{"id":17662,"date":"2022-03-30T23:58:31","date_gmt":"2022-03-30T20:58:31","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17662"},"modified":"2022-03-31T00:02:47","modified_gmt":"2022-03-30T21:02:47","slug":"spatii-culturale-nr-40-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17662","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 40 (10)"},"content":{"rendered":"

C\u0103r\u0163i prezentate de:<\/strong><\/em><\/p>\n

Petre ISACHI<\/strong>
\n\"\"

Destinul c\u0103l\u0103re\u0163ului<\/strong>
\n(fragment din vol. \u00een lucru: Improbabila filosofie a scriiturii saviniene)<\/em><\/p>\n

\t\u00cen literatur\u0103, filosofie, arte etc. \u201epericolul metafizic\u201d este etern imprevizibil \u015fi determin\u0103 \u00een mod direct condi\u0163ia artistului\/ poetului. De ce? Pentru c\u0103 orice \u201eoper\u0103\u201d (literar\u0103, filosofic\u0103, teologic\u0103, politic\u0103, sociologic\u0103 etc.) emite, con\u015ftient sau incon\u015ftient, opinii\/ idei (de)favorabile Textului ori Autorului \u015fi implicit Puterii (religioase, politice, economice, financiare etc.). Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, filosoful Platon \u00een \u201eRepublica\u201d propunea m\u0103suri tiranice menite s\u0103 apere Cetatea de asediul permanent al Poeziei. Epurarea operelor \u015fi excluderea poe\u0163ilor din Cetate are cu siguran\u0163\u0103, o justificare imperativ\u0103, care este aplicat\u0103 \u00een \u201esecret\u201d, \u00een toat\u0103 istoria lumii de la origini p\u00e2n\u0103 \u00een prezent, de c\u0103tre to\u0163i \u00eemp\u0103ra\u0163ii. \u00cen mod paradoxal, argumentele de ordin moral (poezia \u2013 ca stare spirit \u2013 perverte\u015fte sufletele, fiindc\u0103 satisface partea afectiv-ira\u0163ional\u0103 din om) \u015fi gnoseologic (poezia este o existen\u0163\u0103 de ordinul trei, deci o imita\u0163ie a imita\u0163iei, care nu aduce nici un spor cognitiv receptorului) reiterate ostentativ de urma\u015fii celebrului filosof, nu pot fi contrazise \u00een esen\u0163a lor \u015fi nu sunt singurele de acest fel, din istoria culturii \u015fi artelor europene. S\u0103 nu uit\u0103m, tot grecii au poten\u0163at ambiguitatea recept\u0103rii Artelor, tocmai pentru c\u0103 ele prin dubla lor natur\u0103 constituie, \u00een acela\u015fi timp, \u015fi substan\u0163a educa\u0163iei. Un alt g\u00e2nditor, un antecesor la fel de ferm \u015fi la fel de celebru ca \u015fi Platon, Heraclit din Efes, care, dup\u0103 Diogene Laertios, ar fi declarat radicaliz\u00e2nd conflictul, c\u0103 \u201eHomer ar merita s\u0103 fie gonit din concursuri \u015fi b\u0103tut cu nuiele\u201d, iar nu un oarecare, ci chiar Aristotel, discipolul lui Platon, era convins c\u0103 a \u015fi descoperit motivul \u2013 desigur, pur metafizic \u2013 ce l-a determinat pe \u201eObscurul din Efes\u201d (cite\u015fte Heraclit) s\u0103 sus\u0163in\u0103 pedepsirea exemplar\u0103 a \u201eMarelui Orb\u201d (cite\u015fte Homer). Motivul, un anume vers din C\u00e2ntul XVIII al Iliadei reitereaz\u0103 ostentativ, sus\u0163in\u00e2nd pentru eternitate, un \u201epericol metafizic\u201d, aparent inofensiv, descoperit de celebrul Stagirit, desigur, inadmisibil pentru un dialectician ca Heraclit. Redau \u00eentocmai \u201epericolul\u201d, de\u015fi pare incredibil pentru omul contemporan: \u201ePiar\u0103 \u00eentre oameni \u015fi zei, dihonia \u015fi \u00eenvr\u0103jbirea!\u201d. \u00centr-o viziune contaminat\u0103, probabil, de un Dumnezeu ascuns, ce nu crease \u00eenc\u0103 Iadul, Marele Orb g\u00e2ndea dispari\u0163ia oric\u0103rui tip de conflict, tip de r\u0103zboi, de opozi\u0163ie\u2026, o lume utopic\u0103, \u00een care condi\u0163ia dat\u0103 se identific\u0103 permanent cu condi\u0163ia dorit\u0103. Aceast\u0103 idee era pentru Heraclit, iluzia absolut\u0103! Pacea universal\u0103 visat\u0103 de autorul Odiseei, fie ea \u00eentre oameni \u015fi oameni sau \u00eentre zei \u015fi oameni, implic\u0103 automata stagnare \u015fi, prin urmare, pieirea lumii! F\u0103r\u0103 opozi\u0163ie, Lumea nu poate fi guvernat\u0103, sus\u0163ine \u201eObscurul din Efes\u201d! Nu poate exista! Ideea nu a disp\u0103rut din moment ce Metafizicul, personajul principal din romanul Ostaticul Umbrariei de Ion Fercu (\u2026 \u015fi totu\u015fi exist\u0103 o \u201e\u015fcoal\u0103 de literatur\u0103\u201d la Buhu\u015fi!) propunea o reform\u0103 a Raiului, Iadului, Terrei, cam \u00een spiritul lui Homer.
\n\tAv\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 antitezele fac lumea, mi se pare firesc \u015fi strict necesar ca Heraclit \u015fi Platon s\u0103 refuze f\u0103\u0163i\u015f \u201ecea mai \u00eenalt\u0103 expresie a absolutului\u201d (cite\u015fte Poezia) \u015fi s\u0103 vad\u0103 \u00een ea un periculos mijloc de persuasiune ce surp\u0103 perpetuu temeiurile metafizice, cognitive \u015fi etice ale existen\u0163ei. \u00cen antitez\u0103, Homer \u015fi Hesiod v\u0103d \u00een arte \u2013 m\u0103 repet \u2013 \u00eens\u0103\u015fi esen\u0163a educa\u0163iei \u015fi a cunoa\u015fterii. Care ar putea fi mesajul acestui incipit filosofic asupra condi\u0163iei scriitorului? El a fost evitat \u015fi nu a fost explicat direct nici de platonicieni, nici de heraclitieni, nici de filosofii moderni \u015fi postmoderni, pentru c\u0103, \u00een realitate, poe\u0163ii, arti\u015ftii, filosofii sunt primii care se expulzeaz\u0103 reciproc dintre zidurile imposibilei cet\u0103\u0163i visate de Platon. S\u0103 nu uit\u0103m destinul lui Socrate! Homer \u201ea expulzat\u201d din catedrala cet\u0103\u0163ii literaturii, pe to\u0163i scriitorii de p\u00e2n\u0103 la el. La fel au procedat Goethe, Cioran, Eminescu, Dostoievski, Kafka, Mircea Eliade, Blaga etc., de\u015fi ei coexist\u0103 pentru cititorul ideal, conecta\u0163i \u00eentr-o ordine simultan\u0103, \u00eenscri\u015fi, \u00eentr-o \u201ecarte de nisip\u201d condamnat\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 de-a pururi neterminat\u0103. \u00centr-o asemenea \u201eCarte\u201d, l-am descoperit pe Viorel Savin, care pune, asemenea lui Heraclit, \u201ecel m\u00e2ncat de c\u00e2ini\u201d (dup\u0103 Diogenes Laertios), r\u0103zboiul contrariilor la temelia ultim\u0103 a existen\u0163ei \u015fi, desigur, a crea\u0163iei. A\u015fa-mi explic voluptatea \u015fi perseveren\u0163a sisific\u0103 de a-\u015fi reduce la t\u0103cere du\u015fmanii l\u0103untrici, de \u201ea scrie cu propriul lui s\u00e2nge\u201d (am folosit expresia lui Nietzsche), de a trebui s\u0103 cucereasc\u0103 totul prin travaliul propriu, parc\u0103 \u00een contrasens cu ceilal\u0163i confra\u0163i mai noroco\u015fi, ajuta\u0163i altfel, de muze, de soart\u0103, de con\u015ftiin\u0163a artistic\u0103. Modul savinian de a fi ca scriitor \u00eemi sugereaz\u0103 similitudinea cu solitudinea \u015fi destinul c\u0103l\u0103re\u0163ului urm\u0103rit de zmei, vr\u0103jitoare, du\u015fmani, spirite malefice etc. din pove\u015ftile \u015fi basmele autohtone, europene, sud-americane. Ca s\u0103 scape de ei, el, c\u0103l\u0103re\u0163ul, las\u0103 \u00een urma sa diferite obiecte, care, r\u00e2nd pe r\u00e2nd, se schimb\u0103 \u00een fluvii, m\u0103ri, p\u0103duri sau palate somptuoase etc., cite\u015fte: tot at\u00e2tea obstacole, ispite, iluzii etc. care s\u0103-i determine pe urm\u0103ritori, eternii \u201edu\u015fmani\u201d, s\u0103-\u015fi abandoneze \u201eprada\u201d.
\n\tAcela\u015fi lucru \u00eel face \u015fi scriitorul (auto)exilat \u00een Luncanii Bac\u0103ului (V. Hugo visa ca Parisul s\u0103 \u00eemprumute \u00een timp, numele s\u0103u! La fel pare s\u0103 viseze \u015fi V. S., care cucere\u015fte zilnic spa\u0163iul spiritual al Luncanilor, sco\u0163\u00e2ndu-l din anonimat \u015fi conferindu-i identitate. La Bac\u0103u s-a lovit de Alecsandri \u015fi Bacovia\u2026 Dar oare numai de ei?). Ca s\u0103 se elibereze de obsesiile sale estetice, filosofice, teologice, politice etc., el ia o atitudine creatoare heraclitian\u0103, activ\u0103, (pseudo)negativist\u0103, se situeaz\u0103, asemenea lui Eugen Ionescu din celebrul eseu \u201eNu\u201d, \u201e\u00een r\u0103zboi cu toat\u0103 lumea\u201d, pentru a-\u015fi putea \u201ena\u015fte\u201d operele. Cele peste patruzeci de volume ale sale sunt \u00een esen\u0163\u0103 (ca la orice artist!), tot at\u00e2tea sublime (dez)iluzii destinate s\u0103-\u015fi anihileze \u201edu\u015fmanii\u201d interiori \u015fi exteriori. Iat\u0103 un (auto)portret din vol. Exiled in a scream care tr\u0103deaz\u0103 refuzul poetului, care se \u015ftie cel mai util om al cet\u0103\u0163ii, de a hamletiza \u201ela vedere\u201d cu Lumea:
\n\u201eportretul acesta\/ de voi zilnic \u00eeng\u0103lat
\ncu noroi
\nnu este al meu.<\/p>\n

