{"id":17570,"date":"2022-03-18T19:54:56","date_gmt":"2022-03-18T16:54:56","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17570"},"modified":"2022-03-18T19:55:26","modified_gmt":"2022-03-18T16:55:26","slug":"spatii-culturale-nr-41-12","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17570","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 41 (12)"},"content":{"rendered":"

Octavian MIHALCEA <\/strong>
\n\"\"

Meandre ale spaimei <\/strong><\/p>\n

Pornind de la un vis \u0219i o anumit\u0103 reflectare a lui \u00een realitate, \u0218tefania Oproescu ajunge la motivul director al volumului Pas\u0103rea de ghea\u021b\u0103 (Editura ATEC, Foc\u0219ani, 2015). Puternicele imagini poetice sunt rodul explor\u0103rii unor zone cu v\u0103dit caracter terminal. Introspec\u021bia nu eludeaz\u0103 at\u00e2t de mutabilele meandre ale triste\u021bii, astfel contribuind la instaurarea omniprezentului plafon clarobscur. Atipica sintez\u0103 a elementelor sacramentale cu adeseori claustranta mundaneitate determin\u0103 st\u0103ri lirice extrem de p\u0103trunz\u0103toare: „\u00cen atelierul unui sculptor\/ am inhalat parfumul letal al formei\/ dizolvat \u00een licoarea rubinie\/ r\u0103mas\u0103 de la taina \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219aniei.\/ \u00cen agonie, mi s-a ar\u0103tat\/ conturul ascuns al \u00eent\u00e2mpin\u0103rii\/ sub forma chipului t\u0103u;\/ ochii de jad mi-au tatuat memoria\/ \u0219i mi-au prelungit veghea\/ transformat\u0103 \u00een zbor.\/ De atunci, plutesc \u00een juru-\u021bi\/ ca fluturele \u00een mirajul luminii\/ p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd atingerea m\u0103 va destr\u0103ma\/ \u00een voluptatea sim\u021burilor\/ dup\u0103 care, nu va mai fi\/ nici un cuv\u00e2nt.” Ritmurile fluide cotropesc inima, \u00eempreun\u0103 cu „pulberea clipei” ce cheam\u0103 aproape dureroasa uitare. Sunt chem\u0103ri, uneori \u00een siaj morganatic, cu accentuate valen\u021be metafizice. Temporalitatea este oprimant\u0103, prad\u0103 fiind unei experien\u021be a vidului. „Razele de lumin\u0103” se pierd \u00eentr-o pulbere dens\u0103. Doar „eternitatea unui s\u0103rut” mai poate resuscita visele c\u00e2ndva predestinate ascensiunilor. Iat\u0103 acest tablou cu tu\u0219e extrem de ad\u00e2nci, ce reliefeaz\u0103 complexitatea peisajului liric propriu \u0218tefaniei Oproescu: „Ramurile desfrunzite ale copacilor\/ \u021beseau norii spar\u021bi de cornul auriu al lunii.\/ V\u00e2ntul desena cu pas de z\u0103pad\u0103\/ dansul sirenelor nop\u021bii.\/ T\u0103ceam am\u00e2ndoi ca-n templu;\/ pa\u0219ii se auzeau \u00eenfundat\/ sub arcada \u00eenalt\u0103 a cerului.\/ Bel\u0219ugul miresmelor albe\/ c\u0103dea ca spuma cascadelor\/ \u0219i \u00een m\u00e2inile noastre \u00eempreunate\/ se topea r\u0103suflarea suspinului,\/ lini\u0219tea noastr\u0103 s\u0103lb\u0103ticit\u0103\/ prin alb\u0103strimile nop\u021bii.\/ Tot acolo eram, acela\u0219i c\u00e2ntec\/ \u00eenchipuia imaginea r\u0103t\u0103cirii,\/ sub coroane de argint ascundeam\/ pulberea s\u00e2ngelui, umbra destr\u0103mat\u0103\/ \u00eembl\u00e2nzit\u0103 de calmul unui tandru priveghi.” Vocile s\u00e2ngelui sunt integrate, nostalgic, \u00een labirintul rememor\u0103rilor cu profunde accep\u021biuni picturale. Ne g\u0103sim \u00een interiorul imemorialelor spa\u021bii purt\u0103toare de greu decriptabile mistere. Aceste c\u0103i furtunoase poart\u0103 accentuatul timbru al suferin\u021bei. „Visul s\u0103lb\u0103ticiunii” ca „drog” ar putea constitui un modus vivendi dedicat asumat-supliciantelor deregl\u0103ri sistematice a tuturor sim\u021burilor. Fantasmatice valori nocturne planeaz\u0103 peste versurile abisale din volumul Pas\u0103rea de ghea\u021b\u0103. Un poem despre mam\u0103 e aspectat \u00een cheie expresionist-oniric\u0103: „C\u00e2nd era t\u00e2n\u0103r\u0103, mama n-avea chip\/ pentru c\u0103 nu o vedeam cu ochii,\/ ci cu aburul din care-i r\u0103s\u0103reau dimine\u021bile\/ ca respira\u021bia curat\u0103 a ierbii.