{"id":18208,"date":"2022-05-31T12:37:07","date_gmt":"2022-05-31T09:37:07","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18208"},"modified":"2022-05-31T12:37:07","modified_gmt":"2022-05-31T09:37:07","slug":"spatii-culturale-nr-36-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18208","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 36 (2)"},"content":{"rendered":"

Doina CERNICA <\/strong>
\n\"\"

Urc\u00e2nd \u015fi cobor\u00e2nd la Zeus<\/strong>
\n\"\"

Urcam pe firul alb al \u015foselei prin nesf\u00e2r\u015fite p\u0103duri de m\u0103slini. Glasul lui Florin, tovar\u0103\u015ful nostru de drum de la Kourkounis Tours, deschidea cartea cu miturile \u015fi legendele Greciei Antice din copil\u0103rie, aduc\u00e2ndu-mi \u00een fa\u0163\u0103, dup\u0103 portretele lui Homer \u015fi Cronos, o scen\u0103 pe care nu m\u0103 s\u0103turam s\u0103 o cercetez. Reproducere a unui basorelief din secolul doi \u00ee. Hr., ea \u00eel \u00eenf\u0103\u0163i\u015fa pe Zeus prunc a\u015fezat pe o tulpin\u0103 de vi\u0163\u0103 de vie totuna cu bucla ancadramentului pietros al unei intr\u0103ri, sorbind din deschiz\u0103tura cornului ca dintr-o farfurie ad\u00e2nc\u0103, \u0163inut\u0103 de o nimf\u0103 bl\u00e2nd\u0103, laptele dulce al caprei Amaltheia, \u00een vreme ce \u00een spatele lui, \u00een prag, Pan, el \u00eensu\u015fi copil, c\u00e2nta cu foc din nai. Ocrotitoare, coroana vi\u0163ei de vie cuprindea la r\u00e2ndu-i un cuib cu pui\u015fori ciripitori spre care se \u00een\u0103l\u0163a t\u0103cut un \u015farpe, precum \u015fi o pas\u0103re care asculta vr\u0103jit\u0103 naiul. Nu \u015ftiu sigur dac\u0103 aceast\u0103 form\u0103 arboroas\u0103 mai exist\u0103 \u015fi ast\u0103zi sau dac\u0103 sc\u0103derea precipita\u0163iilor nu a dus \u015fi aici, ca \u00een Santorin, la cultivarea ei ,,\u00een co\u015f\u201d, cu partea lemnoas\u0103 \u00eenv\u00e2rtit\u0103 \u00eempletit, ca s\u0103 apere strugurii \u015fi de secet\u0103, \u015fi de v\u00e2nturi, \u00een schimb am aflat c\u0103 urma\u015fele Amaltheii \u00eempreun\u0103 cu ovinele insulei au fost chemate la judecat\u0103 pentru dezgolirea culmilor prin p\u0103\u015funat excesiv \u015fi condamnate la \u00eempu\u0163inare, astfel c\u0103 \u00een ultimii cinci ani num\u0103rul lor s-a redus programatic la o treime, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd doar 50-60 de mii.
\nMa\u015fina \u00eenainta, avionul, a\u015f fi putut spune privind \u00een jos serpentinele sub\u0163iri, ca un mosor de a\u0163\u0103 desf\u0103\u015furat \u00een volute str\u00e2nse pe coasta muntelui, Florin \u00ee\u015fi continua povestirea, cu Rhea \u00eens\u0103rcinat\u0103 fugind de Cronos, so\u0163ul care \u00eei \u00eenghi\u0163ise ceilal\u0163i nou n\u0103scu\u0163i de fric\u0103 s\u0103 nu creasc\u0103 \u015fi s\u0103-l detroneze, s\u0103 nu-i ia puterea cum el \u00eensu\u015fi i-o luase tat\u0103lui. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd o z\u0103ream cu coada ochiului plutind prin dreptul nostru cu aripi mari, ca ale morilor de v\u00e2nt. Morile de v\u00e2nt, peste zece mii, f\u0103cuser\u0103 celebru Platoul Lasithi spre care mergeam, p\u0103m\u00e2ntul fertil, gr\u0103dina insulei la 840 m \u00een\u0103l\u0163ime, \u00eenconjurat\u0103 de mun\u0163i \u015fi de satele lor. Acum mai mult obiectiv turistic \u015fi ruine, acestea nu se bucur\u0103 de interesul localnicilor nici dup\u0103 ce statul a oferit c\u00e2te 500 de euro pentru repunerea lor \u00een func\u0163iune: prefer\u0103 s\u0103-\u015fi ude culturile apel\u00e2nd la pompe cu motorin\u0103. Este una din pu\u0163inele unde am\u0103rui pe care le detectez \u00een informa\u0163iile pe care ni le d\u0103 despre Creta, de care giurgiuveanul Florin St\u0103ni\u015fteanu este \u00eendr\u0103gostit. O alta prive\u015fte drumul spre Ierapietra, cel mai sudic ora\u015f al Europei, tot \u00een lucru, mai exact ritmul lent \u00een care \u00eenainteaz\u0103, \u00eencet, \u00eencet, pe care o contracareaz\u0103 cu un z\u00e2mbitor ca s\u0103 tr\u0103ie\u015fti o sut\u0103 de ani \u015fi o risipe\u015fte cu descrierea pie\u0163elor volante care s\u0103pt\u0103m\u00e2nal blocheaz\u0103 \u015foseaua c\u00e2teva ore, f\u0103r\u0103 ca nimeni s\u0103 se supere, deoarece grecii consider\u0103 c\u0103 banii da\u0163i pe legume, fructe \u015fi cereale \u00een supermarketurile de tip Kaufland, Lidl pleac\u0103 din \u0163ar\u0103, cei da\u0163i aici, pentru produsele de pe platou, r\u0103m\u00e2n.
\nCobor\u00e2m la 900 m, soarele torid intensific\u0103 mireasma plantelor zonei, cu salvia, purificatoare a aerului, deasupra tuturor. Ma\u015fina r\u0103m\u00e2ne \u00een parcare, l\u00e2ng\u0103 un autocar care a adus excursioni\u015fti francezi \u015fi altele, puzderie, cu ru\u015fi, Florin, pe terasa tavernei plin\u0103 de turi\u015fti care prind curaj sau \u00ee\u015fi refac puterile cu pl\u0103cin\u0163ele cu miere \u015fi br\u00e2nz\u0103 \u015fi cu sucuri proaspete de portocal\u0103, noi, pentru Diktaion Antron, la intrarea \u00een situl arheologic, putem alege drumul mai anevoios, din dreapta, prin p\u0103dure, sau pe cel din st\u00e2nga, cu dale rare de piatr\u0103, \u00eens\u0103 mai u\u015for de parcurs, fie pe jos, fie, \u00een special pentru pl\u0103cerea copiilor, pe spinarea m\u0103g\u0103ru\u015fului.
\n\"\"


