{"id":18072,"date":"2022-05-16T12:45:45","date_gmt":"2022-05-16T09:45:45","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18072"},"modified":"2022-05-17T04:07:53","modified_gmt":"2022-05-17T01:07:53","slug":"spatii-culturale-nr-37-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18072","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 37 (1)"},"content":{"rendered":"

EDITORIAL <\/strong><\/p>\n

Valeria MANTA T\u0102ICU\u021aU<\/strong>
\n\"\"

Politic\u0103 \u015fi literatur\u0103 <\/strong><\/p>\n

Leg\u0103tura dintre politic\u0103 \u015fi literatur\u0103 este departe de a fi un subiect nou \u00een cultura patriei. \u00cenc\u0103 din str\u0103vechimea scrisului rom\u00e2nesc, primim lec\u0163ii despre influen\u0163a reciproc\u0103 pe care \u015fi-au exercitat-o cele dou\u0103 domenii care, \u00een treac\u0103t \u015fi cu sinceritate fie spus, ar trebui s\u0103 fie ca dou\u0103 drepte paralele \u015fi s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 la plus ori minus infinit. Din p\u0103cate, suntem fiin\u0163e sociale \u015fi, prin urmare, politice, at\u00e2ta vreme c\u00e2t form\u0103m grupuri ce interac\u0163ioneaz\u0103 \u00eentre ele; dac\u0103 la \u00eenceputurile umanit\u0103\u0163ii lucrurile erau simple, confrunt\u0103rile (de tip tribal) viz\u00e2nd nevoile primare (hran\u0103, ap\u0103 curat\u0103, somn lini\u015ftit etc.), pe m\u0103sur\u0103 ce secolele s-au adunat secolelor \u015fi mileniile mileniilor, confrunt\u0103rile au devenit sofisticate, presupun\u00e2nd ideologie, strategii, tehnici de manipulare \u015fi subordonare, de impunere a convingerilor proprii \u015fi c\u00e2te \u015fi mai c\u00e2te alte nevoi \u015fi belele. Politica n-a ap\u0103rut din neant, ci, folosindu-se de incapacitatea celor mul\u0163i \u015fi naivi de a avea o g\u00e2ndire prospectiv\u0103, a devenit, pas cu pas, \u015ftiin\u0163\u0103: o \u015ftiin\u0163\u0103 a guvern\u0103rii, pus\u0103 \u00een practic\u0103 \u015fi menit\u0103 s\u0103 beneficieze de contextul social-istoric \u00een ve\u015fnic\u0103 \u015fi profitabil\u0103 schimbare.
\nC\u00e2nd au ap\u0103rut poe\u0163ii\/prozatorii\/c\u0103rturarii cu nume vrednic de \u0163inut minte, politica era deja st\u0103p\u00e2n\u0103 peste tot, nimeni nu se g\u00e2ndea c\u0103 este o anomalie a naturii, un fel de balaur cu mii de capete, demn s\u0103 fie \u00eenfruntat, nu sl\u0103vit \u015fi adorat. Dar poe\u0163ii, ei, \u00een primul r\u00e2nd, au fost dintotdeauna s\u0103raci (cei cu adev\u0103rat mari \u015fi talenta\u0163i, fiindc\u0103 ceilal\u0163i s-au descurcat destul de bine); au avut nevoie de un Mecena care s\u0103-i scape de grijile materiale, pentru ca, despov\u0103ra\u0163i de servitu\u0163ile domestice, s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een sfere ideale pure \u015fi s\u0103 creeze opere nemuritoare. C\u0103 printre aceste opere s-au mai strecurat niscaiva ode \u015fi osanale poate fi trecut cu vederea, n-o s\u0103 ne apuc\u0103m acum s\u0103-i repro\u015f\u0103m lui Grigore Ureche adora\u0163ia fa\u0163\u0103 de \u015etefan cel Mare, ori lui Miron Costin fascina\u0163ia exercitat\u0103 asupra lui de c\u0103tre Dimitrie Cantemir. \u00cen\u0163elegem \u015fi ne explic\u0103m fenomenul, a\u015fa cum ne explic\u0103m \u015fi impactul politic al activit\u0103\u0163ii culturale a \u015ecolii Ardelene, ori militantismul unor poe\u0163i aproape uita\u0163i de genera\u0163iile postdecembriste (Co\u015fbuc, Goga \u015f.a.).
