{"id":17520,"date":"2022-03-14T21:34:57","date_gmt":"2022-03-14T18:34:57","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17520"},"modified":"2022-03-14T21:34:57","modified_gmt":"2022-03-14T18:34:57","slug":"spatii-culturale-nr-41-8","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17520","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 41 (8)"},"content":{"rendered":"

Monica MURE\u015eAN<\/strong>
\n\"\"

III.<\/strong><\/p>\n

Scriam poezii
\n\u00een care adunam sev\u0103 cosmic\u0103
\n\u015fi odat\u0103 cu anii am \u00een\u0163eles c\u0103 eram
\n\u00een alt plan poetul OM
\n\u015fi m\u0103 leag\u0103 o tain\u0103
\ncu Arborele Vie\u0163ii.
\nFrecven\u0163a pe care se crease
\nleg\u0103tura aceasta
\nera \u00een afara cuvintelor de lut
\ndeasupra structurii de trup
\n\u015fi \u00een\u0103untrul vibra\u0163iei de suflet.<\/p>\n

Aceasta \u00eemi d\u0103dea ap\u0103 vie de ml\u0103di\u0163\u0103
\nmie, ml\u0103di\u0163ei de OM, la fiecare
\n\u015fapte ani
\n\u00eentr-o comuniune inexprimabil\u0103
\nam fost om \u015fi arbore lega\u0163i prin
\nfire de soare
\nchiar \u015fi desp\u0103r\u0163i\u0163i.
\nAtunci nu cuno\u015fteam
\nsecretul cifrei 7\u2026
\n\u015ftiam doar c\u0103 ne serb\u0103m
\nziua de na\u015ftere \u00eempreun\u0103.<\/p>\n

M-a l\u0103sat s\u0103 m\u0103 \u00eenal\u0163 p\u00e2n\u0103
\naproape de cer
\nlui i-am dat prima oar\u0103
\ninima mea str\u0103puns\u0103
\nde o s\u0103geat\u0103
\npe scoar\u0163a lui mi-am \u00eencrustat
\nsperan\u0163a numelui
\nde la el \u015ftiu
\ns\u0103 folosesc t\u0103ceri ce m\u00e2ntuie
\n\u015fi cuvintele simple dar adev\u0103rate
\nce m\u00e2ng\u00e2ie.<\/p>\n

Acestea nu sunt metafore.<\/p>\n

Am \u00eenv\u0103\u0163at cum este bucuria de a fi.
\nAm deprins rostul lucrurilor simple
\n\u015fi am \u00een\u0163eles c\u0103 existen\u0163a poate fi
\no metafor\u0103.
\nAcum nu mai \u015ftim \u015fi alegem vorbe
\nspectaculoase.<\/p>\n


\nSimona-Grazia DIMA<\/strong>
\n\"\"

