{"id":18016,"date":"2022-05-11T21:03:34","date_gmt":"2022-05-11T18:03:34","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18016"},"modified":"2022-05-11T21:03:34","modified_gmt":"2022-05-11T18:03:34","slug":"spatii-culturale-nr-38-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18016","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 38 (10)"},"content":{"rendered":"

Petrache PLOPEANU<\/strong>
\n\"\"

MIOARA<\/strong><\/p>\n

– Ascult\u0103 la mine, s\u0103 \u0219tii, \u00eemi spune tata, c\u00e2rlana asta nu-i ca altele\u2026
\nEu \u00eel ascult \u0219i-i iert c\u0103derile acestea \u00eentr-un misticism zoomorf. P\u00e2n\u0103 mai deun\u0103zi, avea o c\u0103\u021belu\u0219\u0103 de care se \u00eendr\u0103gostise foc! Numai de ea \u00eemi vorbea, atunci c\u00e2nd mai reu\u0219eam s\u0103 vin pe la el, pe fug\u0103, \u00een vreo s\u00e2mb\u0103t\u0103 sau duminic\u0103, de altfel foarte rar. \u00cei \u00een\u021belegeam nevoia de a vorbi cu cineva \u00een singur\u0103tatea care \u00eel \u00eenconjura, dar \u00eel mustram u\u0219or. \u201eDe ce nu ie\u0219i \u0219i tu \u00een sat, te duci p\u00e2n\u0103 la bufet, \u00ee\u021bi iei o bere sau o \u021buic\u0103, mai stai de vorb\u0103 cu unul, cu altul\u201d. \u201eEh, \u00eemi r\u0103spundea sc\u0103rpin\u00e2nd-o pe Tereza, a\u0219a se numea c\u0103\u021beaua \u00een amintirea unei alte Tereze din timpuri nu prea \u00eendep\u0103rtate c\u00e2nd eu eram cel responsabil cu botezul animalelor, ce s\u0103 vorbesc cu pro\u0219tii \u0103ia! M\u0103 mai duc la Lalica, sora lui mai mic\u0103, mai stau de vorb\u0103 cu ea\u2026\u201d. Acum la fel, nu voiam s\u0103-l bruschez, o f\u0103cusem destul c\u00e2nd eram \u0219i el \u0219i eu, mai tineri. Dup\u0103 moartea mamei, pe care i-o repro\u0219asem permanent, \u00eel iertasem atunci c\u00e2nd la r\u00e2ndul lui era gata, gata s\u0103 se duc\u0103 la \u00eent\u00e2lnirea cu ea, dincolo.
\n– \u2026\u0218i de ce spui tu, tat\u0103, c\u0103 este diferit\u0103? Sau deosebit\u0103 ai vrut s\u0103 zici? \u00cen mintea tatei, ideea de diferen\u021biere \u00een sensul alterit\u0103\u021bii \u0219i, \u00een al doilea r\u00e2nd printr-o valorizare calitativ\u0103, erau acela\u0219i lucru, iar eu sim\u021beam nevoia s\u0103-mi l\u0103muresc problema. Am v\u0103zut c\u0103 \u00eentrebarea l-a pus \u00een \u00eencurc\u0103tur\u0103, dup\u0103 m\u00e2na dus\u0103 \u00een p\u0103rul \u00eenc\u0103 des \u0219i sc\u0103rpinatul absent \u0219i dup\u0103 \u00eencre\u021birea ad\u00e2nc\u0103 a ridurilor de pe frunte.
\n– M\u0103, io nu \u0219tiu ce spui tu, asta\u2026, cu\u2026
\n– Deosebit\u0103, i-am s\u0103rit eu \u00een ajutor. Adic\u0103 ceva superior, sim\u021beam c\u0103 \u00een loc s\u0103-l l\u0103muresc pe b\u0103tr\u00e2n mai r\u0103u \u00eel \u00eencurcam, ceva mai bun dec\u00e2t exist\u0103, dec\u00e2t cunosc oamenii\u2026
\n– A\u0219a, a\u0219a, mi-a luat el vorba din gur\u0103 \u00eenainte s\u0103 sf\u00e2r\u0219esc, a\u0219a tat\u0103, c\u00e2rlana asta este altfel dec\u00e2t oile pe care le-am avut noi alt\u0103dat\u0103. \u00cen timp ce vorbim, c\u00e2rlana cu pricina, o oaie de vreun an-doi, deci o oaie t\u00e2n\u0103r\u0103, st\u0103tea chiar l\u00e2ng\u0103 piciorul drept al tat\u0103lui meu, el m\u00e2ng\u00e2indu-i u\u0219or corni\u021bele, acolo unde acestea se i\u021beau din l\u00e2na scurt\u0103 a capului. Bine\u00een\u021beles c\u0103 nu am luat seam\u0103 \u00een mod serios la ceea ce spunea tata, dar nu doream s\u0103-l contrazic \u00een nici un fel. Hot\u0103r\u00e2sem asta dup\u0103 cump\u0103na din care sc\u0103pase. Nu-i mai repro\u0219am multe lucruri \u0219i-i acceptam tabieturile \u0219i excentricit\u0103\u021bile de om b\u0103tr\u00e2n de la \u021bar\u0103, care nu mai are ceva de f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 a\u0219tepte ca ghemul vie\u021bii s\u0103-\u0219i termine firul.
\n– Am \u00een\u021beles. Este diferit\u0103, deosebit\u0103, mai bun\u0103 ca oile noastre de alt\u0103dat\u0103\u2026 Dar de ce? La asta tata a holbat f\u0103r\u0103 nici un cuv\u00e2nt ochii la mine, m-a privit secunde \u00een \u0219ir \u0219i apoi cobor\u00e2ndu-i spre c\u00e2rlan\u0103 a \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 \u00eenceti\u0219or. M-am ridicat de pe scaunul simplu de lemn, el st\u0103tea rezemat cu spatele de peretele pol\u0103\u021bii, a\u0219ezat \u00een st\u00e2nga u\u0219ii, pe un taburet sc\u00e2lciat \u0219i din doi pa\u0219i am fost l\u00e2ng\u0103 el.
