{"id":17534,"date":"2022-03-15T22:16:16","date_gmt":"2022-03-15T19:16:16","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17534"},"modified":"2022-03-15T22:16:16","modified_gmt":"2022-03-15T19:16:16","slug":"spatii-culturale-nr-41-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17534","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 41 (9)"},"content":{"rendered":"

Mihaela Roxana BOBOC <\/strong>
\n\"\"

sunt copilul care are nevoie de o poveste<\/strong><\/p>\n

e drept
\nuneori \u00een mine g\u00e2ngure\u0219te un prunc
\ns\u0103rutat \u00een talpa poeziei
\ng\u00e2ndul devine vrabia care se scald\u0103 \u00een nisip
\nm\u0103 \u00eentreb ce a\u0219 putea ad\u0103uga cuv\u00e2ntului
\ns\u0103 \u021bipe \u00een mine…
\ndin forfota cu chip de muz\u0103
\nies pe r\u00e2nd cor\u0103bii anonime
\nun vis dincolo de malul acesta apas\u0103 t\u00e2mplele
\nm-a durut s\u0103 te str\u00e2ng \u00eentre genunchii toamnei
\nacum respir\u0103 sub p\u0103m\u00e2nt lumina
\n\u00een galeriile inimii
\n\u0219opte\u0219ti un alint
\niar eu te cred
\nsunt copilul care are nevoie de o poveste<\/p>\n

\u00een anotimpul opac solda\u021bii \u00ee\u0219i aliniaz\u0103 vie\u021bile
\ntu pui \u00een rani\u021ba mea o solni\u021b\u0103
\ndin c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd presar sare \u0219i r\u0103nile se \u00eenchid
\natunci \u00een\u021beleg luciditatea anei
\n\u00een spatele zidurilor lumea devine un p\u00e2ntec.<\/p>\n


\nvirgula sau ploaia punctului<\/strong><\/p>\n

tu pui punctul acolo unde
\nal\u021bii prefer\u0103 o virgul\u0103 de care s\u0103-\u0219i aga\u021be nop\u021bile
\nnu-i nimic
\ndiminea\u021ba vine pentru am\u00e2ndoi
\ncafeaua cu miros de anestezic \u00eenc\u0103lze\u0219te traheea
\ncuvinte se poticnesc \u00een gura ce\u0219tii\/ da
\ntu pui punctul acolo unde eu a\u0219 a\u0219eza o fereastr\u0103
\ns\u0103 respir bezna \u0219i s\u0103-i spun poezie
\nuneori evadarea e o temni\u021b\u0103 \u00een plus
\no p\u0103pu\u0219\u0103 ruseasc\u0103 \u00een care \u00eencap toate vie\u021bile cu care te-ai hr\u0103nit
\n\u0219i le-ai numit dragoste
\nvezi cum punctul t\u0103u e doar un cerc claustrofob
\nlumea din evantai se preface \u00een corset
\nodat\u0103 cu strada b\u0103ltind a sentimente proustiene
\ncopilul din mine strig\u0103 dup\u0103 uterul mamei
\ndin c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd
\nsufletul tremur\u0103 din copc\u0103
\ntulbur\u00e2nd apa.<\/p>\n


\n\u0218chiopi de iubire<\/strong><\/p>\n

Vioara c\u00e2nt\u0103 doar \u00een timpul furtunii
\nc\u00e2mpuri asimetrice \u00ee\u0219i br\u0103zdeaz\u0103 dorul
\nunde suntem noi
\ninima e doar o linie \u00eentrerupt\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd de timp
\nI-am cerut s\u0103 \u00ee\u0219i a\u0219eze bornele \u00een afara poeziei
\ns\u0103 umble descul\u021b printre noi
\ncei \u0219chiopi de iubire
\n\u00eei pun \u00eenainte orfanul din mine
\nstrig din visul dezertat
\nte strig ca \u0219i c\u00e2nd p\u0103m\u00e2ntul s-ar scrie cu palmele \u00eempreunate
\nziua \u00ee\u0219i zide\u0219te arcadele ne\u0219tiind nimic
\nnimic despre noi
\nnimic despre cine suntem
\no femeie \u00ee\u0219i arunc\u0103 geanta \u00een ma\u0219in\u0103 z\u00e2mbind cochet
\ncu toate grijile furate
\n\u0219i fardul zilei se \u00eentinde ca o gelatin\u0103
\npeste pleoapa cuv\u00e2ntului
\ndin iner\u021bie a\u0219tept\u0103m orice
\nsemaforul r\u0103m\u00e2ne galben
\ngalben ca singura culoare tr\u0103it\u0103
\ncu soarele \u00een buzunar
\nvisul meu era ro\u0219u ca o gur\u0103 fl\u0103m\u00e2nd\u0103
\nnu te \u00eentoarce din drum
\nspre st\u00e2lpul de sare Lot \u00ee\u0219i adun\u0103 \u00eendoiala.<\/p>\n


\nFug\u0103 printre can(i)oane<\/strong><\/p>\n

Cu tine
\nm\u0103 despletesc \u00een cuvinte
\nca un rob secer\u00e2nd pe \u00eentuneric;
\nochii, doar ochii au r\u0103mas ai mei –
\np\u00e2n\u0103 la urm\u0103 fuga printre can(i)oane
\naidoma gloan\u021belor \u00een piepturile tinere
\nnu poate avea dec\u00e2t un singur final…
\n\u0219i totu\u0219i cineva \u00eentinde pe felia de via\u021b\u0103
\ncapcane timpului –
\nnebuni, ce nebuni s\u0103 ne iubim
\n\u00een anotimpuri cuantice,
\no singur\u0103 viziune despre abandon
\na fost \u00eendeajuns pentru c\u0103derea \u00een infern
\nuite,
\nacum sub noi e o lini\u0219te pe care n-o vom numi
\nnicicum.<\/p>\n


\nCel mai frumos c\u00e2ntec vine pe furi\u0219<\/strong><\/p>\n

poate lumea asta e doar glasul pustiei
\nde\u0219ert\u00e2ndu-se de zbateri
\nnu \u0219tiu \u00een care an
\ns\u0103 fi fost \u00eenc\u0103 copil\u0103
\nte-am a\u0219teptat \u00eentr-o noapte de S\u00e2nziene
\nsunt clipe \u00een care \u021bi se pare
\nc\u0103 via\u021ba at\u00e2rn\u0103 de busuiocul de sub pern\u0103
\n\u0219i neast\u00e2mp\u0103rul din voce
\ne doar coperta c\u0103r\u021bii nescrise
\nuneori e absurd
\ns\u0103 tr\u0103ie\u0219ti la infinit o zi
\ndoar s-o \u00eengropi t\u00e2rziu f\u0103r\u0103 r\u0103spuns
\nsingur\u0103tatea nu vine niciodat\u0103 ca un musafir poftit
\ns\u0103-i a\u0219ezi dinainte inima \u0219i s\u0103-i spui
\nlocuie\u0219te-m\u0103
\nte \u00eempinge \u00een c\u0103u\u0219ul nop\u021bii
\nprintre bolte de suspine
\ncel mai frumos c\u00e2ntec
\nvine pe furi\u0219
\ndin nodul pieptului
\n\u00eenghi\u021bind emo\u021bia
\n\u00een poemul din tine
\ncre\u0219te o lun\u0103
\ncopilul dinl\u0103untru prinde ocheanul
\n\u0219i prive\u0219te dincolo
\nun timp uitat \u00ee\u0219i deschide larg ferestrele.<\/p>\n


\nGhimpe \u00een singur\u0103tate <\/strong><\/p>\n

Ea,
\nfemeia care \u00eenchide paginile c\u0103r\u021bii
\ncu gesturi fine
\nea,
\ncare \u00ee\u021bi atinge m\u00e2na
\n\u00eentr-un gest
\naparent ne\u00eensemnat
\nea,
\ncare a \u00eenv\u0103\u021bat c\u0103 iubirile se pierd
\ndoar \u00een pasul inimii,
\nEva ultimei nop\u021bi de r\u0103t\u0103cire,
\nnu-i spune nu
\nc\u00e2nd decupeaz\u0103 timpul
\nca pe o coal\u0103 de h\u00e2rtie
\n\u0219i-aprinde f\u00e2\u0219ii de trup<\/p>\n

nu-i spune nimic<\/p>\n

poate fericirea nu e cota 1400
\ntraseul nemarcat \u0219i-ascunde ceasul
\nnu ai nevoie de cronometru
\nc\u00e2nd urci cu durerea \u00een s\u00e2n<\/p>\n

odat\u0103 destr\u0103mat
\nvisul devine bulg\u0103rele de z\u0103pad\u0103
\naruncat \u00een obrazul copil\u0103riei<\/p>\n

atunci ea vine
\n\u00ee\u021bi simte r\u0103suflarea ca pe un ghimpe \u00een singur\u0103tate
\n\u021bi-aduce cuv\u00e2nt,
\npruncul din bra\u021bele poeziei
\ng\u00e2ngure\u0219te fericit.<\/p>\n


\nDobroslaw MARCINEK<\/strong>
\n\"\"

C\u00e2ntecul nop\u021bii <\/strong><\/p>\n

ascult\u0103 somnul de sare cum sc\u00e2nteiaz\u0103 somnambulic
\n\u00een s\u00e2mburele \u00eenchis al serii
\ndeschide s\u00e2ngele \u00eenst\u0103nit cu sfidarea s\u0103rutului
\nunui suflet uns \u00een sidef <\/p>\n

apropiindu-m\u0103 de visul stins al iasomiei
\nnisipul din lumin\u0103
\nucide umbra de piatr\u0103 din g\u00e2ndul apei,
\niar timpul tresare ca un izvor susur\u00e2nd
\ntopind mun\u021bii abrup\u021bi de sare
\ndintre pleoapele evei <\/p>\n


\nIona<\/strong><\/p>\n

am vrut s\u0103 scriu ceva despre un om singur,
\nnemaipomenit de singur,
\ndar am scrijelit \u00een noptiera plin\u0103 cu praf
\nzv\u00e2rcolirea broa\u0219tei exilate
\n\u00een muntele de sare –<\/p>\n

am vrut s\u0103 scriu ceva despre un timp,
\nun timp nemaipomenit de singur,
\ndar lumina dintre mine \u0219i umbra lui
\ns-a \u00eempietrit \u00een g\u00e2ndul ce-mi zbura
\ncu aripi surde de liliac
\nprintre triste\u021bile macrocosmice,
\n\u00eenc\u00e2t nu am putut s\u0103 mai scriu niciun cuv\u00e2nt<\/p>\n

p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 am t\u0103cut, am t\u0103cut de tot,
\n\u00eenc\u0103tu\u0219at \u00een propria-mi lumin\u0103
\n\u0219i deodat\u0103 m-am \u00eentunecat
\nauzind pa\u0219ii de furnic\u0103
\ncum preg\u0103tesc \u00een buc\u0103t\u0103rie
\ncelelalte r\u0103zboaie<\/p>\n

scot totul din priz\u0103 \u0219i zic aceasta a fost
\nLumea <\/p>\n


\nMucegai <\/strong><\/p>\n

\u00een col\u021burile obscure ale camerei
\n\u00eenflore\u0219te mucegaiul mov
\netal\u00e2ndu-\u0219i moartea
\nvisam cum cobor \u00een golurile \u0219oaptei
\nf\u0103r\u0103 s\u0103 mai port pe piele
\nistoria dezbr\u0103cat\u0103
\nde ve\u0219mintele de hemoglobin\u0103<\/p>\n

