{"id":18227,"date":"2022-06-02T23:22:32","date_gmt":"2022-06-02T20:22:32","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18227"},"modified":"2022-06-02T23:22:32","modified_gmt":"2022-06-02T20:22:32","slug":"spatii-culturale-nr-36-4","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18227","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 36 (4)"},"content":{"rendered":"

Petru SOLONARU <\/strong>
\n\"\"

V\u00e2sla\u0219 prin Clar…<\/strong>
\n (Tetrad\u0103)<\/p>\n

Renun\u021b\u0103-ajuns \u00een criptica lumin\u0103
\nla sfe\u0219nicul ce-a sf\u00e2rtecat s-a\u021bin\u0103
\nal beznei drum de sufletu-\u021bi departe!…
\nAbandon\u00e2nd cuvintele, cuvin\u0103<\/p>\n

a \u0219ti \u00een Verb potrivitor s\u0103 poarte
\nmisterul pur, prisos\u2026 cenu\u0219i de carte.
\nNu g\u00e2nd reflect pe lujere ce-apleac\u0103
\ndreptarul viu spre larmele de\u0219arte,<\/p>\n

ci sub pu\u021bin, amintea de \u00eempac\u0103
\ncel necesar cu prezumtivul \u201edac\u0103\u201d,
\ns\u0103-\u021bi fie fr\u00e2u corabiei arhee!
\nV\u00e2sla\u0219 prin Clar, talazul t\u0103u s\u0103 tac\u0103<\/p>\n

ambroziei din somnul ce \u00eencheie
\noceanul calm sub toarsele-i trofee…
\nDar de \u00eentors r\u0103m\u00e2ne ca din vin\u0103
\ns\u0103-\u00eenve\u021bi muri egalu-\u021bi… \u00een idee…<\/p>\n


\nDoar recit\u00e2nd…<\/strong><\/p>\n

Doar recit\u00e2nd povestea de-alt\u0103dat\u0103
\ncrea\u021bia dint\u00e2ie va s\u0103 poat\u0103
\nperpetua prin om ca ve\u0219nicie…
\nPredicament, dintru ascuns arat\u0103<\/p>\n

memoria sub ce uitare-adie
\nal legii Punct p\u0103r\u00e2ndu-ne pustie.
\nCele de trec sunt fructe a\u0219adar\u0103,
\n\u0219tiut arz\u00e2nd drept ardere ce \u0219tie<\/p>\n

c\u0103 fapta-i doar!… aceea ofrandar\u0103…
\nC\u00e2nd singur\u0103 \u00eentre fii-mi pogoar\u0103
\nv\u0103zut\u0103 clar, oglinda min\u021bii-\u0219i iart\u0103
\nreflexia sub temerea polar\u0103<\/p>\n

\u0219i st\u0103ruind la stingerea ce-o poart\u0103
\nse vrea-\u00een de\u0219ert prin voia ce-o de\u0219art\u0103…
\nDestul!… At\u00e2t!… Secunda nu-i s\u0103 bat\u0103
\n\u00een m\u00e2ine… ieri… ci dincolo de soart\u0103…<\/p>\n


\n De dup\u0103 g\u00e2nd<\/strong><\/p>\n

De sete scapi dec\u00e2t ca \u00een\u021beleas\u0103
\n\u00een sim\u021bul pur!… c\u00e2nd lini\u0219tea \u00ee\u021bi las\u0103
\ndob\u00e2nd\u0103\u2019\u00een schimb pe calea auree
\nun joc nuntit cu mire \u0219i mireas\u0103.<\/p>\n

Cel Ne-fiind, prin umbra-a totul ce e
\nv\u0103zut\u0103 foc, plute\u0219te ca idee
\nspre tine semn a intui-\u00een colind\u0103
\ndoar osia, a neclintirii cheie…<\/p>\n

Reflect\u0103 dar ce trebuie\u2019\u00een Oglind\u0103,
\nori de nuimi estimea-\u021bi vor s\u0103 prind\u0103,
\n\u00een sine taci!… Desprins, precum din floare
\nnectaru\u2019\u00een zbor otr\u0103vitor spre chin d\u0103<\/p>\n

temei de vis, alege ca din Soare
\nchiar lampa ta s\u0103-\u00eengemene splendoare…
\nC\u00e2t dincolo nu poate fi vreo cas\u0103,
\nde dup\u0103 g\u00e2nd nu-i g\u00e2nditor cum pare…<\/p>\n


\n Verigheta<\/strong><\/p>\n

St\u0103 \u201eJos\u201d-ul deci un \u201eSus\u201d mereu ce nu e,
\nc\u00e2nd \u201eeu sunt tu\u201d \u0219i bezna, c\u0103r\u0103ruie
\nv\u0103dirii dar, tot cade a zidire
\ndrept r\u0103s\u0103rit smerindu-se s-apuie…<\/p>\n

Silaba \u201eom\u201d sub clara stihuire
\noglinzii chip, \u0219i-asemeni ei, potir e!…
\nnumai c\u0103 ochi, \u00een loc de-avers s\u0103-i \u021bin\u0103,
\nrepet\u0103-\u00een van a setei r\u0103murire…<\/p>\n

A unei l\u0103mpi v\u0103paie androgin\u0103
\nde neclintit clintirii se \u00eenchin\u0103
\na c\u0103uta… dar dac\u0103 ea se curm\u0103,
\nabia atunci se-\u00eent\u00e2mpl\u0103, ca lumin\u0103,<\/p>\n

s\u0103 lege zi de noapte\u2019\u00een sf\u00e2nta burm\u0103…
\nUrm\u00e2nd un vis c\u00e2t s-ar visa o urm\u0103,
\ne bine gol, cum mintea nim\u0103ruie,
\ns\u0103 taci de-ad\u00e2nc ce-apurure te scurm\u0103!… <\/p>\n


\nDiana VRABIE<\/strong>
\n\"\"

MICUL PRIN\u0162: O MITOLOGIE A PARADISULUI PIERDUT<\/strong><\/p>\n

\u201eDe unde sunt? Sunt din copil\u0103ria mea.
\nSunt din copil\u0103ria mea la fel cum sunt dintr-o \u021bar\u0103\u201d.
\n(Antoine de Saint-Exup\u00e9ry)<\/em><\/p>\n

