe g\u00e2nduri \u015fi a acceptat. Timpul p\u00e2n\u0103 la ora la care trebuia s\u0103 treac\u0103 s\u0103 o ia s-a scurs foarte repede, nici nu \u015fi-a dat seama c\u00e2nd, \u015fi doar prea mul\u0163i clien\u0163i nu avusese \u00een ziua aceea. \u015etia c\u0103 \u00een a\u015fteptarea unei \u00eent\u00e2lniri timpul trece greu, de zici c\u0103 s-a \u00eempotmolit pe undeva \u015fi nu mai ajunge la tine, dar \u00een cazul ei nu a fost a\u015fa.
\nAu petrecut o or\u0103 pl\u0103cut\u0103, timp \u00een care ea mai mult a t\u0103cut \u015fi i-a r\u0103spuns la c\u00e2teva \u00eentreb\u0103ri banale: v\u00e2rst\u0103, p\u0103rin\u0163i, pasiuni, lecturi. Profesorul era o prezen\u0163\u0103 agreabil\u0103, dar cam at\u00e2t, ceva nu se lega, nu a sim\u0163it chimia aceea ce ar fi dovedit c\u0103 l-ar pl\u0103cea, \u015fi-a zis c\u0103 nu era obligatoriu s\u0103 simt\u0103 asta de prima dat\u0103, dar lucrul acesta avea s\u0103-l constate Violeta cu ocazia urm\u0103toarelor \u00eent\u00e2lniri. \u015ei totu\u015fi a continuat s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 cu el, spun\u00e2ndu-\u015fi c\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 va descoperi ceva care s-o fac\u0103 s\u0103-l \u00eendr\u0103geasc\u0103. Radu vorbea mult, poate prea mult despre p\u0103rin\u0163ii s\u0103i pe care zicea c\u0103 \u00eei l\u0103sase singuri \u00een sat (\u015fi zicea asta de parc\u0103 ace\u015ftia nu ar mai fi avut pe nimeni pe lume \u015fi ar fi stat la cap\u0103tul p\u0103m\u00e2ntului, c\u00e2nd satul respectiv era doar la c\u00e2\u0163iva kilometri de ora\u015f), despre compozitori de muzic\u0103 clasic\u0103, ni\u015fte c\u0103r\u0163i la mod\u0103 despre care auzise doar dar nu le citise, despre elevii s\u0103i care nu d\u0103deau doi bani pe educa\u0163ia muzical\u0103 \u015fi alte lucruri care Violetei i se p\u0103reau fleacuri.
\nEra amuzant \u00een felul s\u0103u, spunea glume, \u015fi marea lui pl\u0103cere era s\u0103 fac\u0103 rime la multe dintre cuvintele pe care le foloseau am\u00e2ndoi, r\u00e2z\u00e2nd de \u201ereu\u015fitele\u201d sale. Se \u00eent\u00e2mpla cam a\u015fa: Violeta spunea, de pild\u0103, \u201eieri am v\u00e2ndut doar garoafe\u201d, iar el venea cu o replic\u0103 de genul: \u201eam v\u0103zut pe drum cinci scroafe\u201d! Nu \u015fi-a dovedit acest \u201etalent\u201d de la \u00eenceput, ci dup\u0103 c\u00e2teva \u00eent\u00e2lniri. Prima dat\u0103 a fost ceva nostim, \u015fi a r\u00e2s \u015fi ea, dar pe m\u0103sur\u0103 ce el tot continua cu astfel de purt\u0103ri, toat\u0103 \u201eimproviza\u0163ia\u201d asta lua un aspect grotesc, \u015fi nu mai avea nici un farmec, ba dimpotriv\u0103. Parc\u0103 spunea unul \u015fi acela\u015fi banc, \u00een alt registru, plus c\u0103 r\u00e2dea singur de el, \u015fi \u00eencerca de fiecare dat\u0103, s\u0103-l \u015fi explice. De\u015fi nu ar fi \u015ftiut totu\u015fi s\u0103 spun\u0103 ce ar fi vrut s\u0103 aud\u0103 de la el sau ce subiecte s\u0103 abordeze ea \u00eens\u0103\u015fi, totul i se p\u0103rea artificios, fad, f\u0103r\u0103 nerv. Iar \u201eglumele\u201d acelea \u00een versuri nu mai aveau nici un haz.
\n\u00ce\u015fi aranjase orele \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t s\u0103-\u015fi termine norma \u00een doar trei zile, de luni p\u00e2n\u0103 miercuri, \u00een rest plec\u00e2nd la p\u0103rin\u0163i. Adic\u0103 era plecat inclusiv \u00een week-end, c\u00e2nd toat\u0103 lumea mai merge \u00eentr-o mic\u0103 excursie, la o petrecere, la iarb\u0103 verde ori la un local. A\u015fa c\u0103 se vedeau cam o dat\u0103 sau de dou\u0103 ori, la \u00eenceput de s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103. \u00cen ora\u015f st\u0103tea \u00eentr-o camer\u0103 dintr-un fost c\u0103min de nefamili\u015fti despre care nu i-a spus cum f\u0103cuse rost.
\nC\u00e2nd ap\u0103rea luni la pr\u00e2nz, dup\u0103 ce o \u00eentreba cum petrecuse sf\u00e2r\u015fitul de s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, \u00eencepea s\u0103-i povesteasc\u0103 ce treburi a f\u0103cut \u00een timpul c\u00e2t a fost la \u0163ar\u0103, cum a tencuit, a zugr\u0103vit, reparat gardul, t\u0103iat lemne \u015fi alte treburi demne de un meseria\u015f \u015fi nu de un intelectual.
\n\u00cen dou\u0103 r\u00e2nduri au ie\u015fit la o teras\u0103, o dat\u0103 cu ni\u015fte prieteni de-ai Violetei, apoi cu colegi de-ai s\u0103i, \u015fi Radu a \u0163inut-o de fiecare dat\u0103 \u00een acele rime care au sf\u00e2r\u015fit prin a-i indispune pe to\u0163i, de\u015fi f\u0103ceau eforturi s\u0103 nu dea de \u00een\u0163eles acest lucru. Au \u00eencercat s\u0103 schimbe subiectul, s-a trecut la lucruri serioase, b\u0103rba\u0163ii au \u00eencercat s\u0103 o dea chiar pe politic\u0103, dar \u015fi legat de acest domeniu Radu avea parc\u0103 preg\u0103tite dinainte replicile sale rimate. Se distra copios, r\u00e2dea de propriile-i glume cu poft\u0103 \u015fi chiar \u00eencerca s\u0103 dea dou\u0103, trei variante de rime.
\nDou\u0103 ie\u015firi, dou\u0103 seri terminate \u00eentr-o atmosfer\u0103 de jen\u0103 ap\u0103s\u0103toare. De\u015fi ar fi vrut, Violeta nu a \u00eendr\u0103znit s\u0103-i atrag\u0103 aten\u0163ia asupra acestor gafe care nu aveau cum s\u0103 statorniceasc\u0103 ni\u015fte prietenii adev\u0103rate \u015fi mai ales trainice cu al\u0163i cunoscu\u0163i. De altfel, ace\u015ftia aveau apoi s\u0103-i ocoleasc\u0103 sistematic \u015fi s\u0103 refuze cu diploma\u0163ie orice alt\u0103 \u00eencercare de a mai ie\u015fi \u00eempreun\u0103. Iar Radu nu pricepea nimic. Violeta nu \u015ftia cum s\u0103-i explice motivul pentru care nu se puteau apropia de nimeni, iar el p\u0103rea c\u0103 nici m\u0103car nu sesiza acest lucru \u015fi c\u0103 nici nu-l interesa. Oricum, era ceva nepl\u0103cut, iar Violeta se g\u00e2ndea uneori s\u0103 se poarte \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t s\u0103-l descurajeze \u00een a o mai curta, dac\u0103 el chiar \u00eencerca s\u0103 fac\u0103 asta.
\nEra politicos, nimic de zis, dar, dincolo de aceast\u0103 polite\u0163e \u015fi de atitudinea corect\u0103 pe care o avea fa\u0163\u0103 de ea, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd se vedeau, Violeta nu sesiza c\u0103 ar fi \u00eenceput s\u0103 se \u00eenfiripeze o poveste \u00eentre ei. De asemenea, Radu nu \u00eei f\u0103cuse niciodat\u0103, nici o declara\u0163ie, nu-i d\u0103duse de \u00een\u0163eles c\u0103 o place sau ceva de genul acesta, Violeta ne\u015ftiind \u015fi ne\u00een\u0163eleg\u00e2nd cum va evolua, \u015fi \u00eencotro, aceast\u0103 situa\u0163ie a lor, c\u0103ci \u201erela\u0163ie\u201d \u00eenc\u0103 nu se putea numi. \u00cen plus, r\u0103m\u0103sese cu amintirea acelui gest de-a dreptul tulbur\u0103tor, cu buchetul de trandafiri, \u015fi doar g\u00e2ndul la el o mai f\u0103cea s\u0103 am\u00e2ne o discu\u0163ie deschis\u0103, l\u0103muritoare, care s\u0103 \u00eencerce s\u0103 tran\u015feze \u00eentr-un fel lucrurile.