Biologie versus epifanie<\/strong><\/p>\n

\u00cemi \u00eenchipui realitatea ca pe un ocean infinit de scintila\u0163ii \u015fi vini\u015foare multicolore, izvor\u00e2nd, doar spre deliciul nostru, dintr-o substan\u0163\u0103 altminteri inconceptibil\u0103, la a c\u0103rei sfin\u0163enie nici nu cutez\u0103m a ne g\u00e2ndi. \u00centr-una din aceste alveole, destul de ne\u00eensemnat\u0103, locuim noi, ginta uman\u0103, strivi\u0163i de presiunea imperiului de sus: din p\u0103cate, sau poate doar fiindc\u0103 asta merit\u0103m, \u00een surghiunul unei lumi dominate, mascat ori pe fa\u0163\u0103, de o percep\u0163ie nemilos biologic\u0103. Aproape nimic nu scap\u0103 macul\u0103rii. P\u00e2n\u0103 \u015fi revela\u0163ia este a\u015fteptat\u0103 dinspre carnalitate, \u00een ignorarea sufletului ce anim\u0103 biata floare evanescent\u0103, trupul. Se transform\u0103 atributele spiritului asupra corpului, care, s\u0103rmanul, nu poate suporta at\u00e2ta ap\u0103sare: perfec\u0163iunea, imuabilitatea, eternitatea, sublimul. Se caut\u0103 plenitudinea unei apari\u0163ii ce se dovede\u015fte strict\u0103 aparen\u0163\u0103, iar nu epifanie. \u00cen pofida oric\u0103ror teorii bine cro\u015fetate intelectual, socialul e, \u00een propor\u0163ie cov\u00e2r\u015fitoare, o hipertrofie prost fardat\u0103 a biologicului. Copilul e dispre\u0163uit fiindc\u0103 n-are \u201espate\u201d, b\u0103tr\u00e2nul nu mai intereseaz\u0103, entuziasmul e \u201edezumflat\u201d \u00eenainte s\u0103 prind\u0103 contur, orice imbold e omor\u00e2t \u00een fa\u015f\u0103. Este de aceea reconfortant s\u0103 \u015ftii c\u0103 mai sunt, cu certitudine, \u015fi al\u0163ii care nu g\u00e2ndesc a\u015fa \u015fi c\u0103, prin coridoare \u00eenguste, prin nuclee justi\u0163iare, prin veghea unui spirit critic mereu alert, \u00eenainteaz\u0103, adesea insesizabil, cultura \u015fi civiliza\u0163ia.
\nDe-am putea, totu\u015fi, r\u0103m\u00e2ne sensibili la duio\u015fia eliberat\u0103, precum particulele de fisiune, odat\u0103 cu transform\u0103rile inevitabile ale cochiliei ce ne \u00eembrac\u0103 parc\u0103 tem\u0103toare \u015fi umil\u0103! Biologicul se presimte condamnat \u015fi strig\u0103 dup\u0103 ajutor. Sunt praguri \u015fi treceri demne de luare-aminte, popasuri necesare pe traiectoria deprinderii unei lec\u0163ii subtile. Am \u00eenv\u0103\u0163at \u015fi \u00eenc\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 s\u0103 descop\u0103r tinere\u0163ea \u015fi o aflu, nea\u015fteptat, \u00een ochii multor b\u0103tr\u00e2ni, care au dep\u0103\u015fit vam\u0103 dup\u0103 vam\u0103, p\u00e2n\u0103 la o senin\u0103tate de dincolo de dependen\u0163\u0103. O stenic\u0103 lips\u0103 de \u00eencr\u00e2ncenare. \u00cen schimb, citesc o duritate f\u0103r\u0103 seam\u0103n, feroce, \u00een privirea multor juni convin\u015fi c\u0103 tinere\u0163ea biologic\u0103 este un argument de autoritate, pretextul suficient pentru a \u201epune m\u00e2na pe putere\u201d, pentru a lovi \u00een al\u0163ii. Urmeaz\u0103 \u015firul ignobil al unora de v\u00e2rst\u0103 mijlocie, mimi \u00eensp\u0103im\u00e2nta\u0163i ai unor v\u00e2rste inferioare celor reale. Sub mina dezinvolt\u0103, actorice\u015fte compus\u0103, le descifrezi anxietatea, cumplita nevroz\u0103, r\u0103v\u0103\u015firea. To\u0163i ace\u015ftia a\u015fteapt\u0103 sensul vie\u0163ii numai de la jungla uman\u0103 \u015fi sunt dispu\u015fi la reveren\u0163e oric\u00e2t de servile \u00een fa\u0163a ei.