Metafor\u0103 subtil\u0103 a ingenuit\u0103\u021bii umane, coloan\u0103 simbolic\u0103 a paradisului pierdut, Micul Prin\u021b, de Antoine de Saint-Exup\u00e9ry, ascunde \u00een pliurile esen\u021bei sale candoarea gesturilor primare, \u00een care ne-spusul sfideaz\u0103 rostirea, \u00een care zv\u00e2cnirile r\u0103v\u0103\u0219ite trimit dincolo cuvinte, iar mirarea sincer\u0103 devine motor al universului. Chintesen\u021ba sa se pl\u0103m\u0103de\u0219te din magie \u0219i vis, naivitate \u0219i joac\u0103, exuberan\u021b\u0103\u0219i dezinvoltur\u0103, convertite la v\u00e2rsta maturit\u0103\u021bii \u00eentr-o dramatic\u0103 nostalgie dup\u0103 paradisul pierdut.
\n\u00centre c\u0103r\u021bile lui Antoine de Saint-Exup\u00e9ry, a c\u0103ror tematic\u0103 e preponderent axat\u0103 pe semnifica\u021bia ac\u021biunii umane ca principal\u0103 coordonat\u0103 a existen\u021bei, Micul Prin\u021b trece drept o splendid\u0103 feerie de vacan\u021b\u0103. Autorul gliseaz\u0103 \u00een spa\u021biul v\u00e2rstei de aur, abandon\u00e2ndu-se fanteziei sale de copil mare. Sub o form\u0103 exterioar\u0103 aparent mai mult dec\u00e2t accesibil\u0103, plin\u0103 de candoare \u015fi delicate\u021be, Antoine de Saint-Exup\u00e9ry aspir\u0103 s\u0103 restabileasc\u0103 pentru oamenii acestui p\u0103m\u00e2nt vechile armonii \u0219i r\u00e2nduieli, a c\u0103ror pierdere a dus dup\u0103 sine dezechilibrul spiritual. Ei \u00ee\u0219i consum\u0103 destinele \u00eentr-o lume \u00een care \u201enimic nu e perfect\u201d, \u00eens\u0103 unde totul ar trebui s\u0103 ating\u0103 idealitatea, gra\u021bie resurselor imanente de perfectibilitate. Reg\u0103sirea c\u0103ii pierdute ce duce spre v\u00e2rsta copil\u0103riei, al c\u0103rei simbol este micul prin\u021b, ar putea fi una din modalit\u0103\u021bile de restabilire a armoniei umane.
\nCel pe care criticii l-au supranumit \u201epoet al ac\u0163iunii\u201d, \u201eprin\u0163\u201d sau \u201emagician\u201d, autorul celei mai minunate reveren\u021be f\u0103cute copil\u0103riei, Antoine de Saint-Exup\u00e9ry (1900-1944) z\u0103misle\u0219te un admirabil prototip al copil\u0103riei, un erou care p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 se \u00eenal\u021b\u0103 din ce \u00een ce mai sus spre soare pentru a se mistui \u00een v\u0103zduhul ingrat. Acesta este Micul Prin\u0163, \u201eaflat \u00een tranzit pe p\u0103m\u00e2ntul oamenilor\u201d \u015fi supranumit de Exup\u00e9ry \u00eensu\u015fi, \u201eun mic Mozart sortit mor\u021bii sau degrad\u0103rii\u201d.
\nPlec\u00e2nd de la dezideratul iubirii, ca esen\u021b\u0103 a omenescului, a d\u0103ruirii, a toleran\u021bei, a generozit\u0103\u021bii, scriitorul francez l\u0103rge\u0219te semnifica\u021biile acesteia, proiect\u00e2nd-o totodat\u0103 drept o negare a solitudinii, a \u00eeng\u00e2mf\u0103rii, a degrad\u0103rii morale. Abord\u00e2nd copil\u0103ria prin prisma iubirii pure, el reu\u0219e\u0219te \u201es\u0103 pun\u0103 \u00een plin\u0103 lumin\u0103 \u00een c\u0103r\u0163ile sale un adev\u0103r str\u0103vechi, dar pe care oamenii \u00eel uit\u0103 adesea: valoarea vie\u021bii efemere se manifest\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt prin flori, z\u00e2mbete \u0219i focuri aprinse \u00een noapte, uneori la mari dep\u0103rt\u0103ri unele de altele. Sensul ac\u021biunii omului este de a lupta pentru ca focul s\u0103 nu se sting\u0103, pentru ca florile s\u0103 nu fie n\u0103p\u0103dite de buruieni, pentru ca micul copil ce ar putea deveni \u00eentr-o zi un nou Mozart s\u0103 nu fie asasinat\u201d (Irina Eliade).
\nDac\u0103 scrierile sale \u201egrave\u201d, Curierul de Sud, Zbor de noapte, P\u0103m\u00e2ntul oamenilor, Pilot de r\u0103zboi ni se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 ca figuri metonimice ale abnega\u021biei, curajului, umanismului, atunci Micul Prin\u0163 constituie o parabol\u0103, care \u00ee\u015fi propune o ini\u021biere \u00een cunoa\u0219tere, prin relevarea tainic\u0103 a adev\u0103rurilor esen\u021biale, devenind, \u00een consecin\u021b\u0103, o metafizic\u0103 plin\u0103 de inocen\u021b\u0103. \u00centoarcerea spre v\u00e2rsta celor mai temerare visuri nu trebuie pri\u00acvit\u0103 ca un refuz al cunoa\u0219terii prezentului, ci ca un reazem moral \u00een momentele de cump\u0103n\u0103. Dedica\u0163ia lui ,,Leon Werth pe c\u00e2nd era b\u0103ie\u0163el\u201d \u2013 ca \u015fi cele XXVII de capitole, ingenios ilustrate prin desenele autorului, eviden\u021biaz\u0103 o c\u0103\u00acl\u0103torie mai pu\u0163in obi\u015fnuit\u0103 spre propria-i con\u015ftiin\u0163\u0103. \u00centreaga desf\u0103\u0219urare epic\u0103 devine astfel un inedit \u201eitinerar spiritual\u201d, dup\u0103 parcurgerea c\u0103ruia micul cititor are prilejul s\u0103 reflecteze asupra unor valori morale f\u0103r\u0103 de care plenitudinea personalit\u0103\u021bii umane nu poate fi conceput\u0103.
\nF\u0103r\u0103 a fi o povestire preten\u021bioas\u0103, Micul Prin\u0163 se preteaz\u0103 lecturii at\u00e2t ca pur\u0103 fabula\u021bie cu alur\u0103 de basm modern, ca nara\u021biune \u015ftiin\u0163ifico-fantastic\u0103, ca alegorie cu substrat moralizator, c\u00e2t, \u015fimai ales, ca medita\u021bie profund\u0103, \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een haina poemului \u00een proz\u0103.
