{"id":17747,"date":"2022-04-08T12:21:30","date_gmt":"2022-04-08T09:21:30","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17747"},"modified":"2022-04-08T12:21:30","modified_gmt":"2022-04-08T09:21:30","slug":"spatii-culturale-nr-81-5","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17747","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 81 (5)"},"content":{"rendered":"

Adrian George ITOAF\u0102<\/strong>
\n\"\"

Amprenta<\/strong><\/p>\n

C\u0103l\u0103torim cu pa\u0219i grei spre gura apei, desp\u0103r\u021bi\u021bi de podul fisurat, unde o salcie cre\u0219te din betonul \u00een\u0103l\u021bat, pe pilonii \u00eenfip\u021bi \u00een ad\u00e2nc, iar noi cople\u0219i\u021bi ocup\u0103m toat\u0103 structura \u021binu\u021bi de bra\u021be, \u00eenlemnind nefiresc, rodind degrab\u0103 sub amenin\u021barea pr\u0103bu\u0219irii.
\nApele curg cum vin, neseparate, nici noi nu ne abandon\u0103m. Singur\u0103 este salcia \u00een\u0103l\u021bat\u0103 spre cer, ca o punte \u00eentre temeri umane.
\nUn patefon vizibil, surprins, \u00ee\u0219i onduleaz\u0103 placa de vinil, prins\u0103 de acul ce repet\u0103 un scurt repertoriu, ca un preludiu al atemporalit\u0103\u021bi unei picturi statice, st\u0103m levit\u00e2nd l\u00e2ng\u0103 salcia groas\u0103.
\nArhaicul peisaj adun\u0103 privitori ce sculpteaz\u0103 inimi, pentru a ne \u00eensufle\u021bii.
\n\u0218i astfel suntem \u00een animismul desprins din suburbanul con\u0219tiin\u021bei ce imagineaz\u0103 un prozaic tablou, de\u0219i noi suntem concepu\u021bi din milenii de g\u00e2nduri, sub urmele unei m\u00e2ini r\u0103mas\u0103 pe peretele pe\u0219terii Chauvet-Pont d’Arc, pare a spune c\u0103 au fost pe aici ideile, sub amprente \u00eempietrite.
\nDin corul \u00eenvelit de urmele pensulei c\u0103r\u0103mizii, ce ne-a zidit bucuria de a fi, s-a desprins tencuiala, devenind vizibili.
\nLa final constat\u0103m c\u0103 suntem cununa\u021bi cu neputin\u021ba de a emigra deasupra, pe treptele nem\u0103suratelor \u00een\u0103l\u021bimi, percep\u00e2nd \u00eencerc\u0103rile zadarnice ale autorului de a ne elibera din concep\u021bii futuriste, \u00eemb\u0103rb\u0103t\u00e2ndu-ne: hai c\u0103 pute\u021bi!
\nAm fost prelua\u021bi, a\u0219eza\u021bi pe \u0219evalet sub amprenta lui.
\nDin g\u00e2tul trompetei se clatin\u0103 sunetul l\u00e2ng\u0103 sticla golit\u0103, sufl\u0103torul confund\u0103 notele muzicale, cum artistul propor\u021biile, sufl\u0103 intens p\u0103r\u00e2nd a degaja c\u0103ile respiratorii. Sticla s-a consumat cu noi la masa interpre\u021bilor. Bine c\u0103 nu am fost separa\u021bi de g\u00e2nduri, la be\u021bie am fi ajuns pietre a\u0219ternute pe pod, cresc\u00e2nd prin r\u0103d\u0103cina salciei, c\u0103lca\u021bi de trec\u0103tori f\u0103r\u0103 suflet.
\nFloare cu iz de necunoscut
\n\u00cen tot albul nins, camuflat nu am vreme de recunoa\u0219tere, ci de cunoa\u0219tere.
\n\u00cen peniten\u021ba g\u00e2ndurilor ce m\u0103 fr\u0103m\u00e2nt\u0103, o dalt\u0103 model\u00e2nd \u00een trupul care se scufund\u0103 pe dimensiunea existen\u021bei, \u00eentr-un portal ce soarbe fiecare dram\u0103, \u0219i-n rest te lepezi \u00een uitare, acolo g\u00e2ndurile zboar\u0103. Nu e\u0219ti \u00een galaxia dramei, ies repede din h\u0103u, alunec c\u0103tre sim\u021buri \u00een briz\u0103, \u00een v\u00e2rtej de ape, doar ancorez un strig\u0103t \u0219i te ridic pe soclu.
