{"id":18232,"date":"2022-06-03T10:59:46","date_gmt":"2022-06-03T07:59:46","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18232"},"modified":"2022-06-03T10:59:46","modified_gmt":"2022-06-03T07:59:46","slug":"spatii-culturale-nr-36-5","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18232","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 36 (5)"},"content":{"rendered":"

Monika TOTH<\/strong><\/p>\n

ai devenit <\/strong><\/p>\n

\u00een poezie nu ai devenit
\nun trifoi uitat \u00een iarb\u0103
\nc\u00e2mp de maci
\nfrunze reci
\ndiminea\u021b\u0103 de m\u0103tase
\nun fluture f\u0103r\u0103 aripi
\nori un fior de adiere
\n\u00een poezie ai devenit
\nglasul doinei neobosite<\/p>\n


\nam mai r\u0103mas <\/strong><\/p>\n

am mai r\u0103mas din tot ce-am fost
\nun z\u00e2mbet palid
\no rim\u0103 cu buze sub\u021biri
\no liter\u0103 cu p\u0103r lung
\nun c\u0103l\u0103tor f\u0103r\u0103 bagaj
\nun miros nepl\u0103cut de buc\u0103t\u0103rie
\nat\u00e2t am mai r\u0103mas
\neu suflet \u00eentunecat<\/p>\n


\nnu sunt <\/strong><\/p>\n

nu sunt un sonet de diminea\u021b\u0103
\nsunt o balad\u0103 de vis
\nnu sunt o poezie lung\u0103
\nsunt o poezie cu patru r\u00e2nduri
\nnu sunt ambasadorul Avon
\nsunt ambasadorul melancoliei
\nnu sunt un cuv\u00e2nt cu aripi mari
\nsunt un cuv\u00e2nt cu aripi \u00eens\u00e2ngerate
\n\u0219i chiar \u00een universul meu
\nsunt o simpl\u0103 slug\u0103<\/p>\n


\nNumai <\/strong><\/p>\n

E dezordine \u00een cer.
\nNori albi se lupt\u0103 cu gri.
\nP\u0103m\u00e2ntul sufer\u0103 de boli incurabile.
\nDragostea, speran\u021ba \u0219i bun\u0103tatea
\nsunt c\u0103l\u0103tori invizibili.
\nOamenii poart\u0103 masc\u0103 din fier
\nNumai triste\u021bea catifelat\u0103
\na r\u0103mas \u00een apropiere
\nca s\u0103 m\u00e2ng\u00e2ie fruntea b\u0103tr\u00e2n\u0103<\/p>\n


\nsunt <\/strong><\/p>\n

fluture cu aripi
\nr\u0103nite
\necou al timpului
\numbr\u0103
\nzbucium \u0219i pulbere
\ndoar s\u00e2ngele cuvintelor
\n\u00eemi coloreaz\u0103 uneori
\ndimine\u021bile<\/p>\n


\nstr\u0103luce\u0219te \u021bara <\/strong><\/p>\n

str\u0103lucesc
\ndoinele b\u0103tr\u00e2ne
\nlacrima curat\u0103
\ntinerii plopi
\nmun\u021bii cu flori
\nsomnul lin
\ntimpul
\nicoanele
\n\u0219i \u021bara mea dulce<\/p>\n


\nvoi fi \u00eendr\u0103gostit\u0103 <\/strong><\/p>\n

ast\u0103zi voi fi \u00eendr\u0103gostit\u0103
\nde palma ta frumoas\u0103 ca dimine\u021bile de prim\u0103var\u0103
\nde p\u0103rul t\u0103u parfum de nuci verzi
\nde um\u0103rul t\u0103u alb ca luna plin\u0103
\nde ochii t\u0103i mici ca alunele
\n\u0219i nici un alt b\u0103rbat
\nnu poate arde aceast\u0103 iubire implantat\u0103<\/p>\n


\nsunt <\/strong><\/p>\n

vreau libertate
\ndar via\u021ba m\u0103 ascunde dup\u0103 ora de nisip
\ncu for\u021b\u0103
\n\u0219i f\u0103r\u0103 mil\u0103
\ncum s\u0103 tr\u0103iesc a\u0219a,
\neu, un fluture vesel
\nplin de cuvinte<\/p>\n


\nm-au gonit <\/strong><\/p>\n

poezia paharul plin
\no \u0219oapt\u0103 ud\u0103
\nun g\u00e2nd t\u00e2n\u0103r \u0219i nelini\u0219tit
\no adiere cald\u0103
\niarna cu miros de brad
\nm-au gonit
\npe mine
\no perioad\u0103<\/p>\n


\nvitamina C <\/strong><\/p>\n

locuiesc \u00eentr-o boab\u0103 de strugure verde
\nca o vitamina C
\ntu m\u0103 vizitezi \u00een fiecare toamn\u0103
\n\u00eensorit\u0103 \u0219i bl\u00e2nd\u0103
\niar eu \u00ee\u021bi ofer ad\u0103post
\n\u00een gr\u0103dina mea bogat\u0103-n iubire
\npoate faci must
\nsau vin<\/p>\n


\nvia\u021ba <\/strong><\/p>\n

via\u021ba este un cuv\u00e2nt
\nnoi doi am fost doar
\no liter\u0103 st\u00e2ngace<\/p>\n


\nmi-au ucis <\/strong><\/p>\n

mi-a spart o strof\u0103
\n\u00eentunericul
\nmi-au ucis speran\u021ba
\nsunt obosit\u0103 \u0219i deprimat\u0103
\nnu mai a\u0219tept nimic de via\u021b\u0103
\naccept soarta ca pe un trofeu de aur
\nla un concurs sportiv primit<\/p>\n


\nMarina-Raluca BACIU<\/strong>
\n\"\"

Umbre<\/strong><\/p>\n

Am p\u0103\u015fit \u00eentr-un loc unde lumina venea din firul ierbii
\n\u015ei se \u00een\u0103l\u0163a ca un s\u0103rut la pupilele mele,
\n\u00cenc\u0103lzindu-mi ochii.<\/p>\n

Pe pietre se ascundeau \u015foapte mute \u015fi sterpe,
\nSub pietre erau mormintele stelelor.
\n\u015ei-\u0163i jur pe sfintele versuri p\u0103tate pe cer,
\nC\u0103 era acolo un foc ce-\u0163i \u00eenghite venele
\nCa o ploaie de var\u0103
\n\u015ei \u0163i-l mistuie\u015fte
\nCa o \u00eembr\u0103\u0163i\u015fare de nor.
\nC\u00e2nd s\u0103 \u00eei respir dorin\u0163a,
\nUn el s-a ridicat dintre noi
\n\u015ei cu\u015fma-i lucea ca un diamant pe fruntea-i tare.
\n\u00cemi spunea s\u0103 tot merg \u00een jos pe r\u00e2u,
\nS\u0103-i beau cump\u0103tat lacrimile
\n\u015ei s\u0103 m\u0103 simt vie.
\nN-am \u015ftiut ce s\u0103-i mai spun,
\nRugile mele erau aspre \u015fi reci,
\nLupii m\u0103 atacau din fa\u0163\u0103,
\nCu g\u00e2tul lung ca un strig\u0103t de zeu.<\/p>\n

Eu sunt el cum am fost \u015fi ieri,
\nCu\u015fma-mi str\u0103luce pe frunte,
\nStrig din g\u00e2tul meu lung la lun\u0103,
\nC\u00e2nd mun\u0163ii m\u0103 \u00eenghit u\u015for,
\nCa pe un lup muribund, pe coama nop\u0163ii de la firul ierbii.<\/p>\n


\nCertificat<\/strong><\/p>\n

M-am n\u0103scut ieri, poem,
\nDin p\u00e2ntecul mamei,
\nC\u00e2nd versuri absurde-i spuneau c-am s\u0103 fiu timp \u015fi loc.
\nM-am n\u0103scut ca o sim\u0163ire melodic\u0103 \u015fi n-aveam titlu,
\nEram un vis unde tu erai o mic\u0103 metafor\u0103.<\/p>\n

C\u00e2nd eram mic\u0103, rimele-mi c\u0103deau din poal\u0103
\nIar mama mi le aduna \u015fi m-al\u0103pta cu ele \u015fi cu via\u0163\u0103.
\nGrea e via\u0163a de poem
\nS\u0103 te scuturi mereu de metafore \u015fi vie\u0163i.<\/p>\n

Sunt poemul mamei mele,
\nM-am n\u0103scut \u015foptind, nu \u0163ip\u00e2nd,<\/p>\n


