{"id":17616,"date":"2022-03-23T23:33:40","date_gmt":"2022-03-23T20:33:40","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17616"},"modified":"2022-03-23T23:33:40","modified_gmt":"2022-03-23T20:33:40","slug":"spatii-culturale-nr-40-3","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17616","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 40 (3)"},"content":{"rendered":"

Elena SEIFERT <\/strong>
\n Federa\u0163ia Rus\u0103<\/em>
\n\"\"

\"\"

\u00cen traducerea lui Leo BUTNARU<\/strong><\/strong><\/p>\n

S-a n\u0103scut \u00een ora\u015ful Karaganda din Kazahstan (1973). \u00cen prezent locuie\u015fte la Moscova. Poet, prozator, traduc\u0103tor, critic literar. Doctor \u00een filologie, profesor la Universitatea Rus\u0103 de \u015etiin\u0163e Umanitare, unde pred\u0103 teoria \u015fi istoria literaturii, limba latin\u0103. Protagonist\u0103 \u00een clubul literar \u201eUniunea interna\u0163ional\u0103 a culturii germane\u201d. A debutat cu volumul de versuri \u201eDesp\u0103r\u0163irea de fragilitate\u201d (1998), urmat\u0103 de \u201eEu cred cerului\u201d (2000), \u201eCoroan\u0103 de sonete\u201d (2003) etc. Scrie proz\u0103 scurt\u0103. A publicat \u015fi romanul \u201eT\u0103riile Parnasului\u201d.<\/p>\n

***<\/p>\n

ce bine e
\nc\u0103 omul se poate ridica \u00een v\u00e2rful degetelor
\nm\u0103 g\u00e2ndesc la asta
\ntotdeauna
\nc\u00e2nd tu
\nm\u0103 s\u0103ru\u0163i<\/p>\n

***<\/p>\n

La intrare \u00een casa sc\u0103rilor \u2013 doi arbori mari.
\nDe fiecare dat\u0103 \u0163in s\u0103 le pun nume
\n\u015fi tot uit.<\/p>\n

***<\/p>\n

\u00cens\u0103 abia dup\u0103 ce te-am cunoscut
\nam \u00een\u0163eles c\u00e2t de \u00eendatorat\u0103 \u00eei sunt Domnului
\npentru
\nauz \u2013 altfel cum a\u015f fi auzit c\u00e2ntecele tale?
\nv\u0103z \u2013 cum \u0163i-a\u015f fi v\u0103zut buzele \u015fi obrajii?
\nglas \u2013 cum a\u015f fi putut s\u0103-\u0163i spun despre toate astea?<\/p>\n

***<\/p>\n

Tu cedezi u\u015for ca u\u015fa ne\u00eencuiat\u0103,
\nNumai c\u0103 de fiecare dat\u0103 intru \u00eentr-o odaie \u00eentunecoas\u0103.
\nUnde e\u015fti?<\/p>\n

***<\/p>\n

el se crispeaz\u0103 de suferin\u0163\u0103
\nde parc\u0103 piticul din interiorul s\u0103u
\na \u00eenceput s\u0103 creasc\u0103
\nm\u00e2inile micu\u0163e
\ndin interior \u00eei maseaz\u0103 spatele
\npotolindu-i durerea<\/p>\n

***<\/p>\n

d\u00e2nsul crede c\u0103 ar fi un \u00eenger<\/p>\n

se \u00eentinde la p\u0103m\u00e2nt
\nsc\u0103rpin\u00e2ndu-\u015fi de el omopla\u0163ii<\/p>\n

pe p\u0103m\u00e2nt r\u0103m\u00e2n
\nsolzi
\nsau mi\u0163e<\/p>\n

***<\/p>\n

moscova
\ne un ou
\n\u00een interiorul c\u0103ruia
\ne hum\u0103 uscat\u0103 \u015fi un strop de ap\u0103<\/p>\n

buzele mele de argil\u0103
\nnu vor s\u0103 bea<\/p>\n

\u00eempreun\u0103 cu al\u0163ii
\neu suflu \u00een ap\u0103
\npe \u0163\u0103rmul unei obosite lacrimi tulburi<\/p>\n

***<\/p>\n

s\u0103 r\u0103t\u0103ce\u015fti
\n\u00eentre polurile
\nvan gogh \u015fi mucius scaevola<\/p>\n

***<\/p>\n

ah c\u00e2te nu-au fost date s\u0103 le facem \u00eempreun\u0103<\/p>\n

am scris cu cuiul sau cu dalta cuv\u00e2ntul \u00eenger \u00een braille
\nam pictat v\u00e2ntul nocturn
\nam p\u0103\u015fit pe carena acoperit\u0103 de m\u0103trea\u0163\u0103 a
\ncor\u0103biei \u00een mi\u015fcare<\/p>\n

\u00eens\u0103 a\u015fa \u015fi nu ne-a dat \u00een g\u00e2nd s\u0103 ne \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103m<\/p>\n

***<\/p>\n

prive\u015fte spre el
\ncu v\u0103zul \u00een stingere
\nal unei roze decapitate<\/p>\n

***<\/p>\n

el era aerul ei
\n\u00eens\u0103 nu \u015ftia c\u0103 ea
\nnu poate respira<\/p>\n


\n\u00cengerul scoar\u0163ei<\/strong><\/p>\n

El e dincolo de vechea scoar\u0163\u0103 a copacului.
\n\u0162ine dege\u0163elul la buze \u2013 nu m\u0103 atinge\u0163i,
\neu sunt scoar\u0163a t\u00e2n\u0103r\u0103,
\nvia\u0163a copacului.<\/p>\n


\n\u00cengerul petalei<\/strong><\/p>\n

Petala florii \u00ee\u015fi este ea \u00eens\u0103\u015fi sie\u015fi \u00eenger.
\n
\n\u00cengerul manuscrisului<\/strong><\/p>\n

Dac\u0103 manuscrisul a devenit carte,
\n\u00eenseamn\u0103 c\u0103 el a avut un \u00eenger protector.<\/p>\n


\n\u00cengerul semin\u0163elor<\/strong><\/p>\n

\u00cengerul semin\u0163elor este invizibil.
\nE v\u00e2ntul.<\/p>\n


\n\u00cengerul ora\u015fului<\/strong><\/p>\n

Ora\u015ful \u00eenc\u0103 mai scr\u00e2\u015fne\u015fte din fiare, r\u00e2de, respir\u0103 duhoare,
\n\u00eens\u0103 \u00eengerul deja prive\u015fte prin geamuri,
\nnum\u0103r\u00e2nd fiin\u0163ele adormite.<\/p>\n


\n\u00cengerul clopotului \u00eengropat<\/strong><\/p>\n

Clopote, nu te \u00eentrista.
\nTe caut\u0103 cineva,
\ns\u0103 devin\u0103 sunetul t\u0103u.<\/p>\n

***<\/p>\n

Tu ai devenit cer,
\nodat\u0103 ce p\u0103s\u0103rile te pot str\u0103bate \u00een zbor.<\/p>\n