\n*
\nB\u0103rbatul a reap\u0103rut la dou\u0103 zile dup\u0103 Cr\u0103ciunul lipsit de z\u0103pad\u0103, la jum\u0103tatea s\u0103pt\u0103m\u00e2nii, \u00eentr-o zi geroas\u0103 de joi. A intrat \u00een flor\u0103rie tot a\u015fa, ca \u015fi prima dat\u0103, neauzit, aproape miraculos. Pur \u015fi simplu a ap\u0103rut \u00een \u00eenc\u0103perea cu miros vegetal, u\u015for \u00eenec\u0103cios. Era \u00eembr\u0103cat \u00eentr-un cojoc de blan\u0103 cum se purtase c\u00e2ndva, Alain Delon. \u00cel purta descheiat, iar pe sub el avea un pulover maro cu fermoar, din care se vedea doar gulerul unei c\u0103m\u0103\u015fi crem. Tot maro erau \u015fi cizmele de piele. O pereche de blugi alba\u015ftri, Levi\u2019s completa o \u0163inut\u0103 pe c\u00e2t de sportiv\u0103 pe at\u00e2t de elegant\u0103. Nu purta nimic pe cap, \u00een ciuda frigului n\u0103prasnic de afar\u0103. \u00ce\u015fi l\u0103sase p\u0103rul lung. S-a \u00eendreptat c\u0103tre tejgheaua dincolo de care Violeta dezlega un careu dintr-o revist\u0103 Rebus, \u015fi a a\u015fteptat s\u0103 i se remarce prezen\u0163a.
\n– S\u0103rut m\u00e2na, domni\u015foar\u0103 Violeta!
\nFata a tres\u0103rit \u015fi a sc\u0103pat pe jos revista, at\u00e2t de mare a fost surpriza c\u00e2nd l-a v\u0103zut. Nu auzise c\u00e2nd intrase, lucru ce nu se \u00eent\u00e2mpla niciodat\u0103, pentru c\u0103 u\u015fa se deschidea destul de greu \u015fi f\u0103cea un zgomot de sc\u00e2r\u0163\u00e2it metalic din cauza balamalelor neunse, iar deasupra tocului era un clopo\u0163el care scotea un clinchet vesel la cea mai mic\u0103 atingere a u\u015fii. De data aceasta \u00eens\u0103 nu se auzise nici un sunet.
\n– Bun\u0103 ziua, domnule, i-a r\u0103spuns Violeta \u015fi a sim\u0163it cum \u00eencepe s\u0103 tremure de emo\u0163ie.
\n\tAr fi vrut s\u0103 par\u0103 c\u0103 nu l-a recunoscut \u015fi c\u0103 \u00eei r\u0103spunsese ca unui client obi\u015fnuit, dintr-un reflex profesional, dar nu a reu\u015fit, \u015fi prin pozi\u0163ia \u00eencremenit\u0103 \u00een care a r\u0103mas nu a f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 confirme marea uimire \u015fi pl\u0103cere pe care i le produseser\u0103 prezen\u0163a sa nea\u015fteptat\u0103.
\n\tB\u0103rbatul a z\u00e2mbit, d\u00e2nd de \u00een\u0163eles c\u0103 se a\u015ftepta s\u0103 fie recunoscut. \u015ei-a desf\u0103cut apoi \u015fi mai mult piep\u0163ii cojocului, \u015fi Violeta a v\u0103zut c\u0103 pe pulover, \u00een dreptul inimii avea prins cu un bold un boboc de trandafir ro\u015fu. A sur\u00e2s.
\n– Dac\u0103 v-a\u015f spune c\u0103 e acela pe care mi l-a\u0163i prins dumneavoastr\u0103, a\u0163i crede? a \u00eentrebat-o b\u0103rbatul.
\n\tVioleta a f\u0103cut ochii mari. Ceea ce auzea nu putea fi evident adev\u0103rat \u015fi nu \u015ftia dac\u0103 s\u0103 z\u00e2mbeasc\u0103 ori s\u0103 se \u00eenfrico\u015feze.
\n\t– S\u0103rut m\u00e2na, domni\u015foar\u0103 Violeta, o salut\u0103 b\u0103rbatul a doua oar\u0103, lu\u00e2ndu-i de data asta m\u00e2na \u015fi duc\u00e2nd-o cu gentile\u0163e la buze.
\n\tVioleta sim\u0163i un fior pl\u0103cut care o str\u0103b\u0103tu ca un curent electric din cre\u015ftet \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een v\u00e2rful degetelor de la picioare. Nu zise nimic, pentru c\u0103 nici nu ar fi fost \u00een stare.
\n\t– Ce mai face\u0163i? continu\u0103 b\u0103rbatul cu o voce bl\u00e2nd\u0103, care avu darul s\u0103 o lini\u015fteasc\u0103 pe fat\u0103 \u015fi s\u0103 considere o glum\u0103 ceea ce spusese acesta mai devreme.
\n\t– Cu treaba\u2026 cu florile\u2026 zise Violeta \u015fi se uit\u0103 dup\u0103 revista c\u0103zut\u0103 sub tejghea. Ar fi vrut s\u0103 se aplece ca s\u0103 o ridice, dar renun\u0163\u0103.
\n– Pot s\u0103?… \u00eentreb\u0103 b\u0103rbatul \u015fi z\u00e2mbi, fiind sigur c\u0103 Violeta \u00een\u0163elegea c\u0103 e vorba de aceea\u015fi rug\u0103minte ca prima dat\u0103, de a i se permite s\u0103 se plimbe printre flori \u015fi a le admira.
\n– Sigur c\u0103 da\u2026 \u00eei r\u0103spunse fata \u015fi imediat ce b\u0103rbatul se \u00eentoarse, se aplec\u0103 \u015fi ridic\u0103 revista pe care o arunc\u0103 pe un scaun din apropiere.
\n\u00cel urm\u0103ri apoi cum se \u00eenv\u00e2rtea prin \u00eenc\u0103pere, oprindu-se \u00eendelung \u00een fa\u0163a vaselor cu flori, admir\u00e2ndu-le \u015fi, la fel ca \u015fi prima dat\u0103, dezmierz\u00e2ndu-le cu privirea, ca \u015fi cum voia s\u0103 re\u0163in\u0103 forma \u015fi culoarea fiec\u0103reia.
\n– Domni\u015foar\u0103 Violeta, a\u0163i vorbit vreodat\u0103 cu florile pe care le vinde\u0163i? \u00eentreb\u0103 b\u0103rbatul dup\u0103 ce termin\u0103 de f\u0103cut turul \u00eenc\u0103perii \u015fi se \u00eenapoie l\u00e2ng\u0103 tejghea, iar din tonul vocii sale reie\u015fea c\u0103 era foarte serios \u015fi c\u0103 nu voia neap\u0103rat s\u0103 fac\u0103 o glum\u0103 sau s\u0103 \u00eenceap\u0103 o conversa\u0163ie de dragul conversa\u0163iei, cu un subiect \u015focant.
\nVioleta \u00eel privi cu un aer confuz, pu\u0163in derutat\u0103.
\n– Ei\u2026 nu trebuie neap\u0103rat s\u0103 o face\u0163i cu voce tare. Este suficient \u015fi \u00een g\u00e2nd. Atunci \u00eens\u0103 c\u00e2nd sunte\u0163i singur\u0103, adic\u0103 doar dumneavoastr\u0103 \u015fi ele este de preferat chiar s\u0103 le vorbi\u0163i. Rostind cuvintele, adic\u0103. Sigur, ele au capacitatea de a ne capta g\u00e2ndurile, dar este recomandabil s\u0103 le vorbim. Pur \u015fi simplu.
\n\u015ei zic\u00e2nd asta, b\u0103rbatul ridic\u0103 din spr\u00e2ncene, a\u015ftept\u00e2nd un r\u0103spuns.
\n\t– Sper c\u0103 glumi\u0163i, domnule, zise Violeta revenindu-\u015fi din tulburarea pasager\u0103 pe care o \u00eencercase.
\n\u00ce\u015fi l\u0103s\u0103 privirea \u00een jos, dup\u0103 revist\u0103, dar \u00ee\u015fi aduse aminte c\u0103 deja o ridicase \u015fi o v\u0103zu pe scaun.
\n\tB\u0103rbatul z\u00e2mbi cu o resemnare temporar\u0103, asemenea cuiva ce nu este crezut c\u00e2nd spune un lucru neverosimil dar care cu timpul \u00ee\u015fi va convinge preopinentul de adev\u0103rul vorbelor sale. O \u00eentreb\u0103 apoi dac\u0103 nu cumva are pauz\u0103 de mas\u0103. Nu, orarul flor\u0103riei nu prevedea o astfel de pauz\u0103. Dar nu putea domni\u015foara Violeta s\u0103 \u00eenchid\u0103 pentru vreo or\u0103, a\u015fa, \u201ela risc\u201d, \u015fi s\u0103-i accepte invita\u0163ia la o cofet\u0103rie? Exist\u0103 o cofet\u0103rie \u00een ora\u015ful \u0103sta, nu-i a\u015fa? Astfel, Violeta \u015fi-a dat seama c\u0103 b\u0103rbatul chiar era str\u0103in de aceste locuri, dar se \u00eentreb\u0103 cum de nu o v\u0103zuse, pentru c\u0103 era exact vizavi de flor\u0103rie. Nu putea s\u0103 a\u015ftepte p\u00e2n\u0103 se va termina programul? ar fi vrut s\u0103-l \u00eentrebe; mai ales c\u0103 nu mai erau nici trei ore p\u00e2n\u0103 atunci.
\n\t– \u00cen seara aceasta trebuie s\u0103 plec, \u00eei spuse b\u0103rbatul parc\u0103 ghicindu-i g\u00e2ndurile \u015fi Violeta nu mai avu curaj s\u0103 \u00eentrebe nimic.
\n\tD\u0103du din cap, bine, o s\u0103 \u00eenchid\u0103 pu\u0163in, \u015fi-a\u015fa nu erau clien\u0163i; p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, ce se putea \u00eent\u00e2mpla?