\nDoina POPA<\/strong><\/p>\n

Domnul farmacist <\/strong><\/p>\n

Cu un sfert de or\u0103 \u00eenainte de a intra \u00een balia cu ap\u0103 introduci un s\u0103cule\u0163 din p\u00e2nz\u0103 rar\u0103, spuse Analisa, umplut cu pelin sau cu f\u00e2n \u015fi un alt s\u0103cule\u0163 cu t\u0103r\u00e2\u0163e. \u2013 Apa trebuie s\u0103 fie fierbinte sau cum? \u2013 S\u0103cule\u0163ele le pui \u00een ap\u0103 fierbinte, dar, c\u00e2nd intri tu, apa s\u0103 fie at\u00e2t c\u00e2t o po\u0163i suporta. Trebuie s\u0103 stai cel pu\u0163in o jum\u0103tate de or\u0103. \u2013 Cam mult, o s\u0103 m\u0103 plictisesc. \u2013 Da, dar la ie\u015firea din balie pielea ta o s\u0103 fie ca de bebelu\u015f. De\u015fi, nu \u015ftiu, z\u0103u, pentru cine te preg\u0103te\u015fti tu at\u00e2ta, George te place oricum, chiar dac\u0103 ai avea scoar\u0163\u0103 de copac \u00een loc de piele. – C\u00e2te b\u0103i trebuie s\u0103 fac? \u2013 Timp de dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, zi de zi, de preferat seara, c\u00e2nd nu mai ai treab\u0103 \u00een curte. E bine ca dup\u0103 baie s\u0103 intri direct \u00een pat pentru c\u0103 se deschid porii \u015fi po\u0163i r\u0103ci una, dou\u0103. \u2013 Maaam\u0103\u0103\u0103, cum o s\u0103 fac eu at\u00e2tea b\u0103i f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 observe ai mei? \u2013 G\u0103se\u015fti tu ceva s\u0103 le spui\u2026 – Or s\u0103 cread\u0103 c\u0103 cine \u015ftie ce boal\u0103 de piele a dat peste mine! – Ei, ce s\u0103 faci, obrazul sub\u0163ire… murmur\u0103 Analisa, cl\u0103tin\u00e2nd capul c\u0103tre ea. – P\u0103i, nu spusei tu mai \u00eenainte c\u0103 nu-i cazul sa-mi fac griji prea multe pentru pielea mea? – Analisa parc\u0103 anume \u00eemi spusese re\u0163eta de f\u0103cut pielea frumoas\u0103. C\u0103 pe la cincisprezece ani m-am \u00eemboln\u0103vit de pelagr\u0103. Mi se jupuia pielea de pe m\u00e2ini, de pe picioare, \u00eemi era grea\u0163\u0103, aveam limba ro\u015fie \u015fi un tremur \u00een tot corpul. O femeie i-a zis mamei s\u0103-mi dea fiertur\u0103 de bujor ro\u015fu. De la fiertura aia am \u00eenceput s\u0103 vomit, absolut tot ce m\u00e2ncam. Era \u00eengrozitor. \u00cent\u00e2mplarea a f\u0103cut c\u0103 tocmai \u00een acea perioad\u0103, un farmacist evreu st\u0103tea la noi \u00een gazd\u0103. Fusese adus la munc\u0103 silnic\u0103 s\u0103 munceasc\u0103 la digul de pe Siret, atunci c\u00e2nd to\u0163i evreii fuseser\u0103 aduna\u0163i cu japca de la casele lor ca s\u0103 fie trimi\u0219i \u00een lag\u0103r. Dar chiria\u015ful nostru pl\u0103tise la comenduire, c\u0103 avea bani \u015fi \u015ftia s\u0103 se descurce a\u015fa c\u0103 st\u0103tea la noi \u00een gazd\u0103 \u00een camera cea bun\u0103 \u00eempreuna cu al\u0163i doi \u015fi c\u00e2t era ziua de mare jucau c\u0103r\u0163i. Se mai \u015fi luau la har\u0163\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u015fi de la c\u0103r\u0163ile alea \u015fi de la plictiseal\u0103. C\u00e2nd deschidea mama u\u015fa la ei \u015fi intra cu m\u0103m\u0103liga aburind, cu farfuria cu br\u00e2nz\u0103 sau ou\u0103 ochi cu c\u00e2rna\u0163i li se luminau ochii de bucurie. Farmacistul \u00ee\u015fi freca palmele \u015fi imediat spunea c\u00e2teva cuvinte frumoase, a venit maestra, anun\u0163a el, adic\u0103 mama era maestr\u0103 \u00een ale buc\u0103t\u0103riei. M\u00e2nca orice-i aducea mama, cu mult\u0103 desf\u0103tare, minun\u00e2ndu-se la fiecare \u00eenghi\u0163itur\u0103. Iar c\u00e2nd mama \u00eei f\u0103cea crical\u0103, de fapt ni\u015fte m\u0103m\u0103lig\u0103 amestecat\u0103 cu br\u00e2nz\u0103 de burduf peste care turna ceap\u0103 pr\u0103jit\u0103 \u015fi sm\u00e2nt\u00e2n\u0103 el era \u00een culmea extazului \u015fi spunea c\u0103 nu mai m\u00e2ncase \u00een via\u0163a lui asemenea bun\u0103tate. Atunci s\u0103 fi v\u0103zut exclama\u0163ii \u015fi mul\u0163umiri. Nou\u0103 nu prea ne pl\u0103cea m\u00e2ncare asta c\u0103 ne cam f\u0103cea arsuri la stomac. Farmacistul numai ce s-a uitat la m\u00e2inile mele \u015fi a \u015ftiut ce am. Are pelagr\u0103 fata matale, i-a spus \u015fi i-a scris mamei pe o bucat\u0103 de h\u00e2rtie, alb\u0103 \u015fi frumoas\u0103 cum nu mai v\u0103zusem niciodat\u0103, cu o dunguli\u0163\u0103 ca de aur \u00een partea de sus ce medicamente s\u0103 cumpere \u015fi i-a spus s\u0103 m\u0103n\u00e2nc mai pu\u0163in\u0103 m\u0103m\u0103lig\u0103 \u015fi mai mult\u0103 carne \u015fi \u015func\u0103. Cred c\u0103 am \u00eenceput s\u0103 m\u0103 vindec numai privind la h\u00e2rtia aia, at\u00e2ta \u00eencredere ce mi-a dat c\u0103 o s\u0103 m\u0103 fac bine. Altfel eram disperat\u0103 c\u0103 jupuiala aia se extindea \u015fi pe g\u00e2t \u015fi pe fa\u0163\u0103 \u015fi m\u00e2nc\u0103rimea m\u0103 \u00eennebunea. M\u0103 d\u0103dea mama ba cu fiertur\u0103 din r\u0103d\u0103cin\u0103 de lemn dulce, ba cu fiertur\u0103 de g\u0103lbenele, ba cu \u0163uic\u0103 fiart\u0103, m\u0103 d\u0103dea degeaba, c\u0103-mi mai potolea pe moment m\u00e2nc\u0103rimile \u015fi apoi din nou \u00eencepeau s\u0103 m\u0103 chinuie parc\u0103 aveam turb\u0103ciuni. Dar recomandarea farmacistului c\u0103 ar trebui s\u0103 m\u0103n\u00e2nc mai mult\u0103 carne \u015fi mai pu\u0163in\u0103 m\u0103m\u0103lig\u0103 mi-a priit de minune. Mama \u00eemi d\u0103dea mie pulpa \u00eentreag\u0103 spre sup\u0103rarea fra\u0163ilor mei mai mici care nu prea \u00een\u0163elegeau de ce nu mai erau ei cei prefera\u0163i c\u00e2nd se f\u0103cea \u00eemp\u0103r\u0163irea. \u00cen\u0163elegeau ei ceva, c\u0103 sunt bolnav\u0103 \u015fi de aia trebuia s\u0103 m\u0103n\u00e2nc carne, dar tot se uitau cu suspiciune la m\u00e2inile mamei c\u00e2nd se f\u0103cea \u00eemp\u0103r\u0163eala \u015fi tot se uitau la mine pe sub spr\u00e2ncene, ca eu s\u0103 \u015ftiu c\u0103 se simt nedrept\u0103\u0163i\u0163i. De altfel, mama ne trata pe fiecare atunci c\u00e2nd eram