Tu nu ai limb\u0103 \u015fi nici degete.<\/p>\n

Doar scoicile sidefii ale urechilor
\nurm\u0103resc cum r\u0103sare
\npoemul.<\/p>\n


\nT\u0103cerea<\/strong><\/p>\n

T\u0103cerea mea e ca aurul
\n\u00een creuzetul
\nt\u0103cerii tale.<\/p>\n

Tu decizi
\nc\u00e2t trebuie s\u0103 mai fierb,
\nc\u00e2nd s\u0103 dau peste margini,
\nr\u0103zbind \u00een afar\u0103.<\/p>\n

\u00cens\u0103 nu tu decizi
\ndestinul lingoului.<\/p>\n

***<\/p>\n

E timpul culesului de smochine,
\napoi, \u00een poza fetusului,
\ns\u0103 stai pe marginea de \u0163\u0103rm a cupei marine.<\/p>\n

Un \u00eenceput al unui nou \u00eenceput.<\/p>\n

***<\/p>\n

Re\u00eentorc cu grij\u0103 \u00een mare
\nmeduzele aruncate pe \u0163\u0103rm.
\nApoi ele m\u0103 electrocuteaz\u0103.<\/p>\n

A\u015fa e \u015fi \u00eentre oameni.<\/p>\n

***<\/p>\n

St\u00e2nca de pe \u0163\u0103rm
\ne asemenea unui bivol
\nvenit la ad\u0103pat
\n\u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 a \u015fti c\u0103
\napa e s\u0103rat\u0103\u2026<\/p>\n


\nPagini din literatura universal\u0103<\/strong><\/em><\/p>\n

Leconte de LISLE<\/strong>
\n (1818-1894)<\/em><\/p>\n

Pantumuri malaieze \u00een lan\u0163<\/strong><\/p>\n

I<\/p>\n

Pe cer se fr\u00e2nge o lumin\u0103.
\nValurile-n zare par cirezi.
\nPe pre\u015ful t\u0103u de scoar\u0163\u0103 fin\u0103
\nCu ochii-ntredeschi\u015fi visezi.<\/p>\n

Valurile-n zare par cirezi.
\nLa fulger spuma se-arginteaz\u0103.
\nCu ochii-ntredeschi\u015fi visezi
\nIn casa de miresme treaz\u0103.<\/p>\n

La fulger spuma se-arginteaz\u0103.
\nV\u00e2ntul chiar umbrele le ia.
\nIn casa de miresme treaz\u0103.
\nVisezi z\u00e2mbind, iubita mea.<\/p>\n

V\u00e2ntul chiar umbrele le ia
\nDuc\u00e2ndu-le-n genuni cu sine.
\nVisezi z\u00e2mbind, iubita mea
\nR\u0103pit\u0103 de c\u00e2nt\u0103ri divine.<\/p>\n

Duc\u00e2ndu-le-n genuni cu sine
\nProvoac\u0103 vuiete-n torent.
\nR\u0103pit\u0103 de c\u00e2nt\u0103ri divine,
\n\u00ceno\u0163i pe cerul transparent.<\/p>\n

Provoac\u0103 vuiete-n torent.
\nCopacu-ndr\u0103gostit plonjeaz\u0103.
\n\u00ceno\u0163i pe cerul transparent.
\nIubirea te \u00eenaripeaz\u0103!<\/p>\n

Copacu-ndr\u0103gostit plonjeaz\u0103.
\nO, st\u00e2nca-i dezr\u0103d\u0103cinat\u0103.
\nIubirea te \u00eenaripeaz\u0103.
\n\u0162i-e inima iluminat\u0103.<\/p>\n

O, st\u00e2nca-i dezr\u0103d\u0103cinat\u0103.
\nDe clocot marea-i arhiplin\u0103.
\n\u0162i-e inima iluminat\u0103.
\nPe cer se fr\u00e2nge o lumin\u0103!<\/p>\n

II<\/p>\n

Prime\u015fte-acest \u015firag perlat
\nPodoab\u0103 g\u00e2tului t\u0103u pur
\nUn s\u00e2nge curge, ecarlat,
\nPe podul albului ghiaur.<\/p>\n

Podoab\u0103 g\u00e2tului t\u0103u pur,
\nFal\u0103 pe dura-\u0163i piele brun\u0103!
\nPe podul albului ghiaur
\nUci\u015fii ochi privesc la lun\u0103.<\/p>\n

Fal\u0103 pe dura-\u0163i piele brun\u0103,
\nO, preafrumosul colier
\nUci\u015fii ochi privesc la lun\u0103
\n\u015ei stelele pe bolt\u0103 pier.<\/p>\n

O, preafrumosul colier
\nUmil pe s\u00e2ni \u0163i se r\u0103sfa\u0163\u0103
\n\u015ei stelele pe bolt\u0103 pier
\n\u00cen fiecare diminea\u0163\u0103.<\/p>\n

Umil pe s\u00e2ni \u0163i se r\u0103sfa\u0163\u0103;
\nMult mai presus sunt ochii t\u0103i.
\n\u00cen fiecare diminea\u0163\u0103
\nDin s\u00e2nge izbucnesc v\u0103p\u0103i. <\/p>\n

Mult mai presus sunt ochii t\u0103i !
\nMi-e\u015fti drag\u0103, stea a vie\u0163ii mele!
\nDin s\u00e2nge izbucnesc v\u0103p\u0103i.
\nStrivesc pornirile rebele.<\/p>\n

Mi-e\u015fti drag\u0103, stea a vie\u0163ii mele,
\nLumin\u0103-n noaptea tutelar\u0103;
\nStrivind pornirile rebele,
\nGhiauru-n negrul val coboar\u0103.<\/p>\n

Lumin\u0103-n noaptea tutelar\u0103,
\n\u00cen suflet lin te-ai furi\u015fat!
\nGhiauru-n negrul val coboar\u0103
\nPrime\u015fte-acest \u015firag perlat.<\/p>\n

III<\/p>\n

Sub manghieri cu roada p\u00e2rguit\u0103
\nTe odihne\u015fti departe de z\u0103duf.
\nPitonu-\u015fi scoate limba ascu\u0163it\u0103
\nDe la-n\u0103l\u0163imea spicelor de stuf.<\/p>\n

Te odihne\u015fti departe de z\u0103duf;
\nPe \u015folduri por\u0163i un \u015for\u0163 de muselin\u0103.
\nDe la-n\u0103l\u0163imea spicelor de stuf
\nSoarele-\u015fi cerne alba lui lumin\u0103.<\/p>\n

Pe \u015folduri por\u0163i un \u015for\u0163 de muselin\u0103;
\nUmbra ia chipul aurului pal.
\nSoarele-\u015fi cerne palida-i lumin\u0103;
\nTe-nv\u0103luie mireasma de santal.<\/p>\n

