{"id":17870,"date":"2022-04-24T22:48:18","date_gmt":"2022-04-24T19:48:18","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17870"},"modified":"2022-04-24T22:48:18","modified_gmt":"2022-04-24T19:48:18","slug":"spatii-culturale-nr-39-7","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17870","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 39 (7)"},"content":{"rendered":"

Simona-Grazia DIMA<\/strong>
\n\"\"

Critic\u0103 literar\u0103 \u015fi transparen\u0163\u0103 (I)<\/strong><\/p>\n

Dintotdeauna mi s-a p\u0103rut esen\u0163ial ca un critic literar s\u0103 fie dublat de un filosof \u2013 fiindc\u0103 el spune oamenilor ce anume, \u00een literatur\u0103, este dezirabil \u015fi des\u0103v\u00e2r\u015fit, \u015fi cum ar putea s\u0103 \u015ftie acestea dac\u0103 ar avea o judecat\u0103 limitat\u0103 la percep\u0163ia obi\u015fnuit\u0103? Cum ar putea el intui, dac\u0103 nu ar avea o forma\u0163ie ad\u00e2nc filosofic\u0103, ce anume este cu adev\u0103rat existen\u0163a \u015fi, apoi, firesc, literatura impregnat\u0103 de aceast\u0103 veritabil\u0103 existen\u0163\u0103 \u015fi conduc\u00e2nd spre ea, ca spre un inconfundabil izvor (\u015fi liman) al fericirii? Mai demult, c\u0103rturarii \u015fi filologii se formau \u00een facult\u0103\u0163i de litere \u015fi filosofie, aceste dou\u0103 categorii de \u201eumanioare\u201d erau nedesp\u0103r\u0163ite. Ast\u0103zi oricine poate nu doar scrie, ci \u015fi da edicte cu privire la valoarea unei opere literare, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie, adesea, dac\u0103 nu cumva p\u0103\u015fe\u015fte pe c\u0103i de mult\u0103 vreme b\u0103t\u0103torite (s\u0103 nu zic \u201efumate\u201d). Dar, \u00eenc\u0103 mai grav, dac\u0103 nu s-a nutrit deopotriv\u0103 la filosofie \u015fi litere, acela poate s\u0103 nu aib\u0103 gustul \u00eendeajuns de fin pentru a detecta tr\u0103irile subtile care caracterizeaz\u0103 marea art\u0103, m\u0103rginindu-se la expresia grob\u0103 a unor tr\u0103iri oarecare, convertite literar. Pentru c\u0103 filosofia ne arat\u0103, suav, mai mult t\u0103c\u00e2nd, prin co-naturalitate (un termen folosit \u00eenc\u0103 de Toma D\u2019Aquino), p\u00e2n\u0103 unde se \u00eentinde, \u00eentr-o oper\u0103 de art\u0103, fiin\u0163area con\u015ftiin\u0163ei, care sunt fruntariile atinse de sim\u0163irea omeneasc\u0103 emo\u0163ionat\u0103 de aceast\u0103 fiin\u0163are s\u0103l\u0103\u015fluind nu doar \u00een vizibil, ci \u015fi \u00een dimensiuni mai greu perceptibile. Ea ne cufund\u0103 astfel, ca lectori, \u00eentr-un infinit poten\u0163ial; pe care, \u00een lipsa maleabilit\u0103\u0163ii dob\u00e2ndite printr-o statornic\u0103 \u015fi extins\u0103 cugetare, mintea pseudocritic\u0103 o poate expedia rapid ca plicticoas\u0103, intelectualist\u0103 (\u015fi maculat\u0103 de alte adjecive nedrepte).
\nDe aceea voi \u00eencepe acest \u00eendelung am\u00e2nat excurs eseistic privitor la critica literar\u0103 \u015fi la condi\u0163ia criticului literar cu o pild\u0103 a unui mare \u00een\u0163elept \u015fi sf\u00e2nt. Rumi (Jal\u0101l ad-D\u012bn Muhammad R\u016bm\u012b, cunoscut \u015fi ca Mawlana sau Mevlaw\u012b, poet persan, jurist, teolog \u015fi mistic sufit, 30 septembrie 1207\u201317 decembrie 1273) are un splendid poem, pe care, instinctiv, l-am situat \u00eentr-o subtil\u0103 conexiune cu statutul criticii literare ca voca\u0163ie: este vorba de Zugravii din R\u00e2m \u015fi cei din China, de g\u0103sit \u00een volumul: Jalalludin Rumi, Medita\u0163ii \u015fi parabole, \u00een traducerea lui Otto Starck, Ed. Kriterion, Bucure\u015fti, 2002. Dincolo de parabola \u00eentrecerii la pictur\u0103, tema abordeaz\u0103 \u015ftergerea v\u0103lului individualit\u0103\u0163ii, \u00een c\u0103utarea Realit\u0103\u0163ii supreme. Chinezii se l\u0103udau c\u0103 sunt primii la zugr\u0103vit (adic\u0103 la pictur\u0103). R\u00e2mlenii spuser\u0103 c\u0103, dimpotriv\u0103, ei sunt aceia, \u00eenc\u00e2t ambele tabere pornir\u0103 o \u00eentrecere, arbitrat\u0103 de un sultan. Solicitar\u0103 fiecare o sal\u0103, o primir\u0103 \u015fi \u00eencepur\u0103 lucrarea, \u00een \u00eenc\u0103peri vecine. \u00cen vreme \u00eens\u0103 ce chinezii \u00eei cerur\u0103 \u00eemp\u0103ratului \u015fi culori, r\u00e2mlenii afirmar\u0103 c\u0103 nu au nevoie dec\u00e2t de lumin\u0103, spre a cur\u0103\u0163a rugina. \u201e\u015ei-nchi\u015fi \u00een a lor sal\u0103, ei zidul \u00eencepur\u0103\/ s\u0103-l lustruiasc\u0103 p\u00e2n\u0103 ce-ajunse fa\u0163a-i pur\u0103.\u201d
\nLa cap\u0103tul str\u0103daniei lor, chinezii \u00ee\u015fi anun\u0163ar\u0103 fapta cu zgomot, sultanul sosi s\u0103 le vad\u0103 picturile, fu impresionat. Se duse apoi s\u0103 vad\u0103 ce au f\u0103cut ceilal\u0163i, d\u00e2nd cu delicate\u0163e la o parte perdeaua ce-i desp\u0103r\u0163ea. Acolo era \u015fi mai frumos, fiindc\u0103 tot ce pictaser\u0103 chinezii se reflecta aici pe un perete curat, str\u0103lucitor. \u201eCe dincolo v\u0103zuse, aici era mai bun.\/ Vr\u0103ji\u0163i \u00eei fur\u0103 ochii. N-am vorbe s\u0103 v\u0103 spun.\/\/ R\u00e2mlenii sunt sufi\u0163ii (\u2026) Ei inima \u00eencearc\u0103 s-o cure\u0163e deplin\/ de ur\u0103, l\u0103comie \u015fi de-orice g\u00e2nd meschin.\/\/ A inimii oglind\u0103 \u00een marea-i puritate\/ e gata s-oglindeasc\u0103 imaginile toate.\/\/ Iar infinita form\u0103 inform\u0103-a Celui tainic\/ e-n inim\u0103-oglindit\u0103 \u00een chip deplin \u015fi trainic.\/\/ De\u015fi aceast\u0103 form\u0103 a Celui ce-i prea sf\u00e2nt\/ nu poate fi cuprins\u0103 de ceruri \u015fi p\u0103m\u00e2nt,\/\/ c\u0103ci margini are globul ca \u015fi-ale bol\u0163ii arii,\/ a inimii oglind\u0103, s\u0103 \u015fti\u0163i, n-are fruntarii.\/\/ G\u00e2ndirea amu\u0163e\u015fte ori face s\u0103 m\u0103-n\u015fel.\/ Mi-e inima cu Domnul sau inima-i chiar El.\/\/ A inimii oglind\u0103 \u00een veci o s\u0103 arate\/ imaginile pure-n ad\u00e2ncu-i reflectate.\/\/ Acei ce-o \u015flefuir\u0103 sc\u0103pat-au de culoare.\/ Divina frumuse\u0163e-o privesc f\u0103r\u0103-ncetare! (p. 192\u2013193)