bolnavi. Odat\u0103 se \u00eemboln\u0103vise Mitic\u0103 \u015fi mama i-a f\u0103cut ceai din nu \u015ftiu care plant\u0103, c\u0103 mama \u00een\u0163elegea graiul plantelor \u015fi credea \u00een ele \u015fi \u00een puterea lor de vindecare, \u00ee\u0163i transmitea credin\u0163a ei \u015fi atunci c\u00e2nd primeai cana cu ceai din m\u00e2na ei \u015ftiai c\u0103 ceaiul \u0103la te face s\u0103n\u0103tos. Ceaiul \u00eel \u00eendulcise cu miere \u015fi Mitic\u0103 sorbea din el cu mult\u0103 pl\u0103cere, poate chiar era bun la gust sau poate voia s\u0103-i fac\u0103 \u00een ciud\u0103 lui Alexandru care-l privea cu mult\u0103 invidie. – B\u0103, d\u0103-mi \u015fi mie, i-a spus Alexandru \u015fi l-a scuturat un pic de um\u0103r de i s-a cl\u0103tinat ceaiul \u00een can\u0103. Mitic\u0103 a protestat cu glas pi\u0163ig\u0103it, cu venele de la g\u00e2t umflate: – De-abia m\u0103 doare \u015fi pe mine capul \u015fi burta \u015fi tu vrei s\u0103-\u0163i dau ceaiul? Pentru mintea lor de copii era o mare bucurie s\u0103 fii bolnav \u015fi s\u0103 prime\u015fti ceai cu miere. De mine nu s-a prins \u015ftiin\u0163a asta a plantelor de leac. \u015etiam a\u015fa, \u00een mare, c\u0103 pojarni\u0163a e bun\u0103 atunci c\u00e2nd e\u015fti deranjat la burt\u0103, c\u0103 mu\u015fe\u0163elul e bun c\u00e2nd e\u015fti constipat. Cred c\u0103 \u00een ad\u00e2ncul sufletului nu credeam \u00een puterea plantelor. A\u015fa cum nu credeam \u00een puterea desc\u00e2ntecului, de\u015fi vedeam pe pielea mea c\u0103 \u00eemi f\u0103cea bine desc\u00e2ntecul mamei. Sunt at\u00e2tea plante pe lume \u015fi pentru fiecare boal\u0103 exista c\u00e2te un leac pus la \u00eendem\u00e2n\u0103 de Dumnezeu ca s\u0103 ne vindece de r\u0103u. \u015ei c\u00e2inii au plantele lor de leac \u015fi se duc din instinct s\u0103 m\u0103n\u00e2nce din acele plante atunci c\u00e2nd le este r\u0103u. C\u00e2nd farmacistul a plecat de la noi mergea g\u00e2rbovit, t\u00e2r\u00e2nd pa\u015fii, cred c\u0103 se \u015fi s\u0103turase bietul de el s\u0103 stea acolo \u00eenchis \u00een odaie. St\u0103tea \u00eenchis ca s\u0103 nu-l vad\u0103 cineva \u015fi s\u0103-l p\u00e2rasc\u0103, c\u0103 nu munce\u015fte, acolo unde se f\u0103cea digul pe Siret, c\u0103 lumea e rea \u015fi pentru un c\u00e2t de mic c\u00e2\u015ftig e \u00een stare de orice. A privit albastrul cerului, apoi, c\u00e2nd a cobor\u00e2t privirea, m-a v\u0103zut pe mine. Mi-a z\u00e2mbit. Eram deja vindecat\u0103. Aproape c\u0103 \u015fi uitasem prin ce am trecut. Mi-a spus: – Ia \u00eenv\u00e2rte-te. M-am executat imediat r\u00e2z\u00e2nd. Aveam o rochie larg\u0103 \u00een poale, a\u015fa c\u0103 m-am \u00eenv\u00e2rtit cu drag\u0103 inim\u0103, c\u0103 \u00eemi pl\u0103cea \u015fi mie cum se v\u0103lureau poalele. Probabil c\u0103 m\u0103 v\u0103zuse el \u00eenv\u00e2rtindu-m\u0103 prin ograd\u0103 \u015fi admir\u00e2ndu-mi de una singur\u0103 poalele rochiei. C\u0103 altfel nu-mi explic de ce mi-ar fi cerut el s\u0103 fac asta. A z\u00e2mbit \u015fi a b\u0103tut din palme, avea degete lungi, fine, b\u0103tea din palme f\u0103r\u0103 s\u0103 se aud\u0103 nici un zgomot \u015fi dup\u0103 c\u00e2t de str\u00e2mb \u00eei era z\u00e2mbetul mi-am dat seama c\u0103 era sup\u0103rat. A plecat pe poart\u0103 \u015fi dus a fost, c\u0103 n-am mai auzit niciodat\u0103 de el. Nu am povestit nim\u0103nui despre domnul farmacist, doar vecinului meu Titi Fripcea, doar lui i-am povestit. C\u00e2nd s-a \u00eentors acas\u0103, \u00een vacan\u0163\u0103 \u015fi a\u015fa cum obi\u015fnuia, a venit pe la noi \u00een vizit\u0103… Ei, dar s\u0103-\u021bi spun cum f\u0103cea Titi, c\u0103 mai \u00eent\u00e2i a vorbit cu mama, apoi \u015fi cu tata c\u00e2nd a ap\u0103rut \u015fi el dinspre ograda p\u0103s\u0103rilor, cu mult\u0103 cuviin\u0163\u0103 \u015fi calm, ascult\u00e2ndu-i cu interes \u015fi abia apoi s-a apropiat de mine. Aveam pe atunci un leag\u0103n sub p\u0103r, un fel de canapea, cam s\u0103reau arcurile alea, dar, dac\u0103 le acopereai bine cu pleduri, st\u0103teai boiere\u015fte \u00een ea. Aveam l\u00e2ng\u0103 mine o cr\u0103can\u0103 \u015fi pentru \u00eenceput am \u00eenceput s\u0103 d\u0103m jos din p\u0103r pere coapte, le prindeam \u00een cr\u0103cana cu tot cu crengu\u0163\u0103 \u015fi apoi r\u0103suceam repede cr\u0103cana \u015fi luam fructul f\u0103r\u0103 s\u0103 cad\u0103 pe jos \u015fi s\u0103 se zdrobeasc\u0103. Erau ni\u015fte pere parfumate, o bun\u0103tate rar\u0103! C\u00e2t r\u0103u am \u00eendurat mai t\u00e2rziu din pricina acestor pere, nu m\u0103 \u00eentreba. Cum m\u00e2ncam una, muream \u015fi \u00eenviam, nu alta, bila, ficatul nu \u015ftiu anume ce \u00eemi d\u0103dea o stare de r\u0103u \u00eengrozitoare. \u00cen fine. – Ai crescut \u015fi te-ai f\u0103cut tare frumoas\u0103, mi-a zis Titi \u015fi mie mi s-a f\u0103cut inima-n piept uite a\u015fa. Se pricepea de minune la vorbe Titi. Ce, mai, era ne\u00eentrecut. Probabil pe acest fond al vorbelor lui frumoase i-am povestit despre domnul farmacist \u015fi despre boala mea, \u015fi despre re\u0163eta scris\u0103 pe foaia aia alb\u0103 ca neaua cu fir ca de aur tras deasupra, ca s\u0103 m\u0103 dau \u015fi eu mare c\u0103 \u015fi mie mi se putea \u00eent\u00e2mpla oarece. Ce, numai el avea de povestit c\u00e2te \u00een lun\u0103 \u015fi-n stele? Titi a stat cu ochii \u00een gol, a str\u00e2ns pumnii p\u00e2n\u0103 ce pielea i s-a albit la \u00eencheieturile degetelor \u015fi nu a comentat nimic. C\u00e2nd v\u00e2ntul \u00ee\u015fi schimba direc\u0163ia se auzea p\u00e2n\u0103-n sat \u00eendemnul hei rup, hei rup, strigat de acei oameni care munceau la dig \u015fi dormeau ca vai de lume claie peste gr\u0103mad\u0103 \u00eentr-o cazarma \u00eencropit\u0103 din te miri ce \u015fi m\u00e2ncau de la cazan ce li se d\u0103dea s\u0103 m\u0103n\u00e2nce. Ce s\u0103 po\u0163i spune despre o poveste a\u015fa de trist\u0103?<\/p>\n