\u00een lumina putred\u0103
\ncuvintele \u0219erpuiesc maladive
\naproape ca-ntr-un ecou c\u0103ptu\u0219it la mijloc
\n\u0219i-s gata s\u0103 moar\u0103 nelini\u0219tite
\n\u00eentr-un poem muced
\n\u0219i sur <\/p>\n


\nEva<\/strong><\/p>\n

o ap\u0103 seac\u0103 f\u0103r\u0103 lucire
\nprecum ochiul ce n-a v\u0103zut lumina niciodat\u0103
\nneagr\u0103 ca baticul de doliu
\nse plimb\u0103 s\u00e2nger\u00e2nd
\n\u00een prelungirea \u00eenser\u0103rii
\nde abia mai pot s\u0103-mi deschid g\u00e2ndul
\ns\u0103 v\u0103d cum uitarea sf\u00e2rtec\u0103 umbrele de ghimpi<\/p>\n

tu e\u0219ti Eva care te t\u00e2nguie\u0219ti
\norfan\u0103 de Dumnezeu \u0219i de dorul \u00eensetat al muririi
\ntu stai \u0219i veghezi apele Styxului
\npline de cianuri trupe\u0219ti
\ntu por\u021bi \u00eentre coaste toate blestemele omenirii
\ntu m\u0103n\u00e2nci \u0219i nu te saturi de \u00eentuneric
\n\u0219i poame grele de plumb<\/p>\n


\nTriste\u021be<\/strong><\/p>\n

triste\u021bea \u0219tie multe versuri din cartea vie\u021bii
\ncompune poeme surde
\nla lumina de sare
\n\u0219i tope\u0219te \u00een fl\u0103c\u0103ri
\nfericirea stropilor de ploaie
\nde pe obraz<\/p>\n

conturul umbrei mele r\u0103m\u00e2ne ca un vis eterat
\nadormit \u00een eternitate
\ne-a\u0219a de lung\u0103 moartea
\n\u00eenc\u00e2t nici timpul ce-a trecut pe-aici
\nnu-\u021bi ajunge s\u0103 o m\u0103sori
\np\u00e2n\u0103 la cap\u0103t<\/p>\n

poate noi suntem ni\u0219te vise
\n\u00een gol v\u00e2n\u0103torii str\u0103pun\u0219i de gloan\u021bele vremii
\n\u00ee\u0219i num\u0103r\u0103 r\u0103sufl\u0103rile precum copiii
\nc\u00e2nd \u00ee\u0219i num\u0103r\u0103 monedele din pu\u0219culi\u021b\u0103
\ndezam\u0103gire \u2013 respira\u021bia te doare p\u00e2n\u0103 la ultimul atom
\nmonedele sunt doar nasturi vechi ancora\u021bi \u00een rugin\u0103 <\/p>\n


\nTimp<\/strong><\/p>\n

ar trebui s\u0103 fim de sare sau de piatr\u0103
\nca s\u0103 r\u0103zbatem prin vremea aceasta obscur\u0103
\npe muchia de cu\u021bit r\u0103nile
\nse desfac \u00eeng\u0103lbenite de istorie
\ncine te \u00eentreab\u0103 de ce s\u00e2ngele \u00ee\u021bi pl\u00e2nge?
\ncine te alin\u0103 c\u00e2nd degetele se fr\u00e2ng
\npe clapele timpului?
\ncine \u00ee\u021bi ascut\u0103 t\u00e2nguirea \u0219chiop\u0103t\u00e2nd
\n\u00eentre g\u00e2ndurile inimii?<\/p>\n

zborul se \u00eenchide \u00een c\u00e2rpe
\nv\u0103zduhul sp\u00e2nzur\u0103 ca o arip\u0103 ghimpat\u0103,
\nsp\u00e2nzur\u0103 poate \u00een mintea mea,
\ntu, \u00een golul t\u0103u,
\n\u00ee\u021bi diluezi amintirile cu lacrimile
\nce-au mai r\u0103mas
\ndup\u0103 ultima secet\u0103<\/p>\n

rugine\u0219te-m\u0103, las\u0103-m\u0103 s\u0103 fiu
\numbra sfinxului purtat\u0103 de v\u00e2nt
\nprin toate de\u0219erturile
\n\u0219i f\u0103-m\u0103 \u00eentr-un sf\u00e2r\u0219it
\nlacrim\u0103 de sare <\/p>\n


\nC\u0103l\u0103torie <\/strong><\/p>\n

oriunde am mers
\nam purtat universul \u00een mine
\nc\u0103 am mers cu autobuzul, c\u0103 am mers pe jos
\nl-am \u021binut \u00eenf\u0103\u0219urat \u00een umbr\u0103
\ns\u0103 nu se topeasc\u0103 la soare <\/p>\n

cele patru puncte cardinale
\nle-am pus \u00eentr-o lacrim\u0103 crud\u0103
\n\u0219i n-au sim\u021bit durerea c\u00e2nd le-am smuls
\ndin hotarele lor nesf\u00e2r\u0219ite <\/p>\n

am adunat totul \u00een praful din suflet
\n\u0219i acum de abia m\u0103 mai t\u00e2r\u0103sc
\nprintre gropi \u0219i schelete de stele
\nce au murit deodat\u0103 cu Eva<\/p>\n

mi-am c\u00e2\u0219tigat libertatea
\nprin simplul fapt c\u0103 exist,
\nport universul \u00een mine
\n\u0219i mor <\/p>\n


\nCamelia Manuela SAVA<\/strong>
\n\"\"