\nNe-a l\u0103sat Dumnezeu toleran\u0163i, \u00een\u0163eleg\u0103tori \u015fi capabili de compromis \u2013 mai ales c\u00e2nd nu trebuie -, dar \u015fi revan\u015farzi, v\u00e2n\u0103tori de vr\u0103jitoare, surzi, orbi \u015fi mu\u0163i \u00een situa\u0163ii care ar fi cerut o atitudine tran\u015fant\u0103. Suntem capabili s\u0103 m\u00e2ng\u00e2iem pe cre\u015ftet poe\u0163i aservi\u0163i regimului comunist (de care credem c\u0103 am sc\u0103pat), s\u0103-i \u00eenmorm\u00e2nt\u0103m cu onoruri militare, s\u0103 le ridic\u0103m statui \u015fi s\u0103 dormim cu operele lor sub pern\u0103, dar, din p\u0103cate, la fel de capabili suntem \u015fi s\u0103 condamn\u0103m la uitare pe al\u0163i poe\u0163i, poate la fel de talenta\u0163i, dar vinova\u0163i de op\u0163iuni gre\u015fite (legionare, cu prec\u0103dere).
\nPoliticul, ca subsistem al sistemului social, are toate \u015fansele s\u0103 prospere la noi: avem institu\u0163ii, avem organiza\u0163ii \u015fi avem con\u015ftiin\u0163\u0103 politic\u0103. La fel \u015fi \u00een domeniul literar: avem institu\u0163ii care s\u0103-i permit\u0103 fiin\u0163area, organiza\u0163ii \u015fi se presupune c\u0103 putem vorbi \u015fi despre o con\u015ftiin\u0163\u0103 artistic\u0103. Teoretic, lucrurile sunt bune \u015fi frumoase, numai c\u0103, dac\u0103 privim cu luciditate, institu\u0163iile politice sunt corupte, nu se intereseaz\u0103 de binele cel de ob\u015fte, nu cultiv\u0103 patriotismul \u015fi dispre\u0163uiesc valorile morale fundamentale; la fel, organiza\u0163iile politice au ca unic scop prosperitatea fondatorilor \u015fi a membrilor marcan\u0163i, confec\u0163ionarea de discursuri care s\u0103 adoarm\u0103 vigilen\u0163a public\u0103, \u00eenh\u0103\u0163area unei h\u0103lci c\u00e2t mai mari din economia na\u0163ional\u0103, din bugetul na\u0163ional, din munca celor care au ales s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 \u015fi s\u0103 sufere \u00een \u0163ar\u0103. Oglinde\u015fte literatura de ast\u0103zi aceste realit\u0103\u0163i? Nu se omoar\u0103 f\u0103c\u00e2nd-o, de\u015fi nu duce lips\u0103 de voci care \u00eenc\u0103 sunt ascultate \u015fi care ar putea crea un curent de opinie, o trezire a spiritului adormit al na\u0163iunii. Avem, ce-i drept, institu\u0163ii care se ocup\u0103 de cultur\u0103, dar care prefer\u0103 s\u0103 promoveze kitschul \u015fi crea\u0163iile suburbane, avem organiza\u0163ii, dar ele sunt mai mult o sum\u0103 de cotizan\u0163i, m\u00e2ndri de carnetele de membru care nu valoreaz\u0103 mare lucru nici m\u0103car \u00een ochii vecinilor de scar\u0103, la bloc; c\u00e2t despre con\u015ftiin\u0163a artistic\u0103, mai bine s\u0103 nu vorbim, de vreme ce, de exemplu, un mare poet accept\u0103 s\u0103 rescrie poemele nu \u015ftiu c\u0103rui grafoman, astfel \u00eenc\u00e2t respectivul s\u0103 devin\u0103 membru \u201ede baz\u0103\u201d al Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia. Con\u015ftiin\u0163a artistic\u0103 se constituie, \u00een general vorbind, dintr-o bogat\u0103 experien\u0163\u0103 personal\u0103, din medita\u0163ia profund\u0103 asupra artei \u015fi a fiin\u0163ei, a rostului ei \u00een lume, din sensibilitate \u015fi sim\u0163 al valorii; chiar \u015fi \u00een absen\u0163a ei, am avut scriitori care au compensat, prin talent \u015fi luciditate \u00een fa\u0163a artei, caren\u0163ele morale. Din p\u0103cate, o cercetare critic\u0103 asupra con\u015ftiin\u0163ei artistice postdecembriste poate duce la descoperirea unui adev\u0103r trist: acest tip de con\u015ftiin\u0163\u0103 este sim\u0163it ca desuet, s-a ascuns pe nu se \u015ftie unde \u015fi a l\u0103sat \u00een loc o sfid\u0103toare luare \u00een r\u00e2s a tot ceea ce nu aduce profit \u2013 \u00een plan material, \u00een planul promov\u0103rii personale (traduceri, premii, plimb\u0103ri \u00een str\u0103in\u0103tate, sinecuri prin institu\u0163ii de stat etc.). Straiul de \u201epurpur\u0103 \u015fi aur peste \u0163\u0103r\u00e2na cea grea\u201d a devenit mantie cu petice, zorzoane \u015fi pietricele colorate, la care se adaug\u0103 tichia ro\u015fie cu zurg\u0103l\u0103i.<\/p>\n


