{"id":18146,"date":"2022-05-25T10:12:06","date_gmt":"2022-05-25T07:12:06","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18146"},"modified":"2022-05-25T10:12:06","modified_gmt":"2022-05-25T07:12:06","slug":"spatii-culturale-nr-37-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18146","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 37 (10)"},"content":{"rendered":"

Ionel NECULA<\/strong>
\n\"\"

Victor Acioc\u00e2rl\u0103noaie, Amintiri din vreme de cium\u0103<\/strong>
\n\"\"

Confesiunile unui ortodox revoltat, adunate de Victor Acioc\u00e2rl\u0103noaie sub un titlu incitant \u015fi provocator, Dumnezeu a murit \u00een B\u0103r\u0103gan (Editura Junimea, Ia\u015fi, 2013), mi-a indus o surpriz\u0103 perplex\u0103, dar mi-a furnizat \u015fi mai multe pretexte de medita\u0163ie – despre om, despre societate, despre nevolniciile unei istorii bolnave, tiranice, activate de tipologii lombrosiene, virusate de pl\u0103cerea r\u0103ului \u015fi de idiosincrazii ideologice. Re\u0163inusem \u015fi eu, ca \u015fi autorul c\u0103r\u0163ii despre care \u00eemi propun s\u0103 vorbesc \u00een aceste r\u00e2nduri, versetul biblic s\u0103 nu dai, Doamne, omului c\u00e2t poate s\u0103 duc\u0103, dar n-am dus reflec\u0163ia mai departe \u015fi nu i-am dat sens interogativ. Chiar a\u015fa, c\u00e2t\u0103 suferin\u0163\u0103 poate suporta un om? Care este limita caznelor \u00eendurate, dincolo de care omul decade, \u00ee\u015fi pierde omenia, umanitatea, esen\u0163a \u015fi devine neom, adic\u0103 fiar\u0103, reptil\u0103, hultan.
\nCartea lui Victor Acioc\u00e2rl\u0103noaie ne convinge c\u0103 omul, cea mai firav\u0103 fiin\u0163\u0103 de pe p\u0103m\u00e2nt, are o capacitate de suferin\u0163\u0103 imens\u0103, nea\u015fteptat\u0103. Am citit at\u00e2tea c\u0103r\u0163i despre infernul Pite\u015fti, despre suferin\u0163ele \u00eendurate de cei afla\u0163i \u00een lag\u0103rele naziste, despre alte groz\u0103vii inventate de om pentru torturarea semenului, dar parc\u0103 nici una nu m-a consternat mai mult ca destinul familiei Acioc\u00e2rl\u0103noaie, a\u015fa cum sunt redate \u00een lucrarea mai sus amintit\u0103. Dup\u0103 lectura acestor confesiuni \u00eemi dau seama c\u0103 atunci c\u00e2nd vom caracteriza un om va trebui s\u0103 lu\u0103m \u00een calcul, pe l\u00e2ng\u0103 bun\u0103tate, inteligen\u0163\u0103, cumsec\u0103denie, credin\u0163\u0103 \u015fi \u00eensu\u015firile care configureaz\u0103 capacitatea lui afectiv\u0103, sentimental\u0103 sau de suferin\u0163\u0103, de chin, de \u00eendurare. C\u0103ci \u00een destinul ei, aceast\u0103 familie a cunoscut suferin\u0163a \u00een form\u0103 colosalizat\u0103, prototipal\u0103.
\nRezum\u0103m. Ac\u0163iunea \u00eencepe \u00een vechiul regim, cel de dinainte de instaurarea puterii comuniste. Pater familias, era poli\u0163ist \u2013 drept, harnic, familist \u015fi gospodar priceput \u00een toate, iar mama era o femeie vrednic\u0103, lupt\u0103toare, inteligent\u0103, (vorbea 6 limbi) \u015fi d\u0103ruit\u0103 vie\u0163ii de familie. Totul anun\u0163a o familie fericit\u0103, cu \u015fase copii \u015fi nimeni nu putea anticipa cascada nenorocirilor ce se vor abate asupra lor. \u00cenceputul dramei l-a constituit arestarea tat\u0103lui, \u015fi condamnarea lui ca fost poli\u0163ist al vechiului regim. Cum s\u0103 se descurce o mam\u0103 cu \u015fase copii, din care cel mai mare abia trecuse \u00een ciclul gimnazial? Situa\u0163ia era disperat\u0103, dar, se \u015ftie, o nenorocire nu vine niciodat\u0103 singur\u0103. F\u0103r\u0103 nici o explica\u0163ie prealabil\u0103, familia este ridicat\u0103, \u00eembarcat\u0103 \u00een trenuri speciale cu vagoane pentru transportul animalelor (bou-vagon) \u015fi transportat\u0103 \u00een B\u0103r\u0103gan, \u00een domiciliu obligatoriu. Treceau drept ni\u015fte du\u015fmani de clas\u0103 \u015fi privi\u0163i ca ni\u015fte odio\u015fi ai regimului comunist. Drumul lung \u015fi priva\u0163iunile de tot felul se asociau cu zvonistica sp\u0103imoas\u0103 a deport\u0103rii lor \u00een Siberia, pentru fabricile de s\u0103pun, \u015fi cu brutalitatea autorit\u0103\u0163ilor. Nu mai boscorodi \u015fi nu mai f\u0103 semne, boait\u0103 reac\u0163ionar\u0103, nici tu \u015fi nici puii t\u0103i de viper\u0103! Gata! \u015etim cine este tic\u0103losul de b\u0103rbatu-t\u0103u. O s\u0103 v\u0103 lichid\u0103m pe to\u0163i: \u015fi pe el \u015fi pe tine \u015fi pe n\u0103p\u00e2rcile tale, clar? Dac\u0103 ar fi dup\u0103 mine, v-a\u015f \u00eempu\u015fca pe to\u0163i acum. Acuma! Lep\u0103d\u0103turile dracului! Gata, s-a terminat! Dumnezeu a murit! A\u0163i \u00een\u0163eles? A murit, gata! N-are cine s\u0103 v\u0103 mai scoat\u0103 din c\u0103cat! (159-160).
