{"id":17970,"date":"2022-05-05T23:52:23","date_gmt":"2022-05-05T20:52:23","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17970"},"modified":"2022-05-05T23:52:23","modified_gmt":"2022-05-05T20:52:23","slug":"cenaclul-alexandru-sihleanu-30-aprilie-2022","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17970","title":{"rendered":"Cenaclul Alexandru Sihleanu – 30 Aprilie 2022"},"content":{"rendered":"

COPIL\u0102RIA, PRIMA TREAPT\u0102 PE SPIRALA VIE\u021aII<\/strong><\/p>\n

S\u00e2mb\u0103t\u0103, 30 aprilie, ziua Sf. Ap. Iacob al lui Zevedeu, fratele Sf. Ap \u0219i Ev. Ioan; Sf. Ier. Donat, ep. Evriei, \u0219edin\u021ba Cenaclului literar-artistic Alexandru Sihleanu de la Centrul Cultural \u201eFlorica Cristoforeanu\u201d din R\u00e2mnicu S\u0103rat a debutat cu momentul in memoriam Matinc\u0103 Costea.
\n\u201e(Curtea Constitu\u021bional\u0103) Curtea cea din toate zilele\/ Nu-i gr\u0103din\u0103 \u0219i nici parc,\/ S\u0103 nu sar\u0103 c\u00e2inele!\/ Curtea noastr\u0103-i, doar… un \u021barc. (M\u0103\u0219tile pierdute) \u00cen timpu\u02bc m\u0103\u0219tilor pierdute,\/ C\u00e2nd focu\u02bc \u00eel aprinzi cu iasc\u0103,\/ Vedem spectacol pe nevrute,\/ Bine\u00eenteles \u0219i-o gur\u0103-casc\u0103! (Unei actri\u021be renumite) Jum\u0103tatea mea b\u0103rbatul\/ Joc un rol, dar joc cu altul,\/ Joc un rol \u0219i rolul este,\/ Un alt el, alt\u0103 poveste!\u201d (Dumitru Hangu)
\n\u201e(Unui burlac \u00eentre\u021binut) Mama zice s\u0103 m\u0103-nsor\/ Ca s\u0103 nu-i mai fiu povar\u0103,\/ Cic\u0103 sunt cam b\u0103tr\u00e2ior\/ S\u0103-mi mai dea din pensioar\u0103. (So\u021bia deocheat\u0103) Ieri mi-a zis c-o s\u0103 fiu tat\u0103\/ \u0218i-am r\u0103mas mirat,\/ Cic\u0103 a fost deocheat\u0103,\/ Nu \u0219tie c\u00e2nd ma-n\u0219elat. (Unui be\u021biv) A plecat la farmacie\/ Ca s\u0103 ia ap\u0103 de gur\u0103,\/ Dar nimeri din prostie\/ \u00centr-un bar cu \u021buic\u0103 pur\u0103.\u201d (Safta Leaut\u0103, prin telefon de la N\u0103vodari)
\nA urmat lectorul de serviciu, Corina Preda Perianu, cu un grupaj de povestiri. V\u0103 ofer lectura: \u201e(Albastru) \u00cemi pl\u0103cea foarte mult, copil fiind, s\u0103 stau \u00eentins\u0103 cu fa\u021ba \u00een sus, pe iarb\u0103, \u00een gr\u0103din\u0103 sau vreo poian\u0103 de pe deal. M\u0103 uitam la cer. \u00cencercam s\u0103 p\u0103trund cu privirea c\u00e2t mai profund \u00een \u00eenalturi, \u00een azurul netulburat de nori\u2026 Clipeam, printre gene-mi sc\u00e2nteiau mii de stelu\u021be argintii, mici ca firele de nisip. Dansau \u00een aer, se roteau, ca fulgii iarna r\u0103sfira\u021bi de v\u00e2nt\u2026 \u0218i, tot privind, sim\u021beam cum m\u0103-nal\u021b\u2026 Sau poate cerul cobora la mine\u2026 M\u0103 contopeam cu z\u0103rile albastre; v\u0103zduhul cald, ame\u021bitor \u0219i plin de pace parc\u0103-mi c\u00e2nta. Dincolo de ciripitul p\u0103s\u0103rilor, de b\u00e2z\u00e2itul g\u00e2zelor, de fo\u0219netul frunzelor\u2026 Parc\u0103-mi cuprindea inima, visam \u0219i m\u0103-n\u0103l\u021bam\u2026 Ori cerul se cobora spre mine\u2026 Uneori, adormeam afar\u0103, mi-e dor de acel somn, at\u00e2t de odihnitor\u2026 S\u0103 dormi \u00een iarb\u0103, ziua, c\u00e2nd soarele e sus pe cer, pe cerul at\u00e2t de albastru, c\u00e2nd