\nAici o \u00eengr\u0103m\u0103deal\u0103 de fulgi cu fe\u021be umane, cuceresc satul sufletelor r\u0103mase. La ferestre pr\u0103fuite se str\u00e2ng crizanteme imune r\u00e2ndurilor de oameni, ce vor s\u0103 le salute. Nici m\u0103car o vie\u021buitoare nu prive\u0219te de dup\u0103 geam. Se doarme-n \u00eentunericul din calendar, zilele par ademenite de \u00eentuneric, totu-i confuz.
\n\u00cen casa s\u0103r\u0103c\u0103cioas\u0103, a venit lumina, femeia priceput\u0103, o floare cu iz de necunoscut. Nu am v\u0103zut o constela\u021bie mai radioas\u0103 \u00een tot periplul, s\u0103 fie ceva sf\u00e2nt!
\nDin p\u00e2ntec te po\u021bi na\u0219te, din minte doar vis\u00e2nd, a fi \u00eenchipuire, un arsenal vibr\u00e2nd, s\u0103 nu te na\u0219ti din mine, \u00een seara-n care-am vrut, o siamez\u0103 z\u0103n\u0103, un z\u00e2n f\u0103r\u0103-nceput, o inim\u0103 de hum\u0103 s\u0103 ne-nfloreasc\u0103-n trup, din floarea cea de soare s\u0103 ne rotim dans\u00e2nd, cu frunzele-alipite, ai s\u0103 m\u0103 sco\u021bi din min\u021bi.
\nFiecare noapte devine prizonier\u0103 \u00een ad\u0103postul sentimentelor, r\u0103mase ca ni\u0219te gratii, din care nu se poate evada, po\u021bi s\u0103 tragi cu strig\u0103te ating\u00e2nd pervazul urmelor os\u00e2ndite s\u0103 piar\u0103.
\nPrim\u0103vara s-a oprit s\u0103 numere pa\u0219ii t\u0103i, \u0219i-apoi s\u0103 creasc\u0103 liberi fluturi, ca noi iubitorii de frumos s\u0103 descoperim z\u00e2mbetul t\u0103u, venind spre \u021b\u0103rmul r\u0103zboiului, c\u0103lc\u00e2nd \u00een picioare urme de lupt\u0103, p\u00e2n\u0103 valurile \u00eenvolburate ne vor cuceri pe r\u0103s\u0103ritul apari\u021biei tale.
\nDin fiecare pic, pe malul a\u0219tept\u0103rilor se vor \u00eentoarce valurile ca o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219are, domolind spiritele.
\nIau scoicile \u0219i le mut \u00een ochii alba\u0219trii ai cerului, devenind stele ale a\u0219tept\u0103rilor noastre. Citind astrele, \u0219tim c\u00e2t dureaz\u0103 reg\u0103sirea, f\u0103r\u0103 a fi retrograzi iubirii.
\nE\u0219ti un far ce ne poart\u0103 la malul cuvintelor nesf\u00e2r\u0219ite, c\u0103l\u0103torind pe c\u0103r\u0103u\u0219ele r\u00e2nduri. Uneori \u00eemi lipsesc transform\u0103rile tale, alteori iubesc simplitatea, \u0219i-n ele \u00eemi duc traiul. Dintr-o emo\u021bie pozitiv\u0103, se produc explozii de g\u00e2nduri, trag cortina serii \u0219i \u00eemi imaginez cum dansezi \u00een b\u0103taia u\u0219oar\u0103 a respira\u021biei. Apar pa\u0219i de dans restr\u00e2n\u0219i, disp\u0103r\u00e2nd \u00een dorin\u021be.<\/p>\n


\nCamelia Manuela SAVA<\/strong>
\n\"\"

Al doilea v\u0103l<\/strong><\/p>\n

Capitolul 1 \u2013 Un musafir<\/strong><\/p>\n

Pere\u021bii albi te orbeau. Liniile lor se \u00eembinau \u00een tavan la col\u021buri \u00een unghiuri perfecte, albe, netede. Vedeam cum se formau cele nou\u0103zeci de grade. O str\u0103lucire nefireasc\u0103 p\u0103trundea \u00een mintea mea \u00eence\u021bo\u0219at\u0103. Sim\u021beam o v\u00e2j\u00e2ial\u0103 \u0219i \u00een cap se \u00eenv\u00e2rteau imagini ca \u00eentr-un film cenu\u0219iu derulat \u00een vitez\u0103. Apoi m-a acoperit \u00eentunericul…
\nParc\u0103 o voce striga. P\u0103rea calm\u0103, fireasc\u0103:
\n-Dora, m\u0103 auzi? Dora?
