{"id":17875,"date":"2022-04-25T19:51:07","date_gmt":"2022-04-25T16:51:07","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17875"},"modified":"2022-04-25T19:55:08","modified_gmt":"2022-04-25T16:55:08","slug":"spatii-culturale-nr-39-8","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17875","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 39 (8)"},"content":{"rendered":"

Florin M. CIOCEA<\/strong>
\n\"\"

Omul zbur\u0103tor<\/strong><\/p>\n

Mai \u00eent\u00e2i a sim\u021bit u\u0219oare furnic\u0103turi \u00een umeri, chiar pl\u0103cute, transmi\u021b\u00e2ndu-i \u00een creier vagi puseuri euforice. Apoi furnic\u0103turile au devenit m\u00e2nc\u0103rimi pe care s-a obi\u0219nuit s\u0103 le suporte numai dup\u0103 vreo dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni.
\nEra prim\u0103var\u0103 \u0219i lumea f\u0103cea preg\u0103tiri pentru Pa\u0219te. C\u00e2nd umerii i s-au \u00eenro\u0219it, pielea c\u0103p\u0103t\u00e2nd o nuan\u021b\u0103 boln\u0103vicioas\u0103, vi\u0219inie, s-a dus la doctor.
\n– Organele sunt s\u0103n\u0103toase, i-a spus acesta, temperatur\u0103 nu ave\u021bi, dar umerii dumitale m\u0103 nelini\u0219tesc: s-ar putea s\u0103 fi contractat o boal\u0103 de piele.
\nIon V. Gheorghe, a\u0219a se numea eroul nostru, p\u0103li, sim\u021bind cum pe ochi \u00eei coboar\u0103 un v\u0103l negru.
\n– Drept pentru care, continu\u0103 doctorul, o s\u0103-\u021bi dau trimitere c\u0103tre dermatolog.
\n– Nu-i boal\u0103 de piele! d\u0103du verdictul dermatologul. \u00cei pip\u0103i \u00eendelung umerii, cl\u0103tin\u0103 din cap, parc\u0103 neconvins de ideea care-i \u00eencol\u021bise \u00een minte \u0219i spuse mai mult pentru sine:
\n– Mergi la radiolog \u0219i apoi cu fotografia la medicul de familie.
\nOmul nostru, chinuit de o stare ambigu\u0103, de fericire c\u0103 nu s-a pricopsit cu o boal\u0103 de piele \u0219i de \u00eengrijorare c\u0103 s-ar putea s\u0103 fie ceva mult mai grav, f\u0103cu radiografia \u0219i abia silabisind \u00eel \u00eentreb\u0103 pe radiolog:
\n– E grav ?
\n– Grav nu, incredibil da !
\n– Adic\u0103 ?
\n– \u00ce\u021bi mai cre\u0219te o pereche de m\u00e2ini omule. O gen\u0103 ancestral\u0103 a declan\u0219at \u00een tine acest proces rar \u0219i spectaculos.
\n– Se poate vindeca ?
\n– Numai chirurgul \u0219tie, a\u0219a c\u0103 ia poza \u0219i du-te la el, dar mai bine n-ai face-o ! Cu patru m\u00e2ini po\u021bi tr\u0103i fericit f\u0103r\u0103 s\u0103 munce\u0219ti \u00een oricare circ din lume, ha, ha ! Scuz\u0103-m\u0103, glumesc… Fugi la chirurg !
\n– Nimic! Nu putem face nimic deocamdat\u0103, \u00eei spuse chirurgul. C\u00e2nd evolu\u021bia noilor apendice osoase va fi \u00eencheiat\u0103, de-abia atunci le vom putea extirpa.
\nIon V. Gheorghe plec\u0103 acas\u0103, \u00eencercat de sentimente ambigue; \u00eemp\u0103cat c\u0103 nu \u00eei este afectat\u0103 s\u0103n\u0103tatea \u0219i nelini\u0219tit de aceast\u0103 metamorfoz\u0103 bizar\u0103… Ion, omul cu patru m\u00e2ini, unicul, fantasticul… \u00ce\u0219i imagin\u0103 con\u021binutul afi\u0219elor cut\u0103rui \u0219i cut\u0103rui circ. Pe de alt\u0103 parte, l\u0103s\u00e2nd la o parte aspectul estetic, a tr\u0103it momente c\u00e2nd \u0219i-ar fi dorit \u00eentr-adev\u0103r patru m\u00e2ini! Dar imediat \u00ee\u0219i alunga din minte acest g\u00e2nd: ce vor spune vecinii, dar oamenii de pe strad\u0103?!
\nOricum, dec\u00e2t bolnav sau, doamne, fere\u0219te, mort, mai bine cu patru m\u00e2ini, dec\u00e2t \u0219omer f\u0103r\u0103 bani, mai bine curiozitate la circ. \u00centr-o lun\u0103, deja \u00ee\u0219i acceptase cu senin\u0103tate soarta.
\n\u00cen acest timp, excrescen\u021bele se dezvoltau impetuos. Eroul nostru \u00ee\u0219i confec\u021bionase o pelerin\u0103 care-i masca cu destul succes infirmitatea. Dar, la \u00eenceputul verii, noile m\u00e2ini dep\u0103\u0219iser\u0103 cu mult lungimea unora normale, fapt ce-l \u00eengrijor\u0103 nespus pe Ion V. Gheorghe. L\u0103s\u0103 treburile la o parte \u0219i se prezent\u0103 la chirurg.
\n– Aha, omul cu patru m\u00e2ini! exclam\u0103 acesta. Vrei s\u0103 te programez la opera\u021bie?
\nF\u0103r\u0103 s\u0103 r\u0103spund\u0103, omul nostru \u00ee\u0219i d\u0103du jos pelerina, dezv\u0103luind privirii uimite a doctorului m\u00e2inile mai lungi cu un sfert dec\u00e2t cele normale.
\n– M\u0103iculi\u021b\u0103, ce-i asta?!
\n– Dumneata s\u0103-mi spui!
\nChirurgul pip\u0103i noile apendice, \u00eenvelite \u00eentr-o piele fin\u0103 \u0219i catifelat\u0103, le flex\u0103 insistent, cl\u0103tin\u0103 din cap nehot\u0103r\u00e2t, rostind mai mult pentru el:
\n– Astea nu sunt m\u00e2ini!
\nForm\u0103 un num\u0103r de telefon \u0219i, c\u00e2nd cel apelat r\u0103spunse, \u00eel rug\u0103 insistent s\u0103 vin\u0103 p\u00e2n\u0103 la cabinet.
\n– Este un prieten de-al meu… veterinar.
\n– Veterinar?
\n– Am o b\u0103nuial\u0103 \u0219i numai d\u00e2nsul mi-o poate confirma.
\nC\u00e2nd medicul veterinar v\u0103zu ciud\u0103\u021benia, r\u0103mase perplex, dar \u00ee\u0219i reveni rapid, apoi, \u00eendemnat de chirurg, pip\u0103i \u00eendelung excrescen\u021bele.
\n– Sunt aripi, conchise acesta, \u00eenc\u0103 nedezvoltate, dar aripi!
\n– Exact cum b\u0103nuiam. Felicit\u0103ri, Ioane, te transformi \u00een \u00eenger!
\nDar Ion V. Gheorghe era prea n\u0103ucit ca s\u0103 mai r\u0103spund\u0103. \u00ce\u0219i puse pelerina, ame\u021bit, tranchilizat, f\u0103r\u0103 vlag\u0103.
\n– Bea! spuse doctorul, \u00eenm\u00e2n\u00e2ndu-i un pahar mare de coniac, o s\u0103 te ajute. Peste c\u00e2teva luni, c\u00e2nd dezvoltarea va fi complet\u0103, voi putea s\u0103-\u021bi amputez aripile, f\u0103r\u0103 riscuri. \u00cen\u021belegi?
\nIon d\u0103du din cap afirmativ \u0219i b\u0103u coniacul. \u00cen drum spre cas\u0103, pu\u021bin euforic, deja se \u00eemp\u0103case cu noua sa stare. Aripi? Mai bine dec\u00e2t patru m\u00e2ini… De un singur lucru \u00eei p\u0103rea r\u0103u; nu \u00eel \u00eentrebase pe veterinar dac\u0103 va putea s\u0103-\u0219i foloseasc\u0103 aripile la zbor.
\nDup\u0103 dou\u0103 luni, aripile crescuser\u0103 p\u00e2n\u0103 aproape de p\u0103m\u00e2nt, iar peste pielea fin\u0103 care le \u00eembr\u0103ca se dezvolta un puf fin, albicios. Era evident dup\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, c\u0103 puful se transforma \u00een pene lungi \u0219i viguroase.
\n– Cred c\u0103 \u00een noiembrie po\u021bi merge la opera\u021bie, \u00eel \u00eencuraj\u0103 nevasta.
\nDar Ion V. Gheorghe nu mai era convins c\u0103 vrea s\u0103 se opereze. Cu c\u00e2t aripile se umpleau de pene, cu at\u00e2t o stare de bine, euforic\u0103, punea st\u0103p\u00e2nire pe sufletul s\u0103u. Pelerina nu-i mai era de folos, a\u0219a c\u0103 tot mai mult\u0103 lume \u00eei afl\u0103 secretul, care \u00een scurt timp nu mai fu un secret. Pe strad\u0103, \u00een urma sa se forma un adev\u0103rat cortegiu de babe evlavioase \u0219i copii. Babele se \u00eenchinau \u0219i b\u0103teau m\u0103t\u0103nii, iar copiii, m\u00e2na\u021bi de curiozitate \u00eei smulgeau penele, foarte dureros, dup\u0103 cum avea s\u0103 constate.
\nMai nou, \u00eel urm\u0103reau televiziunile \u0219i ziarele de \u0219tiri, a\u0219a c\u0103 solicit\u0103 jandarmeriei un deta\u0219ament de paz\u0103 \u00een jurul cur\u021bii.
\nSoacra sa era cea mai fericit\u0103: d\u0103dea interviuri, n\u0103scocind at\u00e2tea minciuni despre apari\u021bii divine miraculoase, \u00eenc\u00e2t aproape \u00eencepuse s\u0103 cread\u0103 c\u0103 s-au \u00eent\u00e2mplat cu adev\u0103rat.
\n– Nu te mai operezi, decret\u0103 ea. Uite ce de bani am primit de la televiziuni… mai mult dec\u00e2t ai c\u00e2\u0219tigat tu \u00eentreaga via\u021b\u0103. Dou\u0103, trei interviuri \u00een exclusivitate \u0219i suntem boga\u021bi… Asta ca s\u0103 uit c\u0103 ai tr\u00e2nd\u0103vit acas\u0103 at\u00e2tea luni.
\nDar Ion V. Gheorghe nu voia s\u0103 discute cu nimeni, voia doar s\u0103 fie l\u0103sat \u00een pace, lucru imposibil cu o soacr\u0103 pus\u0103 pe c\u0103p\u0103tuial\u0103. Fiindc\u0103 apelurile ei repetate nu avur\u0103 nici o \u0219ans\u0103, o mont\u0103 pe fiic\u0103-sa \u00eempotriva acestuia.
\n– Mori dac\u0103 vorbe\u0219ti o jum\u0103tate de or\u0103 cu oamenii? G\u00e2nde\u0219te-te la viitorul nostru material, la maic\u0103-mea care este b\u0103tr\u00e2n\u0103 \u0219i a muncit at\u00e2ta pentru noi!
\nOctombrie debut\u0103 \u00een for\u021b\u0103, dar Ion era de neclintit \u00een mu\u021benia lui. Cu c\u00e2t cele dou\u0103 femei \u00eel b\u0103teau mai tare la cap, cu at\u00e2t se trezea \u00een interiorul s\u0103u o stare de nelini\u0219te, dublat\u0103 de ascu\u021birea exacerbat\u0103 a sim\u021burilor. Auzea frunzele c\u0103z\u00e2nd pe iarb\u0103 \u0219i citea literele mici dintr-o carte de la cinci metri dep\u0103rtare.
\nC\u00e2nd un stol uria\u0219i de cocori survol\u0103 cerul limpede al localit\u0103\u021bii, anun\u021b\u00e2nd zgomotos vie\u021buitoarelor p\u0103m\u00e2ntului iminen\u021ba z\u0103pezilor \u0219i a iernii Ion V. Gheorghe \u021b\u00e2\u0219ni din camera sa \u0219i, cu o energie de acrobat, urc\u0103 pe cas\u0103, privind hipnotizat stolul care se apropia.
\nAripile-i uria\u0219e vibrar\u0103 nervos \u0219i, cu un pocnet sec, se desf\u0103cur\u0103 \u00eentr-o b\u0103taie ampl\u0103, energic\u0103. \u00ce\u0219i lu\u0103 av\u00e2nt pe coama de \u021bigl\u0103 a casei \u0219i plonj\u0103 \u00een gol. Pre\u021b de c\u00e2teva secunde p\u0103ru c\u0103 se va pr\u0103bu\u0219i drept \u00een cap, dar, dup\u0103 o u\u0219oar\u0103 pierdere de altitudine, se redres\u0103, \u00een\u0103l\u021b\u00e2ndu-se impetuos spre azurul cerului. Se roti de trei ori \u00een jurul gospod\u0103riei sale, dup\u0103 care se av\u00e2nt\u0103 \u00een \u00eent\u00e2mpinarea cocorilor.
\nStolul uria\u0219 se desf\u0103cu, ca \u00eentr-un dans perfect sincronizat, \u0219i se \u00eenchise imediat, cuprinz\u00e2ndu-l pe omul zbur\u0103tor \u00een mijlocul unduitor al convoiului celest, topindu-se apoi treptat, treptat, \u00een amurgul s\u00e2ngeriu \u0219i str\u0103lucitor.<\/p>\n


