{"id":18011,"date":"2022-05-10T19:48:33","date_gmt":"2022-05-10T16:48:33","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18011"},"modified":"2022-05-10T19:48:33","modified_gmt":"2022-05-10T16:48:33","slug":"spatii-culturale-nr-38-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=18011","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 38 (9)"},"content":{"rendered":"

Simion DIMA<\/strong>
\n\"\"

R\u0103sfoind vechi articole de-ale tat\u0103lui meu, am dat peste unul surprinz\u0103tor, publicat \u00een ziarul \u201eRena\u015fterea b\u0103n\u0103\u0163ean\u0103\u201d nr. 2956, din 26 octombrie 1999, la rubrica sa Videoclip, pe care a sus\u0163inut-o din 1990 p\u00e2n\u0103 \u00een anul 2000. Am s\u0103 explic de ce m-a surprins at\u00e2t de mult: de regul\u0103, aceast\u0103 rubric\u0103 era conceput\u0103 ca una de atitudine sau de cultur\u0103 \u00een sensul larg al cuv\u00e2ntului, cuprinz\u00e2nd mici eseuri \u015fi articole ce tratau probleme de lingvistic\u0103 \u015fi literatur\u0103 contemporan\u0103, de istorie na\u0163ional\u0103 \u00een atingere cu politica \u015fi istoria universal\u0103; \u015fi, de asemenea, comentarii despre mass-media postrevolu\u0163ionar\u0103, dar \u015fi ca una literar\u0103, devoal\u00e2nd amintiri \u015fi divaga\u0163ii cu caracter biografic, foarte personale uneori. Acum \u00eens\u0103, acest articol con\u0163inea, ca niciodat\u0103, un grupaj de poeme. Descop\u0103r, iat\u0103, c\u0103 publicase totu\u015fi sub numele s\u0103u c\u00e2teva poezii \u00een pres\u0103, \u00een afar\u0103 de cele dou\u0103 de care \u015ftiam \u015fi pe care le crezusem singurele d\u0103ruite tiparului \u015fi ap\u0103rute sub pseudonimul Ion Amaria, demult, \u00een suplimentul \u201eGenera\u0163ii\u201d al ziarului cotidian timi\u015forean din 20 octombrie 1966.
\nTat\u0103l meu specific\u0103, \u00een corpusul articolului, ca introducere la aceste poeme publicate \u00een 1999 (redate \u00eenghesuit, \u00een proz\u0103, cu versurile separate prin bare), \u00eemprejurarea pl\u0103smuirii lor, cu cinci ani mai \u00eenainte: \u201eDuminic\u0103, 16 ianuarie 1994. A fost, dup\u0103 cum scrie la catastif, o zi frumoas\u0103, \u00eenfloriser\u0103 ghioceii \u015fi p\u0103p\u0103diile. \u015ei umblet, colind pe uli\u0163e modeste, lini\u015ftite. Mult \u00een trei. Eu preocupat, dar ele \u00eentr-o bun\u0103 dispozi\u0163ie de tot hazul, dup\u0103 cum scria acolo . Ciripesc, se joac\u0103, se-mpung \u00een cuvinte copil\u0103re\u015fti, se-alint\u0103. Dar eu, seara, cap\u0103t aripi. Nu \u015ftiu dac\u0103 e poezie, dar este din sufletul meu. O primi\u0163i, rogu-v\u0103?\u201d Din punct de vedere stilistic \u015fi ortografic, am efectuat, ca de obicei, c\u00e2teva mici modific\u0103ri, am adaugat \u015fi un cuv\u00e2nt lips\u0103. Mai men\u0163ionez c\u0103 sintagma \u201efiar\u0103 bl\u00e2nd\u0103\u201d este preluat\u0103 din volumul meu Focul matematic (Ed. Eminescu, 1997) o lectur\u0103 de care nu se desp\u0103r\u0163ea niciodat\u0103, pre\u0163uind aceast\u0103 carte, dintre toate cele publicate de mine p\u00e2n\u0103 atunci, ca pe cea preferat\u0103, din care \u00ee\u015fi f\u0103cea \u00eencontinuu fi\u015fe \u015fi \u00ee\u015fi lua (mereu alte) noti\u0163e. (Simona-Grazia Dima)<\/p>\n


\nO, vreme, o, vreme<\/strong><\/p>\n

O, vreme, o, vreme,
\nnu trece a\u015fa goal\u0103,
\nlas\u0103-mi m\u0103car puterea,
\n\u00eempodobe\u015fte clipa, umanizeaz\u0103 umbra,
\nd\u0103 pietrelor str\u0103lucire
\n\u015fi c\u0103ldur\u0103 fl\u0103c\u0103rii,
\ncoboar\u0103 \u015fi \u00eenvele\u015fte-m\u0103 cu iubire.<\/p>\n

Duminic\u0103, 16 ianuarie 1994<\/em><\/p>\n


\nCaiete<\/strong><\/p>\n

M\u0103 privesc \u00een palide caiete,
\nsc\u00e2ncet de durere
\ndin seri ostenite
\nnep\u0103s\u0103tor salt
\n\u00een cas\u0103 str\u0103in\u0103,
\n\u00een pat de-mprumut
\npeste cloaca f\u0103r\u2019 de margini.
\nEu eram. Seam\u0103n\u0103.
\nDa, parc\u0103-mi amintesc:
\nnespus de singur,
\nparc\u0103 \u00een vis am trecut peste toate,
\ncu disperare,
\nc\u0103z\u00e2nd \u00een suflet
\n\u2013oare al altuia?
\n\u2013 da, da.
\nParc\u0103 eu risipind
\nm\u0103rg\u0103ritare
\n\u00een albii porce\u015fti
\n\u015fi-n toate, altul…<\/p>\n

Duminic\u0103, 16 ianuarie 1994<\/em><\/p>\n


\nUmbre<\/strong><\/p>\n

Umbre de g\u00e2nd,
\nde cuvinte
\nde priviri
\nde nori,
\nde dorin\u0163i nemplinite
\nhoitul clipelor
\nzilelor
\nanilor.
\n\u00cenfr\u00e2ngerile,
\nlapid\u0103rile,
\nocara, concesiile,
\nsl\u0103biciunea, lehamitea,
\nprivirile piezi\u015fe, urile
\ntemeinice,
\nranchiuna,
\ndosarul de cadre \u015fi autocazna,
\ncugetul
\nde-o clip\u0103
\ntoate colc\u0103ie, nelini\u015ftea,
\npresim\u0163irea a ceea ce va veni
\nnimic nu va mai \u2013
\nadio,
\nspune lumii,
\nsoarelui, florilor,
\niubirii, neprimit\u0103
\nori numai
\nneb\u0103gat\u0103 \u00een seam\u0103,
\nadio, soro lume
\n\u015fi voi
\ncare m\u0103 cerceta\u0163i de.o via\u0163\u0103
\npoate numai cu veche ne\u00eencredere
\nadio
\nv\u0103 las amarul acestui g\u00e2nd.<\/p>\n