\nPetrache PLOPEANU<\/strong>
\n\"\"

POSTCULTURA: Spre o nou\u0103 logic\u0103 a \u0219tiin\u021bei<\/strong><\/p>\n

Dac\u0103 arta actual\u0103, de factur\u0103 postmodernist\u0103, se \u00eentemeiaz\u0103 chiar pe negarea canoanelor, a ra\u021biunii \u00eens\u0103\u0219i ca element de \u00eencorsetare, pe rela\u021bii diferite fa\u021b\u0103 de perioada modern\u0103, \u00eentre creator \u0219i crea\u021bie, creatorul \u00eensu\u0219i fiind dizolvat \u00een materia crea\u021biei, prin independen\u021ba crea\u021biei fa\u021b\u0103 de creator etc., iar arta postcultural\u0103 se define\u0219te prin tot ceea ce am trasat ca linii extrem de generale \u00een articolul precedent, cum ar fi \u0219tiin\u021ba \u00een aceast\u0103 nou\u0103 societate a postculturii? \u0218tiin\u021ba va face not\u0103 discordant\u0103 cu fenomenele generale din art\u0103 \u0219i religie, sau se va \u00eencadra \u00een ele, fiind determinat\u0103 de aceste evolu\u021bii?
\n\t\u0218tiin\u021ba de factur\u0103 modern\u0103 se baza pe ra\u021biune, experiment, observa\u021bie, pe interpretarea \u00een care adev\u0103rul era unul singur, chiar dac\u0103 relativ, ob\u021binut \u00eens\u0103 dup\u0103 infinite stagii \u0219i stadii de efort individual sau colectiv. \u0218tiin\u021bele moderne s-au deta\u0219at de amalgamul generalizant al antichit\u0103\u021bii, de latura magic\u0103 a Evului Mediu, \u00eendrept\u00e2ndu-se spre o specializare tot mai evident\u0103 \u0219i conturat\u0103 tot mai ap\u0103sat. Postmodernismul a \u00eenregistrat o tendin\u021b\u0103 de specializare foarte \u00eengust\u0103 a domeniilor \u0219tiin\u021bifice, o reducere a plajei pe care diferitele domenii \u0219tiin\u021bifice se deplaseaz\u0103. \u00cen acela\u0219i timp, \u0219tiin\u021ba a devenit un factor de produc\u021bie evident, scutur\u00e2ndu-se de hainele teoretice \u0219i adapt\u00e2ndu-se pie\u021bei de consum. Se poate spune c\u0103 \u0219tiin\u021ba postmodern\u0103 este, a\u0219a cum a devenit \u0219i arta, o \u0219tiin\u021b\u0103 a consumismului, justific\u00e2ndu-l \u0219i cre\u00e2nd baza pe care acesta s\u0103 subziste. \u0218tiin\u021ba aceasta s-a adaptat tendin\u021belor pie\u021bei, nu numai \u00een ceea ce \u021bine de marile probleme ale epocii postmoderne, ci \u0219i \u00een acele articula\u021bii mai pu\u021bin semnificative pentru secolele anterioare, al XIX-lea \u0219i al XX-lea. Iar aceasta pentru c\u0103 \u0219tiin\u021ba acestor secole, indiferent c\u0103 se apleca asupra invent\u0103rii bicicletei \u0219i telefonului sau asupra teoriei evolu\u021biilor speciilor ori teoria relativit\u0103\u021bii, erau \u00een genere la \u00eenceput de drum, \u00een sensul marilor \u00eentreb\u0103ri de mai t\u00e2rziu. Vorbim \u00een epoca postmodern\u0103 de o \u0219tiin\u021b\u0103 dedicat\u0103 loisirului, divertismentului \u0219i pl\u0103cerii. Timpului liber \u0219i nesemnificativului. Marile probleme umane care \u00ee\u0219i a\u0219teptau rezolvarea de la \u0219tiin\u021ba secolului al XX-lea, eradicarea bolilor fatale, g\u0103sirea leacului pentru foametea endemic\u0103, oferirea unui habitat uman care s\u0103 nu distrug\u0103 natura, ci s\u0103 fie \u00een consonan\u021b\u0103 cu aceasta, crearea acelor instrumente pentru ca omenirea s\u0103 nu mai recurg\u0103 la violen\u021b\u0103 pentru rezolvarea problemelor diversit\u0103\u021bii raselor umane, eliminarea crizelor de orice fel, inclusiv ale acelora ce caracterizeaz\u0103 mintea omului, preg\u0103tirea pentru intrarea \u00eentr-o nou\u0103 era a acelui homo cosmicus, nu au fost rezolvate \u00eentr-un mod firesc, care s\u0103 copieze natura, ci \u00eentr-unul anormal, neg\u00e2nd natura, at\u00e2t uman\u0103 c\u00e2t \u0219i natura \u00een genere. \u0218tiin\u021ba secolului al XX-lea \u0219i mai ales din a doua jum\u0103tate a acestui secol, adic\u0103 din acea perioad\u0103 c\u00e2nd se impun noile cadre de g\u00e2ndire de tip modernist \u0219i postmodernist, a \u00eencercat s\u0103 ofere o teorie explicativ\u0103 unificatoare a tuturor \u00eentreb\u0103rilor puse de om vreodat\u0103, dar a f\u0103cut-o absolutiz\u00e2nd anumite perspective: cea filosofic\u0103 prin apari\u021bia \u0219i dezvoltarea marxismului, cea fizic\u0103 prin teoria relativit\u0103\u021bii, aceea matematic\u0103 prin apari\u021bia teoriei despre universurile paralele, etc. Fiecare domeniu al \u0219tiin\u021bei cu c\u00e2t era mai specializat dorea s\u0103 fie cel dint\u00e2i care s\u0103 ofere aceast\u0103 explica\u021bie cosmogonic\u0103 \u0219i cosmologic\u0103.
\n\tSchi\u021ba noastr\u0103 de filozofie a postculturii propune o alt\u0103 atitudine fa\u021b\u0103 de ceea ce trebuie s\u0103 fie \u0219tiin\u021ba \u00een aceast\u0103 nou\u0103 etap\u0103 de evolu\u021bie a societ\u0103\u021bii umane. Pornim de la ceea ce am subliniat \u00een articolul precedent: lumea se \u00eendreapt\u0103 cu pa\u0219i gr\u0103bi\u021bi spre o etap\u0103 a uniformiz\u0103rii complexe a tuturor fenomenelor economice, sociale, politice, religioase \u0219i implicit a acelora legate de \u0219tiin\u021b\u0103. \u00centr-un simplu produs tehnologic g\u0103sim ast\u0103zi \u00eencorporate o multitudine de func\u021bii care nu au avut, aparent, pu\u021bine \u00een comun p\u00e2n\u0103 la momentul \u00een care cineva a considerat c\u0103 ele trebuie s\u0103 stea laolalt\u0103 deoarece servesc unor scopuri comune oamenilor. Tehnica evolueaz\u0103 spre integrare \u0219i uniformizare. \u0218tiin\u021ba este aceea care permite, \u00een urma progreselor teoretice acest fapt, aceea care face ca mobilitatea tehnic\u0103 \u0219i tehnologic\u0103 