\nMai exist\u0103, neb\u0103ga\u0163i \u00een seam\u0103, \u015fi ferici\u0163i care nu admit preeminen\u0163a acestor legi inumane (prin ne-umanitate, prin postularea unei tiranii nespecifice omului). Ei se recunosc, aidoma membrilor unei fr\u0103\u0163ii pitagoreice, prin prietenia lor f\u0103r\u0103 motiva\u0163ie anume, dezinteresat\u0103, dup\u0103 gesturile lor nobile. De o noble\u0163e aparent impersonal\u0103, deta\u015fat\u0103, cinstind de fapt aristroca\u0163ia funciar\u0103 a condi\u0163iei umane, a \u00eentregii spi\u0163e omene\u015fti. Ei au o \u00eencredin\u0163are, o lini\u015fte f\u0103r\u0103 timp. Prin contrast, devo\u0163ii perspectivei biologice practic\u0103 asiduu angoasa, stringen\u0163a, iluzia greoaie c\u0103 ei fac, ei desfac, ei de\u0163in puterea \u2013 s-au g\u00e2ndit oare c\u0103 puterea e, \u00een realitate, aceea care trece o clip\u0103 prin ei, folosindu-i, ajut\u00e2ndu-i s\u0103 \u00eentreprind\u0103 o seam\u0103 de gesturi ritualice, spre a-i p\u0103r\u0103si \u00een cele din urm\u0103 ca indivizi \u015fi a-i reintegra, la ceasul cuvenit, unei sfere neb\u0103nuite? At\u00e2t de pu\u0163ini \u00ee\u015fi reamintesc c\u0103 orice mi\u015fcare a noastr\u0103 este, la baz\u0103, o ofrand\u0103 adus\u0103 divinului \u00een a c\u0103rui posesie ne afl\u0103m, este, deopotriv\u0103, un dar \u015fi o modalitate de manifestare a sacrei lucr\u0103ri \u00een noi \u015fi prin noi. A\u015fa cum spunea Jung, Dumnezeu nu e numai o for\u0163\u0103 invizibil\u0103 exterioar\u0103 omului, ci, dimpotriv\u0103, \u015fi Dumnezeu prive\u015fte lumea prin ochii omului.
\nSt\u0103 de aceea \u00een putin\u0163a noastr\u0103 s\u0103 dep\u0103\u015fim orice teorie, orice limitare, s\u0103 d\u0103m cu tifla etichetelor, subtilelor sau grosierelor manipul\u0103ri. Putem constata c\u0103 nu exist\u0103 acel deus otiosus proclamat cu intermiten\u0163\u0103. Precump\u0103ne\u015fte doar lenea de a z\u0103ri Realitatea, de care nu suntem rup\u0163i. Dumnezeu e aici, l\u00e2ng\u0103 noi, cu condi\u0163ia s\u0103-i pre\u0163uim apropierea \u015fi prezen\u0163a, c\u0103ci atunci va sclipi sc\u00e2nteia divin\u0103 \u015fi \u00een ochii creaturii celei mai m\u0103runte, \u00een lespezile de sub pa\u015fi, \u00een tot ce are coeziune. E treaba zv\u00e2cnirilor periferice, a R\u0103ului, s\u0103 fie preocupat de scindare, de analiza rece, incapabil\u0103 s\u0103 re\u00eentregeasc\u0103 lucrurile.
\nParte uzurp\u00e2nd \u00eentregul, biologicul se instaleaz\u0103 cu for\u0163a, pentru a p\u0103r\u0103si apoi f\u0103r\u0103 inim\u0103 locul ata\u015f\u0103rii sale. Chiar dac\u0103 se introduce insidios, cu titlu de apropiere, este pumn de fier \u00eenv\u0103luit \u00een m\u0103tase. Se deghizeaz\u0103 \u00eentr-o fa\u0163ad\u0103 \u0163ip\u0103tor poleit\u0103, dar, dup\u0103 consumarea ilumina\u0163iei sale ieftine, revine \u00eendat\u0103 \u00eenstr\u0103inarea, dep\u0103rtarea, nu afli nicio urm\u0103 de bel\u015fug, de daruri, pe meleagurile spoliate, l\u0103sate \u00een paragin\u0103. \u015ei-a p\u0103strat neatins\u0103 indiferen\u0163a, a scotocit pentru a-\u015fi ob\u0163ine propria satisfac\u0163ie, apoi a plecat.