\nOri de c\u00e2te ori m\u0103 g\u00e2ndesc la criticul literar, \u00eemi vine \u00een minte, dar \u015fi \u00een suflet, cu o mare emo\u0163ie, aceast\u0103 parabol\u0103 a lui Rumi. Temut, adorat, dar \u015fi h\u0103r\u0163uit \u015fi dispre\u0163uit, ignorat ca om, uitat \u015fi abandonat dup\u0103 ce \u015fi-a f\u0103cut \u201edatoria\u201d, criticul este curtat de mul\u0163i scriitori, con\u015ftien\u0163i c\u0103 el le poate edifica statutul social, le poate crea gloria. Am fost martor\u0103 la discursul programatic al unor confra\u0163i care-\u015fi proclamau cu s\u00e2nge rece str\u0103dania, strategic urm\u0103rit\u0103, de a se infiltra \u00een fluxul de simpatie al c\u00e2te unui critic. Pentru mine \u00eens\u0103, criticul este nu un \u201ev\u00e2nat de soi\u201d, ci un ascet, cineva care a renun\u0163at la via\u0163a sa proprie, pentru a o tr\u0103i pe a altora, \u00een discre\u0163ie \u015fi anonimat. Ins cu o uluitoare capacitate de a empatiza, de a trece de la o emo\u0163ie la alta, de la un sentiment la altul, pe fondul unei iubiri egale fa\u0163\u0103 de spi\u0163a scriitoriceasc\u0103 \u015fi, de ce nu, fa\u0163\u0103 de omenire, criticul este nu versatil, ci divin prin deta\u015farea sa. Acum bate tactul unei poezii avangardiste, \u00een urm\u0103toarea clip\u0103 vibreaz\u0103 la un poem romantic ori vorbe\u015fte despre un poet cu o \u00eenalt\u0103 cultur\u0103 \u015fi cu o \u0163inut\u0103 academic\u0103, fiind totodat\u0103 umbrela dezmo\u015ftenitului, para\u015futa de siguran\u0163\u0103 a sinuciga\u015fului, care vine \u015fi i se ad\u0103poste\u015fte sub arip\u0103. El nu elimin\u0103 pe nimeni.
\nEl merit\u0103 iubirea noastr\u0103 \u015fi are, \u00eentre scriitori (cei ce au nevoie de analiz\u0103 \u015fi recunoa\u015ftere), mintea cea mai maleabil\u0103 \u015fi de o transparen\u0163\u0103 adesea uimitoare. Trebuie s\u0103 se acomodeze cu toate: cu ur\u00e2tul \u015fi diafanul, cu monstruosul \u015fi seraficul, s\u0103 le considere, dac\u0103 e cazul, valabile, toate, \u00een plan literar, n\u0103sc\u0103toare, f\u0103r\u0103 excep\u0163ie, de universuri literare disjuncte, dar perfect justificabile \u00een singur\u0103tatea, dar \u015fi completitudinea lor monadic\u0103. \u00centotdeauna am fost impresionat\u0103 de acest lucru. Dac\u0103 scriitorii se pot men\u0163ine \u00een particularul lor, \u00een ticurile lor cu caracter de unicat, criticii reprezint\u0103, \u00een schimb, totalitatea existen\u0163ei, ei pot \u00eentruchipa totul sau orice, nu pot r\u0103m\u00e2ne prizonierii unei singure idei, ai unei unice atitudini.
\nNu am considerat niciodat\u0103 critica drept un gen secund, de\u015fi demersul ei este justificat de o oglindire, ea fiind un comentariu, o participare la ceva, o mediere. Mercurian\u0103 \u00eenso\u0163ire pe un drum, totu\u015fi prilejuind etalarea unor principii prime ale min\u0163ii \u015fi con\u015ftiin\u0163ei omene\u015fti. Mi se pare o naivitate a c\u0103uta relevan\u0163a criticului doar \u00een scrisul s\u0103u, a te \u00eentreba dac\u0103 valoarea scrisului critic o poate egala pe (sau poate sta al\u0103turi de) aceea a poeziei, prozei, teatrului. Valoarea actului critic nu cred c\u0103 poate fi circumscris\u0103 limitat, doar la scrisul critic, ci se reg\u0103se\u015fte \u00een atitudinea global\u0103 a criticului, angrenat \u00eentr-un act de mare curaj, de viziune, de atitudine. Marii critici sunt aceia care beneficiaz\u0103, f\u0103r\u0103 o sus\u0163inere institu\u0163ional\u0103, exterioar\u0103, de dezvoltarea matur\u0103 a intui\u0163iei, de posesiunea criteriilor bunei literaturi \u2013 \u00een sinea lor, gra\u0163ie unui bun gust exercitat f\u0103r\u0103 explica\u0163ie \u015fi f\u0103r\u0103 un ajutor din afar\u0103. Prin contrast, \u0163ine de secundariatul axiologic s\u0103 culegi adeziunea multora \u015fi s\u0103 define\u015fti valoarea unui creator prin simplul succes. James Joyce a fost cu adev\u0103rat un critic atunci c\u00e2nd l-a pre\u0163uit \u015fi promovat pe Italo Svevo, un industria\u015f de nevoie, care nu mai scrisese de mult timp, spun\u00e2ndu-i c\u0103, \u00een opinia sa, este un \u201escriitor subevaluat\u201d.
\nT. S Eliot se \u00eentreba (\u00een Volumul Eseuri alese. Critica literar\u0103 (traduceri de Petru Cre\u0163ia \u015fi Virgil Stanciu, 2013, p. 154)) care este scopul criticii, dac\u0103 exist\u0103 o unanimitate de opinii \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103, \u015fi dac\u0103 scrierile ce ni se propun drept critic\u0103 literar\u0103 urm\u0103resc s\u0103 ne ajute s\u0103 \u00een\u0163elegem \u015fi s\u0103 gust\u0103m poezia. Dac\u0103 nu, conchidea el, scrierile pretins critice pot foarte bine reprezenta o activitate legitim\u0103 \u015fi folositoare, dar trebuie socotite ca o contribu\u0163ie la psihologie, la sociologie, la logic\u0103, pedagogie sau alte discipline \u2013 \u015fi se cade s\u0103 fie judecate de speciali\u015fti, nu de oameni de litere. Nu trebuie, a\u015fadar, s\u0103 identific\u0103m biografia cu critica.