doar o fr\u00e2ntur\u0103 de nor str\u0103veziu se \u00eencumet\u0103 s\u0103-l traverseze, \u00eempins u\u0219or de-o adiere de zefir\u2026 O suflare lin\u0103, ce-\u021bi m\u00e2ng\u00e2ie obrazul ca v\u00e2rful \u00eenmiresmat al unei aripi de \u00eenger, un \u00eenger r\u0103t\u0103cit, \u00eent\u00e2rziat, \u00eenger nev\u0103zut. S\u0103 dormi ad\u00e2nc, iar c\u00e2ntec de leag\u0103n s\u0103-\u021bi fie trilul p\u0103s\u0103rilor cerului, b\u00e2z\u00e2itul g\u00e2zelor, fo\u0219netul frunzelor\u2026
\n(Prima zi la gr\u0103dini\u021b\u0103) \u00cemi cump\u0103rase mama o gentu\u021b\u0103-co\u0219ule\u021b, verde, \u00eempletit\u0103 din f\u00e2\u0219ii de plastic (pe post de bambus, probabil), cu capac \u0219i cu butona\u0219 pentru \u00eenchidere.
\nAcolo \u00eemi punea mama sandviciul cu care mergeam la gr\u0103dini\u021b\u0103. Dar \u00een prima zi de gr\u0103dini\u021b\u0103 n-am avut nici co\u0219ule\u021b, nici sandvici. Aveam, \u00een schimb, uniform\u0103 bleu cu gulera\u0219 alb. Eram foarte speriat\u0103, l\u0103sat\u0103 de mama acolo, \u00een sala aceea mare, plin\u0103 de rafturi cu juc\u0103rii, m\u0103su\u021be \u0219i sc\u0103unele\u2026 Educatoarea era o doamn\u0103 plinu\u021b\u0103, mult mai \u00een v\u00e2rst\u0103 dec\u00e2t mama, iar copiii, pe care nu-i cuno\u0219team, se uitau curio\u0219i la mine. Sim\u021beam c\u0103 m\u0103 m\u0103surau din cap p\u00e2n\u0103 \u00een picioare. \u0218i clar, se \u0219tiau \u00eentre ei, doar veneau de mai mult timp la gr\u0103dini\u021b\u0103.
\nAproape c\u0103-mi venea s\u0103 pl\u00e2ng\u2026
\nTimiditatea m-a caracterizat \u00eentotdeauna, p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu, c\u00e2nd am intrat la facultate, \u0219i, \u00eencet-\u00eencet, am \u00eencercat s\u0103 mi-o \u00eenving.
\nDoamna, care mi s-a p\u0103rut sever\u0103, mi-a spus c\u0103 pot sta l\u00e2ng\u0103 ceilal\u021bi copii, s\u0103 m\u0103 joc cu ei, cu ni\u0219te cuburi din lemn divers colorate, din care puteau face poduri \u0219i castele. \u00cen pauza de mas\u0103, doamna mi-a \u00eentins o felie de cozonac. Apoi, a\u0219eza\u021bi cumin\u021bi pe sc\u0103unele, a trebuit s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b\u0103m ceva ce am uitat acum\u2026
\nDup\u0103 un timp, am auzit-o spun\u00e2nd: \u201eCornelia, str\u00e2nge, te rog, juc\u0103riile!\u201d Nimeni n-a mi\u0219cat un deget. A repetat \u2013 nimic. Se uita \u00een direc\u021bia mea. Iar eu m\u0103 g\u00e2ndeam: \u201eCine o fi \u0219i Cornelia asta care nu vrea s\u0103 str\u00e2ng\u0103 juc\u0103riile?! Eu le-a\u0219 fi str\u00e2ns de mult\u2026 Mi-ar fi ru\u0219ine s\u0103-mi spun\u0103 de dou\u0103 ori!\u201d
\nM\u0103 uitam \u00een jurul meu, \u0219i nicio feti\u021b\u0103 nu p\u0103rea s\u0103 fie strigat\u0103\u2026
\nA treia oar\u0103, a spus ridic\u00e2nd tonul \u0219i ar\u0103t\u00e2nd spre mine: \u201eTu!\u201d Am ro\u0219it toat\u0103 \u0219i, tremur\u00e2nd, am \u00eenceput s\u0103 str\u00e2ng cubule\u021bele \u0219i s\u0103 le pun \u00een lada lor. Eu \u0219tiam c\u0103 m\u0103 numesc Corina, nu Cornelia! \u00cemi spuseser\u0103 p\u0103rin\u021bii c\u0103 m\u0103 cheam\u0103 \u0219i a\u0219a, dar uitasem\u2026 Acesta fusese primul meu contact cu numele oficial Cornelia.