dac\u0103 nu v-ar \u00eenfrico\u015fa altruismul
\nmi-a\u0163i putea desena chipul
\ncu degete curate!<\/p>\n

\u015fti\u0163i bine c\u0103 v\u0103 sunt contemporan
\nutil
\nde\u015fi greu de manipulat.<\/p>\n

dac\u0103 nu v-ar \u00eenfrico\u015fa
\naltruismul mi-a\u0163i putea desena
\nchipul\/ cu degete curate!<\/p>\n

m\u0103 taxa\u0163i de ciudat
\nfiindc\u0103 refuz s\u0103 hamletizez printre voi
\ncu instruc\u0163iunile de folosire\/ la vedere<\/p>\n

mi-a\u0163i putea desena chipul
\ncu degete curate dac\u0103 nu v-ar \u00eenfrico\u015fa
\nat\u00e2t de mult altruismul.<\/p>\n

c\u00e2t de convenabil
\nam putea supravie\u0163ui
\n\u00eempreun\u0103\u2026!\u201d
\n(Portretul)<\/p>\n

\tDesigur, ca \u015fi \u00een basme\/ pove\u015fti, autorul tragediei Poarta are soarta c\u0103l\u0103re\u0163ului: oric\u00e2t de str\u0103lucitoare ar fi palatele \u015fi oric\u00e2t de insurmontabile obstacolele create, du\u015fmanii l\u0103untrici, dar \u015fi cei de l\u00e2ng\u0103 el reapar \u00een progresie geometric\u0103 \u015fi-l urm\u0103resc la infinit, \u00eenc\u00e2t c\u0103r\u0163ile scrise (\u015fi de care este (de)scris, rescris) sunt o epifanie a infinitului \u00eentr-un obiect finit. Paradoxal: obiectul finit este Opera deschis\u0103 ce-\u015fi asigur\u0103 longevitatea nu prin ceea ce vrea s\u0103 comunice autorul, ci prin ceea ce recepteaz\u0103 \u015fi \u00een\u0163elege cititorul. Scriitorul \u00eemboln\u0103vit de scris, probabil, \u00een frumosul ora\u015f Sl\u0103nic-Moldova, pare fascinant de strania coinciden\u0163ia oppositorum (spiritul atot\u015ftiutor \u015fi cel total ignorant coexist\u0103 deopotriv\u0103 \u00een sine; la fel, cunoa\u015fterea absolut\u0103 \u015fi absoluta ignoran\u0163\u0103, \u00een\u0163elepciunea \u015fi prostia etc.), \u00eenc\u00e2t Eul auctorial \u00ee\u015fi asum\u0103 ambigua natur\u0103 de mediator subiectiv \u00eentre aceste ve\u015fnice \u015fi seduc\u0103toare extreme. \u00centotdeauna este situat arghezian \u201e\u00centre dou\u0103 nop\u0163i\u201d, pe care \u00eencearc\u0103 s\u0103 le reuneasc\u0103 \u201ecu sine \u00eensu\u015fi\u201d, \u00eenc\u00e2t, cu o sintagm\u0103 pascalian\u0103, el, Viorel Savin, devine \u201eun mijloc \u00eentre nimic \u015fi tot\u201d. Un Eu dostoievskian \u00eei tr\u0103deaz\u0103 fiin\u0163a daimonic\u0103 \u015fi convingerea c\u0103 \u00een literatur\u0103 numai \u201edrumul\u201d conteaz\u0103. Situarea \u201e\u00eentre dou\u0103 nop\u0163i\u201d devine o fatalitate pentru scriitorul aflat \u201e\u00een r\u0103zboi cu toat\u0103 lumea\u201d. Arghezi ne ofer\u0103, \u00een acest sens, cea mai bun\u0103 transfigurare a unui asemenea tip de scriitor, \u00een care deslu\u015fim portretul interior \u00een palimpsest, pe care \u015fi-l configureaz\u0103 prin scriitur\u0103, \u00eentr-un desen postmodernist, Savin: \u201eMi-am \u00eempl\u00e2ntat lopata t\u0103ioas\u0103 \u00een odaie.\/ Afar\u0103 b\u0103tea v\u00e2ntul. Afar\u0103 era ploaie.\/\/ \u015ei mi-am s\u0103pat odaia departe sub p\u0103m\u00e2nt.\/ Afar\u0103 b\u0103tea ploaia. Afar\u0103 era v\u00e2nt.\/\/ Am aruncat p\u0103m\u00e2ntul din groap\u0103, pe fereastr\u0103.\/ P\u0103m\u00e2ntul era negru: perdeaua lui, albastr\u0103.\/\/ S-a ridicat la geamuri, p\u0103m\u00e2ntul p\u00e2n\u0103 sus.\/ C\u00e2t lumea-i era piscul, \u015fi-n pisc pl\u00e2ngea Isus.\/\/ S\u0103p\u00e2nd s-a rupt lopata. Cel ce-o \u015ftirbise, Iat\u0103-l,\/ Cu moa\u015ftele-i de piatr\u0103, fusese \u00eensu\u015fi Tat\u0103l.\/\/ Si m-am \u00eentors prin timpuri, pe unde-am scobor\u00e2t,\/ \u015ei \u00een odaia goal\u0103 din nou mi-a fost ur\u00e2t.\/\/ \u015ei am voit atunci s\u0103 sui \u015fi-n pisc s\u0103 fiu.\/ O stea era pe ceruri. \u00cen cer era t\u00e2rziu.\u201d Borgesian vorbind, doar \u201edrumul exist\u0103\u201d, doar el configureaz\u0103 unic \u015fi inimitabil, urmele \u015fi umbrele operei, de\u015fi \u00een\/ pe cer este \u00eentotdeauna \u201et\u00e2rziu\u201d. \u00cen vol. \u201e\u00censemn\u0103ri din subteran\u0103\u201d, Dostoievki sintetizeaz\u0103 aceea\u015fi problematic\u0103 filosofic\u0103 \u00een dou\u0103 fraze laconice: \u201eprimordial nu-i locul unde duce drumul, ci primordial e ca drumul s\u0103 duc\u0103\u201d. Altfel spus: certitudinea c\u0103utat\u0103 r\u0103m\u00e2ne de-a pururi incert\u0103, singura certitudine accesibil\u0103 spiritului este chiar incertitudinea c\u0103ut\u0103rii. Pe orice \u201edrum\u201d ajungi undeva! Cu condi\u0163ia s\u0103 mergi c\u00e2t trebuie!? Dar oare po\u0163i merge c\u00e2t trebuie, pe \u201edrumul\u201d ales, dac\u0103 \u015fi cuget\u0103tori de tipul lui Heraclit \u015fi Platon resping din convingere filosofic\u0103, efectul benefic al Poeziei, v\u0103z\u00e2nd \u00een ea un subtil\/ diabolic mijloc de persuasiune ce surp\u0103 temeiurile etice, cognitive \u015fi metafizice ale existen\u0163ei? Astfel, istoria european\u0103 a Literelor reconfirm\u0103 consecvent, expulzarea poe\u0163ilor dintre zidurile visatei cet\u0103\u0163i ideale! \u00cen\u0163elept r\u0103m\u00e2ne (auto)exilul. Pe acesta-l alege autorul piesei de debut, sc\u0103pat\u0103 ca prin minune de cenzura comunist\u0103, Ovidiu la Tomis (Bucuria de a fi \u00eendurerat la Tomis) <\/p>\n