\nVorbind despre rolul criticii \u00een a media hermeneutic \u00een\u0163elegerea poeziei, Eliot afirma: \u201eNu trebuie s\u0103 confund\u0103m informa\u0163ia factual\u0103 \u2013 cunoa\u015fterea epocii unui poet, a situa\u0163iei sociale din vremea sa, a ideilor curente pe atunci \u015fi implicite \u00een scrierile lui, a stadiului \u00een care ajunsese limba, cu \u00een\u0163elegerea poeziei sale.\u201d Aceste cuno\u015ftin\u0163e pot fi, evident, utile, dar numai ca un preambul pentru \u00een\u0163elegerea lui, care se face \u00een mod direct \u2013 prin contactul nemijlocit cu poezia, \u00een fa\u0163a c\u0103reia suntem singuri. \u201eCeea ce conteaz\u0103 e acea tr\u0103ire identic\u0103 pentru toate f\u0103pturile omene\u015fti capabile s\u0103 se bucure de poezie, din orice veac \u015fi de orice limb\u0103 ar fi, sc\u00e2nteia care mai poate \u00eenc\u0103 lic\u0103ri dup\u0103 ace\u015fti 2500 de ani.\/\/ Prin urmare, criticul c\u0103ruia \u00eei sunt cel mai recunosc\u0103tor e acela care m\u0103 poate face s\u0103 v\u0103d ceva pe care nu-l v\u0103zusem \u00eenc\u0103 sau la care m-am uitat p\u00e2n\u0103 acum cu ochii \u00eennegura\u0163i de idei preconcepute, care m\u0103 a\u015faz\u0103 fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu lucrul acela \u015fi apoi m\u0103 las\u0103 singur cu el. De aici \u00eencolo trebuie s\u0103 m\u0103 bizui pe propria mea sensibilitate, inteligen\u0163\u0103 \u015fi \u00een\u0163elepciune.\u201d Un pericol real, avertizeaz\u0103 Eliot, \u00eel constituie (Ibidem, p. 155) primejdia de a aluneca de la \u00een\u0163elegere la simpla explicare.
\nExist\u0103, cuget\u0103 acela\u015fi poet \u015fi eseist, un echilibru imponderabil care define\u015fte critica: ea nu poate fi nici cu totul \u015ftiin\u0163\u0103, nici cu totul pur\u0103 pl\u0103cere artistic\u0103, pentru c\u0103, \u00een acest al doilea caz, ar c\u0103dea \u00een impresionism, cobor\u00e2nd pl\u0103cerea artistic\u0103 la nivelul unui simplu divertisment, care ne d\u0103 senza\u0163ia minor\u0103 c\u0103 nu face dec\u00e2t s\u0103 ne treac\u0103 timpul.
\nAm, de asemenea, \u00een vedere spiritul de sacrificiu pe care \u00eel presupune condi\u0163ia criticului. Numero\u015fi autori pun \u00een prim plan obliga\u0163iile criticului, nu drepturile lui, nici vulnerabilitatea sa fizic\u0103 \u015fi psihic\u0103 (\u00een sensul sensibilit\u0103\u0163ii, al fragilit\u0103\u0163ii). Criticul r\u0103m\u00e2ne un mediator, redutabil, de ad\u00e2ncime \u2013 apa curat\u0103, lini\u015ftit\u0103 \u00een care se reflect\u0103 universurile noastre literare, zidul curat, a\u015ftept\u00e2nd toate oglindirile posibile, ca \u015fi c\u00e2nd ar \u00eentruchipa acea partid\u0103 r\u00e2mlean\u0103 din poemul despre \u00eentrecerea dintre pictori din poemul lui Rumi.
\nMul\u0163i observ\u0103 faptul, inerent, c\u0103 unii critici au idiosincrazii. Desigur, a\u015fa este. Nu exclud nici situarea \u00een realul imediat a unor critici care \u015fi-au f\u0103urit un statut ei \u00een\u015fi\u015fi, leg\u00e2ndu-se prin fine cordoane ombilicale de o anume genera\u0163ie, pe care au urm\u0103rit-o \u00een toate manifest\u0103rile ei. N\u0103\u015find-o prin comentarii, s-au cl\u0103dit, deopotriv\u0103 \u015fi \u00een paralel, pe ei \u00een\u015fi\u015fi.
\nAdesea g\u00e2ndesc c\u0103, \u00een transparen\u0163a lor f\u0103r\u0103 culoare, dar cu at\u00e2t mai misterioas\u0103, criticii sunt (sau se num\u0103r\u0103 printre) demiurgii unei epoci, creatorii unor mituri culturale. Iubi\u0163i, denigra\u0163i, s\u00e2c\u00e2i\u0163i, asalta\u0163i, min\u0163i\u0163i, c\u00e2\u0163i \u00eei abordeaz\u0103 cu sinceritate, \u00een cuno\u015ftin\u0163a de cauz\u0103 reclamat\u0103 de existen\u0163a unei opere (critice) pe care ei, autorii suplican\u0163i, ar fi frumos s\u0103 o citeasc\u0103, m\u0103car \u00een linii mari, pentru a li se adresa calificat? Ideal ar fi ca \u015fi scriitorul s\u0103 \u015ftie c\u00e2te ceva despre criticul abordat, s-ar na\u015fte un schimb cu adev\u0103rat intelectual, un comer\u0163 de respect \u015fi idei.
\nCriticul trebuie s\u0103-\u015fi fie suficient sie\u015fi. Altminteri, el se decredibilizeaz\u0103 (dac\u0103 se vaiet\u0103, se socote\u015fte nedrept\u0103\u0163it sau romancier ori poet ratat, dac\u0103 e invidios pe prozatori sau poe\u0163i de talent \u015fi, poate, \u00eei asupre\u015fte v\u0103dit sau dac\u0103 are diverse \u015fi naive, prealume\u015fti complexe de inferioritate fa\u0163\u0103 de poe\u0163i prozatori sau critici: c\u0103 arat\u0103 mai bine, sunt mai favoriza\u0163i de soart\u0103, au mai mult succes etc.). Indiferent ce simte, el nu are voie s\u0103 arate vreun deficit, fiindc\u0103 reprezint\u0103, printr-o stranie, vast\u0103 impersonalizare deloc impersonal\u0103 \u00een fond, mai mult dec\u00e2t uman\u0103, \u00een esen\u0163\u0103, un veritabil poten\u0163ial scriptic universal, un tezaur cognitiv, axiologic, \u00eempreun\u0103 cu o apeten\u0163\u0103 pentru ac\u0163iune, care \u00eel face s\u0103-\u015fi spun\u0103 opinia. For\u0163a sa este aceea de a da un verdict g\u0103sind un nou fir prin care opera se une\u015fte cu via\u0163a, de a stabili valabilitatea unei opere printr-o nou\u0103 atingere a firelor scriptice cu via\u0163a. Expert \u00een art\u0103, el poate reu\u015fi doar atunci c\u00e2nd posed\u0103 totodat\u0103 \u015fi cunoa\u015fterea vie\u0163ii. A\u015fa cum inspirat spunea T. S. Eliot, criticul \u201enu e numai un expert tehnic. Trebuie s\u0103 fie un om complet, un om cu convingeri \u015fi principii, un om cu experien\u0163a \u015fi cunoa\u015fterea vie\u0163ii.\u201d De\u015fi este de \u00een\u0163eles c\u0103 \u015fi el, criticul, poate \u015fi trebuie s\u0103 aib\u0103 \u015fi alte preocup\u0103ri dec\u00e2t poezia, preocuparea principal\u0103, c\u00e2nd scrie critic\u0103, e s\u0103-i ajute pe cititori s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 \u015fi s\u0103 guste poezia.
\n(Va urma)<\/em><\/p>\n