\nCornel UNGUREANU<\/strong>
\n\"\"

Simion Dima \u015fi ai s\u0103i<\/strong><\/p>\n

Ne e greu s\u0103 \u00een\u0163elegem transform\u0103rile scrisului rom\u00e2nesc din ultimii \u015faizeci de ani, dac\u0103 nu ne oprim cum se cuvine asupra culturii pe care \u201enoua societate\u201d, o cultiva cu at\u00e2ta insisten\u0163\u0103. Scriitorul apar\u0163inea noii aristocra\u0163ii. El d\u0103dea imagine artist\u0103 comandamentelor omului politic; el scria sau rescria istoria de care avea nevoie clasa politic\u0103. Ce putea visa un t\u00e2n\u0103r al anilor cincizeci care nu venea dintr-o familie cu trainice r\u0103d\u0103cini \u00een \u201ecealalt\u0103 lume\u201d, dec\u00e2t s\u0103 devin\u0103 scriitor? S\u0103 pun\u0103 \u00een valoare discursul celor de sus prin arta, prin talentul lui? (Alt cuv\u00e2nt magic: talentul). Simion Dima \u015fi so\u0163ia sa, Valentina Dima, nu erau \u00eenc\u0103, la \u00eenceputul anilor cincizeci, scriitori. Ei apar\u0163ineau unei genera\u0163ii literare care a tr\u0103it \u00eentr-un anume fel literatura: cu mare iubire. Erau jurnali\u015fti \u015fi, \u00een Banat, jurnali\u015fti de v\u00e2rf. Erau jurnali\u015fti, dar cu o participare vie, uneori intens\u0103, la via\u0163a cultural\u0103 a Banatului. Dup\u0103 anii bucure\u015fteni, cu stagii la reviste importante, Simion Dima va prelua, mai \u00eent\u00e2i, conducerea sectorului cultural al ziarului jude\u0163ean din Timi\u015foara, loc de seam\u0103 pentru publicistica tinerilor scriitori. Trecerea la proz\u0103 a celor doi e legat\u0103 de relaxarea vremurilor. Dar cu o fidelitate real\u0103 fa\u0163\u0103 de colegii lor care au tr\u0103it iluziile crea\u0163iei literare \u00een anii cincizeci, \u015faizeci. Putem s\u0103 credem, av\u00e2nd \u00een vedere num\u0103rul c\u0103r\u0163ilor care \u00eei vor ap\u0103rea \u00een anii optzeci, c\u0103 Simion Dima a abandonat \u00een sertare pagini de proz\u0103, versuri, exerci\u0163ii literare. C\u00e2nd la Timi\u015foara se \u00eenfiin\u0163eaz\u0103 editura Facla (la \u00eenceputul anilor \u015faptezeci), iar Simion Dima devine directorul editurii. Preocup\u0103rile mai vechi pentru istoria cultural\u0103, pentru valorile literare ale locului \u00eel leag\u0103 de \u201eclasicii\u201d Banatului cultural, pe care \u00eei editeaz\u0103 \u015fi reediteaz\u0103. Victor Vlad Delamarina, primul poet dialectal important al rom\u00e2nilor, e editat de Simion Dima, ca \u015fi paginile timi\u015forene ale lui Camil Petrescu. Dac\u0103 directorul editurii a intrat \u00een dispute cu scriitorii locului cu privire la selec\u0163ia apari\u0163iilor, apel\u00e2nd la personalit\u0103\u0163ile sigure ale istoriei