\nA \u00eencuiat doar cu cheia \u015fi au intrat \u00een micu\u0163a cofet\u0103rie, din care, cu un an \u00een urm\u0103, jum\u0103tate fusese preluat\u0103 de un tip iste\u0163 care amenajase acolo o cas\u0103 de pariuri ve\u015fnic plin\u0103 de amatori de c\u00e2\u015ftiguri mari \u015fi rapide \u015fi s-au a\u015fezat la o m\u0103su\u0163\u0103 aflat\u0103 \u00een fa\u0163a ferestrei acoperit\u0103 cu o p\u0103rere de perdea, prin care se vedea tot ce se petrecea pe strad\u0103. La o adic\u0103, \u00een cazul \u00een care ar fi observat c\u0103 \u00een fa\u0163a flor\u0103riei se opresc poten\u0163iali cump\u0103r\u0103tori, Violeta s-ar fi putut duce foarte repede ca s\u0103 le onoreze comenzile. Dar, \u015fi-a\u015fa, \u00ee\u015fi zise, nu aveau de ce \u00eent\u00e2rzie prea mult.
\nB\u0103rbatul a f\u0103cut un semn discret uneia dintre cele dou\u0103 v\u00e2nz\u0103toare. Aveau torturi de ciocolat\u0103? a \u00eentrebat-o. Da, aveau, abia le aduseser\u0103 de la laborator. Bun, atunci un tort de ciocolat\u0103, farfurioare, linguri\u0163e \u015fi un cu\u0163it \u2013 \u00ee\u015fi vor t\u0103ia ei c\u00e2t vor dori s\u0103 m\u0103n\u00e2nce, apoi cu restul poate face orice. \u015ei un pet de Coca Cola. Tot a\u015fa, \u00ee\u015fi vor pune ei \u00een pahar. V\u00e2nz\u0103toarea f\u0103cu ochii mari, nu mai \u00eent\u00e2lnise p\u00e2n\u0103 acum un asemenea client. Oricum, m\u0103car de-ar fi to\u0163i la fel, ar merge \u015fi v\u00e2nz\u0103rile mai bine, \u015fi nu doar \u00een preajma s\u0103rb\u0103torilor.
\n– \u00cenainte, \u00een cofet\u0103rii, se bea oranjad\u0103 la pahar, zise b\u0103rbatul. Erau ni\u015fte vase de plastic, sau sticl\u0103, nu mai \u015ftiu, ca ni\u015fte acvarii \u015fi lichidul galben-portocaliu \u015fi rece-rece era \u00een permanen\u0163\u0103 ventilat prin aerul ce venea dintr-o \u0163evu\u0163\u0103, exact ca \u00eentr-un acvariu. Le-a\u0163i prins, a\u0163i v\u0103zut a\u015fa ceva?
\nVioleta d\u0103du din umeri, nu-\u015fi amintea, \u015fi se mul\u0163umi doar s\u0103-l asculte. O surprinsese \u015fi pe ea purtarea b\u0103rbatului, dar aproape c\u0103 se a\u015ftepta la a\u015fa ceva. Era sigur\u0103 c\u0103 acest b\u0103rbat nu-\u015fi epuizase surprizele. Parc\u0103 era din alt\u0103 lume. O lume pe care ea nu o cuno\u015ftea, nu o \u00een\u0163elegea, dar \u00een care ar fi vrut s\u0103 mearg\u0103 al\u0103turi de el.
\nDup\u0103 ce a fost adus tortul, Violeta a fost invitat\u0103 s\u0103 taie feliile, iar b\u0103rbatul a turnat cola \u00een dou\u0103 pahare. Mai erau c\u00e2\u0163iva in\u015fi \u00een cofet\u0103rie, \u015fi ace\u015ftia \u00eei privir\u0103 curio\u015fi pe cei doi. Violeta sim\u0163i privirile acelea nedumerite, o vreme fu pu\u0163in st\u00e2njenit\u0103, dar cur\u00e2nd se destinse \u015fi nu-i mai p\u0103s\u0103 de nimic. Tortul era delicios, cola pi\u015fca \u00eenvior\u0103tor, iar ea se sim\u0163ea minunat.
\n– Revenind la subiectul despre vorbitul cu florile\u2026 o trezi b\u0103rbatul dintr-o scurt\u0103 reverie.
\nVioleta deveni atent\u0103, da, a\u015ftepta s\u0103 aud\u0103 ce era cu asta.
\n– Florile au via\u0163\u0103, sunte\u0163i de acord?
\nVioleta aprob\u0103.
\n– Dac\u0103 au via\u0163\u0103, atunci, pe cale de consecin\u0163\u0103 logic\u0103, \u015fi mor, nu? \u015ei c\u00e2nd mor? – dac\u0103 nu atunci c\u00e2nd sunt rupte, sau t\u0103iate, oricum, desprinse din mediul lor, indiferent cum?
\nUite c\u0103 la asta, Violeta nu se g\u00e2ndise p\u00e2n\u0103 atunci. Avu \u00eens\u0103 o sclipire:
\n– Bine, zise, dar nu asta e menirea lor?
\n– Adic\u0103? o p\u0103trunse b\u0103rbatul cu privirea, \u015fi mai ad\u00e2nc dec\u00e2t p\u00e2n\u0103 atunci, parc\u0103 \u00eei intrase de tot \u00een suflet.
\n– Adic\u0103\u2026 se f\u00e2st\u00e2ci pu\u0163in Violeta\u2026 adic\u0103\u2026 s\u0103 ajung\u0103 \u00een glastr\u0103, s\u0103 fie d\u0103ruite, s\u0103 ne bucur\u0103m de frumuse\u0163ea lor, s\u0103 simbolizeze ceva, ni\u015fte sentimente\u2026 Chiar s\u0103 fie aranjate \u00een coroane, ca un ultim semn de respect pentru cei du\u015fi pe lumea cealalt\u0103!\u2026
\n – De acord, spuse b\u0103rbatul, dar, dac\u0103 facem o analogie cu oamenii, despre care cei mai mul\u0163i semeni cred c\u0103 sunt singurele fiin\u0163e, ce faci cu un bolnav sau cu un muribund? \u00cel abandonezi? Nu cumva \u00eel \u00eencurajezi, cu toate c\u0103 \u015ftii ce i se va \u00eent\u00e2mpla?
\n\t– Nu \u00een\u0163eleg, zise Violeta, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd nel\u0103murit\u0103, cu linguri\u0163a \u00een aer. Nu v\u0103d leg\u0103tura\u2026
\n\t– Domni\u015foar\u0103, continu\u0103 b\u0103rbatul, crede\u0163i c\u0103 florile nu-\u015fi cunosc, ca s\u0103 zic a\u015fa, soarta? Ba da. \u015etiu pentru ce exist\u0103, care le este rostul \u015fi care sf\u00e2r\u015fitul. Ca \u015fi oamenii. M\u0103 rog, cei mai mul\u0163i dintre oameni. Sau unii dintre oameni, z\u00e2mbi. \u015ei evident c\u0103 se despart de via\u0163a lor cu triste\u0163e. Ca \u015fi oamenii\u2026 Dar dac\u0103 li se spune de la \u00eenceput: uite, o s\u0103 te rup de aici, sau, o s\u0103-\u0163i tai leg\u0103tura cu stratul de p\u0103m\u00e2nt, ca s\u0103 te d\u0103ruiesc iubitei, sau ca s\u0103 te privesc cum \u00eemi \u00eenfrumuse\u0163ezi casa, sau ca s\u0103 fii oferit\u0103 \u00eempreun\u0103 cu un premiu, ori pentru a te da \u00eenv\u0103\u0163\u0103toarei \u015fi a\u015fa mai departe\u2026 a, da, poftim, sau pentru a \u00eenso\u0163i un g\u00e2nd pios pentru cei pleca\u0163i de l\u00e2ng\u0103 noi, atunci ele\u2026 se vor bucura, vor fi fericite, pentru c\u0103 \u015ftiu, au aflat c\u0103 \u015fi-au \u00eendeplinit menirea. \u015ei\u2026 vor muri fericite!… Altfel, vor tr\u0103i o lung\u0103 agonie, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u00ee\u015fi vor g\u0103si, \u00eentr-un final dureros, sf\u00e2r\u015fitul\u2026
\nVioleta r\u0103m\u0103sese pe g\u00e2nduri. Ce auzea acum nu-i trecuse niciodat\u0103 prin minte. Da, auzise \u015fi ea de \u201eglasul florilor\u201d (era \u015fi un c\u00e2ntec vechi cu titlul \u0103sta), \u201etrezirea la via\u0163\u0103 a naturii\u201d \u015fi alte expresii asem\u0103n\u0103toare, dar la ce-i spusese b\u0103rbatul nu se g\u00e2ndise. Acesta b\u0103u un pahar de cola \u015fi p\u0103rea c\u0103 a\u015fteapt\u0103 ca ea s\u0103 spun\u0103 ceva. S\u0103 fie de acord, sau dimpotriv\u0103, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ce spuse el.
\n– \u015ei\u2026 cam ce ar trebui s\u0103 fac? \u00eentreb\u0103 Violeta.
\n– Nimic \u00een mod special. Doar s\u0103 vorbi\u0163i cu ele, at\u00e2ta tot, a\u015fa cum v-am mai \u015fi spus.
\n– \u015ei ce le-a\u015f putea zice? \u00eentreb\u0103 Violeta curioas\u0103, dar \u015fi u\u015for amuzat\u0103 \u00een sinea sa.
\n– P\u0103i\u2026 orice. C\u00e2t sunt de frumoase, ce parfum pl\u0103cut au\u2026 \u00een general le place s\u0103 fie l\u0103udate, flatate\u2026 Exact ca \u00een cazul unei femei, z\u00e2mbi b\u0103rbatul cu sub\u00een\u0163eles.
\n– Dumneavoastr\u0103 face\u0163i acest lucru?
\nVioleta se mir\u0103 de \u00eendr\u0103zneala de a fi pus o asemenea \u00eentrebare \u015fi privi pe fereastr\u0103 \u2013 nu venise nimeni la flor\u0103rie.