\nCamelia Manuela SAVA<\/strong>
\n\"\"

portretul din vis<\/strong><\/p>\n

Peste pun\u0163ile ce se nasc \u00eentre fruntea mea
\nte\u015fit\u0103 \u015fi ochiul t\u0103u scobit \u00een afar\u0103
\nAu a\u015fternut strat de patin\u0103 ninsori puerile;
\nz\u00e2mbetul t\u0103u searb\u0103d m\u0103 adoarme \u00een faptul zilei
\nca \u00eentr-un ropot de zambile \u2026
\n\u015ei totu\u015fi mai a\u015ftept s\u0103 mi se fac\u0103 sufletul ran\u0103
\nde la at\u00e2tea lovituri \u00een spr\u00e2ncean\u0103, mam\u0103,
\n\u015ei totu\u015fi te mai a\u015ftept, tat\u0103,
\nS\u0103 vii
\nCa un om \u015fi nu ca un g\u00e2nd\u2026<\/p>\n


\nPetrache PLOPEANU<\/strong>
\n\"\"

Secolul XXI va fi religios, sau nu va fi
\n deloc? \u201eViziunea\u201d postcultural\u0103<\/strong><\/p>\n

Este afirma\u0163ia lui Malraux \u00eentr-un dialog cu Max Torr\u00e8s, publicat\u0103 \u00een H\u00f4tes de passage, \u00een 1975. Nu-mi propun \u00een cuprinsul articolului de fa\u021b\u0103 s\u0103 neg sau s\u0103 confirm spusele lui Malraux. Dar nu m\u0103 pot limita \u00een a afirma aceasta, ci voi continua cu ideea c\u0103 enun\u021burile \u201eSecolul XXI va fi religios\u201d \u0219i \u201e[Sec. XXI] nu va fi deloc\u201d sunt exclusiviste, ca s\u0103 nu spun c\u0103 frizeaz\u0103 un extremism intelectual care elimin\u0103 din capul locului numeroasele posibilit\u0103\u021bi de \u00eentemeiere ale societ\u0103\u021bii omene\u0219ti din aceast\u0103 perioad\u0103 \u0219i din cea viitoare.
\n\u00cenainte de a intra \u00een substan\u021ba propriu-zis\u0103 a articolului, aceea care s\u0103 fac\u0103 trimitere la Postcultur\u0103 \u0219i la religie din perspectiva Postculturii, m\u0103 voi opri la un aspect care mi-a fost semnalat de modul \u00een care a \u00eenceput acest secol, prin conturarea unui posibil pericol, identificat cu fundamentalismul religios. Nu are prea mare importan\u021b\u0103 de ce orientare este acesta, pentru c\u0103 orice religie devine extremist\u0103 prin anumite atitudini, gesturi \u0219i ac\u021biuni. Iar istoria certific\u0103 aser\u021biunea respectiv\u0103. Indiferent c\u0103 acest pericol este real sau prefabricat, c\u0103 exist\u0103 \u00een mod real sau artificial, consider c\u0103 ar fi mult mai aproape de adev\u0103r o alt\u0103 afirma\u021bie, schimb\u00e2nd \u0219i termenii spuselor lui Malraux, dar \u0219i sensul: pentru a exista, secolul al XXI-lea nu mai trebuie s\u0103 fie religios. Semnifica\u021bia este: dac\u0103 omenirea vrea s\u0103 mai existe \u00een continuare, trebuie s\u0103 abandoneze \u00eentemeierea religioas\u0103 a actelor umane cu tot ce \u021bine de umanitatea v\u0103zut\u0103 din pluralitatea perspectivelor: politic\u0103, economic\u0103, social\u0103, cultural\u0103 etc. Aceasta nu presupune o leg\u0103tur\u0103 direct\u0103 \u00eentre enun\u021burile \u00eenaintate de mine \u0219i o atitudine ateist\u0103, o abandonare a tot ceea ce se leag\u0103 de religie, v\u0103zut acest \u201etot\u201d ca ideea moral\u0103, \u00eentemeiere comportamental\u0103, justificare ontologic\u0103 sau orice altceva, ci altceva mai profund, \u00een sensul individualiz\u0103rii sentimentului religios, acum legat de manifest\u0103rile colectiviste ale mul\u021bimilor de credincio\u0219i.
\nIstoria, din nou m\u0103 \u00eentorc la istorie, ilustreaz\u0103 puternic nocivitatea leg\u0103turii dintre colectivism \u0219i manifest\u0103rile libere ale vie\u021bii individului uman. Acolo unde voin\u021ba colectiv\u0103 se impune individului, apare ruptura dintre necesitatea asigur\u0103rii drepturilor acestuia \u0219i acelea ale colectivit\u0103\u021bii, fiind asigurat\u0103 preeminen\u021ba ultimelor. Ori, religia, oricare ar fi ea, \u00eenainte de tr\u0103irea intim\u0103, personal\u0103, impune multe tr\u0103iri colective, ceea ce duce indicibil la limitarea libert\u0103\u021bii de op\u021biune. Indiferent c\u0103 op\u021biunea vine \u00een urma form\u0103rii unei convingeri religioase, este tot o limitare, ceea ce se aplic\u0103, de fapt, oric\u0103ror convingeri, de oricare gen. Impunerea caracterului religios presupune impunerea caracterului colectivist, cu toate consecin\u021bele \u0219i experimentele care pot ap\u0103rea pe acest teren, inclusiv reeditarea, dar la o scar\u0103 gigantic\u0103 a tragediilor secolului al XX-lea.
\nRela\u021bia dintre interiorizarea sentimentului religios, dintre o anumit\u0103 pudoare a ilustr\u0103rii sale, dintre o anumit\u0103 modestie a exercit\u0103rii sale \u0219i existen\u021ba \u00een continuare a omenirii este, a\u0219adar, evident\u0103. Oamenii trebuie s\u0103-\u0219i asume responsabilitatea de a acorda mai mult\u0103 aten\u021bie devo\u021biunii interne, desprinse de formele exterioare de manifestare, pentru a evita excesele colectiviste \u0219i crearea condi\u021biilor pentru ca aceste excese s\u0103 duc\u0103 la dispari\u021bia speciei prin crearea unor false probleme, care pot fi evitate.
\nCe perspectiv\u0103 ofer\u0103 Postcultura rezolv\u0103rii acestor probleme? Sau, mai degrab\u0103, poate oferi noul background, postcultural, posibilitatea rezolv\u0103rii acestor probleme? \u0218i care poate fi abordarea postcultural\u0103 a religiei \u0219i sentimentului religios? Mi se pare evident c\u0103 postcultura ilustreaz\u0103 ideea de toleran\u021b\u0103 \u0219i tot ceea ce am scris p\u00e2n\u0103 acum consider c\u0103 dovede\u0219te aceasta. \u0218i \u00een ceea ce \u021bine de literatur\u0103 \u0219i de art\u0103 \u0219i de \u0219tiin\u021b\u0103. \u00cen toate acestea exist\u0103 o abordare multidirec\u021bional\u0103 \u0219i multivaloric\u0103 \u0219i, paradoxal, folosirea capacit\u0103\u021bilor tuturor oamenilor, dar nu \u00eentr-un mod colectivist, vulgar, la gr\u0103mad\u0103, \u00een turm\u0103, nivelator, ci \u00eentr-unul personalizat, pun\u00e2ndu-se \u00een lumin\u0103 \u0219i valoarea \u0219i non-valoarea \u00een aceea\u0219i m\u0103sur\u0103 sau creator. \u00cen cazul religiei \u0219i a problemelor eviden\u021biate deja, consider c\u0103 institu\u021bionalizarea religiei trebuie s\u0103 se estompeze, iar accentul s\u0103 cad\u0103 pe individ \u0219i pe capacitatea sa creatoare de a merge spre lumina \u00eenv\u0103\u021b\u0103turilor religioase. Estomparea va duce \u00een mod direct la sc\u0103derea importan\u021bei elementului oficial, statal, nomotetic, sporind implicarea individului \u00een propria sa via\u021b\u0103 religioas\u0103, \u00een crearea personal\u0103 a c\u0103ilor de acces, pornind de la anumite baze dogmatice acceptate, spre principiul absolut proclamat de fiecare religie.
\nContrar numeroaselor teorii care contureaz\u0103 planul unei unific\u0103ri a tuturor religiilor, bisericilor, dogmelor, consider c\u0103 m\u0103sura ar fi de cel mai extrem colectivism, care ar impune abandonarea individualit\u0103\u021bilor, specificit\u0103\u021bii numeroaselor forme de existen\u021b\u0103 a societ\u0103\u021bilor umane \u0219i a indivizilor care alc\u0103tuiesc specia uman\u0103, eliminarea toleran\u021bei, sub chipul accept\u0103rii, dar a unei accept\u0103ri amalgamatoare nu creatoare de libert\u0103\u021bi deschiz\u0103toare de noi drumuri. \u0218i atunci care ar fi solu\u021bia \u00eentrev\u0103zut\u0103? Men\u021binerea institu\u021biilor religioase doar pentru a asigura serviciile necesare cerute de tradi\u021bie, reorientarea \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului, mass-media, a literaturii, artei, \u0219tiin\u021bei spre formarea unui individ con\u0219tient \u00een primul r\u00e2nd de sine, deta\u0219at de o lume a unei religii institu\u021bionalizate.
\nNevoia de absolut o persoanei, tendin\u021ba spre transcenden\u021b\u0103 trebuie s\u0103 fie permanentul act auto-creator al fiin\u021bei umane, iar aceasta s\u0103 se realizeze prin schimbarea termenilor rela\u021biei Om \u2013 Principiu divin. Acceptarea Principiului divin, dar nu supunerea oarb\u0103 fa\u021b\u0103 de acesta, ci ra\u021bionalizarea nevoii de divinitate, de transcendent. Omul nu poate exista f\u0103r\u0103 transcendent, pentru c\u0103 individualitatea \u00eenseamn\u0103 transcenden\u021b\u0103, datorit\u0103 posibilit\u0103\u021bilor multiple de manifestare a umanit\u0103\u021bii. \u00centr-un sens creator, \u00eentr-un sens uman al cre\u0103rii unui Om Principiu. Nu supunere, ci \u00een\u021belegere \u0219i crearea unei atitudini a omului care s\u0103 pun\u0103 accentul pe colaborarea cu Principiul divin \u0219i manifestarea ca atare a fiin\u021belor dotate cu ra\u021biune.
\nUn astfel de secol al XXI-lea, cu o astfel de religie postcultural\u0103, ar putea s\u0103 asigure un alt statut ontologic \u0219i cosmologic omenirii. Altfel de modele instrumentale, din care s\u0103 lipseasc\u0103 tot ceea ce a caracterizat mai \u00eentunecat istoria religiilor. Un alt tip de toleran\u021b\u0103, un alt tip de modestie, un alt tip de solidaritate uman\u0103, un alt tip de iubire a semenului, un alt tip de abandonare a ego-ului hipertrofiat. <\/p>\n


\nNicolai T\u0102ICU\u0162U<\/strong>
\n\"\"