\nAu urmat apoi mul\u021bi ani de \u0219coal\u0103 \u00een care eram strigat\u0103 la catalog . Mi se muiau picioarele \u0219i uitam tot ce \u00eenv\u0103\u021basem c\u00e2nd auzeam: \u201ePreda Cornelia, treci la tabl\u0103!\u201d sau: \u201eSpune poezia!\u201d (nu-mi pl\u0103cea deloc s\u0103 memorez poezii\u2026 Le repetam p\u00e2n\u0103 noaptea t\u00e2rziu, f\u0103r\u0103 rezultat, dar diminea\u021ba deja \u0219tiam toate versurile\u2026) Sau: \u201eCe a\u021bi avut de \u00eenv\u0103\u021bat pentru ast\u0103zi?\u201d \u00cemi b\u0103tea inima repede-repede \u0219i abia reu\u0219eam s\u0103 r\u0103spund cu voce \u00eenceat\u0103, tremur\u00e2nd\u0103\u2026
\n(Primul br\u0103du\u021b) Aveam trei ani. \u00cenc\u0103 locuiam \u00een curte cu bunicii. \u00centr-o zi, tata a cump\u0103rat un aparat de radio nou. L-a pus pe o poli\u021b\u0103 foarte sus, pe perete. Ca s\u0103 nu ajung eu la el \u0219i s\u0103-l stric. C\u00e2nd eram singur\u0103 \u00een camer\u0103, m\u0103 urcam pe un scaun, \u00eencerc\u00e2nd din r\u0103sputeri s\u0103 ajung la aparat, s\u0103-l desfac cumva, pentru a o vedea pe Margareta P\u00e2slaru, care intrase, nu \u0219tiu cum, acolo\u2026 Doar o auzeam c\u00e2nt\u00e2nd! Bine\u00een\u021beles, nu reu\u0219eam, era prea sus\u2026 Pe-atunci, ca \u0219i mai t\u00e2rziu, peste ani, iernile erau ierni. Cu z\u0103pad\u0103 mare, cu ger, cu s\u0103nii \u0219i copii bucuro\u0219i de ninsoare \u0219i de bulg\u0103rii arunca\u021bi \u00een \u021binte bine-ochite\u2026
\nEram mic\u0103, \u00eenc\u0103 singur\u0103 la p\u0103rin\u021bi, iubit\u0103 \u0219i r\u0103sf\u0103\u021bat\u0103 \u00een cele dou\u0103 case, a bunicilor \u0219i a p\u0103rin\u021bilor, desp\u0103r\u021bite de o curte \u0219i de o bolt\u0103 de vi\u021b\u0103 de vie\u2026
\n\u021ain bine minte cum, \u00eentr-o sear\u0103, mama m-a \u00eenf\u0103\u0219urat \u00een paltonul ei negru de l\u00e2n\u0103 \u0219i m-a scos pe fereastr\u0103 \u00een bra\u021bele surorii sale mai mici, pentru a m\u0103 duce \u00een casa bunicilor. Eram obi\u0219nuit\u0103 s\u0103 fiu dus\u0103 de acolo-acolo\u2026 M\u0103 sim\u021beam la fel de bine \u0219i acas\u0103, \u0219i la bunici, l\u00e2ng\u0103 soba lor cald\u0103, cu mere \u0219i gutui puse la copt. Mi-au povestit c\u00e2te ceva despre Mo\u0219ul cel bun care aduce daruri copiilor cumin\u021bi. Nu prea aveam clar \u00een minte ce \u00eenseamn\u0103 acest lucru, dac\u0103 vine \u0219i c\u00e2nd, dac\u0103 m\u0103 num\u0103ram sau nu printre copiii cei cumin\u021bi, adic\u0103 noroco\u0219i\u2026