\n– Sigur c\u0103 da, r\u0103spunse b\u0103rbatul. Vede\u0163i bobocul acesta de trandafir pe care mi l-a\u0163i prins la piept acum mai bine de o jum\u0103tate de an?, \u015fi-\u015fi descheie cojocul, pentru ca floarea s\u0103 se vad\u0103 mai bine, \u00een toat\u0103 prospe\u0163imea ei. Cum crede\u0163i c\u0103 a r\u0103mas la fel de proasp\u0103t p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi? Rug\u00e2ndu-l \u00een fiecare zi s\u0103 nu se ofileasc\u0103, s\u0103 nu moar\u0103, s\u0103 nu m\u0103 p\u0103r\u0103seasc\u0103 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu voi mai veni s\u0103 v\u0103 v\u0103d. \u015ei uite, m-a ascultat, de\u015fi de atunci \u015fi p\u00e2n\u0103 azi l-am tot scos \u015fi pus pe un alt tricou, c\u0103ma\u015f\u0103, pe orice articol de \u00eembr\u0103c\u0103minte pe care l-am purtat. Ei, ce zice\u0163i de asta?
\nDumnezeule, dar asta suna, voalat, a declara\u0163ie de dragoste! Violeta sim\u0163i c\u0103 ro\u015fe\u015fte \u015fi c\u0103 o cuprinde un val pl\u0103cut de c\u0103ldur\u0103. Dar trec\u00e2nd peste ea, pentru c\u0103 nu avea de g\u00e2nd s\u0103 o ia \u00een serios, cum putea acest b\u0103rbat s\u0103 spun\u0103 c\u0103 bobocul de trandafir era acela\u015fi cu cel de acum c\u00e2teva luni de zile? Asta era deja prea mult, era ceva pr\u0103fuit, \u015fi chiar nepotrivit, nelalocul s\u0103u, ca o roman\u0163\u0103 pus\u0103 \u00eentr-o discotec\u0103.
\n– V\u0103d c\u0103 nu crede\u0163i, zise b\u0103rbatul.
\n– Ce nu cred?
\n– Treaba cu trandafirul.
\n Violeta r\u00e2se:
\n – Evident c\u0103 nu cred! Cine ar putea crede a\u015fa ceva? O iau ca pe un flirt, nu v\u0103 sup\u0103ra\u0163i\u2026
\nB\u0103rbatul f\u0103cu o grimas\u0103 de om dezam\u0103git \u015fi oft\u0103 ab\u0103tut.
\n– Nici nu m\u0103 a\u015fteptam.
\n– \u00cemi pare r\u0103u, nu am vrut s\u0103 v\u0103 sup\u0103r, zise Violeta v\u0103z\u00e2nd triste\u0163ea b\u0103rbatului, care d\u0103du din m\u00e2n\u0103 resemnat. Pe cuv\u00e2nt, insist\u0103 ea, nu am vrut s\u0103 v\u0103 sup\u0103r, \u00eemi cer iertare, dar\u2026 poate m\u0103 \u00een\u0163elege\u0163i. Oricine \u00een locul meu v-ar da acela\u015fi r\u0103spuns.
\n– E \u00een regul\u0103, zise b\u0103rbatul, e \u00een regul\u0103, a\u015fa cum am spus, nici nu m\u0103 a\u015fteptam, \u015fi c\u00e2nd am zis asta, nici eu nu am vrut s\u0103 v\u0103 sup\u0103r. A\u015fa c\u0103 \u015fi eu \u00eemi cer iertare. Ca atare, suntem chit!
\nStrecur\u0103 un z\u00e2mbet \u00een col\u0163ul gurii, apoi o chem\u0103 pe v\u00e2nz\u0103toare \u015fi pl\u0103ti. Din tort r\u0103m\u0103sese mai mult de trei sferturi, iar sticla de Coca Cola tot cam trei sferturi r\u0103m\u0103sese plin\u0103.
\n– Poate vre\u0163i s\u0103 vi-l \u00eempachetez, zise v\u00e2nz\u0103toarea ar\u0103t\u00e2nd spre tortul aproape intact, dar b\u0103rbatul \u00eei f\u0103cu semn c\u0103 nu, nu a\u015fa zisese de la \u00eenceput?
\nVioleta arunc\u0103 iar o privire pe fereastr\u0103 \u015fi-l v\u0103zu pe Radu trop\u0103ind \u00een fa\u0163a flor\u0103riei. Sim\u0163i c\u0103 nu mai avea aer. Ce c\u0103uta azi, aici? \u00cei spusese c\u0103 toat\u0103 vacan\u0163a o va petrece la p\u0103rin\u0163i, \u015fi chiar dac\u0103 Violetei nu-i venise s\u0103 cread\u0103, nu zisese nimic foarte concret \u015fi sigur despre petrecerea \u00eempreun\u0103 a revelionului. Aruncase \u00een treac\u0103t o ipotez\u0103, de fapt era un zvon cum c\u0103 s-ar inten\u0163iona s\u0103rb\u0103torirea trecerii dintre ani \u00eentr-o sal\u0103 de clas\u0103 din \u015fcoala sa, dar nu era sigur. Cr\u0103ciunul \u00eel f\u0103cuser\u0103 separat, iar el nici m\u0103car nu adusese vorba s\u0103-l petreac\u0103 \u00eempreun\u0103. Violeta nici nu mai voia s\u0103-\u015fi aduc\u0103 aminte.
\nDin c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, Radu \u00eencerca inutil u\u015fa, sper\u00e2nd c\u0103 aceasta era blocat\u0103, c\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 se va deschide \u015fi o va g\u0103si pe Violeta \u00een\u0103untru. Tr\u0103gea n\u0103dejdea c\u0103 aceasta nu sesizase toate eforturile sale de a i se fi f\u0103cut\u0103 sim\u0163it\u0103 prezen\u0163a. Violeta se \u00eentreb\u0103 ce s-ar fi \u00eent\u00e2mplat dac\u0103 i-ar fi trecut prin cap s\u0103 intre \u00een cofet\u0103rie ca s\u0103 bea o cafea pentru a se mai \u00eenc\u0103lzi, \u00een a\u015fteptarea ei, care trebuie c\u0103 era pe undeva prin apropiere, \u00eentruc\u00e2t lac\u0103tul nu era pus, deci acas\u0103 nu avea cum s\u0103 fie plecat\u0103.
\nDin fericire, Radu nu mai insist\u0103 mult. \u00ce\u015fi ridic\u0103 gulerul paltonului, \u00ee\u015fi \u00eendes\u0103 mai bine pe cap fesul care nu-i st\u0103tea bine deloc \u015fi plec\u0103. \u00cencotro, Violeta nu avea cum s\u0103 b\u0103nuiasc\u0103. Poate d\u0103dea o fug\u0103 p\u00e2n\u0103 la \u015fcoal\u0103 ca s\u0103 vad\u0103 ce se mai auzea despre petrecerea de revelion, poate spre autogar\u0103, ca s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la p\u0103rin\u0163i, \u00een satul natal, sau cine \u015ftie unde.
\nIe\u015fir\u0103 \u00een gerul de afar\u0103. C\u00e2nd au ajuns \u00een fa\u0163a flor\u0103riei, b\u0103rbatul \u00eei lu\u0103 m\u00e2na \u015fi i-o s\u0103rut\u0103 la fel de curtenitor ca \u00eentotdeauna:
\n– Mi-a f\u0103cut pl\u0103cere, domni\u015foar\u0103 Violeta! zise. La revedere.
\nR\u0103mase \u00eens\u0103 cu palma ei \u00een a lui, parc\u0103 nevenindu-i s\u0103-i dea drumul.
\n– La revedere, domnule, zise Violeta r\u0103m\u00e2n\u00e2nd la r\u00e2ndul ei nemi\u015fcat\u0103.
\n\u00cencepu s\u0103-i v\u00e2j\u00e2ie capul \u015fi sim\u0163i cum o mul\u0163ime de fr\u00e2nturi de g\u00e2nduri neclare o cople\u015fesc dintr-o dat\u0103, \u00eens\u0103 nu se contura nici unul cu claritate, erau ca ni\u015fte piese de puzzle ce nu voiau deloc s\u0103 se lase a\u015fezate \u00eentr-o imagine coerent\u0103.
\n*
\nRevelionul l-au petrecut p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 \u00een sala de sport a uneia din cele dou\u0103 \u015fcoli la care preda Radu; era \u00een fapt o improviza\u0163ie, dintr-o clas\u0103 sco\u0163\u00e2ndu-se b\u0103ncile \u015fi apoi fix\u00e2ndu-se pe un perete c\u00e2teva r\u00e2nduri de spaliere, iar pe un altul tras\u00e2ndu-se conturul unei por\u0163i de handbal la care se exersau lovituri de la \u015fapte metri, trase de la trei. Mai fuseser\u0103 aduse o lad\u0103 de s\u0103rit (\u201ecapr\u0103\u201d) \u015fi un cal cu inele din care unul singur mai r\u0103m\u0103sese \u00eentreg, cel\u0103lalt fiind rupt ca un covrig.
\nPetrecerea a stat sub semnul incertitudinii aproape p\u00e2n\u0103 \u00een ultima clip\u0103, pentru c\u0103 abia pe la \u015fase seara mecanicul \u015fcolii a anun\u0163at c\u0103 reu\u015fise s\u0103 termine de reparat cele dou\u0103 calorifere care se defectaser\u0103 peste noapte. Violeta st\u0103tuse toat\u0103 ziua \u00eentr-o stare de tensiune nervoas\u0103 exasperant\u0103, pentru c\u0103 nu prev\u0103zuser\u0103 \u015fi o a doua variant\u0103 \u00een cazul \u00een care revelionul nu s-ar fi putut organiza la \u015fcoal\u0103. P\u00e2n\u0103 la pr\u00e2nz, c\u00e2t a avut treab\u0103 la magazin v\u00e2nz\u00e2nd \u00eentr-un ritm alert flori, a mai fost cum a mai fost, dar dup\u0103 amiaza s-a dovedit a fi un chin, pe m\u0103sur\u0103 ce timpul trecea \u015fi nu primea nici o veste.