culturale, prozatorul Simion Dima a \u015ftiut a transcrie \u00een prozele sale traseele sale de jurnalist. Pe multe pagini din povestirile volumului Urmele duc la Nera sau din romanul Mielul negru descoperim voin\u0163a de a se transcrie, de a a\u015feza \u00een roman amintirile sale din liceu sau din via\u0163a de gazetar. Scrie versuri pentru copii sau vii pagini de memorialistic\u0103. Fiica sa, poeta, eseista, Simona Grazia Dima i-a publicat dup\u0103 moarte poezii \u2013 numeroase. Vibra\u0163ia poeziilor arat\u0103 c\u0103 Simion Dima a scris mereu literatur\u0103, uneori chiar \u00eempreun\u0103 cu so\u0163ia, ale c\u0103rei c\u0103r\u0163i proprii ar merita aten\u0163ia noastr\u0103. Desigur, a \u00eenceput \u015fi ea cu un Anotimp de aur, reportaje, ca s\u0103 continue cu proze (St\u00e2nca tarpeian\u0103, 1975. \u00cen c\u0103utarea Penelopei, 1978), cu poezii pentru copii. Nu \u015ftiu dac\u0103 Simion \u015fi Valentina Dima, fixa\u0163i la Bucure\u015fti dup\u0103 1990, au mai publicat c\u0103r\u0163i. Nu \u015ftiu dac\u0103 poeziile lui Simion Dima au fost adunate \u00eentr-un volum. Ar putea fi o carte important\u0103 despre uzura unui scriitor naufragiat \u00eentr-un timp r\u0103u al scrisului. O carte despre \u00eensingurare, senectute, agonie \u015fi moarte. O concluzie privind un timp al scrisului.
\n Foarte vizibil\u0103 a devenit, \u00een Bucure\u015ftii succeselor optzeciste, Simona Grazia Dima, at\u00e2t ca poet, critic literar, eseist. Era vizibil\u0103 \u00eenc\u0103 din Timi\u015foara anii optzeci, \u015fef al cenaclurilor studen\u0163e\u015fti, lider real al momentului t\u00e2n\u0103r. N\u0103scut\u0103 \u00een 1958, debuteaz\u0103 \u00een Caietele debutan\u0163ilor ale Editurii Albatros (1980-1981), iar \u00een volum separat \u00een 1985, cu un titlu care \u00eei va defini scrisul: Ecua\u0163ie lini\u015ftit\u0103 (1985). Urm\u0103toarele c\u0103r\u0163i, Dimine\u0163ile g\u00e2ndului, Scara lui Iacob, Noaptea roman\u0103, Focul matematic, Confesor de tigri, Dreptul r\u0103nii de a r\u0103m\u00e2ne deschis\u0103 alc\u0103tuiesc o constela\u0163ie guvernat\u0103 de titlul primului volum. Luciditatea, uneori anagajant\u0103, devoratoare, a\u015faz\u0103 \u00een re\u0163ele simbolice temele genera\u0163iei, vizibile mai ales \u00een Scara lui Iacob. T\u00e2n\u0103ra poet\u0103, eseist\u0103, comparatist\u0103 Simona Grazia Dima nu mai scrie, totu\u015fi, conform decalogului optzecist. \u015ei nici matura, lucida sau hiperlucida autoare. \u00ce\u015fi tr\u0103ie\u015fte, \u00een versuri sau \u00een critic\u0103, ecua\u0163ia lini\u015ftit\u0103 a vie\u0163ii-\u00een-literatur\u0103. \u015ei a a scrisului. <\/p>\n