\nA\u0219a cum ne m\u0103rturise\u0219te Antoine de Saint-Exup\u00e9ry, romanul are un miez autobiografic: accidentul de avion din de\u0219ertul Saharei, \u00een care scriitorul, pilot \u00een al doilea r\u0103zboi mondial, r\u0103mas sin\u00acgur, are timp s\u0103 mediteze cu profunzime asupra sensului existen\u021bei umane, \u00een general, \u015fi asupra propriei vie\u021bi, \u00een particular. \u00cen acest scop, el proiecteaz\u0103 o f\u0103ptur\u0103 ireal\u0103, cu chip blond, descinz\u00e2nd parc\u0103 din lumea basmelor, prin intermediul c\u0103ruia realizeaz\u0103 sacra \u00eent\u00e2lnire cu copil\u0103ria. Investit cu nume specific lumii basmelor, Micul Prin\u021b r\u00e2de \u0219i nu r\u0103spunde c\u00e2nd e \u00eentrebat, dibuie tainele universului cu uneltele copil\u0103riei, dezleag\u0103 misterele la intersec\u021bia realului cu visul, a logicei imprevizibilului cu percep\u021bia ingenu\u0103, devenind un erou al c\u0103ut\u0103rii.
\nPovestirea prefigureaz\u0103 conflictul \u00eentre dou\u0103 lumi: lumea candid\u0103 \u0219i senin\u0103 a copil\u0103riei \u015fi lumea oamenilor mari, care au adormit copilul din ei. Amintirea copil\u0103riei fericite spre care omul matur se \u00eentoarce mereu, ca spre un liman paliativ, relev\u0103 incapacitatea adul\u021bilor de a \u00een\u0163elege lumea \u201ejocului, a boabei \u0219i a f\u0103r\u00e2mei\u201d. A\u0219a se face, spre exemplu, c\u0103 o p\u0103l\u0103rie nu e o p\u0103l\u0103rie, cum ar crede adul\u021bii, ci un \u0219arpe boa care a \u00eenghi\u021bit un elefant. \u00cen acest sens, Micul Prin\u0163 devine \u00eens\u0103\u015fi personificarea copil\u0103riei, a purit\u0103\u0163ii \u015fi a ingenuit\u0103\u0163ii v\u00e2rstei.
\nC\u0103l\u0103torind de pe o planet\u0103 pe alta, Micul Prin\u021b descoper\u0103 absurditatea unor realit\u0103\u021bi \u00een spatele c\u0103rora se ascunde un rege, cu atitudini \u015fi purt\u0103ri de monarh absolut, cu toate c\u0103 n-are nici un supus; un vanitos, pentru care oamenii nu exist\u0103 dec\u00e2t \u00een ipostaza de admiratori ai persoanei sale; un be\u0163iv, care bea \u201epentru c\u0103 \u00eei este ru\u015fine c\u0103 bea, condamnat astfel s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00eentr-un cerc vicios, lipsit de orice perspectiv\u0103 \u015fi speran\u0163\u0103\u201d etc. Planetele colindate de acest copil universal devin simboluri ale altor lumi, implic\u00e2nd at\u00e2t o realitate exterioar\u0103, cosmic\u0103, \u00een sensul comun al termenului, c\u00e2t mai ales, o realitate interioar\u0103, diferit\u0103 de la un individ la altul. \u00cen urma acestui traseu ini\u021biatic, corespunz\u0103tor unei profunde experien\u0163e de cunoa\u015ftere, Micul Prin\u021b descoper\u0103 via\u0163a cu valorile care \u00eei dau un sens, \u00eentr-o societate care \u015fi-a pierdut sim\u0163ul adev\u0103ratelor fundamente umane. Semnifica\u021bia simbolic\u0103 a c\u0103l\u0103toriei sale ini\u0163iatice se limpeze\u0219te. Actul de cunoa\u015ftere aduce o alt\u0103 \u00een\u0163elegere a lucrurilor, o alt\u0103 atitudine de asumare a propriului rol. Descoperirea acestor raporturi \u015fi explicarea lor st\u0103 sub semnul poeziei.
\n,,Dragul meu prieten,
\nEra cel de-al patruzeci \u015fi treilea apus de soare ratat din acea zi. Floarea pentru care m-am \u00eentors de pe planeta ta \u0163ipa c\u0103 stau toat\u0103 ziua cu burta la soare \u015fi nu sunt \u00een stare de nimic. Mai \u015fi tu\u015fea f\u0103r\u0103 s\u0103 fie r\u0103cit\u0103. Sup\u0103rat de mofturile ei am \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng. Oaia, cea pe care mi-ai desenat-o \u00eenchis\u0103 \u00een cu\u015fc\u0103, a \u00eenceput s\u0103 beh\u0103ie\u201d, deap\u0103n\u0103 povestea Micului prin\u0163, ce se adreseaz\u0103 autorului s\u0103u, \u00eentr-o cheie postmodern\u0103, Valeria Sitaru, \u00een unul din numerele \u201eLuceaf\u0103rului de diminea\u0163\u0103\u201d.
\nPrintr-o strategie pirandellian\u0103, \u00een care impoviza\u0163ia naratorial\u0103 permite h\u0103l\u0103duirea personajului prin pliurile scriiturii, cer\u00e2ndu-i socoteasl\u0103 autorului, imagin\u0103m ast\u0103zi un Mic Prin\u0163 modern, care ne ajut\u0103 s\u0103 vis\u0103m, men\u0163in\u00e2ndu-ne \u00eentr-un perimetru al imagina\u0163iei debordante, unde oile plutesc pe crengile pline de fructe, din scoar\u0163a baobailor \u0163\u0103\u015fne\u015fte apa, florile s\u00eent mofturoase, iar vulpea consiliaz\u0103. \u0218i toate aceste lucruri devin posibile pentru c\u0103 Micul Prin\u021b constituie spa\u021biul tuturor posibilit\u0103\u021bilor, al libert\u0103\u021bii ne\u00eengr\u0103dite, al reveriei demiurgice. \u201eMicul Prin\u0163 e o poveste despre singur\u0103tate, prietenie \u015fi iubire \u2013 \u015fi, \u00eenainte de a fi o istorie fabuloas\u0103, despre c\u0103l\u0103torii printre stele \u015fi scobor\u00e2ri \u00een s\u0103lb\u0103ticie, e o poveste destul de sau foarte trist\u0103, e o metafor\u0103 plin\u0103 de poezie \u015fi de profunzime despre ce pierd adul\u021bii atunci c\u00e2nd p\u0103r\u0103sesc lumea copil\u0103riei\u201d (Iulia Popovici).
\nLirismul dens, savoarea descrierilor, farmecul sugestiilor, for\u021ba alegoriei \u0219i a simbolului, bog\u0103\u0163ia \u015fi varietatea lexi\u00accului, profunzimea medita\u021biei poetice fac din Micul Prin\u0163 o carte al c\u0103rei mesaj artistic explicit este dublat de o deosebit\u0103 \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 afectiv\u0103. Este cartea unui anumit moment din via\u0163a fiec\u0103rui copil, este un seduc\u0103tor prilej de reverbera\u021bii \u00een via\u021ba oric\u0103rui adult.\u201d<\/p>\n