s\u0103 fie din ce \u00een ce mai mare. Din ce \u00een ce mai mult se vorbe\u0219te despre noi \u0219tiin\u021be care \u00eenc\u0103 nu au dec\u00e2t denumiri provizorii, ce \u00eenglobeaz\u0103 mai multe foste domenii distincte ale fostei \u0219tiin\u021be moderne \u0219i postmoderne. Dar schimb\u0103rile nu se produc doar \u00eentr-un sens interdisciplinar, etapa a fost deja dep\u0103\u0219it\u0103, ci \u00eentr-un sens sinergic. O total\u0103 topire a domeniilor alt\u0103dat\u0103 distincte \u00een noi \u0219tiin\u021be \u00een care fostele \u0219tiin\u021be nu mai pot fi identificate precis. Grani\u021bele dintre ele se topesc, se formeaz\u0103 alte grani\u021be nu numai la suprafa\u021b\u0103, \u00een extensie, ci \u0219i \u00een ad\u00e2ncime, \u00een intensiune. Fenomenul este deja vizibil, dar asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 exist\u0103 aici acea \u0219tiin\u021b\u0103 a postculturii despre care am anun\u021bat, indirect \u00eenc\u0103 din titlu.
\n\tPentru ca \u0219tiin\u021ba postculturii s\u0103 poat\u0103 exista este necesar\u0103 o nou\u0103 logic\u0103 a acestor \u0219tiin\u021be care \u00ee\u0219i cap\u0103t\u0103 statute \u0219i denumiri noi. Nu numai o topire, nu numai o sinergie, nu numai o sporire a grani\u021belor extrinseci \u0219i intrinseci, ci o nou\u0103 logic\u0103 de existen\u021b\u0103, de rela\u021bionare cu universul, o nou\u0103 atitudine autoreflexiv\u0103 \u0219i o valorizare \u0219i revalorizare a tuturor eforturilor omului actual, o extragere a ideii \u0219i practicii de pretutindeni: din efortul intens intelectualizat, dar \u0219i din banalele activit\u0103\u021bi ale oric\u0103rui om care dep\u0103\u0219e\u0219te banalul existen\u021bei. \u0218tiin\u021ba postculturii este o \u0219tiin\u021b\u0103 a observa\u021biei, dar a observa\u021biei totalizante. Este o \u0219tiin\u021b\u0103 a ra\u021biunii, dar a ra\u021biunii tuturor creierelor umane, nu numai a acelora care au statutul de \u201eoameni de \u0219tiin\u021b\u0103\u201d. Este o practic\u0103, dar nu numai a ideilor trecute prin laboratoare de excep\u021bie, ci a tuturor ideilor, venite \u0219i din cel mai umil creier din cel mai umil bordei al lumii actuale.
\n\tLogica nou\u0103 a \u0219tiin\u021belor este totala lips\u0103 de logic\u0103 \u0219tiin\u021bific\u0103 \u0219i o logic\u0103 \u00een care elementul central este ideea tuturor \u0219i umanitatea ideilor tuturor \u0219i aplecarea c\u0103tre observarea eforturilor creatoare ale fiec\u0103rui om de pe aceast\u0103 planet\u0103. A\u0219a cum literatura postculturii ac\u021bioneaz\u0103 pentru a nu se pierde nimic din ceea ce un om a scris, a\u0219a cum arta postculturii dore\u0219te s\u0103 valorifice orice efort creator care place cuiva, a\u0219a \u0219i \u0219tiin\u021ba postculturii are ca scop valorizarea efortului ra\u021bional al omului \u0219i a gesturilor sale practice. Re\u00eentoarcerea c\u0103tre om \u0219i la om trebuie s\u0103 fie o axiom\u0103 a noului tip de \u0219tiin\u021b\u0103. Noile \u0219tiin\u021be care vor rezulta din acest efort sinergic, vor abandona, dac\u0103 vor s\u0103-\u0219i realizeze scopul care nu este altul dec\u00e2t un om sc\u0103pat de servitu\u021bile bolii, ale foamei, ale frigului \u0219i limit\u0103rilor impuse de toate acestea, ale v\u00e2rstei, ale muncii extenuante, vechile logici ale respingerii unor rezultate care satisfac exigen\u021bele superioare ale ra\u021biunii abstracte, care se dovedesc apoi, \u00eentr-un alt context temporal, par\u021bial false, dac\u0103 nu complet false.
\n\t\u0218tiin\u021ba trebuie s\u0103 mearg\u0103 mai departe pe calea deschis\u0103 de eroare \u0219i nu de adev\u0103r. Eroarea poate c\u0103l\u0103uzi mult mai bine dec\u00e2t adev\u0103rul pe calea cunoa\u0219terii, pentru c\u0103 ea, de la bun \u00eenceput este recunoscut\u0103 de majoritate ca av\u00e2nd acel statut, pe c\u00e2nd adev\u0103rul are o situa\u021bie tragic\u0103. Fie nu este recunoscut fiind numit eroare, fie este recunoscut doar de pu\u021bini oameni care nu au puterea s\u0103-l impun\u0103 \u00een practica uman\u0103 pentru a-i ajuta pe oameni \u00een acel moment \u0219i nu dup\u0103 ce timpul a f\u0103cut imposibil\u0103 repararea traumelor.
\n\t\u00cen actualele condi\u021bii \u00een care hipermedia poate crea baze de date imense prin contribu\u021bia tuturor oamenilor care au acces la ea, se impune ca un alt pas spre crearea acestei \u0219tiin\u021be a postculturii imense hangare de stocare \u0219i de dezbatere a ideilor tuturor oamenilor, o reluare a tuturor ideilor pierdute sau uitate \u00een negura timpului, o reanalizare a con\u021binutului acestora, o reevaluare a importan\u021bei lor pentru oamenii concre\u021bi, reali \u0219i pentru problemele lor reale \u0219i nu pentru sisteme politice, pentru experimente sociale, pentru uzul doar a unor indivizi. \u0218tiin\u021ba postculturii va abandona proiectele d\u0103un\u0103toare omenirii, dedic\u00e2ndu-se maselor de consumatori, dar \u0219i de creatori. Fiecare om poate deveni \u00een acest context un creator, instrumentele tehnologice pe care vremea actual\u0103 i le ofer\u0103, put\u00e2nd s\u0103 fac\u0103 aceasta din fiecare individ al speciei. Atunci instinctul de supravie\u021buire al speciei va fi totuna cu instinctul de supravie\u021buire al individului, put\u00e2ndu-se crea astfel o specie con\u0219tient\u0103 la nivel colectiv, de nevoile \u0219i for\u021bele ei.
\n\t\u00cen acest moment, vorbim de o logic\u0103 de fier a \u0219tiin\u021bei. Postcultura va ajunge la o logic\u0103 a propor\u021biei de aur a \u0219tiin\u021bei.<\/p>\n