(Fragment din romanul<\/em> Luna de miere<\/strong>)<\/p>\n


\nMircea V. HOMESCU<\/strong>
\n\"\"

Mic discurs despre cinism (…bine temperat)
\n\u201eCinism\u2026 tu ispita a tuturor inteligen\u0163elor\u201d
\n (A. Camus)<\/em><\/p>\n

Unii cred c\u0103 cinismul ar fi o mic\u0103 n\u0103zb\u00e2tie care \u201eexplodeaz\u0103 pe \u0163eava tunului\u2026 \u015fi-l r\u0103ne\u015fte pe tunar\u201d; eu nu cred a\u015fa ceva, deoarece p\u00e2n\u0103 azi n-am v\u0103zut nici un astfel de \u201etunar\u201d care s\u0103 fi \u201edecedat\u201d din cauza unei astfel de r\u0103ni, ba dimpotriv\u0103\u2026 tuturor le-a mers \u015fi le merge din ce \u00een ce mai bine.
\nAltora li se pare c\u0103 ar fi \u201eultima sta\u0163ie\u201d moral\u0103 c\u0103tre care conduce o \u00een\u0163elegere clar\u0103 a vie\u0163ii, considerat\u0103 totu\u015fi imoral\u0103 de c\u0103tre pudibonzii lumii.
\nCinismul, ca \u201especificitate\u201d de g\u00e2ndire \u015fi comportare, este atribuit \u00een mod patern atenianului Antistene (444 \u2013 365 \u00ee.Hr.), discipol al lui Socrate \u015fi maestru al lui Diogene; un nume mai pu\u0163in celebru, \u00eentre dou\u0103 celebrit\u0103\u0163i.
\nCe vor cinicii, azi ca \u015fi ieri?
\n\u00cenainte de orice, sfidarea convenien\u0163elor statuate, oarec\u00e2t agresiv-zgomotoase, precum\u2026 l\u0103tratul c\u00e2inilor\u2026; \u015fi, plec\u00e2nd de aici, emblema tagmei filozofilor cinici a r\u0103mas tot un c\u00e2ine.
\n\u00censu\u015fi numele \u201ecurentului\u201d cinicilor tot de la mamiferul domestic amintit, deriv\u0103 (grece\u015fte, kuon \u2013 kunos = c\u00e2ine).
\nSe mai poveste\u015fte c\u0103 cinicii sfidau multe \u201eformalisme\u201d social-morale ale vie\u0163ii \u2013 inclusiv \u201eacurate\u0163ea\u201d ve\u015fmintelor \u2013 motiv pentru care, se zice c\u0103 Socrate ar fi spus lui Antistene c\u0103-i vede (sesizeaz\u0103) orgoliul (specific cinicilor)\u2026 chiar \u015fi prin g\u0103urile \u00eembr\u0103c\u0103mintei.
\nAzi, se pare c\u0103 nu mai revendic\u0103 nimeni \u2013 pentru sine, \u00een mod deosebit \u2013 apartenen\u0163a la \u201etagma\u201d cinicilor; oare din motive de ru\u015fine?
\nEu nu cred c\u0103 ru\u015finea ar fi cauza acestei ab\u0163ineri, fiindc\u0103 mai\u2026 fiecare dintre noi se dovede\u015fte cinic, m\u0103car de trei ori pe zi, dac\u0103 nu\u2026 de trei ori pe or\u0103.
\nDin gur\u0103, \u00eens\u0103, nu ezit\u0103m s\u0103 pretindem c\u0103 ne displace cinismul, ba chiar s\u0103-l condamn\u0103m.
\n\u00cen care manier\u0103 \u201econdamn\u0103m\u201d cinismul, se va desprinde din con\u0163inutul acestui mic \u201ediscurs\u201d pe care m-am c\u0103znit \u2013 oarec\u00e2t \u2013 s\u0103-l temperez, dar nu at\u00e2t c\u00e2t am dorit, mai pu\u0163in fiindc\u0103 m-a\u015f fi ru\u015finat de cinism.
\nDe ce ne-am jena \u00eens\u0103\u2026 de op\u0163iunea cinic\u0103, \u00een via\u0163\u0103?; \u015fi \u2013 \u00een consecin\u0163\u0103 \u2013 pe cine mai sperie azi ru\u015finea, ca s\u0103 ne jen\u0103m atunci c\u00e2nd o sfid\u0103m?
\nS\u0103 fim \u201etari\u201d \u015fi s\u0103 recunoa\u015ftem c\u0103 gafele pe care le comitem \u2013 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u2013 sunt singurele noastre fapte \u00een care nu exist\u0103 nici un strop de cinism.
\nEle sunt confirmarea ludic-comic\u0103 a bunei noastre credin\u0163e, atunci c\u00e2nd ne permitem s-o expunem \u201ev\u0103zului\u201d tuturor; fi\u0163i curajo\u015fi, recunoa\u015fte\u0163i c\u0103 a\u015fa este.
\n\u00cen rest\u2026 sfid\u0103m cu ironie; ceea ce tot un fel de cinism se poate considera.
\n\uf0d8\tS\u0103 fie adev\u0103rat c\u0103, \u00een via\u0163a intelectual\u0103, consecven\u0163a reprezint\u0103, de fapt, o la\u015f\u0103\/tacit\u0103 recunoa\u015ftere a e\u015fecului; \u015fi c\u0103, prin aceasta, ne tr\u0103d\u0103m neputin\u0163a de a schimba \u201emacazul\u201d op\u0163ional \u015fi de a re-orienta cap-compasul ac\u0163iunilor? Cineva \u2013 odat\u0103 \u2013 care s-a crezut mare g\u00e2nditor \u015fi \u00eentr-ale politicii (de\u015fi n-a fost\u2026 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103), zicea c\u0103 \u00eend\u0103r\u0103tul consecven\u0163ei se ascunde teama c\u0103 \u201erenun\u0163\u0103rile\u201d noastre abandonate ar putea fi \u201eculese\u201d\/adunate de altcineva mai iste\u0163, spre a le valorifica pentru el; abia atunci am avea motive serioase s\u0103 murim de ciud\u0103; a\u015fa c\u0103 pentru a evita un atare risc\u2026 r\u0103m\u00e2nem consecven\u0163i, chiar si \u00een fa\u0163a eviden\u0163elor contrare, cele mai ferme. Ce facem, deci? Mai vot\u0103m cu consecven\u0163a? Mai adaug\u0103 acela\u015fi \u201eg\u00e2nditor\u201d \u015fi c\u0103\u2026 fidelitatea\/consecven\u0163a conjugal\u0103 are la baz\u0103 tot\u2026 e\u015fecul \u00eendr\u0103znelii de a-\u0163i \u00een\u015fela perechea; pentru ca nu cumva s\u0103 apar\u0103 altul \u015fi s\u0103 culeag\u0103 ceea ce tu\u2026 etc., etc.
\n\uf0d8\t\u00cen domeniul existen\u0163ei curente a omului, n-a dominat niciodat\u0103 un echilibru stabil \u00eentre pre\u0163 \u015fi valoare, fiindc\u0103 pre\u0163ul este material\/funciar, iar valoarea incumb\u0103 mai ales o component\u0103 moral\u0103\/spiritual\u0103. Vre\u0163i o dovad\u0103 ad-hoc? Azi, mai ales, dar nici alt\u0103dat\u0103 \u00een prea mare m\u0103sur\u0103, oamenii n-au \u015ftiut dec\u00e2t pre\u0163ul a tot ce \u201efac\u201d (sau produc) \u015fi \u2026 niciodat\u0103 valoarea acestor crea\u0163ii. Cel mai adesea stabilim cvasi-precis pre\u0163ul, dar ignor\u0103m \u2013 sau ne \u00een\u015fel\u0103m \u2013 \u00een domeniul valorii
\n\uf0d8\tEu, unul, apreciez enorm punctualitatea \u015fi m\u0103 cert zilnic cu diver\u015fi\u2026 care n-au respect pentru ea. \u00centr-o zi, \u00eens\u0103, mi-a zis cineva o vorb\u0103 care m-a pus pe g\u00e2nduri, pe care o voi reproduce f\u0103r\u0103 nici un comentariu. Punctualitatea este\u2026 un ho\u0163 care fur\u0103 timpul! \u00cemi place paradigma, recunosc, dar nu m-a convins\u2026 pentru a o accepta, de\u015fi m\u0103 obsedeaz\u0103; ca dovad\u0103\u2026 am \u015fi reprodus-o
\n\uf0d8\tSe zice c\u0103 mai toate femeile nu au nimic de spus\u2026 dar \u201espun\u201d asta \u00eentr-un mod deosebit de \u00eenc\u00e2nt\u0103tor \u015fi cu foarte mult farmec. Nici b\u0103rba\u0163ii, \u00eens\u0103, chiar destul de mul\u0163i dintre ei, nu se plaseaz\u0103 mai presus, \u00een sfera vorbirii care nu spune nimic; dac\u0103 e s\u0103 fim cinsti\u0163i.
\n\uf0d8\tM\u0103 \u00eentreb, de multe ori, de ce e at\u00e2t de mult\u0103 destr\u0103mare a c\u0103s\u0103toriilor pe lume, cu osebire \u00een ultima jum\u0103tate de veac? Explica\u0163ii ar fi multe; nu m\u0103 hazardez eu s\u0103 le enum\u0103r pe toate. Mie, \u00eens\u0103, mi se pare c\u0103 vina const\u0103 \u00een \u201eam\u0103nuntul\u201d c\u0103 \u2013 tot mai frecvent \u2013 b\u0103rba\u0163ii se \u00eensoar\u0103 fiindc\u0103 se plictisesc de burl\u0103cie, iar femeile fiindc\u0103 au fost \u015fi r\u0103m\u00e2n mereu curioase. Ambele motive\u2026 insuficiente pentru o \u201e\u00eentreprindere\u201d care trebuie s\u0103 dureze \u00een timp. Din aceast\u0103 combina\u0163ie de motiva\u0163ii, rezult\u0103\u2026 dezam\u0103girea ambilor parteneri, vis-\u00e0-vis de aventura comis\u0103 \u00eempreun\u0103; iar dup\u0103 dezam\u0103gire vine dezinteresul, apoi \u201enevoia\u201d de \u00een\u015felare (uneori reciproc\u0103) \u015fi \u00een final destr\u0103marea\/divor\u0163ul.