\n\u00cenc\u0103 de diminea\u0163\u0103 Radu a sunat-o \u015fi i-a spus c\u0103 fusese anun\u0163at c\u0103 mecanicul \u015fcolii descoperise neregulile la caloriferele din sala de sport \u015fi nu se \u015ftia dac\u0103 acestea vor fi rezolvate. Altfel, nici vorb\u0103 s\u0103 se mai poat\u0103 aranja ceva \u00een sala aceea \u00een care frigul era mai mare dec\u00e2t afar\u0103. Radu o suna de la casa p\u0103rinteasc\u0103, de unde urma s\u0103 vin\u0103 spre sear\u0103.
\n– \u015ei dac\u0103 nu se vor putea repara caloriferele alea nenorocite, ce se va \u00eent\u00e2mpla, unde vom merge? a \u00eentrebat, \u015fi timp de un minut \u00een receptor nu s-a auzit dec\u00e2t respira\u0163ia lini\u015ftit\u0103 a lui Radu.
\n– O s\u0103 venim aici, acas\u0103 la p\u0103rin\u0163ii mei \u015fi o s\u0103 facem revelionul cu to\u0163ii, de-abia te vor \u015fi cunoa\u015fte. Poate vor veni \u015fi ni\u015fte veri\u015fori\u2026 sunt foarte de treab\u0103, o s\u0103 vezi ce bine o s\u0103 ne sim\u0163im. La urma urmei e vorba de o petrecere mai lung\u0103, nu? Uite c\u0103 acum \u00eemi dau seama c\u0103 trebuia de la \u00eenceput s\u0103 stabilim a\u015fa.
\nTrebuia pe dracu, \u015fi-a zis Violeta \u00een g\u00e2nd \u015fi a plecat la serviciu plin\u0103 de nervi. La 16,30, ora de \u00eenchidere dup\u0103 programul de iarn\u0103, era fizic d\u0103r\u00e2mat\u0103 de oboseal\u0103, iar cu nervii se afla la p\u0103m\u00e2nt. Dou\u0103 ore mai t\u00e2rziu Radu a sunat-o ca s\u0103-i dea vestea c\u0103 mecanicul le salvase petrecerea, \u015fi a sim\u0163it o a\u015fa eliberare \u015fi lini\u015fte de parc\u0103 urma s\u0103 plece s\u0103 petreac\u0103 revelionul pe undeva prin vreo \u0163ar\u0103 exotic\u0103 \u015fi nu \u00eentr-o am\u0103r\u00e2t\u0103 de sal\u0103 de sport recondi\u0163ionat\u0103. Nu a \u0163inut mult starea aceasta, pentru c\u0103 apoi a sim\u0163it o triste\u0163e inexplicabil\u0103. Parc\u0103 fusese un condamnat la moarte fa\u0163\u0103 de care se simulase o execu\u0163ie; deocamdat\u0103 sc\u0103pase, dar nu se \u015ftia dac\u0103 declicul metalic al coco\u015fului ce acum sunase \u00een gol, data viitoare nu va fi urmat de lovirea decisiv-fatal\u0103 a capsei glon\u0163ului.
\nPe la opt a ap\u0103rut Radu. Venise \u00eempreun\u0103 cu un veri\u015for \u015fi so\u0163ia acestuia. Pe cei doi \u00eei chema Vasile, respectiv Vasilica, o potrivire de nume mai rar \u00eent\u00e2lnit\u0103. Cei doi so\u0163i aveau ni\u015fte fe\u0163e u\u015for speriate pentru c\u0103 era pentru prima dat\u0103 c\u00e2nd urmau s\u0103 participe la o petrecere \u00eempreun\u0103 cu ni\u015fte intelectuali, colegi de-ai lui Radu. \u00cen aceast\u0103 categorie o includeau \u015fi pe Violeta care, de\u015fi lucra \u00eentr-o flor\u0103rie, era totu\u015fi absolvent\u0103 a unei facult\u0103\u0163i de limbi \u015fi literaturi str\u0103ine. \u015ei pentru c\u0103 \u00een prima zi a anului nou urmau s\u0103-\u015fi serbeze \u00eempreun\u0103 onomastica, veniser\u0103 serios preg\u0103ti\u0163i, portbagajul Volksvagen-ului trei al lui Vasile fiind burdu\u015fit cu tot felul de bun\u0103t\u0103\u0163i culinare \u015fi pr\u0103jituri, inclusiv un tort imens, c\u0103 practic ei puteau suporta \u00eentreaga \u201emas\u0103\u201d. Radu a \u015fi dat c\u00e2teva telefoane ca s\u0103 anun\u0163e c\u0103 de m\u00e2ncare nu mai era nevoie, ci doar de b\u0103utur\u0103, dar deja \u015fi ceilal\u0163i \u00ee\u015fi preg\u0103tiser\u0103, fiecare, dup\u0103 cum stabiliser\u0103 dinainte, partea lor de \u201econtribu\u0163ie\u201d la festinul dintre ani. A\u015fa c\u0103 ce a urmat a fost un adev\u0103rat jaf gastronomic.
\nRudele lui Radu, \u00een mod nea\u015fteptat pentru Violeta, s-au comportat admirabil. Dup\u0103 ce i-a v\u0103zut \u00een pragul garsonierei, c\u00e2nd i-a adus Radu, \u00eembr\u0103ca\u0163i modest \u015fi cam stingheri, nu \u015fi-a f\u0103cut, la prima vedere, o impresie prea pl\u0103cut\u0103 despre ei, dar lucrurile, din fericire \u015fi spre ru\u015finea g\u00e2ndului ei, aveau s\u0103 stea exact invers.
\nCei doi s-au dovedit a fi foarte sociabili, au purtat conversa\u0163ii \u00eentr-o manier\u0103 politicoas\u0103, aveau sim\u0163ul umorului \u015fi au sf\u00e2r\u015fit prin a fi admira\u0163i \u015fi \u00eendr\u0103gi\u0163i de toat\u0103 lumea. \u00cen schimb, Radu a dat-o r\u0103u de tot \u00een bar\u0103. \u00cen primul r\u00e2nd c\u0103 s-a \u00eemb\u0103tat foarte rapid \u015fi foarte r\u0103u. Violeta nu \u015fi-a dat seama de ce: ori nu \u0163inea la b\u0103utur\u0103, ori \u00eencurcase b\u0103uturile. Nu ar fi fost un cap\u0103t de \u0163ar\u0103 \u2013 \u00een fond, cu asemenea ocazii b\u0103rba\u0163ii mai \u00eentrec m\u0103sura – dar el parc\u0103 \u0163inuse cu tot dinadinsul \u015fi s\u0103 se dea \u00een spectacol.
\n\u00cenceputul l-a marcat cu \u00eencercarea de a pune ni\u015fte cd-uri cu manele. Violetei niciodat\u0103 nu i-ar fi trecut prin cap c\u0103 Radu, profesor de muzic\u0103, care-i \u00eempuiase capul cu tot felul de compozitori de muzic\u0103 clasic\u0103, putea avea astfel de preferin\u0163e muzicale. Dup\u0103 ce i s-a f\u0103cut hat\u00e2rul \u015fi au ascultat vreun sfert de or\u0103 c\u00e2\u0163iva \u201emeseria\u015fi\u201d, cum i-a numit el \u015fi vreo dou\u0103 \u201eprin\u0163ese\u201d care s-au produs sacadat cu ce \u015ftiau ei mai bine: bani, du\u015fmani, femei, ma\u015fini, averi, mame \u00eendurerate, copii f\u0103r\u0103 noroc \u015fi a\u015fa mai departe, a \u0163inut mor\u0163i\u015f s\u0103 c\u00e2nte chiar el, cer\u00e2nd pentru asta ca \u00eentreaga asisten\u0163\u0103 s\u0103-i acorde maximum de aten\u0163ie. L-au l\u0103sat, de\u015fi stinghereala era cu greu mascat\u0103, \u015fi a c\u00e2ntat trei c\u00e2ntece populare, toate din repertoriul unor soliste. A\u015fa c\u0103 era total aiurea s\u0103-l auzi cum zicea \u201evin\u2019 b\u0103di\u0163\u0103 s\u0103-\u0163i dea m\u00e2ndra o guri\u0163\u0103\u201d, \u201emi-am f\u0103cut bundi\u0163\u0103 nou\u0103\u201d sau altele din postura de femeie. C\u00e2nta cu mult patos \u015fi seriozitate, parc\u0103 era \u00een fa\u0163a unui juriu \u015fi trebuia s\u0103 dea din el tot ce era mai bun, toat\u0103 lumea se amuza copios, \u00eel aplaudau \u00een picioare, ridic\u00e2ndu-se de pe scaune \u015fi ar mai fi c\u00e2ntat dac\u0103 nu l-ar fi apucat subit un acces de tuse de i-au dat lacrimile.
\nA revenit la locul s\u0103u, l\u00e2ng\u0103 Violeta \u2013 pentru c\u0103 performase l\u00e2ng\u0103 \u201ecapra\u201d de care se sprijinise cu o m\u00e2n\u0103 \u00een timp ce cu cealalt\u0103 \u00ee\u015fi aranja din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd pe cap \u015fi la g\u00e2t o maram\u0103 inexistent\u0103 – \u015fi a \u00eentrebat-o dac\u0103 i-a pl\u0103cut cum a c\u00e2ntat. Violeta \u015fi-a ascuns c\u00e2t a putut de bine jena pe care o sim\u0163ise \u00een tot acest timp \u015fi a dat doar din cap \u2013 un gest ce putea fi interpretat oricum.