\n Adrian BOTEZ<\/strong>
\n\"\"

MAL DE PRIM\u0102VAR\u0102<\/strong><\/p>\n

bl\u00e2nd v\u0103luresc oceane de petale
\nsub strig\u0103tele p\u0103s\u0103rilor-\u00eengeri
\nla mine-n piept e \u0163\u0103rmul de urale
\nspre care-au n\u0103zuit n\u0103ierii-n fr\u00e2ngeri<\/p>\n

str\u0103fulgerat v\u0103zduhul este iar\u0103
\nde aripi orbitoare de lumin\u0103:
\nprin seve \u015fi prin nervi e prim\u0103var\u0103
\narhanghelii-au plinit aici gr\u0103din\u0103<\/p>\n

dup\u0103 at\u00e2ta iarn\u0103 de-osteneal\u0103
\nserafi \u015fi sfin\u0163i se-amestec’ la-nt\u00e2mplare
\nsub vreun copac se-a\u015faz’ la nimereal\u0103 <\/p>\n

vis\u00e2nd de-acum extazul de culcare
\n… \u00eensu\u015fi uimit p\u0103\u015fe\u015fte printre flori
\nagale-n sear\u0103 Hristul de fiori<\/p>\n


\nNicolae TEOHARIE<\/strong>
\n\"\"

pl\u00e2nsul<\/strong><\/p>\n

s-a scurs \u00een lume un pl\u00e2ns.
\nla \u00eenceput s-a auzit \u00een fundul istoriei
\nun pl\u00e2ns mic, \u00eenf\u0103\u015furat \u00eentr-un mieunat de pisic\u0103,
\nun pl\u00e2ns ce umbl\u0103 pe v\u00e2rfuri, un pl\u00e2ns fugar
\nie\u015fit dintr-o profe\u0163ie, o d\u00e2r\u0103,
\nnicidecum un pl\u00e2ns decapotabil, impersonal,
\ncu destinul pe care \u00eel au am\u0103r\u00e2\u0163ii sor\u0163ii.<\/p>\n

un pl\u00e2ns de animal disp\u0103rut, ne\u00eentrerupt.
\npentru fizicieni \u201eun fream\u0103t \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, aparent
\nlipsit de structur\u0103, al curgerii turbulente\u201d.
\nsuficient de asem\u0103n\u0103tor cu o absen\u0163\u0103.
\nva trece prin s\u00e2ngele meu timp de c\u00e2teva toamne,
\npl\u00e2nsul. va bate la u\u015fa t\u0103cerilor mele,
\nse va t\u00e2r\u00ee la margini, acolo unde sta\u0163ioneaz\u0103
\nmo\u015ftenitorii diavolului. asta se \u00eent\u00e2mpl\u0103
\nc\u00e2nd femeile miros a ferestre deschise,
\n\u015fi eu pe acolo.<\/p>\n


\ninfluen\u0163a razelor tv asupra afectelor x<\/strong><\/p>\n

la un moment dat, \u00een film,
\nadolescentul se combin\u0103 cu o chinezoaic\u0103,
\n\u00eentr-un spital
\nchinezoaica st\u0103 \u00eentins\u0103 \u00een pat
\ncu o branul\u0103 prin care \u00ee\u015fi toarn\u0103
\no fericire asiat\u0103.<\/p>\n

e o femeie de unic\u0103 folosin\u0163\u0103,
\nadus\u0103 cu for\u0163a dintr-o r\u0103t\u0103cire \u00een care
\nistoria este cusut\u0103 cu singur\u0103t\u0103\u0163ile b\u0103rba\u0163ilor.
\nasta \u00een film.
\n\u00een realitate, l\u00e2ng\u0103 mine,
\nproasta mea pl\u00e2nge<\/p>\n

apoi, \u00een film, mama adolescentului o ia de p\u0103r.
\npe para\u015futa din pat.
\n\u00een procesul verbal al poli\u0163iei se spune:
\nignoran\u0163a ne face puternici.
\n\u015fi proasta mea pl\u00e2nge.<\/p>\n