\/\/ C\u00e2nd era t\u00e2n\u0103r\u0103, mama n-avea trup\/ abia \u00eencropea \u00een nop\u021bi o rochie de griji\/ sub care s\u0103 ascund\u0103 mersul \u0219chiop\u0103tat\/ al viselor lep\u0103date \u00een zile nelocuite.\/\/ C\u00e2nd era t\u00e2n\u0103r\u0103, mama a v\u0103zut un film\/ \u0219i de atunci n-a uitat niciodat\u0103 cum\/ Zboar\u0103 cocorii.\/ C\u00e2nd sim\u021bea b\u0103t\u0103ile lor de aripi r\u0103nindu-i\/ t\u00e2mplele\/ f\u0103cea din ele \u00eengeri \u0219i \u00eei ruga s\u0103-i arate\/ linia orizontului.” Cromatica poemelor are nuan\u021ba s\u00e2ngelui trecut prin naufragii v\u0103t\u0103m\u0103toare. Complexitatea memoriei poart\u0103 cu ea urmele unor nemiloase flagel\u0103ri. Tenta\u021biile sunt integrate unei cavalcade asimilabile manifest\u0103rilor co\u0219mare\u0219ti. P\u00e2n\u0103 \u0219i mediile hiperprotectoare pl\u0103smuiesc apari\u021bii \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare: „c\u00e2nd universul \u00eentreg\/ era c\u0103ptu\u0219it \u00een bra\u021bele mamei,\/ chiar \u0219i atunci\/ \u00een visele cele mai curate ale copil\u0103riei\/ se strecura o ar\u0103tare;\/ spaima surp\u0103rii cerului\/ \u00een v\u00e2rtejul mor\u021bii ca un sorb,\/ alc\u0103tuind o roat\u0103 imens\u0103\/ de stele \u00een mi\u0219care.” O luminozitate atenuat\u0103 \u00eenv\u0103luie aceste topos-uri ale fiin\u021b\u0103rii la limit\u0103. Amalgamarea luminilor cu umbrele creeaz\u0103 un regim al riscului implic\u00e2nd complexe aspect\u0103ri ontologice, odat\u0103 cu multiplele limit\u0103ri care decurg de aici. „Somnambulice c\u0103l\u0103torii\/ prin hipnoza pove\u0219tilor aproape uitate” vegheaz\u0103 dureroasele contururi din Pas\u0103rea de ghea\u021b\u0103. <\/p>\n

Fiin\u0163\u0103ri \u201ela limit\u0103\u201d<\/strong><\/p>\n

Debutul c\u0103r\u021bii lui Gheorghe Bacalba\u0219a, Domiciliu obligatoriu (TipoMoldova, Ia\u0219i, 2015), este caracterizat de o marcant\u0103 prezen\u021b\u0103 a fenomenului mor\u021bii care, \u00eempreun\u0103 cu restul desf\u0103\u0219ur\u0103rilor realiste, accentueaz\u0103 impactul pe care nara\u021biunea \u00eel are asupra cititorilor. Axat asupra spa\u021biului medical, autorul caut\u0103 s\u0103 decripteze neb\u0103nuitele mistere profilate pe fondul acestor fascinante incursiuni, de multe ori vindec\u0103toare, \u00een trupul uman \u2013 interven\u021biile chirurgicale. \u00cen roman sunt descrise cu minu\u021biozitate profundele tr\u0103iri pe care le are chirurgul cu ocazia unei opera\u021bii: „Pu\u021bini ar fi putut b\u0103nui c\u0103 la fiecare interven\u021bie, Horia Preda, campionul cazurilor imposibile, era cuprins de trac. Fiecare interven\u021bie era un dans pe s\u00e2rm\u0103 cu lunec\u0103ri \u0219i redres\u0103ri, lungul drum de la un st\u00e2lp la altul, \u0219i \u00een spatele lui, manevr\u00e2nd atent balansierul, sus\u021bin\u00e2ndu-l, \u00eentr-o perfect\u0103 t\u0103cere, era secundul lui dintotdeauna, Ioana Lujeriu. Nimeni nu ar fi putut citi tracul acesta privindu-i fa\u021ba masiv\u0103, osoas\u0103, impasibil\u0103, cu p\u0103rul rebel \u0219i v\u00e2lvoi str\u00e2ns sub masca de opera\u021bie. Starea aceasta, c\u00e2nd resim\u021bit\u0103 acut, c\u00e2nd numai ca o senza\u021bie surd\u0103, subcon\u0219tient\u0103, o avea la fiecare operat, \u0219i nu \u00eenceta dec\u00e2t odat\u0103 cu ie\u0219irea pe poarta spitalului.” Suntem introdu\u0219i \u00een atmosfera s\u0103lilor de opera\u021bie, c\u00e2t \u0219i \u00een neb\u0103nuitele culise ale acestora. Rela\u021biile dintre cadrele medicale, sublinierea mecanismelor ascensiunii pe linie profesional\u0103, complexitatea mediului spitalicesc, iat\u0103 numai c\u00e2teva puncte de maxim interes ale volumului Domiciliu obligatoriu. Gheorghe Bacalba\u0219a dovede\u0219te un profund nivel al cunoa\u0219terii psihologiei rela\u021biilor interumane, de aici decurg\u00e2nd aprecieri \u00eenc\u0103rcate cu o deosebit\u0103 veridicitate. Rela\u021bia indisolubil\u0103 dintre abisalitatea sufletului omenesc \u0219i actul opera\u021biei, mai mult sau mai pu\u021bin supus\u0103 rigorilor materialist \u2013 mecaniciste, \u00een acest binom rezid\u0103 