\t\tRiscul clasific\u0103rii<\/strong><\/p>\n

\t Specific spiritului procesului creator este c\u0103 prin el, scriitorul se recreeaz\u0103 pe sine \u00eensu\u015fi. Cel ce face se face. Prin eforturi sisifice permanente Eul auctorial pune continuu ordine \u00een haosul l\u0103untric, configur\u00e2ndu-\u015fi unicitatea \u015fi devenirea identit\u0103\u0163ii artistice. Dac\u0103 avem \u00een vedere diferen\u0163a de grad al efortului intelectual depus \u00een crearea unui Text, distingem \u00eempreun\u0103 cu esteticianul Liviu Rusu (v. Eseu despre crea\u0163ia artistic\u0103. Contribu\u0163ie la o estetic\u0103 dinamic\u0103. Studiu introductiv: Marian Papahagi, Editura \u015etiin\u0163ific\u0103 \u015fi Enciclopedic\u0103 Bucure\u015fti, 1989) trei tipuri de viziuni asupra lumii. O anumit\u0103 viziune asupra lumii, variabil\u0103 dup\u0103 efortul creator depus, \u00ee\u015fi g\u0103se\u015fte expresia \u00een orice Oper\u0103 \u015fi-l caracterizeaz\u0103 pe scriitor \u00een integralitate, mai ales \u00een toate aspira\u0163iile \u015fi e\u015fecurile sale. Nea\u015fteptat, \u00een Opera savinian\u0103 am reg\u0103sit aproape toate tr\u0103s\u0103turile generale identificate de Liviu Rusu, \u00een cele trei tipuri, care, se \u00een\u0163elege, nu sunt formal imuabile \u015fi se contamineaz\u0103 reciproc \u00een permanen\u0163\u0103. Sufletul \u00eensu\u015fi al scriituri saviniene \u015fi originalitatea ei sunt conferite de interferen\u0163a celor trei tipuri: 1. Tipul simpatetic ilustrat \u00een istoria artelor, prin Lamartine, Rafael \u015fi Mozart; 2. Tipul demoniac echilibrat (prin Goethe, Leonardo da Vinci \u015fi Bach; 3. Tipul demoniac expansiv (prin Baudelaire, Rodin \u015fi Beethoven). Tipologia propus\u0103 de Liviu Rusu ni se pare important\u0103 at\u00e2t pentru contamin\u0103rile pe care le asimileaz\u0103 scriitorul V.S., care \u2013 se \u015ftie \u2013 profeseaz\u0103 o independen\u0163\u0103 rebel\u0103 \u00een g\u00e2ndire \u015fi comportament, o etic\u0103 \u015fi o estetic\u0103 de continuitate – discontinuitate, de experiment postmodernist \u015fi transmodernist, \u00een care, \u00een mod fatal, tipul simpatetic coexist\u0103 cu tipul demoniac echilibrat \u015fi cu cel demoniac expansiv. Repet, la baza acestor tipuri st\u0103 un grad de efort poetic, filosofic, cognitiv etc., greu comensurabil, necesar atitudinii creatoare ce p\u0103streaz\u0103 iluzia cuantific\u0103rii realului \u015fi dovede\u015fte c\u0103 starea de echilibru nu este practic realizabil\u0103.
\n\tR\u0103zboiul autorului romanului Impostorul cu sine \u015fi cu lumea revel\u0103 \u201efa\u0163etele\u201d personalit\u0103\u0163ii \u00een interac\u0163iunea lor, oferind celor interesa\u0163i de procesul de crea\u0163ie specific scriitorului secolului XXI, modelul sintetic \u2013 integrativ al daimonului. Caracterele simpatetic \u015fi cel demoniac ( echilibrat sau expansiv) sunt topite \u00een personalitatea integral\u0103 a creatorului, tr\u0103d\u00e2ndu-i comportamentul manifestat mai ales dup\u0103 gradul de efort estetic, filosofic, gnoseologic etc. necesar unui anumit tip de literatur\u0103 (fars\u0103, comedie, tragedie, nuvel\u0103, roman, tragi-comedie, eseu, simplu articol, toate, \u00een fond, \u201eacorduri pentru urechi surde\u201d). Rela\u0163ia dintre personalitatea real\u0103 (a\u015fa cum este ea \u00een \u201erealitate\u201d), personalitatea autoevaluat\u0103 (imaginea pe care V. S. o are despre sine), personalitatea ideal\u0103 (cea imaginat\u0103, dorit\u0103, cea pe care scriitorul aspir\u0103 s\u0103 \u015fi-o formeze), personalitatea perceput\u0103 (imaginea scriitorului Savin despre al\u0163ii), personalitatea proiectat\u0103 (ce crede Viorel S. c\u0103 g\u00e2ndesc ceilal\u0163i despre el) \u015fi personalitatea manifestat\u0103 (cea exteriorizat\u0103, obiectivat\u0103 \u00een comportament) alc\u0103tuiesc o configura\u0163ie unic\u0103, ce se revel\u0103 at\u00e2t \u00een demersul analitic, c\u00e2t \u015fi \u00een cel sintetic al scriiturii saviniene.
\n\tTipul simpatetic (Lamartin \u2013 Rafael \u2013 Mozart) mi se pare cel mai pu\u0163in vizibil \u00een personalitatea scriitorului n\u0103scut \u00een zodia berbecului: este tenace, uneori dur \u015fi lipsit de scrupule \u2013 atunci c\u00e2nd este tr\u0103dat \u2013 exuberant, curajos, cu mare priz\u0103 la mase, manifest\u0103 perseveren\u0163\u0103 sisific\u0103, este bun orator \u015fi organizator, fire autoritar\u0103, tiranic\u0103, iube\u015fte \u015fi prefer\u0103 disciplina riguroas\u0103, condi\u0163ie sine qua non a reu\u015fitelor sale, este dinamic, are t\u0103rie de caracter de invidiat, este stimulat de obstacole \u015fi \u201edu\u015fmani\u201d, \u00eel g\u0103se\u015fti permanent ocupat cu un proiect, este orgolios \u015fi sarcastic, nu accept\u0103 compromisurile de nici un fel, pare plin de sine, chiar \u00eeng\u00e2mfat c\u00e2teodat\u0103, \u00eei plac femeile frumoase, inteligente \u015fi \u00een\u0163eleg\u0103toare (femeile sunt subiectul tuturor sufletelor masculine profunde), \u00eei place rolul de regizor\/ de lider, iube\u015fte c\u0103r\u0163ile bune, joac\u0103 foarte bine rolul de subaltern, c\u00e2nd face eforturi vizibile s\u0103 fie armonios \u015fi conciliant, se poate conta pe el, dac\u0103 este convins c\u0103 ceea ce face merit\u0103 f\u0103cut, \u00een caz contrar \u00ee\u015fi depune repede demisia \u015fi ca s\u0103 vede\u0163i c\u0103 am dreptate c\u00e2nd sus\u0163in c\u0103 \u00een V.S. fiin\u0163eaz\u0103, totu\u015fi, \u015fi un caracter simpatetic, \u00een aceea\u015fi zodie (a berbecului) au fost n\u0103scu\u0163i Zola (nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, V. S. \u00eembr\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 \u015fi estetica naturalismului\/ zolismului), Octavian Goga (ca \u015fi autorul vol. Ne cheam\u0103 p\u0103m\u00e2ntul crede \u00een rom\u00e2nism \u015fi \u00eentr-o \u201estea de paz\u0103\u201d), Descartes (se \u00eent\u00e2lne\u015fte cu el \u00een dubito ergo cogito\u2026), Rafael (ca \u015fi acesta face sim\u0163it\u0103 \u00een arta compozi\u0163ional\u0103 o anumit\u0103 mi\u015fcare dramatic\u0103), Leonardo da Vinci (fiul de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor pare s\u0103 fi asimilat total principiul autorului Giocondei. \u00cel citez pentru a v\u0103 convinge: \u201eNu po\u0163i avea nici o autoritate, nici mai mic\u0103 nici mai mare dec\u00e2t cea pe care o exerci\u0163i asupra ta \u00eensu\u0163i\u2026 Obstacolele nu m\u0103 pot \u00eencovoia. Orice obstacol cedeaz\u0103 efortului. Cel ce \u00ee\u015fi fixeaz\u0103 drumul dup\u0103 o stea nu se schimb\u0103 c\u00e2tu\u015fi de pu\u0163in\u201d. Autorul celebrei piese B\u0103tr\u00e2na \u015fi ho\u0163ul are psihologia celui care \u015ftie c\u0103 \u201ese afl\u0103 la cap\u0103tul perfec\u0163iunii\u201d (Yan \u2013 Tzi), dar nu \u015ftie \u201ela care\u201d, \u00eenc\u00e2t singura solu\u0163ie r\u0103m\u00e2ne \u201edrumul\u201d fixat \u201edup\u0103 o stea\u201d, ce implic\u0103 situarea \u201e\u00eentre dou\u0103 nop\u0163i\u201d \u015fi perseveren\u0163a sisific\u0103.
\n\tCaracteristicile tipului simpatetic (dispozi\u0163ie pentru armonie \u015fi iubire, optimism, \u00eencredere oarb\u0103 \u00een fericire\/ bine, capacitate de d\u0103ruire, tip ce nu vrea s\u0103 se vad\u0103 \u015fi nu se poate concepe \u00eenvins de dificult\u0103\u0163ile ivite, crede, romantic, \u00een Dumnezeu, \u00een destin \u015fi fatalitate, iube\u015fte intensitatea m\u0103rii care na\u015fte \u015fi men\u0163ine sentimentul infinitului, dar \u015fi dezechilibreaz\u0103 armonia lumii interioare etc.) configureaz\u0103, \u00een general, o viziune luminoas\u0103, dominat\u0103 de armonie, simpatie, bun\u0103tate, frumuse\u0163e, de aspectele ideale ale existen\u0163ei. Idealitate aflat\u0103, \u00eens\u0103, \u00een antitez\u0103 fatal\u0103 cu tragismul existen\u0163ial. Spre deosebire de tipul simpatetic, demoniacul echilibrat \u00ee\u015fi cucere\u015fte lumea, lupt\u0103 permanent cu ea (vezi Goethe, Leonardo da Vinci, Bach). Din aceast\u0103 perspectiv\u0103, la baza Operei saviniene se afl\u0103 o pluralitate de conflicte ce \u00ee\u015fi afl\u0103 r\u0103d\u0103cinile \u00een profunde \u015fi insolubile conflicte suflete\u015fti. Rela\u0163ia cu cel\u0103lalt\/ cu lumea este \u00eentotdeauna conflictual\u0103. Nici nu ar putea fi altfel! Totu\u015fi iube\u015fte lumea (desigur \u015fi pe sine!) cu toat\u0103 ardoarea, fiindc\u0103 o cucere\u015fte el \u00eensu\u015fi. Cine-i cite\u015fte R\u0103spunsul la chestionarul lui Sasu sau Biobliografia va observa c\u0103 via\u0163a \u201eca o prad\u0103\u201d a scriitorului Viorel Savin este o succesiune de \u201ecuceriri\u201d ob\u0163inute pas cu pas: \u00eenving\u00e2ndu-\u015fi propriile conflicte, se pune de acord cu lumea, sim\u0163indu-se, crez\u00e2ndu-se st\u0103p\u00e2n pe ea. \u00centreg \u201edrumul\u201d s\u0103u este marcat de eforturi titanice (at\u00e2t \u00een comunism, c\u00e2t \u015fi \u00een postcomunism), pe care dramaturgul, romancierul, poetul, eseistul, jurnalistul, criticul de art\u0103 le sublimeaz\u0103 \u00een opere nonconformiste ca viziune. \u00cen fapt, urmeaz\u0103 sisific, principiul verificat \u00een istoria umanit\u0103\u0163ii: cine se \u00eenvinge pe sine \u00eenvinge lumea. Desigur, o frumoas\u0103 \u015fi constructiv\u0103 iluzie\u2026
\n\tDatorit\u0103 victoriilor treptate, dar ne\u00eencetate asupra conflictelor sale originare, Viorel Savin ajunge s\u0103 divinizeze ac\u0163iunea. Astfel, pl\u0103cerea ac\u0163iunii \u00een via\u0163a real\u0103 \u00eei modific\u0103 benefic comportamentul scriitoricesc \u015fi rela\u0163iile cu ceilal\u0163i. Acest fel de a fi m\u0103 determin\u0103 s\u0103 cred c\u0103 tipul demoniac echilibrat domin\u0103 modelul sintetic \u2013 integrativ al personalit\u0103\u0163ii sale, \u00eenc\u00e2t din acest punct de vedere, asem\u0103narea sa cu autorul capodoperei Faust este izbitoare. Ca \u015fi Goethe, la cei 75 de ani pe care-i va \u00eemplini \u00een anul de gra\u0163ie 2016, el poate sus\u0163ine: \u201eSunt prea b\u0103tr\u00e2n pentru a blama\/ Dar \u00eenc\u0103 destul de t\u00e2n\u0103r pentru a crea\u201d. Dac\u0103 simpateticul din el a\u015fteapt\u0103 fericirea\/ binele de la o lume ideal\u0103, demoniacul \u00ee\u015fi concepe via\u0163a (\u015fi implicit opera) printr-o ac\u0163iune sus\u0163inut\u0103 \u015fi printr-o continu\u0103 lupt\u0103 interioar\u0103, alimentat\u0103 din \u00eendoial\u0103 \u015fi dintr-o revolt\u0103 camusian\u0103. Nu m\u0103 pot ab\u0163ine s\u0103 nu-l citez din nou pe Goethe; \u201e\u00ce\u015fi merit\u0103 via\u0163a, libertatea \u2013 acela numai\/ Ce zilnic \u015fi le cucere\u015fte ne-ncetat\u201d. Din acest punct de vedere, autorul ce \u00eencheie romanul Impostorul cu \u00eentrebarea \u015fi promisiunea: \u201eCine urmeaz\u0103?… Vom reveni.\u201d se poate felicita \u015fi \u201ereveni\u201d asupra fenomenului imposturii\u2026, asupra tragi-comediei supunerii. \u201eBusturile\u201d sunt deja gata! De rev\u0103zut: Bustul (politic\u0103 \u015fi mahala). Ve\u0163i vedea efectele intui\u0163ionismului husserlian aparent invizibil\u2026