Duminic\u0103, 16 ianuarie 1994<\/em><\/p>\n


\n\u201eS\u0103 se umple gurile noastre\u201d<\/strong><\/p>\n

\u201eS\u0103 se umple gurile noastre
\nDe lauda ta, Doamne\u201d,
\namplificat \u00een sacra incint\u0103,
\nc\u00e2ntecul declan\u015feaz\u0103
\nacorduri grave:
\nl\u0103ud\u0103mu-te,
\no, c\u00e2nt\u0103mu-te,
\npreasl\u0103vimu-te,
\nn\u0103d\u0103jduind,
\npref\u0103cut-am himere-n\u0103dejde,
\nadus-am ofrande,
\naprins-am t\u0103m\u00e2ie,
\ndar ecoul \u00eel sf\u00e2rtec\u0103
\no pal\u0103 de v\u00e2nt.
\nZidurile le d\u0103r\u00e2m\u0103 \u2013
\nnu vede\u0163i? \u2013 cu nep\u0103sare
\nvremuirea secolelor.<\/p>\n

Duminic\u0103, 16 ianuarie 1994<\/em><\/p>\n


\n\u0162ip\u0103tul<\/strong><\/p>\n

M-ar lini\u015fti \u015fi mi-ar reface poate
\nverticalitatea g\u00e2ndului.
\nUn urlet de fiar\u0103 bl\u00e2nd\u0103,
\n\u0163ip\u0103t amplificat
\npeste spa\u0163ii \u015fi z\u0103ri
\ncare s\u0103-mi ia
\nacel venin, ce greu
\n\u015fi ce vechi, ad\u00e2nc dospit
\nde prelungite sudalme.<\/p>\n

Duminic\u0103, 16 ianuarie 1994<\/em><\/p>\n


\nDescarc\u0103-te, suflete<\/strong><\/p>\n

Descarc\u0103-te, suflete,
\npune um\u0103rul,
\ntreze\u015fte-\u0163i adormita
\nputere,
\nscruteaz\u0103-\u0163i cotloanele \u2013
\nad\u00e2nc, necru\u0163\u0103tor, drept \u2013
\nvezi ce e adev\u0103r, ce e
\ndrept, ce e al t\u0103u,
\nnu ceda iner\u0163iei
\na merge
\norbe\u015fte
\na c\u0103lca printre cioburi \u015fi cuie
\na sc\u0103pa din m\u00e2n\u0103
\nfierbintea, mirifica
\npas\u0103re-a vie\u0163ii.<\/p>\n

Duminic\u0103, 16 ianuarie 1994<\/em><\/p>\n


\nRogu-m\u0103 seara<\/strong><\/p>\n

Rogu-m\u0103 seara
\n\u00een t\u0103cut\u0103 reculegere,
\n\u00eendurare \u015fi ce mai r\u0103m\u00e2ne,
\npu\u0163in\u0103 putere,
\nc\u0103ci, iat\u0103, Doamne,
\nvia\u0163a se duce de l\u00e2ng\u0103 noi.
\n\u015ei n-am rodit.
\nCerul zilnic ne prive\u015fte
\n\u015fi nu ne d\u0103 semn \u2013
\nsoarele ne arde,
\nlumea ne umple de
\nspaim\u0103 \u015fi nelini\u015fte,
\ndeschizi poarta,
\ncine p\u0103ze\u015fte oare
\nbun\u0103tatea,
\ncine-alin\u0103 suferin\u0163a?
\n\u015ei, vai, de \u2013at\u00e2ta n\u0103mol,
\nf\u0103r\u0103 ea sufletul nu se poate cur\u0103\u0163a, \u00een\u0103l\u0163a
\n\u00eentru putere, drept, m\u00e2ndru de sine, cuminte.<\/p>\n

Duminic\u0103, 16 ianuarie 1994<\/em><\/p>\n

Poezii \u00eengrijite de Simona-Grazia Dima<\/strong><\/em><\/p>\n


\nTeo CABEL<\/strong>
\n\"\"

Creion\u0103ri pe p\u00e2nz\u0103\u2026 de p\u0103ianjen <\/strong><\/p>\n

I.<\/p>\n

(Despre poet)
\nPoetul nu e pre\u0219ul
\nPe care
\nC\u0103lc\u00e2iele cuvintelor
\n\u00ce\u0219i \u0219terg sensuri nici de ele
\n\u00cen\u021belese.
\nPoetul resusciteaz\u0103
\nViermii fiin\u021bei.
\n\u00cei \u00eenva\u021b\u0103 s\u0103 fac\u0103 salturi mortale
\n\u00cen zbor le cresc aripi,
\nArd pe cerul metaforei
\nStele nechez\u0103toare.
\nPoetul, mereu \u00eenfometat
\nNici moartea nu-l satur\u0103
\nNici cerul, cu spuma lui de a\u0219tri, \u00een cafeaua nop\u021bii.<\/p>\n

Cine e poetul?<\/p>\n

II.
\nB\u0103rbatul cu p\u0103rul c\u0103runt
\n\u00cenv\u00e2rte un pahar, pe jum\u0103tate cu vin rubiniu,
\nPe jum\u0103tate cu miros de bodeg\u0103.
\nP\u0103rea c\u0103 nu se uit\u0103 la el, ci \u00een via unde s-au copt strugurii.
\n\u00cen spatele lui, o voce:
\nUnde-i poetul?
\nVorba cade \u00eentr-un gol f\u0103r\u0103 ecou.
\nCum se scrie poezia? Insist\u0103 t\u00e2n\u0103rul
\nOamenii vorbesc de ale lor
\nB\u0103rbatul \u00eenv\u00e2rte paharul
\n\u00ce\u0219i toarce c\u0103runte\u021bea
\nPe un fus invizibil. Bea o gur\u0103, prive\u0219te \u00eentr-un \u00eenainte doar al s\u0103u
\nAncorat cine \u0219tie unde.
\nRoste\u0219te ca pentru pahar: se coc m\u0103ce\u0219ele.
\nLini\u0219tea \u00eenghea\u021b\u0103 secunda.
\nCum se scrie… se repet\u0103 \u00eentrebarea
\nB\u0103tr\u00e2nul se ridic\u0103
\n\u00cempinge paharul, \u00een loc de salut, la plecare.
\nLini\u0219tea se a\u0219az\u0103 \u00een locul s\u0103u, la mas\u0103.
\nPe h\u00e2rtiile celor din c\u00e2rcium\u0103 semnele de \u00eentrebare nu au rim\u0103.
\nNedumerit t\u00e2n\u0103rul trage aer \u00een piept
\nMiroase a tutun, nu a cidru.<\/p>\n