\nLa un moment, mama a ap\u0103rut speriat\u0103 pe u\u0219a bunicilor, apun\u00e2ndu-le c\u0103 i-a intrat cineva \u00een cas\u0103, c\u0103 a g\u0103sit u\u0219a \u00eencuiat\u0103 \u0219i nu o poate deschide. Bunicul a luat un topor, pornind cu mult curaj spre casa noastr\u0103, urmat de bunica, mama, sora ei \u0219i, desigur \u0219i eu \u00een bra\u021bele uneia dintre ele\u2026 Eu eram singura care tot \u00eencerca s\u0103-l opreasc\u0103 pe bunicul s\u0103 lase toporul, pentru c\u0103 eram sigur\u0103 c\u0103 musafirul nepoftit fusese chiar Mo\u0219 Cr\u0103ciun\u2026 Doar m\u0103 preg\u0103tiser\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci pentru asta…
\nU\u0219a s-a descuiat f\u0103r\u0103 prea mult efort, dar fereastra era deschis\u0103! Pe-acolo ie\u0219ise intrusul cel bun! Asta au constatat ei, se tot minunau, bunicul nu se l\u0103sa, voia s\u0103-l urm\u0103reasc\u0103 \u0219i s\u0103 se bat\u0103 cu Mo\u0219 Cr\u0103ciun!
\nDar primul lucru pe care l-am v\u0103zut c\u00e2nd am intrat \u00een cas\u0103 a fost un brad (ce mi se p\u0103rea uria\u0219), a\u0219ezat l\u00e2ng\u0103 fereastra pe care ie\u0219ise Mo\u0219ul! Ce mult se mai mirau cu to\u021bii, dar c\u00e2t de uimit\u0103 eram eu! Emo\u021bia era at\u00e2t de puternic\u0103\u2026 Mai ales c\u0103 br\u0103du\u021bul cel mare \u0219i frumos era \u00eempodobit cu nuci \u00eenvelite \u00een staniol, erau \u0219i cozon\u0103cei mici \u0219i rotunzi ag\u0103\u021ba\u021bi \u00een el, un balon mare \u0219i alb, portocale \u0219i bomboane, dar, mai ales, era o p\u0103pu\u0219\u0103, pe care am luat-o fericit\u0103 \u00een bra\u021be\u2026L\u00e2ng\u0103 brad, era un pat. M-am aruncat pe el, spun\u00e2nd c\u0103-mi vine r\u0103u de bucurie! Nu \u0219tiam cum au ajuns cozon\u0103ceii f\u0103cu\u021bi de mama \u00een brad, c\u00e2nd a avut timp Mo\u0219ul s\u0103-l aduc\u0103 \u0219i s\u0103-l \u00eempodobeasc\u0103 a\u0219a de repede, \u0219i-apoi s\u0103 sar\u0103 pe fereastr\u0103, ca s\u0103 se duc\u0103 la al\u021bi copii cumin\u021bi \u0219i buni\u2026 A fost primul meu br\u0103du\u021b!\u201d
\nCu sensibilitate \u0219i talent, ceea ce \u00eei justific\u0103 \u0219i profesia, realizeaz\u0103 din cuvinte tablouri din copil\u0103rie. Astfel, facem cuno\u0219tin\u021b\u0103 cu bunicii, cu p\u0103rin\u021bii, cu natura cea binecuv\u00e2ntat\u0103 de Dumnezeu \u0219i lectura autoarei Corina Preda Perianu ne creeaz\u0103 o stare de bine. Constantin Br\u00e2ncu\u0219i m\u0103rturisea: \u201eC\u00e2nd ai \u00eencetat s\u0103 mai fii copil, ai murit demult.\u201d Felicit\u0103ri! O a\u0219tept\u0103m la o nou\u0103 lectur\u0103 sau la un vernisaj.