\n\tDoar prin ac\u0163iune, Viorel Savin se pune de acord cu lumea \u015fi ajunge s\u0103 se simt\u0103 st\u0103p\u00e2n pe sine. Pare dominat de \u015ftiin\u0163ele vie\u0163ii conforme doctrinei evolu\u0163ioniste. A\u015fa se explic\u0103 de ce crede c\u0103 armonia vie\u0163ii este distrus\u0103 de revolu\u0163ii, r\u0103zboaie, conflicte, de\u015fi f\u0103r\u0103 ele\u2026 etc. Ideile sale filosofice \u015fi estetice pot fi concentrate \u00een trei concepte: unitatea, echilibrul \u015fi polaritatea. \u00cen opera savinian\u0103, paradoxal, totul tinde spre unitate \u015fi echilibru, adic\u0103 spre armonie. Armonia spre care tinde scriitorul nu este un dat. Ea se realizeaz\u0103 prin efortul sisific depus pentru \u00eemp\u0103carea contrariilor\/ for\u0163elor polare, predestinat antagoniste. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, scriitorul b\u0103c\u0103uan \u201evede\u201d lumea a\u015fa \u201ecum este\u201d, cu multitudinea de conflicte ireconciliabile, ce \u00eendemn\u0103 la ac\u0163iune \u015fi la posibilit\u0103\u0163i multiple de conciliere a opozi\u0163iilor. Ac\u0163iunea a fost \u015fi este marele scop al vie\u0163ii, ac\u0163iunea v\u0103zut\u0103 ca o nebunie divin\u0103. Totu\u015fi Savin face, \u00een mod paradoxal, elogiul m\u0103surii, o valoare asimilat\u0103 de la greci care-i confirm\u0103, probabil, ideea din Ciuma lui Camus: \u201eOmul nu sf\u00e2r\u015fe\u015fte niciodat\u0103 cu r\u0103ul, cu violen\u0163a istoriei\u201d, cu sine, ad\u0103ug\u0103m noi.
\n\tUnele din Textele saviniene (v. Evanghelia eretic\u0103 etc.) tr\u0103deaz\u0103 demoniacul expansiv din personalitatea manifestat\u0103\/ real\u0103 a autorului. Tipul demoniac expansiv (v. Baudelaire, Rodin, Beethoven) nu reu\u015fe\u015fte s\u0103-\u015fi st\u0103p\u00e2neasc\u0103 demonul interior, fie din cauza intensit\u0103\u0163ii conflictelor, a revoltei, fie din absen\u0163a m\u0103surii sau expansivitatea voin\u0163ei poetice. Aflat \u00eentr-o revolt\u0103 excesiv\u0103 fa\u0163\u0103 de tot ce ar putea s\u0103-i anihileze dinamismul s\u0103u interior. Savin, acest \u201ecopil al revoltei\u201d, are de aceast\u0103 dat\u0103 viziunea artistului care, de\u015fi afirm\u0103 un efort enorm, este m\u00e2nat \u00een procesul crea\u0163iei \u015fi de fluxul obscur al lumii sale interioare. \u00cen asemenea momente, autorul vol. \u201ePictorul Nicu Enea\u201d (Via\u0163a alc\u0103tuit\u0103 din Scrisori, articole \u015fi poze), \u00een esen\u0163\u0103 o variant\u0103 subtil\u0103 a mitului lui Pygmalion \u015fi al Galateei, \u0163inte\u015fte nu doar acordul cu sine \u00eensu\u015fi, confirm\u00e2nd ideea c\u0103 \u201em\u0103sura nu este contrariul revoltei\u201d, dimpotriv\u0103 este cea care o ap\u0103r\u0103 \u015fi o recreeaz\u0103 de-a lungul istoriei.
\n\tNu e greu de observat c\u0103 voin\u0163a filosofico-poetic\u0103 de a nu admite nici \u00een via\u0163a social\u0103, nici \u00een activitatea scriitoriceasc\u0103, alt\u0103 autoritate dec\u00e2t pe sine \u00eensu\u015fi, poten\u0163eaz\u0103 pluralitatea conflictelor \u015fi a revoltelor saviniene, ce renasc \u00een scriitur\u0103 cu puteri re\u00eennoite. Opera sa este\/ pare a fi o Hydr\u0103 borgesian\u0103 ce se reconfigureaz\u0103 permanent. Poate de aceea nici teroarea destinului implacabil \u015fi nici viitoarea judecat\u0103 a istoriei (ne)drepte nu-l sperie. El se elibereaz\u0103 de revoltele interioare, de pluralitatea conflictelor, nu cucerind \u015fi st\u0103p\u00e2nind la propriu lumea real\u0103, ci substituindu-i propria sa lume fic\u0163ional\u0103. Fluctua\u0163iile estetice \u015fi filosofice ale Operei confirm\u0103 implicit c\u0103 fa\u0163etele personalit\u0103\u0163ii artistice nu sunt izolate, separate unele de altele, ci, c\u0103, dimpotriv\u0103, se \u00eentrep\u0103trund, se presupun reciproc, se intersecteaz\u0103 \u015fi se convertesc unele \u00een altele. Datorit\u0103 rela\u0163iilor de cooperare sau conflictuale dintre ele, de prelungire a unora \u00een altele sau de compensare a lor, ca \u015fi a celor de asociere sau de discrepan\u0163\u0103 \u015fi disjunc\u0163ie valoric\u0103, portretul interior al scriitorului V.S. cap\u0103t\u0103 o \u201e\u00eenf\u0103\u0163i\u015fare\u201d aparte \u00een care coexist\u0103 (Opera o confirm\u0103) principalele tipuri de personalit\u0103\u0163i ale artistului: tipul unitar \u015fi armonios dezvoltat, tipul instabil, tipul dedublat \u015fi tipul accentuat.
\n\tConceperea unitar\u0103, integral\u0103 a personalit\u0103\u0163ii presupune unitatea \u00een diversitate, concretizat\u0103 \u00een coexisten\u0163a fa\u0163etelor acesteia, a rela\u0163iilor \u015fi interdependen\u0163elor dintre ele. Aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 fa\u0163etele personalit\u0103\u0163ii (real\u0103, autoevaluat\u0103, ideal\u0103, perceput\u0103, proiectat\u0103, manifestat\u0103) nu pot fi concepute independent unele de altele sau desprinse de \u00eentreaga configura\u0163ie psihic\u0103 a scriitorului Savin, dar nici nu pot fi \u201etopite\u201d \u00eentr-o mas\u0103 omogen\u0103, amorf\u0103, f\u0103r\u0103 nici o diferen\u0163iere. Tocmai diferen\u0163ierea acord\u0103 portretului savinian un \u201espor\u201d de unicitate \u015fi un mister generat de convingerea nietzscheian\u0103 c\u0103 R\u0103ul garanteaz\u0103 existen\u0163a for\u0163ei. \u015ei \u00een acest caz, Savin pare s\u0103 nu-l fi \u00een\u0163eles pe autorul celebrului Dincolo de bine \u015fi de r\u0103u. Sus\u0163in aceasta, pentru c\u0103 autorul piesei \u015etefan dup\u0103-amiaza pare c\u0103 uit\u0103 de urmarea \u015fi efectele evalu\u0103rilor mo\u015ftenite. Se \u015ftie de la Nietzsche: \u201eCel ce a \u00een\u0163eles natura uman\u0103 \u015fi cum s-au produs valorile ei cele mai \u00eenalte se \u00eengroze\u015fte de oameni \u015fi fuge de orice fel de ac\u0163iune\u201d. V. S., dimpotriv\u0103, cultiv\u0103 mitul ac\u0163iunii, propun\u00e2ndu-\u015fi \u00eenainte de toate realizarea idealului personal conjugat cu cel al neamului\/ lumii.