\n– M\u0103i tat\u0103, m\u0103 tataie, m\u0103 t\u0103t\u0103i\u021bule, ce-i de pl\u00e2ngi, m\u0103i? Glasul mi se \u00eenmuiase mult \u0219i lacrimile lui d\u0103duser\u0103 cep \u0219i alor mele. Aplecat deasupra lui, o f\u0103ptur\u0103 g\u00e2rbovit\u0103, o m\u00e2n\u0103 de ciolane \u0219i piele care le acoperea, l-am m\u00e2ng\u00e2iat u\u0219or pe cap, a\u0219a cum nu o mai f\u0103cusem vreodat\u0103. M\u0103 t\u0103t\u0103i\u021bule, m\u0103 t\u0103t\u0103i\u021bule, repetam ne\u0219tiind ce s\u0103 spun. Ochii mi-au fugit spre mioar\u0103, care \u00een timpul saltului meu se speriase, credeam eu \u0219i se \u00eendep\u0103rtase cu tot at\u00e2\u021bia pa\u0219i cu c\u00e2t m\u0103 apropiasem eu. Tata s-a \u00eendreptat brusc \u0219i m-a fulgerat cu privirea \u00een sus, \u00eencrunt\u00e2ndu-se.
\n \t– Ai speriat-o! Vezi, ai speriat-o! S\u0103 nu te pui cu ea, auzi? S\u0103 nu te pui\u2026 Nu mai avea urm\u0103 de lacrim\u0103 pe obraz, din m\u0103nunchiul acela de oase irup\u00e2nd parc\u0103 un foc, ce uscase totul pe fa\u021ba sa. \u0218i ap\u0103 \u0219i mil\u0103 fa\u021b\u0103 de sine \u0219i bl\u00e2nde\u021be \u0219i iubire pentru al\u021bii. Hai la tata, hai la tata\u2026 m\u0103! M\u0103 oi\u021b\u0103, oi\u021ba, oi\u021ba hai la taata, s-a adresat celeilalte f\u0103pturi din fa\u021ba sa, ca \u0219i cum mi-ar fi vorbit mie. Dar mie nu-mi vorbise niciodat\u0103 a\u0219a! La un pas de el, m-am uitat invidios, nu \u0219tiam de unde venea sentimentul acesta \u0219i dac\u0103 \u00ee\u0219i avea rostul acolo\u2026, dar m-am uitat invidios la bietul animal. Cu ea s\u0103 nu te pui, auzi? a repetat tata, neschimb\u00e2nd nimic din tonalitate \u0219i mimic\u0103. Animalul, m-a privit parc\u0103 amuzat \u0219i s-a \u00eendreptat cu pa\u0219i mici c\u0103tre cel ce o chemase. F\u0103r\u0103 s\u0103 g\u00e2ndesc dinainte vreun gest sau cuv\u00e2nt, am f\u0103cut un pas brusc spre c\u00e2rlan\u0103 \u0219i am prins-o cu m\u00e2inile de grumaz, acolo unde picioarele din fa\u021b\u0103 se prindeau de piept \u0219i am ridicat-o la nivelul ochilor mei, la vreo dou\u0103 palme dep\u0103rtare.
\n– Oi fi o mioar\u0103 n\u0103zdr\u0103van\u0103 ca \u00een balad\u0103, am rostit \u00een der\u00e2dere, \u00een planul secund cineva amuz\u00e2ndu-se stra\u0219nic, dar \u00een acela\u0219i timp, percepeam ca un b\u00e2z\u00e2it nesuferit, un glas la limita ra\u021biunii care m\u0103 avertiza s\u0103 nu-mi bat joc de lucrurile pe care nu le cunosc! O clip\u0103 un fior \u00eenghe\u021bat \u00eemi cutreier\u0103 trupul . Am apropiat \u00eencet-\u00eencet chipul animalului de ochii mei: oare ceea ce au animalele se poate numi chip? \u00cemi aduceam aminte c\u0103 m\u0103 preocupa a\u0219a ceva alt\u0103dat\u0103. L-am oprit la dou\u0103-trei degete de fa\u021ba mea \u0219i am \u00eencercat s\u0103 p\u0103trund dincolo de albastrul acela deschis al ochilor, s\u0103 realizez o unire a imaginilor disparate din fr\u00e2nturi \u0219i linii, din culori \u0219i texturi haotice, ca \u00eentr-un exerci\u021biu stereogramic. Expresia acelor ochi era una amuzat\u0103 \u0219i tandr\u0103. Tandre\u021be? am exclamat \u00een mine, dar nu am avut vreme s\u0103-mi duc mai departe nedumeririle\u2026 Ochii aceia se ad\u00e2nceau \u0219i se l\u0103rgeau, albastrul lor devenea tot mai viu \u0219i mai ondulat, c\u0103p\u0103tau contururi noi \u0219i se legau de un trup care-\u0219i \u00eentemeia o existen\u021b\u0103 tot mai real\u0103. O f\u0103ptur\u0103 cu chip de femeie sau o femeie cu chip de f\u0103ptur\u0103 a altor t\u0103r\u00e2muri, mi se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219a din v\u00e2rtejul albastrului. Am auzit glasul tatei, venind \u00eenfundat de undeva, dintr-un loc unde cuvintele \u0219i gesturile sunt altceva dec\u00e2t ar trebui s\u0103 fie.
\n– \u021ai-am spus s\u0103 nu te pui cu ea! Io-te c\u0103 acum ai p\u0103\u021bit-o! \u201eAm p\u0103\u021bit-o?\u201d am g\u00e2ndit instantaneu, \u201eCum? Cum am p\u0103\u021bit-o?\u201d dar nu a venit nici un r\u0103spuns. \u201ePoate c\u0103 am p\u0103\u021bit-o\u201d, mi-am spus atunci, poate c\u0103 f\u0103cusem un atac cerebral, sau poate imagina\u021bia mea o luase razna, sau altceva cu acelea\u0219i conota\u021bii patologice.
\n\tLa limita ra\u021biunii acel cineva de acolo tremura \u0219i se pierdea c\u00e2nd \u0219i c\u00e2nd, ca \u0219i cum ar fi suferit un atac de epilepsie. Cunoscusem mai demult un om din sat, F\u0103nel, mai mare ca mine cu c\u00e2\u021biva ani, care avea crize dese, iar eu m\u0103 nimerisem odat\u0103 acolo. Am deschis palmele arunc\u00e2ndu-mi m\u00e2inile \u00een fa\u021b\u0103. Mioara pe care eu o luasem pe sus nu mai era, gestul fiind inutil. Fiin\u021ba aceea albastr\u0103, la nici doi pa\u0219i de mine m\u0103 privea, a\u0219tept\u00e2nd s\u0103 fac ceva, s\u0103 spun ceva. Totul era albastru, mii de nuan\u021be de albastru, de la ultramarinul cel mai profund la nuan\u021bele de cer translucid, aproape alb. Dar nici o alt\u0103 culoare.