\nDar chiar a murit? De-ar fi fost a\u015fa \u00eenseamn\u0103, cum remarcase \u015fi Dostoievski la vremea sa, c\u0103 totul e posibil. Inseamn\u0103 c\u0103-ntre oameni nu mai exist\u0103 lege, conven\u0163ie \u015fi reglement\u0103ri. \u00censeamn\u0103 c\u0103 \u00een comunitate atotst\u0103p\u00e2ne\u015fte legea junglei \u015fi dreptul celui mai tare, mai puternic. Orice turm\u0103, \u00een absen\u0163a p\u0103storului bun, se r\u0103t\u0103ce\u015fte, r\u0103m\u00e2ne de izbeli\u015fte, \u00een dev\u0103lm\u0103\u015fie \u015fi-n b\u0103taia tuturor v\u00e2nturilor. Ar fi fost un semn de nevolnicie ca Dumnezeu, care s-a n\u0103scut \u00een exil, s\u0103-\u015fi g\u0103seasc\u0103 ob\u015ftescul sf\u00e2r\u015fit \u00een c\u00e2mpia B\u0103r\u0103ganului, cum a\u015fa de senten\u0163ios hot\u0103r\u00e2se dolofanul slujba\u015f al puterii comuniste.
\n\u015ei totu\u015fi, titlul c\u0103r\u0163ii este de departe, deplin justificat. \u00centreaga ac\u0163iune este privit\u0103 cu ochii de copil ai autorului, care nu-\u015fi poate explica nep\u0103sarea divinului la toat\u0103 gama n\u0103pastelor \u00eencercate de o familie drept-credincioas\u0103 \u015fi cu fric\u0103 de Dumnezeu. Zici: mil\u0103 voiesc \u015fi nu jertf\u0103 (Matei 9,13) M\u0103 str\u0103duiesc s\u0103 \u00een\u0163eleg un lucru elementar: Care dintre cele dou\u0103 vocabule e emblematic\u0103 pentru Tine: mil\u0103 ori jertf\u0103? Dar cine-mi va l\u0103muri aceast\u0103 dilem\u0103 tulbur\u0103toare, c\u00e2nd dialogul meu se reduce de fapt la un monolog pe care-l expediez spre \u00eenaltul cerului av\u00e2nd ca destinatar o persoan\u0103 inventat\u0103, imaginar\u0103 \u015fi deci inexistent\u0103 (p.132).
\nCe s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 un copil din faptul c\u0103 toate strig\u0103tele lui c\u0103tre cer se irosesc \u00een v\u00e2nt \u015fi r\u0103m\u00e2n f\u0103r\u0103 r\u0103spuns? C\u0103 destinatarul nu d\u0103 nici un semn c-a primit mesajul s\u0103-\u015fi arate \u00eentr-un fel bun\u0103tatea, \u00eendurarea, m\u0103rinimia \u015fi iubirea de oameni? .
\nNe putem imagina disperarea acestei familii cu \u015fase copii minori, basculat\u0103 \u00eentr-un perimetru decupat din imensitatea B\u0103r\u0103ganului. B\u0103r\u0103ganul\u2026C\u00e2mpie \u00eentins\u0103, cu ploi pu\u0163ine, cu veri toride \u015fi ierni b\u00e2ntuite de crive\u0163e cumplite. Nu existau alternative. Trebuia s\u0103 supravie\u0163uim. Era un aspect edificator al luptei pentru existen\u0163\u0103 \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, al selec\u0163iei naturale: cei puternici supravie\u0163uiesc \u015fi merg mai departe, pe c\u00e2t\u0103 vreme cei slabi dispar. Vulpile au vizuini \u015fi p\u0103s\u0103rile cerului cuiburi. Fiul Omului n-are unde s\u0103-\u015fi plece capul (Matei8,20). Nici noi nu aveam unde s\u0103 ne punem capul. Ce era de f\u0103cut? Cui s\u0103 ne adres\u0103m? Cui s\u0103-i cerem ajutor? Lui Dumnezeu? Nu, Dumnezeu nu era acas\u0103 (p.166-167).