\nDa. Era numele ei. \u00cel recuno\u0219tea. Do-ra! Cineva m\u0103 striga monoton, monosilabic, \u0219oaptele \u00eei deranjau somnul. C\u0103ci dormeam, nu?!
\n-Dora, dac\u0103 m\u0103 auzi, deschide ochii! Te rog, deschide ochii!
\nAuzeam perfect cum cineva \u00eemi pronun\u021ba numele. S\u0103 deschid\u0103 ochii acum. Clipi. Ar fi putut s\u0103 fac\u0103 efortul acesta minim. S\u0103 deschid\u0103 ochii. Pere\u021bii albi imacula\u021bi se apropiau de ea vertiginos. Era o senza\u021bie de plutire. De grea\u021b\u0103. \u0218i \u00een zborul ei lin spre via\u021b\u0103 z\u0103rea albul pere\u021bilor cum o \u00eemping afar\u0103 din \u00eentunericul \u00een care z\u0103cea. \u0218i vocea aceea necunoscut\u0103 veni tot mai aproape de ea:
\n-Dora!
\nEra o porunc\u0103. Un chip imposibil de recunoscut se aplec\u0103 spre inima ei. O fa\u021b\u0103 rotund\u0103, ochelari aurii o orbeau. Dou\u0103 spr\u00e2ncene negre, arcuite sub un p\u0103r negru cre\u021b, scurt. Deschise ochii \u0219i o gur\u0103 cu din\u021bi puternici z\u00e2mbi:
\n-\u00cen sf\u00e2r\u0219it! Nu te teme, Dora! E\u0219ti \u00een siguran\u021b\u0103!
\nO ame\u021beal\u0103 insistent\u0103 nu-i d\u0103dea pace. Din zumzetul acela se n\u0103\u0219teau \u00eentreb\u0103rile: unde m\u0103 aflu, ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103, ce e cu mine? Dar ele r\u0103m\u00e2neau f\u0103r\u0103 ecou. Un zid le strivea \u0219i niciun sunet nu ie\u0219ea la suprafa\u021b\u0103.
\nB\u0103rbatul \u00eenalt \u0219i slab, cu p\u0103r \u021bepos \u0219i figura dominat\u0103 de ochelari severi \u00eei lua pulsul. Un deget cald ap\u0103sa pe o ven\u0103 de la m\u00e2na mea st\u00e2ng\u0103 \u0219i cu un gest protector \u00eemi lu\u0103 palma \u00eentre m\u00e2inile lui, hr\u0103nindu-mi speran\u021ba c\u0103 voi primi ni\u0219te explica\u021bii.
\n-Dora, e\u0219ti bine! Ai supravie\u021buit unui accident. Ai fost la limit\u0103… \u0219tii ce vreau s\u0103 spun.. e\u0219ti \u00eenc\u0103 sl\u0103bit\u0103… M\u0103 auzi?
\nD\u0103deam din cap afirmativ, dar nu \u0219tiam dac\u0103 m\u0103 puteam face \u00een\u021beleas\u0103, fiindc\u0103 m\u0103 sim\u021beam neputincioas\u0103, pluteam \u00een vid, planam continuu \u0219i nu m\u0103 puteam opri. Ochii deschi\u0219i, vii cercetau contururile camerei \u00een care m\u0103 aflam. Paznicul meu – cel pu\u021bin a\u0219a credeam eu – \u00eencerca s\u0103 m\u0103 lini\u0219teasc\u0103:
\n-Sunt doctorul Ali Tayildiz de la Spitalul Jude\u021bean. E\u0219ti sl\u0103bit\u0103, dar pulsul e bun. Te-am adus de la spital \u00een casa mea. R\u0103spund eu de tine. Starea ta e stabil\u0103. O s\u0103 pun o perfuzie \u0219i o s\u0103 urmezi tratamentul aici, e mai bine a\u0219a.