\n– Vrei s\u0103 te pui cu mine, se auzi glasul melodios al acelei femei\/z\u00e2ne\/vr\u0103jitoare\/sucub\/demon, chiar vrei s\u0103 te pui cu mine?! Nu puteam s\u0103 vorbesc, nu puteam s\u0103 fac un gest; vedeam lumea, pe care o cuno\u0219team de c\u00e2nd m\u0103 n\u0103scusem, cum se schimba \u00een forme tot mai \u00eendep\u0103rtate de amintirea mea. Nici tata nu mai era la fel, nici eu, nici casa b\u0103tr\u00e2neasc\u0103 \u00een care-l p\u0103r\u0103sisem, nici curtea \u00een\u0103bu\u0219it\u0103 de buruieni. Orizontul albastru se deschisese \u00een infinite nuan\u021be, alte f\u0103pturi ca aceea din fa\u021ba mea se prelingeau \u00een dep\u0103rtare, \u00eentr-o armonie \u0219i o estetic\u0103 a inefabilului niciodat\u0103 \u00een\u021beles de oameni. Taburetul peticit cu tot felul de sc\u00e2ndurele era altceva, o materie iriz\u00e2nd ca un diamant, cr\u0103p\u0103turile care roseser\u0103 p\u00e2n\u0103 la carnea ro\u0219ie pere\u021bii, disp\u0103ruser\u0103 \u00een netezimi \u0219i ondula\u021bii de culoarea valurilor, curtea respira \u00een lumina cerului, materia \u00eense\u0219i p\u0103rea s\u0103-\u0219i schimbe structura. Toate undele acelea care izvorau din ochii ei \u0219i reintrau acolo ca \u00eentr-o mare ce-\u0219i adun\u0103 fiicele \u0219i fii r\u0103t\u0103citori, m\u0103 \u00eemb\u0103tau, m\u0103 \u00eenc\u00e2ntau \u0219i m\u0103 \u00eengrozeau cum nu se mai \u00eent\u00e2mplase nicic\u00e2nd. Luciditatea mea, pus\u0103 la \u00eendoial\u0103, m\u0103 arunca chiar pe mine \u00een aceea\u0219i mla\u0219tin\u0103 a incertitudinii realit\u0103\u021bii. Atunci l-am auzit din nou pe tata, vorbind u\u0219or de data asta:
\n– Vezi, m\u0103 Andrei? E Raiul, iar ea e Fecioara \u00een care io n-am crezut niciodat\u0103! C\u0103 tu, nu te-ai g\u00e2ndit niciodat\u0103 s\u0103 te \u00eensori! S\u0103 te fi v\u0103zut c\u0103 vii \u0219i tu cu o femeie la mine… c\u0103 \u0103ilal\u021bi\u2026! Gestul lui nu mai sem\u0103na cu acel sc\u0103rpinat reflex \u00een chica sur\u0103, ci cu altceva, un gest repetat la nesf\u00e2r\u0219it, dar totodat\u0103 primordial. M\u0103-ta spunea c\u0103 locul cel mai ad\u00e2nc din Iad o s\u0103 fie \u021binut pentru mine, de c\u00e2te i-am f\u0103cut \u0219i io-te c\u0103 a venit Raiul cu \u00eengerii lui la mine!…
\n– Da, t\u0103t\u0103i\u021b\u0103, am venit s\u0103 am grij\u0103 de tine. Glasul Ei vibra de dragoste \u0219i p\u0103rere de r\u0103u. Ai fost cioban la at\u00e2tea oi de-ale satului \u0219i la alea ale C.A.P.-ului, ai avut grij\u0103 de at\u00e2tea suflete; le-ai dus pe cele mai bogate p\u0103\u0219uni, cu iarb\u0103 verde plin\u0103 de dulcea\u021b\u0103 \u0219i la izvoare cu ap\u0103 limpede \u0219i rece; le-ai muls pentru a le lua alba povar\u0103 a ugerelor \u0219i le-ai \u00eenv\u0103\u021bat din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u0219i ce \u00eenseamn\u0103 sclipirea rece a t\u0103i\u0219ului sub b\u0103rbie. F\u0103r\u0103 ur\u0103, ci mereu numai cu dragoste! De aceea sunt eu aici, acea Mioar\u0103 n\u0103zdr\u0103van\u0103, care \u021bi-a fost h\u0103r\u0103zit\u0103 s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 de tine. \u0218tim, \u0219i a\u0219a este mersul vremii \u0219i al oamenilor pe aceste locuri p\u0103m\u00e2ntene: cei tineri s\u0103-i lase pe cei b\u0103tr\u00e2ni, s\u0103-i uite tot mai mult, iar la moartea st\u0103p\u00e2nilor, casele astea s\u0103 se d\u0103rapene de prea mult\u0103 p\u0103r\u0103sire \u0219i povar\u0103 de singur\u0103tate. Andrei \u0219i Pavel \u0219i Petru nu au f\u0103cut altceva dec\u00e2t ceea ce fac to\u021bi pe aici. Au plecat s\u0103-\u0219i caute rostul prin str\u0103ini, fiecare \u00een cele trei z\u0103ri \u0219i, la fel ca al\u021bii, au uitat \u00een v\u00e2rtejul vremii de tine\u2026
\n\tCuvintele m\u0103 ardeau cu fierul ro\u0219u al fugii \u0219i solitudinii, m\u0103 \u00eenghe\u021bau cu frigul gerurilor de dor, m\u0103 topeau \u00een lacrimi dulci ca picurii \u021bur\u021burilor de la strea\u0219in\u0103 pe care nu-i mai luasem \u00een seam\u0103 de mult\u0103 vreme\u2026
\n– Cine e\u0219ti tu, sc\u00e2nceam, de\u0219i a\u0219 fi vrut s\u0103-mi strig durerea de a nu fi fost al\u0103turi de aceia care avuseser\u0103 nevoie de mine, de noi, cine e\u0219ti tu, repetam \u00een ne\u0219tire, lacrimi albastre, arse, scurg\u00e2ndu-se pe obrajii mei vine\u021bi p\u00e2n\u0103 \u00een griul b\u0103rbii. Durerea nu m\u0103 \u00eempiedica s\u0103 o iubesc, chiar dac\u0103 nu \u0219tiam ce era, unde eram \u0219i de ce eram acolo. Raiul? Chiar dac\u0103 \u00eemi strigam credin\u021ba, ea nu era una care s\u0103 identifice spa\u021biile extramundane cu ceva asem\u0103n\u0103tor lumii albastre. \u0218i \u0219tiam c\u0103 iubirea mea este inutil\u0103, c\u0103 ei nu-i este de nici un folos. Am strigat: ori sunt nebun, ori visez, ori\u2026