\nA fost rolul mamei s\u0103-\u015fi \u00eencurajeze copii \u015fi s\u0103-i mobilizeze pentru a-\u015fi \u00eenjgheba o minim\u0103 amenajare. N-a fost numai o mam\u0103 ca oricare, a fost chiar prototipul de mam\u0103 iubitoare \u015fi protectoare, care nu se pierde cu firea u\u015for \u015fi chiar \u00een cele mai \u00eentunecate condi\u0163ii g\u0103se\u015fte resursele necesare pentru a ie\u015fi la lumin\u0103. \u015ei mai avea, dincolo de calit\u0103\u0163ile amintite, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 fire\u015fti pentru orice mam\u0103, un sim\u0163 pedagogic auroral. \u015etia s\u0103 induc\u0103 bie\u0163ilor copii un optimism contagios, chiar \u015fi \u00een cele mai cumplite situa\u0163ii. Niciodat\u0103 obosit\u0103, niciodat\u0103 epuizat\u0103 de energie, niciodat\u0103 cuprins\u0103 de lehamite sau de lene \u015fi-a mobilizat pruncii, a \u00eemp\u0103r\u0163it sarcini precise, dup\u0103 v\u00e2rsta \u015fi puterea fiec\u0103ruia \u015fi s-au pus pe treab\u0103. Mai \u00eent\u00e2i au improvizat un grup sanitar, apoi au s\u0103pat un bordei unde s\u0103 se ad\u0103posteasc\u0103 noaptea. Nu erau singurii n\u0103p\u0103stui\u0163i. \u00cen aceea\u015fi situa\u0163ie disperat\u0103 se aflau familiile de nem\u0163i, aduse din Banat \u2013 toate prinse \u00een aceea\u015fi febr\u0103 urgent\u0103 de a-\u015fi amenaja o form\u0103 de locuire. Apoi s-au apucat, dup\u0103 modelul familiilor germane, s\u0103 fac\u0103 chirpicii necesari unei construc\u0163ii mai omene\u015fti.<\/p>\n

Alte secven\u0163e confesionale <\/strong>
\n\"\"

Era de a\u015fteptat ca autorul, dup\u0103 interesul ar\u0103tat fa\u0163\u0103 de primele sale confesiuni grupate sub un titlu mai mult dec\u00e2t incitant, Dumnezeu a murit \u00een B\u0103r\u0103gan, s\u0103 continue seria rememor\u0103rilor \u015fi s\u0103 dea na\u015ftere \u015fi altor alc\u0103tuiri livre\u015fti. Volumul Domiciliu obligatoriu (Editura Charmides, Bistri\u0163a, 2014) este, bine\u00een\u0163eles, o completare \u015fi o \u00eentregire a volumului anterior, dar altfel organizat \u015fi cu alte modalit\u0103\u0163i narative.
\nReg\u0103sim \u00een acest volum toate insanit\u0103\u0163ile vie\u0163ii desf\u0103\u015furate \u00een perimetrul circumscris domiciliului obligatoriu. Totul \u00eencremenise \u00eentr-o form\u0103 de primitivism n\u0103prasnic \u015fi nimic nu amintea de n\u0103scocirile omului modern \u00een probleme de confort \u015fi civiliza\u0163ie. Nimic din achizi\u0163iile lumii moderne nu se mai conserva \u00een Bumb\u0103carii B\u0103r\u0103ganului, unde totul \u00eencremenise \u00een condi\u0163ia omului preistoric. De altfel nici via\u0163a nu mai era via\u0163\u0103, ci un surogat, o caricatur\u0103, o parodie a grotelor primitive, unde istoria se rescria pornind de la punctul zero al evolu\u0163iei omene\u015fti.
\nPrima \u015fi cea mai important\u0103 problem\u0103 era aceea a lemnelor de foc pentru timpul iernii. \u00cen absen\u0163a p\u0103durilor care s\u0103 furnizeze lemnul trebuincios, sau a altei forme de combustibil, oamenii se adaptau condi\u0163iilor. Adunau tizic de pe miri\u015fte, \u00eel depozitau \u015fi-l foloseau \u00een timpul iernii. Ce era tizicul? Era b\u0103legarul uscat, l\u0103sat de \u015feptelul gostatului Pavel Tkacenco \u00een timpul p\u0103\u015funatului pe care oamenii \u00eel str\u00e2ngeau \u015fi-l foloseau drept combustibil pentru sobe. C\u0103utam pl\u0103cintele mai \u00eentregi, mai consistente \u015fi c\u00e2t mai uscate. Introduceam u\u015for lop\u0103\u0163ica sub materia vizat\u0103 \u015fi o \u00eentorceam pe cealalt\u0103 parte. Dac\u0103 era proasp\u0103t\u0103 \u015fi \u00eenc\u0103 molcu\u0163\u0103 o l\u0103sam a\u015fa, \u00een b\u0103taia soarelui arz\u0103tor, care absorbea \u015fi ultima molecul\u0103 de lichid \u00eenc\u0103 neevaporat. (\u2026) Cerin\u0163a era s\u0103 le aducem acas\u0103 \u00eentregi, pe c\u00e2t posibil. Asta era marea performan\u0163\u0103! (p.21).
\nAc\u0163iunea noului volum nu mai este ordonat\u0103 logic sau cronologic, ci dispus\u0103 \u00een secven\u0163e epice, ca-ntr-un puzzle dezmembrat \u00een fragmente componistice. Scene din timpul domiciliului obligatoriu alterneaz\u0103 cu \u00eent\u00e2mpl\u0103ri de dinainte de deportare, petrecute \u00een ultima localitate b\u0103n\u0103\u0163ean\u0103, unde familia se refugiase pentru a sc\u0103pa de ravagiile secetei ce b\u00e2ntuia \u00een Moldova.