\nCuvintele lui sunau ca o poezie pentru mine. Avea un accent t\u0103r\u0103g\u0103nat, moale. Gesturile rapide, iar c\u0103ldura trupului era binef\u0103c\u0103toare, c\u0103ci se \u00eenv\u00e2rtea pe l\u00e2ng\u0103 mine, \u00een timp ce eu eram \u00eentins\u0103 pe un pat. Cu m\u00e2inile \u00eenm\u0103nu\u0219ate, \u00een\u0219ira \u0219i desf\u0103cea pachete de h\u00e2rtie sau nailon, preg\u0103tea seringi, tubule\u021be \u0219i sticlu\u021be cu medicamente, prafuri, ser.
\n-O s\u0103 usture pu\u021bin, trebuie s\u0103 fii curajoas\u0103.
\nAcul perfuzorului se \u00eenfipsese sub pielea mea sidefie \u0219i cu un truc mic a fost \u00eempins \u00een ven\u0103. O arsur\u0103 urm\u0103 \u00een\u021bep\u0103turii. Cu g\u00e2ndurile str\u00e2nse ghemotoc, am scos un mic \u021bip\u0103t. Fermitatea m\u00e2inilor doctorului m\u0103 lini\u0219ti repede. Prin perfuzie curgea ceva l\u0103ptos.
\n-O s\u0103 te hr\u0103ne\u0219ti a\u0219a. O s\u0103 adormi, nu \u00ee\u021bi face griji. Sunt aici, nu plec de l\u00e2ng\u0103 tine. Nu te las singur\u0103.
\nPleoapele at\u00e2rnau grele. Somnul brusc pusese st\u0103p\u00e2nire din nou pe ea. Respira\u021bia calm\u0103 putea fi un semn c\u0103 \u00ee\u0219i revine la normal.
\nVisa… \u00ce\u0219i amintea… Via\u021ba ei se schimbase \u00eentr-o zi de prim\u0103var\u0103, c\u00e2nd se anun\u021base c\u0103 Ministerul Educa\u021biei a luat decizia s\u0103 se sisteze activitatea \u00een \u0219coli, gr\u0103dini\u021be, licee, facult\u0103\u021bi \u0219i s\u0103 stea toat\u0103 lumea acas\u0103 pentru c\u00e2teva zile, probabil vreo dou\u0103-trei, a\u0219a cum se \u00eent\u00e2mpla c\u00e2nd venea vreun viscol \u0219i paraliza totul \u00een jur, bloc\u00e2nd drumuri, aduc\u00e2nd \u00eengrijorare \u0219i rumoare – dar acum era cald.
\nEra martie. Zilele capricioase ale \u00eenceputului de lun\u0103 \u2013\u201ebabele\u201d, cum erau cunoscute \u00een tradi\u021bia popular\u0103, aveau nebunia lor: acum era soare orbitor, acum era frig, iar v\u00e2ntul nu \u00eencetase s\u0103 bat\u0103. Acest v\u00e2nt neostoit spunea ceva, le aducea parc\u0103 o nenorocire… Nu era \u00eenc\u0103 vremea de l\u0103sat paltonul, \u00eenc\u0103 nu…
\nNu a intrat \u00een panic\u0103. Vestea nu putea s\u0103 o nelini\u0219teasc\u0103 – vor reveni luni din nou la \u0219coal\u0103 \u0219i vor recupera orele pierdute. Ce zi era oare c\u00e2nd a venit anun\u021bul? Mar\u021bi, 10. Asta \u00eensemna c\u0103 de miercuri, 11 martie, vor r\u0103m\u00e2ne acas\u0103 p\u00e2n\u0103 la noi decizii.