\nChiar \u015fi la nivelurile \u201esuperioare\u201d, \u00een zona ob\u015ftilor scriitorice\u015fti, unde te-ai a\u015ftepta la o alt\u0103 viziune, sesizezi preocup\u0103ri febrile de ghicire a v\u00e2rstei, de aranjare a unor \u00eentrevederi ambigue. E\u015fti obligat la confesiuni indecente, scrutat ca un obiect, e\u015fti silit s\u0103-i fentezi pe b\u00e2rfitorii travesti\u0163i \u00een suplican\u0163i erotici, lup\u0163i pentru men\u0163inerea imaginii tale adev\u0103rate, \u0163i se dau sfaturi inutile, \u0163i se indic\u0103 drumul literar pe care s-o apuci. Femeia autoare este de multe ori interesant\u0103 at\u00e2ta timp c\u00e2t poate fi b\u0103tut\u0103 condescendent pe cre\u015ftetul de c\u0103\u0163el de companie scriptic\u0103. Animal de cas\u0103 bl\u00e2nd, nel\u0103tr\u0103tor, cu ochii umezi, creatur\u0103 imploratoare, care nu face concuren\u0163\u0103, ci se mul\u0163ume\u015fte s\u0103 aduc\u0103 o not\u0103 de pitoresc \u00een barbaria ambian\u0163ei. Cum rupe lesa imaginar\u0103, devine antipatic\u0103. Analiza scrisului s\u0103u se face adesea cu ochelarii de cal ai discrimin\u0103rii pe sexe. \u00cei sunt rezervate anume grile interpretative, modalit\u0103\u0163i exegetice restrictive, pe un text care, astfel, r\u0103m\u00e2ne singur, nedescifrat, prad\u0103 lianelor, ca un str\u0103vechi templu budist khmer. P\u00e2n\u0103 aici, ba chiar mult mai departe, se \u00eentinde, se strecoar\u0103 biologicul \u00een stare pur\u0103, dezgust\u0103tor, cinic, sinonim cu subordonarea, grosol\u0103nia, ura, cu \u00eengroparea \u00een m\u00e2zg\u0103 a voiosului, a eternului \u201ea fi\u201d. Tot a\u015fa de adev\u0103rat e c\u0103 nu biologicul \u00een sine se cuvine blamat, ci supralicitarea sa. \u00centruparea e parte a crea\u0163iei divine. Excesul de biologic dispare u\u015for, u\u015for, atunci c\u00e2nd ie\u015fim de sub vraja lui. Dac\u0103 i ne opunem, \u00eencepe s\u0103 apese. Dac\u0103 ne facem c\u0103 nu-l vedem, este instantaneu anihilat. S\u0103-l uit\u0103m, deci, cu bl\u00e2nde\u0163e.
\nDac\u0103 mae\u015ftrii, scripturile definesc spiritualul, sursa fiin\u0163\u0103rii, ca pe o entitate non-biologic\u0103 (s\u0103 ne reamintim de porunca biblic\u0103 dint\u00e2i, de taina ei, sugerat\u0103 parc\u0103 pe \u015foptite!), putem recunoa\u015fte existen\u0163a acestei realit\u0103\u0163i \u00een entuziasmul altruist, care, f\u0103r\u0103 a ie\u015fi din sine, este universal \u015fi produce adev\u0103rata apropiere, prin ac\u0163iunea sa \u00een zona-liant a identific\u0103rii subiect-obiect. Pentru asta, pentru veritabila comuniune, nu este nevoie nici m\u0103car de o atingere.
\nLiteratura \u00eentruchipeaz\u0103 una din por\u0163ile de intrare a adev\u0103rului \u015fi a fericirii \u00een lume, fiindc\u0103 veridicitatea ei nu este \u00eenfeudat\u0103 nici unui factor extrinsec, tangibil, cuantificabil. Ea nu poate fi \u00een stare de obedien\u0163\u0103. Crea\u0163ia are darul de a m\u0103 ancora \u00een echilibrul de nezdruncinat al unei iubiri fa\u0163\u0103 de \u00eentreaga fiin\u0163are. \u00cemi d\u0103 o stare de siguran\u0163\u0103 incomparabil\u0103. Explicabil sau nu din punct de vedere logic, de cum \u00eencep s\u0103 scriu, m\u0103 sustrag oric\u0103ror anxiet\u0103\u0163i \u015fi m\u0103 livrez jubila\u0163iei, unei bucurii absolute, suprem\u0103 f\u0103r\u0103 a c\u0103uta suprema\u0163ia, din care caut s\u0103 nu mai ies, p\u0103str\u00e2ndu-mi o tinere\u0163e special\u0103, indubitabil\u0103.<\/p>\n