\nMihaela MALEA STROE<\/strong>
\n\"\"

Poem de recitit din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd…<\/strong> <\/p>\n

Descarcereaz\u0103-mi trupul din ispit\u0103,
\nD\u0103-mi ochi s\u0103 te v\u0103d altfel, s\u0103-\u021bi presimt
\nIstorisirea cea neadormit\u0103,
\n\u00cenve\u0219m\u00e2ntat\u0103-n lacrim\u0103 de-argint.<\/p>\n

Adun\u0103-m\u0103-n pocalul dimine\u021bii,
\nFraged\u0103 rou\u0103, dintre amintiri,
\nPlutire fin\u0103-n faldurile ce\u021bii,
\nMiere de man\u0103, \u00een t\u0103g\u0103duiri…<\/p>\n

Ci salt\u0103-m\u0103 \u00een \u0219a, ca pe-o sabin\u0103,
\n\u0218i \u00eenconjoar\u0103-m\u0103 cu bra\u021b de fier,
\nS\u0103 alerg\u0103m a\u0219a, \u00eentru lumin\u0103,
\nSpre locuri unde \u021b\u0103rmurile pier,<\/p>\n

Din lumea asta \u00eenspre alte vremi,
\nDin vremea asta \u00eenspre alte lumi,
\nS\u0103 fiu cu tine c\u00e2nd de vis te temi,
\nS\u0103 fii cu mine c\u00e2nd se zbat genuni.<\/p>\n

Ce zi e azi, iubite?! Tu mai \u0219tii?
\nE miercuri? Vineri? S\u00e2mb\u0103t\u0103 sau luni?
\nE zi de post? Sau S\u0103rb\u0103toare-o fi?<\/p>\n

Tu poart\u0103-m\u0103, iubite,\u2019n larga zare,
\n… Poveste, elegie, \u00eentrebare…<\/p>\n


\nSimona-Grazia DIMA<\/strong>
\n\"\"