\nSimona-Grazia DIMA<\/strong>
\n\"\"

C\u00e2teva g\u00e2nduri despre ceea ce vrea
\n doar s\u0103 par\u0103<\/strong><\/p>\n

Sunt oameni care te pot \u00een\u015fela cumplit: par ni\u015fte intelectuali autentici, afirm\u00e2nd, implicit, c\u0103 totul a fost v\u0103zut, \u00een\u0163eles, decantat. Lejeri \u00een conversa\u0163ie, elegan\u0163i, ei acoper\u0103 totul cu spumoase replici, cu vederi de sus, panoramice. De departe, ei dispre\u0163uiesc o \u0163ar\u0103, o epoc\u0103, un curent literar, o personalitate politic\u0103, un director de banc\u0103, o vedet\u0103, un geniu. De aproape \u00eens\u0103, \u00eei vezi, c\u00e2nd \u00eei urm\u0103re\u015fti f\u0103r\u0103 s\u0103 te observe, prea prin\u015fi de ceea ce fac (moment \u00een care principiile nu mai conteaz\u0103), cum se ploconesc, pentru un m\u0103runt folos personal, \u00een fa\u0163a oricui care ar putea s\u0103-i ajute (a se citi \u201es\u0103 le fie de folos\u201d), de pild\u0103, o secretar\u0103 ignorant\u0103, care tr\u0103ie\u015fte cu ochii a\u0163inti\u0163i la OTV \u015fi tremur\u0103 din pricina vampirilor cu care crede, cum au \u00eenv\u0103\u0163at-o surse ieftine, c\u0103 se \u00eent\u00e2lne\u015fte zilnic pe strad\u0103; ei, bine, ei o flateaz\u0103 cum c\u0103 ar fi o \u00eemp\u0103r\u0103teas\u0103 a spiritului, de\u015fi pot r\u00e2de de ea, un picule\u0163, pe la spate, nu prea tare \u00eens\u0103, c\u0103ci ar putea auzi cineva \u015fi, de altfel, cine st\u0103 \u00een preajma \u015fefilor este deja sfin\u0163it; ori cum curteaz\u0103 un oarecine (dispre\u0163uindu-l, \u00een fond, numindu-l cer\u015fetor), c\u0103ruia nici nu se ostenesc s\u0103-i re\u0163in\u0103 numele, doar fiindc\u0103 le va furniza un alt avantaj meschin. Iat\u0103 valoarea at\u00e2tor \u201eautorit\u0103\u0163i\u201d, a at\u00e2tor \u201eoameni pl\u0103cu\u0163i\u201d, mondeni cunosc\u0103tori ai artei seduc\u0163iei sociale, de care ne ciocnim uneori zilnic. Suntem nevoi\u0163i s\u0103 le \u00eendur\u0103m prezen\u0163a \u00een via\u0163a noastr\u0103 cotidian\u0103. Dar de ce am suferi? Ce poate fi mai poetic dec\u00e2t \u00eendurarea t\u0103cut\u0103? Iat\u0103 ce spune o specialist\u0103 \u00een feng shui, contemporan\u0103 nou\u0103: \u201eObservarea vie\u0163ii nu necesit\u0103 o reac\u0163ie… Observatorul pasiv al vie\u0163ii \u00eenva\u0163\u0103 mai mult privind \u015fi contempl\u00e2nd dec\u00e2t particip\u00e2nd activ.\u201d (Lillian Too, Cartea de aur, Pro Editur\u0103 \u015fi Tipografie, 2005, p. 222).