Str\u0103inul<\/strong><\/p>\n

Ora\u0219ul fierbea. \u00cen cel mult dou\u0103 zile aveau s\u0103 \u00eenceap\u0103 Festivit\u0103\u021bile Anuale de var\u0103. Erau implica\u021bi cu to\u021bii, mici sau mari, personalit\u0103\u021bi, oficialit\u0103\u021bi, oameni simpli. Vulgul trebuia s\u0103 se distreze, de aceea era necesar s\u0103 fie tratat ca atare: lumini, culori, mese \u00eentinse, peluze cu diferite activit\u0103\u021bi, corturi, aglomera\u021bie, carusele ame\u021bitoare, gr\u0103tare pentru m\u00e2ncarea tradi\u021bional\u0103, c\u00e2nt\u0103ri, discursuri. Totul era preg\u0103tit p\u00e2n\u0103 \u00een cele mai mici detalii. Baloanele str\u00e2nse \u00een buchete, afi\u0219ele electronice sau reclamele furnizau ochilor o \u00eenc\u00e2ntare \u0219i o buim\u0103ceal\u0103 festivist\u0103. A\u0219a era \u00een fiecare an. Caleidoscopic, se puneau \u00een mi\u0219care procesiuni religioase, \u00eentreceri sportive, turniruri medievale, festivaluri, concerte, festivit\u0103\u021bi culturale \u0219i artistice. Vacarmul era pe punctul de a \u00eencepe.
\n Arti\u0219ti de rang superior, pictori, sculptori, poe\u021bi, compozitori se \u00eent\u00e2lneau \u00eentr-o breasl\u0103 a lor, ce \u00eei \u021binea cumva departe de ochii curio\u0219ilor, dar \u0219i de z\u0103pu\u0219eala ora\u0219ului. Muzeele erau deschise peste program, libr\u0103riile se aprovizionaser\u0103 cu noile c\u0103r\u021bi, bisericile \u00ee\u0219i a\u0219teptau credincio\u0219ii. Chiar \u0219i la cimitir era zarv\u0103, rudele r\u0103posa\u021bilor f\u0103ceau cur\u0103\u021benie la morminte, \u00een caz c\u0103 vizitatorii veni\u021bi din alte z\u0103ri ar voi s\u0103 aprind\u0103 o lumin\u0103, o candel\u0103, ceva acolo, \u00een amintirea celor trecu\u021bi \u00een nefiin\u021b\u0103.
\nEsserul tr\u0103ia \u00een aceast\u0103 perioad\u0103 un amalgam de senza\u021bii, emo\u021bii. Era un amestec de civiliza\u021bie \u0219i cultur\u0103, de ordine \u0219i dezordine. De-a valma, veneau turi\u0219ti \u0219i localnici \u00een pia\u021betele ora\u0219ului s\u0103 asculte muzic\u0103, s\u0103 vad\u0103 picturi, sculpturi, s\u0103 m\u0103n\u00e2nce, s\u0103 bea bere \u00een cantit\u0103\u021bi uria\u0219e, golind peturi dup\u0103 peturi.
\nA\u0219adar, \u00een dou\u0103 zile se d\u0103dea startul haosului. Urma o perioad\u0103 de nebunii, un week-end de h\u0103h\u0103ial\u0103, chiu \u0219i vuiet, de \u00eendr\u0103zneal\u0103, agita\u021bie \u0219i mi\u0219care anarhic\u0103 de lume. Lume nou\u0103. Lume veche.
\nLisa primise o invita\u021bie pentru Podiumul Poe\u021bilor. Ca \u00een fiecare an. Repetau acest lucru. \u0218i trebuia s\u0103 mearg\u0103. Nu \u0219tia nici ea prea bine care era motivul. Ei o considerau poet\u0103. Una de-a lor. Era \u0219i nu prea era.
\nNumele ei ap\u0103rea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd pe o plachet\u0103 de versuri, \u00een stilul poeteselor britanice sau americane ale secolului XX, Sylvia Plath \u00eei era model, dar Lisa sim\u021bea c\u0103, fa\u021b\u0103 de aceea pe care o considera mentor \u00een domeniul liricii, ea se sim\u021bea de o inferioritate sinistr\u0103, ce o tr\u0103gea \u00een permanen\u021b\u0103 \u00eentr-un h\u0103u. Nu avea cum s\u0103-\u0219i egaleze idolul. Da, cochetase cu poezia din adolescen\u021b\u0103, frecvent\u00e2nd cenaclurile, \u00eent\u00e2lnirile, concursurile \u0219i seratele literare. Scria poezie. Iubea poezia. Dar nu se credea \u00een stare s\u0103 fie vreodat\u0103 o mare poet\u0103. Mai ales de c\u00e2nd to\u021bi veleitarii \u00ee\u0219i spuneau poe\u021bi: poetul cutare din urbea X a scris una bucat\u0103 sonet\u2026 Poetul cut\u0103ric\u0103 din urbea Y a c\u00e2\u0219tigat concursul din satul \u00eenvecinat\u2026 scriitoreasa Z a dat tiparului un roman prost, dar ceea ce conta era c\u0103 fusese scris \u00eentr-un timp record\u2026 hai sictir! \u00ee\u0219i spunea Lisa \u00een sinea ei\u2026 Cum pot fi at\u00e2t de naivi, at\u00e2t de neghiobi, at\u00e2t de par\u0219ivi, \u00eenc\u00e2t s\u0103 se cread\u0103 mari poe\u021bi, s\u0103 se simt\u0103 adula\u021bi, s\u0103 se simt\u0103 at\u00e2t de bine \u00een minciuna lor\u2026 nu sunt dec\u00e2t ni\u0219te c\u00e2ini le\u0219ina\u021bi, care umbl\u0103 \u00een hait\u0103, lep\u0103da\u021bi de c\u0103\u021bele gestante, \u00een fiecare anotimp, pentru c\u0103 \u00een fiecare an mai ap\u0103reau dou\u0103 – trei fe\u021be ro\u0219covane, cu nasul umflat de b\u0103utur\u0103, ce \u00ee\u0219i ziceau fie debutan\u021bi, fie scriitori, epat\u00e2nd cu p\u0103rul lor v\u00e2lvoi, cu hainele ponosite, certa\u021bi cu apa pe vecie \u0219i gura pu\u021bindu-le a \u2026 eter\u2026 sau chiar a co\u0219ciug.
\nDar firul acestui solilocviu al Lisei se \u00eentrerupse c\u00e2nd ochii \u00eei c\u0103zur\u0103 peste invita\u021bia anual\u0103\u2026 la prosteala anual\u0103\u2026 \u00ee\u0219i zise Lisa \u00een sinea ei\u2026 dar de data aceasta se \u00eentrecuser\u0103 cu gluma! Auzi, de acolo! S\u0103 \u00eei cheme ca s\u0103 se adune sub \u201ep\u0103l\u0103ria imens\u0103 a sensibilit\u0103\u021bii \u0219i a augustului lor talent\u201d! Ha! Ha! Ce-o mai fi \u0219i asta, m\u0103iculi\u021b\u0103?!
\nDa, o s\u0103 mearg\u0103 \u0219i ea, ca s\u0103 se amuze, ca s\u0103 se destind\u0103\u2026 o s\u0103-\u0219i \u00eent\u00e2lneasc\u0103 \u0219i cei c\u00e2\u021biva prieteni buni, pe care \u00eei putea num\u0103ra pe degetele unei singure m\u00e2ini: Dan Foll, eseistul, Marga Pincheon, poeta, \u0219i so\u021bul ei Marc Pincheon, prozatorul \u0219i criticul literar, ca \u0219i pe Chris de Buron, fotograful celebru sau pe Mathew Crowe, celebrul editor de la Daily Publishing House. Erau oameni de valoare. Recunoscu\u021bi la nivel na\u021bional. Cu ei se putea \u00een\u021belege, aveau acela\u0219i spirit \u00eenalt, idealurile lor puteau fi convergente. Restul nu erau dec\u00e2t o \u0219leaht\u0103 de papucari, ni\u0219te babe o\u021b\u0103r\u00e2te \u0219i ni\u0219te mo\u0219i libidino\u0219i care \u00ee\u0219i recitau tiradele lor de genii nerecunoscute \u00eenc\u0103\u2026 dar poate c\u0103 posteritatea fi-va mai dreapt\u0103\u2026 cel pu\u021bin a\u0219a sperau ei\u2026 oare a\u0219a o s\u0103 ajung\u0103 \u0219i ea, ca o bab\u0103 pom\u0103dat\u0103 \u0219i \u00eentins\u0103, cu aere superioare de pension?… g\u00e2ndea Lisa.
\n Categoric, nu\u2026 dec\u00e2t a\u0219a, mai bine un pumn de pastile \u0219i \u2026 somnul\u2026 t\u0103cerea.
\nPe de alt\u0103 parte, so\u021bul ei, John, o apostrofa de fiecare dat\u0103: ce-\u021bi trebuie? La ce \u00ee\u021bi folose\u0219te? Cu ce te alegi? Doar cu privirile lor libidinoase \u0219i fastidioase! Cu laudele lor g\u0103unoase?! Sunt to\u021bi ni\u0219te decrepi\u021bi\u2026 \u00ee\u021bi cheltuie\u0219ti energia \u00een van, fato! \u00ce\u021bi pierzi timpul de poman\u0103 cu ei!… Ce, te crezi \u0219i tu mare \u0219i tare ca ei? Sunt ni\u0219te golani, refugia\u021bi \u00een scrisul lor de doi bani\u2026 Avea \u0219i John acesta al ei un umor\u2026 ca to\u021bi englezii, de fapt! Despre englezi se \u0219tia deja celebra expresie: numai fish and chips! Cum ar fi nicio mas\u0103 f\u0103r\u0103 pe\u0219te\u2026 c\u0103 pe\u0219tele doar de la cap se \u00eempute\u2026
\nEi \u0219i! Pu\u021bin \u00eei p\u0103sa Lisei de ce crede b\u0103rbatul ei, ce cred ceilal\u021bi despre ea\u2026 ea \u00ee\u0219i tr\u0103ia tinere\u021bea, \u00ee\u0219i tr\u0103ia poezia\u2026 f\u0103r\u0103 copii, f\u0103r\u0103 obliga\u021bii\u2026 chiar \u0219i l\u00e2ng\u0103 John fiind, nu se sim\u021bea legat\u0103. El era cu zece ani mai mare ca ea\u2026 se cunoscuser\u0103 la un raliu de motociclete. Tipul atletic, cu b\u0103rbu\u021b\u0103 \u0219i plete, cu bandan\u0103 pe cap, cu ochii alba\u0219tri ca de copil de \u021b\u00e2\u021b\u0103 o fermecase\u2026 sim\u021bise atunci pentru prima dat\u0103 o atrac\u021bie calin\u0103, puternic\u0103, sexual\u0103, cum niciodat\u0103 nu o mai tr\u0103ise pentru altcineva\u2026 formau un cuplu dr\u0103gu\u021b de peste cinci ani \u0219i fiind so\u021b \u0219i so\u021bie treceau drept model\u2026 Lisa era fericit\u0103 \u0219i nu prea\u2026 era l\u0103sat\u0103 \u00een pace\u2026 ea cu ale ei\u2026 cu desenul, arta, scrisul, fotografia\u2026 el cu jobul la companie\u2026 se \u00eent\u00e2lneau z\u00e2mbitori seara, \u00ee\u0219i f\u0103ceau rapoarte lungi, detaliate cu ceea ce f\u0103cuser\u0103 peste zi, la cin\u0103, apoi seara se termina fie cu vreo partid\u0103 de sex, fie cu vreun film\u2026 tr\u0103iau \u00een armonie, f\u0103r\u0103 s\u0103 se supere, f\u0103r\u0103 furtuni\u2026 nu aveau copii\u2026 \u0219i nici John nu insistase prea tare s\u0103 fac\u0103 vreun urma\u0219\u2026 suferea de o boal\u0103 de inim\u0103, pe care o descoperise de timpuriu \u0219i o \u021binea \u00een fr\u00e2u\u2026 tr\u0103indu-\u0219i via\u021ba periculos, intens\u2026 Lisa t\u00e2njea uneori dup\u0103 un copil\u2026 \u00eens\u0103, ce ar fi fost cu libertatea ei?<\/p>\n

Petrecerea Anual\u0103 a ora\u0219ului Esser era o ocazie s\u0103 mai ias\u0103 \u00een lume\u2026 s\u0103-\u0219i p\u0103r\u0103seasc\u0103 rutina, cuibul, obsedantele obiceiuri cu ore fixe de ceai, cafea, \u00eent\u00e2lnirile amicale cu vecinele sau cump\u0103r\u0103turile ori raidurile prin ora\u0219 dup\u0103 treburi minore. Era sau nu a woman writer, nu \u0219tia nici ea prea bine, nu conta asta\u2026 Ceea ce era important era faptul c\u0103 se sim\u021bea bine cu ea \u00eens\u0103\u0219i, era fericit\u0103 \u00een lumea ei, pe care o construise cu sudoarea scrisului\u2026 era o lume mirific\u0103, i se potrivea ca o m\u0103nu\u0219\u0103\u2026 Deci, va evada din castel \u0219i va merge la \u00cent\u00e2lnirea Anual\u0103 a Poe\u021bilor Locali. Poate \u0219i la vreun concert sau vreo sindrofie preten\u021bioas\u0103, unde \u0219i Prime Major, The Deputy Major \u0219i The Local Council vor fi prezen\u021bi, cu aceea\u0219i morg\u0103 plictisit\u0103 to\u021bi, cu acelea\u0219i z\u00e2mbete largi, s\u0103 se vad\u0103 din\u021bii mari, puternici, preg\u0103ti\u021bi pentru orice ocazie, cum erau \u00een general to\u021bi din\u021bii englezilor\u2026 Plus c\u0103 aveau la purt\u0103tor \u0219i fe\u021bele lor ca de cear\u0103, de parc\u0103 ar fi p\u0103r\u0103sit de cur\u00e2nd celebrul muzeu\u2026
\nStinse lumina de pe noptier\u0103, \u00eenchise cu un gest reflex cartea \u0219i privi \u00een gol\u2026 \u00eentunericul se \u00eentindea pretutindeni\u2026 \u0219i parc\u0103 \u00eencet, \u00eencet punea st\u0103p\u00e2nire \u0219i pe sufletul s\u0103u\u2026 John adormise demult l\u00e2ng\u0103 bra\u021bul ei parfumat, \u00eenc\u00e2t respira\u021bia lui neregulat\u0103 se transformase \u00eentr-un horc\u0103it ce chema umbrele de pe un alt t\u0103r\u00e2m\u2026<\/p>\n