\nFlorin DOCHIA<\/strong>
\n\"\"

Actualitatea lui Kafka.
\n\u00cen vremea lui Gregor Samsa \u015fi dup\u0103 aceea<\/strong><\/p>\n

Oric\u00e2nd se poate face o observa\u0163ie fireasc\u0103: opera lui Franz Kafka s-a a\u015fezat cu fiecare zi mai temeinic \u00eentr-o pozi\u0163ie nu neap\u0103rat comod\u0103 pentru un receptor oarecare \u2013 nici o interpretare a ei nu e recunoscut\u0103 ca absolut\u0103, definitiv\u0103, totdeauna este constatat\u0103 relativitatea, fragmentaritatea, ne\u00eemplinirea oric\u0103rui comentariu ce \u00eencearc\u0103 s\u0103 dezv\u0103luie sensuri, inten\u0163ii, \u00eenv\u0103\u0163\u0103minte dintr-un patrimoniu fantasmatic tot mai bine articulat. Ne a\u015fteapt\u0103 o infinitate de sensuri a unei opere care cheam\u0103 \u015fi descrie infinitul. Theodor Adorno remarc\u0103 undeva c\u0103 \u201efiecare fraz\u0103 spune: interpreteaz\u0103-m\u0103, dar niciuna dintre ele nu suport\u0103 interpretarea\u201d (1). Lectura lui Kafka se dezv\u0103luie, chiar aceluia\u015fi cititor la r\u0103stimpuri diferite, mereu nou\u0103, nu numai individualizat\u0103, ci \u015fi legat\u0103 intim de orice devenire personal\u0103. Se poate \u00eent\u00e2mpla s\u0103 constat\u0103m c\u0103 \u201efiecare termen, fiecare imagine, fiecare povestire e capabil\u0103 s\u0103 semnifice contrariul\u201d (2) \u015fi Maurice Blanchot pune aceasta \u00een seama unei transcenden\u0163e a mor\u0163ii care o \u201eface atr\u0103g\u0103toare\u201d, pe c\u00e2t de \u201eireal\u0103 \u015fi imposibil\u0103\u201d. \u201eAceast\u0103 existen\u0163\u0103 este un exil \u00een sensul cel mai puternic, nu suntem \u00een el, suntem \u00een el \u015fi niciodat\u0103 nu \u00eencet\u0103m s\u0103 fim acolo.\u201d Aser\u0163iunea aminte\u015fte de schemele de inferen\u0163\u0103 ale stoicilor, dar \u015fi de mai proaspetele reprezent\u0103ri din logica fuzzy; \u015fi, de ce nu?, de pisica lui Schr\u00f6dinger… Lumea lui Kafka pare, \u00een esen\u0163\u0103, haotic\u0103 \u015fi, de aceea, devine imposibil de ob\u0163inut un cod filosofic, psihologic ori religios specific ei, astfel c\u0103 paradoxul este continuu la el acas\u0103, \u00eentr-o astfel de existen\u0163\u0103 g\u00e2ndit\u0103 \u00een baza unui absurd fundamental al lucrurilor \u015fi al evenimentelor.
\nPraghezul scrie Metamorfoza \u00een 1912, la scurt timp dup\u0103 ce finalizase \u201eVerdictul\u201d, \u015fi este demn de remarcat c\u0103 textele au multe \u00een comun: Georg Bedermann, \u201eun t\u00e2n\u0103r negustor\u201d, se confrunt\u0103 cu atitudinea de o inexplicabil\u0103 cruzime \u015fi ur\u0103 absurd\u0103 a tat\u0103lui s\u0103u \u2013 \u201ete os\u00e2ndesc acum la moartea prin \u00eenec!