\nPlin\u0103 de dramatism este secven\u0163a \u00een care descrie iarna cumplit\u0103 \u015fi ninsoarea at\u00e2t de abundent\u0103 c\u0103zut\u0103 peste c\u00e2mpia B\u0103r\u0103ganului, de nu se mai distingeau casele din troiene. Erau acoperite integral de z\u0103pad\u0103 \u015fi cei din interior nu aveau nici o posibilitate de a ie\u015fi din izolarea etan\u015f\u0103 \u00een care se afla. Cu u\u015file \u015fi ferestrele blocate de troiene, familia traversa o noapte groas\u0103 \u015fi continu\u0103, f\u0103r\u0103 nici un reper privind curgerea vremii \u015fi f\u0103r\u0103 nici o leg\u0103tur\u0103 cu lumea exterioar\u0103. Nu doar acoperi\u015ful, dar nici hornul casei nu se vedea din neaua c\u0103zut\u0103 cu nemiluita. Erau ca-ntr-un sicriu, ca-ntr-un cop\u00e2rjeu acoperit \u00eens\u0103 nu cu p\u0103m\u00e2nt, cum se obi\u015fnuie\u015fte cre\u015ftine\u015fte, ci cu un strat gros de z\u0103pad\u0103, f\u0103r\u0103 nici o speran\u0163\u0103 de a se elibera de sub carcasa alb\u0103 \u015fi rece \u00eenainte de venirea prim\u0103verii. Nu mai era drum, nu mai erau repere, era doar o plapum\u0103 alb\u0103 \u015fi groas\u0103 \u015fi troiene imense a\u015fezate strat peste strat, tasate sub for\u0163a criv\u0103\u0163ului. Ambele ferestre erau potopite de z\u0103pad\u0103 care se depozitase \u00een straturi succesive \u015fi inegale, b\u0103t\u0103torite de rafalele r\u0103zboinice ale unui criv\u0103\u0163 incon\u015ftient de culoare alb\u0103, rivaliz\u00e2nd \u00een r\u0103utate \u015fi demen\u0163\u0103 cu cel\u0103lalt criv\u0103\u0163 de extrac\u0163ie ro\u015fie-bol\u015fevic\u0103, ce teroriza s\u0103rmana \u0163ar\u0103 de aproape un deceniu. Concluzia se impunea de la sine: eram \u00eengropa\u0163i de vii sub n\u0103me\u0163i (p.53).
\nI-au deblocat p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 oamenii locului, care nu \u015fi-au abandonat omenia nici \u00een aceste condi\u0163ii-limit\u0103.
\nLa fel de dramatic este \u015fi episodul de c\u0103utare a mamei \u00eenvins\u0103 de un ger cumplit, \u00een drumul ei de \u00eentoarcere de la spital spre cas\u0103. V\u0103z\u00e2nd c\u0103 gerul nu sl\u0103be\u015fte \u015fi mama \u00eent\u00e2rzie, cei doi copii mai r\u0103s\u0103ri\u0163i au intuit perfect situa\u0163ia \u015fi-au plecat \u00een c\u0103utarea ei. C\u0103zut\u0103 \u00een genunchi se stingea \u00eencet, \u00eencet din lips\u0103 de aer \u015fi din cauza frigului. Criv\u0103\u0163ul o dobor\u00e2se \u015fi acum o prohodea \u00een limbajul s\u0103u t\u0103ios \u015fi glacial, acoperind-o cu un giulgiu protector de z\u0103pad\u0103 (p.41).
\nAu g\u0103sit-o c\u0103zut\u0103 \u00een n\u0103me\u0163i. A descoperit-o c\u00e2inele pe care-l luase \u00een recunoa\u015ftere. St\u0103tea \u00een aceea\u015fi pozi\u0163ie cu bra\u0163ele \u00eentinse \u015fi cu fruntea sprijinit\u0103 \u00een z\u0103pad\u0103. I-au \u00eendep\u0103rtat ghea\u0163a format\u0103 pe ochi \u015fi din nou i-au frecat tot obrazul cu z\u0103pad\u0103 pentru a o reanima. \u015ei-a revenit \u00eencetul cu \u00eencetul. I-au frecat bine m\u00e2inile cu z\u0103pad\u0103 lu\u00e2nd fiecare deget \u00een parte, pentru a \u00eendep\u0103rta riscul unei deger\u0103turi. Nici cel mai bun reflexo-terapeut ori masseur n-ar fi egalat modul \u00een care cei doi fra\u0163i ai mei se str\u0103duiau s\u0103 o aduc\u0103 pe mama \u00een stare de con\u015ftien\u0163\u0103. Poate nu erau tocmai pricepu\u0163i, dar iubirea \u015fi dragostea profund\u0103 fa\u0163\u0103 de mama, \u00eencrederea absolut\u0103 c\u0103 Dumnezeu \u00eei va ajuta \u00een demersul lor disperat, toate acestea se constituiau \u00eentr-un flux magnetic \u015fi emo\u0163ional continuu cu vizibile puteri miraculoase (p.45).
\nCe s\u0103 mai spun? Exist\u0103 \u00een aceast\u0103 carte multe secven\u0163e dramatice asupra c\u0103rora s-ar cuveni s\u0103 insist, dar oricum le-a\u015f rezuma, demersul meu n-ar putea concura cu textul c\u0103r\u0163ii, a\u015fa c\u0103 prefer s\u0103 recomand cititorilor lectura direct\u0103, nemijlocit\u0103. \u00cei asigur c\u0103 nu vor regreta \u015fi c\u0103 vor fi beneficiarii unei lecturi memorabile.