Umbra ia chipul aurului pal.
\nCovorul ierbii e destul de moale.
\nTe-nv\u0103luie mireasma de santal.
\nUn roi de viespi \u00ee\u0163i d\u0103 t\u00e2rcoale.<\/p>\n

Covorul ierbii e destul de moale.
\nCine te vede-i captivat pe veci.
\nUn roi de viespi \u00ee\u0163i d\u0103 t\u00e2rcoale.
\nPe tine-n frumuse\u0163e te \u00eentreci!<\/p>\n

Cine te vede-i captivat pe veci;
\nCu dragoste \u015fi-n moarte te urmeaz\u0103.
\nPe tine-n frumuse\u0163e te \u00eentreci.
\nEretele columba o v\u00e2neaz\u0103.<\/p>\n

Cu dragoste \u015fi-n moarte te urmeaz\u0103!
\nFemeie, nu iubi dec\u00e2t o dat\u0103!
\nEretele columba o v\u00e2neaz\u0103.
\nEa moare \u00een p\u0103durea-ntunecat\u0103.<\/p>\n

Femeie, nu iubi dec\u00e2t o dat\u0103!
\nSe-ntoarce barca sumbr\u0103, obosit\u0103.
\nEa moare \u00een p\u0103durea-ntunecat\u0103,
\nSub manghieri cu roada p\u00e2rguit\u0103.<\/p>\n

IV<\/p>\n

Inu-n floare-\u0163i poate face unghiile luminoase;
\nZurg\u0103l\u0103i de aur poart\u0103 gleznele-\u0163i de chihlimbar.
\nRegele v\u0103rgat al junglei urc\u0103-n nop\u0163i moroc\u0103noase;
\nDe obsesia terorii nu mai pot s\u0103 m\u0103 dezbar.<\/p>\n

Zurg\u0103l\u0103i de aur poart\u0103 gleznele-\u0163i de chihlimbar;
\nGura ta-i ca mierea verde din stup proasp\u0103t decantat\u0103.
\nDe obsesia terorii nu mai pot s\u0103 m\u0103 dezbar;
\nIat\u0103-l \u00eentinz\u00e2ndu-\u015fi cursa \u00een p\u0103durea blestemat\u0103.<\/p>\n

Gura ta-i ca mierea verde din stup proasp\u0103t decantat\u0103;
\nR\u00e2sul t\u0103u e ca un c\u00e2ntec dintr-un cer ciripitor.
\nIat\u0103-l \u00eentinz\u00e2ndu-\u015fi cursa \u00een p\u0103durea blestemat\u0103;
\nEste ora-n care cerbul se opre\u015fte la izvor.<\/p>\n

R\u00e2sul t\u0103u e ca un c\u00e2ntec dintr-un cer ciripitor;
\nTu alergi cu mult mai bine ca gazelele agile.
\nEste ora-n care cerbul se opre\u015fte la izvor;
\nA v\u0103zut sclipind \u00een noapte dou\u0103 galbene pupile.<\/p>\n

Tu alergi cu mult mai bine ca gazelele agile,
\nDar ai gura mincinoas\u0103 \u015fi un suflet tr\u0103d\u0103tor.
\nA v\u0103zut sclipind \u00een noapte dou\u0103 galbene pupile.
\nDinspre moarte vine iute s\u0103-l cuprind\u0103 un fior.<\/p>\n

Dar ai gura mincinoas\u0103 \u015fi un suflet tr\u0103d\u0103tor;
\nLama dur\u0103 de aram\u0103 sc\u00e2nteiaz\u0103-n pumnul meu.
\nDinspre moarte vine iute s\u0103-l cuprind\u0103 un fior.
\nV\u00e2n\u0103torul rege prada \u015fi-o arog\u0103 ca un zeu.<\/p>\n

Lama dur\u0103 de aram\u0103 sc\u00e2nteiaz\u0103-n pumnul meu;
\nNimeni n-o s\u0103 aib\u0103-amorul ce mi-era at\u00e2t de drag.
\nV\u00e2n\u0103torul rege prada \u015fi-o arog\u0103 ca un zeu;
\nZece gheare o\u0163elite de v\u0103paia c\u0103rnii trag.<\/p>\n

Nimeni n-o s\u0103 aib\u0103-amorul ce mi-era at\u00e2t de drag;
\nMori! Pe gura ta s\u0103rutul de pe urm\u0103-o s\u0103 se lase.
\nZece gheare o\u0163elite de v\u0103paia c\u0103rnii trag.
\nInu-n floare-\u0163i poate face unghiile luminoase!<\/p>\n

Traducere de Ion Ro\u015fioru<\/strong><\/strong><\/p>\n


\nLeons BRIEDIS<\/strong><\/p>\n

CITATUL LUI DUMNEZEU<\/strong><\/p>\n

Sunt, Doamne, citatul t\u0103u
\ncare fie din haos
\nfie din gre\u015feal\u0103
\nai uitat de numele meu
\nlans\u00e2ndu-m\u0103-n lume
\ncu capul \u00een jos,
\nsunt revoltat
\niar tu \u00eemi sur\u00e2zi scuz\u00e2ndu-te:
\n\u201ea\u015fa suntem noi –
\niresponsabili pe Om\u201d<\/p>\n


\nDECEP\u0162IE<\/strong><\/p>\n

Dumnezeu nu mai spune nimic
\na renun\u0163at la vorbe
\nde dragul faptelor noastre<\/p>\n

(ah, ce progres ar fi fost
\ndac\u0103 am fi \u00eenaintat prin via\u0163\u0103
\nnumai prin vorbele lui!)<\/p>\n


\nSCLIPIRE<\/strong><\/p>\n

C\u00e2nd m\u0103 ating de cuv\u00e2nt
\no sclipire suspin\u0103
\n\u00een mine –
\ndin ad\u00e2ncul ad\u00e2nc<\/p>\n


\nCO\u015eMARUL<\/strong><\/p>\n

C\u00e2nd poe\u0163ii se duc la culcare
\ncuvintele se zbat \u00een agonie
\nn\u0103v\u0103lind \u00een visele poe\u0163ilor
\nco\u015fmaruri pline de insomnie<\/p>\n

co\u015fmaruri ce vin \u00een temei
\ndin via\u0163a netr\u0103it\u0103 a poe\u0163ilor,
\ncare este singura via\u0163\u0103 real\u0103
\ntr\u0103it\u0103 de ei<\/p>\n

(traducere: Maria Macovei Briedis<\/strong>)<\/em><\/p>\n


\nSimona-Grazia DIMA<\/strong>
\n\"\"