at\u00e2t de problematizantul elan al fiin\u021b\u0103rii la limit\u0103. Gheorghe Bacalba\u0219a ne propune un joc desf\u0103\u0219urat \u00een cadru spitalicesc, acolo unde mutabilitatea naturii umane se dovede\u0219te primordial\u0103. Diversele inser\u021bii din jurnalele participan\u021bilor la via\u021ba spitalului probeaz\u0103 primatul elementului subiectiv \u00een raport cu aparen\u021ba unui dat obiectiv. Natura uman\u0103 presupune \u0219i poten\u021bialitatea conflictului, astfel c\u0103 \u00eent\u00e2lnim \u00een roman diverse situa\u021bii din siajul necontenitelor lupte pentru superioritate, la acest nivel deta\u0219\u00e2ndu-se captivantele abord\u0103ri teoretice ale lui Gheorghe Bacalba\u0219a: „Coruperea cuv\u00e2ntului creeaz\u0103 un metalimbaj general. Forma f\u0103r\u0103 fond a ren\u0103scut spre o nou\u0103 via\u021b\u0103, jargonul formelor ingenue \u00een serviciul violen\u021bei. Supunerea la cuv\u00e2ntul corupt este o form\u0103 perpetu\u0103 de amenin\u021bare care te bag\u0103 represiv sau preventiv \u00een realitatea obligatorie, ca pe un c\u0103\u021bel \u00een balta lui de urin\u0103. Este o form\u0103 permanent\u0103, reiterat\u0103 din ritualul supunerii. E\u0219ti obligat prin limbaj s\u0103 intri \u00een joc, iar odat\u0103 intrat accep\u021bi s\u0103 fii corupt. \u021ai se taie alternativa. Este totodat\u0103 o form\u0103 de solidaritate \u00eentru promiscuitate a agresorului cu cel agresat.” Sunt eviden\u021biate flagrantele minusuri pe care le are or\u00e2nduirea comunist\u0103, ceea ce conduce la \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare muta\u021bii comportamentale. Pentru a ne opri \u0219i asupra stilisticii romanului, dominantul peisaj realist se intersecteaz\u0103 temporar cu valoroase situ\u0103ri \u00een perimetrul prozei estetizante: „\u0218tia foarte multe lucruri \u0219i pe nesim\u021bite intrai cu el \u00eentr-o galerie de vechi \u0219i frumos: lucirile de aram\u0103 cioc\u0103nit\u0103 m\u0103iestru de me\u0219te\u0219ugarii Evului Mediu, sclipirile acute \u0219i fa\u021betate de Bacara, veselul Capo di Monte \u0219i sobrul cafeniu al ceramicii engleze\u0219ti, arome exotice de smirn\u0103 \u0219i cui\u0219oare. M\u0103tasea de China se rostogolea bogat pe covoarele grele de Buhara \u0219i peste toate trona maiestuos samovarul argintat al bunicilor. H\u0103r\u021bi pergamentate \u0219i galbene a\u0219teptau t\u0103cute \u00een suluri s\u0103 fie desf\u0103cute, de degetele lui \u0219tiutoare, \u00eentre sfe\u0219nice grele de argint. Coper\u021bile aurite, de piele, ale unor c\u0103r\u021bi rare ascundeau \u00een ele adev\u0103rul lumii \u0219i se \u00eenvecinau pe rafturi cu vase sferice din lac ro\u0219u ca purpura fenician\u0103 \u0219i cloisonn\u00e9-uri complicate, rod al unei arte complexe \u0219i antice. Boluri p\u00e2ntecoase pline cu poame uscate tr\u0103iau \u00een armonie cu ancusul egiptean aduc\u0103tor de noroc.” \u0218i teritoriile onirice sunt introspectate, \u00een c\u00e2teva ocazii, de romancier. Natur\u0103 complex\u0103, acesta e un fin cunosc\u0103tor al tipologiilor umane, de la \u0219efi \u0219i subalterni din domeniul medical, p\u00e2n\u0103 la indivizi ce apar\u021bin altor straturi sociale. Profund relevante se dovedesc dureroasele incursiuni prin istoria comunismului autohton, caracterizat de tirania inechit\u0103\u021bii. Romanul Domiciliu obligatoriu subliniaz\u0103 habitudinile unei societ\u0103\u021bi concentra\u021bionare axate pe o programatic\u0103 depersonalizare a majorit\u0103\u021bii membrilor ei, fiind surprinse st\u0103ri de fapt absolut revelatorii.<\/p>\n


\nVASILE Ghica<\/strong>
\n\"\"

Despre natur\u0103<\/strong><\/p>\n

Ninge lini\u015ftit peste ora\u015f cu funingine proasp\u0103t\u0103.
\nS\u0103 le l\u0103s\u0103m urma\u015filor petrol \u015fi c\u0103rbune. M\u0103car pentru muzee.
\n\u00cemp\u0103dure\u015fte un munte! Abia dup\u0103 aceea obr\u0103znice\u015fte-te \u015fi trimite la tipar o carte.
\nPoluarea apei continu\u0103. Ne vom sp\u0103la oare pe obraz scuip\u00e2ndu-ne unii pe al\u0163ii?