O nou\u0103 zi. Se trezise cu noaptea \u00een cap\u2026 ca niciodat\u0103. Nu-i st\u0103tea \u00een fire s\u0103 fie treaz\u0103 la ora aceea. Ceasul ar\u0103ta cinci \u0219i cinci, a.m. Poate vreun vis ciudat o smulse din c\u0103ldura somnului. Poate un imbold necunoscut. Intr\u0103 sub du\u0219. \u00cen baie se studiase \u00eendelung \u00een oglinda mare \u0219i frumos arcuit\u0103. \u00ce\u0219i d\u0103dea seama c\u0103 era \u00eenc\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103. F\u0103r\u0103 riduri, f\u0103r\u0103 pete, ochii mari, migdala\u021bi, negri-sc\u00e2nteietori, ceea ce e rar pentru o englezoaic\u0103. Spr\u00e2ncenele conturate, arcate, cu gene lungi ce fluturau jdemii de ori pe secund\u0103 \u00een timp ce vorbea.
\nUn z\u00e2mbet sterpezit o smulse din apatia zorilor\u2026apa ce curgea \u00een abunden\u021b\u0103 o aten\u021biona s\u0103 fie prezent\u0103 aici \u0219i nu aiurea. \u00ce\u0219i pip\u0103i fa\u021ba, s\u00e2nii, coapsele, ca \u0219i cum ar fi vrut s\u0103 se conving\u0103 c\u0103 e acolo, c\u0103 e real\u0103\u2026de\u0219i cu mintea fusese \u00eentr-o alt\u0103 dimensiune, a dep\u0103rt\u0103rii de sine \u00eens\u0103\u0219i\u2026
\nIe\u0219i din baie, ca un om nou\u2026 Cu pa\u0219i mici se \u00eendrept\u0103 spre buc\u0103t\u0103rie. Preg\u0103ti dou\u0103 ce\u0219cu\u021be de cafea. Turn\u0103 lichidul brun \u0219i dou\u0103 cubule\u021be de zah\u0103r sticlir\u0103 \u00een m\u00e2na ei slab\u0103. Cafeaua era fierbinte! Ce naiba!… Aproape c\u0103 se fripse c\u00e2nd un bra\u021b tatuat, p\u0103ros o str\u00e2nse cu putere de mijlocul fragil. Se \u00eentoarse spre John care \u00eei mirosea p\u0103rul, \u00eencerca s\u0103 \u00eei s\u0103rute g\u00e2tul, cuprinz\u00e2nd-o \u00eentr-o menghin\u0103.
\n– Mmm\u2026Ce bine miro\u0219i! Ca de obicei!
\n– Ce e cu tine? De ce vii a\u0219a ca un ho\u021boman? M-ai speriat! \u00eeng\u0103im\u0103 ea\u2026 eram concentrat\u0103 s\u0103 torn cafeaua \u00een ce\u0219ti\u2026 s\u0103 fie mic\u0103, neagr\u0103 \u0219i fierbinte? \u00eel tachin\u0103 Lisa.
\n– O beau cum s-o g\u0103si, morm\u0103i John, nu sunt preten\u021bios la ora asta.
\nMicul dejun frugal i-a desp\u0103r\u021bit. Ca de fiecare dat\u0103. Ca \u00een fiecare diminea\u021b\u0103. O cravat\u0103, o c\u0103ma\u0219\u0103, banalul costum de munc\u0103, \u0219i John plec\u0103 \u00een grab\u0103, t\u00e2r\u0219iind ro\u021bile ma\u0219inii pe aleea din fa\u021ba casei\u2026 Locuiau departe de centru, pe un deal str\u0103juit de copaci multiseculari. Un r\u00e2u \u0219erpuia \u00een dep\u0103rt\u0103ri \u0219i atr\u0103gea din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd ploaia\u2026 vreme umed\u0103 englezeasc\u0103\u2026
\nDup\u0103 scena matinal\u0103, Lisa ie\u0219ea din cas\u0103, conduc\u00e2nd propria ma\u0219in\u0103, relaxat\u0103, f\u0103r\u0103 vreun g\u00e2nd anume, f\u0103r\u0103 vreo grij\u0103. F\u0103cea doar ce voia, f\u0103cea doar ce \u00eei pl\u0103cea\u2026 era liber\u0103 \u0219i asta \u00eei d\u0103dea un sentiment de putere ce o ame\u021bea uneori\u2026
\nAjunsese la timp! Tocmai se adunase lumea \u00een holul mare al Corpului Central din Council Town, to\u021bi aveau de spus discursuri, glume, cancanuri. To\u021bi seniorii erau grupa\u021bi \u00eentr-o cast\u0103 a lor; deoparte erau cei tineri, parfuma\u021bi, elegan\u021bi, pudra\u021bi, cu o atitudine sigur\u0103. C\u00e2teva ca\u021be c\u00e2rcoteau pe margine cu pahare de \u0219ampanie \u00een m\u00e2n\u0103. Vreo dou\u0103 aveau ostentativ \u0219i evantaie \u00een m\u00e2n\u0103 ca s\u0103 \u00ee\u0219i ascund\u0103 mutrele acre c\u00e2nd \u00ee\u0219i d\u0103deau ochii peste cap.
\nEra momentul s\u0103 fie invita\u021bi \u00een sala de \u0219edin\u021be de c\u0103tre Maestrul de ceremonii. Fiecare avea locul indicat pe invita\u021bia sa, a\u0219a c\u0103 nu fu prea greu pentru Lisa s\u0103 se a\u0219eze imediat ce p\u0103trunse \u00een sala imens\u0103, fastuoas\u0103. L\u00e2ng\u0103 ea erau vreo dou\u0103 locuri libere. Marga \u0219i Marc Pincheon nu se z\u0103reau, Chris \u00eent\u00e2rzia ca de obicei, iar pe Dan nu \u00eel vedea dec\u00e2t foarte rar, fiindc\u0103 el c\u00e2nta \u0219i \u00eentr-o trup\u0103. Doar Mathew era la datorie, omniprezent.
\n Pre\u0219edintele Asocia\u021biei Poe\u021bilor din ora\u0219 anun\u021b\u0103 ordinea discursurilor, prezent\u0103 invita\u021bii din alte ora\u0219e \u0219i lucrurile intrar\u0103 pe f\u0103ga\u0219ul lor firesc. Golul de l\u00e2ng\u0103 ea p\u0103rea cam ciudat, dar nu-\u0219i f\u0103cu probleme. Afl\u0103 din prezentarea ini\u021bial\u0103 c\u0103 vicepre\u0219edintele Asocia\u021biei Poe\u021bilor lipsea motivat, iar cel\u0103lalt loc nu \u0219tia cui putea fi destinat.
\n\u00cei veni r\u00e2ndul s\u0103 apar\u0103 la tribun\u0103 s\u0103 vorbeasc\u0103. P\u0103\u0219i radioas\u0103, dar emo\u021bionat\u0103. Mul\u021bumi pentru invita\u021bie, \u00een c\u00e2teva cuvinte aprecie faptul c\u0103 tradi\u021bia de a se \u00eent\u00e2lni se respecta cu sfin\u021benie \u00een fiecare an \u0219i, dup\u0103 banalit\u0103\u021bile de rigoare, prin care felicita organizatorii pentru minunata lor ini\u021biativ\u0103, \u00een final, deschise o c\u0103rticic\u0103, din care citi vreo trei poeme scurte, cu o tonalitate grav\u0103. Abia atunci observ\u0103 c\u0103 locul de l\u00e2ng\u0103 ea se umpluse, doi ochi juc\u0103u\u0219i, de sub o p\u0103l\u0103rie \u0219mecheroas\u0103, o fixau cu ardoare. Cei din sal\u0103 o aplaudau, ea se intimid\u0103 \u0219i porni spre scaunul ei cu capul \u00een jos, ne\u0219tiind cum s\u0103 reac\u021bioneze. B\u0103rbatul din apropiata vecin\u0103tate a cotului ei nu \u00eei era cunoscut, privirea lui continua s\u0103 o ucid\u0103, iar \u00een urm\u0103torul scaun era chiar Dan Foll, eseistul-cantautor.
\nAtitudinea vecinului s\u0103u, tinereasc\u0103, zeflemitoare, ochii verzi, mari, apo\u0219i, dubla\u021bi de genele lungi, coborau parc\u0103 din trecutul ei, Lisa nu \u0219tia de ce figura t\u00e2n\u0103rului \u00eei este familiar\u0103. Nu-\u0219i d\u0103dea seama prea bine cine ar putea fi, unde l-a mai v\u0103zut sau dac\u0103 l-a mai v\u0103zut c\u00e2ndva. Hainele tinere\u0219ti, ochelarii \u00eenfip\u021bi ostentativ \u00een buzunarul c\u0103m\u0103\u0219ii, m\u00e2inile lungi \u0219i fine, cu degete de pianist, pantalonii \u0219i pantofii scumpi, la mod\u0103, \u00eel f\u0103ceau s\u0103 par\u0103 str\u0103in de tot ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een Esser. \u0218i a\u0219a \u0219i era: un str\u0103in\u2026
\nLisa se g\u00e2ndea s\u0103 se ridice \u0219i s\u0103 plece\u2026 dac\u0103 totul era vis \u0219i ea \u00eenc\u0103 nu se trezise?!\u2026 parc\u0103 auzea soneria ceasului la cinci \u0219i cinci, derula filmul cu John \u0219i cafeaua de diminea\u021b\u0103\u2026 dar asta se \u00eent\u00e2mpla zi de zi\u2026 poate ceilal\u021bi nu-l vedeau pe acel str\u0103in intrat \u00een timp ce ea vorbea de la tribun\u0103\u2026 poate era o iluzie optic\u0103 de care ea se apropia cu oasele ei fine\u2026 V\u0103zu \u00eens\u0103 z\u00e2mbetul lui Dan \u0219i atunci realiz\u0103 c\u0103 e adev\u0103rat\u2026au venit ca doi intru\u0219i\u2026 s-au a\u0219ezat ho\u021be\u0219te pe locurile libere\u2026 ca s\u0103 \u00eei r\u0103stoarne ei toate sentimentele legate de via\u021ba ei, de programul ei zilnic ce nu prevede neprev\u0103zutul.
\nBra\u021bul b\u0103rbatului se atinse de ea, Lisa fu str\u0103b\u0103tut\u0103 atunci de ceva indefinit, ca un curent electric, um\u0103rul lui \u00eel atingea pe al ei, sprijinind-o s\u0103 nu se destrame, s\u0103 nu se sparg\u0103 \u00een mii de f\u0103r\u00e2me\u2026
\n– Cum po\u021bi s\u0103 rezi\u0219ti? Eu nu a\u0219 putea\u2026 \u0219opti vocea cald\u0103, prietenoas\u0103 a str\u0103inului\u2026 \u0219i \u00een acela\u0219i timp \u00eei invadase degetele, lu\u00e2ndu-i m\u00e2na mic\u0103 \u0219i rece \u00eentr-a lui, ascunz\u00e2nd-o pe sub m\u00e2nerul fotoliului elegant\u2026
\nEra cea mai mare \u00eendr\u0103zneal\u0103\u2026 A\u0219a \u00een public?! F\u0103r\u0103 s\u0103 se cunoasc\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie prezenta\u021bi\u2026 familiaritatea aceasta \u00eei pl\u0103cea, dar o \u00eenfrico\u0219a totodat\u0103\u2026 Chiar dac\u0103 era semi\u00eentuneric \u00een sal\u0103, totu\u0219i Lisa sim\u021bi c\u0103 lumea se uit\u0103 la ea, c\u0103 vecinii trag cu coada ochiului\u2026Dar nu, ceilal\u021bi erau cu privirile a\u021bintite spre ceea ce se petrecea la prezidiu, cine vorbea, cine urma\u2026era ca la cinematograf, c\u00e2nd to\u021bi \u00ee\u0219i lipesc ochii de p\u00e2nza cu imaginile \u00een derulare\u2026\u0219i probabil c\u0103 str\u0103inul profita de aceast\u0103 situa\u021bie. Lisa se abandon\u0103 total str\u00e2ngerii de m\u00e2n\u0103, nu avea rost s\u0103 schi\u021beze vreo \u00eempotrivire, ar fi dat de b\u0103nuit \u0219i mai mult\u2026