(zidul cet\u0103\u0163ii)<\/em><\/p>\n

am stat o vreme\/ nu pot preciza c\u00e2t\/ cu fruntea
\nlipit\u0103 de geamul vitrinei \u015fi-am privit mult mult mult
\np\u00e2n\u0103 la pierderea de sine\/ am privit
\nplantele p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd m-am contopit cu ele
\nne-am asimilat reciproc cred
\nat\u00e2ta timp c\u00e2t nu mai deslu\u015feam culoarea plantelor
\n\u015fi nici forma olului. <\/p>\n

m\u0103 dezlipesc de geam
\nde rama vitrinei\/ de zidul cl\u0103dirii \u015fi
\n\u00eenaintez sau o iau \u00een sens invers pe trotuar.
\nla cap\u0103tul str\u0103zii \u00eent\u00e2lnesc botanistul prieten care-mi
\nstrig\u0103 pl\u0103cut impresionat: de unde mai ai \u015fi
\nbra\u0163ul acesta de plante? demult cre\u015fteau
\npe l\u00e2ng\u0103 zidul cet\u0103\u0163ii
\ndin funda\u0163ia zidului cre\u015fteau parc\u0103.
\nsunt date de mult disp\u0103rute! de mult…<\/p>\n


\nFlorentina Loredana DALIAN<\/strong>
\n\"\"