\nC\u00e2t de greu ne-am desprins de maimu\u0163\u0103. \u015ei c\u00e2t de u\u015for se trezesc unii groh\u0103ind.
\nNu ni s-au vindecat toate cucuiele de la c\u0103z\u0103turile din copaci.
\nNici cel mai fioros animal nu \u015fi-a f\u0103cut, deocamdat\u0103, cojoc sau m\u0103nu\u015fi din piele de om.
\nDac\u0103 buc\u0103t\u0103riile noastre vor fi, \u00een cur\u00e2nd, lipsite de energie, vom deveni ori vegetarieni ori canibali.
\nNu am inventat noi confortul. Unele pe\u015fteri, locuite c\u00e2ndva, aveau ap\u0103 cald\u0103, \u00eenc\u0103peri decomandate \u015fi expozi\u0163ii de pictur\u0103.
\nDistrugem cu at\u00e2ta furie p\u0103durile, ca s\u0103 fim siguri c\u0103 nu ne vom mai putea \u00eentoarce \u00een copaci.
\nDac\u0103 r\u0103m\u00e2neam \u00een p\u0103duri, ajungeam poate ori siha\u015ftri, ori t\u00e2lhari.
\nAm plecat din p\u0103dure cu o frunz\u0103 vestimentar\u0103 \u015fi ne-am \u00eentors la ea cu gatere, care se v\u0103d de pe Lun\u0103.
\nPrima gaur\u0103 f\u0103cut\u0103 \u00een cer de omul contemporan este cea din stratul de ozon.<\/p>\n


\nValeria MANTA T\u0102ICU\u0162U<\/strong>
\n\"\"

Vie\u0163i irosite<\/strong>
\n\"\"

Om cumsecade, profesor onest prin nordica Putn\u0103, Mircea Aanei scrie romane care-i seam\u0103n\u0103. Proza lui este serioas\u0103, urm\u0103rind, f\u0103r\u0103 fasoane stilistice, conturul unui spa\u0163iu real; desigur, nu se poate vorbi despre o copiere\/ imitare a realit\u0103\u0163ii, ci, \u00een buna tradi\u0163ie literar\u0103, de reconstruc\u0163ie \u00een limita realului, imagina\u0163ia fiind folosit\u0103 doar \u00een m\u0103sura \u00een care este necesar\u0103 la re-crearea culorii \u015fi a sunetului unui timp tr\u0103it subiectiv. Dac\u0103 \u201ePotecile prim\u0103verii\u201d (edi\u0163ia a doua, editura AccentPrint, 2015) reprezint\u0103, mai degrab\u0103, un jurnal transformat (nu cosmetizat) \u00een roman, un alt volum, publicat \u00een 2014, la aceea\u015fi editur\u0103, \u015fi intitulat \u201eUnde-i tinere\u0163ea mea?…\u201d dep\u0103\u015fe\u015fte limit\u0103rile inerente stilului diaristic \u015fi urm\u0103re\u015fte povestea unei vie\u0163i irosite. De fapt, ratarea, e\u015fuarea \u00een banal, distrugerea iluziilor reprezint\u0103 teme comune ale romanelor lui Mircea Aanei, poate \u015fi pentru c\u0103, de multe ori, via\u0163a este mai \u201einventiv\u0103\u201d dec\u00e2t literatura, situa\u0163iile prin care ne oblig\u0103 (pe to\u0163i, nu numai pe scriitori) s\u0103 trecem dep\u0103\u015find imagina\u0163ia.
\nProvenind dintr-o familie harnic\u0103, numeroas\u0103 \u015fi cucernic\u0103, Mircea Aanei \u00ee\u015fi caut\u0103 \u2013 \u015fi-\u015fi g\u0103se\u015fte \u2013 subiectele, temele fundamentale \u015fi energia de scriitor exact \u00een acest mediu, poate \u015fi fiindc\u0103 cel mai bine scrii despre lucrurile pe care le cuno\u015fti. Fic\u0163iunea nu prea-\u015fi g\u0103se\u015fte rostul atunci c\u00e2nd ai \u00een vedere realizarea unei \u201ecronici de familie\u201d (la un moment dat, prezent\u00e2ndu-\u015fi romanul \u201ePotecile prim\u0103verii\u201d, autorul risc\u0103 eticheta de \u201ebildungsroman\u201d, dar ea nu corespunde nici ca inten\u0163ionalitate, nici ca realizare, fiind vorba, mai degrab\u0103, de un n\u0103rav al profesorilor de rom\u00e2n\u0103 de a explica\/ \u00eencadra\/ clasifica etc. nu numai ceea ce scriu al\u0163ii, ci \u015fi ceea ce scriu ei \u00een\u015fi\u015fi). Prin urmare, consider\u00e2nd mai nimerit\u0103 sintagma \u201ecronic\u0103 de familie\u201d, trebuie spus c\u0103 romanul \u201eUnde-i tinere\u0163ea mea?…\u201d, \u00een ciuda dezavantajului pe care-l ofer\u0103, din start, titlul (prea siropos, amintind de roman\u0163e \u015fi alte c\u00e2ntece de petrecere) este bine scris, \u00eentr-o limb\u0103 corect\u0103 \u015fi curat\u0103, f\u0103r\u0103 abunden\u0163a aceea de figuri de stil la care te-ai a\u015ftepta dup\u0103 un asemenea titlu.