\nDorin\u0163ele noastre, trombe de lav\u0103 incandescent\u0103, ne dau o indicibil\u0103 senza\u0163ie de grandoare \u015fi putere, purt\u00e2ndu-ne cu ele, p\u00e2n\u0103 ce suntem f\u0103cu\u0163i f\u0103r\u00e2me, complet nimici\u0163i. Nu avem nevoie de starea de exaltare conferit\u0103 de patimile noastre, de\u015fi societatea ne consider\u0103 puternici numai dac\u0103 ne ambal\u0103m, dac\u0103 expunem\/etal\u0103m emo\u0163ii r\u0103v\u0103\u015fitoare. Cei calmi sunt taxa\u0163i de slabi, naivi, indiferen\u0163i, neinteresan\u0163i. Ceea ce e vital \u00eens\u0103 este cu totul altceva dec\u00e2t lan\u0163ul \u015fi \u00eenl\u0103n\u0163uirea fenomenelor: r\u0103coarea spiritului, calmul ordonator prin care z\u0103rim lucrurile tr\u0103indu-\u015fi fiecare, cu demnitate, rangul propriu. S\u0103 mai spun c\u0103 pasiunea dezl\u0103n\u0163uit\u0103 mi se pare total apoetic\u0103? Tot ce se \u00eendreapt\u0103 spre exterior, vr\u00e2nd s\u0103 apuce, s\u0103 intimideze, s\u0103 posede nu are nimic de-a face cu poezia. Oare nu a spus Iisus Hristos c\u0103 \u00eemp\u0103r\u0103\u0163ia cerurilor e \u00een interiorul nostru, \u00een noi \u00een\u015fine? De ce separ\u0103m via\u0163a sf\u00e2nt\u0103 de aceea dus\u0103 \u00een lume? Nu exist\u0103 gard s\u0103 le separe, nici reguli aparte pentru fiecare dintre ele. \u015ei nici nu avem ce apuca, de\u0163inem totul \u00een sinea noastr\u0103, iar poezia e o form\u0103 de bog\u0103\u0163ie, de bel\u015fug existen\u0163ial. Subiectul f\u0103r\u0103 obiect. Doar aparent cu obiect, transform\u00e2ndu-l pe acesta \u00een prezen\u0163\u0103 inofensiv\u0103, ce nu mai tenteaz\u0103. Pentru c\u0103 este posedat deja, pentru c\u0103 a devenit \u015fi el subiect, i-a fost redat\u0103 demnitatea. Avem totul. Asta ne \u00eenva\u0163\u0103 poezia. Implicit, egalitatea cu firea.
\nAvem nevoie de o \u00een\u0163elepciune care s\u0103 curg\u0103, s\u0103 nu separe lucrurile, s\u0103 nu delimiteze, s\u0103 treac\u0103, prin carnea lor lini\u015ftit\u0103, ca o und\u0103 de r\u0103coare. Iar aceasta poate fi poezia.
\nCeea ce vom c\u00e2\u015ftiga prin repeziciune vom pierde prin triste\u0163e.
\nS\u0103 nu condamn\u0103m, a\u015fadar, pe nimeni, s\u0103 nu ne speriem de nimic, s\u0103 nu refuz\u0103m existen\u0163a a ceva\/cuiva, sub cuv\u00e2nt c\u0103 e un lucru imposibil, incalificabil, de neadmis: o atitudine poetic\u0103, lipsit\u0103 de team\u0103; \u201ec\u0103ci El porunce\u015fte soarelui S\u0103u s\u0103 r\u0103sar\u0103 \u015fi peste cei r\u0103i, \u015fi peste cei buni, \u015fi d\u0103 ploaie \u015fi peste cei drep\u0163i, \u015fi peste cei nedrep\u0163i\u201d (Matei, 5, 45).
\n\u015ei, mai ales, s\u0103 nu ne pierdem discern\u0103m\u00e2ntul, \u00eenc\u00e2t s\u0103 uit\u0103m de noi: atunci c\u00e2nd omul jinduie\u015fte, \u00eentr-un acces de sl\u0103biciune \u015fi prostie, s\u0103 plac\u0103 lumii, el se afl\u0103 \u00een situa\u0163ia acelei so\u0163ii devotate din poveste, care, nemai\u015ftiind cum s\u0103-i g\u0103teasc\u0103 so\u0163ului m\u00e2nc\u0103ruri dintre cele mai alese, \u00een vreme ce el \u00eei repro\u015feaz\u0103 \u00eentruna c\u0103 nu atinge nivelul de m\u0103iestrie al primei so\u0163ii, descoper\u0103 la sf\u00e2r\u015fit, afum\u00e2nd din gre\u015feal\u0103 bucatele, c\u0103 asta reprezint\u0103 pentru el perfec\u0163iunea, cu asta fusese obi\u015fnuit \u00eenainte.