\ncrezul<\/strong><\/p>\n

cred \u00een cel care ajunge pe jos
\n\u00een casa sim\u0163urilor
\nf\u0103r\u0103 s\u0103 trezeasc\u0103 personajele din c\u0103r\u0163ile
\nlui dostoievski.<\/p>\n

cred \u00een glorie, \u00een fulger\u0103ri de flash-uri,
\n\u00een dorin\u0163a ochilor de a arunca mesaje frivole.
\ncred \u00een ura \u00eentocmit\u0103 de via\u0163\u0103.
\ncred \u00een iubire \u015fi arbu\u015fti de cafea, \u00een invidie
\ncred \u015fi-n remu\u015fcare. cred
\n\u00een consumul egal de femei, ciocolat\u0103 \u015fi spaim\u0103.
\ncred \u00een toate tratatele semnate de inim\u0103,
\nsigilate \u015fi parafate de ea.
\n\u015fi mai cred c\u0103 nimeni, dar absolut nimeni
\n\u00een afar\u0103 de mama, s\u00e2nger\u00e2nd,
\nnu m-ar fi tras din convoiul de umbre.<\/p>\n


\nn-am nici un prieten<\/strong><\/p>\n

am nevoie de opt prieteni. atle\u0163i.
\ns\u0103 fug\u0103rim opt femei din neamul cafelei,
\ns\u0103 le fug\u0103rim inimile prin \u00eenser\u0103ri, prin trenuri
\nde noapte \u015fi melodrame.<\/p>\n

biata mea via\u0163\u0103 se t\u00e2r\u00e2ie prin c\u00e2rciuma imagina\u0163iei,
\n\u00eencerc\u00e2nd s\u0103-\u015fi scoat\u0103 rochia. am fost explicit
\nc\u00e2nd i-am spus: – te dai la mine nepotrivit,
\nvia\u0163\u0103. apoi m-am dat jos din patul realit\u0103\u0163ii
\nam cobor\u00e2t la parter \u015fi mi-am scos \u00eengerul
\nde la \u00eentre\u0163inere. a\u015fa, s\u0103 se oftice \u015feful sc\u0103rii.
\napoi am urcat \u015fi am b\u0103ut opt pahare de vodc\u0103.
\nah, c\u00e2t m-am amuzat s\u0103 aflu c\u0103 n-am nici un prieten
\nah, am dat \u00een \u00eentristare \u015fi mai mare c\u00e2nd
\nam v\u0103zut c\u0103-n fundul ce\u015ftii nu era nici o femeie,
\nci doar biata, mica mea via\u0163\u0103 care se t\u00e2ra prin za\u0163ul
\nimagina\u0163iei. cu dou\u0103 degete o scot din clipa
\nde-acum. o cur\u0103\u0163, o sp\u0103l pe picioare,
\no \u00eemb\u0103rb\u0103tez. apoi
\npl\u00e2ngem \u00eempreun\u0103 vreme de-o ploaie.<\/p>\n


\nC\u0103r\u0163i prezentate de:<\/strong><\/p>\n

Petre ISACHI<\/strong>
\n\"\"