O CARITATE A T\u0102CERII
\n\u015eI A SOMNIEI<\/strong><\/p>\n

Indiferent de \u201emesaj\u201d, meritul poeziei mi s-a p\u0103rut, dintotdeauna, a fi acela de a \u00eencetini existen\u0163a \u015fi, astfel, de a \u00eendemna la cunoa\u015fterea de sine cea adev\u0103rat\u0103. Problema este, a\u015fadar, mult mai simpl\u0103 dec\u00e2t pare. Elev\u0103 de liceu \u00een perioada unei \u00eendoctrin\u0103ri ideologice care trecea faptul de cultur\u0103, obligatoriu, \u015fi prin filtrul \u201ejuste\u0163ii\u201d relative (conform coordonatelor unei g\u00e2ndiri eminamente sociale\/socializante, irelevant\u0103 \u015fi grosier\u0103, \u00een opinia mea, \u00een contextul dat, cel literar, \u00een care ea ar fi trebuit s\u0103 func\u0163ioneze cel mult ca o introducere contextualizatoare), vibram, la un text poetic, cu totul altfel dec\u00e2t mi se propunea la or\u0103 prin programa \u015fcolar\u0103. Binecunoscuta poezie Noi a lui Goga, de pild\u0103, m\u0103 tr\u0103gea \u00eentr-o dimensiune a ad\u00e2ncului, a muzicalit\u0103\u0163ii \u015fi melancoliei nesf\u00e2r\u015fite, topite \u00eentr-o dulcea\u0163\u0103 ce p\u0103rea s\u0103 anihileze pe moment ori s\u0103 \u0163in\u0103 cu hot\u0103r\u00e2re \u00een loc orice aprig instinct de poten\u0163ial lupt\u0103tor patriotic pe c\u00e2mpul de b\u0103taie, la propriu sau la figurat. Sor\u0163ii b\u0103t\u0103liei erau la voia Domnului, dar, at\u00e2ta timp c\u00e2t va exista limba rom\u00e2n\u0103, poezia aceasta nu \u00eendemna la strategii, nu producea anxietate cu privire la soarta final\u0103, ci transmitea un dor ne\u00eemplinit, o aspira\u0163ie etern\u0103, o des\u0103v\u00e2r\u015fire posibil\u0103 chiar \u015fi \u00een toiul luptei, al dezonoarei \u015fi al asupririi. O frumuse\u0163e suprem\u0103, dob\u00e2ndit\u0103 aici \u015fi acum, nu de f\u0103urit cu trud\u0103, ci una, dac\u0103 f\u0103urit\u0103 deja, atunci parc\u0103 preexistent\u0103, o readucere-aminte, doar, a ceva prea bine \u015ftiut, asemenea, \u00eentrutotul, pedagogiei platonice a cunoa\u015fterii-reamintire. Iat\u0103 \u00een\u0163elepciunea poeziei, aceea de a hr\u0103ni, de a nu ne l\u0103sa fl\u0103m\u00e2nzi, de a nu ne spolia, ci, dimpotriv\u0103, de a d\u0103rui ceva cert, o hran\u0103 a percep\u0163iei profunde, l\u0103s\u00e2ndu-ne intac\u0163i, \u00eentr-o stare de ve\u015fnic\u0103 stare de relaxare l\u0103untric\u0103. Este acela\u015fi fior trezit, pu\u0163in mai t\u00e2rziu, de poezia lui Mallarm\u00e9, dificil\u0103, nici vorb\u0103, dar suficient\u0103 \u00een sine, prin muzica ei interioar\u0103 indubitabil\u0103.
\n(Poezia, o muzic\u0103 a certitudinii, a ceva g\u0103sit, inalienabil, de ce nu?)
\nSe ajungea, treptat, prin lectura versurilor, la o lini\u015fte interioar\u0103 total\u0103, la o t\u0103cere dinamic\u0103: poemul p\u0103rea pl\u0103smuit doar pentru a se anihila ulterior, pentru a trece, dincolo de relieful cuvintelor, la marea lini\u015fte. La \u00eenceput elemente de limbaj binecunoscut, cuvintele deveneau, pe m\u0103sura lecturii, nerecognoscibile, pure, simple creste ale unor mun\u0163i ai lini\u015ftii, reliefuri geometrice ale unei egalit\u0103\u0163i incipiente. Da, cele mai diverse cuvinte, disjuncte altminteri, se \u00eenfr\u0103\u0163eau \u00een vers, f\u0103r\u0103 a-\u015fi clama vreo ierarhie. Poezia m-a deprins, \u00een acest mod, cu adev\u0103rata caritate a lini\u015ftii, una aparent \u00een mi\u015fcare, \u00een care \u00eens\u0103 lucrurile lumii sunt prezente prin corpuri str\u0103lucitoare \u015fi r\u0103coroase, indestructibile, ca apa de izvor care calmeaz\u0103 nebunia pasiunii \u015fi trage subiectul cititor \u00eentr-o somnie lucid\u0103, \u00eentr-o veghe asemenea unei transe ce-i reveleaz\u0103 propria natur\u0103 ascuns\u0103, aceea f\u0103cut\u0103, de c\u00e2nd lumea, din beatitudine \u015fi fericire etern\u0103 (din p\u0103cate, la foarte pu\u0163in se reducea analiza propus\u0103 de profesoara con\u015ftiincioas\u0103, dar cu sim\u0163ire primitiv\u0103. \u00cen sinea lor, la or\u0103, colegii mei, r\u0103ut\u0103cio\u015fi, r\u00e2deau, fiindc\u0103 o considerau \u00eencurcat\u0103 cu directorul \u015fi urm\u0103reau dac\u0103 nu cumva, uneori, \u00een excursii, o \u0163inea \u00een bra\u0163e, atunci c\u00e2nd o durea capul, sau, invers, dac\u0103 nu cumva ea se impacienta teribil c\u00e2nd el trecea printr-un fel de lipotimie \u2013 muncea prea mult pentru binele ob\u015ftii. Eu i-am purtat o r\u00e2c\u0103 statornic\u0103, pentru c\u0103 nu aveam cu cine discuta, cu cine-mi verifica intui\u0163iile \u015fi opiniile. Preda sacadat, pe fa\u0163a ei se citea o bucurie dogmatic\u0103, precum \u015fi grija ap\u0103sat\u0103 pentru starea de bine a cuiva \u2013 poate familia, poate amantul). \u00censu\u015fi contrastul evident \u00eentre atari trivialit\u0103\u0163i \u015fi hieratismul liric m-a \u00eempins, de timpuriu, s\u0103 consider poezia ca fiind menit\u0103 principiilor \u015fi, totodat\u0103, proceselor interioare de mare fine\u0163e, iar nu elementelor realit\u0103\u0163ii percepute sub spectru vizibil, rezervate unui alt tip de festin artistic: prozei. Poezie \u015fi proz\u0103, dou\u0103 realit\u0103\u0163i (spa\u0163ii) distincte.