\n\u00cenc\u0103 ceva. Ambele ispr\u0103vi livre\u015fti semnate de Victor Acioc\u00e2rl\u0103noaie s-au bucurat de cronici elogioase semnate de personalit\u0103\u0163i bine a\u015fezate \u00een literatura rom\u00e2neasc\u0103 de azi. E de \u00een\u0163eles. Ceea ce face autorul nostru prin aceste dezv\u0103luiri confesive echivaleaz\u0103, din multe puncte de vedere, cu demersul narativ a lui Soljeni\u0163\u00e2n. Un demers \u00eent\u00e2rziat, dar necesar \u015fi bine venit. Lumea \u00eenc\u0103 nu este convins\u0103 c\u0103 stafia lui Marx \u015fi-a \u00eencetat colinda prin con\u015ftiin\u0163ele lumii europene. Chiar \u00een \u0163\u0103rile care l-au pus \u00een act, \u00een active practice \u015fi mai apoi l-au aruncat la tomberon, \u00eenc\u0103 exist\u0103 nostalgici, miz\u00e2nd pe clasa muncitoare, ca for\u0163\u0103 politic\u0103 \u00eenaintat\u0103 \u015fi singura \u00eendrept\u0103\u0163it\u0103 s\u0103 guverneze o societate. Se \u015ftie c\u0103 mentalitatea oamenilor se schimb\u0103 mai greu – disimulat sau f\u0103\u0163i\u015f persist\u0103 \u00eenc\u0103 mult\u0103 vreme \u015fi dup\u0103 ce \u015fi-a pierdut suportul ideologic.
\nDe asta zic, comunismul r\u0103m\u00e2ne \u00eenc\u0103 o nuc\u0103 greu de spart. L-am declarat criminal \u015fi ilegitim, dar ne amintim bine de t\u0103r\u0103boiul din Parlament \u015fi la fel de bine constat\u0103m c\u0103 o Lege a lustra\u0163iei a fost imposibil de adoptat. Democra\u0163ia este un lucru anevoios \u015fi fragil. At\u00e2t de fragil c\u0103 poate fi anulat\u0103 \u00een timp record \u015fi prin mijloace aparent legitime. Ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een vara anului 2012 ne d\u0103, sau trebuie s\u0103 ne dea, fiori reci pe \u015fira spin\u0103rii. Confesiunile d-lui Acioc\u00e2rl\u0103noaie, r\u0103spunde, printre altele \u015fi spiritului de veghe care nu trebuie \u00eenc\u0103 s\u0103 ne p\u0103r\u0103seasc\u0103.<\/p>\n


\nMitu S\u0102LCIANU<\/strong><\/p>\n

Cel care a fost \u201ela cununia cerului cu marea\u201d<\/strong><\/p>\n

Pentru a ne dovedi c\u0103 demersul s\u0103u poetic a fost tr\u0103it \u00een spa\u0163iu \u015fi timp, F.M. Ciocea precizeaz\u0103 ziua, luna \u015fi anul na\u015fterii fiec\u0103rei poezii din volumul Cartea secretelor (Editura Helis, Slobozia, 2014), la pu\u0163ine dintre ele este men\u0163ionat doar anul, cum foarte pu\u0163ine au titlu. Din n\u0103scare av\u00e2nd c\u0103deri \u00een starea de gra\u0163ie a poeziei, adic\u0103 talent, F.M. Ciocea \u015fi-a zis c\u0103, spre neuitare, e bine s\u0103 noteze, s\u0103 transcrie acele evenimente ale ie\u015firii din cotidian, c\u00e2nd se bucura c\u0103 era singur \u00een siguran\u0163a precar\u0103 sau nu a mediului ostil sau binef\u0103c\u0103tor. Pentru poet important e s\u0103 fie.
\n\"\"


\nTeo CABEL<\/strong>
\n\"\"

\u201e\u00centre dou\u0103 iubiri<\/em>\u201d de Cornel Diaconu<\/strong><\/p>\n

ECHILIBRUL FIIN\u021aEI UMANE<\/strong><\/p>\n

Iubirea \u00eentotdeauna este ardere \u0219i manifestare. Firea uman\u0103 opereaz\u0103, cu \u0219tiin\u021ba sau f\u0103r\u0103 \u0219tiin\u021ba taxonomiei, cu principii \u0219i concepte. Aceste c\u0103r\u0103mizi, principiile \u0219i conceptele, sunt a\u0219ezate \u00een mod ludic \u00een v\u00e2rstele fragede, apoi mai mult sau mai pu\u021bin con\u0219tient, odat\u0103 cu trecerea timpului. Artizanii acestei construc\u021bii sunt familia, mediul, societatea.
\nO a\u0219ezare ira\u021bional\u0103, superficial\u0103 a acestor c\u0103r\u0103mizi va declan\u0219a, mai devreme sau mai t\u00e2rziu, \u00een via\u021ba persoanei sau a personajului pr\u0103bu\u0219irea, surparea, dac\u0103 nu implozia. C\u00e2t de mult conteaz\u0103 energia ursitoarelor \u00eentr-o via\u021b\u0103 \u00een care mama este cea care te provoac\u0103 \u00een privin\u021ba felului de a-\u021bi pune problemele \u00een fa\u021b\u0103? Condi\u021bia este ca, \u00een acela\u0219i timp, s\u0103 le sesizezi importan\u021ba, prioritatea, s\u0103 con\u0219tientizezi urm\u0103rile, ca \u0219i consecin\u021be obligatorii de multe ori, s\u0103 ai certitudinea c\u0103 te zba\u021bi pentru a-\u021bi crea sentimentul de \u00eenving\u0103tor. Av\u00e2nd acestea \u00een rucsacul v\u00e2rstei \u00ee\u021bi vei g\u0103si mai lesne drumul \u00een via\u021b\u0103.