Suntem una\/ unu \u00een Suflet\/ Fiin\u0163\u0103<\/strong>*<\/p>\n

\t\u00cenceputul continuu, viziunea ciclic\u0103 asupra Timpului, impresia de deja\u2013v\u00fa, suita de (re)na\u015fteri succesive, misterul omului etern conectat la fluxul cosmic, amintirea, copil\u0103ria, prietenia, iubirea, avatarurile intelectualului niciodat\u0103 preg\u0103tit \u015fi \u00eentotdeauna tr\u0103dat, predestinarea, sensul imprevizibil al fatalit\u0103\u0163ii, metempsihoza, a\u015fteptarea, jocul \u00een\u015fel\u0103tor: realitate \u2013 aparen\u0163\u0103, percep\u0163ia abisal\u0103 a Istoriei, mitul apocalipsei, omul f\u0103r\u0103 \u00eensu\u015firi \u015fi f\u0103r\u0103 identitate, pierderea discern\u0103m\u00e2ntului sub influen\u0163a microcip-ului de tip 5D, abisul dezumaniz\u0103rii generalizat de cea de-a cincea dimensiune etc. sunt tot at\u00e2tea mari teme transfigurate de Anton Petrovschi Bacopiatra \u00een romanele Geanta cu cinci fermoare, 2011, Talismanul negru, 2008, Fata din vis, 2010, \u00eenc\u00e2t lectura manuscrisului Suflete r\u0103t\u0103cite nu m-a surprins prin continuitatea problematic\u0103, ci prin ideea care-i str\u0103bate ca un lait-motiv scriitura: lumea, a\u015fa cum o percepem, se supune, doar aparent, prin defini\u0163ie, regulilor logicii noastre, de vreme ce nu este dec\u00e2t refrac\u0163ia prin arhitectura min\u0163ii a unei realit\u0103\u0163i incognoscibile. Un lucru e sigur: realul nu este imaginar, nu este un produs al min\u0163ii.
\n\t\u00cen mod paradoxal, fizica cuantic\u0103, astrofizica, psihologia\/ psihanaliza, matematica etc., \u00een general, g\u00e2ndirea \u015ftiin\u0163ific\u0103 aflat\u0103 \u00een (co)rela\u0163ie cu g\u00e2ndirea mitic\u0103 nu au f\u0103cut \u2013 las\u0103 s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103 romancierul b\u0103c\u0103uan \u2013 dec\u00e2t s\u0103 poten\u0163eze contradic\u0163iile insolubile ale lumii, mai ales cele legate de suflet. Plec\u00e2nd de la ideea c\u0103 prietenia nu-i mai pu\u0163in misterioas\u0103 dec\u00e2t iubirea sau dec\u00e2t oricare din celelalte \u00eent\u00e2mpl\u0103ri ale acestei confuzii ce se nume\u015fte via\u0163\u0103, A.P.B. configureaz\u0103 transpunerea la scar\u0103 macroscopic\u0103 a unor fenomene misterioase, pe care fizica cuantic\u0103 le descrie la scar\u0103 microscopic\u0103. Scriitorul pare s\u0103 transfigureze sub ispita g\u00e2ndirii \u015ftiin\u0163ifice, un mit arhaic al indienilor irochezi care concepeau o lume diferit\u0103 de cea a experien\u0163ei obi\u015fnuite, unde un corp se comport\u0103 c\u00e2nd ca o und\u0103 care se difract\u0103, c\u00e2nd ca o particul\u0103 care-\u015fi p\u0103streaz\u0103 individualitatea! (Rog cititorul s\u0103 observe cum este perceput Gutil\u0103, de c\u0103tre cei pe care i-a \u00eenviat; remarcabil\u0103, \u00een acest sens, tehnica pluriperspectivismului folosit\u0103 de romancier \u00een povestirea misteriosului eveniment).
\n\tAutorul \u00ee\u015fi propune s\u0103 ad\u00e2nceasc\u0103 \u201ecorola de minuni\u201d a marilor mistere ale Lumii (moartea, sufletul, \u00eenvierea, re\u00eenvierea, \u00eentoarcerea, re\u00eentoarcerea, schema eman\u0103rii de la Unu \u015fi a \u00eentoarcerii la Unu etc.) interfer\u00e2nd \u00een scriitur\u0103 noile cuceriri ale \u015ftiin\u0163ei (psihologiei, psihanalizei, informaticii, comunic\u0103rii etc.) \u015fi suger\u00e2nd \u00een context, posibilit\u0103\u0163ile delimitate de constr\u00e2ngerile min\u0163ii. \u00cen opinia mea, romanul Suflete r\u0103t\u0103cite transfigureaz\u0103 mitul irochez al b\u0103rbatului care se dedubleaz\u0103 c\u00e2nd \u00eei apar dou\u0103 drumuri (v. Florin Busuioc \u2194 Borea Iohanovici Altfran\u0163), transpun\u00e2nd la scar\u0103 macroscopic\u0103 dualitatea und\u0103 \u2013 corpuscul. Reamintesc mitul irochez, repovestit de Claude L\u00e9vi \u2013 Strauss, p\u0103rintele antropologiei moderne, rug\u00e2nd-l pe cititor s\u0103 observe coinciden\u0163ele stranii, cu pove\u015ftile lui A.P.B. \u015fi s\u0103 remarce c\u0103, indiferent de metamorfozele pe care le suport\u0103 natura (nu doar uman\u0103!), r\u0103m\u00e2ne identic\u0103 cu ea \u00eens\u0103\u015fi, indiferent dac\u0103 trece printr-un singur canal sau prin dou\u0103 canale, simultan. Povestea irochez\u0103, dar \u015fi pove\u015ftile prietenilor din Suflete r\u0103t\u0103cite, r\u0103m\u00e2n intraductibile \u00een limbajul colocvial, \u00een afar\u0103 de cazul c\u00e2nd c\u0103dem de acord c\u0103 totul este un miracol, deoarece \u00eencalc\u0103 legile ra\u0163ionamentului logic \u2013 \u00een primul r\u00e2nd principiul identit\u0103\u0163ii: \u201eO t\u00e2n\u0103r\u0103 a consim\u0163it s\u0103 se m\u0103rite cu un b\u0103rbat despre care \u015ftie c\u0103 este fiul unei puternice vr\u0103jitoare \u015fi \u00eel urmeaz\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een satul acesteia. So\u0163ul mergea \u00een fa\u0163\u0103 \u015fi ajunseser\u0103 \u00eentr-un loc unde c\u0103rarea se desp\u0103r\u0163ea \u00een dou\u0103 poteci ce formau un fel de inel alungit care se \u00eenchidea ceva mai \u00eencolo. Spre marea ei surpriz\u0103, femeia v\u0103zu cum so\u0163ul ei se dedubleaz\u0103 \u015fi cele dou\u0103 corpuri urmeaz\u0103 unul o potec\u0103, iar altul, cealalt\u0103 potec\u0103. R\u0103mase n\u0103ucit\u0103, ne\u015ftiind pe ce cale trebuie s-o apuce ea. Din fericire (ce p\u0103rere ave\u0163i: mitul nu spune ce s-ar fi \u00eent\u00e2mplat \u00een caz contrar?), o alese pe cea din dreapta \u015fi v\u0103zu cur\u00e2nd c\u0103 potecile se uneau \u015fi c\u0103 acolo cele dou\u0103 corpuri ale so\u0163ului ei se contopir\u0103 din nou\u2026.\u201d
\n\tRomancierul Anton Petrovschi Bacopitra pare fascinat de puterea misterioas\u0103 \u015fi nev\u0103zut\u0103 a sufletului: for\u0163\u0103 supranatural\u0103, duh, centru energetic, fenomen vital, principiu al vie\u0163ii, al organiz\u0103rii, al ac\u0163iunii, motiv de a determina diferen\u0163e fundamentale \u00een antropologie, etic\u0103, religie, psihologie, fizic\u0103 cuantic\u0103, matematic\u0103 etc., dar \u015fi de teoria lui Giambattista Vico, despre \u201ecorsi e ricorsi\u201d, conform c\u0103reia fiecare perioad\u0103 din istoria uman\u0103 (implicit, secven\u0163\u0103 din via\u0163a fiec\u0103rui individ) reproduce modelul unei perioade ce-i corespunde \u00eentr-un ciclu precedent. Descoperind c\u0103 Providen\u0163a ac\u0163ioneaz\u0103 folosind mereu acelea\u015fi modele, care sunt \u00een num\u0103r (in)finit, devine posibil s\u0103 ajungem prin extrapolare, de la planurile particulare ale providen\u0163ei pentru om, la planurile sale generale legate de umanitate.
\n\tAc\u0163ion\u00e2nd \u00een numele unei puteri nev\u0103zute (un savant, Kostantin Korotkov ar fi reu\u015fit s\u0103 surprind\u0103 \u00een imagini sufletul \u00een timp ce ie\u015fea din trup, sus\u0163ine A.P.B.), sufletul provoac\u0103 simultan \u015ftiin\u0163\u0103, credin\u0163\u0103 sau respingere. Autorul configureaz\u0103 implicit \u00een scriitur\u0103, o antropologie complet\u0103 \u015fi coerent\u0103. Distinge \u00een omul trasfigurat integral, sufletul (psyche), corpul (soma) \u015fi spiritul (pneuma) aflate \u00eentr-o conexiune ce scap\u0103 ra\u0163iunii. Nucleul narativ al Sufletelor r\u0103t\u0103cite pare s\u0103 fie generat de hazard: \u201eTot atunci s-au \u00eent\u00e2mplat cele povestite mai sus, c\u00e2nd abia promovase \u00een clasa a IX-a. \u00ce\u015fi aminti cum Birlic s-a r\u0103nit la picior, c\u00e2nd grindina a \u00eenceput s\u0103-i loveasc\u0103 \u015fi era necesar ca to\u0163i \u015fase s\u0103 se ad\u0103posteasc\u0103 \u00een grota aceea nenorocit\u0103. \u00cen momentul acela, s-a descurajat, a devenit trist \u015fi nesigur \u00een mi\u015fc\u0103ri. Presim\u0163ea o nenorocire, \u00eens\u0103 nu era timp de v\u0103ic\u0103real\u0103 \u015fi nici nu dorea s\u0103-i influen\u0163eze negativ pe ceilal\u0163i. \u00cen mod tacit, i-a cedat ini\u0163iativa lui Sorin Ghinda, care era optimist din fire. \u015ei-a dat seama c\u0103 cineva trebuia s\u0103-i \u00eencurajeze \u015fi pe ceilal\u0163i, \u00een special pe Birlic. Cu toate c\u0103 au pornit primii, ei doi au disp\u0103rut de la bun \u00eenceput. C\u00e2nd digul s-a rupt, au fost \u00eenghi\u0163i\u0163i de ape. Apoi au urmat \u015fi ceilal\u0163i patru, printre care \u015fi el\u201d.