\n– \u015ei de azi \u00eenainte\u2026 zise la un moment dat Radu, c\u00e2nd tusea i se mai potoli \u015fi se ridic\u0103 de pe scaun \u015fi b\u0103tu cu furculi\u0163a \u00eentr-un pahar, doresc ca toat\u0103 lumea s\u0103 fie atent\u0103, inclusiv tu, se \u00eentoarse spre Violeta \u015fi o ciupi de obraz, de azi \u00eenainte v\u0103 rog s\u0103-mi spune\u0163i R\u0103ducu! Pentru c\u0103 a\u015fa \u00eemi zic ai mei, \u015fi printre voi vreau s\u0103 m\u0103 simt ca acas\u0103! Gata, at\u00e2t am avut de zis, \u015fi se a\u015fez\u0103 pe scaun tu\u015find iar de-ai fi zis c\u0103-\u015fi d\u0103 sufletul.
\nVioleta l-a luat de m\u00e2n\u0103 \u015fi l-a condus afar\u0103 din clas\u0103, cu g\u00e2ndul s\u0103-l scoat\u0103 pu\u0163in la aer \u015fi s\u0103-\u015fi mai revin\u0103. De c\u00e2teva zile, \u00een mod curios, vremea se mai \u00eenc\u0103lzise, nu ai fi zis c\u0103 era sf\u00e2r\u015fitul anului \u015fi tot nu c\u0103zuse un fulg, de\u015fi \u00een toamn\u0103 se anun\u0163ase c\u0103 va urma cea mai grea iarn\u0103 din ultimii 50 de ani, cu geruri \u015fi z\u0103pezi abundente. Cei doi ie\u015fir\u0103 \u00een curtea \u015fcolii, Radu trase cu nesa\u0163 \u00een piept aerul ce mirosea parc\u0103 a toamn\u0103 t\u00e2rzie, apoi o \u00eentreb\u0103 pe Violeta:
\n– \u0162i-a pl\u0103cut cum am c\u00e2ntat? Da\u2019 sincer\u2026
\n– Da, mi-a pl\u0103cut\u2026 Dar de ce?… Violeta voia s\u0103 mai \u00eentrebe ceva, \u00eens\u0103 Radu o \u00eentrerupse:
\n– \u00cen timpul facult\u0103\u0163ii am f\u0103cut parte din ansamblul folcloric al universit\u0103\u0163ii \u015fi\u2026
\n– Auzi, Radu?… Ce-ai zice dac\u0103\u2026
\n– R\u0103ducu! Te rog frumos! De azi \u00eenainte, R\u0103ducu!
\n– Tu vorbe\u015fti serios? se mir\u0103 Violeta, care crezuse c\u0103 treaba cu acest nume nu era dec\u00e2t un soi de glum\u0103.
\n– Da\u2019 cum? Vorbesc foarte serios. A\u015fa-mi zic acas\u0103 t\u0103ticu \u015fi m\u0103mica, de mic mi-au zis a\u015fa, \u015fi a\u015fa vreau s\u0103-mi spui \u015fi tu. \u015ei toat\u0103 lumea. E frumos, nu?
\n– Da, e frumos\u2026
\n– Ce voiai s\u0103 zici?
\n– Nu mai \u015ftiu, R\u0103ducu, m-ai \u00eentrerupt \u015fi mi-am pierdut ideea\u2026
\n– Nu-i nimic. \u00ce\u0163i aduci aminte \u015fi-mi spui. Hai s\u0103 intr\u0103m c\u0103 mi s-a f\u0103cut frig.
\n\u00cen\u0103untru se dansa, atmosfera era acum chiar una s\u0103rb\u0103toreasc\u0103 \u015fi Violeta se g\u00e2ndi cu spaim\u0103 c\u0103 Radu ar putea s\u0103 fac\u0103 cine \u015ftie ce alt lucru prin care s\u0103 continue s\u0103 se dea \u00een stamb\u0103. Acesta \u00eens\u0103 se \u00eendrept\u0103 spre scaunul s\u0103u, \u00ee\u015fi turn\u0103 un pahar cu vin \u015fi intr\u0103 \u00eentr-o mu\u0163enie ce avea s\u0103 dureze c\u00e2teva minute bune. \u00cen dreptul paharului s\u0103u \u00een care era cola, Violeta avu surprinderea s\u0103 vad\u0103 un boboc de trandafir. Era de un ro\u015fu s\u00e2ngeriu, \u00eenc\u00e2t ai fi zis c\u0103 era chiar o pat\u0103 de s\u00e2nge care luase acea form\u0103 de floare.
\nLa vederea lui, Violeta a tres\u0103rit tulburat\u0103 \u015fi \u00een prima clip\u0103 s-a uitat s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 \u015fi la celelalte mese, \u00een dreptul doamnelor se mai g\u0103seau astfel de flori, aduse \u00eentre timp, pentru c\u0103 \u015ftia c\u0103 \u00een glastre erau doar florile aduse de acas\u0103, \u015fi printre ele \u015ftia bine c\u0103 nu se aflau trandafiri, pentru c\u0103 doar fuseser\u0103 cump\u0103rate de la flor\u0103ria la care lucra ea.
\nLui Radu \u00eei trecuse tusea \u015fi, cuprins de o frenezie nea\u015fteptat\u0103 \u00eentinse m\u00e2na \u015fi se servi cu o \u0163igar\u0103 dintr-un pachet aflat pe mas\u0103. \u015ei-o aprinse \u015fi tusea se declan\u015f\u0103 din nou, ca spre sf\u00e2r\u015fitul recitalului s\u0103u.
\n– Nu am \u015ftiut c\u0103 fumezi, \u00eei spuse Violeta surprins\u0103.
\n– Nu sunt un fum\u0103tor pasionat, dar din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd simt nevoia s\u0103 trag c\u00e2te o \u0163igar\u0103. Am fumat \u00een timpul liceului, fumam \u00een draci, dar m-a prins t\u0103ticu\u2019 \u015fi mi-a f\u0103cut o moral\u0103\u2026 Mai bine m\u0103 b\u0103tea. Dar tu fumezi?
\n– Nu.
\n– Nici s\u0103 nu fumezi! Dac\u0103\u2026 dac\u0103 s\u0103 zicem c\u0103 ne-am c\u0103s\u0103tori\u2026 \u015fi te-a\u015f prinde c\u0103 te apuci de fumat m-a\u015f sup\u0103ra r\u0103u de tot\u2026 \u0162i-a\u015f smulge capul!\u2026 zise \u015fi r\u00e2se ca de o glum\u0103 bun\u0103, \u00een timp ce Violeta \u00eel privea mirat\u0103, nepricep\u00e2nd aceste vorbe ce i se p\u0103reau de-a dreptul deplasate. Hai, nu te sup\u0103ra, a fost o glum\u0103, continu\u0103 Radu \u015fi b\u0103u pu\u0163in din pahar, apoi o str\u00e2nse u\u015for ce ceaf\u0103. De fapt, \u015fi acum dac\u0103 ai fi fumat, \u0163i-a\u015f fi interzis s\u0103 o mai faci\u2026
\nEra pentru prima dat\u0103 c\u00e2nd Radu aducea \u00een discu\u0163ie acest subiect, al unei prezumtive c\u0103s\u0103torii. Era oricum prea devreme pentru asta, dar adev\u0103rul era c\u0103 Violeta se g\u00e2ndise mai de mult c\u0103 nu mai putea trece prea mult p\u00e2n\u0103 s\u0103-\u015fi \u00eentemeieze un c\u0103min. Dar un c\u0103min adev\u0103rat, solid, nu ca acela de care avusese parte, al p\u0103rin\u0163ilor s\u0103i, \u00een care nu se bucurase deloc de o copil\u0103rie prea fericit\u0103. Tat\u0103l ei devenise treptat, datorit\u0103 anturajului nenorocit, un alcoolic \u00eenr\u0103it, iar mama, s\u0103tul\u0103 de starea permanent\u0103 de ebrietate a so\u0163ului, ce \u00ee\u015fi pierduse din acest motiv orice apeten\u0163\u0103 sexual\u0103, dup\u0103 c\u00e2teva aventuri pasagere avea s\u0103 se mute definitiv la un b\u0103rbat, coleg de serviciu cu ea la oficiul po\u015ftal, \u015fi cu care se va \u015fi c\u0103s\u0103tori, dup\u0103 un divor\u0163 ce se va petrece mai t\u00e2rziu, \u00een anul \u00een care fata cea mare, Violeta va termina liceul. Cele dou\u0103 surori erau aproape zilnic martore la certuri, ne\u00een\u0163elegeri, acuze reciproce aduse \u00eentr-un limbaj ce le f\u0103cea s\u0103 ro\u015feasc\u0103, \u015fi dincolo de u\u015fa dormitorului lor unde se retr\u0103geau \u00een timpul acestor mici scandaluri \u015fi de unde auzeau toate aceste lucruri, se \u0163ineau \u00een bra\u0163e una pe cealalt\u0103 pl\u00e2ng\u00e2nd \u015fi tremur\u00e2nd de fric\u0103. Mama le g\u0103sea speriate, \u00eencerca s\u0103 le explice ceva ce ele abia cu trecerea anilor \u00eencepeau s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd, cresc\u00e2nd mari s-au l\u0103murit despre ce era vorba \u015fi, dup\u0103 ce o vreme au acuzat-o pe mama pentru purtarea ei, au sf\u00e2r\u015fit prin a o \u00een\u0163elege, de\u015fi \u00een sufletul lor \u00eenc\u0103 nu erau pe deplin convinse de corectitudinea purt\u0103rii \u015fi \u00een final a deciziei sale. \u015ei-a zis atunci Violeta c\u0103 niciodat\u0103 nu ar putea s\u0103 duc\u0103 o via\u0163\u0103 ca a mamei sale \u015fi din acest motiv a devenit foarte prudent\u0103 \u015fi suspicioas\u0103 cu tinerii care o curtau. Luiza, sora ei mai mic\u0103 a rezolvat mai repede aceast\u0103 problem\u0103, fugind de acas\u0103 cu un b\u0103iat pe care-l cunoscuse doar de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, pe c\u00e2nd era \u00een clasa a zecea. S-au stabilit pe undeva prin preajma Timi\u015foarei \u015fi au \u00eentemeiat o familie trainic\u0103 \u015fi armonioas\u0103, parc\u0103 \u00een ciuda teoriilor ce vorbesc de nevoia de cunoa\u015ftere \u00eendelungat\u0103 a viitorului partener. Violeta a avut c\u00e2teva prietenii cu b\u0103ie\u0163i, colegi de \u015fcoal\u0103, pe care nu-\u015fi d\u0103dea seama de ce, dar nu-i putea l\u0103sa nici m\u0103car s\u0103 o \u0163in\u0103 de m\u00e2n\u0103. \u201eNu m\u0103 atinge!\u201d \u0163ipa ea de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd acela \u00eencerca s\u0103 o m\u00e2ng\u00e2ie \u015fi-l respingea printr-un gest brutal, care-l contraria complet pe b\u0103iat. De s\u0103rutat, nici vorb\u0103 s\u0103 \u00eencerce vreunul s-o fac\u0103. Unul singur a \u00eendr\u0103znit \u015fi s-a ales cu dou\u0103 palme care doar c\u0103 nu i-au spart timpanele. Avea s\u0103 i se duc\u0103 vestea pentru acest comportament \u015fi cur\u00e2nd se va trezi taxat\u0103 ca \u201efrigid\u0103\u201d. \u015ei totu\u015fi, ea se \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2na s\u0103 numeasc\u0103 aceste scurte prietenii drept \u201eprostioare\u201d ale adolescen\u0163ei.