Brahms<\/strong><\/p>\n

\u00centr-una din zilele mohor\u00e2te ale lui 1988, studen\u0163ii anului doi \u201eanorganic\u0103\u201d r\u0103m\u0103seser\u0103 dup\u0103 cursuri, \u00een amfiteatrul \u00eentunecos L022. Fusese convocat\u0103 ad-hoc una dintre \u015fedin\u0163ele ASCR*, la care urma s\u0103 se dezbat\u0103 excluderea unui membru.
\nLa catedr\u0103 urc\u0103 Stoian \u2013 liderul ASCR \u2013 cu sacoul at\u00e2rn\u00e2ndu-i l\u0103l\u00e2u, cu aceea\u015fi cravat\u0103 str\u00e2mb\u0103 \u015fi nelipsitul limbaj de lemn. F\u0103r\u0103 s\u0103-i pese de rumoarea din sal\u0103, \u00ee\u015fi \u00eencepe discursul \u2013 mereu acela\u015fi \u2013 binecuv\u00e2nt\u00e2nd pe cei din primele r\u00e2nduri cu pre\u0163ioasa-i saliv\u0103 cu arom\u0103 de secer\u0103 \u015fi ciocan:
\n \t– Tovar\u0103\u015fi! Ne-am adunat ast\u0103zi pentru a decide excluderea din r\u00e2ndurile noastre a unui element negativ \u015fi indezirabil, de care Asocia\u0163ia noastr\u0103 n-are nevoie…
\nCineva strig\u0103 din sal\u0103:
\n– Element negativ e\u015fti tu!
\n– \u015ei la fel de indezirabil, completeaz\u0103 un altul.
\n– Ce s-o mai lungim, stima\u0163i colegi \u2013 \u00eenmoaie Stoian formula de adresare \u2013 v\u0103 a\u015ftept\u0103m s\u0103 lua\u0163i cuv\u00e2ntul, prob\u00e2nd cu declara\u0163iile voastre cum c\u0103 tovar\u0103\u015fa Boeriu Nina nu este demn\u0103 de a se afla \u00een r\u00e2ndurile unei asocia\u0163ii comuniste, \u00eentruc\u00e2t, prin purtarea sa, a dovedit cu prisosin\u0163\u0103 acest lucru. V\u0103 reamintim c\u0103, pentru a fi exclus\u0103, este nevoie de minimum dou\u0103 declara\u0163ii.
\n\u00cen sal\u0103 se l\u0103sase o lini\u015fte ap\u0103s\u0103toare, nimeni nu mai vorbea, nimeni nu se mai foia. P\u00e2n\u0103 \u015fi neobositul Stoian \u00ee\u015fi \u00eencetase tirada, rotind numai ochii, \u00een a\u015fteptarea cuv\u00e2nt\u0103torilor.
\nNina Boeriu, cu ochelarii pe nas, distins\u0103, \u00eenf\u0103\u015furat\u0103 \u00eentr-o hain\u0103 de vulpe argintie, \u00ee\u015fi a\u015ftepta cu emo\u0163ie \u201esentin\u0163a\u201d. L\u00e2ng\u0103 ea, Smaranda, colega noastr\u0103 \u015fi buna prieten\u0103 a Ninei, pe care o aud v\u0103it\u00e2ndu-se-n \u015foapt\u0103:
\n– Nu pot! \u00cen\u0163elege c\u0103 nu pot s\u0103 fac asta!
\n– Ai \u00eennebunit? i se adreseaz\u0103 Nina. Vrei s\u0103 fiu distrus\u0103? Nu vezi c\u0103 nu vrea niciunul s\u0103 vorbeasc\u0103? Trebuie! E\u015fti prietena mea! N-o s\u0103 m\u0103 la\u015fi tocmai acum, c\u00e2nd am mai mult\u0103 nevoie! Te rog!
\nNina avea tot interesul s\u0103 fie exclus\u0103 din ASCR, altfel i-ar fi fost imposibil s\u0103 plece definitiv la p\u0103rin\u0163ii ei \u00een Germania, unde se stabiliser\u0103. Era neap\u0103rat\u0103 nevoie de aceast\u0103 mascarad\u0103, din care s\u0103 reias\u0103 c\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, era \u201eelementul negativ\u201d, de care Asocia\u0163ia se lipsea cu drag\u0103 inim\u0103, \u015fi nu invers.
\nC\u0103 nimeni nu voia s\u0103 se \u00eenscrie la cuv\u00e2nt, era de \u00een\u0163eles: Nina era o student\u0103 bun\u0103, o coleg\u0103 c\u0103reia nu i se putea repro\u015fa nimic, fapt care acum se \u00eentorcea \u00eempotriva ei, ceilal\u0163i nefiind \u00een stare s-o ponegreasc\u0103. Disperat\u0103, se ruga de Smaranda, le auzeam \u015foaptele de pe r\u00e2ndul din spate. \u00cen cele din urm\u0103, Smaranda \u00een\u0163elege c\u0103 de ea depinde totul \u015fi se ridic\u0103 greu, aleg\u00e2ndu-\u015fi cuvintele ce se cereau a fi rostite:
\n– Vreau s\u0103 declar c\u0103 tovar\u0103\u015fa Boeriu este, \u00eentr-adev\u0103r, un element negativ, arunc\u0103 dintr-o respira\u0163ie, n\u0103d\u0103jduind c\u0103 astfel va sc\u0103pa.
\n– Detaliaz\u0103! zbiar\u0103 Stoian, rev\u0103rs\u00e2nd o nou\u0103 avers\u0103 c\u0103tre neferici\u0163ii ocupan\u0163i ai primelor locuri.
\nO simt \u00eencep\u00e2nd s\u0103 tremure, dup\u0103 trepida\u0163ia b\u0103ncii de care m\u0103 rezemasem.
\n– Este\u2026 este\u2026
\n– Individualist\u0103! \u00eei \u015fopte\u015fte Nina.