\n\u015ei, fiindc\u0103 \u201eUnde-i tinere\u0163ea mea?\u201d nu este restric\u0163ionat, maiorescian, de gustul vreunei \u201eduduci din Vaslui\u201d (de care se cuvenea s\u0103 \u0163in\u0103 cont inclusiv Ion Creang\u0103, c\u00e2nd trimitea pove\u015fti \u015fi povestiri la \u201eConvorbiri literare\u201d) \u015fi nici de chingile vreunui alt \u201ecanon literar\u201d, Mircea Aanei apeleaz\u0103 la o formul\u0103 modern\u0103 (\u015fi destul de folosit\u0103) \u2013 cea a pluralit\u0103\u0163ii vocilor narative \u2013 pentru a-\u015fi urm\u0103ri personajul \u00een oglinzi paralele.
\nProfesorul Grigore Afloarei (fratele autorului) afl\u0103, la 63 de ani, c\u0103 sufer\u0103 de o boal\u0103 incurabil\u0103 \u015fi c\u0103 mai are foarte pu\u0163in de tr\u0103it. Discursul narativ brodat \u00een jurul acestei teme \u2013 iminen\u0163a mor\u0163ii – nu se distan\u0163eaz\u0103 net de ceea ce, \u00eendeob\u015fte, ne-a oferit p\u00e2n\u0103 acum literatura rom\u00e2n\u0103 de la origini p\u00e2n\u0103 \u00een prezent. \u00cen \u201ePrins\u201d, de Petru Popescu, de exemplu, personajul despic\u0103 firul \u00een patru, speculeaz\u0103, filosofeaz\u0103, pe scurt \u015fi cu o formulare \u00eemprumutat\u0103 din folclorul scriitoricesc, \u201ese scarpin\u0103 pe creier\u201d \u2013 sau bate apa-n piu\u0103 (cum zicea nea Marin, \u015foferul-filosof de pe strada mea) \u2013 baz\u00e2ndu-se pe compasiunea cetitorului \u015fi pe r\u0103bdarea care vine la pachet cu aceast\u0103 compasiune. Personajul lui Mircea Aanei, profesor care-a renun\u0163at, de mult, la catedra de Limba rom\u00e2n\u0103 pentru o slujb\u0103 mai b\u0103noas\u0103, dar \u00eenjositoare, la un hotel din Bucure\u015fti, nu are suficient\u0103 putere speculativ\u0103 (linia lui ontologic\u0103 s-a cam redus la munc\u0103, \u201ebucate alese\u201d, b\u0103utur\u0103 c\u00e2t cuprinde \u015fi, mai ales, sex la \u00eent\u00e2mplare) \u015fi nici apeten\u0163\u0103 pentru transcendent, a\u015fa c\u0103 nu face nici o \u00eencercare de a-\u015fi dep\u0103\u0219i condi\u0163ia (tragic\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103). Recursul la memorie reprezint\u0103 moartea dint\u00e2i, moartea mic\u0103, dup\u0103 ea urm\u00e2nd s\u0103 vin\u0103 moartea cea mare, definitiv\u0103. Rememor\u00e2nd scene din copil\u0103rie \u015fi adolescen\u0163\u0103, din tinere\u0163ea irosit\u0103 \u015fi din anii f\u0103r\u0103 rost care i-au urmat, Grigore Afloarei nu-\u015fi g\u0103se\u015fte \u00eemp\u0103carea necesar\u0103, nu se purific\u0103 prin confesiune\/ spovedanie, ci reu\u015fe\u0219te s\u0103 se \u00eentunece, s\u0103 se \u00eenchid\u0103, s\u0103 intre de bun\u0103voie \u015fi \u00eenainte de vreme \u00een moarte. O carier\u0103 ratat\u0103, o c\u0103snicie ratat\u0103, o via\u0163\u0103 ratat\u0103 sunt subiecte puternice, care-l dep\u0103\u015fesc, \u00eens\u0103, pe recep\u0163ionerul de la \u201eIntercontinental\u201d, gata oric\u00e2nd s\u0103 l\u0103crimeze la auzul unor c\u00e2ntece vag roman\u0163ioase, banale, dar patetice, de genul \u201eLa f\u00e2nt\u00e2na cu uluc\u201d sau la lectura unor texte ca \u201ePrin\u0163esa Pas\u0103re\u201d de Florin \u0162upu.