\n\uf0d8\tS-a zis, mai de mult, c\u0103 femeile ar reprezenta triumful materiei asupra inteligen\u0163ei, iar b\u0103rba\u0163ii triumful inteligen\u0163ei asupra\u2026; ei bine, nu e a\u015fa precum s-ar a\u015ftepta oricine, adic\u0103\u2026 asupra materiei; este, din nefericire, triumful inteligen\u0163ei asupra moralei. Da, b\u0103rba\u0163ii \u2013 mai ales \u2013 dar nu numai ei, reprezint\u0103 un adev\u0103rat apogeu al sfid\u0103rii moralei prin inteligen\u0163\u0103. Poate c\u0103 din aceste motive folclorul sapien\u0163ial rom\u00e2nesc a sintagmat cum c\u0103 nu e de nici un folos dac\u0103 br\u00e2nza bun\u0103 (inteligen\u0163a adic\u0103) se afl\u0103 \u00een burduf de c\u00e2ine (\u00een slujba imoralit\u0103\u0163ii, adic\u0103).
\n\uf0d8\tPentru foarte mult\u0103 lume, experien\u0163a nu las\u0103 foarte multe \u00eenv\u0103\u0163\u0103minte, de\u015fi ar fi de dorit, teoretic. De altfel, ca \u015fi perechea ei \u2013 con\u015ftiin\u0163a \u2013 experien\u0163a nu reu\u015fe\u015fte dec\u00e2t rareori s\u0103 ne opreasc\u0103 de la p\u0103cat\/fapte rele, ca s\u0103 nu mai vorbesc de repetarea lor. Poate c\u0103, din aceste motive, \u201especiali\u015ftii\u201d \u00een premoni\u0163ie se intereseaz\u0103 at\u00e2t de mult de trecutul omului. Relele f\u0103ptuite \u00een trecut \u2013 cu sil\u0103, poate \u2013 le vom repeta \u015fi \u00een viitor, sigur \u2013 \u015fi eventual cu o r\u0103u-mascat\u0103\u2026 pl\u0103cere\/bucurie. Este cinic\u0103 aceast\u0103 abordare a problemei? Este, fire\u015fte; dar ce-i putem face dac\u0103\u2026 este, exist\u0103 adic\u0103?
\n\uf0d8\tParadox\u2026 dup\u0103 paradox. De c\u00e2te ori suntem ferici\u0163i, suntem \u015fi buni; dar \u2013 ca \u015fi cum ar dori cineva s\u0103 ne \u00eentoarc\u0103 de pe drumul cel bun \u2013 nu suntem ferici\u0163i ori de c\u00e2te ori suntem \u015fi buni. Ce am zis mai \u00eenainte pare a fi un drum cu sens unic. Oare \u2013 nu cumva \u2013 pentru stupidul motiv c\u0103, \u00een via\u0163\u0103, pentru orice fapt\u0103 bun\u0103, suntem \u00eenc\u0103rca\u0163i la pre\u0163 (un fel de TVA pentru exces de moralitate?), ceea ce ne \u201elecuie\u015fte\u201d\u2026 pe veci, s\u0103 mai facem fapte bune?
\n\uf0d8\tDestinul tragic al \u201eunora\u201d (se pare c\u0103 mai ales al femeilor) ar fi\u2026 s\u0103 trezeasc\u0103 \u00een al\u0163ii impulsul de a crea genialit\u0103\u0163i\/capodopere. Ce s-ar putea comenta? Mai nimic, fiindc\u0103 nici \u201eexperien\u0163a\u201d cotidian\u0103 a vie\u0163ii nu arat\u0103 altceva. Ce ne facem \u00eens\u0103\u2026 c\u0103 imediat vine secven\u0163a paradoxal\u0103, anume c\u0103 aceia\u015fi \u201estimulatori enzimatici\u201d se dovedesc malefici\u2026 \u00eempiedic\u00e2nd \u00eemplinirea \u2013 \u00een fapt \u2013 a genialit\u0103\u0163ii\/capodoperelor. Asta ce mai este? Destin? Cinism?
\n\uf0d8\tTragic\u0103 nedreptate ar fi comis\u2026 cineva, atunci c\u00e2nd a h\u0103r\u0103zit, \u00een spe\u0163a uman\u0103, ca frumuse\u0163ea adev\u0103rat\u0103 a chipului s\u0103 se ispr\u0103veasc\u0103 \u201eacolo\u201d (adic\u0103 la acela) unde intelectualizarea (de ce nu \u00een\u0163elepciunea?) st\u0103p\u00e2ne\u015fte \u015fi gr\u0103ie\u015fte prin tr\u0103s\u0103turile celui \u00een cauz\u0103. S\u0103 fie de vin\u0103 faptul c\u0103 spiritualizarea \u00eentru \u00een\u0163elepciune (inteligen\u0163\u0103) implic\u0103 o trudnic\u0103 crispare a chipului \u2013 reflex al \u00eencord\u0103rii fiin\u0163ei \u00eentregi \u2013 \u00eendep\u0103rt\u00e2nd astfel de pe chip lini\u015ftea seren\u0103, cu care rimeaz\u0103\u2026 frumuse\u0163ea? Sau, poate, fiindc\u0103 intelectul are \u2013 \u00een heraldica lui \u2013 o concentrare a tr\u0103irii (unii \u00eei zic exagerare), care perturb\u0103 echilibrul armonic al oric\u0103rei frumuse\u0163i? Mai simplu vorbind, s\u0103 fie \u00een\u0163elep\u0163ii\u2026 ne-frumo\u015fi?
\n\uf0d8\tLegea unui anume fel de paradox, care domin\u0103 \u00een acest secol pe care ne preg\u0103tim s\u0103-l trecem \u00een arhiva trecutului, ne-a f\u0103cut, pe tot mai mul\u0163i, s\u0103 ne jen\u0103m cumplit\u2026 de propriile virtu\u0163i. \u015ei asta fiindc\u0103 \u00een via\u0163\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim \u2013 tot mai rar, la tot mai pu\u0163ini semeni \u2013 cu virtu\u0163ile. Lege\u2026 a devenit imoralitatea, p\u0103catul \u015fi m\u00e2r\u015f\u0103via. Iar, cum ne place s\u0103 fim la fel ca ceilal\u0163i \u2013 respectiv s\u0103 nu ie\u015fim din gloat\u0103 \u2013 ne jen\u0103m s\u0103 mai p\u0103rem cuiva\u2026 virtuo\u015fi. Cu vremea, ajungem s\u0103 pierdem chiar exerci\u0163iul virtu\u0163ii, al cinstei \u015fi al moralit\u0103\u0163ii. A\u015fa se face c\u0103 \u00eens\u0103\u015fi conduita fireasc\u0103, cea \u201ede toate zilele\u201d, ajunge s\u0103 fie ne-fireasc\u0103, afectat\u0103, firescul r\u0103m\u00e2n\u00e2nd, dar \u015fi devenind, prin singularizarea implement\u0103rii \u00een existen\u0163a curent\u0103, o biat\u0103 excep\u0163ie\u2026 virtuoas\u0103. Iat\u0103 cum c\u0103dem din paradox \u00een paradox; ne jen\u0103m s\u0103 ne recunoa\u015ftem virtu\u0163ile \u00een spe\u0163\u0103 conduita fireasc\u0103, neafectat\u0103), trezindu-ne la un moment dat c\u0103 \u00eenlocuim firescul cu afectarea, cu pre\u0163iozitatea. Pentru ca \u00een final \u2013 printr-un fel de extrapolare \u2013 fiindc\u0103 acest ciclu al dec\u0103derii duce la un anume final \u2013 ajungem s\u0103 echival\u0103m con\u015ftiin\u0163a cu\u2026 la\u015fitatea, con\u015ftiin\u0163a r\u0103m\u00e2n\u00e2nd doar o deplorabil\u0103 \u201efirm\u0103\u201d plasat\u0103 la intrarea \u00een edificiul fiin\u0163ei noastre, a\u015fa cum \u00eei tr\u0103im existen\u0163a; o firm\u0103 \u00een\u015fel\u0103toare, bine\u00een\u0163eles, care corespunde \u201einteriorului\u201d\u2026 dubios ca \u015fi firma.
\n\uf0d8\tDe c\u00e2nd omului a \u00eenceput s\u0103-i fie fric\u0103 de el \u00eensu\u015fi \u2013 refuz\u00e2nd a se mai cunoa\u015fte \u015fi arunc\u00e2nd \u00een sub(in)con\u015ftient tot ce nu-i convine \u2013 spaima fa\u0163\u0103 de ob\u015fte\/societate a luat locul moralei, \u015fi, prin asem\u0103nare \u2013 frica de Dumnezeu a luat locul iubirii, devenind \u201emotiva\u0163ia\u201d religiei, a\u015fa cum este \u201epriceput\u0103\u201d ea azi, de c\u0103tre o mare parte din omenire. Toate aceste metamorfoze\/sublim\u0103ri defulante, colorate afectiv \u201e\u00een albastru\u201d, de c\u0103tre sistemul nostru op\u0163ional\/evaluant, nu r\u0103m\u00e2n \u00eens\u0103 nesanc\u0163ionate; astfel c\u0103 reful\u0103rile, \u00eenghesuite \u00een subsolul persoanei, clocesc intens \u015fi r\u0103bufnesc \u00een \u201evia\u0163a\u201d din care au fost izgonite, cu o neb\u0103nuit\u0103 violen\u0163\u0103 \u015fi putere de dinamizare a ac\u0163iunilor. Tot ce cloce\u015fte \u00een minte r\u0103bufne\u015fte \u00een trup; dar noi n-am \u00een\u0163eles, \u00eenc\u0103, acest mecanism, cu destul\u0103 claritate. Trupul p\u0103c\u0103tuie\u015fte o dat\u0103, \u015fi