\nMihaela MALEA STROE<\/strong>
\n\"\"

Poem la \u021b\u0103rm de mare<\/strong><\/p>\n

Iubite, c\u00e2t\u0103 tain\u0103-ncape
\n\u00cen glasul ghiocului, sub ape!
\nCe-ad\u00e2nc\u0103 tain\u0103 prins-a chip
\n\u00cen pa\u0219ii no\u0219tri pe nisip!
\nCe-mbr\u0103\u021bi\u0219\u0103ri de lumi pierdute
\n\u00cen pl\u00e2nsul s\u0103lciilor mute!
\nCe adorare \u0219i ce chin
\nSub geana cerului senin!<\/p>\n

Ce \u021b\u0103rm, iubite, interzis,
\nNe-arunc\u0103 s\u0103-not\u0103m \u00een vis?
\nCe nedesc\u0103tu\u0219ate ploi
\nSe r\u0103zvr\u0103tesc, blajin, \u00een noi?
\nCe noapte-n valuri, netihnit\u0103,
\nVa fi iubire m\u00e2ntuit\u0103?
\nCe \u021bip\u0103t alb, de pesc\u0103ru\u0219,
\nNe e vioar\u0103 \u0219i arcu\u0219?
\nSub care umbr\u0103 de alun
\nTu spui curat ce \u00eens\u0103mi spun?
\n\u00cen lamura c\u0103rei pove\u0219ti
\nEu sunt a\u0219a cum \u00eensu\u021bi e\u0219ti?<\/p>\n

\u00cencinge br\u00e2ul de lumin\u0103
\nPeste ve\u0219m\u00e2ntul meu de tin\u0103!
\nFii-mi ultim c\u0103pitan de vas
\nPe arca ce mi-a mai r\u0103mas!
\nFii-mi ultim matelot la prov\u0103,
\n\u00cen cartea mea \u2013 ultima slov\u0103!
\nD\u0103-mi timp liturgic s\u0103 iubesc
\n \u00cen tine duhul cel ceresc!<\/p>\n


\nFlorin DOCHIA<\/strong>
\n\"\"

Priveli\u015fti din fabrica de emo\u0163ii
\n(3) Literatura respinge privilegiile<\/strong><\/p>\n