\n\tOdat\u0103 declan\u015fat conflictul via\u0163\u0103 \u2013 moarte, \u00een alchimia labirintic\u0103 a subiectului romanului Suflete pierdute, autorul a\u015faz\u0103 mitul (re)\u00eenvierii \u015fi, simultan, principiul identit\u0103\u0163ii, \u00een afara puterilor omene\u015fti \u015fi a logicii curente. A\u015fa se explic\u0103 de ce relat\u0103rile celor \u015fase prieteni sunt privite cu reticen\u0163\u0103 \u015fi nu sunt crezute de cetatea ce p\u0103streaz\u0103 etern aerul provincial al burgului bacovian. De ce? Pentru c\u0103 \u00eenvierea, mit, idee sau fapt, este un simbol al transcenden\u0163ei \u015fi al unei atotputernicii asupra vie\u0163ii, care sunt \u2013 se \u015ftie \u2013 atribuite exclusive ale lui Dumnezeu. Anton Petrovschi Bacopiatra pleac\u0103 de la certitudinea \u015ftiin\u0163ific\u0103 \u201ec\u0103 dup\u0103 un accident grav, \u00eenainte ca medicul s\u0103 declare moartea clinic\u0103 a pacientului, sufletul p\u0103r\u0103se\u015fte corpul, \u00eens\u0103 acesta nu este distrus, ci redistribuit \u00een natur\u0103. \u00cen concluzie, \u00een cazuri grave, c\u00e2nd corpul accidentatului se distruge \u00een totalitate \u015fi nu mai poate fi recuperat, sufletul nu va muri, ci se va re\u00eencarna \u00eentr-o alt\u0103 fiin\u0163\u0103 ce va ap\u0103rea imediat dup\u0103 decesul declarat de speciali\u015fti\u201d\u2026
\n\tDesigur, nu e greu de observat c\u0103 re\u00eencarnarea \u201ecu ajutorul unor instrumente de investigare a microcosmosului uman\u201d \u015fi al unui \u201emicrocip care capteaz\u0103 microtubulii purt\u0103tori de informa\u0163ii, care au p\u0103r\u0103sit deja organismul pu\u0163in \u00eenaintea mor\u0163ii \u015fi, \u00eenainte de a se \u00eempr\u0103\u015ftia \u00een univers\u201d sunt reintroduse \u201echiar \u00een l\u0103ca\u015furile lor de pe creier\u201d na\u015fte r\u0103t\u0103cirile labirintice ale sufletului, cel mai greu imponderabil, \u00een expresia lui T. Mu\u015fatescu
\n\tFunc\u0163ia magic\u0103 a labirintului sufletesc (labirintul absolut, dac\u0103 mi se permite sintagma) conduce \u2013 cititorii vor observa urm\u0103rind destinul celor \u015fase prieteni re\u00eenvia\u0163i\/ re\u00eencarna\u0163i de Gutil\u0103?!, dup\u0103 inunda\u0163iile nea\u015fteptate ce le-au distrus pentru totdeauna terenul de fotbal (= mitul copil\u0103riei pierdute), nu \u00eens\u0103 \u015fi prietenia, \u2013 \u00een interiorul sinelui, spre un fel de sanctuar interior \u015fi ascuns, unde tr\u0103ie\u015fte ceea ce este divin \u00een fiin\u0163a omeneasc\u0103. Afla\u0163i permanent \u00een c\u0103utarea unit\u0103\u0163ii pierdute a fiin\u0163ei, eroii crea\u0163i de romancier: Scaiete, S\u0103rm\u0103lu\u0163\u0103, Birlic, Prichindelu, Florin, P\u00e2rvu, Ariana, Verbina, Morena etc. nu repet\u0103 stereotip drama omului prad\u0103 voin\u0163ei \u2013 de \u2013 a \u2013 tr\u0103i, nu cultiv\u0103 pesimismul, disperarea \u015fi absurdul, dimpotriv\u0103, asemenea lui Leibniz, cel din Teodiceea, las\u0103 s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103 c\u0103 Dumnezeu a creat cea mai bun\u0103 dintre lumile posibile, de\u015fi existen\u0163a r\u0103ului fizic, moral \u015fi metafizic poten\u0163eaz\u0103 \u00eenstr\u0103inarea p\u00e2n\u0103 la \u201eajung pe mine \u00eensumi a nu m\u0103 mai cunoa\u015fte\u201d.
\n\tIntui\u0163iile romancierului impun naratorului omniscient \u015fi omnipotent o simpatie intelectual\u0103 efectiv\u0103 \u015fi afectiv\u0103, prin care acesta se transpune \u00een interiorul unui obiect\/ fenomen, pentru a coincide cu ceea ce are el unic \u015fi inexprimabil. Se \u015ftie, unic \u015fi inexprimabil este sufletul! Sinceritatea \u015fi autenticitatea scriiturii izvor\u0103sc din faptul c\u0103 A.P.B. nu se \u00eendoie\u015fte nici o clip\u0103 de nemurirea sufletului \u015fi de o Providen\u0163\u0103 binef\u0103c\u0103toare destinului omenesc. Inser\u0163ia \u00een scriitur\u0103 a unor teorii \u015ftiin\u0163ifice de ultim\u0103 or\u0103 ne determin\u0103 s\u0103 credem c\u0103 la baza viziunii \u201eSufletelor r\u0103t\u0103cite\u201d se afl\u0103 a\u015fa-zisa religie natural\u0103, \u00een care raportul cu Divinitatea e \u00eenscris \u00een natura\/ codul genetic al omului, ce are dreptul de a fi, \u00een acela\u015fi timp, ra\u0163ional \u015fi religios. \u00cen aceast\u0103 filosofie topit\u0103 \u00een scriitur\u0103, cititorul \u00een\u0163elege c\u0103 ordinea lumii, construc\u0163ia sa armonioas\u0103 sunt efectul unei Providen\u0163e inteligente \u015fi binevoitoare (vezi \u015fi destinul captivilor ie\u015fi\u0163i la lumin\u0103 din \u201eGeanta cu cinci fermoare\u201d). Contradic\u0163iile absurde ale marilor mistere ale umanit\u0103\u0163ii (nemurirea sufletului, transmigrarea, (re)\u00eenvierea etc.), tr\u0103ite la modul firesc de eroii lui A.P.B., adic\u0103 f\u0103r\u0103 angoase, c\u0103deri \u00een misticism, st\u0103ri de imbecilitate etc., propun implicit teoria \u201epunctelor fundamentale\u201d (Erasm), care transfigureaz\u0103 \u00een Text distinc\u0163ia biblic\u0103 \u00eentre litera ce ucide \u015fi spiritul ce d\u0103 via\u0163\u0103, precum \u015fi distinc\u0163ia \u2013 stoic\u0103 \u2013 a Binelui (\u00eentruchipat de Gutil\u0103) \u015fi a lucrurilor indiferente.
\n\tAcest catehism moral ce str\u0103bate scriitura petrovschian\u0103 neostentativ trimite la legea iubirii (toate legile divine se reduc la aceast\u0103 lege), dar \u015fi la practicarea \u00eendatoririlor noastre: dreptate, caritate, iertare etc. pe care Dumnezeu le-a gravat \u201e\u00een fundul sufletelor\u201d (Rousseau). Religia \u201enatural\u0103\u201d (raportul cu Divinitatea \u00eenscris \u00een natura omului) este originar\u0103 \u015fi confer\u0103 originalitate Sufletelor r\u0103t\u0103cite. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, scriitura eman\u0103 o anume puritate a \u00eenceputurilor, mai precis a unui \u00eenceput continuu, mitic, imposibil s\u0103 poat\u0103 fi schimbat de (post)modernitate, de viitorologie, de cuceririle \u015ftiin\u0163ei. \u00centre t\u00e2n\u0103rul irochez ce se dedubleaz\u0103 \u00een dou\u0103 corpuri ce merg pe c\u0103r\u0103ri diferite (\u201eei sunt dou\u0103 c\u0103i care merg \u00een paralel\u201d) \u015fi eroul lui A.P.B., Florin B., ce \u201ea plutit \u00een aer \u00een timp ce privea la acel straniu personaj cum \u00eei resuscita propriul s\u0103u corp p\u00e2n\u0103 \u00een momentul c\u00e2nd \u015fi-a revenit la normal, dup\u0103 care a continuat s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 ca \u015fi cum nu i s-ar fi \u00eent\u00e2mplat nimic\u201d nu este nici o deosebire de substan\u0163\u0103. Aceea\u015fi puritate a \u00eenceputurilor n\u0103scut\u0103 din credin\u0163a \u00een \u201eputerile imateriale\u201d care au condus \u015fi vor conduce Lumea.
\n\tInteroga\u0163iile insolubile ce se impun cititorului, dup\u0103 lectura romanului: Conteaz\u0103 cine ce este fiecare? Putem sc\u0103pa de tendin\u0163a de a ne defini sinele? Toate defini\u0163iile se aplic\u0103 numai trupului \u015fi a\u015ftept\u0103rilor sale? Odat\u0103 ce obsesia de corp dispare, revenim la starea natural\u0103, spontan \u015fi f\u0103r\u0103 efort? etc. Mesajul volumului \u201eSuflete r\u0103t\u0103cite\u201d, unul din cele mai bune romane scrise (urm\u00e2ndu-l, probabil, pe Liviu Rebreanu din Adam \u015fi Eva) de Anton Petrovschi Bacopiatra: a\u015fa cum aurul transformat \u00een bijuterii nu este superior pulberii de aur, afar\u0103 de cazul c\u00e2nd mintea\/ ra\u0163iunea decide altfel, a\u015fa \u015fi noi suntem una\/ unu \u00een suflet \u2013 ne deosebim numai \u00een aparen\u0163\u0103.
\n\t\u00cel rog pe fratele meu, cititorul, s\u0103 nu uite c\u0103 ideile \u015ftiin\u0163ifice risipite \u00een scriitur\u0103, dup\u0103 necesit\u0103\u0163i compozi\u0163ionale, de autor sunt doar motive \u2013 pretext. Scopul nedeclarat al lui A.P.B. este s\u0103 figureze romanul printre \u201eputerile imateriale\u201d (Umberto Eco) care, de\u015fi aparent nu c\u00e2nt\u0103re\u015fte nimic, are greutatea aleph-ului borgesian.<\/p>\n