\u201d, Gregor Samsa, un comis-voiajor, se confrunt\u0103 cu o soart\u0103 absurd\u0103, trezindu-se \u201emetamorfozat \u00eentr-o g\u00e2nganie \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare\u201d. At\u00e2t Georg, c\u00e2t \u015fi Gregor (de remarcat similaritatea numelor) sunt ni\u015fte \u201evinova\u0163i\u201d care se simt exclu\u015fi, nimici\u0163i, cu visele de realizare personal\u0103 interzise de o lume care nu-i accept\u0103 \u015fi \u00een care nu-\u015fi pot afla rostul; sunt campioni ai e\u015fecului. \u00centr-un sens, Gregor este arhetipul multor personaje masculine ale lui Kafka, acelea reticente \u00een ac\u0163iona, \u00eensp\u0103im\u00e2ntate de posibile ghinioane, predispuse la contempla\u0163ie exagerat\u0103 \u015fi la rela\u0163ii amoroase surogat. Printre multele abord\u0103ri \u00een c\u0103utarea c\u0103ilor deschise prin h\u0103\u0163i\u015ful povestirilor (3), cea mai accesibil\u0103 este aceea biografic\u0103, pentru c\u0103 ofer\u0103 posibilitatea compara\u0163iilor cu via\u0163a real\u0103 \u015fi permite interpretarea dramelor fic\u0163ionale ca reflexe ale tensiunilor traiului de fiin\u0163\u0103 hipersensibil\u0103, ale rela\u0163iilor cu tat\u0103l s\u0103u (\u201eAi sim\u0163it o aversiune fa\u0163\u0103 de scrisul meu \u015fi tot ceea ce, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0163i dai seama, avea leg\u0103tur\u0103 cu asta. A fost o metod\u0103 prin care am reu\u015fit s\u0103 m\u0103 mai distan\u0163ez fa\u0163\u0103 de tine prin propriile-mi eforturi, chiar dac\u0103 asta mi-a amintit \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103 de viermele care, atunci c\u00e2nd \u00eel calci, \u00eencearc\u0103 s\u0103 se smulg\u0103 \u00een toate direc\u0163iile \u015fi se trage deoparte. \u00centr-un fel, m\u0103 sim\u0163eam \u00een siguran\u0163\u0103; aveam ocazia s\u0103 respir liber. Aversiunea pe care o sim\u0163eai \u00een mod natural fa\u0163\u0103 de ce scriam eu m-a f\u0103cut s\u0103 m\u0103 simt bine pentru \u00eent\u00e2ia dat\u0103.\u201d) (4), ale iubirilor deliberat ne\u00eemplinite pentru Felice Bauer, Julia Wohryzek, Milena Jelenska \u015fi Dora Dymant (va scrie \u00een Jurnal: \u201eN-am putut s\u0103 m\u0103 c\u0103s\u0103toresc. Totul se revolta \u00een mine contra c\u0103s\u0103toriei. […] Cel mai mult, dorin\u0163a de a-mi continua munca mea literar\u0103 m-a \u00eempiedicat s-o fac, fiindc\u0103 mi se p\u0103rea c\u0103 aceast\u0103 munc\u0103 este amenin\u0163at\u0103 de c\u0103s\u0103torie.\u201d) Scrisul a devenit un refugiu, iar rezultatul acestuia este o rev\u0103rsarea a r\u0103ului, iar nu o posibil\u0103 c\u0103dere \u00eentr-o visare edulcorat\u0103.
\nTema din Metamorfoza ilustreaz\u0103 semnificativ supliciul care antreneaz\u0103 cititorul \u00eentr-o pendulare \u00eentre speran\u0163\u0103 (de\u015fart\u0103) \u015fi suferin\u0163\u0103 (atroce). Starea cea nou\u0103 lui Gregor Samsa este aceea de fiin\u0163\u0103 ce nu poate p\u0103r\u0103si existen\u0163a, pentru care a exista \u00eenseamn\u0103 a fi condamnat la o continu\u0103 c\u0103dere \u015fi dec\u0103dere \u00een existen\u0163\u0103. Devenit g\u00e2ndac, el continu\u0103 s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 deplin inevitabilul declin, se cufund\u0103 \u00een singur\u0103tatea animal\u0103, se apropie, din ce \u00een ce, de absurdul \u015fi imposibilitatea de a tr\u0103i. Ie\u015firea nu este \u00een moarte, \u00een p\u0103r\u0103sirea nenorocirii, ci \u00een a aduna \u00een interiorul acesteia toate resursele, speran\u0163ele ultime, \u00eentr-o lupt\u0103 pentru un loc pe canapea, pentru micile