\n\tTipul unitar \u015fi armonios dezvoltat se \u00eent\u00e2lne\u015fte foarte rar (dar se \u00eent\u00e2lne\u015fte!) \u00een personalitatea manifestat\u0103 a scriitorului. Dac\u0103 s-ar fi manifestat constant, i-ar fi permis s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een armonie cu sine \u015fi cu ceilal\u0163i (cu lumea). Aceast\u0103 absen\u0163\u0103 este un \u201enoroc\u201d pentru scriitorul de tip demoniac (c\u00e2nd echilibrat, c\u00e2nd expansiv) care-\u015fi construie\u015fte Textul stimulat de intensitatea conflictelor, mai cur\u00e2nd interioare dec\u00e2t exterioare. \u00cen curtea personalit\u0103\u0163ii reale locuie\u015fte tipul instabil despre care \u00een limbajul curent se spune: \u201enu \u015ftiu ce s\u0103 cred despre el, o dat\u0103 se comport\u0103 \u00eentr-un fel, alt\u0103 dat\u0103 \u00een cu totul alt fel\u201d. \u00cen oper\u0103, eul auctorial revel\u0103 la modul ideal m\u0103\u015ftile scriitorului, proteismul aparent inexplicabil. Viorel Savin este un scriitor prin excelen\u0163\u0103 proteic, ce se (re)inventeaz\u0103 cu fiecare nou volum. V\u0103 rog s\u0103 observa\u0163i! \u00cencerca\u0163i s\u0103-l identifica\u0163i \u00een oglinda celor peste 300 de personaje ale sale. \u00cel ve\u0163i g\u0103si \u00een toate \u015fi \u00een nici unul! Cameleonismul artistic al autorului concureaz\u0103 cu realitatea procustian\u0103 a Eului.
\n\t\u015ei totu\u015fi, pe V. S. nu-l po\u0163i reg\u0103si \u00een autenticitatea sa, nici \u00een tipul unitar, nici \u00een cel stabil, ci mai cur\u00e2nd \u00een tipul dedublat. Dramaturgul \u015fi romancierul mizeaz\u0103 tocmai pe eterna duplicitate, mascare \u015fi trucare \u00een care se complac oamenii, pe simulacru generalizat. Orice om este cel pu\u0163in un Ianus bifrons. Cu o art\u0103 de invidiat, scriitorul revel\u0103 autentic discrepan\u0163ele \u00eentre interior \u015fi exterior, latent \u015fi manifest, real \u015fi imaginar, esen\u0163\u0103 \u015fi aparen\u0163\u0103. Astfel, una poate s\u0103 fie imaginea de sine a scriitorului pe care acesta \u015fi-o atribuie \u00een mod efectiv, cu care se identific\u0103, \u00een care crede \u015fi este de acord \u015fi cu totul alta imaginea de sine pe care, dintr-un motiv sau altul, el o afi\u015feaz\u0103 \u00een afar\u0103, inclusiv prin personajele sale; una poate fi imaginea intim\u0103 despre cineva \u015fi cu totul alta cea f\u0103cut\u0103 cunoscut\u0103 acestuia sau celor din anturajul s\u0103u. \u00cen opinia noastr\u0103, dedubl\u0103rile \u015fi contamin\u0103rile dintre fa\u0163etele personalit\u0103\u0163ii dramaturgului V. S.: \u00eentre personalitatea real\u0103 \u015fi cea manifestat\u0103, \u00eentre grupul de imagini ale individului (imaginea de sine, de altul, de sine atribuit\u0103 lumii) \u015fi personalitatea manifestat\u0103 sunt revelate caragialian \u00een Teatru, unde permanenta duplicitate, mascare \u015fi trucare \u00een care se complac personajele saviniene, revel\u0103 ionescian complexitatea conflictelor, absurdul \u015fi ipocrizia unei Lumii \u00een care tr\u0103im coexisten\u0163a hurmuzian\u0103 a comicului \u015fi a tragicului etc.
\n\tCe se mai poate spune despre personalitatea unui scriitor care te \u201eoblig\u0103\u201d s\u0103-l recite\u015fti, adic\u0103 s\u0103 te situezi \u00eentr-un \u00eenceput continuu, \u201e\u00eentre dou\u0103 nop\u0163i\u201d, \u00eentre real \u015fi imaginar, \u00eentre trecut \u015fi viitor? Se mai poate comenta multe despre efectele benefice ale tipului \u201eaccentuat\u201d, caracterizat prin excrescen\u0163a, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, a uneia sau alteia dintre fa\u0163etele personalit\u0103\u0163ii artistice. Adic\u0103 exist\u0103 un Savin care-\u015fi subordoneaz\u0103 celelalte fa\u0163ete personalit\u0103\u0163ii reale, mai precis, crezului filosofico-estetic de a fi el \u00eensu\u015fi, departe de patul procustian al \u201edu\u015fmanilor\u201d, al propriului Eu, \u015fi al doctrinelor ce au \u00eenvins secolele. \u00cen alte cazuri, imaginea de sine hipertrofiat\u0103 hugolian absoarbe \u015fi subordoneaz\u0103 toate celelalte fa\u0163ete ale personalit\u0103\u0163ii. Autorul \u201eFuniei\u201d nu este o excep\u0163ie atunci c\u00e2nd \u00ee\u015fi atribuie \u00eensu\u015firi \u015fi calit\u0103\u0163i pe care nici al\u0163ii nu i le recunosc. Asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu exist\u0103 momente c\u00e2nd se neglijeaz\u0103 pe sine \u015fi se comport\u0103, estetic vorbind, a\u015fa cum crede el c\u0103 a\u015fteapt\u0103 ceilal\u0163i s\u0103 se comporte. \u00cen altfel de cazuri, orice scriitor intr\u0103 \u00eentr-o serie de scheme estetice rigide, stereotipe care-i accentueaz\u0103 \u015fi-i falsific\u0103 personalitatea. Se \u00een\u0163elege c\u0103 \u00een asemenea contexte te crezi (devii) ne\u00een\u0163eles, ignorat, persecutat, lezat, uitat etc. A\u015fa se explic\u0103 de ce, pentru a-\u015fi ap\u0103ra personalitatea ultragiat\u0103 \u015fi a tr\u0103i cel pu\u0163in \u00een armonie cu sine, revoltatul camusian \u015fi proteicul V. S. \u00ee\u015fi proiecteaz\u0103 comportamente estetice, filosofice, moderniste \u015fi postmoderniste, agresive, mitomane, transmoderniste etc.<\/p>\n