\nCe ciudat e acest martie – vine de la numele Zeului R\u0103zboiului, fiul Iunonei, \u00een mitologia romanilor \u2013 zilele r\u0103zboinicului aduceau schimbarea. Tocmai ce terminaser\u0103 cu m\u0103r\u021bi\u0219oarele, cu darurile \u0219i florile, cu ur\u0103rile de Ziua Mamei – aveau de g\u00e2nd s\u0103 treac\u0103 la treab\u0103, lucrurile s\u0103 devin\u0103 serioase, c\u0103ci nu era cazul s\u0103 piard\u0103 timpul…
\nNu era vremea de stat degeaba. De miercuri \u00eens\u0103 vor r\u0103m\u00e2ne acas\u0103. Asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 se dezinfecteaz\u0103 s\u0103lile de curs \u0219i vor reveni, poate, s\u0103pt\u0103m\u00e2na urm\u0103toare. Nu se impacientase. Nici nu luase \u00een serios cazurile de grip\u0103 care ap\u0103ruser\u0103 \u00een liceul unde era profesoar\u0103. Venea asistenta \u0219i \u00eentreba zilnic cine lipse\u0219te, care sunt motivele, dac\u0103 sunt copii care tu\u0219esc sau au febr\u0103. Se f\u0103cea un triaj simplu, prin \u00eentreb\u0103ri \u0219i de bun\u0103 seam\u0103 c\u0103 a\u0219a era protocolul. Cine tu\u0219e\u0219te? Era o \u00eentrebare laitmotiv. E cineva cu febr\u0103? R\u00e2sete, chicoteli… pe fe\u021bele tuturor erau z\u00e2mbete, pentru c\u0103 zeflemeaua continua \u0219i elevii se bucurau s\u0103 fac\u0103 glume pe seama asta… Ce vor? De ce ne tot s\u00e2c\u00e2ie? Ce o fi acum? Grip\u0103 e \u00een fiecare an, se \u00eemboln\u0103vesc \u0219i copii \u0219i b\u0103tr\u00e2ni, mai mor oameni din cauza asta, se mai vaccineaz\u0103 unii, al\u021bii trec mai u\u0219or peste boal\u0103. De m\u00e2ine se \u00eenchid \u0219colile. Anun\u021bul oficial a devenit o treab\u0103 serioas\u0103 \u2013 p\u00e2n\u0103 la finalul lunii martie. A\u0219adar, Ministerul S\u0103n\u0103t\u0103\u021bii lua m\u0103suri de precau\u021bie \u2013 se considera c\u0103 \u0219colile sunt primele focare de infec\u021bie, dar \u0219i de transmitere, totodat\u0103. \u0218i nu era vorba de o simpl\u0103 grip\u0103, de\u0219i ne aflam \u00een plin sezon. Cic\u0103 e altceva… se dusese vestea despre o boal\u0103 nou\u0103 \u2013 o infec\u021bie cu un virus care duce la pneumonie, apoi la decese. Pornise din China \u2013 o poveste cu un liliac, ba cu un \u0219arpe ziceau al\u021bii… p\u0103i \u0219i noi aveam liliecii no\u0219tri \u00een legendele cu Dracula \u0219i strigoi populari… hmmm… nu e lucru de glumit! De la gripa aviar\u0103, gripa porcin\u0103, ebola, Zika \u0219i altele, oamenii tot f\u0103ceau teorii despre sf\u00e2r\u0219itul lumii… Dup\u0103 imagini cu bolnavi \u0219i spitale \u00een carantin\u0103, au venit prin mass-media ve\u0219ti \u00eengrijor\u0103toare: dup\u0103 cel din China, din ora\u0219ul WUHAN, Italia avea un focar nou \u2013 cu sute de mor\u021bi zilnic, pornind tot de la un cuplu de turi\u0219ti chinezi. \u0218i culmea! Mul\u021bi rom\u00e2ni sunt pleca\u021bi \u00een Italia \u2013 e ca a doua lor cas\u0103! E posibil s\u0103 se r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103 acest virus \u0219i \u00een restul Europei…Vom vedea ce va fi! Ideea era c\u0103 deocamdat\u0103 vor r\u0103m\u00e2ne acas\u0103 pentru trei s\u0103pt\u0103m\u00e2ni… O s\u0103 treac\u0103 repede timpul…
\n-Nu te teme! Sunt aici! O s\u0103 dispar\u0103 imediat usturimea! Dup\u0103 ce acul intrase \u00een ven\u0103, curgea ceva rece \u00een interiorul corpului ei, prin m\u00e2na ei fragil\u0103. Vocea calm\u0103 i se strecura direct \u00een suflet. Apoi somnul o purta leg\u0103nat \u00een bra\u021bele sale lungi nev\u0103zute. Adormi.