\n\u00centre dou\u0103 iubiri, romanul domnului Cornel Diaconu, recalibreaz\u0103 pentru vremurile actuale, \u00een contextul dihoniilor, r\u0103st\u0103lm\u0103cirilor \u0219i motiva\u021biilor egoiste, dialogul. Sentiment n\u0103scut de multe ori din pasiuni r\u0103scolitoare, iubirea, este echilibrat cu acea prezen\u021b\u0103 de spirit a valorii umane, a st\u0103p\u00e2nirii de sine.
\nTendin\u021ba de duplicitate nu se adevere\u0219te \u00een interiorul romanului. \u201e\u00centre\u201d nu este liantul \u00eendoielii, al nehot\u0103r\u00e2rii, al imoralit\u0103\u021bii, nici o plutire \u00een deriv\u0103. \u00cen gr\u0103dina vie\u021bii nu toate florile au parfum, doar unele, trandafirii, bun\u0103oar\u0103, au o prezen\u021b\u0103 anume, un fenotip caracteristic. Personajul principal, Radu, nume ales ca urma\u0219 al unui anume prototip de om, t\u00e2n\u0103rul locotenent, nu este m\u0103cinat de psihologia ap\u0103s\u0103toare \u0219i inefabil\u0103 \u00een care ardea odat\u0103 \u0218tefan Gheorghidiu; trec\u0103tor cumva pe l\u00e2ng\u0103 Dulce ca mierea e glon\u021bul patriei, al lui Petru Popescu, \u0219i nee\u0219u\u00e2nd niciodat\u0103 \u00eentr-o amintire despre Francesca.
\nRat\u00e2nd o iubire, ale c\u0103rui culise destinul i le ascunde mul\u021bi ani, fire romantic\u0103, \u00ee\u0219i valorific\u0103 totu\u0219i un alt filon al firii sale, poate izvor\u00e2nd ca \u0219i numele din energia locului natal, \u0219i se duce la \u0219coala de ofi\u021beri.
\nOrgoliul r\u0103nit, deziluzia, nu \u00eel \u00eempiedic\u0103 s\u0103-\u0219i descopere un poten\u021bial nevalorificat \u0219i neb\u0103nuit, un curaj, pe care nu \u0219i-l b\u0103nuia, c\u00e2nd observ\u0103 o fat\u0103 pl\u00e2ng\u00e2nd, \u00een gar\u0103\u2026 la Bra\u0219ov. \u00ce\u0219i \u00eenvinge timiditatea, neput\u00e2nd trece nep\u0103s\u0103tor pe l\u00e2ng\u0103 suferin\u021ba fetei, marcat\u0103 de pierderea trenului \u0219i de lipsa banilor pentru a se putea \u00eentoarce acas\u0103. \u00cei d\u0103 banii de drum, ocazie pentru a \u00eencepe o fascinant\u0103 poveste de dragoste: Radu \u0219i Silvia.
\nPrima parte a romanului, Castelul de nisip, e aparent anacronic\u0103 \u0219i discordant\u0103 cu desf\u0103\u0219urarea evenimentelor. Toat\u0103 via\u021ba omului poate deveni dintr-o dat\u0103 un castel de nisip care nu se d\u0103r\u00e2m\u0103 precum a celor doi purcelu\u0219i dintr-o cunoscut\u0103 poveste, ci \u00een instantaneul prezentului, ca un fulger.
\nIubirea celor doi trece proba timpului c\u00e2t el este \u00een \u0218coala militar\u0103. Consolele podului dintre cei doi se asambleaz\u0103 \u00eencet. Scrisorile lor sunt c\u0103r\u0103mizi bine zidite. C\u00e2nd se vor \u00eent\u00e2lni prima dat\u0103, deja edificiul iubirii lor este o cas\u0103 solid\u0103 a\u0219tept\u00e2nd doar s\u0103 fie deschis\u0103 \u0219i mobilat\u0103.
\nSilvia este fata nefericit\u0103 din cauza atmosferei din cas\u0103. Nu are lipsuri materiale, tat\u0103l medic, ci o acut\u0103 lips\u0103 de c\u0103ldur\u0103 p\u0103rinteasc\u0103 pe care a g\u0103sit-o, \u00eens\u0103, la bunici. Este nemul\u021bumit\u0103 de ce vede \u0219i simte; \u0219tie sigur c\u0103 nu va face a\u0219a \u00een via\u021b\u0103 \u015fi de aceea caut\u0103 \u0219i ofer\u0103 iubire, \u00een\u021belegere, armonie.
\nDialogul celor doi este un portativ al unei armonii rar \u00eent\u00e2lnite.
\nC\u00e2nd dialogul nu este prezent, cotidianul se alimenteaz\u0103 din izvorul limpede al amintirilor precum mersul la colindat, \u00eent\u00e2mpinarea mamei: Aici, acum, sub lacrima ostenit\u0103 din ochii mamei, copil\u0103ria mea se ascunde-n trecut.(pag. 22) sau realitatea dur\u0103 a primelor zile cazone: M\u0103 uit \u00een oglind\u0103. Pe suprafa\u021ba neted\u0103 \u0219i lucioas\u0103 imaginea mea se a\u0219eza resemnat\u0103 \u00een conturul unui chip str\u0103in (pag. 23).