\n\t\u201eAmintiri frumoase din copil\u0103rie, frumos prezentate.\u201d (Dumitru Hangu)
\n\t\u201eCea mai frumoas\u0103 perioad\u0103 a unui om este copil\u0103ria, casa p\u0103rinteasc\u0103, p\u0103rin\u021bii \u0219i via\u021ba petrecut\u0103 \u00eempreun\u0103. Mi-aduc aminte, copil fiind, \u00eemi petreceam timpul cu sania, cu patinele, cu joaca cu c\u0103\u021belul, eram \u0219i eu dup\u0103 cei adul\u021bi. Via\u021ba era frumoas\u0103 prin puritatea v\u00e2rstei, c\u00e2nd priveam cu inocen\u021b\u0103 multe evenimente din jurul meu. M-a impresionat anotimpul iarna cu zilele cu ninsori, zile de s\u0103niu\u0219, \u00eencepeam s\u0103 cunosc \u00eemprejurimile \u00een care locuiam. Eram prieteno\u0219i cu copiii vecinilor cu care ne jucam. Un alt anotimp frumos era prim\u0103vara c\u00e2nd m\u0103 duceau la p\u0103dure, la iarb\u0103 verde p\u0103rin\u021bii \u0219i plimb\u0103rile prin p\u0103dure. Vara era bogat\u0103, copiii se adunau mai mul\u021bi. R\u0103m\u00e2n mai bine \u00eentip\u0103rite amintirile cu copii c\u00e2nd ne urcam prima dat\u0103 \u00een cire\u0219. Povestirile autoarei Corina Preda Perianu, av\u00e2nd \u00een vedere profesia, sunt detalii ale unui tablou numit copil\u0103ria. Pe mine m-a atras \u0219i m-a captivat.\u201d (Dumitru Barda\u0219)
\n\t\u201eFragmentele prezentate \u00een cadrul \u0219edin\u021bei de ast\u0103zi a Cenaclului Alexandru Sihleanu reprezint\u0103, din punctul meu de vedere, ni\u0219te memorii. Este tratat\u0103 perioada copil\u0103riei, cea mai frumoas\u0103 \u0219i mai important etap\u0103 a vie\u021bii. Atunci descoperim lumea \u0219i \u00eencerc\u0103m s\u0103 o \u00eenv\u0103\u021b\u0103m \u0219i s\u0103 o \u00een\u021belegem. Autoarea tr\u0103ie\u0219te cu bucurie \u0219i emo\u021bie trei momente din copil\u0103rie. Fiecare dintre aceste povestiri, prin modul \u00een care au fost scrise, tr\u0103deaz\u0103 profesia ei artistic\u0103. Fragmentul povestirii intitulat\u0103 Albastru este cel mai bun exemplu \u00een acest sens. O felicit, o \u00eencurajez s\u0103 scrie c\u00e2t mai mult \u0219i o a\u0219tept\u0103m la o nou\u0103 lectur\u0103 sau la un vernisaj.\u201d (Cristi Rusin)
\n\t\u201eLegat de fragmentele de fa\u021b\u0103, pot s\u0103 spun c\u0103 m-a impresionat, vorbindu-se despre cele mai frumoase momente ale copil\u0103riei. Mi-am dat seama, c\u0103 la un moment dat, acest prieten bun numit copil\u0103ria ne las\u0103 mult prea devreme singuri pe drumul vie\u021bii. O felicit \u0219i o \u00eencurajez.\u201d (Daniel Caranda)
\n\t\u201eAutoarea Corina Preda Perianu ne descrie un tablou pastelat de natur\u0103, o amintire vie colorat\u0103 \u00een albastru edenic din copil\u0103rie. Starea de bine, de bucurie, de relaxare din perioada copil\u0103riei, a r\u0103mas bine \u00eentip\u0103rit\u0103 \u00een memoria \u0219i sufletul scriitoarei. Comuniunea afectiv\u0103 dintre personalitatea autoarei \u0219i natura rupt\u0103 din Rai, din copil\u0103rie a marcat linia de dezvoltare profesional\u0103. Iarba, poiana, cerul netulburat de nori au r\u0103mas ca un vis frumos legate de tr\u0103irile \u0219i sentimentele frumoase \u0219i calde pe care autoarea ni le transmite. Mii de stelu\u021be argintii sc\u00e2nteiau \u00een inima bun\u0103 \u0219i cald\u0103 a tinerei scriitoare. \u00cenc\u0103 mai simte adierea v\u00e2ntului care coboar\u0103 din cer alint\u00e2nd-o cu atingere asemenea unui \u00eenger r\u0103t\u0103cit, \u00eent\u00e2rziat. B\u00e2z\u00e2itul g\u00e2zelor, ciripitul p\u0103s\u0103relelor, fo\u0219netul frunzelor descriu un peisaj auditiv desprins din Rai. Autoarea ne-a \u00eenc\u00e2ntat cu proza sa\u2026 fantastic\u0103, pentru care \u00eei mul\u021bumim.\u201d (Bogdan Mihai Gavrile\u021b)