\n– Al treilea oori, rien va plus! r\u00e2se ea cu acela\u0219i glas melodios care nu-\u0219i pierduse nimic din ceea ce m\u0103 f\u0103cea s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la toate esteticile pe care oamenii le creaser\u0103 vreodat\u0103 pe p\u0103m\u00e2nt. Nu e\u0219ti nici nebun, nici nu visezi\u2026 Ea c\u00e2nta: \u201eAl Treilea Ori, al Treilea Ori, al Treilea Ori\u201d \u0219i-mi lu\u0103 m\u00e2na dreapt\u0103 cu m\u00e2na ei st\u00e2ng\u0103, apuc\u0103 st\u00e2nga tat\u0103lui meu, cu dreapta ei \u0219i am zburat \u00eempreun\u0103 \u00eentr-o plutire de abur abia atins de \u00eenceputul albastrului, peste toate orizonturile care ni se ridicau \u00een fa\u021b\u0103, nu ca stavile, ci ca \u00eenceputuri de drum, \u00eembiindu-ne fiecare. \u201eAlt\u0103dat\u0103, alt\u0103dat\u0103\u201d se adresa ea cuiva pe care nu-l vedeam, \u201eavem tot timpul din lumi\u201d mai spunea, sur\u00e2z\u00e2nd \u00eentr-un fel complice, cu fa\u021ba \u00eentoars\u0103 spre mine.
\n– Aici e Raiul, auzeam din dreapta mea, geam\u0103tul fericit al tatei. \u021ai-am spus io, Andrei, da\u2019 tu n-ai vrut s\u0103 m\u0103 crezi! B\u0103tr\u00e2nul nu \u0219i-a pus nici o clip\u0103 \u00eentrebarea: ce c\u0103utam EU \u00een Raiul LUI! De fapt, nici eu nu ajunsesem s\u0103-mi imaginez cum ar fi sunat o astfel de \u00eentrebare. Era cert c\u0103 nici \u00eentreb\u0103rile nu-\u0219i mai p\u0103strau vechea lor form\u0103 \u00een acest spa\u021biu.
\n\tZborul\u2026
\n\tCum a\u0219 putea s\u0103 descriu acum, dup\u0103 ce timpul a trecut, dup\u0103 ce tat\u0103l meu a plecat dincolo, acel zbor? Cum a\u0219 putea s\u0103 descriu acele imagini, care nu erau imagini ci altceva mai presus de ideea noastr\u0103 despre aparen\u021b\u0103? Cum a\u0219 putea s\u0103 redau acele cuvinte care de la o vreme nu ne mai erau adresate, ci existau \u00een noi, r\u00e2nd pe r\u00e2nd? Zburam, dar eram, simultan, \u00een tot ceea ce era nemi\u0219cat, vedeam totul, dar eram \u00een acela\u0219i timp \u00eentunericul absolut, vorbeam, dar eram \u00eenmorm\u00e2nta\u021bi \u00een t\u0103cere.
\n\t\u0218i atunci am auzit o Voce, care putea fi vocea Ei, sau a altcuiva din acea lume, care c\u00e2nta cu jale:
\n\u201ePe-un Picior de Plai,
\nPe-o Gur\u0103 de Rai\u2026\u201d
\n\u0219i \u0219tiam c\u0103 este acea balad\u0103 la care cu u\u0219ur\u0103tatea fiin\u021bei mele efemere, f\u0103cusem aluzie mai devreme\u2026 Oare c\u00e2t de devreme?! Ascultam, dar aveam timpanele sparte. Vorbeam, dar aveam limba t\u0103iat\u0103. Vedeam, dar aveam ochii sco\u0219i. Fiecare cuv\u00e2nt \u00eencepea cu o majuscul\u0103, care d\u0103dea semnifica\u021bii neb\u0103nuite p\u00e2n\u0103 atunci de mintea mea \u0219i de inima mea. \u0218i fiecare cuv\u00e2nt prindea contur, a\u0219a cum se \u00eentrupase Ea din trupul mioarei iubite de tat\u0103l meu. O iubeam pe ea, iubeam toate cuvintele, toate izvoarele luminii \u0219i toate \u021bimbalele armoniilor acestora albastre. \u201eAceasta este Ortomania, spunea Vocea, lumea albastr\u0103, a azurului \u0219i inocen\u021bei, a nem\u0103rginirii iubirii \u0219i sacrificiului pentru cel\u0103lalt. Moirele noastre plutesc asupra voastr\u0103, dar numai unii ve\u021bi fi cu ele \u00eenc\u0103 \u00een timpul vie\u021bii. Cei mai mul\u021bi le ve\u021bi avea la na\u0219tere, martore ale viitorului vostru, al\u021bii le ve\u021bi avea dup\u0103 ce ve\u021bi \u00eendeplini tributul vie\u021bii \u0219i ve\u021bi da seam\u0103 de iubirea \u0219i mila voastr\u0103.\u201d Ea se \u00eentoarse spre mine.
\n– Dac\u0103 vrei s\u0103 m\u0103 ai, trebuie s\u0103 revii acolo de unde ai plecat odat\u0103. Trebuie s\u0103 legi firele ce se vor rupe dup\u0103 ce t\u0103t\u0103i\u021bul nu va mai fi. Eu sunt a lui, acum, c\u00e2nd are nevoie de mine pentru preg\u0103tirea plec\u0103rii . N-o s\u0103 mai stea mult \u00een lumea p\u0103m\u00e2ntului s\u0103u… Dac\u0103 tu nu vrei sau nu po\u021bi s\u0103 iei asupra ta greutatea asta, poate\u2026 Petru sau Pavel s\u0103 o fac\u0103\u2026 sau altcineva \u00een locul t\u0103u. Trebuie s\u0103-i \u00eentrebi \u0219i pe ei\u2026 Poveste\u0219te-le totul \u0219i dac\u0103 va fi s\u0103 fie \u00eentr-un fel, a\u0219a va fi!… Dar eu te a\u0219tept pe Tine! Ai \u00een\u021beles Vocea\u2026 Fiecare dintre voi poate fi Vocea! Fiecare are un Plai unde st\u0103 de paz\u0103 \u00eentre lumi, fiecare dintre voi este un Rai pe care trebuie s\u0103-l descopere \u0219i s\u0103-l \u00eenverzeasc\u0103 \u0219i s\u0103 semene semin\u021bele tuturor florilor din lume \u00een el. <\/p>\n