Sunt destule voci care sus\u0163in c\u0103 literatura a avut \u015fi are leg\u0103turi str\u00e2nse cu emancip\u0103rile sociale de toate felurile. Este evident c\u0103, f\u0103r\u0103 a fi o condi\u0163ie necesar\u0103 \u015fi suficient\u0103, f\u0103r\u0103 a se \u00eenregistra efecte previzibile \u00een devenirea literaturii, artelor, \u00een general, coinciden\u0163a momentelor istorice sociale \u015fi politice cu schimb\u0103rile de paradigm\u0103 estetic\u0103 nu lipse\u015fte niciodat\u0103. Unul dintre cei care s-au aplecat asupra fenomenului este Jacques Ranci\u00e8re (1), participant dezbaterile de la \u201eAssises internationales du roman\u201d, Lyon, 2013, cu tema \u201eLiteratur\u0103 \u015fi democra\u0163ie\u201d. El se declar\u0103 \u00een favoarea recunoa\u015fterii unei leg\u0103turi intime \u00eentre democra\u0163ie, ca form\u0103 politic\u0103, \u015fi literatur\u0103, ca regat al cuv\u00e2ntului. Studiile sale asupra emancip\u0103rii muncitore\u015fti din secolul al XIX-lea i-au relevat faptul c\u0103 exist\u0103 o leg\u0103tur\u0103 \u00eentre revolta \u201eartizanilor\u201d \u015fi mi\u015fcarea tinerilor litera\u0163i. Cei dint\u00e2i \u00ee\u015fi cereau loc \u00een apropierea elitei creatoare, a pasiunilor romantice rezervate vis\u0103torilor, ceilal\u0163i se aplecau, \u00een literatur\u0103, spre problemele existen\u0163iale ale unor personaje precum Julien Sorel sau Eug\u00e9nie Grandet, asupra intereselor culturale ale \u201eplebei\u201d. \u00cen felul acesta, se democratizeaz\u0103 literatura! \u201eRevolu\u0163ia literar\u0103 a dat figuri literare exemplare acestei subversiuni a ierarhiei formelor de via\u0163\u0103 care a marcat emanciparea muncitoreasc\u0103 sau emanciparea femeilor, dar \u015fi acele mii de revolte existen\u0163iale pe care le evoc\u0103 Charlotte Bront\u00eb \u00een Jane Eyre.\u201d Este destul de posibil s\u0103 avem de-a face cu o fals\u0103 democratizare, pentru c\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 o afirme explicit, chiar Ranci\u00e8re ofer\u0103 exemplul Emmei Bovary, care reprezint\u0103 aspira\u0163ia milioanelor de femei de a tr\u0103i plenar ca individualitate, iar Flaubert transform\u0103 aceast\u0103 aspira\u0163ie \u00een contrariul ei, prezent\u00e2nd sentimentele Emmei ca o suit\u0103 de st\u0103ri impersonale. Aparent paradoxal, literatura va opune egalitatea micilor evenimente sensibile egalit\u0103\u0163ii politice a subiectelor. \u015ei-a p\u0103strat \u00eentotdeauna ceva din caracterul dictatorial \u00een ceea ce prive\u015fte \u00eenc\u0103rc\u0103tura de valoare, adesea aflat\u0103 \u00een contradic\u0163ie cu valoarea de circula\u0163ie. Concomiten\u0163a istoric\u0103 nu poate fi negat\u0103, nici circula\u0163ia ideilor \u00een con\u015ftiin\u0163a socio-cultural\u0103 a vremii. Aproape c\u0103 avem de-a face cu un loc comun. Exist\u0103 multiple exemple care s\u0103 argumenteze irepro\u015fabil influen\u0163a evenimentelor istorice, majore sau minore, asupra cursului, adesea sinuos, al mi\u015fc\u0103rilor literare. \u015ei nu e neap\u0103rat nevoie s\u0103 se abordeze problematica de pe fundamente politice marxiste, cum o face Ranci\u00e8re. C\u0103 intelectualii francezi au fost \u015fi sunt lega\u0163i, \u00een majoritatea lor, de mi\u015fc\u0103rile de st\u00e2nga, este, de asemenea, un loc comun. Dar asta nu face mai pu\u0163in interesante \u015fi mai pu\u0163in valabile interpret\u0103rile lor \u015fi veridicitatea analizelor implicite operelor artistice.
\nFilosoful francez arat\u0103 c\u0103 \u00eent\u00e2lnirea \u00eentre estetic\u0103 \u015fi politic\u0103 nu e contingent\u0103, ci \u00eenscris\u0103 chiar \u00een conceptul de politic\u0103. Conceptul de \u201edistribu\u0163ie a sensibilului\u201d e cel care stabile\u015fte orientarea. Se cuvine s\u0103 preciz\u0103m c\u0103, la data desf\u0103\u015fur\u0103rii colocviului, Jacques Ranci\u00e8re publicase deja un volum \u00een care revizita estetica, Aisth\u00e8sis (2) [\u201eo contra-istorie a cezurilor care dau ritm \u015fi form\u0103 modernit\u0103\u0163ii noastre\u201d \u2013 Daniel Bougnoux, Nonfiction], \u00een care define\u015fte trei regimuri de identificare a artei (care devenise o realitate autonom\u0103 abia din secolul al XVIII-lea, odat\u0103 cu Winckelmann, inventatorul \u201eistoriei artei\u201d \u015fi al no\u0163iunii de \u201eart\u0103\u201d \u00een \u00een\u0163elesul valabil \u015fi azi \u015fi cel care, odat\u0103 cu Pens\u00e9es sur l\u2019imitation (1755), pune bazele unei \u201eestetici\u201d \u2013 termenul fusese introdus \u00een limbajul filosofic de Alexander Gottlieb Baumgarten, \u00een finalul tratatului Meditationes philosophicae de nonnullis ad poema pertinentibus, 1735: \u201e\u015ftiin\u0163a cunoa\u015fterii sensibile\u201d). Conform lui Ranci\u00e8re, regimul etic cerceteaz\u0103 imaginile din punctul de vedere al originilor \u015fi al destina\u0163iilor; regimul poetic sau reprezentativ identific\u0103 artele din punctul de vedere al genurilor \u015fi al unei legit\u0103\u0163i determinate, cum ar fi aceea a imita\u0163iei; regimul estetic d\u0103 seama de dispari\u0163ia frontierelor \u00eentre ceea ce apar\u0163ine categoriilor artelor frumoase \u015fi ceea ce nu apar\u0163ine acestora, adic\u0103 despre pr\u0103bu\u015firea ierarhiilor \u015fi a genurilor. Estetica este un mod de a fi sensibil la singularitatea artei. Arta, sus\u0163ine Ranci\u00e8re, nu exist\u0103 dec\u00e2t ca frontier\u0103 instabil\u0103 ce trebuie ne\u00eencetat traversat\u0103. Arta, cu majuscul\u0103, extras\u0103 de sub ap\u0103sarea tradi\u0163ional\u0103 a imita\u0163iei, exist\u0103, de fapt, ca lume aparte, \u00een care intr\u0103 cine vrea \u015fi cu ce vrea, at\u00e2ta vreme c\u00e2t estetica permite teatru f\u0103r\u0103 ac\u0163iune, roman despre nimic, emergen\u0163a suprafe\u0163ei plastice a sculpturii. Fiecare imagine desprins\u0103 din istoria artei moderne ne arat\u0103 \u201eg\u00e2ndirea ocupat\u0103 s\u0103 construiasc\u0103 leg\u0103turi care s\u0103 uneasc\u0103 percep\u0163iile, afectele, expresiile \u015fi ideile, pentru a constitui comunitatea sensibil\u0103, pe care aceste leg\u0103turi au \u0163esut-o, \u015fi comunitatea intelectual\u0103, care face \u0163es\u0103tura imaginabil\u0103.\u201d (3) Modernitatea nu e nimic altceva dec\u00e2t acest moment de indeterminare care dinamiteaz\u0103 istoria artei, stabilit c\u00e2ndva de precursorul Johann Joachim Winckelmann (Geschichte der Kunst des Alterthums \u2013 Istoria Artei Antice, 1764)): \u201eo epoc\u0103 \u00een care arti\u015ftii se ocup\u0103 s\u0103 elibereze puterile sensibile ascunse \u00een inexpresivitate, indiferen\u0163\u0103 sau imobilitate, s\u0103 compun\u0103 mi\u015fc\u0103rile contrariante ale corpurilor dans\u00e2nd, dar \u015fi ale frazei, ale planului sau ale tu\u015fei colorate care opresc istoria povestind-o, suspend\u0103 sensul f\u0103c\u00e2ndu-l s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 sau s\u0103 sustrag\u0103 \u00eens\u0103\u015fi figura care l-a desemnat.\u201d