\n Adev\u0103rul era c\u0103 ce-\u015fi dorise tot timpul era s\u0103 plece c\u00e2t mai repede din casa acelei false familii \u00een care crescuse \u015fi pe care Luiza o p\u0103r\u0103sise deja, la fel ca \u015fi mama, la scurt\u0103 vreme dup\u0103 ce \u00eenaintase actele de divor\u0163. Cum s\u0103-l lase \u00eens\u0103 pe tata singur, a\u015fa alcoolic irecuperabil cum era, neajutorat, incapabil s\u0103-\u015fi pr\u0103jeasc\u0103 \u015fi un ou \u015fi s\u0103-\u015fi spele o ruf\u0103? Doar dup\u0103 ce \u00een cas\u0103, \u00een locul mamei plecate a venit o \u201ecre\u015ftin\u0103\u201d care se angajase s\u0103-l \u00eengrijeasc\u0103 \u201epe cas\u0103 \u015fi pe mas\u0103\u201d, Violeta s-a stabilit cu chirie \u00eentr-o garsonier\u0103 pe care a cump\u0103rat-o \u00een c\u00e2\u0163iva ani, \u00een rate, dup\u0103 ce se angajase la flor\u0103rie \u015fi \u00eencepuse s\u0103 dea medita\u0163ii la limba francez\u0103. Cre\u015ftina aceea era de fapt adventist\u0103 \u015fi \u00eencet, \u00eencet, a reu\u015fit, c\u00e2nd nimeni nu ar mai crezut c\u0103 acest lucru mai era posibil, s\u0103-l dea pe brazd\u0103 pe tata \u015fi s\u0103-l fac\u0103 s\u0103 renun\u0163e la alcool. Mai era pu\u0163in \u015fi-l convingea \u015fi s\u0103 treac\u0103 la religia ei, dar din p\u0103cate ficatul tatei nu a fost de acord \u015fi l-a r\u0103pus \u00een urm\u0103torii doi ani. Violeta nu a luat dec\u00e2t c\u00e2teva lucruri din cas\u0103, mai mult cu valoare sentimental\u0103 \u015fi a l\u0103sat-o pe femeie s\u0103 st\u0103p\u00e2neasc\u0103 s\u0103n\u0103toas\u0103 apartamentul. Drept mul\u0163umire, femeia a apelat la \u201efra\u0163ii\u201d ei care au ajutat-o cu ni\u015fte bani, pe care i-a dat Violetei \u015fi cu care aceasta a achitat garsoniera mai repede dec\u00e2t spera. A fost \u00eentrebat\u0103 de diverse cuno\u015ftin\u0163e de ce renun\u0163ase la apartament \u015fi nu se mutase \u00eenapoi, dup\u0103 moartea tatei, dar nu s-a sim\u0163it obligat\u0103 s\u0103 dea nici o explica\u0163ie. \u00cen sufletul ei era \u00eens\u0103 clar c\u0103 nu mai putea reveni \u00een casa care \u00eei marcase \u00eentr-un mod at\u00e2t de nepl\u0103cut copil\u0103ria \u015fi tinere\u0163ea. Iat\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103 nu mai ap\u0103rea nimeni interesat s\u0103 stabileasc\u0103 o rela\u0163ie cu ea, motiv pentru care acum, c\u00e2nd trecuse cu pu\u0163in de treizeci de ani \u00eencepuse s\u0103 se \u00eentrebe dac\u0103 nu cumva va r\u0103m\u00e2ne nec\u0103s\u0103torit\u0103, de\u015fi \u00ee\u015fi f\u0103cuse at\u00e2tea vise despre viitoarea ei familie, care trebuia s\u0103 fie exact invers dec\u00e2t cea \u00een care crescuse: \u00eentemeiat\u0103 pe afec\u0163iune, stim\u0103 reciproc\u0103, iubire, sinceritate, respect, fidelitate \u015fi iar\u0103\u015fi iubire. A\u015fa se face c\u0103 dup\u0103 ce Radu intrase a doua oar\u0103 \u00een flor\u0103rie \u015fi \u00eei d\u0103ruise acel buchet uria\u015f de trandafiri, apoi dup\u0103 invita\u0163ia le pizzerie \u015fi alte c\u00e2teva \u201eie\u015firi\u201d, \u00een mintea sa \u00eencol\u0163i g\u00e2ndul c\u0103 poate acesta era b\u0103rbatul ce-i fusese h\u0103r\u0103zit de soart\u0103. Nu mai avea timp de a\u015fteptat \u015fi nici de unde alege.
\n– Da\u2019, uite c\u0103 am uitat s\u0103 te \u00eentreb p\u00e2n\u0103 acum, o \u00eentrerupse Radu din fr\u00e2nturile de g\u00e2nduri \u015fi amintiri, permis de conducere ai?
\nParc\u0103 \u0163igara aia al c\u0103rei rest tocmai \u00eel strivea cu pantoful de parchet de\u015fi pe mas\u0103 era scrumier\u0103 \u00eel mai trezise, i se limpezise pu\u0163in \u015fi privirea, iar acum z\u00e2mbea ar\u0103t\u00e2ndu-\u015fi din\u0163ii s\u0103n\u0103to\u015fi de copil crescut la \u0163ar\u0103, cu lapte b\u0103ut direct de la ugerul vacii, a\u015fa cum \u00eei spusese odat\u0103, nu-\u015fi d\u0103duse seama cum, serios sau \u00een glum\u0103, pentru c\u0103 nu puteai \u015fti c\u00e2nd glumea \u015fi c\u00e2nd vorbea serios, \u015fi p\u0103rea un copil nevinovat sau care f\u0103cuse o gre\u015feal\u0103 mic\u0103 \u015fi acum implora iertare. Era \u00eens\u0103 at\u00e2t de mare distan\u0163a dintre privirea lui \u015fi natura \u00eentreb\u0103rii!
\n– Nu, nu am, \u00eei r\u0103spunse Violeta \u015fi \u00eei \u00eendrept\u0103 c\u00e2teva fire de p\u0103r ce-i at\u00e2rnau peste pleoapa st\u00e2ng\u0103. De ce?
\n– Uite a\u015fa, m\u0103 g\u00e2ndeam acum, c\u0103 dac\u0103 ar fi, s\u0103 zicem, s\u0103 ne c\u0103s\u0103torim, \u015fi am fi acas\u0103 la m\u0103mica \u015fi la t\u0103ticu \u015fi dup\u0103 ce am sta la mas\u0103 \u015fi a\u015f bea \u015fi eu un pahar de vin, a\u015f vrea s\u0103 m\u0103 tund, \u015fi cum frizerul st\u0103 \u00een capul satului, ar trebui s\u0103 mergem cu ma\u015fina (pe care \u00eenc\u0103 nu o avem, da\u2019 mi-au promis ai mei c\u0103 dup\u0103 ce m\u0103 \u00eensor m\u0103 ajut\u0103 \u015fi ei s\u0103-mi cump\u0103r una la m\u00e2na a doua), ai conduce tu, care v\u0103d c\u0103 nici de anul nou nu bei nimic\u2026
\n\u015ei zic\u00e2nd asta, Radu se ridic\u0103 de la mas\u0103 \u015fi se duse s\u0103 vorbeasc\u0103 ceva cu un coleg de-al s\u0103u care se ocupa de muzic\u0103. Violeta se g\u00e2ndi cu spaim\u0103 c\u0103 lui Radu i-ar fi putut iar trece prin cap s\u0103 c\u00e2nte, dar nu, cei doi se prinser\u0103 pe dup\u0103 umeri \u015fi ie\u015fir\u0103 pe holul \u015fcolii. Privind \u015fi la ceilal\u0163i petrec\u0103re\u0163i, Violeta \u00ee\u015fi zise c\u0103 \u201eie\u015firile\u201d lui Radu probabil nu vor fi judecate prea dur, pentru c\u0103, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, ce se \u00eent\u00e2mpla acolo era la o petrecere \u015fi nu un cenaclu literar. Mai scap\u0103 unul o prostie, mai face altul un avans neru\u015finat-nevinovat, se mai spune un banc f\u0103r\u0103 perdea, \u015fi uite-a\u015fa, \u00eentr-o atmosfer\u0103 de veselie p\u0103\u015fesc \u00eempreun\u0103 \u00eentr-un nou an pe care de c\u00e2tva timp mai toat\u0103 lumea \u015fi-l tot dorea mai bun dec\u00e2t precedentul, lucrurile \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2n\u00e2ndu-se \u00eens\u0103 s\u0103 se petreac\u0103 mereu exact invers.