\nCeea ce face Mircea Aanei, ca autor, este s\u0103-\u015fi lase personajul s\u0103-\u015fi arate limitele, nereu\u015fitele, c\u0103derile. Nu ai impresia, ca cititor, c\u0103 au fost selectate\/ adunate \u00een mod special doar scene \u00een care personajul se face de r\u00e2s; dimpotriv\u0103, lipsa de perspective \u015fi de ideal, dezumanizarea, c\u0103derea \u00een banal, \u00een ridicol, mentalitatea infantil\u0103, apuc\u0103turile de neam prost (datorate st\u0103rii de ebrietate permanente) fac parte din structura intim\u0103 a lui Grigore-condamnatul \u015fi-i dau autenticitate. Prin urmare, \u015fi romanul \u2013 realist, cu perspectiv\u0103 narativ\u0103 dubl\u0103 (obiectiv\u0103 \u015fi subiectiv\u0103 \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103) \u2013 devine, tocmai din cauza autenticului pe care-l cultiv\u0103, unul care merit\u0103 aten\u0163ia cititorului.<\/p>\n


\nVasilica ILIE<\/strong>
\n\"\"

Poveste la \u00eenceput de prim\u0103var\u0103<\/strong><\/p>\n

Diminea\u0163a zilei de 1 martie. Trepida\u0163ia, \u00eenc\u0103 de la ivirea zorilor, cu zgomotele mijloacelor de transport, caden\u0163a pa\u015filor a celor care se \u00eendreapt\u0103 spre activit\u0103\u0163ile cotidiene, au trezit ora\u015ful la via\u0163\u0103. \u00cen drumul spre sta\u0163ia de metrou, Ilinca sim\u0163i un aer de prim\u0103var\u0103, venit parc\u0103 din str\u0103fundul p\u0103m\u00e2ntului, \u00eenv\u0103luindu-i toat\u0103 fiin\u0163a. Razele soarelui care o \u00eenso\u0163eau \u00eei luminau chipul, \u00eei \u00eenveseleau sufletul, f\u0103c\u00e2nd-o s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 tot drumul, cu pl\u0103cere, la momentul c\u00e2nd colegii ei de birou, ca de fiecare dat\u0103, \u00een aceast\u0103 zi, o a\u015fteptau cu flori, z\u00e2mbete, m\u0103r\u0163i\u015foare \u015fi bomboane. Cu dezinvoltura unei pu\u015ftoaice, cobor\u00ee sc\u0103rile \u015fi se pierdu prin mul\u0163imea de oameni care a\u015fteptau metroul pe peronul ce devenise de at\u00e2ta timp pentru ea o obi\u015fnuin\u0163\u0103, singurul mijloc de circula\u0163ie rapid care o ducea spre serviciu. Era \u00eembr\u0103cat\u0103 sport: o pereche de blugi mula\u0163i, o geac\u0103 din piele treisferturi, de culoare neagr\u0103, cu glug\u0103, prev\u0103zut\u0103 pe margini cu bl\u0103ni\u0163\u0103 din vulpe ro\u015fcat\u0103, pe cap o beret\u0103 de culoare alb\u0103, din l\u00e2n\u0103, tricotat\u0103, \u00een picioare, ghete din piele de culoare neagr\u0103. Cu toate c\u0103 vagoanele erau full, g\u0103si, spre surprinderea \u015fi norocul ei, un loc \u015fi se a\u015fez\u0103. Alte g\u00e2nduri luaser\u0103 locul celor vesele. Privea \u00een gol, fiind absent\u0103 la lumea ce o \u00eenconjura. \u201eMi-ar fi pl\u0103cut ca ast\u0103zi, de 1 martie, s\u0103 m\u0103 invite un b\u0103rbat la plimbare, s\u0103 ne \u0163inem de m\u00e2n\u0103, s\u0103 r\u00e2dem \u015fi s\u0103 ne \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103m\u201d, \u00ee\u015fi spuse \u00een g\u00e2nd.
\nDe c\u00e2nd divor\u0163ase nu \u00ee\u015fi g\u0103sise un b\u0103rbat care s\u0103 merite a\u015ftept\u0103rile ei, un b\u0103rbat cu care s\u0103 ias\u0103 la plimbare, care s-o \u00een\u0163eleag\u0103, s\u0103 fie l\u00e2ng\u0103 ea atunci c\u00e2nd are nevoie de un um\u0103r pe care s\u0103-\u015fi sprijine capul. \u015ei apoi, v\u00e2rsta de cinzeci \u015fi trei de ani i se p\u0103rea destul de \u00eenaintat\u0103, c\u0103 un barbat de aceea\u015fi v\u00e2rst\u0103 nu se mai uit\u0103 la ea: \u201eb\u0103rba\u0163ii de v\u00e2rsta mea se uit\u0103 dup\u0103 fetele tinere cu fuste scurte \u015fi buricul gol, asta este la mod\u0103 acum. Parc\u0103, dup\u0103 1989, democra\u0163ia a \u00eentunecat min\u0163ile at\u00e2t \u00een cazul b\u0103rba\u0163ilor, c\u00e2t \u015fi \u00een cel al femeilor,\u201d \u00ee\u015fi continu\u0103 ea g\u00e2ndul. Tres\u0103ri \u00een momentul c\u00e2nd se anun\u0163\u0103 sta\u0163ia unde trebuia s\u0103 coboare. Se ridic\u0103 de pe scaun \u015fi se apropie de u\u015f\u0103. \u00cen fa\u0163a ei se afla un b\u0103rbat \u00eenalt care st\u0103tea cu fa\u0163a spre u\u015f\u0103.
\n– Cobor\u00e2\u0163i la prima sta\u0163ie, v\u0103 rog?
\nB\u0103rbatul se d\u0103du \u00eentr-o parte, o privi atent \u00een ochi \u015fi \u00eei r\u0103spunse scurt:
\n– Da!
\n– Mul\u0163umesc! r\u0103spunse ea \u015fi se uit\u0103 \u00een acela\u015fi timp \u00een ochii lui cu un u\u015for z\u00e2mbet pe buze, binevoitor.