\n– Individualist\u0103, reia, cu-n nod \u00een g\u00e2t. Nu se integreaz\u0103 \u00een colectiv\u2026 nu-\u015fi ajut\u0103 colegii\u2026
\nO anume curiozitate m\u0103 \u00eendeamn\u0103 s\u0103-ntorc privirea. \u00cei z\u0103resc lacrimile Smarandei, \u00eennod\u00e2ndu-i-se-n b\u0103rbie. Stoian se a\u015fezase \u015fi nu d\u0103dea niciun semn c\u0103-i ajunge ce-a auzit.
\nNina \u00eei d\u0103 coate prietenei, \u00eendemn\u00e2nd-o s\u0103 continue. \u00cen loc de cuvinte, aceasta d\u0103 drumul unui hohot de pl\u00e2ns.
\n– Recalcitrant\u0103, sugereaz\u0103 iar\u0103\u015fi \u00eempricinata.
\n– Recalcitrant\u0103, \u00eeng\u00e2n\u0103 Smaranda, sacadat, printre sughi\u0163uri. \u015ei nici nu \u00eenva\u0163\u0103, la examene copiaz\u0103\u2026
\n\u00centorc iar\u0103\u015fi capul, uimit\u0103 de inspira\u0163ia ce-a cuprins-o, \u015fi v\u0103d cum cite\u015fte de pe o foaie pe care scria Nina. \u00cen cele din urm\u0103, reu\u015find s\u0103 termine de citit, \u00ee\u015fi d\u0103 drumul de sus \u00een banc\u0103, aproape strig\u00e2nd: \u201eNu mai pot!\u201d. Se zguduie de pl\u00e2ns, Nina \u00eencearc\u0103 s-o lini\u015fteasc\u0103, mul\u0163umindu-i.
\n– Am luat cuno\u015ftin\u0163\u0103, \u00eengaim\u0103 Stoian. Urm\u0103torul la cuv\u00e2nt!
\nT\u0103cere iar\u0103\u015fi. Momentul e tensionat. Nu se aude dec\u00e2t pl\u00e2nsul Smarandei. Nina prive\u015fte disperat\u0103 prin sal\u0103. Nimeni nu mai vrea. To\u0163i sunt sc\u00e2rbi\u0163i, bulversa\u0163i, ne\u00een\u0163eleg\u00e2nd de ce\u2026 M\u0103 uit la noi\u2026 bie\u0163i figuran\u0163i adu\u015fi cu for\u0163a \u00eentr-o dram\u0103 al c\u0103rei scenariu se scria singur, \u00eentr-o vreme \u00een care mimatul ajunsese prima religie a celor care voiau s\u0103 supravie\u0163uiasc\u0103.
\n\u00cen sf\u00e2r\u015fit, cineva trebuia s\u0103 fie lucid, realiz\u00e2nd c\u0103 mai era nevoie de-un sacrificiu. Octavian se ridic\u0103 \u015fi, \u00eenainte de-a \u00eencepe s\u0103 vorbeasc\u0103, \u00eei adreseaz\u0103 Ninei o privire albastr\u0103, prin care p\u0103rea s\u0103-i spun\u0103: \u201eTu \u015ftii, da? c\u0103 nu eu vorbesc acum.\u201d O simt r\u0103sufl\u00e2nd u\u015furat\u0103. Smaranda pl\u00e2nge \u00een continuare. Colegul nostru reia, cam \u00een acelea\u015fi cuvinte, un pic r\u0103sucite, ceea ce spusese \u015fi ea mai devreme. Vorbe\u015fte clar, r\u0103spicat, ca un actor ce \u015fi-a \u00eenv\u0103\u0163at bine rolul, chiar dac\u0103 nu i-a pl\u0103cut. Stoian z\u00e2mbe\u015fte cu satisfac\u0163ie.
\n– A\u015fadar, tovar\u0103\u015fi, av\u00e2nd \u00een vedere\u2026
\nNimeni nu-l mai ascult\u0103. Ne risipim, t\u00e2r\u00e2ndu-ne mapele \u015fi mir\u0103rile, mai obosi\u0163i dec\u00e2t dup\u0103 laboratoarele de \u015fase ore. Doar Nina pare u\u015foar\u0103 ca un fulg. \u00cei adreseaz\u0103 mul\u0163umiri lui Octavian, care se uit\u0103 prin ea. Stoian \u00ee\u015fi scrie procesul verbal, silabisind.
\nLipesc un pumn \u00een perete \u015fi caut spre cap\u0103tul holului un loc s\u0103-mi v\u0103rs stomacul. Nu pot. Tot veninul adunat se revars\u0103 \u00een mine, \u00eel simt \u00een to\u0163i porii, apoi urc\u00e2nd la creier. M\u0103-mpleticesc spre tramvai, sus\u0163inut\u0103 de Mirela. T\u0103cem am\u00e2ndou\u0103. \u015ei probabil ne g\u00e2ndim la acela\u015fi lucru: ce-ar fi fost dac\u0103 pe una dintre noi ar fi chemat-o ast\u0103zi Smaranda.
\n\u00cen col\u0163ul ochiului simt o lacrim\u0103. Str\u00e2ng din din\u0163i ca s-o \u00eempiedic s\u0103 curg\u0103. Mirela face la fel. M\u0103 obsedeaz\u0103 un g\u00e2nd: \u201etrebuie s\u0103 scap de venin!\u201d
\nP\u00e2n\u0103 s\u0103 pun piciorul pe scara tramvaiului, m\u0103 fulger\u0103 o idee. O smucesc pe prietena mea, deja urcat\u0103, \u015fi-i fac semn s\u0103 travers\u0103m. \u00cent\u00e2i m\u0103 prive\u015fte mirat\u0103, apoi \u00eei ar\u0103t c\u0103tre tramvaiul din sens invers \u015fi \u00een\u0163elege. A\u015fadar, nu mai mergem la c\u0103min. Ne oprim la sala Radio-Difuziunii Rom\u00e2ne.
\nAvem noroc \u2013 disear\u0103 se c\u00e2nt\u0103 Simfonia a III-a de Brahms.<\/p>\n

* ASCR<\/strong> \u2013 Asocia\u0163ia Studen\u0163ilor Comuni\u015fti din Rom\u00e2nia<\/p>\n