Cum se scrie poezia?<\/p>\n

III.
\n(Creion\u0103ri pe p\u00e2nz\u0103 de p\u0103ianjen)<\/p>\n

Pe rafturi, la Baudelaire,
\nLa M\u0103r\u021bi\u0219or, proaspete rezonan\u021be, \u00een eter.
\nAu fugit din t\u0103cerea noastr\u0103.
\nGuernica lui Pablo, santinel\u0103 iubirii,
\nParca Lachesis la masa lui Br\u00e2ncu\u0219i.
\nCuvinte de granit, litere, \u00een matricea urzirii,
\nImensele arcade, \u00een tain\u0103, ferecate u\u0219i.
\nNu mi-e fric\u0103 de nimic\/ nici
\nDe p\u0103ianjenii ce-\u0219i vor face p\u00e2nz\u0103 \u00een orbitele mele
\nC\u00e2nd va fi sear\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i va scrie memoriile aici
\nUitarea. \u0218i ea la r\u00e2ndul ei va fi anonim\u0103
\nPrintre miliarde de stele.
\nNu mai num\u0103r la prim\u0103veri!
\nDoar s\u0103 le v\u0103d mantie pe tine.
\nS\u0103 trag, locomotiv\u0103, zilele, pre\u021bioase poveri
\nCe spui, nu l-ai citit pe Rilke?
\nTi-l cump\u0103r eu, m\u00e2ine. <\/p>\n

IV.
\n(Idile)<\/p>\n

Sunt iubiri
\ngalactice
\ndoar \u00een nerostire.
\nNu trec niciodat\u0103 de poarta g\u00e2ndului
\n\u00cen strada clipei.
\nRespir\u0103
\n\u00centr-o gr\u0103din\u0103, f\u0103r\u0103 mere,
\nF\u0103r\u0103 \u0219erpi. <\/p>\n

V.
\n\u00cen biblioteca vie\u021bii
\nAm g\u0103sit volume cu foile goale.
\nLe v\u00e2ntur\u0103 v\u00e2ntul.
\nNimeni nu va mai scrie pe ele
\nAlbul lor apas\u0103 ca un bloc de marmur\u0103,
\n\u00cen care zace un David nesculptat.
\nUn zeu, anonim, m\u0103 trage de m\u00e2nec\u0103
\nI-am permis s\u0103 existe \u0219i nu \u00eei jertfesc nimic.
\nGolgota mea \u00eenc\u0103 o car cu roaba.
\nPeste foi date la topit
\nUn p\u0103ianjen \u00eentinde repede, lacom de liter\u0103, o p\u00e2nz\u0103.
\nAlbul \u00eel spulber\u0103
\nAvalan\u0219\u0103 rece ca sucul de soc, scos din frigider
\n\u201eC\u0103ldur\u0103 mare mon cher!\u201d
\n\u00cemi adun toate imaginile r\u0103mase orfane
\n\u00cen oglinzi tulburate de coada somnului akedic.
\n\u0218i m\u0103 semnez
\nCine?<\/p>\n

VI. Telepatie<\/strong>
\nAud canistre de
\nT\u0103cere cum se
\nVars\u0103 \u00een noaptea alb\u0103.
\nMai am pu\u021bin \u0219i
\nM\u0103 sufoc dac\u0103
\nMai str\u00e2ngi \u00een bra\u021be perna.<\/p>\n

VII.
\nCineva a uns coama \u00eenser\u0103rii cu un strig\u0103t.
\nSoarele patineaz\u0103, pe culmea apusului.
\nAm cerut aripi de lumin\u0103,
\nDar lumina, grea.
\nAripile s-au f\u0103cut margine de vis.
\nLa ridicare
\nAm r\u0103mas ag\u0103\u021bat \u00eentre
\nCalendare cu foi rupte.
\nAripi de lumin\u0103 nu pot s\u0103 port pe asfaltul acesta \u00eencins
\nUnde \u0219i g\u00e2ndurile se-nglodesc
\nP\u00e2n\u0103 la genunchi.
\nImagini vechi, fo\u0219nesc \u00een copaci?<\/p>\n

VIII.
\n\u00cen camere albastre, din casa b\u0103tr\u00e2n\u0103,
\nP\u0103ianjenii rotunzi a\u021bipesc s\u0103tui.
\nScen\u0103 de familie, cusut\u0103 de m\u00e2n\u0103;
\nHublou, p\u0103l\u0103ria at\u00e2rnat\u0103-n cui.
\nT\u0103cerea, d\u0103 de-a dura ceasul, pe treptele sc\u0103rii.
\nVoalul \u00eei flutur\u0103 p\u00e2n\u0103 sus, la mansard\u0103.
\nAmintiri canonizate-n m\u00e2n\u0103stirea uit\u0103rii
\nSe aud frem\u0103t\u00e2nd, ascunse, \u00eencep s\u0103 ard\u0103.
\nIarna, cerul se opre\u0219te la fereastr\u0103,
\nPe sticla oarb\u0103 las\u0103, glacid autograf.
\nDe mult, n-a mai supt tinere\u021bea colastr\u0103,
\nC\u00e2ntece dorm, \u00een plapuma groas\u0103 de praf.
\nUltimul meu pas e c\u0103zut l\u00e2ng-o lad\u0103.
\nM\u00e2na ta \u00eel tr\u0103gea \u00een lumina lum\u00e2n\u0103rii.
\nN-ai vrut s\u0103 \u00eel vezi, peste oase gr\u0103mad\u0103,
\nCi s\u0103-\u021bi calce podeaua, la ora-nser\u0103rii.<\/p>\n

IX.
\n(O pic\u0103tur\u0103 de Baudelaire)<\/p>\n

Iar vine noaptea
\n\u00cen labirintul ochilor fl\u0103m\u00e2nzi
\nDe gloria etern\u0103 a morilor de v\u00e2nt.
\nBogat \u00een speran\u021be
\nS\u0103rac \u00een m\u0103riri.
\nHomeopatia golului se face cu scara.
\nCherosen!… pentru senza\u021biile tari
\nMan\u0219\u0103 inutil\u0103, pentru a fi liber
\nTrenul de aterizare expir\u0103 la decolare
\nT\u0103ietorii de aripi, sur\u00eed, la marginea pistei.<\/p>\n