\nCornel Diaconu ne expune \u00een fa\u021ba ochilor, min\u021bii \u0219i sufletului un dialog \u00eentre oameni ra\u021bionali, cu afectele \u021binute \u00een fr\u00e2u de bunul sim\u021b al unei credin\u021be vechi, str\u0103mo\u0219e\u0219ti. Un dialog cu profunzimea patriarhal\u0103 a timpurilor de demult, \u00een care omul \u00ee\u0219i percepea rostul sub \u00eendrumare folositoare. A\u0219a sunt dialogurile dintre el \u0219i mama sa, dintre Radu \u0219i Silvia \u0219i, mai t\u00e2rziu, cel cu fiica lor, f\u0103r\u0103 dedesubturi ciuruite de echivocuri. Dialogul este o construc\u021bie a existen\u021bei, ca mijloc de ap\u0103rare \u00eempotriva realit\u0103\u021bii, uneori dure, dar cu modalit\u0103\u021bi rezonabile de rezolvare. Atmosfera \u00eentre oamenii care dialogheaz\u0103 se construie\u0219te cu grija durabilit\u0103\u021bii, evit\u00e2nd pr\u0103bu\u0219irile, adev\u0103rate risipiri ale momentelor pre\u021bioase de via\u021b\u0103. Umorul, jocul de cuvinte ca stare a flexibilit\u0103\u021bii \u00een a g\u0103si solu\u021bii amiabile pentru to\u021bi: \u201eO iubesc, mam\u0103. Eu m-a\u0219 bucura s\u0103 fie… B\u0103nuiesc ce sfaturi \u00ee\u021bi stau acum pe limb\u0103, dar hai s\u0103 l\u0103s\u0103m lucrurile a\u0219a cum ni le ofer\u0103 Dumnezeu.(pag. 43), \u201eCel mai dezordonat spirit cazon te roag\u0103 s\u0103-l serve\u0219ti cu un prosop.\u201d (pag.42).
\n\u00cent\u00e2lnirea dintre cei doi, prima noapte de iubire, un vals continu. Prezent ca so\u021b iubitor, ca tat\u0103, ca ofi\u021ber, \u00een vremuri \u00een care politica era o arm\u0103 periculoas\u0103, Radu demonstreaz\u0103 dib\u0103cie pentru a r\u0103m\u00e2ne \u00een limitele omului de bun sim\u021b, f\u0103r\u0103 a fi cangrenat de microbul dec\u0103derii. \u00ce\u0219i consolideaz\u0103 cariera f\u0103r\u0103 s\u0103 se abat\u0103 de la principiile \u00eenv\u0103\u021bate. Momentul \u00eens\u0103, cu neprev\u0103zutul s\u0103u, \u00eel convinge c\u0103 trebuie aplicate \u0219i scenarii de compromis in extremis. Compromisul \u00eei salveaz\u0103 valoarea de la nivelare \u0219i desfiin\u021bare: primirea \u00een r\u00e2ndurile PCR; mai mult o obliga\u021bie, voalat\u0103 sub masca consim\u021b\u0103m\u00e2ntului.
\nIncursiunea \u00een atmosfera cazon\u0103, subiect aproape tabu \u00een literatura ultimelor decenii, contureaz\u0103 aspecte reale ale vremurilor, ca o tu\u0219\u0103 definitorie \u00een roman, echilibr\u00e2nd aspectul pestri\u021b la vie\u021bii.
\nRevolu\u021bia din \u201989 este cutremurul care d\u0103r\u00e2m\u0103 castelul lui Radu, transform\u00e2ndu-l \u00eentr-un nisip al destinului, alunec\u00e2nd dincolo de logic\u0103. Moartea Silviei \u00eei pune existen\u021ba \u00een paranteze, oblig\u00e2ndu-l la ceva supraomenesc, echilibrul, altul dec\u00e2t cel construit p\u00e2n\u0103 atunci, evaluarea propriei vie\u021bi \u00een situa\u021bie de criz\u0103 uman\u0103, personal\u0103. Un tat\u0103 singur, cu responsabilitatea cre\u0219terii unui copil disperat de pierderea mamei.
\nFa\u021b\u0103 de evenimentul din \u201989, pozi\u021bia este una distant\u0103, rece, decantat\u0103 \u00eentr-un ra\u021bionament u\u0219or de comb\u0103tut de patetici f\u0103r\u0103 argumente solide. Realitatea acelor zile se limpeze\u0219te \u00een concluziile trase de Radu: \u201eRegizorii unei revolu\u021bii cu tent\u0103 ascuns\u0103 de lovitur\u0103 de stat \u2013 ultima la finele unui mileniu, \u00een care Occidentul \u00ee\u0219i atribuia cu de la sine putere dreptul de a impune, \u00een numele democra\u021biei, propriul model- au transformat Rom\u00e2nia \u00eentr-un teatru de confrunt\u0103ri aberante.\u201d (pag.137) \u201dSe declan\u0219ase r\u0103zboiul psihologic, o noutate pentru to\u021bi rom\u00e2nii, manevrat cu isterie profesional\u0103 de televiziunea rom\u00e2n\u0103. Fixa\u021bi \u00een c\u0103tarea armelor, ochii supravegheau orice mi\u0219care din jur. Un joc de-a via\u021ba \u0219i de-a moartea, la \u00eendem\u00e2na oricui. F\u0103r\u0103 discern\u0103m\u00e2nt, degetele ap\u0103sau pe tr\u0103gaci, m\u00e2nate de tenta\u021bii nes\u0103buite; incon\u0219tien\u021ba domina ra\u021biunea sub masca unui instinct primar, acela de conservare.(pag.139).