***
\n\tNimeni dintre s\u0103teni nu a \u00een\u021beles, mare mirare pentru ei, de ce p\u0103m\u00e2ntul a\u0219ezat peste morm\u00e2ntul tat\u0103lui meu era albastru! Nu un albastru de vopsea, ca aceea cu care ei \u00ee\u0219i vopsesc gardurile din fier din cimitir, ca s\u0103 nu rugineasc\u0103, ci un albastru care apar\u021bine chiar p\u0103m\u00e2ntului. Un albastru de lumin\u0103 cereasc\u0103, cernut\u0103 \u0219i amestecat\u0103 cu lutul. Orice pumn de \u021b\u0103r\u00e2n\u0103 scos \u00een afara morm\u00e2ntului, redevine negru a\u0219a cum a fost de milioane \u0219i milioane de ani. Eu sunt singurul care \u0219tie de ce!
\n\t\u2026 Sunt aici unde trebuia s\u0103 fiu de la \u00eenceput. Casa mea, curtea mea \u0219i gr\u0103dina, p\u0103m\u00e2ntul meu \u0219i-au rec\u0103p\u0103tat via\u021ba. Al\u0103turi de mine este Ea, femeia din lumea albastr\u0103, Mioara mea. Sau\u2026 Moira! Iar \u00een lumea aceea suntem tot mai mul\u021bi, tot mai mul\u021bi veghem \u0219i ne sporim for\u021ba pentru ca acea balad\u0103 s\u0103-\u0219i \u00eenceteze, \u00een sf\u00e2r\u0219it, \u00eentr-un posibil timp omenesc, puterea de rupere a acestui neam! <\/p>\n