\n\u00cen ceea ce prive\u015fte \u201efabrica de emo\u0163ii\u201d, romanul, filosoful francez are interpret\u0103ri dintre cele mai neortodoxe. \u00cen viziunea sa, romanul modern s-a n\u0103scut spre a oferi un fel de rezonan\u0163\u0103 infinit\u0103 st\u0103rilor suflete\u015fti ale celor despre care, \u00een grab\u0103, nu ne puneam problema c\u0103\u2026 ar avea suflet. \u201eExist\u0103, pe de o parte, o mi\u015fcare de includere constant\u0103 \u00een lumea artei, literaturii, a ceea ce \u00eenainte era exclus, cotidianul, mizerabilul, lumea s\u0103racilor. Pe de alt\u0103 parte, regimul estetic este traversat de ruptura de modelul ac\u0163iunii, de omul de ac\u0163iune. Logica reprezentativ\u0103 (v. Kant, Critica facult\u0103\u0163ii de judecare – n. m. F. D.) era fondat\u0103 pe principiul aristotelic conform c\u0103ruia un poem e ac\u0163iune, e o \u00eenl\u0103n\u0163uire de evenimente cu un rost anume, este construc\u0163ie a unei intrigi fic\u0163ionale. E un principiu ierarhic, pentru c\u0103, se \u015ftie, exist\u0103 dou\u0103 feluri de via\u0163\u0103: sunt oameni care urmeaz\u0103 un scop \u015fi, prin urmare, intr\u0103 \u00een logica unui angajament; sunt oameni care tr\u0103iesc de la o zi la alta \u015fi care particip\u0103 la via\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 un anume rost. Aceast\u0103 diviziune sus\u0163ine \u00eentreg regimul reprezentativ.\u201d (4) Odat\u0103 cu apari\u0163ia romanului modern \u015fi detronarea romanului cavaleresc – legat\u0103, desigur, \u015fi de r\u0103sp\u00e2ndirea \u201e\u015ftiin\u0163ei de carte\u201d -, observ\u0103, pe bun\u0103 dreptate, Jacques Ranci\u00e8re (s\u0103rind peste momente semnificative istoric \u2013 Don Quijote, Robinson Crusoe, Suferin\u0163ele t\u00e2n\u0103rului Werther, Misterele castelului Udolpho, M\u00e2ndrie \u015fi prejudecat\u0103\u2026), cea de-a doua categorie intr\u0103 \u00een aten\u0163ia literaturii. Ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu regimul estetic? Promovarea unei asemenea serii de st\u0103ri \u0163ine s\u0103 nege chiar bariera dintre ac\u0163iune \u015fi pasivitate. Reveria rousseauist\u0103 este preluat\u0103 de Stendhal, al c\u0103rui Julien Sorel \u00ee\u015fi spune c\u0103 adev\u0103rata fericire a s\u0103racului este de a nu face nimic, de a visa. Ranci\u00e8re vede aceast\u0103 idee a jocului gratuit travers\u00e2nd epocile, de la Kant sau Schiller, p\u00e2n\u0103 la Charlie Chaplin, care \u00eentruchipeaz\u0103 \u00een film eroul asupra c\u0103ruia evenimentele se revars\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eencetare, \u00een afara oric\u0103rei logici cauzale tradi\u0163ionale. (Dup\u0103 opinia noastr\u0103, nimic nu e joc gratuit aici, dar vom urma calea sugerat\u0103 de filosof.) Nu se mai pune problema veridicit\u0103\u0163ii, a verosimilit\u0103\u0163ii. Acest paradox din centrul regimului estetic al artei este \u015fi \u00een centrul problematicii emancip\u0103rii populare. \u00cen fond, \u201eruptura nu este victoria asupra inamicului, ci a \u00eenceta s\u0103 tr\u0103ie\u015fti \u00een lumea pe care inamicul \u0163i-a construit-o\u201d (5). Aceast\u0103 tem\u0103, \u201ea nu face nimic\u201d, va ajunge \u00een aten\u0163ia Artei atunci c\u00e2nd aceasta va face saltul de la regimul ac\u0163iunii \u015fi al expresiei \u015fi se va concentra asupra momentelor \u00een care nu se petrece nimic. Filosoful observ\u0103 o coresponden\u0163\u0103 \u00eentre modul de promovare a indiferen\u0163ei, a indeterminatului \u00een art\u0103 \u015fi o mi\u015fcare de emancipare popular\u0103 \u00een centrul c\u0103reia afl\u0103m, de multe ori, cucerirea agrementului (loisir) \u015fi intrarea \u00eentr-un univers care nu este numai un simplu repaus \u00eentre dou\u0103 zile de munc\u0103. \u00cen secolul al XIX-lea, arma preferat\u0103 a muncitorilor era greva, iar mitul cel mare: greva general\u0103 – insurec\u0163ie popular\u0103 prin excelen\u0163\u0103. Iat\u0103 universul visat, \u00een care \u201enu se face nimic\u201d!
\nRegimul estetic al artei se opune regimului reprezentativ, pentru a releva c\u0103 \u201evoin\u0163a se epuizeaz\u0103 pentru ceea ce ea crede a fi scopurile sale \u015fi care nu este, \u00een realitate, dec\u00e2t mersul obstinat al unei vie\u0163i care nu vrea nimic.\u201d Arta nu mai imit\u0103 (mimesis) natura psihic\u0103 sau pasiunile umane. De acum \u00eenainte, ea se ata\u015feaz\u0103 puterii proprii a lucrurilor sau a limbajului, \u201epura putere de a produce sau a de a se disipa \u00een produc\u0163ia sa\u201d. Niciodat\u0103 nu fost evident c\u0103 literatura ar g\u00e2ndi prin ea \u00eens\u0103\u015fi, nici chiar c\u00e2nd exprima idei, dar scrisul poate fi considerat o form\u0103 de g\u00e2ndire \u015fi nu doar expresia g\u00e2ndirii. Astfel \u00eenc\u00e2t, unele direc\u0163ii din filozofie au ie\u015fit dintre frontierele tradi\u0163ionale ale acesteia, nu numai pentru a descoperi noi obiecte de g\u00e2ndit, ci pentru a aduce \u00een aten\u0163ie alte \u015fi alte forme de ra\u0163ionare. A se vedea \u201eg\u00e2ndirea s\u0103lbatic\u0103\u201d a lui L\u00e9vi-Strauss sau g\u00e2ndirea investit\u0103 \u00een practica \u015fi institu\u0163iile sociale la Foucault. Exist\u0103 g\u00e2ndire filosofic\u0103 \u015fi \u00een forme care nu se socotesc astfel, dar care adopt\u0103 modalit\u0103\u0163i ce pot fi etichetate ca apar\u0163in\u00e2nd de g\u00e2ndirea filosofic\u0103. Este cazul literaturii, a c\u0103rei reflec\u0163ie transform\u0103 percep\u0163ia asupra lumii \u015fi asupra istoriei \u015fi face revolu\u0163ie dup\u0103 revolu\u0163ie, multe respinse tacit de g\u00e2nditorul francez, pentru c\u0103 se sprijin\u0103 cel mai adesea pe premise ale ideologiei burgheze ori ale artei pentru art\u0103 \u015fi nu sunt relevante din perspectiva accesului maselor, a utilit\u0103\u0163ii pentru \u201eeliberarea\u201d acestora. \u201eLiteratura este, pentru mine, \u015fi o manifestare a unei forme a limbajului \u015fi a g\u00e2ndirii care respinge privilegiile disciplinelor \u015fi speciali\u015ftilor\u201d- conclude Ranci\u00e8re. Dreapt\u0103 zicere, dar multele absen\u0163e din discursul s\u0103u critic nu-i avantajeaz\u0103 deloc presupusa profunzime a reflec\u0163iei, altfel util\u0103 pentru completarea unui tablou niciodat\u0103 definitivat.
\nEpoca artei reprezentative a fost pentru modernitate ceea ce limbajul articulat este pentru semiotica unei comunic\u0103ri care folose\u015fte toate resursele corpului. Iar modernitatea const\u0103 \u00een efortul de a tr\u0103i, de a ac\u0163iona sau de a crea \u00een direct. Jacques Ranci\u00e8re, pe c\u0103ile obi\u015fnuite conceptelor de inspira\u0163ie marxist\u0103 benign\u0103 \u2013 cu cele trei izvoare: dialectica (aici, plus Estetica!) lui Hegel, ideile socialist-utopice ale lui Saint-Simon, economia politic\u0103 a lui Adam Smith \u2013 trece cu pa\u015fi largi prin istoria artelor, iar aten\u0163ia sa se estompeaz\u0103 p\u00e2n\u0103 la absen\u0163\u0103 pe m\u0103sur\u0103 ce ar avea de \u00eenregistrat numeroasele mi\u015fc\u0103ri avangardiste, suprarealismul, expresionismul, absurdul, existen\u0163ialismul, anti-romanul, noul roman\u2026 \u00een cazul c\u0103rora rolul (\u015fi folosul) proletariatului este dificil de demonstrat.<\/p>\n