\nDe altfel, n-are niciun rost s\u0103 facem munte din ce e ap\u0103. Tot ce critic\u0103m se va schimba cur\u00e2nd, n-o s\u0103-l recunoa\u015ftem. Tot ce iubim se va schimba. Ne putem considera ferici\u0163i dac\u0103 o f\u0103r\u00e2m\u0103 din ceea ce am admirat d\u0103inuie. Ne va fi acesta un \u00eendemn spre a c\u0103uta, trec\u00e2nd prin poezie, ceea ce este etern.
\n\u00centrebi, omene\u015fte: \u201eCe s\u0103 fac dac\u0103 via\u0163a m-a dezam\u0103git?\u201d \u00ce\u0163i r\u0103spunzi singur: cufund\u0103-te \u015fi mai ad\u00e2nc \u00een ea, totu\u015fi deta\u015fat, a\u015fa cum \u00eenot\u0103torul \u00eenva\u0163\u0103 s\u0103 cunoasc\u0103 marea, pentru a o st\u0103p\u00e2ni.
\nNorocul e, adesea, semnul gra\u0163iei lumii acesteia \u015fi al dizgra\u0163iei celei de dincolo. Invers, nenorocul poate fi semn al dizgra\u0163iei lumii acesteia \u015fi al gra\u0163iei celei de dincolo. Aten\u0163ie deci! S\u0103 simpatiz\u0103m \u015fi s\u0103 protej\u0103m ghinioni\u015ftii, fii ai luminii, unii dintre ei poe\u0163i, care au f\u0103cut tot ce \u0163inea de ei, dar totu\u015fi, norocul nu le-a sur\u00e2s. S\u0103 distrugem mental (ca \u015fi c\u00e2nd am rupe i\u0163ele sferei c\u00e2l\u0163oase unde st\u0103 \u00eenchis Merlin, \u00eenchis de propria iubit\u0103, vr\u0103jitoarea Viviana, care a \u00eenv\u0103\u0163at de la el meserie doar spre a-l imobiliza pe veci; dar p\u0103catul tot al lui a fost, nu-\u015fi sim\u0163ea ridicolul \u2013 un ghiuj iub\u0103re\u0163, lipsit de orice haz) sau doar s\u0103 ignor\u0103m norocul \u2013 capcan\u0103 a fiilor lumii, \u0163esu\u0163i din aceea\u015fi substan\u0163\u0103 a am\u0103girii ca ea \u2013, neuit\u00e2nd c\u0103 momentele cele mai frumoase ale vie\u0163ii sunt acelea \u00een care lumea cealalt\u0103 coincide cu aceasta, iar contempla\u0163ia fericit\u0103 a unui noroc superior, pur, \u00eembl\u00e2nze\u015fte, \u00eencoroneaz\u0103 \u015fi pacific\u0103 spornica, regala h\u0103rnicie a nenorocului.
\nCalculul e al omului, spontaneitatea a divinit\u0103\u0163ii. S\u0103 fii spontan \u00een d\u0103ruire, ca \u015fi \u00een a\u015fteptare, ori \u00een fiecare gest umil. S\u0103 m\u0103n\u00e2nci poetic, de pild\u0103.
\n(Lumea \u00ee\u015fi \u00eenchipuie c\u0103, pentru a deveni un \u201eom mare\u201d, trebuie s\u0103 faci scamatorii complicate ca s\u0103 te coco\u0163i undeva foarte sus, de unde, devenit intangibil, s\u0103-\u0163i ar\u0103\u0163i superioritatea discre\u0163ionar\u0103. E greu de \u00een\u0163eles c\u0103 adev\u0103rata glorie \u015fi fericire sunt la \u00eendem\u00e2na tuturor, c\u0103 pentru ele nu e necesar\u0103 dec\u00e2t transparen\u0163a.)