X.
\n(Din eprubeta risipei)<\/p>\n

Tu la un cap de canapea cu laptopul t\u0103u
\nEu la cel\u0103lalt cu laptopul meu.
\nM\u0103 uit
\nZ\u00e2mbe\u0219ti extaziat\u0103 pozei mele de cont.
\nUn \u0219arpe alunec\u0103, \u00een privat la mine, cu un m\u0103r putred
\nRostogolindu-l, ca pe un \u00eenceput de izgonire din rai.
\nAlt \u0219arpe alunec\u0103, \u00een privat la tine, ca o gondol\u0103 dintr-o p\u0103staie
\nPromi\u021b\u00e2ndu-\u021bi t\u0103r\u00e2mul f\u0103r\u0103 de hotar al capetelor pierdute.
\nAm obosit \u0219i ne-am culcat
\nDormim ca doi solda\u021bi gata de alarm\u0103
\nPreg\u0103ti\u021bi s\u0103 \u00eenfrunt\u0103m inamicul:
\nO cin\u0103 \u00een doi,
\nO cafea diminea\u021ba,
\nO plimbare prin parc,
\nO str\u00e2ngere de m\u00e2n\u0103,
\nLike! Sau ignore?
\nUn deget anchilozat,
\nPe post de paratr\u0103snet
\nC\u00e2nd sensurile fulgerate
\n\u00ce\u0219i \u00eempr\u0103\u0219tie cenu\u0219a.
\nPunem mouse-ul pe x-ul acesta ro\u0219u din col\u021b
\nVezi scrie close… mai punem un t?
\nPentru \u015ferpi. Emoticon: smile.
\nBun\u0103 diminea\u021ba!
\nO \u00eembr\u0103\u021bi\u0219are, un s\u0103rut, o floare
\nTrezirea!<\/p>\n


\nFlorin DOCHIA<\/strong>
\n\"\"

Priveli\u015fti din fabrica de emo\u0163ii
\n(5) Disolu\u0163ie \u015fi dematerializare<\/strong><\/p>\n