Critic\u0103 literar\u0103 \u015fi transparen\u0163\u0103 (II)<\/strong><\/p>\n

Exist\u0103 oare ceea ce s-ar putea numi crimele criticilor? E o \u00eentrebare pe care mi-am pus-o aproape f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau. Ar fi un subiect nu numai delicat, ci \u015fi enorm. Trebuie s\u0103 admitem c\u0103 eroul nostru, criticul, poate aduce semenilor durere, o intens\u0103 durere, pe drept \u015fi pe nedrept, ba chiar poate ucide prin ignoran\u0163\u0103, indiferen\u0163\u0103 sau prin patim\u0103, dinadins. R\u0103nile cauzate de el oamenilor sunt infinite! \u00cen afar\u0103 de tor\u0163ionari nu exist\u0103 cineva care s\u0103 aduc\u0103 mai mult\u0103 suferin\u0163\u0103 semenilor s\u0103i, ale c\u0103ror str\u0103danii, adesea, le nesocote\u015fte, le ironizeaz\u0103, le pune la \u00eendoial\u0103! Miracolul ar fi s\u0103 fac\u0103 departaj\u0103rile \u015fi delimit\u0103rile necesare \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu supere, s\u0103 nu jigneasc\u0103, s\u0103 exercite un simplu act de profesionalism \u00een chip conving\u0103tor, dar c\u00e2t mai neutru. Cred c\u0103 la noi critica este o oglind\u0103 a societ\u0103\u0163ii, \u00een sensul c\u0103 ascunde mult\u0103 patim\u0103, un fatal subiectivism, de care, ca de r\u00e2ie, nu putem sc\u0103pa. \u00cemi vine \u00een minte, f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau, soarele de andezit de la Sarmizegetusa, cu fisurile sale ce serveau colect\u0103rii s\u00e2ngelui, \u00een canalicule ce se adunau la baza sa, ca \u00eentr-un lighean. Canibalismul acesta inutil nu a \u00eencetat. Provine dintr-un subiectivism care nu vede p\u0103durea din cauza copacilor, care-i p\u0103rtine\u015fte pe cei ce-i sunt simpatici ca oameni, ca fini, ca rude sau asocia\u0163i \u00een afaceri. O simpatie mafiot\u0103, c\u0103reia pot s\u0103-i scape foarte pu\u0163ini, cu at\u00e2t mai merituo\u015fi! Ei merit\u0103 omagiul nostru zilnic, rug\u0103ciunea noastr\u0103 zilnic\u0103, \u00eenc\u0103 de diminea\u0163\u0103. S\u0103 nu uit\u0103m: o \u0163ar\u0103 este mare dac\u0103 are critici buni. \u015ei \u00eenc\u0103: o \u0163ar\u0103 este cu at\u00e2t mai mare cu c\u00e2t criticii s\u0103i sunt mai judicio\u015fi. S\u0103 nu ne am\u0103gim \u00een a crede c\u0103 dreapta judecat\u0103 este necesar\u0103 doar \u00een critica social\u0103 sau literar\u0103. Nu: orice act critic, inclusiv expertiza \u00een construc\u0163ii, este necesar, duce la progresul moravurilor \u015fi al demnit\u0103\u0163ii de sine a cet\u0103\u0163enilor. Criticii de toate soiurile sunt sarea unei na\u0163iuni, sunt averea sa cea mai de pre\u0163.
\nCu at\u00e2t mai frapant\u0103 \u015fi mai de ne\u00een\u0163eles este tratarea celorlal\u0163i ca pe un debu\u015feu al violen\u0163ei personale. Am sesizat la cel pu\u0163in un a\u015fa-zis critic o ur\u0103 acerb\u0103, activ\u0103, fa\u0163\u0103 de unii oameni, fa\u0163\u0103 de unii scriitori. Nu am \u00een\u0163eles. Este o mare prob\u0103 de sl\u0103biciune. Adev\u0103ratul critic nu ur\u0103\u015fte. Este alb, transparent, curat, dup\u0103 fiecare lectur\u0103. \u00cen lectur\u0103, \u00een Enciclopedia Maxima, ca s\u0103-l citez pe Umberto Eco, exist\u0103, benefic, \u015fi uitarea, precum \u015fi \u201enarcotizarea sensurilor\u201d, care permit regenerarea social\u0103. Citim uneori \u015fi spre a uita. Criticul trebuie s\u0103 ne fie ca un p\u0103rinte, care-\u015fi \u00een\u0103bu\u015f\u0103 mereu r\u00e2sul \u00een fa\u0163a istoriei, a gafelor ei, a excesului de sens, transformabil pe dat\u0103 \u00een uitare. Scriitorul nu poate fi pentru el, \u00een cel mai r\u0103u caz, dec\u00e2t un gaffeur. El \u015ftie c\u0103 literatura nu este, \u00een pofida aparen\u0163elor, mai mult dec\u00e2t un joc, iar scriitorii, oric\u00e2t de st\u00e2ngaci, ni\u015fte copii care fac castele de nisip. Criticul veritabil este bonom, nu un monstru de r\u0103utate \u015fi ranchiun\u0103, ahtiat s\u0103 loveasc\u0103 \u00een ceilal\u0163i, s\u0103 le provoace durere. Interven\u0163ia lui se cuvine s\u0103 \u00eendrepte, s\u0103 fie un imbold spre o mai bun\u0103 cunoa\u015ftere, spre o mai bun\u0103 practic\u0103, spre o mai aleas\u0103 sim\u0163ire. El \u015ftie c\u0103 p\u00e2n\u0103 \u015fi o carte proast\u0103 reprezint\u0103 o \u00eentreprindere merituoas\u0103 p\u00e2n\u0103 la un punct (m\u0103car un exerci\u0163iu pentru autorul ei). A te face \u00eens\u0103 c\u0103 nu vezi valoarea unui scriitor de merit \u00eenseamn\u0103 mai mult: \u00eenseamn\u0103 a contribui la dec\u0103derea general\u0103, la entropia care p\u00e2nde\u015fte, a \u00eenfige un cu\u0163it nu doar \u00een spinarea acestuia, ci \u015fi \u00een cea a \u0163\u0103rii tale, a ad\u0103uga ceva la zestrea negativ\u0103 a unui popor. Iar faptele negative se adun\u0103 \u00een timp. P\u0103catele criticului literar sunt deci mai mari dec\u00e2t ale scriitorilor (poe\u0163i, prozatori etc.) \u00een parte \u2013 fiindc\u0103 cei dint\u00e2i \u00eendr\u0103znesc s\u0103-\u015fi judece aproapele, se substituie lui Dumnezeu. Poate de aceea unii mor \u00een condi\u0163ii ciudate (exist\u0103 cazuri de mor\u0163i stranii). E \u015fi acesta un mod de a isp\u0103\u015fi.