\n\u00cen orice leg\u0103tur\u0103 poate s\u0103l\u0103\u015flui \u015fi o dezlegare. A\u015fa c\u0103 porunca: \u201eBucur\u0103-te!\u201d poate lua cea mai nea\u015fteptat\u0103 turnur\u0103, iar r\u0103nile pot genera o explozie de frumuse\u0163e \u2013 vindecarea devine atunci carte de \u00een\u0163elepciune, culme a vie\u0163ii, spre care omul tinde firesc, dus de \u00eens\u0103\u015fi m\u0103sura lucrurilor, de o delicat\u0103 lege universal\u0103 menit\u0103 \u00eemplinirii.
\nTot armoniz\u00e2nd puterile vie\u0163ii, se face sear\u0103. \u015ei totu\u015fi, s\u0103 nu ne cuprind\u0103 frica, nici sentimentul z\u0103d\u0103rniciei.
\nDar pentru mine nu exist\u0103 nimic mai delicios dec\u00e2t noaptea, cu somnul ei at\u00e2t de aproape de \u00een\u0163elepciunea noastr\u0103 intrinsec\u0103, \u015fi apa.
\nOmul e o misterioas\u0103 cetate inexpugnabil\u0103, pentru a c\u0103rei autocucerire nu exist\u0103 sf\u00e2r\u015fit sau, dac\u0103 exist\u0103, acela este pacea des\u0103v\u00e2r\u015fit\u0103, transcendental\u0103.
\nAdev\u0103rata reu\u015fit\u0103, chiar dac\u0103 pare a fi a unuia singur, e, \u00een esen\u0163\u0103, o victorie prin care izb\u00e2ndesc \u015fi se confirm\u0103 to\u0163i oamenii.
\nDe\u015fi pentru fiecare om a tr\u0103i \u00eenseamn\u0103 altceva, liniile de for\u0163\u0103 paralele se vor \u00eent\u00e2lni undeva \u00een infinit.
\nExtraordinare acele clipe ale lecturii c\u00e2nd sim\u0163i c\u0103 acela care scrie n-o mai face ca un om, ci pare c\u0103 vezi la lucru \u00eens\u0103\u015fi Firea sau Cosmosul sau Dumnezeu scriindu-se de la sine, \u00een forme de exprimare manifestate doar ca reliefuri nude ale striurilor existen\u0163ei \u2013 vezi clar cum fiecare cuv\u00e2nt corespunde unui strat geologic care nu mai apar\u0163ine cuiva anume, ci tuturor. Iat\u0103 de ce marii \u00een\u0163elep\u0163i spun c\u0103, \u00een ultim\u0103 instan\u0163\u0103, nu exist\u0103 nimeni (nimeni care s\u0103-\u015fi poat\u0103 re\u0163ine sim\u0163ul individualit\u0103\u0163ii).
\nDe\u015fi aristocratic, cuv\u00e2ntul poetic nu este dispre\u0163uitor, nu este \u201eelitist\u201d, \u00een sensul folosit de mul\u0163i (mai tineri ori mai v\u00e2rstnici), exaspera\u0163i, pentru c\u0103 nu au suficient\u0103 cultur\u0103, nici r\u0103bdare pentru a-\u015fi pune marile \u00eentreb\u0103ri. Ve\u015fnic complexa\u0163i, ei \u00eenvinuiesc operele pe care nu le \u00een\u0163eleg. Elitismul de proast\u0103 factur\u0103, un dispre\u0163 ascuns fa\u0163\u0103 de semeni, exist\u0103 totu\u015fi, camuflat adesea \u00een cei mai mondeni \u015fi abili oameni; dar numai t\u0103cuta prezen\u0163\u0103 divin\u0103 \u015ftie acestea, cunoa\u015fte m\u0103sura p\u0103catului fiec\u0103ruia, ca \u015fi a tuturor lucrurilor ascunse: ea cheam\u0103 spre a transforma, nu consider\u0103 nimic static \u015fi predeterminat ori apt s\u0103 i se pun\u0103 o etichet\u0103.<\/p>\n