<\/strong>Leconte de Lisle<\/strong>
\n(1818-1894)<\/p>\n

Pantunuri malaieze \u00een lan\u0163<\/strong><\/p>\n

V<\/strong><\/p>\n

Buz\u0103 livid\u0103! Ochi sticlos!
\n\u00cen suflet – o triste\u0163e mare.
\n\u00cen p\u00e2nz\u0103 – v\u00e2nt vijelios.
\n\u015ei spume de-argint pe mare.<\/p>\n

\u00cen suflet – o triste\u0163e mare.
\nIat\u0103-i frumoasa fa\u0163\u0103 moart\u0103.
\n\u0218i spume de argint pe mare.
\nO barc\u0103 sprinten\u0103 m\u0103 poart\u0103.<\/p>\n

Iat\u0103-i frumoasa fa\u0163\u0103 moart\u0103;
\nPe palo\u015f – s\u00e2nge \u00eenchegat.
\nO barc\u0103 sprinten\u0103 m\u0103 poart\u0103
\nLupt\u00e2nd cu valu-nvolburat.<\/p>\n

Pe palo\u015f – s\u00e2nge \u00eenchegat;
\nDe catarg capu-i at\u00e2rnat e.
\nLupt\u00e2nd cu valu-nvolburat
\nDin cale barca nu se-abate.<\/p>\n

De catarg capu-i at\u00e2rnat e;
\nMi-e sf\u00e2\u015fierea tot mai grea.
\nDin cale barca nu se-abate;
\nSe-nvine\u0163e\u015fte marea rea.<\/p>\n

Mi-e sf\u00e2\u015fierea tot mai grea;
\nCel care te-a ucis sunt eu?
\nSe-nvine\u0163e\u015fte marea rea.
\nCurg fulgere din empireu.<\/p>\n

Cel care te-a ucis sunt eu?
\nA fost destinul, te-am iubit.
\nCurg fulgere din empireu;
\nVoi fi pe veci nefericit<\/p>\n