\nExist\u0103 \u015fi alte forme de e\u015fec: inapeten\u0163a unor critici de a discuta de la egal la egal cu \u201eobiectele\u201d demersului lor, scriitorii, fiindc\u0103 se simt deasupra, situa\u0163i, cred ei, prin simpla postur\u0103 critic\u0103, la o \u00een\u0103l\u0163ime incomensurabil\u0103. Distan\u0163a pe care \u015fi-o iau (singuri) li se pare garan\u0163ia prestigiului. Familiaritatea sau simplul dialog, cred ei, i-ar cobor\u00ee. Ar avea \u00eens\u0103 de c\u00e2\u015ftigat dac\u0103 ar asculta. Nici nu ar fi necesar s\u0103 r\u0103spund\u0103. Sunt ei ap\u0163i s\u0103 se deschid\u0103, s\u0103 asculte, s\u0103 observe? Ar fi esen\u0163ial; dar cred c\u0103 unii sunt funciar incapabili s-o fac\u0103, \u00eempiedica\u0163i de limite personale (uneori inclusiv de propria cultur\u0103, inferioar\u0103 celei a scriitorului \u00eensu\u015fi. Ce ne facem dac\u0103 unii critici nu se ridic\u0103 la nivleul scriitorului? Nu avem ce face \u2013 dec\u00e2t s\u0103 ne recunoa\u015ftem tragedia na\u0163ional\u0103 \u015fi s\u0103 a\u015ftept\u0103m schimbarea ce va veni, adus\u0103 de istorie.) Ascultarea nu \u00eenseamn\u0103 o concesie, nu presupune ca ascult\u0103torul s\u0103 \u0163in\u0103 cont de spusele interlocutorului. Ar fi doar simplul s\u0103u acord de a primi propunerea: rug\u0103mintea autorului de a fi citit \u00een propriul s\u0103u plan de referin\u0163\u0103, cel \u00een care (printre altele) scriitorul ar trebui neap\u0103rat s\u0103 fie citit la un moment dat. Oric\u00e2t de intimi ar fi criticii cu scriitorii \u00eentr-o discu\u0163ie, nimeni nu le ia dreptul s\u0103 hot\u0103rasc\u0103 la sf\u00e2r\u015fit ce \u201everdict\u201d s\u0103 dea. Ei pot fi mereu distan\u0163i \u015fi deta\u015fa\u0163i \u00een interior, indiferent cum apar la suprafa\u0163\u0103. Sau ar putea redeveni pe loc sobri (dac\u0103, aparent, s-au l\u0103sat prin\u015fi \u00eentr-un joc \u201euman\u201d, adic\u0103 personal), f\u0103r\u0103 s\u0103 li se poat\u0103 repro\u015fa distan\u0163area, singur\u0103tatea decizional\u0103. Teama de comunicarea cu scriitorul ascunde a\u015fadar o insuficien\u0163\u0103, o panic\u0103 inutil\u0103, o lips\u0103 de degajare \u015fi non\u015falan\u0163\u0103, o respingere a efortului lucid, o reminiscen\u0163\u0103 de omeneasc\u0103 stultitia.
\nLa un moment dat, un coleg nemul\u0163umit (om de mare cultur\u0103, dar p\u0103tima\u015f din fire) mi-a pus ni\u015fte \u00eentreb\u0103ri despre situa\u0163ia criticii de la noi, din dorin\u0163a evident\u0103 de a se pozi\u0163iona pe sine mai bine pe harta literaturii, de a da na\u015ftere unui curent de opinie (\u00ee\u015fi \u00eenchipuia c\u0103, \u00een urma generaliz\u0103rii acestuia, criticii vor fi sili\u0163i s\u0103-\u015fi ajusteze op\u0163iunile). De\u015fi mi s-a p\u0103rut de la \u00eenceput un demers discutabil, prin miza sa strict pasional\u0103, personal\u0103 (intuit\u0103, nu declarat\u0103 de acela), am purtat o discu\u0163ie pe care \u00eenc\u0103 o mai \u0163in minte \u015fi \u00eencerc s\u0103-mi recompun din memorie reac\u0163iile. Simetric, voi spune c\u0103 \u015fi scriitorul, nu numai criticul, se cuvine s\u0103 \u00eencerce s\u0103 fie obiectiv. Chiar dac\u0103 \u00eel doare, s\u0103 treac\u0103 peste excesele criticului, s\u0103-\u015fi asume os\u00e2nda de a fi scriitor. Privit astfel, \u015fi prin filtrul a\u015ftept\u0103rii demne a recunoa\u015fterii, scrisul poate deveni o \u015fcoal\u0103 de \u00een\u0163elepciune.
\nConstat\u00e2nd c\u0103 la ora actual\u0103 exist\u0103 un vast spa\u0163iu de exprimare (reviste, dar \u015fi suplimente culturale ale ziarelor), colegul meu se \u00eentreba dac\u0103 nu cumva absenteaz\u0103, \u00een societatea noastr\u0103, tocmai criticii literari, cu subdiviziunile lor clasice \u0163in\u00e2nd de critica analitic\u0103 ori de direc\u0163ie \u015fi, mai ales, unde sunt cei ce fac critic\u0103 de \u00eent\u00e2mpinare.
\n\u00centrebarea sa m-a f\u0103cut s\u0103 m\u0103 \u00eentreb dac\u0103 exist\u0103 critic\u0103 pur \u015fi simplu sau, mai degrab\u0103, critici, persoane distincte, cu gusturi ce pot diferi incredibil. Nu cred c\u0103 putem vorbi de critica literar\u0103 \u00een bloc, organizat\u0103 conform direc\u0163iilor determinate \u015fi clasificate teoretic. La \u00eenceputul recept\u0103rii, criticii \u00ee\u015fi impun gusturile, popularizeaz\u0103 \u015fi promoveaz\u0103 un punct de vedere, adic\u0103 ac\u0163ioneaz\u0103 neoficial, ceea ce nu e r\u0103u de fel. \u00cen acest sens, critica de \u00eent\u00e2mpinare e foarte prezent\u0103 \u00een revistele literare de ast\u0103zi. Ceea ce remarcasem cu o anume triste\u0163e, la un moment dat, se referea la deruta par\u0163ial\u0103 tr\u0103it\u0103 de (numai) o parte din critic\u0103 \u2013 mi se pare c\u0103 uneori ea este tot mai mult intimidat\u0103 de succes \u015fi de varia\u0163i factori extraliterari (a se vedea \u201erolul social al scriitorului\u201d, precum \u015fi alte sechele ale perioadei comuniste, de pild\u0103 placa \u201escriitorul \u00een cetate\u201d, pus\u0103 insistent \u00een trecut, este resuscitat\u0103 cu brio ast\u0103zi, de parc\u0103 scriitorul ar fi subordonat cet\u0103\u0163ii). De asemenea, am ajuns s\u0103 \u00een\u0163eleg c\u0103 demersul critic presupune un real curaj. E un gest \u00een necunoscut. Am un respect infinit fa\u0163\u0103 de criticii care fac pariuri profetice cu destinul, credit\u00e2nd anumi\u0163i creatori, simpli necunoscu\u0163i, \u00een timp ce \u00eemi repugn\u0103 criticii colectori de glorii, criticii hoitari, care stau la p\u00e2nd\u0103 spre consensul anonim \u015fi, atunci c\u00e2nd el este \u00eendeplinit, se gr\u0103besc s\u0103 smulg\u0103 o halc\u0103 din meritul deja consacrat, ad\u0103ug\u00e2nd, oarecum pe furi\u015f, \u015fi textul lor \u2013 expresie a conformismului, a la\u015fit\u0103\u0163ii, a neputin\u0163ei de a avea opinii proprii, a dorin\u0163ei