\t* Anton Petrovchi Bacopiatra<\/strong>, Suflete r\u0103t\u0103cite (roman)<\/em>, Editura Junimea, Ia\u015fi, 2014<\/p>\n


\n Poetul \u015fi morile sale de v\u00e2nt *<\/strong><\/p>\n

Motto:
\n\u201eFire\u015fte, fire\u015fte, maestre,
\ntot pe p\u0103m\u00e2nt rom\u00e2nesc,
\naltfel nici n-a\u015f putea s\u0103 g\u00e2ndesc!\u201d
\n(Postelnicul V.S.) <\/em><\/p>\n

\tProblematica \u015fi viziunea expresionist\u0103 a volumului \u201ePostelnicului V.S.\u201d, \u201eSpada \u015fi armura lui Ares\u201d, scris \u00een spiritul ultimului \u201eval de str\u0103bunici pricepu\u0163i\/ dar asce\u0163i cu privirile ceva mai oculte!\u201d. (v. Armisti\u0163iul cu universul) \u015fi semnat (cum altfel?!) \u201ecu r\u0103suflare de cerb!\u201d, \u00eencearc\u0103 s\u0103 ne conving\u0103 c\u0103 \u201er\u0103d\u0103cinile\u201d Lumii (aceea\u015fi fascina\u0163ie a \u00eenceputurilor g\u0103sim \u015fi \u00een vol. \u00centoarcerea zei\u0163ei, de Geta Stan Palade) au \u00eencol\u0163it (unde crede\u0163i?!) \u201e\u00eentr-o ghind\u0103\u201d (probabil, din codrii afla\u0163i \u00een \u201eGalaxia Humule\u015fti!\u201d), \u00eenc\u00e2t \u201em\u0103\u015ftile dedesuptului\u201d nu pot fi descoperite dec\u00e2t \u00een memoria morilor de v\u00e2nt\/ dorului\/ lirei, \u201e\u00een virgin\u0103tatea umbrelor din irisul Pas\u0103rii Phoenix\u201d, mai (im)precis \u00een melancoliile \u201eluminii\u201d poetului-sold\u0103\u0163oi, \u201eumbr\u0103 de schit \u00eendr\u0103gostit\u201d, ce poart\u0103 \u00een \u201epalme f\u0103clii de lumini\u201d, \u201ecaligraful\u201d predestinat jertfei \u015fi condamnat s\u0103 caute frumuse\u0163ea (v. Cu sinele \u00eens\u00e2ngerat). Poemele scrise sub \u201epecetea lui Neculce\u201d \u015fi al Psalmilor \u201estr\u0103bunicului meu Dosoftei\u201d, de sold\u0103\u0163oiul \u201er\u0103mas de santinel\u0103\u201d transfigureaz\u0103 un fenomen mult mai complex, pe care l-a\u015f numi (folosind limbajul consacrat al filosofului Ortega y Gasset) sanchopanzizarea lui Don Quijote \u015fi donquijotizarea lui Ares. \u00cen limbaj psihanalitic, vorbim despre transferul de personalitate\/ identitate revelat genial de Cervantes, \u00een cunoscuta-i capodoper\u0103. Precizez: Sancho, Ares (Marte) \u015fi Ouijote, alter ego-uri ale Eului liric, sunt simboluri-cheie ale poemelor \u201etrecute prin secole de triste\u0163e\u201d \u015fi cuprinse de \u201eochii\u201d stolurilor de \u201elebede\u201d din amintirile \u201er\u0103sfr\u00e2nte \u00een oglinzi\u201d ale str\u0103nepotului lui Dosoftei.
\n\tCititorul \u00ee\u015fi aminte\u015fte, cu siguran\u0163\u0103, de Ares, fiul lui Zeus \u015fi al Herei, presupusul tat\u0103 al gemenilor Romulus \u015fi Remus, un \u201esmintit\u201d care nu cunoa\u015fte nici o lege (dup\u0103 spusa mamei sale), o \u00eentrupare a r\u0103ului \u015fi un \u201eu\u015furatic\u201d (sus\u0163inea sora sa, Atena), permanent \u00eenarmat cu casc\u0103, plato\u015f\u0103, lance \u015fi sabie, gata oric\u00e2nd s\u0103 persifleze conceptele de dreptate, m\u0103sur\u0103 \u015fi omenie \u015fi s\u0103 se \u201eadape cu s\u00e2ngele oamenilor\u201d (o hiperbol\u0103 a lui Eschil?), \u00een acela\u015fi timp un protector al recoltelor (de fapt una din misiunile r\u0103zboinicului), un Don Juan perseverent \u015fi cameleonic, ce devine, \u00een scriitura lui Victor Stan, un Marte (zeu al r\u0103zboiului \u015fi al prim\u0103verii) quijotizat\/ umanizat \u00een spiritul celui configurat \u00een Ruga din Imnul homeric (secolul al IV-lea d.H.), de fapt, un alter \u2013 ego bifrons, care \u015fi-a pierdut \u201emorile de v\u00e2nt\u201d (cite\u015fte iluziile), al autorului vol. \u201eSpada \u015fi \u2026.\u201d. Unui asemenea Ares metamorfozat \u00eentr-un zeu al p\u0103cii \u015fi p\u0103truns de \u201ebun\u0103voin\u0163a iluziei\u201d \u00eei este adresat\u0103 rug\u0103ciunea din Imnul homeric, rug\u0103 ce ar putea confirma o posibil\u0103 evolu\u0163ie spiritual\u0103 a umanit\u0103\u0163ii, \u00een care poetul aresian, Victor Stan, aparent un \u201etrubadur fluier\u00e2nd f\u0103r\u0103 masc\u0103\u201d, crede necondi\u0163ionat: \u201eRevars\u0103 de sus bl\u00e2nda ta lumin\u0103 asupra existen\u0163ei noastre \u015fi de asemenea for\u0163a ta r\u0103zboinic\u0103, pentru ca s\u0103 pot \u00eendep\u0103rta din capul meu la\u015fitatea cea \u00eenjositoare, pentru ca s\u0103 pot mic\u015fora \u00een mine tumultul \u00een\u015fel\u0103tor al sufletului \u015fi pentru a \u00een\u0103bu\u015fi ardoarea aprig\u0103 a unei inimi care m-ar putea \u00eendemna s\u0103 intru \u00een \u00eenv\u0103lm\u0103\u015feala de \u00eenghe\u0163at\u0103 spaim\u0103! Tu \u00eens\u0103, Zeu preafericit, d\u0103ruie\u015fte-mi un suflet cutez\u0103tor, \u015fi obl\u0103duie\u015fte-m\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n sub legile nep\u00e2ng\u0103rite ale p\u0103cii\u201d. Filosofia p\u0103cii din aceast\u0103 rug\u0103 homeric\u0103 explic\u0103 estetica, poetica \u015fi poietica c\u0103r\u0163ii ce-i a\u015faz\u0103 la aceea\u015fi mas\u0103 a t\u0103cerii pe Socrate \u015fi Bonaparte. Aura curcubeului, donquijote\u015ftile mori de v\u00e2nt, \u201es\u0103rutul mierlelor arse pe rug\u201d, cearc\u0103nul de \u201ec\u00e2ntec bolnav\u201d, mierlele, privighetorile, \u201e\u0163ip\u0103tul lacrimii\u201d etc. nu ar putea fi revelate cu o for\u0163\u0103 estetic\u0103 \u201er\u0103zboinic\u0103\u201d, dec\u00e2t de un \u201esuflet cutez\u0103tor\u201d, aflat \u00eentr-o \u201epagod\u0103 de nuferi\u201d, ce percepe blagiano-eminescian \u201et\u00e2nguirile plopilor f\u0103r\u0103 so\u0163\u201d, re\u0163ine sadovenian \u201echipul supravie\u0163uitorilor\u201d \u015fi deslu\u015fe\u015fte \u201emersul istoriei din hrisoavele neamului\u201d.