\nNu mai erau vorbitori, timpul trecuse pe nesim\u021bite, parc\u0103 secundele zburaser\u0103, maestrul de ceremonie \u00eencheia sesiunea, mul\u021bumindu-le tuturor, felicit\u00e2ndu-i \u0219i gratul\u00e2ndu-se pe sine ca s\u0103 ias\u0103 \u00een eviden\u021b\u0103 ca de obicei, apoi se maimu\u021b\u0103ri, spun\u00e2nd c\u00e2teva glume \u0219i invit\u00e2ndu-i la un cockteil.
\n \u00cen lumina n\u0103ucitoare, Lisa observ\u0103 c\u0103 m\u00e2na \u00eei fusese eliberat\u0103 din str\u00e2nsoare, iar Dan, ridicat \u00een picioare, f\u0103cea prezent\u0103rile:
\n– Ollie Ramsen, ea este Lisa Brown, poet\u0103\u2026Lisa, el este\u2026 Olllie\u2026
\n– Colegul din \u0219coala gimnazial\u0103, ad\u0103ug\u0103 \u0219treng\u0103re\u0219te str\u0103inul. Ne cunoa\u0219tem, cu toate c\u0103 au trecut vreo dou\u0103zeci de ani de atunci\u2026 lumea se mai schimb\u0103, n\u0103ravurile ba\u2026
\n– Da, \u00eeng\u0103im\u0103 Lisa, \u00eemi amintesc, de\u0219i nu era sigur\u0103 c\u0103 e chiar a\u0219a\u2026 \u0219i z\u00e2mbi. Sur\u00e2sul lui se contopi cu al ei, ap\u0103r\u00e2nd \u00een oglinda minuscul\u0103 ce le cuprindea sufletele, exterioriz\u00e2ndu-le \u00eentr-o str\u00e2ngere de culori: a ei foarte \u00eentunecat\u0103, re\u021binut\u0103, a lui optimist\u0103, zglobie.
\n– \u00cemi pare bine s\u0103 te rev\u0103d, spuse Ollie. Mi-ar pl\u0103cea enorm de mult s\u0103 st\u0103m de vorb\u0103. Ce-ai zice dac\u0103 ai veni la concert disear\u0103? Trupa Orange X, \u00een care c\u00e2nt \u0219i eu\u2026de parc\u0103 mai era nevoie s\u0103 o fac\u0103 pe modestul\u2026 Lisa \u0219tia foarte bine cine era, de fapt, Ollie Ramsen\u2026 o s\u0103 aib\u0103 o c\u00e2ntare \u00een fa\u021ba Consiliului Municipal. M-a\u0219 sim\u021bi onorat dac\u0103 ai participa \u0219i tu. Dup\u0103 aceea e o mic\u0103 serat\u0103, la care vom fi to\u021bi cei de pe scen\u0103 prezen\u021bi. Ori de c\u00e2te ori c\u00e2nt, m\u0103 simt devitalizat, pierd energie, a\u0219a c\u0103 prezen\u021ba ta m-ar revigora pu\u021bin. Trebuie s\u0103 vii! E obligatoriu! Privind-o \u00een ochi, str\u0103inul acesta o z\u0103p\u0103cea\u2026 de ce acum\u2026 de ce el\u2026nu-\u0219i putea explica\u2026 de ce se str\u0103duia s\u0103 nu ia \u00een considerare faptul c\u0103 s-ar putea s\u0103 nu fie singur\u0103 pe lumea asta\u2026 nu vedea oare c\u0103 e m\u0103ritat\u0103? Verigheta ei era destul de compromi\u021b\u0103toare\u2026 iar diamantul obraznic de pe m\u00e2na ei ar\u0103ta o oarecare stare social\u0103 \u0219i bun\u0103stare material\u0103 pe care nu \u0219i-ar fi permis-o dac\u0103 se g\u00e2ndea la fata modest\u0103 care fusese c\u00e2ndva\u2026 sau era doar o fanfaronad\u0103 de celebritate\u2026 poate el era obi\u0219nuit cu tot felul de pipi\u021be prin preajm\u0103\u2026 poate de dragul vremurilor de demult, c\u00e2nd erau copii \u0219i se tachinau, merg\u00e2nd de m\u00e2n\u0103 la \u0219coala din cartier, o voia l\u00e2ng\u0103 el s\u0103 depene amintiri\u2026 Ollie se comporta de parc\u0103 abia ieri se desp\u0103r\u021biser\u0103 \u0219i reluau o conversa\u021bie \u00eentrerupt\u0103 de cur\u00e2nd, l\u0103sat\u0103 \u00een suspans\u2026
\nBip\u0103itul telefonului o scoase pe Lisa din trans\u0103\u2026
\n– M\u0103 scuza\u021bi, v\u0103 rog, o secund\u0103\u2026 Umbl\u0103 delicat \u00een po\u0219et\u0103 \u0219i v\u0103zu pe displayul telefonului c\u0103 e doar un mesaj de la John, pe care \u00eel putea citi c\u00e2nd ajungea acas\u0103\u2026 nu e nimic important, ad\u0103ug\u0103 ea, mai poate a\u0219tepta\u2026 \u0219i Lisa ar fi vrut s\u0103 se ascund\u0103 de privirea aceea sfredelitoare ce parc\u0103 o chestiona:
\n– Deci a\u0219a r\u0103m\u00e2ne, nu? S\u0103 fim \u00een\u021bele\u0219i, nu accept nici un refuz\u2026 spuse Ollie euforic. Uite, ai aici dou\u0103 invita\u021bii la concert, \u00een loja principal\u0103, una e pentru tine, una e pentru Dan. S\u0103 ai grij\u0103 de ea, b\u0103tr\u00e2ne! M\u0103 bazez pe loialitatea ta, mai coment\u0103 insolent Ollie cu acea nuan\u021b\u0103 prieteneasc\u0103 \u00een glas, pe care numai doi oameni care se cunosc de mult timp \u0219i-o pot permite.
\nSeara c\u0103zu cu repeziciune adus\u0103 de norii plumburii. Peste tot se z\u0103reau aburi, aburi de veselie: alcoolul le fermenta acea stare de bun\u0103 dispozi\u021bie \u0219i nimeni nu mai lua \u00een seam\u0103 vremea, care era subiectul predilect de discu\u021bie; se bucurau unii de al\u021bii, se strigau, se opreau \u00een mijlocul ora\u0219ului, str\u0103zile fiind aglomerate ca de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd s\u0103rb\u0103toreau. Vacarmul ajungea p\u00e2n\u0103 la fereastra ei deschis\u0103. Programul muzical la radio se desf\u0103\u0219ura \u00een surdin\u0103 \u0219i Lisa parc\u0103 a\u0219tepta ceva indefinit\u2026 nu \u0219tia nici ea anume ce\u2026 trebuia s\u0103 vin\u0103 Dan s\u0103 o ia la concert\u2026 \u0219i parc\u0103 lumea ei era sf\u00e2\u0219iat\u0103 \u00een dou\u0103: cea a visului, \u00een care se izolase \u0219i cea real\u0103\u2026 cu un gest sigur deschise telefonul, ap\u0103s\u0103 cu degetele ei fine c\u00e2teva butoane \u0219i d\u0103du peste mesajul bucluca\u0219: \u201eDr\u0103gu\u021bo, eu sunt \u00een drum spre aeroport, \u0219eful meu m\u0103 trimite la Londra cu treburi\u2026 \u0219tii cum e el, c\u00e2t de nebun \u0219i de infatuat, dar responsabilit\u0103\u021bile firmei cad \u00een sarcina altora\u2026vin peste trei zile, s\u0103 te distrezi! John\u201d.
\nA\u0219adar, so\u021bul ei d\u0103dea bir cu fugi\u021bii, l\u0103s\u00e2nd-o prad\u0103 disper\u0103rii de a face fa\u021b\u0103 singur\u0103 Serb\u0103rilor Ora\u0219ului. I-ar fi pl\u0103cut s\u0103 fie \u0219i el prezent, m\u0103car c\u0103 o tachina ironic cu glumi\u021bele lui.
\nLisa fu str\u0103b\u0103tut\u0103 de un fior larg c\u00e2nd auzi soneria. Se g\u00e2ndea c\u0103 ar putea fi John\u2026 deschise u\u0219a \u0219i \u00een prag d\u0103du nas \u00een nas cu b\u0103tr\u00e2nul Dan\u2026 a\u0219a i se spunea\u2026 nu era deloc b\u0103tr\u00e2n. Era cu trei ani mai mare ca John, dar statura lui masiv\u0103, p\u0103rul \u00eenc\u0103run\u021bit \u00eel ar\u0103tau ca o persoan\u0103 ce impunea respect, chiar team\u0103, ascunz\u00e2ndu-\u0219i foarte bine v\u00e2rsta. Tuciuriul \u0219i talentatul Dan, prietenos \u0219i nonconformist, glumea adesea pe seama prostiei\u2026 fusese \u00een\u0219elat de nevast\u0103, o cucuiat\u0103 frumoas\u0103, \u00eenalt\u0103 \u0219i zvelt\u0103, dar cu acel vino-ncoa permanent de care profitau din plin \u0219i ceilal\u021bi b\u0103rba\u021bi\u2026 a\u0219a c\u0103 Dan divor\u021base f\u0103r\u0103 s\u0103 clipeasc\u0103, fiind din momentul acela adeptul leg\u0103turilor non-combat: frecventa doar bordelurile, fiindc\u0103 acolo g\u0103sea un surogat de pl\u0103cere \u0219i ni\u021bic\u0103 lini\u0219te, \u00eemp\u0103r\u021bind pl\u0103ceri de o clip\u0103 ca \u0219i mul\u021bi al\u021bii ca el\u2026
\nDan era ferchezuit, elegant ca \u00eentotdeauna, dar de data aceasta se \u00eentrecuse pe sine. \u00cens\u0103 c\u00e2nd o v\u0103zu pe Lisa, se d\u0103du un pas \u00eenapoi, fluier\u00e2nd admirativ:
\n– Wow! fetico, ce frumoas\u0103 e\u0219ti! exclam\u0103 el fascinat\u2026
\nFemeia \u00eembr\u0103case o rochie maroniu-aurie cu fluturi de dantel\u0103 pe poale \u0219i la m\u00e2neci, str\u00e2ns\u0103 cu o curelu\u0219\u0103 galben-mu\u0219tar, ce \u00eei cuprindea mijlocul sub\u021bire. La g\u00e2t purta o salb\u0103 str\u0103lucitoare, iar cerceii lungi, auri\u021bi ca \u0219i salba, \u00eei completau \u021binuta absolut uimitoare. Lisa era cunoscut\u0103 ca o femeie elegant\u0103, \u0219armant\u0103, iar tinere\u021bea ei \u0219i faptul c\u0103 nu devenise \u00eenc\u0103 mam\u0103 o ar\u0103tau ca o feti\u0219can\u0103 ie\u0219it\u0103 de pe b\u0103ncile \u0219colii.
\n Un singur lucru f\u0103cuse cu bun\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103: scosese verigheta de pe deget, chiar \u0219i inelul opulent, nu pentru c\u0103 avea ceva de ascuns, dar era mai bine a\u0219a\u2026 prea multe bijuterii! \u0219i ea era adepta unui stil simplu \u0219i de bun gust\u2026 cutiu\u021ba cu bijuterii ad\u0103postea acum cele dou\u0103 piese scumpe, primite de la John, chiar \u00een ajunul c\u0103s\u0103toriei lor. Nu se ferea de nimeni \u0219i de nimic, dar ar fi p\u0103rut ca un brad de Cr\u0103ciun, \u00eempodobit\u0103 p\u00e2n\u0103 la refuz\u2026 sau poate c\u0103 subcon\u0219tientul ei func\u021biona dup\u0103 alte legi\u2026 Ollie nu observase sau se f\u0103cuse c\u0103 nu vede c\u0103 are pe deget un inel ce o leag\u0103 \u00een mod evident de cineva, de un so\u021b, acum absent. Oricum, la \u00eentoarcere, \u00ee\u0219i vor relua locul obi\u0219nuit, se \u00eencuraj\u0103 Lisa\u2026