boln\u0103vicioase de afiliere, spre a nu lipsi dintr-o adunare devenit\u0103, nu prin meritele lor, o \u201elume bun\u0103\u201d. Ace\u015ftia din urm\u0103 nu sunt adev\u0103ra\u0163i critici, ci simpli f\u0103c\u0103tori de texte \u015fcol\u0103re\u015fti, lipsite de nerv \u015fi valoare. Tot pseudocritici sunt criticii reptilieni, care \u00eenainteaz\u0103 servil \u00een demersul lor, totalmente plia\u0163i pe textul autorului, ca lustruind cu mersul, prin lipirea \u00eentregului corp, o st\u00e2nc\u0103, f\u0103r\u0103 deta\u015fare \u015fi opinie personal\u0103. Criticii cuci, \u00een schimb, cresc de mici \u00een cuiburi str\u0103ine, f\u0103r\u0103 afec\u0163iune, d\u00e2nd impresia polite\u0163ii doar spre a-i azv\u00e2rli afar\u0103 pe cei care i-au primit, iar astfel impun\u00e2ndu-\u015fi cu for\u0163a opiniile proprii, cu anihilarea oric\u0103rei alte opinii (c\u0103ci a spune c\u0103 manifest\u0103 cecitate fa\u0163\u0103 de orice alt\u0103 opinie ar fi prea pu\u0163in). Dac\u0103 ar fi s\u0103 continui cu aceste compara\u0163ii involuntar animaliere, a\u015f spune c\u0103 \u00eemi plac criticii delfini, care \u00eel \u00eenso\u0163esc deta\u015fat \u015fi fratern, pe autor, \u00een \u00eenotul lui, cu salturi juc\u0103u\u015fe. Sau c\u0103 \u00eemi plac criticii lene\u015fi, care, aidoma acestui animal supravie\u0163uitor al marelui Megatherium, au metabolismul \u00eencet, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu se gr\u0103besc cu verdictele, atunci c\u00e2nd nu este necesar. Av\u00e2nd flerul de a nu da nemotivat cu barda.
\nDisfunc\u0163ii de toate felurile exist\u0103 \u00eens\u0103 de c\u00e2nd e lumea lume, iar critica adev\u0103rat\u0103 triumf\u0103 \u00een cele din urm\u0103 din plin. Aceasta seam\u0103n\u0103 cu un vulcan mocnind, ve\u015fnic \u00eentr-o insesizabil\u0103 erup\u0163ie, poate insesizabil\u0103. La un moment dat erupe realmente \u015fi \u00ee\u015fi spune cuv\u00e2ntul, acela cu greutate, acela care conteaz\u0103. Criticii au nevoie de r\u0103gaz, de reflec\u0163ie. S\u0103 le acord\u0103m dreptul sediment\u0103rilor fire\u015fti, organice, \u015fansa legitim\u0103 la timp. La ora asta, e adev\u0103rat c\u0103 tipurile abord\u0103rii critice sunt cam amestecate, se suprapun, interfereaz\u0103, \u00eentr-un stil efervescent, adesea colocvial, gr\u0103bit, specific confuziei neptunice a vremii noastre. Dac\u0103 acest tip de recep\u0163ie provine totu\u015fi dintr-o credin\u0163\u0103 sincer\u0103, nu este r\u0103u. Se alege ceva din magm\u0103 \u2013 baza unui curent de opinie profesionist. Faima scriitorului se coace dup\u0103 o dospire, se face dintr-o mul\u0163ime de ingrediente, inclusiv din condimentele \u201ezvonurilor\u201d critice, la care particip\u0103 \u015fi colegii ne-critici, doar scriitori (cinste lor!). Aparenta globalizare a informa\u0163iei este de natura opiniei: ea aduce \u00een fa\u0163\u0103 ceea ce-i convine \u015fi obscurizeaz\u0103 adesea ceea ce este de valoare, dar nu apar\u0163ine momentului. De ce? Pentru c\u0103 \u00eend\u0103r\u0103tul selec\u0163iei se afl\u0103 tot oamenii. Critica nu va fi niciodat\u0103 ma\u015final\u0103, chiar dac\u0103 se va folosi de tehnologie.
\nConfratele meu se mai \u00eentreba dac\u0103 mi se pare mul\u0163umitoare situa\u0163ia existen\u0163ei unor topuri \u015fi liste ale mai multor critici, unii dintre ace\u015ftia autori de lucr\u0103ri de referin\u0163\u0103 \u00een domeniu, \u015fi dac\u0103 mi se pare condamnabil spiritul de ga\u015fc\u0103 bazat pe influen\u0163a interesului. Din punctul meu actual de vedere, cel mai grav fenomen inclus \u00een \u00eentrebare este lipsa apetitului de lectur\u0103 la unii pretin\u015fi critici. Atunci c\u00e2nd criticul \u00ee\u015fi p\u0103r\u0103se\u015fte uneltele \u015fi voca\u0163ia zilnic\u0103, el nu mai este dec\u00e2t un fost critic, iar lucr\u0103rile de anvergur\u0103 \u015fi \u00eentindere pe care le compune \u00een lipsa unei cunoa\u015fteri adecvate a prezentului literar constituie un p\u0103cat \u00een fa\u0163a lui Dumnezeu, pe care, implicit, \u015fi-l asum\u0103 \u015fi de care va da negre\u015fit socoteal\u0103 \u00een fa\u0163a viitorului. S-ar putea s\u0103 fie din ce \u00een ce mai rizibil, s\u0103-i fie demascat\u0103 neputin\u0163a. Nu am nici cea mai mic\u0103 \u00eendoial\u0103 \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103. Viitorul va ar\u0103ta limpede ridicolul multora dintre autorii unor atari demersuri.
\nPe \u201eharta critic\u0103, par\u0163ialitatea unit\u0103 cu \u201ediseminarea\u201d informa\u0163iilor (\u00eencerc s\u0103 numesc astfel un fel foarte \u201ehieratic\u201d de a circula al opiniilor despre literatur\u0103, merg\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la inconsisten\u0163\u0103, \u015fi la o anume enclavizare) reprezint\u0103, de ce s\u0103 n-o recunoa\u015ftem, un soi de plag\u0103 a prezentului. Nu cred prea mult \u00een liste (de\u015fi, p\u00e2n\u0103 la un punct, cum spuneam, ele reflect\u0103 gusturi legitime). C\u00e2t este chestiune de gust \u015fi c\u00e2t de interese de ga\u015fc\u0103 sau de alt tip? C\u00e2t conteaz\u0103 la noi cartea scris\u0103 \u015fi c\u00e2t persoan\u0103 (fascinant\u0103, interesant\u0103, captivant\u0103, influent\u0103)? \u00cen r\u0103spunsul la aceast\u0103 \u00eentrebare \u015fi, implicit, \u00een aceast\u0103 perspectiv\u0103, nemilos deschis\u0103, este cuprins examenul cultural pe care-l d\u0103m ca popor. Am sentimentul intens c\u0103 la noi nu conteaz\u0103 cartea, for\u0163a ei literar\u0103, spiritual\u0103, intelectual\u0103 pur \u015fi simplu, \u00een absen\u0163a cunoa\u015fterii autorului, ci doar iradierea politic\u0103 a unui om sau a unei c\u0103r\u0163i. Un examen e\u015fuat, evident, la universitatea istoriei \u015fi cauza profund \u00eenr\u0103d\u0103cinat\u0103 a crampon\u0103rii de cli\u015fee, motiv pentru care marii creatori au plecat \u015fi s-au \u00eemplinit aiurea. Un sf\u00e2\u015fietor scepticism zace aici, acela de a nu vedea vreun rost artei, culturii, tr\u0103irii lor pe cont propriu, \u00eentr-o bucurie solitar\u0103 ce se r\u0103sp\u00e2nde\u015fte apoi, negre\u015fit.