A fost destinul, te-am iubit!
\nEu – criminalul odios –
\nVoi fi pe veci nefericit.
\nBuz\u0103 livid\u0103! Ochi sticlos!<\/p>\n

Traducere de Ion Ro\u015fioru<\/strong><\/em><\/p>\n


\nLauren\u0163iu BELIZAN<\/strong>
\n\"\"

Urechea lui van Gogh<\/strong>
\n Roman [fragment]<\/em><\/p>\n

Noaptea devenise o ap\u0103 ce intra pe sub u\u015fi, iar mesele se leg\u0103nau ca ni\u015fte gondole. Se apropia ora \u00eenchiderii. Petru propuse s\u0103 mergem la \u201eCaf\u00e9 latin\u201d, un bar non-stop. A trebuit, conform ritualului, s\u0103 insiste, ca maiorul s\u0103 ne \u00eenso\u0163easc\u0103. Ionel ripost\u0103 f\u0103r\u0103 prea mult\u0103 convingere:
\n \u2014 E t\u00e2rziu, profesore \u015fi sunt cam obosit…
\n \u2014 Las\u0103, o s\u0103 am grij\u0103 s\u0103 pleci suficient de treaz diminea\u0163\u0103, \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu-\u0163i asupre\u015fti subalternii.
\n \u2014 Ce vorbe\u015fti, dom\u2019le?! Sunt un t\u0103tuc pentru ei.
\n \u2014 Precum t\u0103tuca Stalin!? chicoti Mitic\u0103, apuc\u00e2ndu-l de bra\u0163.
\nDup\u0103 \u00eemb\u00e2cseala din c\u00e2rcium\u0103, aerul de toamn\u0103 ne primenea hainele. Drumul era scurt: c\u00e2teva str\u0103zi traversate piezi\u015f, o duzin\u0103 de reclame care n\u0103uceau un ochi prea atent, \u015fi iat\u0103-ne instala\u0163i \u00eentr-un col\u0163 \u00eentunecat al barului. Maiorul \u00eemi f\u0103cu semn apoi, \u00eendrept\u00e2ndu-\u015fi privirea spre o c\u00e2nt\u0103rea\u0163\u0103 cu aer lasciv de la televizor:
\n \u2014 Frumos mai c\u00e2nt\u0103! Arat\u0103 \u015fi bine, pe deasupra. \u00cel aprobai cu o mi\u015fcare u\u015foar\u0103 a capului, aten\u0163ia fiindu-mi \u00eendreptat\u0103 spre conversa\u0163ia care \u00eencepuse \u00eentre Petru \u015fi colegul lui de catedr\u0103:
\n \u2014 Crede-m\u0103, b\u0103iatul \u0103sta al meu are talent, \u00eel l\u0103uda Mitic\u0103 cu ochii str\u0103lucind. A \u00eenceput s\u0103 scrie pe la cincisprezece ani. Avea un caiet mic cu coper\u0163i negre, pe care \u00eel ascundea \u00een bibliotec\u0103.
\n \u2014 \u015ei ai atentat la intimitatea lui! \u00eel apostrof\u0103 Petru.
\n \u2014 Eeee, am fost discret. \u015etii, de fapt, poeziile lui aduceau mai mult a proz\u0103 liric\u0103, dar ici-colo r\u0103s\u0103rea o metafor\u0103 cu prospe\u0163imi secrete. Mitic\u0103 rostea de-a valma, cu pathos, cuvinte precum \u201esensibilitate\u201d, \u201etranscenden\u0163\u0103\u201d, \u201eging\u0103\u015fie\u201d, \u015fi ar fi continuat dac\u0103 nu l-ar fi \u00eentrerupt brutal:
\n \u2014 De ce nu vrei s\u0103-l aduci la mine dac\u0103 \u015fi acum, student fiind, continu\u0103 s\u0103 scrie? observa\u0163ie ce \u00eel descump\u0103ni o secund\u0103.
\n \u2014 Pentru c\u0103 nu vreau s\u0103-l perverte\u015fti! scr\u00e2\u015fni deodat\u0103, \u00een disonan\u0163\u0103 cu veselia de p\u00e2n\u0103 atunci.
\nPetru \u00eencepu s\u0103 r\u00e2d\u0103 pe \u00eenfundate:
\n \u2014 Ahaaa, acum \u00een\u0163eleg! De c\u00e2te ori vin la tine, \u00een ultimul timp tot mai rar, ce-i drept, \u00eel alungi pe R\u0103ducu. \u00centotdeauna g\u0103se\u015fti un pretext ca s\u0103-l trimi\u0163i la plimbare. \u0162i-e team\u0103 c\u0103 fiul t\u0103u, c\u0103ruia \u00eei refuzi maturizarea, o s\u0103 descopere c\u0103 exist\u0103 oameni cel pu\u0163in la fel de inteligen\u0163i \u015fi cultiva\u0163i ca tine. Ah, ce modest sunt… \u015etii ce face, Andrei, acest p\u0103rinte nemernic? mi se adres\u0103 pe un ton teatral, c-un z\u00e2mbet histrionic. \u00cencearc\u0103 s\u0103-\u015fi fereasc\u0103 odrasla de frumuse\u0163ea, dar \u015fi de mizeriile vie\u0163ii, de mirosurile ei fetide. C\u00e2nd va scoate capul \u00een lume, o s\u0103 fie at\u00e2t de \u015focat, \u00eenc\u00e2t se va adecva foarte greu acestui univers care muste\u015fte de r\u0103utate, minciun\u0103, meschin\u0103rie, \u015fi nu va avea puterea s\u0103 recunoasc\u0103 m\u0103car o floare de mucigai… Vocea marcat\u0103 de inflexiuni retorice \u015fi z\u00e2mbetul lui de masc\u0103 antic\u0103 \u00eencercau s\u0103 atenueze din gravitatea acuza\u0163iilor ce \u00eel pleo\u015ftiser\u0103 r\u0103u pe Mitic\u0103:
\n \u2014 Eh, b\u0103tr\u00e2ne, \u00eeng\u0103im\u0103 cu ochii-n jos, e u\u015for s\u0103 dai sfaturi c\u00e2nd nu ai copii!
\nP\u00e2n\u0103 \u015fi pe impasibilul Ionel, discu\u0163ia reu\u015fise s\u0103-l sustrag\u0103 apetisantei fete de la televizor. St\u0103tea acum \u00een pozi\u0163ia \u201eG\u00e2nditorului de la Hamangia\u201d, privindu-l cu un amestec de blazare \u015fi comp\u0103timire.
\n \u2014 S\u0103 admitem c\u0103 ai dreptate, nu \u015ftiu ce \u00eenseamn\u0103 s\u0103 cre\u015fti un copil, sunt \u00eens\u0103 un bun pedagog \u015fi psiholog, sau a\u015fa \u00eemi inchipui. Dar \u00een primul r\u00e2nd sunt prietenul t\u0103u \u015fi z\u0103u, m\u0103 doare paternalismul cu care-l sufoci pe Radu. Crede-m\u0103, simt c\u0103 nu procedezi bine. L-ai putea trimite la mine cu un manuscris, s\u0103 vorbim despre poemele lui, s\u0103-i sugerez anumite lecturi. Te rog, la naiba! Ce te-ai crispat a\u015fa? \u015etiu c\u0103 tu faci asta, pentru c\u0103 ai c\u0103p\u0103tat \u015fi o autoritate cultural\u0103 asupra lui. E foarte bine, are un mentor \u00een tine, dar las\u0103-l s\u0103 vad\u0103 \u015fi alte orizonturi.
\n \u2014 Andrei, ce crezi, m\u0103 b\u00e2ntuie iar grandomania? Z\u00e2mbii…
\n \u2014 Eu cred c\u0103 merit\u0103 s\u0103 v\u0103 asuma\u0163i riscul, domnul profesor, \u00eei zisei lui Mitic\u0103.
\n Acesta m\u0103 privi brusc cu indignare. Fa\u0163a i se congestion\u0103 \u015fi izbucni:
\n \u2014 Cum \u00ee\u0163i permi\u0163i, tinere, s\u0103-\u0163i dai cu p\u0103rerea? El nu are nevoie de avoca\u0163i. Tu, care nu ai habar de metafizic\u0103! Ce faci aici, dai t\u00e2rcoale ideilor, le amu\u015finezi? Dup\u0103 ce c\u0103 te toler\u0103m, e\u015fti \u015fi obraznic?
\nAdmonestarea dur\u0103, jignitoare, m\u0103 uimi peste m\u0103sur\u0103. Nu \u015ftiu ce v\u0103zuse Petru \u00een ochii mei, dar \u00eemi atinse un picior pe sub mas\u0103. Era inutil, ce auzisem \u00eentrecea orice \u00eenchipuire.
\n \u2014 Domnule, cum v\u0103 permite\u0163i dumneavoastr\u0103 s\u0103-mi vorbi\u0163i astfel?
\n \u2014 M\u0103i b\u0103iete!
\n \u2014 Niciun \u201cm\u0103i b\u0103iete\u201d, v\u0103 rog s\u0103 nu m\u0103 \u00eentrerupe\u0163i! \u015fi cu greu m\u0103 st\u0103p\u00e2nii s\u0103 nu \u0163ip \u015fi eu.