\nNu \u00ee\u0219i putea da seama c\u00e2t dormise. Lumina p\u0103trundea greu printr-o draperie groas\u0103 verde, cu flori argintii. Traiectoria razelor soarelui se schimbase. P\u0103rea dup\u0103-amiaz\u0103. Totul se schimbase. Nu \u0219tie unde se afl\u0103…
\n-Bun\u0103 diminea\u021ba! spuse vocea masculin\u0103 cu care se confruntase mai \u00eenainte. Cine o fi? \u00eemi spuneam \u00een g\u00e2nd. Auzeam sunetele ca \u00eentr-o pung\u0103. Eu sunt Ali. Doctorul. Tu e\u0219ti musafirul meu. E\u0219ti \u00een casa mea. E\u0219ti mai bine acum. Te doare ceva?
\n-Nu, \u00eeng\u0103imai eu… nu… doar capul, pu\u021bin… de ce sunt aici? am articulat cu greu \u00eentrebarea.
\n-E mult de povestit. E\u0219ti \u00een \u00eengrijirea mea. O s\u0103 \u00eencerc s\u0103 te ridic pu\u021bin. Vrei? \u0218tiu c\u0103 e\u0219ti sl\u0103bit\u0103, dar o s\u0103-\u021bi revii \u00een c\u00e2teva zile…
\nInspectam curioas\u0103 \u00eenc\u0103perea. Aceea\u0219i pere\u021bi albi. Un singur pat pe care se afla ea \u00eentins\u0103 \u00een mijlocul camerei, un fotoliu l\u00e2ng\u0103 pat \u0219i un suport de haine. Nu mai era niciun alt fel de mobilier. Nu mai aveam branula, disp\u0103ruse ca prin farmec. Oare visasem?
\n-Uite, o s\u0103-mi trec un bra\u021b dup\u0103 umerii t\u0103i s\u0103 te sprijin. Ai putea s\u0103 te for\u021bezi un pic s\u0103 te ridici. Poate faci azi \u0219i ni\u0219te pa\u0219i. Nu-\u021bi fie fric\u0103. Te ajut eu.
\nCu o sfor\u021bare ce se p\u0103rea c\u0103 dureaz\u0103 o ve\u0219nicie, izbutisem s\u0103 stau \u00een fund. Apoi, cu grij\u0103 ajunsesem la marginea patului, cu picioarele at\u00e2rn\u00e2nd \u00een jos. Bine c\u0103 nu erau covoare. M-a\u0219 fi \u00eempiedicat f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate. Parchetul maroniu era prietenos. Era ciudat\u0103 aceast\u0103 senza\u021bie nou\u0103 \u2013 reveneam la via\u021b\u0103. Parc\u0103 fusesem \u00een morm\u00e2nt \u0219i acum \u00eenviasem.
\nM\u0103 sim\u021beam ca un zombie. Mii de \u00eempuns\u0103turi f\u0103ceau s\u0103 \u00eemi simt corpul \u2013 o amor\u021beal\u0103 \u00een bra\u021be \u0219i picioare m\u0103 tr\u0103geau \u00een jos, a\u0219 fi vrut s\u0103 renun\u021b la planul doctorului de a face numai c\u00e2\u021biva pa\u0219i.
\n-Hai, nu te da b\u0103tut\u0103! E\u0219ti bine?
\n-Da. Sunt un pic ame\u021bit\u0103.
\n-E firesc av\u00e2nd \u00een vedere situa\u021bia ta! zise Ali molcom.
\n-A\u0219 putea merge la baie? \u00eel \u00eentrerupsei…
\n-Nu e cam mult pentru tine? Nu a\u0219 vrea s\u0103 ne for\u021b\u0103m norocul…
\nD\u0103dui din cap c\u0103 nu \u00eemi e greu, o s\u0103 reu\u0219esc s\u0103 stau pe picioarele mele… trebuie…
\nM\u0103 sprijineam de bra\u021bul lui care \u00eemi \u00eenconjura cu fermitate coastele. Era \u00eenalt \u0219i usc\u0103\u021biv, cu ochi negri aprin\u0219i dup\u0103 lentilele ochelarilor – puterea lui st\u0103tea \u00een tot ce f\u0103cea sau spunea. C\u00e2\u021biva pa\u0219i. Nu era r\u0103u deloc. Baia se afla l\u00e2ng\u0103 dormitor. Nu aveam o distan\u021b\u0103 prea mare de parcurs. Simpl\u0103, cu un du\u0219, o chiuvet\u0103 mic\u0103 masculin\u0103, un dul\u0103pior maroniu, baia sclipea de cur\u0103\u021benie.