\n\t\u201eAutoarea de ast\u0103zi, Corina Preda Perianu, ne prezint\u0103 scurte pasteluri \u00een proz\u0103 care reprezint\u0103 o \u00eentoarcere \u00een lumea mirific\u0103 a copil\u0103riei. Pentru oamenii maturi, \u00eentoarcerea \u00een lumea copil\u0103riei \u00eenseamn\u0103 o \u00eenc\u0103rcare a bateriilor din lumea pur\u0103 a celei mai frumoase \u0219i inocente perioade din via\u021ba unui om. Amintirile sunt stocate undeva \u00een memorie \u0219i readucerea lor \u00een prezent \u00eenseamn\u0103 o retr\u0103ire nostalgic\u0103, con\u0219tient\u0103 a unor episoade necesare pentru rena\u0219terea propriului ego. Stilul prozei scurte de azi este unul clar, simplu \u0219i fluent, specific oamenilor talenta\u021bi care reu\u0219esc s\u0103 aduc\u0103 emo\u021bii prin crearea unor noi valen\u021be. O felicit \u0219i mi-ar face pl\u0103cere s\u0103 o \u00eent\u00e2lnesc at\u00e2t la un vernisaj c\u00e2t \u0219i la prezentarea unor noi crea\u021bii.\u201d (Georgeta Iuga)
\n\t\u201eSt\u00e2nd culcat \u00een iarb\u0103\u2026 cerul albastru\u2026 Mi-o imaginez pe autoarea Corina Preda Perianu ca fiind un spirit luminos, un suflet frumos care ne-a transmis ast\u0103zi mesaje importante printre care este copil\u0103ria, izvorul pur, energia divin\u0103 de unde ne hr\u0103nim, pierderea contactului cu acest izvor este echivalent cu pierderea energiei vitale. Continuarea \u00een cursul vie\u021bii s\u0103 revenim la acest izvor este bucuria de a vedea frumuse\u021bea vie\u021bii. Este o lucrare care m-a atins la suflet \u0219i m\u0103 bucur c\u0103 a fost ast\u0103zi \u00een mijlocul r\u00e2mnicenilor. Crea\u021bia d\u00e2nsei este o crea\u021bie plin\u0103 de lumin\u0103, speran\u021b\u0103 \u0219i \u00eenviere. Felicit\u0103ri!\u201d (Adrian C\u00e2mpeanu)
\n\t\u201eAceste povestiri sunt amintiri din via\u021ba copilei r\u0103sf\u0103\u021bat\u0103 de familie: p\u0103rin\u021bi \u0219i bunici. M-a impresionat povestirea Albastru, ca o metafor\u0103 cerul se coboar\u0103. Autoarea este o fire sensibil\u0103, tr\u0103ind \u00een aceste povestiri zilele copil\u0103riei. Aceste vremuri ale copil\u0103riei au captivat autoarea at\u00e2t de mult \u00eenc\u00e2t debutul d-ei a fost o carte de povestiri.\u201d (Mioara Zaharia)
\n\t S\u00e2mb\u0103t\u0103, 07 mai, \u00eencep\u00e2nd cu ora 11:00, lectorul de serviciu al \u0219edin\u021bei Cenaclului Alexandru Sihleanu va fi Bogdan Mihai Gavrile\u021b. V\u0103 a\u0219tept\u0103m, cu drag!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

COPIL\u0102RIA, PRIMA TREAPT\u0102 PE SPIRALA VIE\u021aII S\u00e2mb\u0103t\u0103, 30 aprilie, ziua Sf. Ap. Iacob al lui Zevedeu, fratele Sf. Ap \u0219i<\/p>\n","protected":false},"author":15,"featured_media":6760,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[307,7],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17970"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/15"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=17970"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17970\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17972,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17970\/revisions\/17972"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/6760"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=17970"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=17970"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=17970"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}