\n\u00centrebarea de mai sus ar necesita \u00eens\u0103 o cercetare aprofundat\u0103, pe studii de caz, pentru a nu judeca la gr\u0103mad\u0103. Exegetul este om, are preferin\u0163e, aversiuni, amintiri teribile, cu care se r\u0103zboie\u015fte \u00eenc\u0103, patimi. Ar trebui s\u0103 fie un sf\u00e2nt, dar nu este (dec\u00e2t uneori, ceea ce e totu\u015fi remarcabil, un motiv de fericire \u015fi de \u00eendrept\u0103\u0163it\u0103 speran\u0163\u0103!). Dar scriitorul este? Nu vreau nici s\u0103 acuz, nici s\u0103 scuz pe nimeni. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, arta \u015fi receptarea ei depind de con\u015ftiin\u0163a fiec\u0103ruia, de scaden\u0163ele destinului, nu se pot impune silnic. A\u015f vrea \u00eens\u0103 ca, atunci c\u00e2nd \u00ee\u015fi spun opinia, criticii s\u0103 fie \u00eentr-adev\u0103r convin\u015fi, iar nu \u00eendemna\u0163i de al\u0163ii. \u00cen clipa aceea nu mai exist\u0103 \u015fov\u0103ial\u0103. Am senza\u0163ia c\u0103, \u00eentr-un final m\u0103car, se face dreptate, chiar dac\u0103 unii contest\u0103 \u00eens\u0103\u015fi existen\u0163a acestui final, din pricina rapidit\u0103\u0163ii ivirii \u015fi dispari\u0163iei informa\u0163iilor, vitez\u0103 care \u00eengroap\u0103 \u015fi niveleaz\u0103 totul.
\nNu ader \u00eens\u0103 la modul despotic de a trata criticul, de a i se cere ceva ca o obliga\u0163ie, de a i se b\u0103ga pumnul \u00een gur\u0103. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, nimeni nu este obligat la nimic, nici s\u0103 scrie, nici s\u0103 aprecieze, jocul literar trebuie s\u0103 se nasc\u0103 \u00eentr-o stare de total\u0103 libertate a con\u015ftiin\u0163ei, s\u0103 fie imponderabil de la \u00eenceput \u015fi p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit. Libertatea este chiar sensul s\u0103u. Despre bolile criticii se poate, desigur, vorbi, dar ele r\u0103m\u00e2n, oricum, simple boli, devia\u0163ii de la un tipar valabil \u2013 c\u0103ci am \u00een vedere criticul ideal, al c\u0103rui profil nu este, cu toate acestea, utopic, ci alc\u0103tuit dintr-o multitudine de prototipuri individuale. De altfel, criticii autentici se remarc\u0103 printr-o anume repetitivitate a momentelor de idealitate, definibil\u0103 ca statornicie, \u00een timp ce restul mentalului lor, adic\u0103 momentele de \u015fov\u0103ial\u0103 ori de eclips\u0103, constituie excep\u0163ia, tributul pl\u0103tit umanului.
\nO \u00eentrebare naiv\u0103 a colegului meu, care m-a relaxat, \u00eei viza pe \u201ebaronii literari centrali \u015fi locali, care scriu \u00een toate genurile, particip\u0103 la toate programele, se av\u00e2nt\u0103 \u00een toate comi\u0163iile \u015fi comitetele \u015fi sunt fondatorii de neclintit ai g\u0103\u015ftilor literare\u201d. Eram chemat\u0103 s\u0103 m\u0103 pronun\u0163 dac\u0103 ace\u015fti baroni reprezint\u0103 sau nu o primejdie care s\u0103-i afecteze pe ale\u015fi, acei scriitorii adev\u0103ra\u0163i, de\u015fi pu\u0163ini, pe damna\u0163ii literaturii, cu un destin exclusiv artistic. \u00cen modul acesta de a \u00eentreba eu am sim\u0163it o team\u0103 inutil\u0103, strict personal\u0103: ace\u015fti baroni \u00eei r\u0103peau, practic, lui, interlocutorului meu, din audien\u0163\u0103, din popularitate, din public, reprezentau concuren\u0163a neloial\u0103. Dar oare nu trebuie s\u0103 admitem c\u0103 exist\u0103 \u00een lume o mul\u0163ime de gusturi, \u00eenalte ori joase, \u015fi nu este menirea noastr\u0103 s\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 le st\u00e2rpim? M\u0103 \u00eentreb dac\u0103 ace\u015fti baroni au \u00eentr-adev\u0103r puterea de a fonda g\u0103\u015fti literare durabile, iar r\u0103spunsul este negativ. Nu cred c\u0103 o pot face \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t s\u0103-i uzurpe pe adev\u0103ra\u0163ii creatori.
\nAu existat \u00een toate epocile astfel de \u201ebaroni\u201d, f\u0103r\u0103 ca prin asta s\u0103 se \u00eent\u00e2mple ceva foarte grav. E bine c\u0103 au \u015fi asemenea preocup\u0103ri, e modul lor de a face o reveren\u0163\u0103 culturii adev\u0103rate, chiar dac\u0103 \u00een calitate de simpli imitatori (fie ei \u015fi cu ifose). Trierea este natural\u0103, inevitabil\u0103. \u00cen aceast\u0103 privin\u0163\u0103 eu nu-mi fac griji.
\nLa fel de acuzator erau privi\u0163i autorii de bloguri, taxa\u0163i drept o periculoas\u0103 caracud\u0103, ni\u015fte infami autori de subliteratur\u0103 pe band\u0103 rulant\u0103, care scad nivelul literaturii na\u0163ionale. \u015ei \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103, am privit lucrurile relaxat. \u00cen m\u0103sura \u00een care bloggerii fac o publicistic\u0103 de calitate, cred c\u0103 ei sunt benefici. Chiar \u015fi pentru c\u0103 sunt vehiculatori de \u015ftiri culturale, ace\u015fti autori mai mult ori mai pu\u0163in veridici sunt demni de respect, c\u0103ci ei atrag (\u015fi poate re\u0163in) aten\u0163ia asupra unor evenimente culturale, asupra unor problematici aflate \u00een dezbatere. Sigur c\u0103 spa\u0163iul scriptic devine supra\u00eenc\u0103rcat la nivel social, dar exerci\u0163iul scrierii este bun, \u00een esen\u0163\u0103. Iar blogul nu consum\u0103 h\u00e2rtie.