\nIubirea pentru Silvia r\u0103m\u00e2ne prin intensitatea ei un scut nev\u0103zut \u00eempotriva vicisitudinilor viitorului, o recapitulare a unei vie\u021bi tr\u0103ite frumos. Chiar ea, \u00een singur\u0103tatea unei nop\u021bi de maxim\u0103 tensiune din acea vreme tulbure a revolu\u021biei, ultima de fapt, g\u00e2ndea: \u201eNoapte de singur\u0103tate \u0219i de nesomn. M\u0103 ascund \u00een lini\u0219tea tuturor clipelor d\u0103ruite de el.\u201d
\n\u00cen partea a doua, Provocarea destinului, Radu are \u00een prim-plan viitorul fetei. Care sunt provoc\u0103rile la care te supune destinul? Op\u021biunile \u0219i alegerile. P\u0103rin\u021bii Silviei, care nu au vrut s\u0103 \u0219tie de mariajul lor, acum vor s\u0103 ia fata, s\u0103 o creasc\u0103 ei.
\nCopila nu este de acord, dar nici el nu ar \u00eeng\u0103dui a\u0219a ceva aduc\u00e2ndu-\u0219i aminte de copil\u0103ria nefericit\u0103 a \u0219o\u021biei sale. Nu se poate compensa lipsa, unei persoane dragi, iar suferin\u021ba te macin\u0103 p\u00e2n\u0103 la disperare. \u00cen \u00eencercarea de a-\u0219i \u00eeneca durerea \u00eentr-un pahar de vin, ca un \u00eenger p\u0103zitor, vorbele mamei din ultima scrisoare au efectul unui du\u0219 rece: \u201ePova\u021ba mamei \u00eens\u0103 \u00eei zv\u00e2cnea \u00een timpane, ca un puls: \u201eOrice s-ar \u00eent\u00e2mpla, s\u0103 nu cau\u021bi vreodat\u0103 lini\u0219tea \u0219i resemnarea \u00een pahar!\u201d A stat \u00een cump\u0103n\u0103, apoi l-a v\u0103rsat \u00een chiuvet\u0103. (pag.145). A fost o alegere \u00een fa\u021ba destinului. Omul face alegeri cu sentimentul sublimului, al fatalismului, dar le face, obligat de \u00eensu\u0219i faptul c\u0103 respir\u0103, este con\u0219tient unde se afl\u0103 sau c\u0103 trebuie s\u0103 fac\u0103 urm\u0103torul pas. Banale sau memorabile, alegerile sunt amprente apriorice pentru viitor.
\nComunicarea cu fata se \u00eembun\u0103t\u0103\u021be\u0219te. Timpul cicatrizeaz\u0103 r\u0103nile \u0219i cei doi se reg\u0103sesc \u00eentr-o nou\u0103 ipostaz\u0103, tat\u0103 \u0219i fiic\u0103, dar cu sentimentul c\u0103 se au unul pe altul. Con\u0219tiin\u021ba \u0219i prezen\u021ba acestui sentiment a\u0219az\u0103 balan\u021ba \u00eenspre lini\u0219te \u00een ad\u00e2ncul lui Radu. Dar cum provoc\u0103rile s-au declan\u0219at \u0219i apogeul \u00eenc\u0103 nu are un orizont vizibil, apare fosta iubire, Anda. Afl\u0103 c\u0103 dezam\u0103girea lui nu a fost la vremea respectiv\u0103 \u00een cuno\u0219tin\u021b\u0103 de cauz\u0103. Fata, atunci, nu a mai fost l\u0103sat\u0103 s\u0103 \u00eel vad\u0103. Pentru a ascunde acest aspect a ales, la momentul impus, acel mod de a se desp\u0103r\u021bi de el. Lucrurile care ne fac s\u0103 suferim au \u00eentotdeauna o explica\u021bie. De multe ori o afl\u0103m, de multe ori, poate nu.
\nCa \u0219i cum ar valida versurile lui Nichita St\u0103nescu, din poezia Scrisoare: \u201eNumai ceea ce se repet\u0103\/are valoare, Tom\/Ceea ce e singur, ceea ce e unic\/nu are valoare\/\/ Eu am pierdut numai lucruri\/ f\u0103r\u0103 de valoare, am pierdut\/ numai ceea ce am iubit \u201d, Radu actualizeaz\u0103 sentimentul iubirii. Iubirea \u00een ipostaza de cuplu b\u0103rbat-femeie. V\u0103duvia lui se finalizeaz\u0103 \u00eentr-un happy end. Te po\u021bi deta\u0219a de un prezent care declan\u0219eaz\u0103 mereu amintiri? Ultima alegere a fost f\u0103cut\u0103.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Ionel NECULA Victor Acioc\u00e2rl\u0103noaie, Amintiri din vreme de cium\u0103 Confesiunile unui ortodox revoltat, adunate de Victor Acioc\u00e2rl\u0103noaie sub un titlu<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18146"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=18146"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18146\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18150,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18146\/revisions\/18150"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=18146"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=18146"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=18146"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}