Festivalul Na\u0163ional \u201eAgatha Grigorescu Bacovia\u201d<\/strong>, Mizil, septembrie, 2014<\/p>\n


\n Liviu VI\u0218AN <\/strong>
\n\"\"

EXERCI\u021aIU DE DIC\u021aIE<\/strong><\/p>\n

poezia nu se recit\u0103 pe dinafar\u0103
\ncum \u00eemi spunea \u00eenv\u0103\u021b\u0103toarea
\nde la \u021bar\u0103
\nse recit\u0103 pe dinl\u0103untru<\/p>\n

poezia nu se scrie ci se tr\u0103ie\u0219te
\ncerneala ei de s\u00e2nge albastru
\nst\u00e2rne\u0219te cu v\u00e2rful peni\u021bei nev\u0103zute
\nzborul p\u0103s\u0103rilor ce poart\u0103 bilet la inel<\/p>\n

de aer e versul nu din cuvinte
\ncum \u00eencercam s\u0103-i explic \u00eenv\u0103\u021b\u0103toarei mele
\ncare m\u0103 b\u0103tea cu linia peste palm\u0103
\ns\u0103 nu mai scriu poeme cu m\u00e2na st\u00e2ng\u0103<\/p>\n


\nPOEM UITAT<\/strong><\/p>\n

vino \u00een spa\u021biul nem\u0103surat al t\u0103cerii
\nunde poemul se ascunde
\ncu fric\u0103 de sunet
\ncu foame de vocale mute<\/p>\n

gura fl\u0103m\u00e2nd\u0103 a vocalei
\nva mu\u0219ca din carnea inimii tale
\nun cuv\u00e2nt inexistent \u00een vreo limb\u0103
\nvorbit\u0103<\/p>\n

litere nes\u0103\u021bioase te vor devora \u00eencet
\ncu cerneal\u0103 de s\u00e2nge
\ncu boturile lor mici
\nascu\u021bite ca briciul<\/p>\n

pe un pergament al t\u0103cerii
\ns\u0103ge\u021bi de lumin\u0103 vor zbura
\nca falangele nearticulate
\nale ma\u0219inii de scris<\/p>\n


\nTAROT<\/strong><\/p>\n

poetului Octavian Mihalcea<\/em><\/p>\n

ca s\u0103 tr\u0103iasc\u0103
\npoetul vinde iluzii
\ndureros de ieftin
\namaneteaz\u0103 metafore
\nsclipitoare peni\u021be de aur
\nde la fr\u00e2nte stilouri vechi chineze\u0219ti
\nc\u0103lim\u0103ri de cristal
\nmurdare la gur\u0103
\nde p\u0103catul cuv\u00e2ntului
\namaneteaz\u0103 versuri
\npoeme
\nuria\u0219e roiuri
\nde musculi\u021be be\u021bive
\nlitere \u00eemb\u0103ls\u0103mate
\nhieroglife care \u00ee\u021bi fac semn cu degetul
\ns\u0103 te apropii
\nbine-a\u021bi venit \u00een raiul oniric
\npoetul a deschis pentru noi
\ncartea c\u0103r\u021bilor
\nuria\u0219ul tarot
\nal pierzaniei<\/p>\n


\nC\u0102L\u0102TORIE<\/strong><\/p>\n

mi-e fric\u0103 s\u0103 nu m\u0103 afund
\n\u0219i mai mult
\n\u00een imaginea din iaz
\na p\u0103durii<\/p>\n

deasupra mea
\no mierl\u0103 zboar\u0103 spre cuib
\ncu un cocon de \u00eenger
\n\u00een col\u021bul pliscului<\/p>\n

am visat c\u0103 trebuie
\ns\u0103-mi leg singur la degetul mic
\nun b\u0103nu\u021b de aram\u0103
\npentru luntra\u0219<\/p>\n

at\u00e2t de \u00eenalt
\nat\u00e2t de \u00eenalt
\nmi se pare
\nt\u0103r\u00e2mul cel\u0103lalt<\/p>\n


\nPA\u0218I DE VALS<\/strong><\/p>\n

poetului Mircea Br\u0103ili\u021ba<\/em><\/p>\n

am un prieten care m\u0103 cheam\u0103
\nla o \u00eent\u00e2lnire de sear\u0103
\nnimeni nu mai umbl\u0103 pe aleea lui
\nr\u0103stignit\u0103 \u00een semn de cruce cu alte alei<\/p>\n

m\u0103 cheam\u0103 s\u0103-mi recite cuvintele unui vals
\nr\u0103mas f\u0103r\u0103 divina muzic\u0103
\na vie\u021bii cheltuite
\n\u00een folosul poeziei<\/p>\n

nimeni nu \u0219tie dac\u0103 peste inim\u0103
\nc\u0103ma\u0219a de z\u0103pad\u0103 i se \u00eencheie
\nsub p\u0103m\u00e2nt
\ncu bulbi de lalele<\/p>\n


\nMETOP\u0102<\/strong><\/p>\n

o veche cochilie p\u0103streaz\u0103 \u00een urechi
\nvaierul m\u0103rii sarmatice
\naproape de locul unde coloanele de marmur\u0103
\ns-au fr\u00e2nt \u00een a\u0219teptarea ta<\/p>\n

cioplitorii b\u0103tr\u00e2ni \u0219i-au uitat degetele
\nde cuvinte printre pietre
\ncu tot cu povestea lor
\nne\u0219tiut\u0103 de nimeni<\/p>\n

se spune c\u0103 literele de piatr\u0103
\nsunt cele mai trainice
\ndar adev\u0103r gr\u0103iesc vou\u0103
\nc\u0103 literele mu\u0219cate de vocala t\u0103cerii nu pier<\/p>\n


\nAPOCRIF\u0102<\/strong><\/p>\n

c\u00e2nd vei g\u0103si \u00een uitare
\nosemintele vorbelor mele
\ncu mare aten\u021bie
\ns\u0103 le pui
\nvertebr\u0103 l\u00e2ng\u0103 vertebr\u0103
\n\u00een\u021beles l\u00e2ng\u0103 ne\u00een\u021beles
\nla locul lor
\n\u00een carnea pierdut\u0103
\na poemului
\nvei g\u0103si
\nfiorul c\u00e2ntecului
\nr\u0103stignit
\npe rugul osemintelor
\nvei g\u0103si moartea
\n\u00een chiar via\u021ba cuvintelor<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Simona-Grazia DIMA Critic\u0103 literar\u0103 \u015fi transparen\u0163\u0103 (I) Dintotdeauna mi s-a p\u0103rut esen\u0163ial ca un critic literar s\u0103 fie dublat de<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17870"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=17870"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17870\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17872,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17870\/revisions\/17872"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=17870"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=17870"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=17870"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}