Totul e poveste. Dar ce fel de poveste? Prosperitatea romanului la \u00eenceputul secolului al XX-lea e denun\u0163at\u0103 de avangardele \u00een plin\u0103 ascensiune [v. Andr\u00e9 Breton – Manifeste du surr\u00e9alisme (1): \u201eActivitatea celor mai str\u0103lucite min\u0163i este afectat\u0103; legea celui mai mic efort sf\u00e2r\u015fe\u015fte prin a se impune lor ca \u015fi altora. O consecin\u0163\u0103 pl\u0103cut\u0103 a acestei st\u0103ri de lucruri, \u00een literatur\u0103, de exemplu, e abunden\u0163a de romane.\u201d] pentru simplicitatea generalizat\u0103 observat\u0103 de Paul Val\u00e9ry, cea care-l \u015fi \u00eempinge pe acesta din urm\u0103 s\u0103 propun\u0103 o antologie a celor mai stupide \u00eenceputuri de roman, el \u00eensu\u015fi declar\u00e2nd c\u0103 nu va scrie niciodat\u0103 o fraz\u0103 de genul \u201eLa marquise sortit \u00e0 cinq heures\u201d [\u201eMarchiza a ie\u015fit la cinci\u201d], caracteristic\u0103 perioadei balzaciene revolute; \u015fi Viktor \u015eklovski ne poveste\u015fte c\u0103 Remizov condamna \u00een acela\u015fi fel fraze de genul \u201eIvan Ivanovici st\u0103tea la mas\u0103\u201d \u015fi afirm\u0103 c\u0103 \u201esubiectele literare se epuizeaz\u0103 \u015fi procedeele se uzeaz\u0103 \u015fi dispar\u201d (2). Trebuie inventat altceva, ambi\u0163ia autorilor se cuvine pus\u0103 la \u00eencercare. \u015ei a \u015fi fost pus\u0103 la \u00eencercare, a fost interna\u0163ionalizat\u0103, cele mai mari c\u00e2\u015ftiguri ale fic\u0163iunii venind din secolul al XX-lea, dup\u0103 cele mai multe experimente ale libert\u0103\u0163ii de exprimare artistic\u0103, chiar \u015fi la \u00eent\u00e2lnirea cu cenzura sistemelor birocratizate \u015fi\/sau totalitare.
\nLes 6\u00e8mes Assises internationales du roman, Lyon, 28 mai – 3 iunie 2012, – \u201ecette Babel \u00e9ph\u00e9m\u00e8re et joyeuse\u201d (Jean Birnbaum) – a avut ca tem\u0103 \u00abpenser pour mieux r\u00eaver\u00bb [\u201es\u0103 g\u00e2nde\u015fti ca s\u0103 visezi mai bine\u201d], vast\u0103 \u015fi generoas\u0103 deschidere spre dezbateri privind multitudinea de raporturi \u00eentre dimensiunile realului \u015fi cele ale adev\u0103rului, acolo unde ele devin \u201eefecte\u201d: \u201eeffet de r\u00e9el\u201d (Roland Barthes) vs \u201eeffet de v\u00e9rit\u00e9\u201d (Jean-Claude Milner). Cel din urm\u0103, lingvist \u015fi filosof, a fost \u015fi invitat s\u0103 ilustreze, ca \u00een fiecare an, dialogul literaturii cu filosofia. Din perspectiva sa, literatura este un sistem cu patru coordonate: opera, care d\u0103 seam\u0103 de unicitatea autorului; autorul, care devine ca atare printr-o oper\u0103; stilul, care, \u00eentr-o oper\u0103, e marca prezen\u0163ei autorului; critica, aceea care \u00eencearc\u0103 s\u0103 stabileasc\u0103 raporturile dintre primele trei coordonate. \u201eDin punctul meu de vedere, ceea ce le \u0163ine pe toate celelalte \u00eempreun\u0103 \u00een dispozitivul lor modern este stilul. Cu stilul se na\u015fte literatura; dac\u0103 se poate spune, ca ast\u0103zi, c\u0103 stilul este mort, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 numele literaturii se stinge.\u201d (3) Stilul este coordonata care rezist\u0103 imita\u0163iei. Dar Proust a demonstrat, prin pasti\u015f\u0103, c\u0103 stilul \u00eensu\u015fi este \u015fi acela care permite imita\u0163ia. Astfel c\u0103, \u201eun mare scriitor, dup\u0103 Proust, nu e nici imitabil, nici inimitabil. Grandoarea sa urmeaz\u0103 alte c\u0103i. Astfel, la Sartre, nu exist\u0103 imitabil, ceea ce \u00eel face s\u0103 fie lipsit de interes pentru imita\u0163ie. La fel se pune problema cu Noul Roman, care chiar s-a debarasat de stil. A \u00eencercat s\u0103-l \u00eenlocuiasc\u0103 cu o estetic\u0103 a pu\u0163inului. \u00centre ceea ce este scris \u015fi ceea ce este descris, Butor, Robbe-Grillet sau Claude Simon interpun cele mai pu\u0163ine prisme posibile. Orice alte metode sunt posibile\u201d, pentru c\u0103 romanul ar trebui s\u0103 fie, dup\u0103 formula lui Jean Ricardou, mai pu\u0163in \u201escrierea unei aventuri, c\u00e2t aventura unei scrieri\u201d. Experien\u0163a existen\u0163ialist\u0103, decisiv\u0103 pentru devenirea cultural\u0103 european\u0103 \u015fi pentru destinul literaturii (\u00een roman, a se re\u0163ine Dostoievski, Kafka, Sartre, Camus \u2013 dar \u015fi textele dramatice ale unor Adamov, Beckett, Ionesco, plus, inevitabil, Sartre \u015fi Camus), a fost precedat\u0103 \u015fi de experimente care se pot constitui \u00een precursori ai Noului Roman \u015fi ai orient\u0103rilor care-i vor urma: C\u00e9line (a modificat ritmul, mai degrab\u0103 dec\u00e2t ordinea povestirii), Raymond Queneau (hazardul \u015fi ciclicitatea capitolelor din Le Chiendent, supunerea romanului legii numerelor, precum poezia, rigoarea ostentativ\u0103 etc.), Virginia Woolf (experimentul fluxului con\u015ftiin\u0163ei \u015fi al motivelor psihologice \u015fi emo\u0163ionale ale personajelor). De altfel, acord\u00e2nd lui Sartre \u015fi lui Camus meritul de a se fi \u00eendep\u0103rtat, \u00een \u201eGrea\u0163a\u201d \u015fi, respectiv, \u201eStr\u0103inul\u201d, de tipurile umane ale romanului tradi\u0163ional, Alain Robbe-Grillet le repro\u015feaz\u0103 totu\u015fi c\u0103 au cedat nevoii de a exprima o \u201etragificare sistematic\u0103 a universului\u201d. (4) Personajul devine anonim \u015fi ambiguu, iar intriga o enigm\u0103. Noul Roman se reclam\u0103 de la un nou realism – \u00eenc\u0103rcat de subiectivismul straniet\u0103\u0163ii lumii, subliniat\u0103 prin minu\u0163ia descrierilor – la care cititorul este chemat s\u0103 participe intens.