\nDac\u0103 limbajul uzual, bazat pe ego, deci pe hot\u0103r\u00e2rea de a ob\u0163ine ceva, este obiectual \u015fi repetitiv, bazat pe memorie, cel poetic, artistic, insoliteaz\u0103 realitatea contingent\u0103. Dup\u0103 at\u00e2\u0163ia ani, Jean Klein (1912\u20131998), autentic iluminat, dar \u015fi artist (muzician) \u00eemi confirm\u0103 intui\u0163iile: \u201eFunc\u0163ia real\u0103 a cuvintelor este s\u0103 ac\u0163ioneze ca indicatori al lini\u015ftii din care se ivesc\u201d (Cine sunt eu? C\u0103utarea sacr\u0103, Bucure\u015fti, Ed. Herald, 2012, p. 115). Mai spune acela\u015fi extraordinar Jean Klein: \u201eCuvintele sunt ferestre ale golului, care se deschid spre gol. Ele sunt cadrul, pragul. Un cuv\u00e2nt e ca o pas\u0103re, care, trec\u00e2nd pragul, devine vizibil\u0103 pentru o clip\u0103 \u015fi noi \u00eei putem z\u0103ri, \u00eentr-o fr\u00e2ntur\u0103, splendidele pene. Dac\u0103 urm\u0103rim cuv\u00e2ntul cum dispare, el ne conduce la gol, la lini\u015fte\u201d (Ibidem). Apoi adaug\u0103, \u00een acela\u015fi loc: \u201eArta adev\u0103ratei comunic\u0103ri este \u00een lini\u015fte \u015fi \u00een \u00eenc\u00e2nt\u0103toarea varietate de expresii spontane\u201d. Poezia nu este repetitiv\u0103. Nu are importan\u0163\u0103 c\u0103 \u201etotul s-a spus\u201d.
\nCei ce o iubesc, \u015ftiu c\u0103 ea, adev\u0103rata poezie nu vine din repeti\u0163ie, ci a\u015faz\u0103 lucrurile altfel, ca \u015fi c\u00e2nd le-ar vedea pentru prima oar\u0103. Prin contrast, falsa art\u0103, kitsch-ul, de pild\u0103, este comoditate, refugiul \u00een deja \u015ftiut, care conserv\u0103 habitudinile \u015fi deci ego-ul. Arta veritabil\u0103, \u00een pofida con\u0163inutului ei care ar putea fi definit, cu mijloacele discursivit\u0103\u0163ii, drept acela\u015fi, este \u00eentotdeauna surprinz\u0103toare. Doar falsa art\u0103 anticipeaz\u0103, adic\u0103 vrea s\u0103 vad\u0103 tot ce deja a v\u0103zut, ceea ce n-o ultragiaz\u0103, nu o scoate din adormire: \u201eimaginea eu-lui care g\u0103se\u015fte securitatea \u00een repeti\u0163ie este cauza anticip\u0103rii \u00een tot ce prive\u015fti\u201d (Ibidem, p. 160). Arta, poezia pot fi deci mijloace de reg\u0103sire a prospe\u0163imii originare.
\nDe ce este, \u00een fond, a\u015fa de pre\u0163ioas\u0103 poezia? Pentru c\u0103 ne aminte\u015fte de natura noastr\u0103 esen\u0163ial\u0103, cea f\u0103cut\u0103 din lini\u015fte \u015fi armonie. Este rar\u0103 \u015fi se cere ocrotit\u0103, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t pu\u0163ini, \u00een aceast\u0103 lume, se g\u00e2ndesc s\u0103 se caute pe sine, deruta\u0163i de ceea ce ei nu sunt \u00een realitate. Ea corespunde unei alte func\u0163ii dec\u00e2t aceea egotic\u0103: \u201eAst\u0103zi, cel pu\u0163in \u00een limbile occidentale, cuvintele \u015fi-au pierdut apropierea de real. Pe m\u0103sur\u0103 ce ne-am l\u0103sat m\u00e2na\u0163i de nesa\u0163ul de a realiza \u015fi dob\u00e2ndi, centrii no\u015ftri au fost \u00eempin\u015fi tot mai mult \u00een lumea c\u00e2\u015ftigului final. Limbajul nostru, fiind o activitate a creierului, s-a adaptat dorin\u0163elor noastre. Po\u0163i vedea \u00een jur tot mai multe obiecte de achizi\u0163ionat \u015fi fiecare obiect are nevoie de un nume nou, care s\u0103-l disting\u0103 de celelalte obiecte. Numele acestea sunt \u00eentr-adev\u0103r departe de acele sunete care se ivesc, exprim\u0103 \u015fi tind spre natura noastr\u0103 esen\u0163ial\u0103\u201d (Ibidem, p. 116).
\nF\u0103r\u0103 vreo explica\u0163ie, o viziune (repetat\u0103): oameni duc\u00e2nd, \u00een cobor\u00e2re pe o pant\u0103, t\u0103rgi de crengi, pe care stau \u00eentin\u015fi b\u0103tr\u00e2ni: iar ace\u015ftia, ridica\u0163i \u00een coate, \u00een loc s\u0103 fie bolnavi (poate, de fapt, sunt, dar nu ne-o arat\u0103), sunt ferici\u0163i, r\u00e2d, fac gesturi largi cu m\u00e2inile, de parc\u0103 au v\u0103zut ceva minunat, \u015fi ne cheam\u0103 \u015fi pe noi s\u0103 vedem. \u00cen spate, dealurile, \u00een culori pastel: verzui, azurii. Senza\u0163ie de r\u0103coare. O fericit\u0103 intimitate, o familiaritate natural\u0103, \u00eentre purt\u0103tori \u015fi cei du\u015fi, ca \u00een familia ob\u015fteasc\u0103 imaginat\u0103 de Platon \u00een Politeia. Ca \u015fi c\u00e2nd paznicii duc un lucru de seam\u0103, p\u0103zindu-l: revela\u0163ia unor b\u0103tr\u00e2ni, inestimabil juvaer al cet\u0103\u0163ii. Sau poate doar at\u00e2t: revela\u0163ia c\u0103, \u00een realitatea profund\u0103, nu exist\u0103 v\u00e2rst\u0103.
\nMinunatele cuvinte, pline de noble\u0163e adev\u0103rat\u0103, ale \u00een\u0163eleptului Ramakrishna, despre perseveran\u0163a \u00een credin\u0163\u0103, pot fi extrapolate \u015fi la ideile despre succes din via\u0163a laic\u0103, inclusiv cea literar\u0103: \u201eAgricultorul din tat\u0103-n fiu nu va abandona cultivarea p\u0103m\u00e2ntului, chiar dac\u0103 se \u00eent\u00e2mpl\u0103 s\u0103 nu plou\u0103 doisprezece ani consecutiv, \u00een timp ce acela care nu a fost niciodat\u0103 agricultor \u015fi se hot\u0103r\u0103\u015fte s\u0103 cultive p\u0103m\u00e2ntul cu g\u00e2ndul de a ob\u0163ine profituri mari \u00een urma acestei activit\u0103\u0163i este descurajat \u015fi de un singur sezon secetos. Adev\u0103ratul credincios nu va \u00eenceta s\u0103 c\u00e2nte gloria lui Dumnezeu, chiar dac\u0103, \u00een toat\u0103 via\u0163a sa plin\u0103 de devo\u0163iune, el nu ajunge s\u0103-L vad\u0103\u201d.
\nAdev\u0103rata poezie poate deveni o cale direct\u0103, \u00een care \u201eaccentul nu se pune niciodat\u0103 pe obiect, pe percep\u0163ie. Toate obiectele apar din \u015fi dispar \u00een fundal \u015fi servesc doar pentru a dezv\u0103lui fundalul. Niciodat\u0103 nu po\u0163i ob\u0163ine cea ce e\u015fti. Ceea ce e\u015fti se descoper\u0103 de la sine, prin sine\u201d (Jean Klein, op. cit., p. 149).
\n<\/p>\n