\n\tUn Ares quijotizat, cite\u015fte un Victor Stan, ce nu se mul\u0163ume\u015fte s\u0103 interpreteze Lumea, ci vrea s\u0103 o transforme benefic, opun\u00e2nd R\u0103ului, buna-credin\u0163\u0103 din orice visare: \u201e\u2026 Bunule Ares,\/ auzi-mi taina \u015fi ruga\/ s\u0103-mi po\u0163i umple visteriile g\u00e2ndului,\/ amfora Lunii \u2013\/ aleas\u0103 ofrand\u0103 de pre\u0163,\/ r\u0103d\u0103cina izvorului t\u00e2njind\/ dup\u0103 gura f\u00e2nt\u00e2nii \u00een memoria dorului! \/\/Avem prea multe \u00een\u0163elesuri\/ cu chipuri de p\u0103s\u0103ri \u015fi fluturi\/ aduc\u00e2nd \u00een calea\u015fca de aur a veacului\/ t\u0103cuta \u015fi r\u00e2vnita floare de col\u0163,\/ Zei\u0163a de totdeauna a iubirilor mele!\u201d (v. Frem\u0103t\u00e2nd). Dac\u0103 cuv\u00e2ntul\u2013rug\u0103 este spada acestui Ares quijotizat, armura ce-l ap\u0103r\u0103 de orice, oric\u00e2nd, oriunde, r\u0103m\u00e2ne iluzia frumuse\u0163ii simbolizat\u0103 prin Euridice, Dulcineea, Ofelia, Cleopatra, Ana Karenina, Afrodita etc., tot at\u00e2tea r\u00e2vnite muze ce studiaz\u0103 \u201e\u015ftiin\u0163a astrologiei dorului\u201d (v. Scrisoare neexpediat\u0103 c\u0103tre Ana Karenina\u2026). Teoretic, atitudinea lui Victor Ares-Quijote nu se deosebe\u015fte de cea a celebrului erou al lui Cervantes, care le cere unor negustori \u00eent\u00e2lni\u0163i \u00eent\u00e2mpl\u0103tor s\u0103 declare c\u0103 \u201enu se afl\u0103 pe fa\u0163a p\u0103m\u00e2ntului o domni\u0163\u0103 mai frumoas\u0103 dec\u00e2t \u00eemp\u0103r\u0103teasa din La Mancha, neasemuita Dulcinea del Toboso\u201d. Negustorilor care \u00eel roag\u0103 (ce-i drept, ironic!) s\u0103 vad\u0103 aceast\u0103 frumuse\u0163e unic\u0103, cavalerul r\u0103t\u0103citor le ofer\u0103 o replic\u0103 esopic\u0103, demn\u0103 de un \u00eemp\u0103rat roman: \u201eDac\u0103 v-a\u015f ar\u0103ta-o, cu ce mare isprav\u0103 v-a\u0163i mai putea l\u0103uda m\u0103rturisind un adev\u0103r at\u00e2t de v\u0103dit? Lucrul de c\u0103petenie este s\u0103 crede\u0163i f\u0103r\u0103 s-o fi v\u0103zut, s\u0103 declara\u0163i, s\u0103 jura\u0163i \u015fi s\u0103 sus\u0163ine\u0163i, c\u0103 de nu ave\u0163i de-a face cu mine, \u0163op\u00e2rlani \u015fi neamuri proaste ce sunte\u0163i\u201d.
\n\tCitatul din celebrul roman al lui Cervantes (de)codific\u0103 idei \u2013 regin\u0103, omniprezente \u00een volum, care (re)confirm\u0103 donquijotizarea lui Ares (cite\u015fte: \u201eCaligraful\u201d Victor Stan) \u015fi necesitatea etern\u0103 a cavalerilor r\u0103t\u0103citori, cu un rol mult mai pragmatic dec\u00e2t s-ar observa la o privire superficial\u0103. Prima idee: neamurile proaste \u015fi \u0163op\u00e2rlanii (care au crescut \u00een progresie geometric\u0103 fa\u0163\u0103 de cei din vremea lui Miguel de Cervantes) nu pot fi \u00eenvin\u015fi f\u0103r\u0103 perseveren\u0163a, for\u0163a r\u0103zboinic\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 \u201espada \u015fi armura lui Ares\u201d. Alte idei \u2013 spad\u0103 omniprezente \u00een scriitura \u2013 armur\u0103 a lui Victor Ares Quijote: adev\u0103rul este invizibil \u015fi frumuse\u0163ea pur\u0103, inaccesibil\u0103 spiritelor ignorante, ce dezumanizeaz\u0103 ireversibil lumea, condamn\u00e2nd-o definitiv la disolu\u0163ie. Poetul nu pierde nici o f\u0103r\u00e2m\u0103 din realitatea pe care \u00eencearc\u0103 s\u0103 o salveze din platitudinea sa mercantil\u0103, transfigur\u00e2nd-o himeric, \u00een spiritul lui Don Quijote (v Elixir, \u0162ip\u0103 fragii-n p\u0103duri, De dor, Spre locul unde M\u0103iastra\u2026, Timp crepuscular etc). El \u015ftie, totu\u015fi, c\u0103 idealul\/ visul este excep\u0163ia de la regula realit\u0103\u0163ii, de\u015fi nu intuie\u015fte p\u00e2n\u0103 unde va merge \u015fi unde va ajunge \u201e\u00eempu\u015fc\u00e2nd cu lira din cui\u201d. Devine tot mai trist, nelini\u015ftit \u015fi \u00eengrijorat, se simte invadat de metafizica Cavalerului Tristei Figuri, a\u015fa cum l-a numit Sancho pe Quijote \u00een capodopera lui Cervantes. Pasiunea lui pentru Dulcineea este inefabil\u0103, oarb\u0103 \u015fi fatal\u0103. Ea \u00eei poten\u0163eaz\u0103 lui Ares \u2013 Poetul nostalgia imposibilului \u015fi-l \u00eempinge \u00eentr-un r\u0103zboi (f\u0103r\u0103 \u00eenvin\u015fi \u015fi f\u0103r\u0103 \u00eenving\u0103tori), cu uitarea, cu perfidia \u015fi deriziunea. Cu interoga\u0163ia din poemul \u201e\u00cencotro?\u201d \u00eencepe sanchopanzizarea lui Ares Quijotizatul: \u201eCaligrafule, obi\u015fnuit s\u0103 prive\u015fti\/ str\u0103lucirea migdalului\/ p\u00e2n\u0103 unde vrei s\u0103 ajungi,\/ p\u00e2n\u0103 unde vrei s\u0103 r\u0103zba\u0163i\/ p\u0103r\u0103sit de ibovnic\u0103 \u015fi de fra\u0163i!?\/\/ Ai ajuns s\u0103 \u00eempungi cerul cu cre\u015ftetul!\/ \u00cencotro \u00ee\u0163i aba\u0163i g\u00e2ndurile\/ \u00eentristatule, \u00eensinguratule,\/ demon afurisit care e\u015fti!?\/\/Te-ai \u00eenh\u0103itat cu narcisele,\/ t\u00e2rfele razelor ag\u0103\u0163ate de Lun\u0103\/ vagabondezi noaptea pe \u015fapte cale\u015fti\/ \u015fi-arunci cu bulg\u0103ri de rou\u0103-n fere\u015fti!\/\/ Caligrafule, \u00eensetatule de frumos,\/ ai ajuns s\u0103 s\u0103ru\u0163i aripa P\u0103s\u0103rii Phoenix\/ cu floarea cire\u015fului,\/ coapsa viorii cu inima ta, dr\u0103gaic\u0103 de peruzea\/ l\u0103s\u00e2ndu-\u0163i sufletul z\u0103log la scocul morii!\/\/ Ehei, ehei \u015fi c\u00e2te \u015fi mai c\u00e2te, n\u0103zb\u00e2tii oache\u015fe,\/ c\u0103runte \u00eempu\u015fc\u00e2nd cu lira din cui\/\/ mierle \u015fi ra\u0163e s\u0103lbatice\/\/ surghiunite pe grui din pricina unei muze!\u201d.
\n\tMasca \u201ede \u00eemprumut\u201d devine, dup\u0103 necesit\u0103\u0163i compozi\u0163ionale \u015fi comunica\u0163ionale, simbolul unei identific\u0103ri. F\u0103r\u0103 s\u0103 gre\u015fim, putem spune: c\u00e2te poeme, at\u00e2tea simboluri de identificare. Este aplicat\u0103 cu har poetica de identificare, conjugat\u0103 cu cea a transferului de personalitate. Situa\u0163ia poemelor aminte\u015fte de miturile hinduse ale leului, dragonului etc. care-i cer zeului care i-a creat (\u00een cazul nostru Poetului V.S.) s\u0103 le dea victime pe care s\u0103 le m\u0103n\u00e2nce, pentru a putea tr\u0103i. Se \u015ftie, primesc cunoscutul r\u0103spuns: \u201ehr\u0103ni\u0163i-v\u0103 din voi \u00een\u015fiv\u0103\u201d!, moment \u00een care ei con\u015ftientizeaz\u0103 c\u0103 nu sunt dec\u00e2t o masc\u0103, o aparen\u0163\u0103, o dorin\u0163\u0103 etc., dar goal\u0103 de orice substan\u0163\u0103. Autonomia\/ hetoronomia poemelor \u015fi arhitectura volumului (re)confirm\u0103 r\u0103spunsul \u00een\u0163elept al zeului. Citez din poemul \u201eAfec\u0163iune\u201d, spre a v\u0103 sugera prezen\u0163a c\u00e2torva simboluri de identificare, fatale, ce ne asigur\u0103 hrana din noi \u00een\u015fine\/ \u201edin voi \u00een\u015fiv\u0103\u201d: \u201eTe jinduiam\/ cum jinduie\u015fte\/ nisipul clepsidra,\/ cum lutul care-\u015fi caut\u0103 hidra,\/\/ \u0163ip\u0103tul perlelor\/ r\u00e2vnindu-\u015fi m\u0103rgeanul\/ rezem\u00e2ndu-\u015fi de Lun\u0103 muierea,\/ \u015foldul rotund!\/\/Ro\u015fii \u015fi verzi ghemotoace\/ de jur \u00eemprejur,\/ stelele nop\u0163ii opace.\/ Doamne \u015fi eu la ceasul acela\/ drept ca o lance\/ te strigam tutuindu-te!\u201d.