(Continuare \u00een nr. viitor) <\/em><\/p>\n


\n Victor CILINC\u0102<\/strong><\/p>\n

UN TECUCEAN LA PARIS<\/strong><\/p>\n

Scriitorul V. Ghica, tip\u0103rit de francezi<\/strong><\/p>\n

Scriitorul \u015fi profesorul tecucean Vasile Ghica a fost tip\u0103rit \u00een francez\u0103, \u00een traducerea g\u0103l\u0103\u0163eanului C. Frosin, chiar la o editur\u0103 din Fran\u0163a, Le Brontosaure: ,,Entre les griffes du rire\u201d (\u00cen ghearele r\u00e2sului\u201d) – o carte de aforisme, cu o prefa\u0163\u0103 semnat\u0103 de Jean-Paul Gavard-Perret \u015fi referin\u0163e critice de Paul van Melle, din Bruxelles, care spune c\u0103 aforismele tecuceanului sunt \u201edemne de un La Bruy\u00e8re sau un La Rochefoucauld\u201d, Nicholas Catanoy, din Germania, care m\u0103rturise\u015fte c\u0103 \u201epilulele de \u00een\u0163elepciune\u201d \u00een doze homeopatice ale lui Ghica \u201emi-au f\u0103cut deliciul\u201d, soprana Angela Gheorghiu, care g\u0103se\u015fte aici \u201eo sintez\u0103 de luciditate, gravitate \u015fi umor\u201d sau Basarab Nicolescu, membru de onoare al Academiei Rom\u00e2ne, care scrie c\u0103 aforismele conjude\u0163eanului nostru ne ofer\u0103 \u201e\u00een\u0163elepciunea cea de toate zilele.\u201d
\nTecuceanul este, de ceva vreme, pe cai mari: a smuls anul trecut premiul unui festival interna\u0163ional literar din Italia – Men\u0163iunea special\u0103 a juriului, la sec\u0163iunea Concuren\u0163i str\u0103ini, la cea de-a IV-a edi\u0163ie a Concursului Interna\u0163ional Premio Internazionale per l Aforisma \u201eTorino in Sintesi\u201d, acordat de Asocia\u0163ia italian\u0103 pentru Aforism din Torino. Anul trecut, a fost publicat \u015fi \u00een \u201eAntologia dell aforisma\u201d; dar a primit \u015fi Premiul de Onoare la Festivalul Interna\u0163ional al Aforismului, \u00eentre 1362 de poe\u0163i \u015fi autori de aforisme din 21 de \u0163\u0103ri, premiu acordat anul trecut tocmai \u00een Liban.
\nAbsolvent de filologie la Ia\u015fi, Ghica a fost remarcat c\u00e2ndva, la debut, chiar de criticul \u015eerban Cioculescu, \u00een \u201eRom\u00e2nia literar\u0103\u201d, ca acum s\u0103 p\u0103\u015feasc\u0103 mereu peste grani\u0163e: talentul \u00eei d\u0103 pe-afar\u0103. \u00cenainte de Revolu\u0163ie, primul s\u0103u volum ap\u0103rea la \u201eJunimea\u201d ie\u015fean\u0103, \u00een nu mai pu\u0163in de 100.000 de exemplare, iar acum b\u00e2ntuie lumea prin internet. Iat\u0103 \u015fi o mostr\u0103 de aforism: \u201dPl\u0103te\u015fte un critic s\u0103 te \u00eenjure. \u015ei vei avea mul\u0163i cititori\u201d. C\u00e2t despre glumele din colec\u0163ia sa, iat\u0103 una: \u201d-Deci dv., doamn\u0103, la cei 99 de ani nu mai ave\u0163i du\u015fmani!\u201d -Nu mai am, p\u0103rinte!\u201d -\u201eI-a\u0163i iertat pe to\u0163i?\u201d -\u201eNu, au murit, nenoroci\u0163ii dracului!\u201d. <\/p>\n


\nStan BREBENEL<\/strong>
\n\"\"