\n\u00cen ceea ce-l prive\u015fte, Jean-Claude Milner m\u0103rturise\u015fte c\u0103, dac\u0103 trebuie s\u0103 se apropie de literatur\u0103, i-ar pl\u0103cea s\u0103 descrie \u201edestinul stilului: C\u00e2nd s-a n\u0103scut? C\u00e2nd a domnit? C\u00e2nd a murit? De ce s\u0103 nu vorbim de stil referitor la proz\u0103? Primatul stilului antreneaz\u0103 primatul romanului?\u201d Iar o alt\u0103 autoare participant\u0103 la Assises, Camille Laurens (5), afirm\u0103 c\u0103 lecturile sale fundamentale au fost \u201eLa R\u00e9publique, de Platon, Par-del\u00e0 le bien et le mal, de Nietzsche, La Reprise, de Robbe-Grillet, sau Le Deuxi\u00e8me Sexe, de Beauvoir, textele lui Freud\u201d, ceea ce ne dezv\u0103luie un fapt, altfel, evident, c\u0103 a citi filosofii & alii este esen\u0163ial pentru descrierea\/ rescrierea lumii prin intermediul literaturii. Pe de alt\u0103 parte, \u201enu pot separa adev\u0103rul de frumuse\u0163e, care este felul s\u0103u de a ap\u0103rea, modul s\u0103u de se na\u015fte. Astfel, v\u0103d mult mai bine adev\u0103rul \u00een operele de art\u0103, dec\u00e2t \u00een lucr\u0103rile filosofice\u201d. Scriitorul, un c\u0103ut\u0103tor \u2013 Proust titreaz\u0103: \u201e\u00e0 la recherche\u201d! \u2013 aflat departe de omul de \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi de metodele sale, vrea s\u0103 restituie adev\u0103rul lumii prin intermediul unei priviri unice pe care stilul o transform\u0103 \u00een viziune. Tot ceea ce, f\u0103r\u0103 actul scrierii, r\u0103m\u00e2ne necunoscut, \u00eengropat \u00een sine, obscur ca un cli\u015feu nedevelopat, poate astfel s\u0103 apar\u0103 \u015fi s\u0103 fie experimentat, tr\u0103it, \u00een\u0163eles de ceilal\u0163i. Acest adev\u0103r revelat nu e, a\u015fadar numai personal \u015fi singular, este \u015fi \u201eun fel de instrument optic\u201d pe care scriitorul \u201e\u00eel ofer\u0103 cititorului ca s\u0103-i permit\u0103 s\u0103 discearn\u0103 ceea ce, f\u0103r\u0103 aceast\u0103 carte, nu ar fi putut s\u0103 o vad\u0103 \u00een sine \u00eensu\u015fi. Recunoa\u015fterea \u00een sine \u00eensu\u015fi, de c\u0103tre cititor, a ceea ce spune cartea, este proba adev\u0103rului acesteia\u201d. Dup\u0103 Camille Laurens, sarcina unui scriitor nu este de a explica lumea \u00een felul s\u0103u, ci de a o complica, de a-i ar\u0103ta complexitatea, opacitatea, misterul acolo unde via\u0163a cotidian\u0103 ne las\u0103 prad\u0103, cel mai adesea, domniei opiniei \u015fi falselor pretexte. Frazele \u00eenc\u0103rcate de nuan\u0163e, de \u00eentreb\u0103ri \u015fi de ipoteze fac s\u0103 se \u00eenso\u0163easc\u0103 meandrele unei c\u0103ut\u0103ri al c\u0103rei obiect este dat \u015fi luat mereu ca obiect al dorin\u0163ei, etern pierdut \u015fi reg\u0103sit. Autoarea este adepta \u201escrierii artiste\u201d, \u00een beneficiul \u00eent\u00e2i la frumuse\u0163ii textului, ceea ce poate fi socotit drept cale de salvare a literaturii ca form\u0103 de art\u0103, reg\u0103sim ideile\/ convingerile lui Paul Val\u00e9ry \u015fi \u2013 cum altfel? \u2013 ale lui Nietzsche: \u201eArta \u015fi numai arta, avem arta pentru ca adev\u0103rul s\u0103 nu ne ucid\u0103\u201d (6), reluate \u015fi augmentate at\u00e2t de conving\u0103tor de Camus, \u00een Mitul lui Sisif.
\nSchimbarea de paradigm\u0103 \u00een tratarea locului personajului \u00een proz\u0103, multiplicarea strategiilor fic\u0163ionale sub influen\u0163e diverse \u2013 psihanaliza, dezvoltarea mijloacelor de comunicare \u00een mas\u0103, digitalizarea informa\u0163iei, c\u0103derea comunismului, globalizarea economiei de pia\u0163\u0103 \u015fi a consumismului f\u0103r\u0103 limite – au f\u0103cut din roman o specie care scap\u0103 oric\u0103rei defini\u0163ii categorice, ceea ce pare adesea semn al unei epuiz\u0103ri formale, al unei disolu\u0163ii, subliniat\u0103 \u015fi de modificarea continu\u0103 a reperelor recept\u0103rii. Ideea unei disolu\u0163ii culturale nu este nou\u0103, ea este legat\u0103 de seria de ne\u00eencetate \u201emor\u0163i cu repeti\u0163ie\u201d (Bertrand Gervais) care ar cuprinde \u00eentreaga civiliza\u0163ie [occidental\u0103, dar nu numai], incluz\u00e2ndu-l \u015fi pe Dumnezeu, anun\u0163ate de tot felul de cercet\u0103tori-purt\u0103tori de mesaje apocaliptice. Produc\u0163ia \u201ev\u00e2rstei de aur a romanului\u201d (7) e caracterizat\u0103 printr-o foarte puternic\u0103 metafic\u0163ionalitate, o \u015ftergere a grani\u0163elor dintre registrele fic\u0163iunii \u015fi cele ale autobiografiei \u015fi prin importante mecanisme formale, cum ar fi convocarea de elemente eterogene, rupturi ale ac\u0163iunii \u015fi ale nara\u0163iunii, jocuri cu personajele, cu intriga \u015fi cu reprezent\u0103rile, pluralitatea vocilor naratoare. Avem o literatur\u0103 care integreaz\u0103 rezultatele interog\u0103rii fundamentale asupra romanului de la mijlocul secolului trecut din Fran\u0163a \u015fi, apoi, din Statele Unite. Moartea romanului s-a dovedit a fi moartea unui anumit tip de roman. Waiting for the End, What Was Literature?, The Curious Death of the Novel, The Novel Alive orDead?, The End ofthe Novel, The Literature of Exhaustion, The Death of the Novel, titra provocator critica anilor 1960 \u015fi 1970 de peste Ocean. O asemenea criz\u0103 era imaginar\u0103. Romanul va continua s\u0103 se impun\u0103, din criz\u0103 \u00een criz\u0103, o situa\u0163ie de inevitabil\u0103 tranzi\u0163ie fiind prezentat\u0103 ca un sf\u00e2r\u015fit. Un argument al autorit\u0103\u0163ii, o confirmare a unei situa\u0163ii iminente \u00eenscris\u0103, de fapt, \u00eentr-o tripl\u0103 temporalitate: amenin\u0163area perceput\u0103 \u00een prezent a unui eveniment din viitor care va pune cap\u0103t la ceva ce l-a precedat; ruperea de o tradi\u0163ie a unei ordini preexistente, a unui sistem de valori, a unei lumi; totdeauna e implicat un antecedent \u015fi, prin for\u0163a lucrurilor, o tranzi\u0163ie. Sf\u00e2r\u015fitul nu este niciodat\u0103 complet, \u00eencheierea unei lumi este \u00eenceputul alteia. Cei care depl\u00e2ng moartea p\u0103s\u0103rii phoenix anun\u0163\u0103 rena\u015fterea ei.
\n\u00cen fa\u0163a eviden\u0163ei, dou\u0103 atitudini, deci dou\u0103 semiotici. Una, retrospectiv\u0103, contempl\u00e2nd ruinele \u015fi \u00eengrijor\u00e2ndu-se de valoarea patrimoniului \u015fi de posibilitatea de a-i men\u0163ine intacte fragmentele. Cealalt\u0103, prospectiv\u0103, examin\u00e2nd ceea ce deja se construie\u015fte \u00een spa\u0163iul de-acum eliberat. Pentru roman \u015fi pentru moartea sa, prima atitudine poate fi ilustrat\u0103 de reflec\u0163iile lui Leslie Fiedler, iar cea de-a doua de John Barth. A\u015fadar, cum se vedea evolu\u0163ia literar\u0103 american\u0103 din postura unui critic \u015fi din postura unui autor implicat direct \u00een actul scrierii.