\n-Te descurci? Te pot ajuta, dac\u0103 ai nevoie…
\n-Nu, e bine s\u0103 fiu singur\u0103…
\nAli p\u0103r\u0103si baia, dar a\u0219tepta cuminte rezemat de u\u0219\u0103, \u00een hol, gata s\u0103 intervin\u0103 la orice semnal. Era cu urechile ciulite \u2013 \u00eei pl\u0103cea lui aceast\u0103 expresie, nu mai \u0219tia de unde o \u00eenv\u0103\u021base… Dora rezistase cu stoicism s\u0103 \u00ee\u0219i fac\u0103 o minim\u0103 toalet\u0103 \u2013 se sp\u0103l\u0103 pe m\u00e2ini, apoi pe fa\u021b\u0103. Prosopul mirosea curat, totul \u00een jurul ei p\u0103rea dezinfectat. Era reconfortant. Se uit\u0103 cu insisten\u021b\u0103 \u00een oglinda de deasupra chiuvetei \u2013 fire de p\u0103r albe rebele \u00eei \u00eencadrau figura obosit\u0103, \u00eemb\u0103tr\u00e2nit\u0103, schimonosit\u0103… nu mai era t\u00e2n\u0103r\u0103, nu mai era nici frumoas\u0103… Parc\u0103 nu era al ei acel chip \u00eencerc\u0103nat, palid. P\u0103rea o str\u0103in\u0103 ie\u0219it\u0103 din trupul ei \u00eempu\u021binat. Ce se \u00eent\u00e2mplase cu adev\u0103rat?
\nEra \u00eembr\u0103cat\u0103 straniu \u2013 cu un tricou negru \u0219i pantaloni gri de pijama. Cred c\u0103 \u00eei apar\u021bin lui Ali, comenta Dora \u00een g\u00e2nd. \u00ce\u0219i trecu m\u00e2na prin p\u0103r, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-l aranjeze. Predominau buclele castanii, dar c\u00e2teva fire albe se strecurau \u00een fa\u021b\u0103 s\u0103 fie luate \u00een seam\u0103. Aproape c\u0103 putea jura c\u0103 e altcineva \u00een oglind\u0103. Inima b\u0103tea \u00een piept. O recuno\u0219tea. Era aceea\u0219i. Cioc\u0103nea ca \u0219i p\u00e2n\u0103 acum.
\nAli insist\u0103 de pe partea cealalt\u0103 a u\u0219ii:
\n-Dora, pot s\u0103 intru?
\nDora deschise \u00eencet \u0219i se \u00eendrept\u0103 spre el cu pa\u0219i \u0219ov\u0103ielnici. Dou\u0103 bra\u021be o cuprinser\u0103 dincolo de prag. Ar fi le\u0219inat, cu siguran\u021b\u0103…
\n-A\u0219a. Gata! O s\u0103 te duc \u00eenapoi \u00een pat! Erau dou\u0103 trupuri lipite unul de altul. Era ciudat s\u0103 fie luat\u0103 pe sus de un b\u0103rbat str\u0103in. P\u0103reau \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a\u021bi \u2013 ca un grup statuar. Pluteau…
\n– O s\u0103 stai singur\u0103 c\u00e2teva ore. Dar e\u0219ti \u00een siguran\u021b\u0103 aici – eu plec la spital. Azi am un program scurt. Voi reveni acas\u0103 dup\u0103 ora pr\u00e2nzului. \u00ce\u021bi las un telefon. E mai vechi, dar e u\u0219or de folosit. \u00ce\u021bi scriu num\u0103rul meu \u0219i m\u0103 po\u021bi suna dac\u0103 e ceva urgent. \u00cel puse l\u00e2ng\u0103 ea pe pat. Avea butoane \u2013 era un model ce \u00ee\u0219i dep\u0103\u0219ise de mult epoca. Oricum, nu conta prea mult, pe ea nu o interesase niciodat\u0103 tehnologia. Era suficient pentru moment.