cu asta se stinge \u201eenergia\u201d reac\u0163iei. Sufletul, \u00eens\u0103, p\u0103c\u0103tuie\u015fte \u00eentr-un \u201elan\u0163\u201d prelung, seriat, prev\u0103zut cu prea mult\u0103 perfidie. Trupul se purific\u0103\u2026 p\u0103c\u0103tuind; sufletul\u2026 niciodat\u0103, f\u0103r\u0103 \u201esublimare\u201d De ispit\u0103 nu scapi dec\u00e2t supun\u00e2ndu-i-te. \u00cencerc\u00e2nd s\u0103 i te opui, \u00ee\u0163i otr\u0103ve\u015fti sufletul\u2026 nu cu altceva, dec\u00e2t cu dorul dup\u0103 ceea ce ai refuzat odat\u0103. Toate acestea se petrec deoarece at\u00e2t minunile, c\u00e2t \u015fi p\u0103catele se produc \u00een mintea omului \u015fi nu \u00een trupul lui. Chiar \u015fi Biblia ne \u00eenva\u0163\u0103 \u2013 \u00eentr-un mod apropiat de cele mai sus expuse \u2013 c\u0103 nu e p\u0103cat \u201eceea ce bagi \u00een gur\u0103, ci ceea ce sco\u0163i\u2026\u201d(vorbe, idei); \u015fi tot Biblia (Romani, VII, 15-24) zice c\u0103 legea p\u0103catului e mai \u201etare\u201d dec\u00e2t dorin\u0163a cea bun\u0103 a omului. S\u0103 nu se cread\u0103 c\u0103 fac apologia p\u0103catului; \u00eencerc doar motivarea neputin\u0163ei de a-i rezista\u2026 f\u0103r\u0103 s\u0103-l experimentezi(?!) \u00eentr-un fel oarecare. Ar putea fi vorba de cinism \u015fi \u00eentr-o astfel de optic\u0103?
\n\uf0d8\tOameni buni (buni, oare?), fi\u0163i \u2013 m\u0103car o dat\u0103 \u2013 sinceri \u015fi recunoa\u015fte\u0163i c\u0103 d\u0103rui\u0163i, cu elan, mai ales\u2026 ceea ce nu v\u0103 trebuie\u015fte; n-am zis ce v\u0103 prisose\u015fte, fiindc\u0103, dac\u0103-ar fi dup\u0103 noi, niciodat\u0103 nu ne-ar prisosi\u2026 nimic, indiferent \u201ec\u00e2t\u201d am avea, din orice. O alt\u0103 fa\u0163\u0103 a problemei ar fi s\u0103 d\u0103ruie\u015fti din ceea ce abia dac\u0103 ai, c\u00e2t de c\u00e2t. Superlativul, \u00eens\u0103, este s\u0103 d\u0103ruie\u015fti\u2026 din ceea ce nu ai (vezi Michaux \u015fi Steinhardt), paradox prin care d\u0103ruind ceea ce nu ai, dob\u00e2nde\u015fti \u015fi tu. S\u0103 nu fim sceptici, se poate \u015fi a\u015fa. Despre partea ini\u0163ial\u0103 a paragrafului, adic\u0103 \u201edarul din ce nu-\u0163i trebuie\u201d, voi zice doar o vorb\u0103, anume c\u0103 un astfel de dar este \u201epr\u0103pastia generozit\u0103\u0163ii\/d\u0103rniciei.
\n\uf0d8\tPersonalit\u0103\u0163ile\/oamenii de excep\u0163ie \u2013 nu neap\u0103rat geniile \u2013 ascund o discrepan\u0163\u0103 decep\u0163ionant\u0103 \u00eentre ceea ce fac (motivul individualiz\u0103rii, genialit\u0103\u0163ii) \u015fi ceea ce sunt (conduita zilnic\u0103). Iar, ca o inechitabil\u0103 compensare, mediocrit\u0103\u0163ile domeniilor pe care lumea le divinizeaz\u0103 (domeniile, nu mediocrit\u0103\u0163ile sunt divinizate!), au o comportare cotidian\u0103 plin\u0103 de farmec, apetisant\u0103, care cucere\u015fte \u015fi impresioneaz\u0103. Despre o atare excep\u0163ie \u2013 s\u0103 lu\u0103m, de pild\u0103, un poet des\u0103v\u00e2r\u015fit \u2013 un critic mali\u0163ios spunea c\u00e2ndva c\u0103 pune \u00een opera scris\u0103 poezia pe care nu se pricepe deloc s-o \u201etr\u0103iasc\u0103\u201d \u00een via\u0163\u0103. La antipod se afl\u0103 poetul mediocru, care \u201etr\u0103ie\u015fte\u201d \u00een cotidian farmecul poeziei pe care nu e \u00een stare s-o scrie. \u00cen atare conjunctur\u0103 de situa\u0163ii, s\u0103 fie vorba tot de o abordare cinic\u0103 a interpret\u0103rii? S\u0103 fie uneori chiar \u015fi destinul\u2026 cinic?
\n\uf0d8\tPentru omul contemporan \u2013 sufocat de rev\u0103rsarea informa\u0163ional\u0103 la care este supus printr-o violent\u0103 agresiune mintal\u0103 \u2013 a devenit o autentic\u0103 dram\u0103 paradoxul\/dilema de a \u015fti mai mult dec\u00e2t crezi c\u0103 \u015ftii (nu invers, precum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 de obicei), vis-\u00e0-vis de ipostaza de a \u015fti mai pu\u0163in dec\u00e2t ai vrea (sau ar trebui) s\u0103 \u015ftii. A\u015fa cum pe unii \u00eei deprim\u0103 dilematica incertitudine \u2013 mai \u00eenainte formulat\u0103 \u2013 pe mine m\u0103 n\u0103uce\u015fte de-a binelea; \u00eenot \u2013 cu disperare \u2013 \u00een oceanul informa\u0163ional care m\u0103 \u00eenconjoar\u0103, numit via\u0163a mea intelectual\u0103 fireasc\u0103, f\u0103r\u0103 a \u015fti dac\u0103 \u015ftiu tot ce-ar trebui s\u0103 \u015ftiu. Singura certitudine pe care o am \u2013 acum la peste \u015fase decenii de \u201eprezen\u0163\u0103\u201d \u00een via\u0163\u0103 \u2013 fiind aceea c\u0103 nu cred \u015fi nici nu simt c\u0103 ar fi prea mare diferen\u0163\u0103 \u00eentre ceea ce \u015ftiu \u015fi ceea ce\u2026 cred c\u0103 \u015ftiu. \u00centreaga via\u0163\u0103 am consacrat-o acestui realism\u2026 lucid, autoevaluant.
\n\uf0d8\tDe\u015fi tr\u0103im \u00eentr-o epoc\u0103 \u00een care imagina\u0163ia, utopiile \u015fi fic\u0163iunile ne asalteaz\u0103 existen\u0163a \u015fi preocup\u0103rile, ne r\u0103m\u00e2ne totu\u015fi o m\u00e2ng\u00e2iere; anume aceea c\u0103 adev\u0103ratul mister al lumii \u015fi vie\u0163ii se afl\u0103 \u00een cele v\u0103zute \u015fi nu \u00een cele \u00eenchipuite. De aceea nu pot pricepe de ce ne captiveaz\u0103 at\u00e2t de mult produc\u0163iile \u201es.f.\u201d care, \u00een nici un caz, nu pot dep\u0103\u015fi, \u00een materie de mister, ceea ce ni se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nou\u0103 clip\u0103 de clip\u0103 \u015fi, pentru care mister, nu avem explica\u0163ii plauzibile\u2026 nici m\u0103car 5%. C\u00e2nd vom avea o viziune pragmatic\u0103 fa\u0163\u0103 de \u201emisterele\u201d tr\u0103ite, \u015fi c\u00e2nd vom renun\u0163a s\u0103 ne mai drog\u0103m cu mistere \u201eartificiale\u201d\u2026 create de ne\u015ftiin\u0163a noastr\u0103?
\n\uf0d8\tA trebuit s\u0103 schimb prefixul v\u00e2rstei pentru a \u00een\u0163elege tot ce m-a st\u00e2njenit mai mult, de-a lungul anilor\u2026, gre\u015felile mele din trecut: gre\u015feli cu obsesia c\u0103rora\u2026 am \u00eenceput s\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2nesc. C\u00e2t de mult a\u015f vrea s\u0103 fiu crezut atunci c\u00e2nd afirm c\u0103\u2026 dac\u0103 vrei s\u0103 \u00eentinere\u015fti, cu adev\u0103rat, n-ai dec\u00e2t o singur\u0103 cale, s\u0103 repe\u0163i nebuniile tinere\u0163ii; nu po\u0163i, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nici s\u0103 mai \u201e\u00eentinere\u015fti\u201d nu po\u0163i. Fiindc\u0103\u2026 aten\u0163ie, nu spun vorb\u0103 f\u0103r\u0103 acoperire, marea tain\u0103 a vie\u0163ii \u00een temeiul c\u0103reia \u201eprivim\u201d spre tinere\u0163e, este aceea c\u0103 singurul lucru pe care nu-l regret\u0103m niciodat\u0103, \u00een ad\u00e2nca noastr\u0103 intimitate\u2026 sunt \u201egre\u015felile\u201d. R\u0103m\u00e2nem, tot restul vie\u0163ii \u2013 pentru ele \u2013 cu o duioas\u0103 nostalgie. Mai au \u015fi al\u0163ii astfel de sentimentalisme fa\u0163\u0103 de un anume trecut al lor? \u00cen ceea ce m\u0103 prive\u015fte, nu sunt convins c\u0103 am reu\u015fit s\u0103 scormonesc destul de ad\u00e2nc \u00een mine, pentru a putea g\u0103si justific\u0103ri ra\u0163ionale. Poate c\u0103 nici nu le simt nevoia. Este destul c\u0103 eu simt tot ce am spus; n-am nevoie s\u0103 \u015ftiu (cu ra\u0163iunea) dac\u0103 e a\u015fa, sau altfel.<\/p>\n