VANITAS VANITATUM, ET OMNIA VANITAS!<\/strong><\/p>\n

La \u00eenceputul acestui an, la Societatea Scriitorilor Militari din Bucure\u015fti a ap\u0103rut un nou volum de versuri, Vanitas levantina, sub semn\u0103tura lui Emil Niculescu. Autorul, un foarte apreciat \u015fi cunoscut eseist, poet, istoric \u015fi critic literar, i se revel\u0103 poetului Gheorghe Istrate astfel: Emil Niculescu face parte din stirpea celor rari, din tagma poe\u0163ilor \u201enocturni\u201d, din evantaiul amurgic mathein. De o artificialitate savant\u0103 \u015fi cu o seduc\u0103toare arhitectur\u0103 baroc\u0103, poezia lui Emil Niculescu cultiv\u0103 un livresc rafinat, prin draperiile c\u0103ruia transpare ironia lucid-amar\u0103 dimovian\u0103.
\nAm ridicat faldurile draperiilor pentru a vedea ceea ce poetul a produs \u00een creuzetele din laboratorul crea\u0163iei. \u00cenainte de orice, a\u015f dori s\u0103 remarc faptul c\u0103, fa\u0163\u0103 de volumele anterioare, poetul are clar conturat\u0103 propensiunea spre citadin. Emil Niculescu este un avizat cunosc\u0103tor al operei lui Charles Baudelaire \u015fi un discipol. Se \u015ftie c\u0103 principalul volum de versuri, inspirat din via\u0163a citadin\u0103 a Parisului, este Les fleurs du mal (Florile r\u0103ului). Baudelaire era convins c\u0103 arta trebuie s\u0103 vad\u0103 frumuse\u0163i chiar \u015fi \u00een cele mai rele \u015fi josnice situa\u0163ii. Din acest punct de vedere, Emil Niculescu este un continuator al operei lui Baudelaire. Arhitectura pe care o construie\u015fte nu este numai baroc\u0103 \u015fi livresc\u0103, este \u015fi de un rafinament stilistic seduc\u0103tor, autorul fiind un escrimeur dibaci ce a\u015fterne cuvintele pe h\u00e2rtie cu o floret\u0103 fermecat\u0103. Ironia, autoironia \u015fi o lejeritate de a lua \u00een t\u0103barc\u0103 anumite realit\u0103\u0163i de o comicitate cum numai unul dintre cei mai buni \u201eprieteni\u201d ai s\u0103i \u015fi pe care l-a studiat \u00een am\u0103nunt, Ion Luca Caragiale, a putut nu numai s\u0103 le observe, dar \u015fi s\u0103 le lase \u00een pagini nemuritoare posterit\u0103\u0163ii. Sf\u00e2r\u015fit de mai, c\u00e2nd urc\u0103-n barometre\/ Mercurul. Scandal fonic din clacsoane -\/ Ora\u015fu-i b\u00e2ntuit de taximetre,\/ La geam de portiere cu baloane.\/\/…\/\/ O, tineretul studios, recru\u0163ii,\/ \u015eampaniza\u0163i, sau, tocmai de aceea,\/ Par iar s\u0103 declan\u015feze revolu\u0163ii\/ Care sfideaz\u0103 grav v\u00e2rsta a treia. (Promo\u0163ie). Imaginea ora\u015fului terorizat c\u00e2teva zile de legiunile de tineri absolven\u0163i de colegiu sau de liceu care url\u0103, claxoneaz\u0103 \u00eentr-o frenezie \u015fi o fericire greu de \u00een\u0163eles, ca \u015fi cum ar fi ob\u0163inut o m\u0103rea\u0163\u0103 victorie (ce fel de? \u00eempotriva cui? cu ce foloase materiale \u015fi spirituale?) c\u00e2nd s\u0103rmanii, cei mai mul\u0163i dintre ei nu vor lua bacalaureatul \u015fi vor pleca pe drumul greu \u015fi lung al vie\u0163ii cu multe handicapuri. Un alt prilej de ironie o reprezint\u0103 poemul \u0162.\u0162.M. Acesta este unul dintre cele mai noi cartiere ale ora\u015fului ridicat pe vetrele agricole ale legumicultorilor s\u00e2rbi \u015fi denumit a\u015fa dup\u0103 popula\u0163ia pestri\u0163\u0103 majoritar\u0103: \u0163\u0103rani, \u0163igani \u015fi militari.
\nLucr\u00e2nd de o via\u0163\u0103 \u00eentr-o institu\u0163ie de cultur\u0103 a armatei nu avea cum s\u0103 nu se \u201econtamineze\u201d de virusul cazon rebelul \u015fi mai greu adaptabilul civil Emil Niculescu. Poeme precum Manevrele de toamn\u0103, Iarn\u0103 cazon\u0103, Bugetar, R\u00e2mnic nu fac altceva dec\u00e2t s\u0103 duc\u0103 spiritul ludic \u015fi ironic al poetului acolo unde, pentru mul\u0163i, por\u0163ile li se \u00eenchid. Iat\u0103 ce amintiri, v\u0103zute acum cu al\u0163i ochi \u00eel b\u00e2ntuie pe poet: O, ceaiuri cu bromur\u0103 \u015fi visuri de alcov,\/ Pe-aici a murit beat un general, Suvorov\/\/…\/\/ Brav comandant de gard\u0103, dam posturilor roat\u0103\/ Pe c\u0103r\u0103ri viscolite, prin noapte \u015fi prin zloat\u0103.\u201d (Iarn\u0103 cazon\u0103). Pentru un om cu o educa\u0163ie aproape militar\u0103 nu este greu s\u0103 abordeze anumite teme din istoria na\u0163ional\u0103 ce \u00ee\u015fi dau m\u00e2na cu prezentul \u00een poeme precum: Vanitas levantina, Pr\u0103znuirea, Descenden\u0163\u0103 etc. Iat\u0103 c\u00e2teva versuri care ilustreaz\u0103 pe deplin afirma\u0163ia anterioar\u0103: A doua zi, cu ochi de iepuri, ro\u015fii,\/ Pac!, un extemporal: cine-s str\u0103mo\u015fii?\/\/ Cu neuronii alarma\u0163i sub frez\u0103,\/ Foram din greu c\u0103tre etnogenez\u0103 (Descenden\u0163\u0103). Poetului nu putea s\u0103-i scape tumultoasa \u015fi plin\u0103 de ilarit\u0103\u0163i scen\u0103 politico-electoral\u0103. O singur\u0103 strof\u0103 cred c\u0103 vorbe\u015fte mai mult dec\u00e2t oricare dintre politicienii care cutreier\u0103 posturile TV sear\u0103 de sear\u0103, amintindu-ne c\u0103 Tip\u0103tescu, Ca\u0163avencu \u015fi nemuritorul Agami\u0163\u0103 Dandanache nu au murit \u015fi nu vor muri prea cur\u00e2nd, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 ne l\u0103mureasc\u0103, p\u00e2n\u0103 la grea\u0163\u0103, ce mult bine ne fac ei \u015fi noi, \u00eend\u0103r\u0103tnicii, \u00eel refuz\u0103m: Promisiuni, postere, zah\u0103r, ulei, g\u0103le\u0163i n-or\/ Precupe\u0163i, c\u00e2nd timpu-i sile\u015fte s\u0103 emane,\/ Spre cel ce, pentru-o zi, e brav, con\u015ftient elector -\/ Un utilaj din parcul de resurse umane. (Aparatcici).
\nG\u0103sim printre poemele din acest volum al lui Emil Niculescu \u015fi unul \u00eenduio\u015f\u0103tor, nostalgic. Este o Cronic\u0103 de familie \u00een care poetul creioneaz\u0103 cu duio\u015fie portretul tat\u0103lui s\u0103u, participant activ pe frontul celui de-al doilea r\u0103zboi mondial distins, pentru fapte de vitejie, cu distinc\u0163ii militare, dar \u015fi cu r\u0103ni c\u0103p\u0103tate pe frontul din est, dar \u015fi pe cel din vest: Cam asta fu. Peste doi ani \u00een vest,\/ Bonus: o ran\u0103-n bra\u0163ul st\u00e2ng. \u00cen rest,\/\/ Acum, e foarte sigur, nu-l mai doare\/ Pe al comunei cet\u0103\u0163ean de-onoare.\/\/ 2007, – aprilie, de-nt\u00e2i,\/ El \u015fi-a aflat ob\u015ftescul c\u0103p\u0103t\u00e2i..
\nO sup\u0103rare mare \u015fi o revolt\u0103 argumentat\u0103 are omul de cultur\u0103 Emil Niculescu \u00een ceea ce prive\u015fte destinul c\u0103r\u0163ii. Sunt zile, s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, poate luni c\u00e2nd u\u015file bibliotecilor nu sunt deschise \u015fi am putea s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m, desigur, retoric: unde sunt cititorii de alt\u0103dat\u0103. Lipsa de cultur\u0103 face ravagii \u00eentr-o societate normal\u0103. Noile mijloace tehnice: calculatorul \u015fi internetul, telefoanele inteligente \u015fi puzderia de posturi TV aproape c\u0103 au ucis cartea \u015fi, mai ales, pe cititori. Eforturile autorilor \u015fi editurilor par sortite e\u015fecului. Dar poate c\u0103 \u015fi aceast\u0103 mod\u0103, acest moft nu va d\u0103inui. Vorba poetului Nepereche: Vreme trece, vreme vine,\/ Toate-s vechi \u015fi nou\u0103 toate;\/ Ce e r\u0103u \u015fi ce e bine\/ Tu te-deamn\u0103 \u015fi socoate; (Gloss\u0103).
\nA\u015fa cum spunea \u00een\u0163eleptul Solomon, dar \u015fi Ecleziastul, se pare c\u0103 via\u0163a din societatea noastr\u0103 st\u0103 sub semnul lui Vanitas vanitatum, et omnia vanitas! (De\u015fert\u0103ciunea de\u015fert\u0103ciunilor, totul este de\u015f\u0103rt\u0103ciune!). Poetul este primul care-l simte \u015fi transmite tuturor semnalul de pericol. Important este s\u0103-l recept\u0103m cum trebuie \u015fi s\u0103 lu\u0103m m\u0103suri, c\u0103ci altfel expresia latin\u0103 Vox clamantis in deserto r\u0103m\u00e2ne o simpl\u0103 expresie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

C\u0103r\u0163i prezentate de: Petre ISACHI Destinul c\u0103l\u0103re\u0163ului (fragment din vol. \u00een lucru: Improbabila filosofie a scriiturii saviniene) \u00cen literatur\u0103, filosofie,<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17662"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=17662"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17662\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17663,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17662\/revisions\/17663"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=17662"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=17662"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=17662"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}