\nCei de la mesele din jur ne priveau nedumeri\u0163i.
\n \u2014 \u00cen primul r\u00e2nd, eu nu sunt un tolerat aici \u015fi asta poate confirma Petru, \u00een al doilea r\u00e2nd mi-am permis s\u0103-mi dau cu p\u0103rerea \u00eentr-o problem\u0103 care nu are leg\u0103tur\u0103 cu metafizica, ci a felului \u00een care v\u0103 purta\u0163i cu fiul dumneavoastr\u0103. Dar cine \u015ftie, poate rela\u0163ia cu fiul este de natur\u0103 metafizic\u0103 \u015fi noi nu \u015ftim.
\n \u00cen clipa aceea, z\u0103rit doar de mine, un porumbel izbi fereastra, relu\u00e2ndu-\u015fi zborul \u00eentr-o clip\u0103, de parc\u0103 nimic nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat.
\n \u2014 Uite, b\u0103tr\u00e2ne, se v\u0103ic\u0103ri Mitic\u0103 cu glas stins, cum amorsezi conspira\u0163ii \u00eempotriva mea! Uite ce-mi fac discipolii t\u0103i!…
\n \u2014 Andrei nu-mi este discipol, ci prieten. Z\u0103u, Andrei, de ce te amesteci tu \u00een treburi care nu te privesc? Uite, asta-mi place mie mult la Ionel!
\n La auzul numelui s\u0103u, maiorul, care din cauza cantit\u0103\u0163ii apreciabile de b\u0103utur\u0103 \u00eengurgitate, c\u0103zuse \u00een letargie, tres\u0103ri, \u015fi de data aceasta \u00ee\u015fi a\u015fez\u0103 m\u00e2inile pe genunchi, ca un lupt\u0103tor de sumo, l\u0103s\u00e2ndu-\u015fi la vedere burta proeminent\u0103.
\n \u2014 \u00cemi place c\u0103 nu se amestec\u0103 \u00een probleme care ies din sfera competen\u0163ei lui. E mare lucru s\u0103 \u00eent\u00e2lne\u015fti astfel de oameni.
\nFa\u0163a lui Ionel se lumin\u0103.
\n \u2014 Nici nu-mi permit la r\u00e2ndu-mi s\u0103-i spun cum s\u0103 ancheteze un ho\u0163 sau un criminal. Carevas\u0103zic\u0103 \u2013 ad\u0103ug\u0103, schimb\u00e2nd accentul grav \u2013 s\u0103 bem pentru competen\u0163\u0103, domnilor! \u015ei, pentru c\u0103 nu \u00een ultimul r\u00e2nd o calitate a poli\u0163i\u015ftilor este rapiditatea, maiorul fu primul care ridic\u0103 paharul.
\n De\u015fi disputa fusese elegant tran\u015fat\u0103 \u00een favoarea lui, Mitic\u0103, a c\u0103rui ro\u015fea\u0163\u0103 mai sc\u0103zuse ca a unui vin \u00eendoit cu ap\u0103, era tot sup\u0103rat. Se ridic\u0103 brusc \u015fi plec\u0103 la toalet\u0103. Incidentul \u00eei t\u0103iase cheful lui Petru:
\n \u2014 B\u0103ie\u0163i, eu zic s\u0103 g\u0103t\u0103m.
\n \u00cen ajun avusese loc o tentativ\u0103 de asasinat asupra ambasadorului Indiei la Bucure\u015fti. Maiorul ne d\u0103du c\u00e2teva detalii, recunosc\u00e2nd c\u0103 nici el nu \u015ftia totu\u015fi prea mult, ancheta fiind preluat\u0103 de serviciile secrete. Minutele treceau \u015fi Mitic\u0103 nu mai ap\u0103rea. Petru, \u00eengrijorat, se duse dup\u0103 el, \u00eentorc\u00e2ndu-se z\u00e2mbind destul de repede:
\n \u2014 Ce crede\u0163i c\u0103 face la toalet\u0103?
\n \u2014 Ce?
\n \u2014 St\u0103 cu pantalonii \u00een vine \u015fi \u00ee\u015fi num\u0103r\u0103 banii cu voce tare!… Izbucnir\u0103m \u00een r\u00e2s.
\n \u2014 P\u0103i, cum ai putut s\u0103-l vezi?
\n \u2014 \u015eti\u0163i c\u0103 w.c.-ul e la demisol. Am cioc\u0103nit la u\u015f\u0103, l-am strigat, dar nu mi-a r\u0103spuns. \u015etiu c\u0103 este cardiac \u015fi, \u00eengrijorat, am ie\u015fit afar\u0103 s\u0103 bat \u00een fereastra aceea mic\u0103 de la nivelul solului. Fereastra era deschis\u0103, a\u015fa am v\u0103zut groz\u0103via.
\n Nici nu termin\u0103 bine ultimul cuv\u00e2nt c\u0103 Mitic\u0103 ap\u0103ru cl\u0103tin\u00e2ndu-se u\u015for.
\n \u2014 E totul \u00een regul\u0103? Noi ne-am hot\u0103r\u00e2t s\u0103 plec\u0103m. Andrei, o s\u0103 te rog s\u0103 pl\u0103te\u015fti tu partea mea. Nu \u015ftiu cum, mi s-au dus aproape to\u0163i banii \u015fi mai sunt trei zile p\u00e2n\u0103 la salariu.
\n Mitic\u0103 \u015fi Ionel, locuind \u00een acela\u015fi cartier, plecar\u0103 cu un taxi.
\n \u2014 Ferice de tine c\u0103 stai ultracentral! \u00eei zisei \u00een drum spre apartamentul lui aflat \u00eentr-un bloc construit \u00een perioada interbelic\u0103. Pa\u015fii no\u015ftri sunau \u00een noapte precum ai trec\u0103torilor \u00eent\u00e2rzia\u0163i prin pia\u0163a San Marco.
\n \u2014 \u015etiu ce vrei s\u0103-mi spui\u2026
\n \u2014 Ce s\u0103 mai vorbim, un imbecil \u015fi jum\u0103tate!
\n\u2014\tMai \u015ftiu c\u0103 vrei s\u0103 m\u0103 cer\u0163i!
\n \u2014 S\u0103 te cert? Nici g\u00e2nd. Am realizat c\u0103 ai vrut s\u0103-i curmi umilin\u0163a.
\n \u2014 Hai la mine s\u0103 \u00eencheiem cu un pahar de palinc\u0103. Am g\u0103sit ,,Homo Ludens\u201d a lui Huizinga. Parc\u0103 erai interesat de cartea asta, nu?
\n \u2014 A\u015f fi vrut, crede-m\u0103, dar sunt fr\u00e2nt \u015fi m\u00e2ine e musai s\u0103 ajung la redac\u0163ie. \u00centotdeauna am vrut s\u0103 te \u00eentreb ceva: c\u00e2t e \u00eent\u00e2mplare \u015fi c\u00e2t destin \u00een faptul c\u0103 locuie\u015fti pe strada M\u00e2ntuleasa?
\n \u2014 \u00centr-o zi vei afla, dar nu de la mine, zise ating\u00e2ndu-mi umerii.
\n A\u015ftept\u00e2nd \u00een sta\u0163ia de troleibuz, \u00eemi veni \u00een minte fa\u0163a schimonosit\u0103 de furie a lui Mitic\u0103, apoi mi-l imaginai num\u0103r\u00e2nd banii. Nu \u015ftiu cum, \u00eemi ap\u0103ru \u00een fa\u0163\u0103 complet schimbat, parc\u0103 era o hologram\u0103 m\u0103rindu-se lent, de parc\u0103 ar fi vrut s\u0103 \u00eenghit\u0103 noaptea. Din patetismul lui r\u0103m\u0103sese doar melancolia, \u015fi din bancnote firimituri de h\u00e2rtie \u00eenv\u00e2rtindu-se pe asfalt. Purta un fel de parpalac precum al lui Humphrey Bogart \u00een Casablanca, \u015fi porumbelul acela zbura \u00een jurul lui \u00eenfometat. Se \u00eenv\u00e2rtea at\u00e2t de repede, \u00eenc\u00e2t a trebuit s\u0103 m\u0103 sprijin de un st\u00e2lp.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Petrache PLOPEANU MIOARA – Ascult\u0103 la mine, s\u0103 \u0219tii, \u00eemi spune tata, c\u00e2rlana asta nu-i ca altele\u2026 Eu \u00eel ascult<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18016"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=18016"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18016\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18017,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18016\/revisions\/18017"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=18016"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=18016"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=18016"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}