\n Fluieratul admirativ al lui Dan o aduse cu picioarele pe p\u0103m\u00e2nt:
\n– Eu sunt gata!
\n– V\u0103d! e\u0219ti foarte frumoas\u0103, prin\u021beso, John e norocos s\u0103 te aib\u0103!
\n– Mda\u2026 \u00eeng\u0103im\u0103 femeia\u2026 nu e aici\u2026 e plecat \u00eentr-o delega\u021bie\u2026
\n– Atunci s\u0103 mergem, voi fi eu cavalerul t\u0103u p\u0103zitor! z\u00e2mbi Dan.
\nMa\u0219ina \u00eei purt\u0103 printre str\u0103zile aglomerate ale ora\u0219ului, parcar\u0103 undeva mai retras, Dan pl\u0103ti cu v\u00e2rf \u0219i \u00eendesat paznicului, nu doar pentru c\u0103 \u021binea extraordinar de mult la ma\u0219ina lui tipic englezeasc\u0103, dar \u00een aceast\u0103 perioad\u0103 mi\u0219unau tot felul de ho\u021bi, ace\u0219tia sim\u021bindu-se \u00een largul lor \u00een timpul s\u0103rb\u0103torilor.
\nAjun\u0219i la peluza din pia\u021ba central\u0103, unde se desf\u0103\u0219urau concertele, \u00ee\u0219i ocupar\u0103 scaunele \u00een sectorul persoanelor importante, adic\u0103 vipurilor. Emo\u021biile o cople\u0219eau pe Lisa. Un tremur u\u0219or o luase \u00een st\u0103p\u00e2nire: \u00eei era frig, oasele m\u00e2inilor, picioarelor se umpluser\u0103 deodat\u0103 cu aer. Spectacolul \u00eencepu: lumini \u0219i sunete, culoare \u0219i explozie. Vocea strident\u0103 a entertainerului intr\u0103 \u00een distonan\u021b\u0103 cu tot ceea ce se petrecea acolo. Intrar\u0103 pe scen\u0103 forma\u021bii de muzic\u0103, un num\u0103r de acroba\u021bie, un dans feeric, apoi veni r\u00e2ndul celor de la Orange X s\u0103 c\u00e2nte. Uralele izbucnir\u0103 de pretutindeni. B\u0103ie\u021bii ace\u0219tia erau atrac\u021bia serii. \u0218armul vocalistului, modul lui de interpretare, melodiile cunoscute garantau succesul.
\n\u00cen fa\u021ba Lisei se alc\u0103tuia un tablou excep\u021bional, fantastic. Ea \u00eens\u0103\u0219i se sim\u021bea foarte bine. Era din nou o adolescent\u0103 exuberant\u0103, aplaud\u00e2nd, c\u00e2nt\u00e2nd, dans\u00e2nd. Nici nu i-a p\u0103sat de ceva sau de cineva. A tr\u0103it magia clipei. Finalul concertului a fost apoteotic, jocul de lasere era un boom al acelui moment, flori umpluser\u0103 scena, iar Ollie s-a aplecat, a luat un trandafir, l-a s\u0103rutat \u0219i l-a aruncat obraznic \u00eenapoi, \u00eennebunind \u0219i mai tare fanele, care \u021bipau extaziate
\n\u00cen clipa \u00een care \u00eentunericul a cuprins scena, Dan o smulse din visare pe Lisa, tr\u0103g\u00e2nd-o spre ie\u0219ire, \u0219i lu\u00e2nd-o nu spre parcare, ci \u00een direc\u021bia opus\u0103, \u00eenspre o alee ce ocolea pia\u021ba central\u0103 \u0219i cl\u0103direa Prim\u0103riei. Intrar\u0103 pe o u\u0219\u0103 masiv\u0103, ascuns\u0103 \u00een spatele impun\u0103toarei cl\u0103diri \u0219i de acolo \u00een holul central, unde lumea adunat\u0103 s\u0103rb\u0103torea. Erau cei ce urcaser\u0103 pe scen\u0103 \u0219i mul\u021bi al\u021bii. Se ciocneau pahare de \u0219ampanie, berea curgea \u0219i ea \u00een valuri.
\nLisa v\u0103zu fe\u021be cunoscute, dar \u0219i z\u00e2mbete noi, urm\u00e2ndu-l ca hipnotizat\u0103 pe Dan ce mergea \u00eenaintea ei ca un scut. Cu statura lui, b\u0103rbatul \u00ee\u0219i f\u0103cu loc p\u00e2n\u0103 \u00een partea opus\u0103 intr\u0103rii, unde aerul era pu\u021bin mai respirabil \u0219i, oprindu-se \u00een dreptul unor u\u0219i, cioc\u0103ni \u0219i intr\u0103, introduc\u00e2nd-o \u00een acela\u0219i timp \u0219i pe Lisa \u00eentr-o \u00eenc\u0103pere p\u0103trat\u0103 cu draperii grele maronii ce sclipeau \u00een lumina unor candelabre uria\u0219e.
\nB\u0103ie\u021bii din trupa Orange X, veseli, s\u0103rb\u0103toreau. Apari\u021bia Lisei eclips\u0103 efuziunile lor pentru o secund\u0103, to\u021bi \u00ee\u0219i \u00eendreptar\u0103 privirile spre femeia frumoas\u0103. S\u0103ge\u021bile lor aproape c\u0103 o dobor\u00e2r\u0103, c\u00e2nd Ollie salv\u0103 situa\u021bia – o acapar\u0103 cu bra\u021bul lui dup\u0103 mijlocelul ei fragil, lipind-o cu tot corpul de \u0219oldul lui \u00eenalt:
\n– Draga mea, bine-ai venit! Te a\u0219teptam! Sper c\u0103 Dan a fost \u00een\u021belept \u0219i s-a purtat fair-play cu tine!
\n– Doar m\u0103 \u0219tii, Ollie, ce naiba! E a ta acum\u2026 A fost pe m\u00e2ini bune. Show-ul a fost fenomenal, b\u0103ie\u021bi! A\u021bi fost la \u00een\u0103l\u021bime \u0219i de data aceasta! Bravo! Ave\u021bi respectul meu \u0219i toat\u0103 admira\u021bia din partea mea!
\nPetrecerea se \u00eente\u021bea, Ollie nu o sc\u0103pa din ochi pe Lisa. Glume, b\u0103utur\u0103, aluzii, r\u00e2sete completau atmosfera. Vraja emanat\u0103 din trupul femeii calde, vie, \u00eel cuprinse pe Ollie. \u00cen apropierea ei devenea mai uman, mai vulnerabil. \u00cenalt\u0103 \u0219i ml\u0103dioas\u0103, Lisa se sim\u021bea adormit\u0103, bra\u021bul lui \u00eencol\u0103cit peste spatele ei nu o sl\u0103bise toat\u0103 seara, ca un \u0219arpe constrictor ce \u0219i-a prins victima \u0219i nu o va l\u0103sa s\u0103 scape.
\n– Nu ai vrea s\u0103 plec\u0103m, susur\u0103 Ollie printre firele de p\u0103r rebele ale Lisei, ating\u00e2ndu-\u0219i buzele fierbin\u021bi de urechea ei, mi\u0219care ce o electrocut\u0103. Lisa era pierdut\u0103.
\n– Da, desigur, murmur\u0103 ea\u2026
\n– Ok, men, sunt epuizat \u0219i b\u0103uturile reci \u0219i spumoase o s\u0103-mi ruineze vocea dac\u0103 voi continua al\u0103turi de voi seara, am nevoie de odihn\u0103. Lisa are \u0219i ea programul ei, a\u0219a c\u0103 are nevoie de lini\u0219te, nu cred c\u0103 s-ar putea inspira din conversa\u021biile voastre bahice. O s\u0103 \u00eemi conduc invitata acas\u0103. B\u0103ie\u021bi, s\u0103 nu exagera\u021bi! M\u00e2ine avem repeti\u021bie pentru urm\u0103toarea noastr\u0103 reprezenta\u021bie. Nu uita\u021bi! Via\u021ba pe scen\u0103 implic\u0103 munc\u0103, efort, nu v\u0103 risipi\u021bi toat\u0103 energia \u00een aceast\u0103 sear\u0103! Ne a\u0219teapt\u0103 aventura!
\nLe str\u00e2nse m\u00e2inile, f\u0103cu \u0219i c\u00e2teva bezele \u00eenspre alt grup de petrec\u0103re\u021bi, apoi o lu\u0103 pe Lisa de-un deget, a\u0219a cum obi\u0219nuia s\u0103 o \u021bin\u0103 \u00een copil\u0103rie, c\u00e2nd o ducea la \u0219coal\u0103, \u00eenso\u021bind-o de la u\u0219a casei ei p\u00e2n\u0103 la banc\u0103 a doua unde Lisa a stat to\u021bi anii, cu Mary Cappelbot\u2026 \u0219i ie\u0219ir\u0103 \u00eempreun\u0103 ca un cuplu, f\u0103r\u0103 s\u0103 par\u0103 nim\u0103nui ciudat acest fapt\u2026p\u0103r\u0103sir\u0103 cl\u0103direa \u0219i a luar\u0103 pe aleea principal\u0103 ce ducea la Main Park, \u00eenspre Hotelul Milton, a c\u0103rui siluet\u0103 se impunea misterioas\u0103\u2026umbrele lor, calme, \u00eenl\u0103n\u021buite \u00eei f\u0103ceau s\u0103 par\u0103 un monolit. \u00cen mijlocul aleii, dup\u0103 ce f\u0103cur\u0103 abia c\u00e2\u021biva pa\u0219i, Ollie se opri brusc, \u00eei d\u0103du drumul Lisei, se roti, execut\u0103 dou\u0103 plec\u0103ciuni de saltimbac \u0219i Lisa sur\u00e2se\u2026 erau acelea\u0219i gesturi pe care le f\u0103cea micul Ollie c\u00e2nd ea era trist\u0103, c\u00e2nd lua vreo not\u0103 mic\u0103 sau mama ei, bolnav\u0103 de cancer, f\u0103cuse o nou\u0103 criz\u0103\u2026a\u0219a reu\u0219ea b\u0103ie\u021belul s\u0103 o mai scoat\u0103 din mina moroc\u0103noas\u0103 pe feti\u021ba Lisa, pe care o proteja cum putea \u0219i cum \u0219tia el mai bine la v\u00e2rsta aceea…
\nSe apropie c\u00e2t putu de fa\u021ba ei, o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103 str\u00e2ns, \u021bin\u00e2ndu-i capul lipit de pieptul lui. Lisa ascult\u0103 pulsul inimii lui, ce p\u0103rea c\u0103 vrea s\u0103 ias\u0103 prin porii \u00eenfierb\u00e2nta\u021bi. Un s\u0103rut voluptuos le uni buzele, g\u00e2ndurile, fiin\u021ba. Ollie nu ar fi vrut s\u0103 \u00eei mai dea drumul. Niciodat\u0103. Destul c\u0103 o pierduse c\u00e2ndva. O iubise \u0219i totu\u0219i plecase din ora\u0219, urm\u00e2ndu-\u0219i destinul\u2026 acum ar fi dorit s\u0103 \u00eenghe\u021be timpul. Clipa s\u0103 \u00eei preschimbe \u00een statui, contopi\u021bi pentru ve\u0219nicie.
\n– Vreau s\u0103 fii a mea! Nu pot s\u0103 te pierd iar! \u00cen seara aceasta nu a\u0219 putea s\u0103 te las s\u0103 pleci\u2026 c\u00e2nd eram copii \u0219i ne certam pentru toate fleacurile, nu-mi p\u0103sa c\u0103 pleci \u00eembufnat\u0103, fiindc\u0103 a doua zi te a\u0219teptam cuminte la u\u0219\u0103, dar acum nu vreau s\u0103 m\u0103 p\u0103r\u0103se\u0219ti\u2026 acum e cu totul altceva\u2026 \u0219i cu un al doilea s\u0103rut pecetlui aceste cuvinte ce p\u0103reau o stranie declara\u021bie de dragoste.