\nOmul se impacienta cumplit \u00een privin\u0163a posibilit\u0103\u0163ilor autorului rom\u00e2n de a mai rezista \u00een exercitarea voca\u0163iei sale. P\u00e2ndit de bloggeri subculturali, de baroni cu mari puteri, devalorizat de lipsa autorit\u0103\u0163ii criticii, el ar fi aproape \u00een criz\u0103. Eram oare de acord? Nu, am spus \u015fi repet, literatura contemporan\u0103 nu e deloc \u00een criz\u0103, ba chiar cred c\u0103 perioadele de criz\u0103 sunt bune pentru adev\u0103rata literatur\u0103. \u015etim cu to\u0163ii c\u0103 exist\u0103 o desincronizare \u00eentre v\u00e2rstele istoriei \u015fi cele ale spiritului, ultimele fiind pur interioare, dez\u0103g\u0103zuiri ale resurselor umane \u2013 \u00een sensul propriu al cuv\u00e2ntului.
\nPrin raportare la situa\u0163ia genera\u0163iilor anterioare, \u00een special a celor din perioade faste, cum ar fi cea a Genera\u0163iei \u201927, se \u00eentreba acel coleg al meu dac\u0103 scriitorul rom\u00e2n mai este capabil s\u0103 scrie, dac\u0103 mai beneficiaz\u0103 de o comoditate l\u0103untric\u0103. Impresia mea este c\u0103 prin astfel de \u00eentreb\u0103ri se reliefeaz\u0103 cel mai tran\u015fant viziunea scrisului ca ocupa\u0163ie eminamente a prezentului. Nu e cazul s\u0103 ne compar\u0103m cu vreo genera\u0163ie anume, fiecare a avut de trecut probele ei. S\u0103 ne aducem \u00een prezentul scrisului propriile drame, s\u0103 facem din ele un prezent al scrisului, iar atunci vom avea o literatur\u0103 bun\u0103. Sunt \u015fi din aceia care \u00eei neag\u0103 acesteia un viitor, spun\u00e2nd c\u0103 mai suntem \u00een siajul postmodern, \u00een care accentul se pune pe consum, pe devorarea f\u0103r\u0103 urm\u0103ri sau posteritate a oric\u0103rui produs cultural. Dar poate c\u0103 istoria va cunoa\u015fte mereu acel corsi e ricorsi tipic, prin care lucrurile se pot lini\u015fti, iar valorile repozi\u0163iona. Tot T.S. Eliot vorbea de Tradi\u0163ia mereu reconfigurat\u0103, despre prezentul literaturii \u015fi ca dimensiune a unui trecut perpetuu reajustat. Dac\u0103 totul e inutil, de ce s\u0103 ne facem probleme? Vom suferi \u015fi noi Apocalipsa general\u0103. Cu voin\u0163\u0103 \u015fi pasiune, cu \u00eencredere \u00een viziunea lor, scriitorii veritabili de azi \u00ee\u015fi v\u0103d de universurile lor fic\u0163ionale, spre binele lor \u015fi al culturii rom\u00e2ne\u015fti. Cine ar putea s\u0103-i \u00eempiedice? Comoditatea l\u0103untric\u0103 prin care ei se pot exprima nestingheri\u0163i trebuie s\u0103 fie str\u0103dania lor personal\u0103, contribu\u0163ia adus\u0103 la procesul global de desc\u0103tu\u015fare a con\u015ftiin\u0163ei. Nimeni nu le-ar putea-o oferi de gata.
\nAmicul meu se mai \u00eentreba dac\u0103 exist\u0103 o genera\u0163ie scriitoriceasc\u0103 legat\u0103 indisolubil de laptop-ul personal, apt\u0103 s\u0103 impun\u0103 spiritul literaturii rom\u00e2ne \u00een social \u015fi s\u0103 men\u0163in\u0103 o atmosfer\u0103 cultural\u0103 \u00een condi\u0163iile postmodernismului superficializant. R\u0103spunsul meu ar fi acela c\u0103 asemenea situa\u0163ii ar trebui s\u0103 se nasc\u0103 \u00een chip natural, nu dintr-un proiect, cu at\u00e2t mai pu\u0163in unul impus. Iar termenul laptop am sim\u0163it c\u0103 este utilizat polemic, con\u0163in\u00e2nd o doz\u0103 de dispre\u0163 fa\u0163\u0103 de cei racorda\u0163i la tehnologie \u015fi miz\u00e2nd prea mult pe ea. Poate \u00eens\u0103 c\u0103 nu mai are importan\u0163\u0103 tehnologia, odat\u0103 ce ea intr\u0103 \u00een firescul personalit\u0103\u0163ii noastre. La ora asta exist\u0103 un climat cultural, fie \u015fi nu foarte r\u0103sp\u00e2ndit \u00een social (dezideratul acesta r\u0103m\u00e2ne etern valabil, dar nu poate fi \u00eemplinit pe deplin, \u00een niciun caz cu for\u0163a!). Niciodat\u0103 literatura nu a avut o r\u0103sp\u00e2ndire larg\u0103 \u00een societate sau, dac\u0103 o asemenea popularitate a existat, ea a fost intermitent\u0103, chiar foarte rar\u0103, de-a lungul istoriei. E destul c\u0103 exist\u0103 spirite (literare, \u00een spe\u0163\u0103) care comunic\u0103, indiferent de distan\u0163e, precum \u015fi reviste foarte vii. E un noroc al clipei de fa\u0163\u0103. Dac\u0103 ne g\u00e2ndim la prezent \u015fi nu la viitor, vedem c\u0103 literatura e vie. Ea se \u0163ese din fire de mare fine\u0163e, ale c\u0103ror combina\u0163ii inefabile se repercuteaz\u0103 \u00een mod imprevizibil asupra viitorului. \u00cemi repet convingerea c\u0103 o \u0163ar\u0103 este mare dac\u0103 are critici mari, dac\u0103 are sim\u0163ul critic dezvoltat \u00een toate domeniile.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Elena SEIFERT Federa\u0163ia Rus\u0103 \u00cen traducerea lui Leo BUTNARU S-a n\u0103scut \u00een ora\u015ful Karaganda din Kazahstan (1973). \u00cen prezent locuie\u015fte<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17616"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=17616"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17616\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17618,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17616\/revisions\/17618"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=17616"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=17616"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=17616"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}