\nLeslie Fiedler \u015fi-a jucat bine rolul de cassandr\u0103, \u00een anii 1960, lu\u0103rile sale de pozi\u0163ie, titlurile \u015foc \u015fi declara\u0163iile polemice au oferit credit agoniei anun\u0163ate, cartea sa (8) a impus o eschatologie ca retoric\u0103. Sf\u00e2r\u015fitul \u00eenc\u0103 nu venise, nu era imediat \u015fi definitiv, r\u0103m\u00e2nea un orizont de a\u015fteptare, o fantasm\u0103 ce trebuia \u00eentre\u0163inut\u0103. Moartea romanului, spunea, este provocat\u0103 de schimbul de gard\u0103, absen\u0163a unei veritabile succesiuni, f\u0103r\u0103 a mai \u0163ine cont \u015fi de un dezinteres \u00een cre\u015ftere pentru romanesc. Autorii care aduseser\u0103 renumele romanului modern american \u015fi reu\u015fiser\u0103 s\u0103 impun\u0103 Statele Unite ca putere literar\u0103 \u00eencepeau s\u0103 dispar\u0103. Moartea romanului e marcat\u0103 ini\u0163ial de decese: Ernest Hemingway – 1961, William Faulkner – 1962, Francis Scott Fitzgerald – 1940, John Dos Passos – 1970, dar opera sa dateaz\u0103 din anii 1920 \u015fi 1930. Estetica modernist\u0103 e \u00een doliu; \u015fi doliul este al unei lumi. S-au schimbat condi\u0163iile sociale ale secolului, critica fundamentelor burgheze inerent\u0103 \u00een modernism nu mai are impact. Ra\u0163iunile acestei estetici au disp\u0103rut, spune Fiedler, \u00een cenu\u015fa celei de-a doua conflagra\u0163ii mondiale \u015fi sub influen\u0163a revolu\u0163iei tehnologice care aduce noi mijloace de comunicare. Cultura devine comercial\u0103, cinemaul schimb\u0103 paradigma imaginarului popular, iar televiziunea augmenteaz\u0103 efectele. Apar noi concep\u0163ii despre lume, \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi cunoa\u015ftere care marcheaz\u0103 societatea uman\u0103 \u00een mod decisiv. Scade interesul pentru lectura romanului \u2013 la o popula\u0163ie de 180 de milioane de locuitori, \u00een anii 1960, se vindeau \u015fase sute de exemplare din cel mai bun roman. Publicul prefera altceva – televiziunea, cinema-parcurile \u015fi hoin\u0103reala cu automobilul. Se anticipa deja criza american\u0103 a educa\u0163iei culturale \u015fi literare din anii 1980 \u015fi chiar criza c\u0103r\u0163ii de mai t\u00e2rziu, indus\u0103 de hipnoza r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 prin digitalizarea comunic\u0103rii. Pentru Fiedler, semnul epuiz\u0103rii modernismului este absen\u0163a oric\u0103rei noi genera\u0163ii apte s\u0103 preia mo\u015ftenirea unor Hemingway \u015fi Faulkner. Noii autori practic\u0103 anti-romanul (Vladimir Nabokov, John Barth, William S. Burroughs) sau produc \u201eopere insipide\u201d (Bernard Malamud, Philip Roth, Katherine Anne Porter, Mary McCarthy). Chiar \u015fi morala s-a deteriorat! Romanele fac apologia alcoolului, a drogurilor, a sexului \u015fi a revoltei. Jack Kerouak \u015fi toat\u0103 genera\u0163ia beat duc literatura \u00een afara c\u0103ilor b\u0103tute, spre improviza\u0163ie \u015fi spre o nou\u0103 cultur\u0103. Literatura devine obiect \u00een procese pentru indecen\u0163\u0103: Lolita, de Vladimir Nabokov, ap\u0103rut \u00een 1955 la Olympia Press, Paris ; Howl, de Allen Ginsberg, ap\u0103rut \u00een 1956 ; The Naked Lunch de William S. Burroughs, ap\u0103rut \u00een 1959 la Paris \u015fi \u00een 1962 \u00een State.
\nRomanul se arat\u0103 a fi un corp viu, care se transform\u0103. Un corp care, uneori, poate fi declarat mort. C\u0103ci avem aici mai mult dec\u00e2t o autopsie, avem aici o ac\u0163iune, un act de limbaj al c\u0103rui scop nu e de a descrie o stare de fapt, ci de a o face s\u0103 se \u00eent\u00e2mple. Ceea ce fac Nabokov, Barth, Burroughs, Ginsberg, Kerouak e de a exploata limitele formei romane\u015fti, de a ataca frontal conven\u0163ii literare, moduri de reprezentare, o tradi\u0163ie. Nu ucid romanul, \u00eei re\u00eennoiesc practica. \u015ei nu sunt singurii care fac acest lucru \u00een epoc\u0103\u2026 Europa este \u015fi ea \u00een plin\u0103 efervescen\u0163\u0103, la fel America Latin\u0103. Moartea romanului nu este, a\u015fadar, numai finalul unei lumi, a unei ordini sociale, dispari\u0163ia unei culturi literare \u00een profitul unei non-culturi a ecranului, a vitezei, a unei culturi a spectacolului asimilat\u0103 divertismentului super-comercializat, ea este, totu\u015fi, \u015fi sf\u00e2r\u015fitul unei \u201epatrii\u201d, al unui ideal pe care fantasma \u201eMarelui Roman American\u201d l-a \u00eentre\u0163inut. Romanul p\u0103rea ultima form\u0103 narativ\u0103 inventat\u0103 ca s\u0103 r\u0103spund\u0103 aspira\u0163iilor acestei culturi a c\u0103r\u0163ii pe cale de dispari\u0163ie \u015fi moartea lui \u00eensemna sf\u00e2r\u015fitul; nu era nimic aici care s\u0103-i urmeze \u015fi care s\u0103 satisfac\u0103 acea art\u0103 a lecturii literare, v\u00e2rsta de aur era deja pierdut\u0103, nu mai r\u0103m\u00e2nea dec\u00e2t nostalgia amintirii, pentru un public pe cale de dispari\u0163ie \u015fi el.