\nPrivirile lor li se \u00eent\u00e2lniser\u0103 \u015fi parc\u0103 se aprinser\u0103. Ilinca \u00ee\u015fi retrase imediat privirea, dar b\u0103rbatul \u00eencepu s\u0103 o studieze insistent. Nici ea nu st\u0103tu degeaba; cu coada ochiului st\u0103rui asupra chipului str\u0103inului. I se p\u0103ru c\u0103 arat\u0103 destul de bine, nu-i d\u0103deai mai mult de cincizeci de ani: \u00eembr\u0103cat \u00eentr-o pereche de blugi, o geac\u0103 neagr\u0103 scurt\u0103 p\u00e2n\u0103 la mijloc, un pulover gri cu anchior, dedesubtul c\u0103ruia avea o c\u0103ma\u015f\u0103 bleu cu gulerul scos pe deasupra. Pe cap purta o \u015fapc\u0103 tras\u0103 pe ochi \u015fmechere\u015fte, din acela\u015fi material ca blugii din care se vedea foarte pu\u0163in p\u0103rul grizonant de pe l\u00e2ng\u0103 urechi. C\u00e2nd privea pe sub ea se vedeau ni\u015fte ochi mari, frumo\u015fi, de culoarea albastr\u0103, ca \u015fi cum tot cerul se oglindea \u00een ei. M\u00e2na pe care o \u0163inea pe bara de metal, pe partea lateral\u0103 a u\u015fii ar\u0103ta destul de fin\u0103 \u015fi cu degete lungi. Metroul opri \u00een sta\u0163ie \u015fi u\u015fa se deschise. B\u0103rbatul \u00eei f\u0103cu loc s\u0103 coboare, invit\u00e2nd-o din ochi, f\u0103r\u0103 s\u0103 articuleze vreun cuv\u00e2nt. Ilinca cobor\u00ee \u015fi se \u00eendrept\u0103 spre sc\u0103rile rulante care o duceau la suprafa\u0163\u0103. Cineva din spate o stig\u0103:
\n– Doamn\u0103, v-a c\u0103zut m\u0103nu\u015fa!
\nEa se opri, se uit\u0103 la m\u00e2na \u00een care \u015ftia c\u0103 \u0163inea am\u00e2ndou\u0103 m\u0103nu\u015file, observ\u0103 lipsa uneia, z\u00e2mbi, \u015fi se uit\u0103 \u00eenapoi. B\u0103rbatul care cobor\u00e2se din metrou era cu m\u0103nu\u015fa ei \u00eentr-o m\u00e2n\u0103 \u015fi cu un baston sub\u0163ire, de sus\u0163inere, \u00een cealalt\u0103. Veni spre ea \u015fi \u00eei \u00eentinse m\u0103nu\u015fa.
\n\u2013 Mul\u0163umesc frumos!
\nSe uit\u0103 mai atent\u0103 spre el, observ\u00e2ndu-i m\u00e2na \u00een care \u0163inea bastonul \u015fi ad\u0103ug\u0103:
\n– V-am f\u0103cut s\u0103 v\u0103 deranja\u0163i, a\u0163i f\u0103cut un efort, v\u0103 rog s\u0103 m\u0103 scuza\u0163i.
\n – Cred c\u0103 este o entors\u0103. Merg la doctor s\u0103-mi fac\u0103 o radiografie .
\n– V\u0103 doresc mult\u0103 s\u0103n\u0103tate! spuse Ilinca \u015fi plec\u0103 \u00een grab\u0103 spre serviciu, uit\u00e2ndu-se la ceas.
\n– \u015ei eu v\u0103 doresc serviciu u\u015for, spuse b\u0103rbatul care r\u0103m\u0103sese cu m\u00e2na \u00een aer.
\nAr mai fi vrut s\u0103 spun\u0103 ceva dar nu mai reu\u015fi fiindc\u0103 femeia se \u00eendep\u0103rt\u0103 de el cu pa\u015fi gr\u0103bi\u0163i.
\nDup\u0103 ceremonia cu \u00eenm\u00e2natul m\u0103r\u0163i\u015foarelor, a florilor, bomboanelor cu ciocolat\u0103, a pup\u0103turilor, Ilinca se a\u015fez\u0103 la birou, deschise calculatorul \u015fi \u00eencepu s\u0103 lucreze. Nu putea s\u0103 se concentreze. \u00cei ap\u0103ru \u00een fa\u0163\u0103 chipul b\u0103rbatului din metrou, mai ales ochii aceia mari, alba\u015ftri, care o priveau insistent. \u201ePuteam s\u0103 mai stau de vorb\u0103 cu el, s\u0103-l consolez, mai cu seam\u0103 c\u0103 suferea cu piciorul. Mi s-a p\u0103rut un b\u0103rbat dr\u0103gu\u0163, delicat, de la o vreme am devenit s\u0103lbatic\u0103, mi se pare c\u0103 to\u0163i b\u0103rba\u0163ii sunt neserio\u015fi \u015fi, efectiv, fug de ei\u201d, \u00ee\u015fi zise.