\n\tLumea postmodern\u0103 a comediei umane \u00eei dezv\u0103luie poetului o realitate deformat\u0103, care e \u00een fond, com\u00e9dia lumii contemporane (\u201ereaua \u2013 credin\u0163\u0103\u201d \u00een limbajul lui Sartre), ce-l determin\u0103 s\u0103-\u015fi ascund\u0103 \u201eiluziile tocate\u201d, \u00eenc\u00e2t \u201elini\u015ftea, nuf\u0103r \u00eempu\u015fcat\u201d, \u00eenscris\u0103 \u00een \u201etablele legii vinovate\u201d face de nerecunoscut pe Ares \u2013 Quijote, cel din poemul Armura, care se apropie \u00eencet, dar sigur, parc\u0103 hipnotizat, de metafizica lui Sancho Panza, cel ce \u201ecrede \u00een toate \u015fi se \u00eendoie\u015fte de toate\u201d. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, \u201emorile de v\u00e2nt dau buzna \u00een sat\u201d \u015fi poten\u0163eaz\u0103 singur\u0103tatea eminescian\u0103 \u015fi semnele melancolice ale poetului cu \u201einim\u0103 de luceaf\u0103r r\u00e2vnit\u0103 de Ulise\u201d, obligat permanent s\u0103-\u015fi caute o Dulcinee \u015fi un Sancho c\u0103ruia s\u0103-i spun\u0103: \u201eYo pienso y es asi\u201d (A\u015fa cred\/ g\u00e2ndesc eu \u015fi a\u015fa este!). Eternitatea iluziei poetice ce moare spre a rena\u015fte aceea\u015fi (mitul re\u00eentoarcerii la identic) este admirabil transfigurat\u0103 \u00een poemul C\u00e2ntec \u015foptit despre Sancho, unde quijotizarea \u015fi sanchopanizarea lui Victor Stan Ares sunt explicite: \u201eM\u0103 uit cu mil\u0103 la Sancho\/ care p\u0103r\u0103sindu-\u015fi st\u0103p\u00e2nul\/ a plecat de unul singur \u00een lume!\/\/ Dac\u0103 din \u00eent\u00e2mplare\/ ve\u0163i da peste o moar\u0103 de v\u00e2nt\/ pr\u0103fuit\u0103 \u015fi \u00eennegrit\u0103\/ de ape \u015fi a\u015ftept\u0103ri\/ descoperi\u0163i-v\u0103\/ ca-n fa\u0163a unei fiin\u0163e!\/\/ Acolo, se odihne\u015fte\/ sufletul lui Sancho \u015fi-acuma\/ \u00eenc\u00e2t se-aud\/ copitele arm\u0103sarilor\/ p\u00e2n\u0103 dincolo de Andaluzia\u201d Mesajul vol. Spada \u015fi armura lui Ares \u00een care \u201e\u0163ip\u0103 disperat\u0103 nelini\u015ftea\u201d transfigureaz\u0103 motivul eternului Poet mitizat \u00een triunghiul Ares \u2013 Quijote \u2013 Sancho, aureolat \u015fi inspirat de sacralitatea eternului feminin, \u00eemi aminte\u015fte de c\u00e2ntecul lui Alexandre Arroux (muzica: Jacques Ibert): \u201eNu pl\u00e2nge Sancho,\/ nu pl\u00e2nge, prietene,\/ st\u0103p\u00e2nul t\u0103u nu a murit,\/ nu s-a dep\u0103rtat de tine,\/ tr\u0103ie\u015fte pe o insul\u0103 fericit\u0103\/ unde toate-s curate \u015fi f\u0103r\u0103 minciun\u0103.\/ Pe insula aflat\u0103 \u00een sf\u00e2r\u015fit,\/ pe insula dorit\u0103,\/ o prietene, Sancho,\/ c\u0103r\u0163ile au ars\/ \u015fi s-au f\u0103cut cenu\u015f\u0103.\/ Dar dac\u0103 ele toate m-au ucis,\/ una-i de ajuns s\u0103 m\u0103 \u00eenvie iar.\/ Fantasm\u0103 pe c\u00e2nd tr\u0103iam,\/ adev\u0103rat \u00een moarte,\/ asta-i ciudata soart\u0103 a bietului Don Quijote\u2026.\u201d. Nici fiul lui Zeus \u015fi al Herei nu \u015fi-ar fi imaginat c\u0103 tr\u0103im cu \u201eadev\u0103rat \u00een moarte\u201d! De la aceast\u0103 axiom\u0103 ar trebui s\u0103 plece fiecare scriitor\u2026
\n\tCitindu-i volumul \u201ePostelnicului\u201d Victor Stan ve\u0163i vedea proiectat\u0103 poetic, o utopic\u0103 \u201einsul\u0103 f\u0103r\u0103 minciun\u0103\u201d, visat\u0103 de fiecare dintre noi, unde \u201etoate-s curate\u201d \u015fi unde \u201emoara de v\u00e2nt mi-e Dumnezeu\u201d. Doar \u201eadev\u0103rul\u201d unei poetice nostalgii donquijote\u015fti \u00eei poate asigura unui poet tip Ares, cu \u201earmuri \u00eempletite din ramuri de tei\u201d, longevitatea \u015fi victoria \u00een r\u0103zboiul cu \u201eroata necugetat\u0103 a sor\u0163ii\u201d. Remarc\u0103m comportamentul estetic al poetului tr\u0103itor \u00een \u201e\u00eemp\u0103r\u0103\u0163iile pitpalacului\u201d, ce-\u015fi asum\u0103 cu senin\u0103tatea \u015fi libertatea lui Don Quijote, destinul: \u201eEu m\u0103 condamn ca s\u0103 tr\u0103iesc arz\u00e2nd\u201d, poetul capabil s\u0103 r\u0103scumpere Atlantida, de\u015fi cunoa\u015fte spusa \u00eemp\u0103ratului Augustus: Acta est fabula. \u00cen acest sens mitul platonic al Atlantidei, pedeaps\u0103 divin\u0103 pentru orgoliul omenesc prometeic \u015fi pentru r\u0103t\u0103cirea moral\u0103 (voin\u0163a divin\u0103 \u00ee\u015fi distruge propria crea\u0163ie!) nu este inclus \u00eent\u00e2mpl\u0103tor \u00een arhitectura scriiturii. El prefigureaz\u0103 \u201eziua \u00eenfr\u00e2ngerii\u201d, \u00een care vom putea \u201e\u00eemp\u0103r\u0163i apostole\u015fte lumina cu Dumnezeu!\u201d (v. S\u0103 r\u0103scump\u0103r Atlantida). Voin\u0163a poetului de a r\u0103scump\u0103ra Atlantida (iluzia iluziilor!) sugereaz\u0103 c\u0103 doar lirismul expresionist contaminat de quijotism (s\u0103 crezi f\u0103r\u0103 s\u0103 vezi!) poate regenera paradisul pierdut, s\u0103la\u015f divin, pe care oamenii \u00een\u015fi\u015fi l-au compromis prin ignoran\u0163\u0103 \u015fi trufie: \u201e\u00centunericul e un copil mincinos\/ orbitoare \u00eenfr\u00e2ngere de la facerea lumii\u201d. \u00centunericului predestinat, simbolul r\u0103ului, al nenorocirii, pedepsei, pierzaniei, mor\u0163ii, autorul \u00eei contrapune ca un corolar, \u201elumina\u201d (v. Buna Vestire, Dintr-un izvor, Rezonan\u0163\u0103 de clopote, Din c\u0103\u0163ui lumina, Lumina din ochiul de luceaf\u0103r, Am pl\u0103tit totul cu nelini\u015ftea mea, Umbl\u00e2nd prin lumin\u0103 etc.) ce iradiaz\u0103 simbolic \u00eentreaga scriitur\u0103, suger\u00e2ndu-ne c\u0103 adev\u0103rata natur\u0103 a omului este, a fost \u015fi va fi \u00een mod esen\u0163ial divin\u0103 \u015fi luminoas\u0103. S\u0103 nu uit s\u0103 v\u0103 ofer, desigur cu emo\u0163ie estetic\u0103, cheia de lectur\u0103 a volumului lui Victor \u2013 Ares \u2013 Quijote \u2013 Sancho Stan: \u201emorile de v\u00e2nt\u201d (v. Miraculoase f\u0103pturi, Semne melancolice, Purt\u00e2nd \u00een palme facle de lumini, Sub bol\u0163i cu mori de v\u00e2nt, Umbre ascunse \u00een lacuri, Unde sunt morile de v\u00e2nt etc.) ale poetului sunt chiar morile noastre! Unde le-o fi g\u0103sit? Sau unde, c\u00e2nd \u015fi cum le-am pierdut noi?<\/p>\n

\t*Victor Stan<\/strong>, Spada \u015fi armura lui Ares<\/em>, Editura Ateneul Scriitorilor, Bac\u0103u, 2015<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Florin M. CIOCEA Omul zbur\u0103tor Mai \u00eent\u00e2i a sim\u021bit u\u0219oare furnic\u0103turi \u00een umeri, chiar pl\u0103cute, transmi\u021b\u00e2ndu-i \u00een creier vagi puseuri<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17875"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=17875"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17875\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17879,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17875\/revisions\/17879"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=17875"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=17875"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=17875"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}