\nDac\u0103 romanul moare, fic\u0163iunea poate \u015fi trebuie s\u0103 renasc\u0103! \u015ei rena\u015fterea se preg\u0103tea deja. Ceea ce Fiedler numea antiroman, acea literatur\u0103 ireveren\u0163ioas\u0103 a unor Vladimir Nabokov, John Barth et William S. Burroughs, e centrul unei noi estetici. John Barth face, \u00eentr-un articol considerat manifestul postmodernismului, publicat \u00een The Atlantic, 1967, \u015fi intitulat \u00abThe Literature of Exhaustion\u00bb (9), o analiz\u0103 lucid\u0103 unei epoci a marilor bulvers\u0103ri, o epoc\u0103 \u00een care inven\u0163ia \u015fi experimentul sunt miza, de la happening-uri la spectacole multimedia. Declar\u00e2ndu-se discipol al lui Nabokov \u015fi Borges, Barth \u00ee\u015fi descrie textele ca \u201eromane care imit\u0103 forma romanului, ale unui autor care imit\u0103 rolul autorului\u201d (10). El aspir\u0103 s\u0103 reg\u0103seasc\u0103 un fir conduc\u0103tor, o efervescen\u0163\u0103 care s\u0103 impun\u0103 o produc\u0163ie artistic\u0103 veritabil\u0103. Este o nou\u0103 lume care trebuie reprezentat\u0103, iar Barth r\u0103m\u00e2ne sceptic \u00een fa\u0163a \u00eencerc\u0103rilor, \u00een epoc\u0103, de eliminare a concep\u0163iei artistului ca virtuoz sau ca maestru al unei arte \u015fi \u00eenlocuirea lui printr-o logic\u0103 a rupturii de orice azimut. El distinge trei tipuri de arti\u015fti, dup\u0103 felul \u00een care decurge \u00eennoirea formelor narative \u015fi romane\u015fti. Cei care folosesc tehnici de mod\u0103 veche (\u201etechnically old fashioned\u201d) sunt separa\u0163i de cei cu tehnici actualizate (\u201etechnically up-to-date\u201d). \u00centre cei din urm\u0103, separ\u0103 arti\u015ftii de non-arti\u015fti. Barth \u00eei atac\u0103 pe cei care scriu proz\u0103 ca pe vremea lui Balzac, Tolstoi sau Dostoievski, de parc\u0103 secolul al XX-lea nici nu ar exista. Scriitori precum Saul Bellow, John Updike \u015fi John Gardner sunt, pentru el, reprezentan\u0163i ai acestei arierg\u0103rzi a c\u0103rei estetic\u0103 este \u00eenvechit\u0103 \u015fi, prin for\u0163a lucrurilor, dep\u0103\u015fit\u0103. Ceea ce nu \u00eenseamn\u0103, \u00eens\u0103, c\u0103 tot ceea ce se face ca reac\u0163ie la aceast\u0103 estetic\u0103 este neap\u0103rat art\u0103 sau literatur\u0103. Ruptura nu face arta. Ea poate conduce la o avangard\u0103, dar adesea \u00eenseamn\u0103 o aventur\u0103 pe o ghea\u0163\u0103 foarte sub\u0163ire. Fic\u0163iunile lui Jorge Luis Borges sunt identificate ca ilustr\u00e2nd prin excelen\u0163\u0103 aceast\u0103 literatur\u0103 a epuiz\u0103rii, acest raport cu narativul \u015fi cu literatura f\u0103cut din exploatarea limitelor unui gen, o deconstruc\u0163ie a conven\u0163iilor literare cu scopul de a le inventaria. Este luat\u0103 ca exemplu nuvela \u201ePierre M\u00e9nard, autorul lui Don Quijote\u201d, din \u201eFic\u0163iuni\u201d pentru a ar\u0103ta distinc\u0163ia pe care Borges o face \u00eentre opera vizibil\u0103 \u015fi opera \u201esubteran\u0103, interminabil eroic\u0103, f\u0103r\u0103 asem\u0103nare\u201d, \u00een care ceea ce conteaz\u0103 nu este finalizatul, oficialul, ci neterminatul, aflatul \u00eenc\u0103 \u00een proces, care-\u015fi p\u0103streaz\u0103 \u00eenc\u0103 originalitatea. Fic\u0163iunea postmodern\u0103, \u00een viziunea lui Barth, este o continu\u0103 fermentare, c\u00e2\u015ftigat\u0103 pe c\u0103ile metafic\u0163ionalit\u0103\u0163ii, ceea ce va conduce, peste decenii, la o nou\u0103 v\u00e2rst\u0103 de aur a romanului.
\nVa fi o literatur\u0103 auto-con\u015ftient\u0103, \u00eentoars\u0103 asupra sie\u015fi prin intertextualitate generalizat\u0103, reluare parodic\u0103 a genurilor literare ori paraliterare (poli\u0163ist, sf, de amor), complexe puneri \u00een abis, interferen\u0163e narative \u015fi enun\u0163iative, fic\u0163ionalizare istoric\u0103 a evenimentelor sau persoanelor, satir\u0103, \u00eencorporare de imagine, desen, caligram\u0103 etc. Intriga se dematerializeaz\u0103, devine transparent\u0103, se desface ca o dantel\u0103 prost cusut\u0103, personajele sunt aruncate la voia \u00eent\u00e2mpl\u0103rii, sufer\u0103 tot felul de transform\u0103ri, inclusiv vir\u00e2nd spre lumi fantastic sau paralele. E o literatur\u0103 care nu va mai vorbi dec\u00e2t despre ea \u00eens\u0103\u015fi \u015fi care \u00ee\u015fi provoac\u0103 ne\u00eencetat cititorul, privilegind imagina\u0163ia \u015fi dezinteres\u00e2ndu-se de vreun sens. Bune motive pentru contraatacul lui John Gardner (11), care, blam\u00e2nd constela\u0163ia filosofic\u0103 Freud-Sartre-Wittgenstein pentru generarea cultului disper\u0103rii \u015fi nihilismului, o nume\u015fte literatur\u0103 amoral\u0103, care \u015fi-a pierdut capul \u015fi se izoleaz\u0103 de societate. E un mort f\u0103r\u0103 suflet. (va urma)<\/em>
\n\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026..
\n(1) \u201eL\u2019activit\u00e9 des meilleurs esprits s\u2019en ressent; la loi du moindre effort finit par s\u2019imposer \u00e0 eux comme aux autres. Une cons\u00e9quence plaisante de cet \u00e9tat de choses, en litt\u00e9rature par exemple, est l\u2019abondance des romans.\u201d
\n(2) Viktor Chklovski, Zoo, \u0438\u043b\u0438 \u041f\u0438\u0441\u044c\u043c\u0430 \u043d\u0435 \u043e \u043b\u044e\u0431\u0432\u0438 (Zoo, sau scrisori care nu vorbesc despre dragoste), 1923
\n(3) Le Monde des Livres, 25 Mai 2012, p. 8, Jean Birnbaum – Entretien avec Jean-Claude Milner
\n(4) Alain Robbe-Grillet, Pour un nouveau roman, 1963
\n(5) Le Monde des Livres, 25 Mai 2012, p. 3
\n(6) \u201eDie Kunst und nichts als die Kunst, wir haben die Kunst, um nicht an der Wahrheit zu sterben\u201d, Der Wille zur Macht (Voin\u0163a de putere)
\n(7) Guy Scarpetta, L’age d’or du roman, Grasset, 1996
\n(8) Leslie Fiedler, Waitingfor the End, 1964
\n(9) v. The Friday Book: Essays and Other Non-Fiction. London: The John Hopkins University
\nPress, 1984.
\n(10) \u201enovels which imitate the form of a novel, by an author who imitates the role of author\u201d
\n(11) John Gardner, On Moral Fiction, Basic Books, New York, 1978
\nthe Freud-Sartre-Wittgenstein philosophical constellation for generating a cult of despair and nihilism<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Simion DIMA R\u0103sfoind vechi articole de-ale tat\u0103lui meu, am dat peste unul surprinz\u0103tor, publicat \u00een ziarul \u201eRena\u015fterea b\u0103n\u0103\u0163ean\u0103\u201d nr. 2956,<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18011"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=18011"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18011\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":18013,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/18011\/revisions\/18013"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=18011"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=18011"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=18011"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}