* * *<\/p>\n

Fiindc\u0103 am f\u0103cut deja o m\u0103rturisire, am s\u0103 \u00eenchei tot cu o m\u0103rturisire. Op\u0163iunea cinic\u0103 a evalu\u0103rilor a fost o prezen\u0163\u0103 mereu \u00een via\u0163a mea. A fost tenta\u0163ia cea mai constant\u0103 din g\u00e2ndurile mele, \u00eempotriva c\u0103reia am \u00eencercat \u2013 mai pu\u0163in constant dec\u00e2t mi-a stat ea \u00een cale \u2013 s\u0103 rezist. M\u0103rturisesc \u00eens\u0103 c\u0103 nu-mi dau seama dac\u0103 am f\u0103cut acest lucru destul\u2026 sau prea pu\u0163in; sunt sigur \u00eens\u0103 c\u0103 \u201eprea mult\u201d nu l-am f\u0103cut, \u00een nici un caz\u2026 dar nici n-am dorit s\u0103 pe\u0163esc acest \u201eprea mult\u201d. Morala din mine, pe care mi-am \u201ezidit-o\u201d singur, \u00eemi spune c\u0103 exact at\u00e2t a \u015fi fost necesar; iar pentru viitor, poate c\u0103 nici m\u0103car at\u00e2t.<\/p>\n

\tDixi et salvavi animam meam.<\/p>\n


\n Camelia Manuela SAVA<\/strong>
\n\"\"