\nLauren\u0163iu BELIZAN<\/strong>
\n\"\"

pumnul \u00eencle\u015ftat al zilei<\/strong><\/p>\n

\u00ee\u021bi pui c\u0103\u0219tile
\nde parc\u0103 ceva ar putea \u00een\u0103bu\u0219i grea\u021ba
\ntoate atingerile las\u0103 semne –
\nalbii mar\u021biene secate<\/p>\n

\u00eentre vertebre ca \u00eentre pietre de moar\u0103
\ntimpul se preface \u00een pulbere
\nse lipe\u0219te pe t\u0103lpi de retin\u0103
\ns\u0103rutul contamineaz\u0103<\/p>\n

ura infinitezimal\u0103 \u00een doze transparente
\nte-ar putea trezi
\nanticorpii ar \u00eempleti cruste de iubire acolo<\/p>\n

firele c\u0103\u0219tilor s-ar muta \u00een p\u0103m\u00e2ntul de \u00eemprumut al orhideei
\ntu te-ai a\u0219eza \u00een genunchi \u0219i mi-ai s\u0103ruta v\u00e2rfurile degetelor
\ncu acel sentiment c\u0103 \u00ee\u021bi scap\u0103 ceva
\nsubstan\u021ba de contrast intr\u00e2nd \u00een capilare<\/p>\n

e\u0219ti un stent \u00een aorta fiec\u0103rei \u00eent\u00e2mpl\u0103ri
\nretragerea ar \u00eensemna o complicitate cu neantul
\ndin pumnul \u00eencle\u0219tat al zilei
\nse r\u0103stoarn\u0103 lucruri
\nle a\u0219ezi pe Marte
\n\u00eentr-un lego din care Dumnezeu a \u00eenghi\u021bit ultima pies\u0103<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Doina CERNICA Urc\u00e2nd \u015fi cobor\u00e2nd la Zeus Urcam pe firul alb al \u015foselei prin nesf\u00e2r\u015fite p\u0103duri de m\u0103slini. Glasul lui<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18208"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=18208"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18208\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18213,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18208\/revisions\/18213"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=18208"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=18208"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=18208"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}