\nDin c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, acas\u0103 sau la birou, chipul b\u0103rbatului i se ar\u0103ta \u00een fa\u0163\u0103 la fel ca o fat\u0103 morgana. R\u0103mase cu imaginea \u00een care privirile lor s-au \u00eent\u00e2lnit \u015fi au sc\u00e2nteiat pentru o clip\u0103. N\u0103d\u0103jduia c\u0103 \u00eentr-o zi o s\u0103-i apar\u0103 \u00een fa\u0163\u0103, la metrou. Acas\u0103, de multe ori vorbea cu el \u00een g\u00e2nd. \u00cei pusese numele de \u201estr\u0103inul\u201d, iar c\u00e2nd avea unele probleme personale \u00eei cerea fel de fel de sfaturi, apoi spunea: \u201estr\u0103inule, mul\u0163umesc c\u0103 m-ai ascultat \u015fi m-ai ajutat s\u0103 trec peste aceast\u0103 problem\u0103\u201d. Nu putea s\u0103 \u015fi-l scoat\u0103 din minte. Se uita \u00een oglind\u0103 \u015fi se \u00eentreba ce-o fi cu ea, \u015fi-a pierdut min\u0163ile, dac\u0103 ar vedea-o prietenele ei ar zice c\u0103 a \u00eennebunit.
\n \u00cen var\u0103, Ilinca \u00ee\u015fi lu\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 din concediul de odihn\u0103 \u015fi plec\u0103 la munte, la insisten\u0163ele unei colege, biletul cump\u0103r\u00e2ndu-l chiar de la ea. Nu mai putuse pleca, i se \u00eemboln\u0103vise copilul mic, de c\u00e2\u0163iva ani\u015fori, de v\u0103rsat de v\u00e2nt.
\n\u00cenceputul lui iulie, \u00een Bucure\u015fti, debutase cu o vreme frumoas\u0103, chiar foarte c\u0103lduroas\u0103, a\u015fa cum este de obicei \u00een luna lui cuptor, iar ea, s\u0103tul\u0103 de atmosfera sufocant\u0103 a capitalei, abia a\u015ftepta s\u0103 ajung\u0103 la munte, s\u0103 simt\u0103 r\u0103coarea p\u0103durilor de conifere \u015fi susurul izvoarelor de munte.
\nPlec\u0103 din gar\u0103, diminea\u0163a, pe la ora 9.00 \u015fi dorea s\u0103 fie p\u00e2n\u0103 \u00een pr\u00e2nz la hotel, \u00een sta\u0163iunea Sinaia. De la gar\u0103 p\u00e2n\u0103 la hotel nu era mult de mers pe jos. Se cam \u00eenc\u0103rcase cu bagaje, pentru c\u0103 \u00eei pl\u0103cea s\u0103 fie cochet\u0103 oriunde mergea, chiar dac\u0103 sejurul era pentru o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 de zile. Se \u00eembr\u0103case \u00eentr-un costum de var\u0103 \u00een culori vii: pantaloni treisferturi \u015fi o bluz\u0103 pe dinafar\u0103, str\u00e2ns\u0103 pe mijloc, cu m\u00e2neci scurte, sco\u0163\u00e2ndu-i \u00een eviden\u0163\u0103 frumoasele-i coapse. Pe cap purta o p\u0103l\u0103rie de paie cu o e\u015farf\u0103 care \u00eei at\u00e2rna \u00eentr-o fund\u0103 la spate, \u00een una din culorile vii de pe costum, toate acestea f\u0103c\u00e2nd-o s\u0103 arate mult mai t\u00e2n\u0103r\u0103. Fa\u0163a ei \u00eentins\u0103, f\u0103r\u0103 niciun rid, radia la lumina soarelui. Ajuns\u0103 la recep\u0163ia hotelului se prezent\u0103 la ghi\u015feu pentru repartizarea unei camere. \u00cen fa\u0163a ei se afla un b\u0103rbat \u00eenalt care preda cheile, semn c\u0103 \u00ee\u015fi terminase sejurul. C\u00e2nd acesta se \u00eentoarse cu fa\u0163a, Ilinca r\u0103mase \u00eempietrit\u0103 locului: \u00eei \u015ftia at\u00e2t de bine chipul acelui b\u0103rbat cu care vorbea \u00een g\u00e2nd aproape \u00een fiecare zi, de c\u00e2nd \u00eel v\u0103zuse prima oar\u0103, \u00eenc\u00e2t credea c\u0103 de data aceasta chiar viseaz\u0103. El era! Nu \u015ftia cum s\u0103 procedeze. Nu \u015ftia cum \u00eel cheam\u0103 ca s\u0103-l strige pe nume, nu putea s\u0103 articuleze niciun cuv\u00e2nt. La r\u00e2ndul lui, b\u0103rbatul, v\u0103z\u00e2nd-o, se f\u00e2st\u00e2ci \u015fi se \u00eempiedic\u0103 de bagajele pe care le avea l\u00e2ng\u0103 el, se dezechilibr\u0103 \u015fi gata-gata s\u0103-i cad\u0103 \u00een bra\u0163e. Ochii lor s-au \u00eent\u00e2lnit din nou, sc\u00e2nteind.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Octavian MIHALCEA Meandre ale spaimei Pornind de la un vis \u0219i o anumit\u0103 reflectare a lui \u00een realitate, \u0218tefania Oproescu<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17570"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=17570"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17570\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17573,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17570\/revisions\/17573"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=17570"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=17570"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=17570"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}