\nSe uit\u0103 la ceas, mai erau vreo dou\u0103zeci de minute p\u00e2n\u0103 la miezul nop\u0163ii. Timpul trecuse repede. Bine, se \u015fi str\u00e2nseser\u0103 destul de t\u00e2rziu. Mai schimbase o vorb\u0103 cu c\u00e2te cineva, mai tr\u0103sese cu ochiul ta televizorul pe care \u00eel neglijau cei mai mul\u0163i, \u015fi la care oricum nu prea aveai ce s\u0103 vezi, mai dansase cu Radu sau cu un coleg al acestuia, mai o gur\u0103 de cola, o pr\u0103jitur\u0103, telefon de la mama care era plecat\u0103 de mai mul\u0163i ani \u00een Spania, la munc\u0103, apoi de la Luiza, stabilit\u0103 \u015fi ea \u00een Anglia, \u015fi acum, cu c\u00e2teva minute \u00eenainte de cele dou\u0103sprezece b\u0103t\u0103i de ceas, acest boboc de trandafir ro\u015fu, ap\u0103rut nu se \u015ftie de unde.
\n\u00cel lu\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103 \u015fi auzi foarte clar \u00een urechi cum acesta \u00eei vorbi: \u201eLa mul\u0163i ani, domni\u015foar\u0103 Violeta!\u201d \u00cenfrico\u015fat\u0103, \u00eei d\u0103du drumul pe mas\u0103. \u00cen buricul degetului mare ap\u0103ru o bobi\u0163\u0103 de s\u00e2nge. Lu\u0103 iar bobocul \u00een m\u00e2n\u0103 \u015fi c\u0103ut\u0103 \u0163epul bucluca\u015f pe care nu \u00eel sim\u0163ise c\u00e2nd \u00eei intrase \u00een piele. Nu-l g\u0103si pentru c\u0103 nu era nici unul. Se a\u015ftepta, voia s\u0103 aud\u0103 iar acele cuvinte, sau altele, oricare ar fi fost acelea, care \u00eei aduser\u0103 aminte brusc de b\u0103rbatul enigmatic c\u0103ruia cu aproape un an \u00een urm\u0103 \u00eei prinsese la piept un asemenea boboc, \u015fi care doar cu c\u00e2teva zile \u00een urm\u0103 o vizitase la flor\u0103rie, petrec\u00e2nd apoi \u00eempreun\u0103 aproape o or\u0103 la cofet\u0103rie. Nu-\u015fi putu \u00eenfr\u00e2nge g\u00e2ndul de a se \u00eentreba cum ar fi decurs aceast\u0103 petrecere dac\u0103 ar fi fost \u00eenso\u0163it\u0103 de el, de b\u0103rbatul f\u0103r\u0103 nume. Cu siguran\u0163\u0103 c\u0103 nu ar fi comis gafele pe care Radu (R\u0103ducu\u2026) le f\u0103cuse cu un firesc \u015fi o naturale\u0163e dezarmante. Cum ar fi fost \u00eembr\u0103cat? Ce \u015fi c\u00e2t ar fi b\u0103ut? I-ar fi pl\u0103cut s\u0103 danseze? Ar fi \u00eencercat s\u0103 o s\u0103rute \u00een timpul dansului, a\u015fa cum f\u0103ceau cei mai mul\u0163i b\u0103rba\u0163i cu so\u0163iile ori prietenele lor, nu \u00eens\u0103 \u015fi Radu (R\u0103ducu\u2026)? Ce ar fi discutat?…
\nVioleta scutur\u0103 din cap ca pentru a \u00eencerca s\u0103 scape de aceste g\u00e2nduri. Duse bobocul de trandafir la buze \u015fi, pref\u0103c\u00e2ndu-se c\u0103 \u00eel mirosea \u015fi se juca cu el, \u00eel s\u0103rut\u0103. \u015ei atunci avu o a doua senza\u0163ie stranie, \u015fi anume c\u0103 atinsese un obraz de b\u0103rbat ce r\u0103sp\u00e2ndea un pl\u0103cut \u015fi aproape mistic miros de parfum fin, pe care nu \u00eel putea nici numi, nici defini. Putea s\u0103 jure c\u0103 era parfumul pe care-l sim\u0163ise venind dinspre fa\u0163a proasp\u0103t \u015fi impecabil ras\u0103 a b\u0103rbatului.
\nAtmosfera din \u00eenc\u0103pere se \u00eencinsese \u015fi mai mult, dar \u00een acela\u015fi timp toat\u0103 lumea era cu ochii pe ceas pentru c\u0103 mai erau doar c\u00e2teva minute p\u00e2n\u0103 la trecerea \u00een noul an. Se preg\u0103teau artificiile, se scoteau la iveal\u0103 sticlele de \u015fampanie, se verificau camerele video iar telefoanele erau puse pe func\u0163ia foto.
\nVioleta sim\u0163i c\u0103 \u00eencepe s\u0103 o doar\u0103 capul. A\u015fa, dintr-o dat\u0103. \u00ce\u015fi trase jerseul peste rochie \u015fi ie\u015fi pe hol. Aici avu impresia c\u0103 Radu se desprinde rapid din vecin\u0103tatea foarte apropiat\u0103 a colegului s\u0103u cu care ie\u015fise mai devreme. Radu \u00eei zise aceluia o fraz\u0103 ce nu p\u0103rea a avea leg\u0103tur\u0103 cu ce vorbiser\u0103 mai devreme, apoi o \u00eentreb\u0103 pe Violeta dac\u0103 se simte bine.
\n– Sunt bine, ies s\u0103 iau o gur\u0103 de aer pentru c\u0103 \u00een\u0103untru e foarte cald \u015fi cam mult fum, \u00eei r\u0103spunse aceasta \u015fi deschise u\u015fa ce d\u0103dea \u00een curte \u015fcolii.
\nO porni pe aleea ce conducea spre strada pe care grupuri g\u0103l\u0103gioase se \u00eendreptau c\u0103tre centrul ora\u015fului ca s\u0103 vad\u0103 jocul de artificii. Abia acum constat\u0103 c\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103 \u0163inea bobocul de trandafir. Ie\u015fi \u00een strad\u0103 \u015fi se amestec\u0103 printre cei ce mergeau gr\u0103bi\u0163i spre centru. Aveau sticle \u015fi pahare de unic\u0103 folosin\u0163\u0103 \u00een m\u00e2ini, vorbeau tare, r\u00e2deau. Se f\u0103cuse mai frig dec\u00e2t atunci c\u00e2nd ie\u015fise cu Radu, \u00eencepu s\u0103 tremure, dar \u00ee\u015fi continu\u0103 drumul. Durerea de cap \u00eei disp\u0103ruse ca la sf\u00e2r\u015fitul unui desc\u00e2ntec cu leac. Dinspre centru se auzea vocea unui disc-jockey care \u00eencepuse num\u0103r\u0103toarea invers\u0103 a secundelor ce mai r\u0103m\u0103seser\u0103 din anul ce avea s\u0103 se sf\u00e2r\u015feasc\u0103.
\nZece\u2026 nou\u0103\u2026 Mul\u0163imea striga \u00een acela\u015fi timp cu tipul care \u0163ipa c\u00e2t putea \u00een microfonul ce scotea la r\u00e2ndu-i ni\u015fte \u0163iuituri ca ni\u015fte schije sonore. Violeta gr\u0103bi pasul pentru a ajunge la timp \u00eentr-un loc de unde s\u0103 vad\u0103 mai bine artificiile ce nu vor mai \u00eent\u00e2rzia mult p\u00e2n\u0103 se vor \u00een\u0103l\u0163a spre cer cu bubuituri optimiste. Opt\u2026 \u015fapte\u2026 Ce-o zice Radu? O fi pornit s\u0103 o caute? O s\u0103-i spun\u0103 c\u0103\u2026 Ce-o s\u0103-i spun\u0103? O s\u0103 vad\u0103. Deocamdat\u0103 sim\u0163i c\u0103 gerul o dovede\u015fte. Tremura tot mai tare. Cinci\u2026 patru\u2026 N-ar face r\u0103u s\u0103 se \u00eentoarc\u0103. Pa\u015fii \u00eens\u0103 continuau s\u0103 i se \u00eendrepte spre pia\u0163a din care deja vedea tribuna pe care se produseser\u0103 \u015fi \u00eenc\u0103 mai aveau s\u0103 o fac\u0103 arti\u015fti locali ori de pe la Bucure\u015fti. Doi\u2026 unuuuu!… La mul\u0163i ani!…
\nSim\u0163i cum cineva \u00eei a\u015feaz\u0103 pe umeri cu gesturi ferme \u015fi tandre \u00een acela\u015fi timp un cojoc care o \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103 prietenos \u015fi c\u0103lduros:
\n– La mul\u0163i ani, domni\u015foar\u0103 Violeta!…
\n– La mul\u0163i ani! r\u0103spunse, \u015fi nu avu curajul s\u0103 se \u00eentoarc\u0103.<\/p>\n

30.05-12.07.2014. <\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Iulian MOREANU Bobocul de trandafir Violeta l-a v\u0103zut abia dup\u0103 ce intrase deja, cu pa\u015fi ezitan\u0163i, \u00een flor\u0103rie. B\u0103rbatul a<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18255"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=18255"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18255\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18256,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18255\/revisions\/18256"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=18255"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=18255"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=18255"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}