Florea COSTACHE<\/strong>
\n\"\"

Drum \u00een cer<\/strong><\/p>\n

Am ajuns la Tine, Doamne-al meu cel sf\u00eent,
\nCa s\u0103-mi ier\u0163i p\u0103catul greu de la Adam
\n\u015ei pe celelalte cite le mai am,
\nCa to\u0163i muritorii t\u0103i de pe p\u0103m\u00eent.<\/p>\n

\u015etiu c\u0103 \u015fi pentru mine, Doamne, s\u00eengeri.
\nC\u00eend m\u0103 prime\u015fti la taina spovedirii,
\nD\u0103-mi c\u00eet mai po\u0163i din harul m\u00eentuirii,
\nS\u0103-mi c\u00eente psalmii cetele de \u00eengeri.<\/p>\n

C\u00eet stau \u00een trupul lutului fierbinte,
\nVin\u0103 la mine voia Ta st\u0103p\u00een\u0103,
\nS\u0103-mi creasc\u0103 somnul \u00een gr\u0103dini de floare;<\/p>\n

S\u0103-mi treac\u0103 visul puntea de \u0163\u0103r\u00een\u0103
\nSpre cerul tainic \u00eensetat de soare
\n\u015ei c\u0103tre apa vie\u0163ii din f\u00eent\u0103n\u0103.<\/p>\n


\n Heruvim<\/strong><\/p>\n

O lacrim\u0103 din ochi i se prelinge
\nDe c\u00eend \u00eemi st\u0103 de paz\u0103 la r\u0103scruce.
\nAr vrea s\u0103-mi \u015ftie drumul care duce
\nSpre \u0163\u0103rmul unde soarele se stinge.<\/p>\n

Prive\u015fte lung prin gratii de lumin\u0103
\nO umbr\u0103 rece \u015fi \u00eentunecat\u0103.
\nE \u00eens\u0103\u015fi umbra mea \u00eenve\u015fm\u00eentat\u0103
\n\u00cen straie zdren\u0163uite de hermin\u0103.<\/p>\n

Gr\u0103be\u015fte, \u00eengere, de-\u0163i schimb\u0103 locul!…
\nEu am s-adorm, cum doarme tot p\u0103m\u00eentul,
\nVegheat din c\u00eend \u00een c\u00eend de fa\u0163a lunii.<\/p>\n

Dac\u0103 nicic\u00eend nu m-a tr\u0103dat cuv\u00eentul,
\nPe frunza c\u00eend \u015fi-o leag\u0103n\u0103 gorunii
\n\u00ce\u0163i va mai povesti de mine v\u00eentul.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

EDITORIAL Valeria MANTA T\u0102ICU\u021aU Politic\u0103 \u015fi literatur\u0103 Leg\u0103tura dintre politic\u0103 \u015fi literatur\u0103 este departe de a fi un subiect nou<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18072"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=18072"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18072\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18073,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18072\/revisions\/18073"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=18072"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=18072"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=18072"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}