\n-Este ora 7 diminea\u021ba. \u021ai-am preg\u0103tit ni\u0219te vitamine. Renun\u021b\u0103m la perfuzii. E timpul s\u0103 fii independent\u0103. \u00centr-un pahar sf\u00e2r\u00e2ia ceva, o tablet\u0103 efervescent\u0103. Ai aici ni\u0219te vitamine. Bea tot con\u021binutul. O s\u0103 iei \u0219i pastilele acestea. O s\u0103 te revigoreze un pic. Nu te deranjeaz\u0103 dac\u0103 r\u0103m\u00e2i singur\u0103 \u00een cas\u0103, nu?
\n-Nu, nu e nicio problem\u0103, silabisi Dora printre \u00eenghi\u021biturile mici. B\u0103u tot ce era \u00een pahar. De\u0219i era somnolent\u0103, \u00eei sim\u021bea puternicul parfum de mosc \u0219i ochii care o fixau arz\u00e2nd.
\n-Ne revedem cur\u00e2nd! complet\u0103 Ali cu un gest protector de a da la o parte o \u0219uvi\u021b\u0103 rebel\u0103 din p\u0103rul ei.
\n-Nu fug! Nu am cum, rosti Dora cu emo\u021bie \u00een glas.
\nAli \u00eentoarse cheia \u00een u\u0219\u0103. Se auzir\u0103 pa\u0219i repezi dincolo de apartament. Dora sim\u021bea c\u0103 somnul pune iar st\u0103p\u00e2nire pe ea.<\/p>\n


\nNicolae NISTOR<\/strong>
\n\"\"

CONVERSA\u021aIE DINCOLO DE TIMP<\/strong><\/p>\n

am b\u0103gat \u00een c\u0103ciul\u0103
\nc\u00e2teva c\u0103r\u021bi de poezie
\nam scuturat c\u0103ciula
\nam tras norocul
\npe care scria un nume de strad\u0103
\npoetul plecase de mult
\ncasa p\u0103r\u0103sit\u0103 \u0219i p\u0103zit\u0103 de vecin\u0103
\nam cerut s\u0103 vorbesc cu Poetul
\nprin biblioteca lui plin\u0103 de praf
\nam ridicat receptorul \u00eemb\u0103tr\u00e2nit
\nal telefonului
\no voce r\u0103gu\u0219it a r\u0103spuns
\n-Cam t\u00e2rziu amice
\np\u00e2n\u0103 ne vedem
\n\u0219terge praful de pe c\u0103r\u021bi
\n\u0219i vorbe\u0219te cu ele
\ndeseori vizitez casa poetului
\npe strada unde s-au schimbat
\nl\u0103mpile de iluminat
\n\u0219i telefonul este neschimbat<\/p>\n


\nSIMBIOTUL PERMANENT<\/strong><\/p>\n

b\u0103 tu nici nu \u0219tii ce ai scris
\ncum s\u0103 fi poet
\navocatul a descoperit lucruri ascunse
\n\u0219i te faci c\u0103 nu le \u0219tii
\napoi traduc\u0103torul interpreteaz\u0103 ca la drept
\nnu \u0219tie spe\u021ba nu \u0219tie s\u0103 pledeze
\nce vor spune zeii pe care \u00eei fentezi
\ndomnule eu am scris altceva
\nIar dumneavoastr\u0103 a\u021bi devenit pictor abstract
\neu am vrut s\u0103 scriu despre mine
\nce vin\u0103 am eu c\u0103 povestea seam\u0103n\u0103 cu tine cu noi cu voi
\njuri pe pielea \u0219i s\u00e2ngele t\u0103u mincinos juri
\npromi\u021bi c\u0103 din poezia asta nu tragi nici un folos
\np\u0103i cum s\u0103 o recuperez ea se comport\u0103 mefient
\nse ascunde \u00een mine sigur nu ne va tr\u0103da
\neste un simbiot permanent<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Adrian George ITOAF\u0102 Amprenta C\u0103l\u0103torim cu pa\u0219i grei spre gura apei, desp\u0103r\u021bi\u021bi de podul fisurat, unde o salcie cre\u0219te din<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":17213,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17747"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=17747"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17747\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17748,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17747\/revisions\/17748"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/17213"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=17747"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=17747"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=17747"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}