\nLisa se pierduse cu firea. Parc\u0103 nu mai tr\u0103ia: \u00ee\u0219i vedea conturul prins \u00eentre palmele fierbin\u021bi ale lui Ollie. \u0218i pe un ecran gigantic imaginar ap\u0103reau umbrele a doi oameni: el \u0219i ea\u2026
\nIntrar\u0103 \u00een hotel, urcar\u0103 \u00een lift \u0219i s\u0103ruturile continuar\u0103 ca o ploaie de var\u0103\u2026 ochii lui frumo\u0219i o robiser\u0103, pe fa\u021ba Lisei se citea abandonarea\u2026
\nCamera imens\u0103, elegant\u0103 a apartamentului lui Ollie \u00eei f\u0103cu Lisei o impresie bun\u0103. P\u0103r\u0103sind-o pentru c\u00e2teva minute, ce i se p\u0103ruser\u0103 Lisei infinit de lungi, Ollie aduse dou\u0103 pahare de \u0219ampanie din care abia gustar\u0103\u2026ciocnetul lor \u00eei aminti tinerei c\u0103 totul e real. Apropiindu-se de ea, b\u0103rbatul o \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103 iar \u0219i iar, cu ochii, cu m\u00e2inile, cu toat\u0103 fiin\u021ba lui, o purt\u0103 pe bra\u021be ca pe un copil adormit. Lisa \u00eel l\u0103s\u0103 s\u0103 o \u00eenc\u0103lzeasc\u0103, \u00eenfierb\u00e2nt\u00e2ndu-i g\u00e2ndurile. Patul \u00eei primi generos \u0219i asist\u0103 la o noapte a sim\u021burilor, c\u0103ci cei doi \u00ee\u0219i \u00eemplineau destinul, dorul lor, un vis de a fi \u00eempreun\u0103, b\u0103rbat \u0219i femeie. Niciodat\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci, Lisa nu ar fi crezut c\u0103 atingerile unui b\u0103rbat i-ar putea produce o asemenea pl\u0103cere. Carnalul nu era punctul ei forte, mai degrab\u0103 un moft, un pas spre a fi doi\u2026 dar acum era altceva\u2026 Arderea \u00eei cuprinsese pe am\u00e2ndoi\u2026
\nDiminea\u021ba sur\u00e2z\u0103toare se strecur\u0103 curioas\u0103 printre ferestrele grele. Deschiz\u00e2nd ochii mari, Lisa clipi de c\u00e2teva ori s\u0103 \u00ee\u0219i poat\u0103 da seama de starea ei. E treaz\u0103 sau e aievea? Pielea \u00eei fo\u0219ni catifelat\u0103 sub cearceafurile m\u0103t\u0103soase. Era singur\u0103. Nu se panic\u0103. Ollie trebuia s\u0103 fie prin preajm\u0103. \u00cenf\u0103\u0219urat\u0103 pe jum\u0103tate, p\u0103\u0219i prin \u00eenc\u0103perea prelung\u0103. Observ\u0103 pe m\u0103su\u021ba oglinzii o h\u00e2rtie \u021bintuit\u0103 de un trandafir rubiniu: \u201eIubita mea, vin s\u0103 te iau la pr\u00e2nz, nu m\u0103 p\u0103r\u0103si. Ollie\u201d
\nA\u0219adar, se \u00eent\u00e2mplase ceva cu ea\u2026 Noaptea trecut\u0103 \u00eei demonstrase c\u0103 sentimentele sunt dep\u0103\u0219ite de emo\u021bii, de tr\u0103iri arz\u0103toare, de instincte.
\n Nu fusese un moment de r\u0103t\u0103cire \u00een via\u021ba ei? Dar acceptase de bun\u0103 voie s\u0103 \u00eel \u00eenso\u021beasc\u0103 pe Ollie \u00een apartamentul lui. Oare a\u0219a proceda \u0219i cu alte femei? Cedase prea u\u0219or! De ce oare fusese at\u00e2t de slab\u0103?! De ce \u00eei cedase lui Ollie? Doar pentru simplul motiv c\u0103 se cuno\u0219teau din copil\u0103rie? \u00ce\u0219i aducea aminte c\u00e2t de \u00eendr\u0103gostit\u0103 fusese de el la cincisprezece ani. Dar ce po\u021bi \u0219ti despre iubire c\u00e2nd ai doar cincisprezece ani? Mutarea lui cu p\u0103rin\u021bii produsese o ruptur\u0103, o durere, un gol, pe care nu-l mai putuse umple niciodat\u0103 de atunci\u2026 niciodat\u0103 p\u00e2n\u0103 acum\u2026 Nu putea fi doar un moft. Nu putea fi doar o experien\u021b\u0103 de dragul de a experimenta. Ceva era la mijloc. Altceva. Putea fi o dragoste mare? PRIMA EI DRAGOSTE?!
\nIntr\u0103 \u00een du\u0219 s\u0103 se l\u0103mureasc\u0103 dac\u0103 a fost un vis sau tr\u0103ie\u0219te \u00een continuare o poveste real\u0103. Apa \u00eei reda lini\u0219tea, echilibrul. \u0218i t\u0103cerea din jur era cel mai bun sfetnic. G\u0103si \u00een baia luxoas\u0103 tot ce avea nevoie. \u00cemprumut\u0103 halatul lui Ollie – avea ini\u021bialele lui inscrip\u021bionate, \u0219i, \u00eembr\u0103c\u00e2ndu-l, p\u0103rea c\u0103 s-a \u00eembr\u0103cat \u00een sufletul lui\u2026 dup\u0103 baie se relax\u0103, nu mai avea de ce s\u0103 despice firul \u00een patru\u2026
\nSe a\u0219ez\u0103 \u00een fa\u021ba oglinzii, pe sc\u0103unelul mic, dar confortabil. Se privi cu aten\u021bie: da, era \u00eenc\u0103 frumoas\u0103, de\u0219i nu mai recuno\u0219tea nimic din adolescenta de atunci, \u00eenflorise ca o femeie-cirea\u0219\u0103\u2026 era t\u00e2n\u0103r\u0103, era puternic\u0103. Putea s\u0103 treac\u0103 peste orice, chiar \u0219i peste acest episod roma\u021bios din via\u021ba ei\u2026avea s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 l\u00e2ng\u0103 so\u021bul ei\u2026 abia atunci \u00ee\u0219i aminti de John\u2026 tres\u0103ri\u2026 unde-o fi? Ce-o fi f\u0103c\u00e2nd?… s\u0103 \u00eel sune, s\u0103 nu \u00eel sune\u2026azi era s\u00e2mb\u0103t\u0103, el se \u00eentorcea luni\u2026\u0219i zbaterile i se potolir\u0103\u2026nu \u0219tia dac\u0103 o s\u0103 \u00eei m\u0103rturiseasc\u0103 adev\u0103rul\u2026nu \u0219tia dac\u0103 ceea ce tr\u0103ia l\u00e2ng\u0103 Ollie e o aventur\u0103 sau altceva\u2026un fel de poli\u021b\u0103 pl\u0103tit\u0103 acelui trecut\u2026 se sim\u021bea datoare fa\u021b\u0103 de prima ei dragoste ne\u00eemplinit\u0103\u2026 mai bine s\u0103 nu-i spun\u0103\u2026 o s\u0103 \u021bin\u0103 sub t\u0103cere acest sentiment\u2026 care o n\u0103ucea: era, pe de o parte, fericit\u0103, dar se sim\u021bea culpabil\u0103\u2026\u00ee\u0219i \u00een\u0219elase so\u021bul, la urma urmei\u2026
\n Ca prin farmec, Lisa \u00eentinse m\u00e2na \u0219i deschise sertarul din josul oglinzii, crez\u00e2nd c\u0103 va g\u0103si vreo perie de p\u0103r, necesar\u0103 \u00een acea clip\u0103, \u0219i, spre surprinderea sa, g\u0103si un jurnal gros, legat \u00een piele. Desf\u0103cu \u0219iretul care \u00eei str\u00e2ngea foile pergamentoase\u2026un scris m\u0103runt, ordonat, cam \u021buguiat, \u00eei c\u0103zu sub ochi ca un fulger\u2026era al lui Ollie\u2026 \u0218tia c\u0103 face o impolite\u021be, dar curiozitatea \u00eei d\u0103dea ghes. Se a\u0219ez\u0103 \u00eentre pernele moi, \u00een pat, \u0219i se apuc\u0103 s\u0103 citeasc\u0103\u2026\u00cenceput, \u00eenc\u0103 din adolescen\u021b\u0103, r\u00e2ndurile cuprindeau idei, sentimente amestecate, tr\u0103iri violente, frustr\u0103ri, iubire, nemul\u021bumire, \u00eenc\u00e2ntare\u2026 era \u0219i imaginea ei din copil\u0103rie printre paginile stufoase\u2026 Numind-o \u201eIubita mea\u201d, Ollie o tratase ca pe fiin\u021ba de care era \u00eendr\u0103gostit, dar nu \u0219tiuse niciodat\u0103 s\u0103 \u00eei arate c\u0103 o iube\u0219te, dimpotriv\u0103, tachinarea, manifest\u0103rile contradictorii, certuri \u0219i \u00eemp\u0103c\u0103ri \u00eei ar\u0103tau ca doi adolescen\u021bi absolut normali\u2026de unde s\u0103 \u0219tie ea c\u0103 b\u0103iatul acela \u00ee\u0219i ar\u0103ta simpatia prin protec\u021bia pe care o ar\u0103ta, prin lungi discu\u021bii care nu duceau nic\u0103ieri, prin r\u00e2sete, prin glume, uneori nes\u0103rate\u2026.Ollie o ironiza pentru oasele ei lungi \u0219i sub\u021biri, pentru din\u021bii ei neregula\u021bi \u0219i pentru buzele prea c\u0103rnoase, ce p\u0103reau prea mari pentru fa\u021ba ei prea mic\u0103\u2026fata se \u00eenfuria la culme \u0219i nu g\u0103sea nimic atr\u0103g\u0103tor la lunganul desc\u0103rnat \u0219i cu ochii verzi, apo\u0219i, p\u00e2n\u0103 \u00eentr-o zi, c\u00e2nd o apuc\u0103 t\u0103cut de m\u00e2n\u0103, o luar\u0103 la fug\u0103 p\u00e2n\u0103 pe colina din apropierea casei ei \u0219i de acolo \u00eei ar\u0103t\u0103 ora\u0219ul\u2026 ce putea fi asta oare? Dragoste?
\n\u00centre timp, el p\u0103r\u0103si locurile natale, plec\u0103 la studii la Londra, tr\u0103ind din muzic\u0103, devenind un idol pentru mul\u021bi\u2026iar ea era acum o era femeie m\u0103ritat\u0103\u2026 \u0218i Lisa \u00ee\u0219i aduse aminte iar de John: c\u00e2t era de diferit!
\nDintr-odat\u0103, u\u0219a se deschise \u0219i Lisa \u00ee\u0219i f\u0103cu griji: dac\u0103 o surprindea cineva \u00een camera aceasta de hotel, \u00een toiul zilei? Paraliz\u0103 la g\u00e2ndul c\u0103 putea fi recunoscut\u0103 sau, chiar mai r\u0103u, fotografiat\u0103\u2026cine \u0219tie ce se putea \u00eent\u00e2mpla\u2026? \u00ce\u0219i \u021binu o secund\u0103 respira\u021bia \u0219i se \u00eencuraj\u0103\u2026 Trebuia s\u0103 se duc\u0103 s\u0103 vad\u0103 cine e.
\nOllie se ascundea sub un buchet imens de flori \u0219i fu surprins, la r\u00e2ndul lui, c\u0103 frumoasa adormit\u0103 tocmai ie\u0219ea din dormitor, timid\u0103 \u0219i tem\u0103toare\u2026 se ciocnir\u0103 printre flori \u0219i s\u0103ruturi fugare\u2026