UN NUME DE POET CE AT\u00c2RN\u0102 DE UN FIR DE PLUMB\u2026<\/strong><\/p>\n

Iubit de unii, hulit \u0219i ne\u00een\u021beles de al\u021bii, receptat cum se cuvine de critici, recitit, comentat sau recitat aiurea de diletan\u021bi, abuzat prin repetare, George Bacovia a fost \u00eenc\u0103 de la debutul s\u0103u din 1916 cu volumul Plumb, un poet condamnat la ne-pieire. De\u0219i el s-a sim\u021bit ca un poet \u201edamnat\u201d \u0219i \u0219i-a asumat, \u00een mod voit sau nu, acea ipostaz\u0103 a damnatului, prin via\u021ba modest\u0103, boln\u0103vicioas\u0103 pe care a dus-o, nu a con\u0219tientizat niciodat\u0103 c\u0103 numele s\u0103u va intra \u00een cartea dulce, senin\u0103, de \u201eaur\u201d a poeziei rom\u00e2ne\u0219ti, odat\u0103 cu starea indus\u0103 de un suflet hipersensibil, complet\u00e2nd astfel tabloul simbolismului european cu atmosfera-i specific\u0103 – \u201ebacovian\u0103\u201d – care a crescut postum ca un f\u0103t-frumos din basme. \u00cen cei aproape 100 de ani care se vor \u00eemplini \u00een cur\u00e2nd de la debutul s\u0103u, poezia lui George Bacovia \u00ee\u0219i construie\u0219te un destin miraculos \u0219i necesar: f\u0103r\u0103 bacovianism am fi fost s\u0103raci, am fi avut o via\u021b\u0103 searb\u0103d\u0103 \u0219i incolor\u0103.
\nPu\u021bini sau mul\u021bi, critici sau lectori, iubitori de poezie sau nu, vom \u00eenclina cu to\u021bii s\u0103 credem c\u0103 \u201eMicul Iorgu\u201d (a\u0219a cum spun exege\u021bii operei \u0219i biografiei bacoviene c\u0103 era numit \u00een familie, semn\u00e2ndu-\u0219i primele versuri V. George, \u00een revista \u201eLiteratorul\u201d, condus\u0103 de Al. Macedonski, sub \u00eendrumarea c\u0103ruia \u0219i-a format condeiul, la sf\u00e2r\u0219itul secolului al XIX-lea) va fi un poet singular, contrast\u00e2nd \u00een mod evident cu ceilal\u021bi confra\u021bi, ba chiar eclips\u00e2nd, \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103, curentul simbolist de la care se revendic\u0103, fiind o voce inimitabil\u0103 \u00eentre simboli\u0219ti.
\nCople\u0219itoare \u00een unitatea sa, valoroas\u0103 ca expresivitate \u0219i muzicalitate, av\u00e2nd un morb al geniului, dar \u0219i o anume morbiditate ce poate influen\u021ba u\u0219or sufletele maladive, nostalgice, introvertite, poezia lui Bacovia, discret\u0103 ca volum, dar pulsatil\u0103 ca o sepia ce se m\u0103re\u0219te prin sine \u00eens\u0103\u0219i, volatil\u0103, parfumat\u0103 \u0219i sonor\u0103, ne \u00eenc\u00e2nt\u0103 \u0219i azi, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd proasp\u0103t\u0103 \u0219i acord\u00e2ndu-ne coardele sensibile la pl\u00e2nsul lumii pe care poetul \u00eel iube\u0219te \u0219i pe care \u00eel rescrie, c\u00e2nt\u00e2ndu-l cu o u\u0219urin\u021b\u0103 suprasenzorial\u0103, neomeneasc\u0103.
\n Dac\u0103 i s-ar putea repro\u0219a pe alocuri scurtimea poemelor, facilitatea sau superficialitatea versurilor, majoritatea poeziilor fiind bi-catrene (Plumb, Amurg de toamn\u0103, Negru, Melancolie, Singur, Trudit, Amurg de iarn\u0103, Altfel, \u00cen gr\u0103din\u0103 etc), unele av\u00e2nd trei catrene (Amurg, Tablou de iarn\u0103, Amurg violet, P\u0103lind, Note de toamn\u0103, Alean, Amurg antic, Pulvis, Cuptor, Plumb de iarn\u0103 etc), foarte pu\u021bine poeme fiind lungi, cu respira\u021bii filosofice, am putea s\u0103 afirm\u0103m \u0219i s\u0103 demonstr\u0103m c\u0103, de fapt, Bacovia nu-\u0219i propune o anume filozofie, o poezie conceptual\u0103, de substan\u021b\u0103, ci poezia bacovian\u0103 e o stare. O \u201estan\u021b\u0103 burghez\u0103\u201d, o pat\u0103 de culoare, un vis, o durere, un suflet. Nimic mai mult. De aici toamnele \u00eenghe\u021bate, cu ploaie abundent\u0103, degradant\u0103 (\u00een Note de toamn\u0103, Vals de toamn\u0103, Nervi de toamn\u0103, Monosilab de toamn\u0103, Amurg de toamn\u0103), cu ierni fanatice, aiuritoare, cu vise absurde (Plumb de iarn\u0103, Amurg de iarn\u0103, Tablou de iarn\u0103, De iarn\u0103), cu dorin\u021be uitate \u00een prim\u0103vara dureroas\u0103, nimicitoare prin crudul ei, prin verdele ei sublim (Nervi de prim\u0103var\u0103, Note de prim\u0103var\u0103, Spre prim\u0103var\u0103), cu ar\u0219i\u021ba sufleteasc\u0103 dat\u0103 de toriditatea unui anotimp imposibil de iubit (Cuptor). Poezia bacovian\u0103 simetric\u0103 \u0219i egal\u0103 cu sine se alc\u0103tuie\u0219te \u00eentr-un corp geometric poliedric, cu acelea\u0219i culori \u0219i tonuri \u0219i refrene imperturbabile, cu o voce liric\u0103 unic\u0103 ce r\u0103sare mereu vie, mereu u\u0219or de recunoscut.
\n Clarobscurul, \u00eenserarea, \u00eentunericul cu sentimente difuze \u0219i o coloristic\u0103 fanatic\u0103, nelini\u0219tit\u0103 prin faptul c\u0103 e neschimb\u0103toare, nepieritoare \u00een fixitatea ei, adorat\u0103 de poet, predomin\u0103 lirica bacovian\u0103, f\u0103c\u00e2ndu-ne la r\u00e2ndul nostru s\u0103 ne lumin\u0103m \u00een transcenderea de la zi la noapte prin picturile de scurt\u0103 respira\u021bie a amurgului poetic \u00een poeme ca: Amurg, Amurg de toamn\u0103, Amurg violet, Amurg de iarn\u0103, Sear\u0103 trist\u0103, Amurg antic, Oh, amurguri.
\nNimic \u00een\u021bepenit, totul e trecere, totul e curgere: o und\u0103 de melancolie dureroas\u0103, f\u0103r\u0103 a fi fals legat\u0103 de nevroz\u0103, de ap\u0103sare sufleteasc\u0103, ci mai degrab\u0103 o bucurie mascat\u0103 a culorilor tari asemenea vinului vechi: violet \u00eenchis, ro\u0219u de s\u00e2nge, argintiu, pentru c\u0103 apusul aminte\u0219te de transcendent, de o ocolire a vie\u021bii, de un popas unic, de moment, ca oricare fapt de via\u021b\u0103 ce va fi apoi spre ve\u0219nicie: \u00eenvine\u021bit poetul \u00ee\u0219i doarme somnul \u201e\u00een cimitirul violet\u201d, ne\u0219tiind c\u0103 noi, mai t\u00e2rziu, \u00eei vom iubi \u0219i pre\u021bui fiin\u021ba de h\u00e2rtie pe care \u0219i-a colorat sufletul \u00een alb, \u00een negru, \u00een gri\u2026
\n\u0218oaptele se transform\u0103 \u00een strig\u0103te de disperare, povestea vie\u021bii se contureaz\u0103 scheletic pe ni\u0219te piloni nefisurabili, construi\u021bi cu ardoarea unui poet ce rena\u0219te cu fiecare vers, cu fiecare titlu scurt, monosilabic uneori, nevrotic alteori, prin poeme stridente, poeme de respirare scurt\u0103, \u00een care nu g\u0103sim nicio hib\u0103, nicio not\u0103 fals\u0103 sau nepotrivit aleas\u0103: Plumb, Gri, Rar, Cu voi, Lacustr\u0103, Moin\u0103, Noapte, Liceu, Pastel, Decor, Negru \u2013 toate laolalt\u0103 sau r\u00e2nd pe r\u00e2nd devenind picuri de culoare \u0219i muzic\u0103 \u00eentr-un univers sufletesc aparte: acel \u201esf\u00e2r\u0219it continuu\u201d de care vorbea Ion Caraion. \u0218i dac\u0103 i s-au repro\u0219at prea multe sl\u0103biciuni sau anumite incongruen\u021be cu spiritul veacului, dac\u0103 a fost considerat maladiv \u0219i depresiv, nu am putea accepta aceast\u0103 pozi\u021bie fiindc\u0103 lirica bacovian\u0103 este a ploilor care sunt un paliativ, a unui plumb ce ne a\u0219teapt\u0103 pe to\u021bi la un moment dat al vie\u021bii noastre care are cotituri neb\u0103nuite, urcu\u0219uri \u0219i cobor\u00e2\u0219uri, to\u021bi ne vom da seama c\u0103 amurgul ora\u0219ului ne va \u00eenghi\u021bi hulpav, c\u0103 parcul ce arunc\u0103-n havuzuri iriz\u0103ri nemai\u00eent\u00e2lnite ne va lumina sufletul bolnav de prea mult suflet.
\n\u0218i azi, c\u00e2nd nu putem face dec\u00e2t s\u0103-i urm\u0103rim rev\u0103rsarea acelui preaplin sufletesc \u00een simetrii robuste, fascinante, recit\u00e2ndu-i f\u0103r\u0103 \u00eencetare crea\u021biile, vom reg\u0103si acea simbioz\u0103 \u00eentre poezie \u0219i muzic\u0103 \u00een exemple ca Decembre, Monosilab de toamn\u0103 sau Singur, Note de prim\u0103var\u0103, Nervi de prim\u0103var\u0103 etc.
\nTitluri repezi se succed sub ochii no\u0219tri \u00eentreb\u0103tori: oare a\u0219a a fost? Oare a\u0219a s\u0103 fi fost poetul? Oare a\u0219a s\u0103 fi sim\u021bit poetul sub plumbul ora\u0219ului ce a vegheat cu zidurile lui tainice cuv\u00e2ntul ce s-a n\u0103scut \u00een rime, pornind mereu de la cap\u0103t lupta cu iner\u021bia, dar de fiecare dat\u0103 mai viu, mai sec\u0103tuitor, mai violent, mai sonor? Poezia \u00eens\u0103\u0219i ne spune cum a visat, c\u00e2t a iubit, ce a sim\u021bit, cum a adormit cel ce \u0219i-a tras peste pleoape negrul, noian de negru.
\nNinsoarea, frigul, fanfara, valsul, serenada, mar\u0219ul funebru, v\u00e2ntul, furtuna, nimicul, norii, cimitirul, parcul, singur\u0103tatea, pianul, somnul, coroanele, moina, galbenul, fecioara, corbul, umbra, boala, oglinda, cadavrul, golul, verdele, nervii sunt ecouri ce reverbereaz\u0103 ca un nou requiem. Un om e o fiin\u021b\u0103 cu ochii mari, cu m\u00e2inile vibr\u00e2nde, cu pa\u0219i iscoditori, cu sufletul arz\u00e2nd continuu, pl\u00e2ng\u00e2nd continuu, tr\u0103ind \u0219i suferind \u00eentre dou\u0103 repere \u2013 alpha \u0219i omega, na\u0219terea \u0219i moartea, \u00eenceputul \u0219i sf\u00e2r\u0219itul, dar un poet ce e? R\u0103spunsurile ar fi variate, ca o gam\u0103 reluat\u0103 de guri diferite, cu acelea\u0219i note \u00een final\u2026
\nUn poet ca Bacovia e cel care at\u00e2rn\u0103 greu cu poemul \u00een bra\u021be, at\u00e2rn\u0103 de un fir de plumb, l\u0103s\u00e2ndu-ne pe retin\u0103 impregnat\u0103 o hart\u0103 a visurilor sale, a st\u0103rilor sale, \u00eentre a fi \u0219i a nu fi\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Monika TOTH ai devenit \u00een poezie nu ai devenit un trifoi uitat \u00een iarb\u0103 c\u00e2mp de maci frunze reci diminea\u021b\u0103<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18232"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=18232"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18232\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18234,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18232\/revisions\/18234"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=18232"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=18232"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=18232"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}