*
\n\u00centr-un Dialog cu Marcelin Pleynet, la France Culture, pe 24 aprilie 1973, Philippe Sollers privea cu aten\u0163ia-i re-cunoscut\u0103 \u201eavangarda de azi\u201d. Despre roman, el crede c\u0103 se prezint\u0103 ca una dintre provoc\u0103rile simptomatice ale crizei din avangarda literar\u0103. \u00cen trecut, \u201eam putea spune c\u0103 rolul de criz\u0103, de motor, de revela\u0163ie a problemelor ideologice apar\u0163inea mai degrab\u0103 poeziei. Romanul s-a trezit brusc atins de o criz\u0103 intern\u0103, probabil reflect\u00e2nd o seam\u0103 de crize sociale precise, \u015fi putem spune c\u0103 romanul clasic, \u00een forma cea mai complet\u0103, literalmente, a ideologiei burgheze, r\u0103m\u00e2ne \u00eenc\u0103, \u00eentr-un fel, o enigm\u0103 pentru ideologia \u00eens\u0103\u015fi. Nu avem dec\u00e2t s\u0103 vedem azi cum un scriitor ca Sartre este obligat s\u0103 pun\u0103 din nou aceea\u015fi problem\u0103 a lui Flaubert, pentru a ne da seama p\u00e2n\u0103 la ce punct aceast\u0103 \u00eencheiere a romanului clasic r\u0103m\u00e2ne enigmatic\u0103.\u201d Ultima \u201ebucl\u0103\u201d a acestei \u00eencheieri flaubertiene, burgheze a romanului, m\u0103car \u00een literatura francez\u0103, \u00een acela\u015fi timp sintactic\u0103, semantic\u0103 \u015fi ideologic\u0103, pare a fi Marcel Proust. Limbajul poetic al secolului al XIX-lea era deja demantelat de \u201erevolu\u0163ia celor \u015fapte\u201d: Lautr\u00e9amont, Mallarm\u00e9, Rimbaud, Corbi\u00e8re, Cros, Nouveau, Laforgue (6). Era r\u00e2ndul romanului burghez, unitar sintactic, semantic, narativ, structural, garantat ideologic, s\u0103-\u015fi extenueze tot mai mult forma totalizatoare. \u201eO societate nu se poate lipsi de romanesc, este obligat\u0103 s\u0103-l produc\u0103; sub form\u0103 de c\u0103r\u0163i, sub form\u0103 de radio sau de televiziune, ea este obligat\u0103 s\u0103 aib\u0103 nara\u0163iune \u015fi s\u0103 se povesteasc\u0103, cum se produce \u015fi se re-produce. \u00cemi pare deci c\u0103 acea criz\u0103 a limbajului poetic care o preced\u0103 pe cea a romanului este mult mai fragil\u0103 \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, poate mai pu\u0163in subversiv\u0103 \u00een consecin\u0163ele sale, \u00een faptul c\u0103 str\u0103lucirea limbajului poetic a ajuns ceva sec\u0103tuit la nivelul criticii sociale, istorice sau filosofice, \u00een timp ce, din contr\u0103, criza romanului, mai ales dup\u0103 1920, a antrenat\u2026 discu\u0163ii interminabile.\u201d Adev\u0103rat, dar nu \u00een Fran\u0163a, unde avangarda a devenit suficient\u0103 sie\u015fi, s-a situat pe pozi\u0163iile respingerii totale, astfel c\u0103 experien\u0163e de tipul Kafka ori Joyce i-au cam r\u0103mas str\u0103ine. De la Proust la Camus nu s-au \u00eent\u00e2mplat foarte multe lucruri semnificative. Este perioada \u00een care romanul devine \u201ena\u0163ionalist\u201d \u015fi putem vorbi de romanul modern german, romanul modern italian, romanul modern francez sau romanul modern american, iar, mai t\u00e2rziu, sud-american. (Ah, \u015fi s\u0103 nu uit\u0103m de romanul modern rus, a c\u0103rui influen\u0163\u0103 ar merita o abordare larg\u0103, aparte, pentru ultima sut\u0103 de ani!) Sollers observ\u0103 decaden\u0163a indubitabil\u0103 a literaturii burgheze franceze, \u201ecare este, \u00een acela\u015fi timp, decaden\u0163a indubitabil\u0103 a capitalismului \u015fi imperialismului francez \u015fi reculul s\u0103u ca un capitalism na\u0163ional pe toate fronturile\u201d, f\u0103r\u0103 a putea cumva s\u0103 submineze codul retoric \u015fi narativ burghez. Criza atinge prea pu\u0163in func\u0163ia romanesc\u0103, zbaterea numit\u0103 Noul roman fiind o palid\u0103 repetare a experien\u0163elor dep\u0103\u015fite deja de alte limbi \u015fi \u00een alte \u0163\u0103ri.
\nSollers ia \u00een aten\u0163ie, separat, \u015fi subliniaz\u0103 importan\u0163a lui Joyce, cu Ulisse (1921) \u015fi Finnegans Wake (1939), deci ap\u0103rute, semnificativ, dup\u0103 prima conflagra\u0163ie mondial\u0103, respectiv, \u00eenaintea celei de-a doua. Suprarealismul blocheaz\u0103, \u00een opinia lui Sollers, oblitereaz\u0103, cenzureaz\u0103 interven\u0163ia joycean\u0103. \u201eRaporturile suprarealismului cu Joyce sunt, de asemenea, de cel mai mare interes pentru o analiz\u0103, prin maniera \u00een care suprarealismul pune scrierea automat\u0103 \u00een leg\u0103tur\u0103 cu tot ceea ce presupune transformarea practicii limbajului \u015fi prin raportul cu incon\u015ftientul freudian, care a lipsit profund din teoria suprarealist\u0103.\u201d Se \u015ftie c\u0103 Andr\u00e9 Breton a condamnat categoric, de nenum\u0103rate ori, limbajul lui Joyce, acuz\u00e2ndu-l de arbitrar, de re\u00eentoarcere la romanesc, ceea ce nu are nimic comun cu a\u015fteptata \u201ealchimie a limbajului\u201d, adic\u0103 fondul subteran spiritualist care a r\u0103mas cheia de baz\u0103 a suprarealismului, \u201efilosofia\u201d sa.
\nLa fel procedeaz\u0103 Sollers cu Faulkner \u015fi Beckett, al\u0163i experimentatori ai limbajului romanesc. Primul a transformat la modul cel mai bulversant categoriile romane\u015fti – cronologia, expunerea, nara\u0163iunea, locul subiectului \u00een discurs, \u00een povestire; se situeaz\u0103 evident \u015fi sub o constr\u00e2ngere religioas\u0103, care implic\u0103 o dimensiune metafizic\u0103. Beckett reprezint\u0103, la nivel ideologic, tot o transformare formal\u0103 \u2013 \u015fi nu de con\u0163inut – de sorginte profund metafizic\u0103. Ceea ce lipse\u015fte, constat\u0103 Sollers, \u00een romanul francez. Dialectica limbaj-ideologie rafineaz\u0103 f\u0103r\u0103 \u00eencetare formalizarea \u015fi formalitatea literaturii, chiar f\u0103r\u0103 a avea influen\u0163\u0103 direct\u0103 \u015fi semnificativ\u0103 asupra con\u0163inuturilor. Este vorba, \u00een\u0163elegem, de nevoia de adaptare, de urm\u0103rire a cerin\u0163elor publicului, a c\u0103rui aten\u0163ie era tot mai atras\u0103 de mijloacele de comunicare de mas\u0103 (radioul, televiziunea) \u015fi divertismentul lejer propus de acestea, foarte adesea form\u0103 golit\u0103 de con\u0163inut, simplu erza\u0163 poleit.
\nLa momentul \u00een care emitea opiniile, Sollers observ\u0103 c\u0103 forma romanesc\u0103 \u2013 produs\u0103 de burghezie, \u00eenc\u0103 larg dominant\u0103 \u2013 nu (poate) r\u0103spunde la trei provoc\u0103ri, fundamentale pentru realul de care se vrea legat\u0103: 1. nu \u0163ine cont de dezvoltarea \u015ftiin\u0163ific\u0103, exploziv\u0103 \u00een secolul al XX-lea; 2. nu poate r\u0103spunde la punerea \u00een cauz\u0103 a incon\u015ftientului, a raporturilor \u015fi constr\u00e2ngerilor de tip sexual din societate; 3. nu poate r\u0103spunde nici istoriei mondiale \u00een dezvoltare, noilor contradic\u0163ii care provoac\u0103 toate societ\u0103\u0163ile. \u015ei concluzia nu este restr\u00e2ns\u0103 numai la spa\u0163iul literaturii franceze. Academismul \u015fi retorismul, chiar \u00een sintax\u0103, este incapabil s\u0103 reflecteze apari\u0163ia noului \u00een fenomenele sociale. Limba literar\u0103 burghez\u0103 \u2013 cum o nume\u015fte Sollers \u2013 e saturat\u0103 \u015fi repetitiv\u0103, nepotrivit\u0103 creativit\u0103\u0163ii spontane specific\u0103 maselor (nota bene: suntem dup\u0103 Mai \u201968).<\/p>\n