\n– Lisa, e\u0219ti fermec\u0103toare! Draga mea, a trebuit s\u0103 lipsesc pentru a pune la punct c\u00e2teva am\u0103nunte ale programului b\u0103ie\u021bilor, dar acum sunt al t\u0103u\u2026 ce-ai zice s\u0103 ne lu\u0103m pr\u00e2nzul aici? A\u0219 vrea s\u0103 ne spunem tot ce nu ne-am spus, a\u0219 vrea s\u0103 nu d\u0103m lumea din jur pe ceea ce putem tr\u0103i numai noi doi. Poate sunt egoist, poate par nebun, dar sunt nebun dup\u0103 tine, Lisa. Acum c\u0103 te-am reg\u0103sit, nu vreau s\u0103-\u021bi mai dau drumul\u2026
\nFemeia, ca orice femeie \u00eendr\u0103gostit\u0103, fu impresionat\u0103 de atitudinea lui. Intr\u0103 \u00een jocul lui \u0219i \u00eei ar\u0103t\u0103 c\u0103 a g\u0103sit jurnalul \u0219i a citit o parte din el\u2026 \u00ce\u0219i dep\u0103nar\u0103 amintiri, orele trecur\u0103 ca decenii, \u0219i erau din nou inocen\u021bii de alt\u0103 dat\u0103. Ollie nu mai era un str\u0103in, era b\u0103ie\u021belul de vizavi, cu ochi verzi, apo\u0219i, care o conducea la \u0219coal\u0103, o ap\u0103ra mereu. Dragostea \u00eei unea din nou. Dup\u0103 atingeri dr\u0103g\u0103stoase \u0219i cuvinte sincere, crude, chiar dureroase, adormir\u0103 , dup\u0103 o zi tr\u0103it\u0103 sub o presiune nemaiv\u0103zut\u0103, unul \u00een bra\u021bele celuilalt. \u00ce\u0219i apar\u021bineau. Conjugaser\u0103 trecutul cu prezentul. Dar oare ce avea s\u0103 le rezerve viitorul? Viitorul lor \u021binea de ceea ce se nume\u0219te destin. Dac\u0103 le era menit s\u0103 fie \u00eempreun\u0103, vor fi, dac\u0103 nu, \u00eensemna c\u0103 a\u0219a a fost scris\u2026
\n\u00cen zorii zilei, Lisa p\u0103\u0219ea tiptil din hotel. Pleca acas\u0103 cu un taxi, chemat chiar din locul unde cu dou\u0103 seri \u00een urm\u0103 Ollie o s\u0103rutase pentru prima dat\u0103 pasional \u0219i dulce. Lacrimi mari se scurgeau pe obrajii ei \u00eencin\u0219i. De dor. De ciud\u0103. \u00cel p\u0103r\u0103sise ca o hoa\u021b\u0103. Asta era. \u00cei furase c\u00e2teva iluzii, c\u00e2teva speran\u021be. Dar nimic nu se lega. Ea apar\u021binea altui b\u0103rbat. Chiar asta scrisese \u00een biletul l\u0103sat pe m\u0103su\u021ba oglinzii lucitoare. \u201eS\u0103 nu m\u0103 mai cau\u021bi. Nu pot fi a ta. Sunt m\u0103ritat\u0103 \u0219i trebuie s\u0103 respec\u021bi asta\u2026\u201d
\nOllie a r\u0103mas perplex\u2026 a\u0219adar nu putea fi iubit de aceast\u0103 fantom\u0103, ce ap\u0103ruse pe nea\u0219teptate \u0219i acum disp\u0103ruse din via\u021ba lui\u2026c\u00e2t de mult crezuse \u00een aceast\u0103 revenire a lui \u00een ora\u0219ul \u00een care se n\u0103scuse\u2026 Lisa se topise, ca un fluture frumos, ce nu tr\u0103ie\u0219te dec\u00e2t o zi, maxim dou\u0103\u2026 str\u0103lucind, apoi murind\u2026 ca \u0219i c\u00e2nd nu a existat\u2026
\nB\u0103ie\u021bii de la Orange X \u00eel a\u0219teptau\u2026 aveau concert \u00een urm\u0103torul ora\u0219\u2026deci se \u00eentorcea la muzica lui, la munca lui, la rutina lui\u2026 f\u0103r\u0103 iubire, via\u021ba i se p\u0103rea acum un non-sens\u2026 un carusel r\u0103sturnase destinul lui Ollie cu susul \u00een jos\u2026 totul era cenu\u0219iu, ca cerul englezesc, cu furtuni ce vin \u0219i pier\u2026 dar ce putea face? Trebuia s\u0103 respecte dorin\u021ba Lisei\u2026 nu avea \u00eencotro\u2026
\nDin ziua aceea, Lisa nu avea s\u0103 mai \u0219tie nimic despre Ollie\u2026 se afundase \u00eentr-un abis\u2026 singurul ei sprijin era copilul\u2026 Robbie se n\u0103scuse \u00een acel an. John nu pusese nicio \u00eentrebare legat\u0103 de sarcina ei. I se p\u0103ruse firesc s\u0103 aib\u0103 un copil, de\u0219i \u0219tia c\u0103 suferea de o boal\u0103 ce nu \u00eei permitea s\u0103 aib\u0103 mo\u0219tenitori. Dar se mai \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u0219i miracole. Cea care \u0219tia \u00eens\u0103 adev\u0103rul era Lisa. \u0218i nu spusese nimic nim\u0103nui. Nici chiar Dan nu d\u0103du de b\u0103nuit c\u0103 ar \u0219ti ceva. Se \u00eent\u00e2lneau ca \u0219i cum nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat nimic de care s\u0103 le fie ru\u0219ine sau team\u0103. B\u0103ie\u021belul cre\u0219tea repede, primele silabe, primii pa\u0219i. Maternitatea o schimbase pe Lisa foarte mult. Fizic, mai c\u0103p\u0103tase rotunjimi, suflete\u0219te era legat\u0103 de puiul de om, \u0219tiindu-l s\u00e2nge din s\u00e2ngele ei. Avusese o na\u0219tere u\u0219oar\u0103, copilul era perfect s\u0103n\u0103tos\u2026 Robbie era motivul, ra\u021biunea vie\u021bii ei. Se dedica trup \u0219i suflet lui. Iar John era \u0219i el mul\u021bumit, de\u0219i mai \u00eemb\u0103tr\u00e2nit. \u00ce\u0219i mai pierduse din suflul \u0219i av\u00e2ntul tinere\u021bii, dar nu renun\u021base la raidurile cu motorul. P\u0103rea c\u0103 via\u021ba se desf\u0103\u0219oar\u0103 monoton, dup\u0103 un tipic anume\u2026 \u00eens\u0103 moartea fulger\u0103toare a so\u021bului ei, la numai un an de la na\u0219terea copilului, o puse pe Lisa pe g\u00e2nduri\u2026 Oare soarta \u00eei juca o fars\u0103? Era pedepsit\u0103 prin moartea lui pentru vina de a nu-i fi spus c\u0103 Rob nu e copilul lui? Poate John \u0219tia \u0219i nu voia s\u0103 fac\u0103 scandal, o iubise prea mult, \u00eel adorase pe b\u0103iat din clipa c\u00e2nd se n\u0103scuse\u2026 nu avea de ce s\u0103 fie nemul\u021bumit\u2026 poate c\u0103 murise \u00eemp\u0103cat \u0219i lini\u0219tit. Accidentul de motociclet\u0103 nu fusese chiar o \u00eent\u00e2mplare. Inima lui John sl\u0103bise, nu mai avea voie s\u0103 se aventureze\u2026 \u0219i totu\u0219i el risca din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd s\u0103 plece aiurea\u2026 putea fi o refulare\u2026 putea fi orice\u2026
\nLisa era o v\u0103duv\u0103 frumoas\u0103 \u0219i trist\u0103. Orice f\u0103cea se \u00eenv\u00e2rtea \u00een jurul lui Robbie – jocuri, plimb\u0103ri, \u0219coala, activit\u0103\u021bile sportive sau recreative. B\u0103iatul era \u00een\u0103ltu\u021b, cu ochi senini, verzi, apo\u0219i\u2026
\nMergeau frecvent \u00een parcul de l\u00e2ng\u0103 casa lor. Jocul de baseball sau v\u00e2n\u0103toarea de comori \u00eel pasionau. Avea ga\u0219ca lui de prieteni, de\u0219i \u00eemplinise doar \u0219apte ani. Lisa \u00eel p\u0103zea de la distan\u021b\u0103, a\u0219ezat\u0103 pe o banc\u0103, citind sau f\u0103c\u00e2ndu-\u0219i de lucru cu aparatul de fotografiat\u2026
\n Ora amiezii era pl\u0103cut\u0103… \u00eei era de ajutor pentru c\u00e2teva instantanee\u2026 la margine peluzei, o ma\u0219in\u0103 \u00eencetini, urc\u00e2nd chiar \u00een spa\u021biul verde \u0219i atr\u0103g\u00e2nd aten\u021bia. \u0218oferul p\u0103rea str\u0103in de locuri, parc\u0103 \u00eentreb\u0103tor se oprise fix \u00een locul acela destinat copiilor\u2026 gestul reflex de a pune ochelarii de soare ostentativ \u00een buzunarul c\u0103m\u0103\u0219ii o lumin\u0103 pe Lisa, care nu \u0219tia ce s\u0103 fac\u0103, s\u0103 alerge \u00eenspre acel str\u0103in sau s\u0103 a\u0219tepte s\u0103 fac\u0103 el primul pas\u2026
\n Ollie cobor\u00ee sigur pe el din ma\u0219ina elegant\u0103 \u0219i se \u00eendrept\u0103 cu pa\u0219i repezi \u00eenspre ea:
\n– Iubita mea, \u0219tiu\u2026 am aflat totul\u2026 Dan, b\u0103tr\u00e2nul meu Dan, mi-a spus totul\u2026 a\u0219 vrea s\u0103 m\u0103 ier\u021bi c\u0103 nu am stat l\u00e2ng\u0103 voi\u2026 dac\u0103 ar fi posibil, dac\u0103 a\u0219 putea recupera tot, a\u0219 fi fericit\u2026 cel mai fericit\u2026 \u0219i \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103rile lor tumultuoase l\u0103sar\u0103 cu gura c\u0103scat\u0103 mul\u021bimea de pu\u0219tani ce alergau z\u0103natici pe t\u0103p\u0219anul verde\u2026 Robbie se \u00eentoarse spre cei doi\u2026 mama sa venea la bra\u021bul unui str\u0103in\u2026
\nZ\u00e2mbetul ei larg \u00eel mul\u021bumea:
\n– Robbie, el e Ollie\u2026 tat\u0103l t\u0103u!
\n\u0218i b\u0103ie\u021belul se arunc\u0103 de g\u00e2tul str\u0103inului\u2026 era bucuros: nu avusese p\u00e2n\u0103 acum un tat\u0103\u2026 Ollie \u00eengenunchiase cu lacrimi \u00een ochi, cuprinz\u00e2ndu-\u0219i \u00een bra\u021be b\u0103iatul\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mihaela Roxana BOBOC sunt copilul care are nevoie de o poveste e drept uneori \u00een mine g\u00e2ngure\u0219te un prunc s\u0103rutat<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17534"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=17534"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17534\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17536,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17534\/revisions\/17536"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=17534"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=17534"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=17534"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}