*
\nCele dou\u0103 analize, par\u0163iale \u015fi subiective, desigur, dar cu at\u00e2t mai interesante, se completeaz\u0103 \u00eentr-un fel, una pe cealalt\u0103, \u015fi completeaz\u0103 un tablou altfel incomplet, chiar dac\u0103 \u00een permanent\u0103 constituire, pentru c\u0103 implic\u0103 (\u015fi explic\u0103) dimensiunea ideologic\u0103 a crea\u0163iei literare, rolul social \u015fi politic al romanului, care nu se mai retrage \u00een sfera cititorilor dintr-o elit\u0103 cultural\u0103 privilegiat\u0103, ci tinde s\u0103 cuprind\u0103 o tot mai mare parte a maselor, prin includerea interesului pentru problemele, interoga\u0163iile, frustr\u0103rile, sentimentele generale sau particulare \u00een discursul romanesc, \u00een substan\u0163a nara\u0163iunii, dar \u015fi prin propunerea unor abord\u0103ri formale diferite, revolu\u0163ionare, prin extinderea variantelor stilistice conving\u0103toare, atractive din cele mai diverse puncte de vedere, la concuren\u0163\u0103, subliniez din nou, cu tenta\u0163iile tot mai puternice ale mass-media audio-vizuale. De la Kafka, Joyce, Beckett, la sud-americanii real-maravilloso-ului \u015fi hipertextele lui Cortazar, trec\u00e2nd prin superbul e\u015fec la Noului roman sau prin minimalismul mizerabilist al englezilor din mi\u015fcarea newpuritans, romanul se \u00eennoie\u015fte continuu \u015fi nu cere nici un fel de privilegii. Tinde s\u0103 fie el \u00eensu\u015fi un privilegiu pentru consumul cotidian de divertisment \u015fi de cunoa\u015ftere indirect\u0103 a lumii. E o expansiune care risc\u0103 \u015fi dematerializarea, \u00eentruc\u00e2t este atacat \u00een constr\u00e2ngerile sale generice \u015fi, progresiv, golit de tot ceea ce nu este perceput ca fiind esen\u0163ial.
\n___________
\n(1) g\u00e2nditor francez de orientare marxist\u0103, elev al lui Louis Althusser, profesor emerit la Universit\u00e9 de Paris VIII (Saint-Denis); c\u0103r\u0163i \u00een limba rom\u00e2n\u0103: \u00cemp\u0103rt\u0103\u015firea sensibilului. Estetica \u015fi politica, 2012, Ura \u00eempotriva democra\u0163iei, 2012
\n(2) Aisth\u00e8sis. Sc\u00e8nes du r\u00e9gime esth\u00e9tique de l’art, 300 p., coll. La philosophie en effet, Galil\u00e9e, 2011 (dup\u0103 Le Partage du sensible, 2000 et Malaise dans l\u2019esth\u00e9tique, 2004)
\n(3) idem, pag. 12
\n(4) Eric Loret, \u00abLa rupture, c’est de cesser de vivre dans le monde de l’ennemi\u00bb, interview, L\u2019art de Jacques Ranci\u00e8re, Le cahier Livres de Lib\u00e9, 17 Novembre 2011
\n(5) idem
\n(6) Pierre Olivier Walzer, La R\u00e9volution des Sept (Lautr\u00e9amont, Mallarm\u00e9, Rimbaud, Corbi\u00e8re, Cros, Nouveau, Laforgue), Neuch\u00e2tel, La Baconni\u00e8re, 1970<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Petru SOLONARU V\u00e2sla\u0219 prin Clar… (Tetrad\u0103) Renun\u021b\u0103-ajuns \u00een criptica lumin\u0103 la sfe\u0219nicul ce-a sf\u00e2rtecat s-a\u021bin\u0103 al beznei drum de sufletu-\u021bi<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18227"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=18227"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18227\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18228,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18227\/revisions\/18228"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=18227"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=18227"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=18227"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}