c\u0103l\u0103torii pe pere\u0163i, pentru un trai \u00een mizerie \u015fi \u00een praf, o disperare n\u0103scut\u0103 din spaima speran\u0163ei care \u00eenc\u0103 ocup\u0103 o via\u0163\u0103 interioar\u0103 din ce \u00een ce mai pustie. Contrar oric\u0103rei a\u015ftept\u0103ri ivite dintr-un fel de firesc, ca \u00een toate textele lui Kafka, Gregor rezist\u0103 \u00eendelung dezastrului absolut, se confund\u0103 cu el, \u00eel consum\u0103 integral. \u201eOric\u00e2t de complet\u0103 ar fi catastrofa, o marj\u0103 infim\u0103 subzist\u0103, despre care nu se \u015ftie dac\u0103 este rezervat\u0103 speran\u0163ei sau, din contr\u0103, dac\u0103 o respinge pentru totdeauna.\u201d (5) Ambiguitatea oric\u0103rei interpret\u0103ri a textului kafkian vine din ambiguitatea (in)ac\u0163iunii personajelor, lipsa de hot\u0103r\u00e2re \u00een a alege o cale de urmat. Mai degrab\u0103 aluzia este instrumentul care s\u0103 ne releve ceva, ni se \u201etransmite un vestigiu\u201d (6), care, \u00een ochii no\u015ftri, poate s\u0103 par\u0103 precursorul unei doctrine viitoare, \u00eenc\u0103 neini\u0163iate.
\nAici este revolu\u0163ia pe care o provoac\u0103 scriitorul, o bifurcare decisiv\u0103 \u00een istoria literaturii, observat\u0103 de Milan Kundera, care a confirmat prezen\u0163a unei \u201efuziuni a visului cu realul\u201d, adic\u0103 a arunca o privire lucid\u0103 asupra lumii d\u00e2nd fr\u00e2u liber imagina\u0163iei. \u00cenainte de Kakfa, scriitorul avea dou\u0103 posibilit\u0103\u0163i: prima consta \u00een a scrie povestiri imaginare, inspirate de fantezie sau de visare – fabule, basme, parabole, istorioare miraculoase sau abracadabrante (Odiseea, Infernul, Don Quijote, Furtuna lui Shakespeare\u2026); cea de-a doua, \u00een a scrie povestiri verosimile, inspirate din realitate (realismul secolului al XIX-lea, de la Balzac la Zola, trec\u00e2nd prin Victor Hugo, Flaubert \u015fi Tolstoi). Kafka este primul care \u00eendr\u0103zne\u015fte cu adev\u0103rat s\u0103 \u201eamestece c\u0103r\u0163ile\u201d, adopt\u00e2nd un punct de vedere realist plec\u00e2nd de la o situa\u0163ie neverosimil\u0103, chiar supranatural\u0103. Metamorfoza este un fel de \u201epacient zero\u201d, exemplul canonic, \u00een care prima fraz\u0103 anun\u0163\u0103 o proz\u0103 fantastic\u0103 (\u201e\u00centr-o bun\u0103 diminea\u0163\u0103, c\u00e2nd Gregor Samsa se trezi \u00een patul lui, dup\u0103 o noapte de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat \u00eentr-o g\u00e2nganie \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare.\u201d), pentru a continua, contrar oric\u0103rei a\u015ftept\u0103ri, \u00een maniera unei proze realiste. Stanley Corngold consider\u0103 nuvela o literaturizare a unei metafore, \u00eentruc\u00e2t Kafka provoac\u0103 o degradare a limbajului figurat \u2013 \u201ea se sim\u0163i ca un parazit\u201d \u2013 \u00een limbaj propriu. Valabil, s\u0103 zicem, ca punct de pornire, pentru c\u0103, mai departe lucrurile se complic\u0103 \u015fi devin tot mai ambigue. La fel ca \u00een vis, simbolul este fapt, o lume a purei semnifica\u0163ii, a expresiei nude, o reprezentare \u00een\u015fel\u0103toare a unei succesiuni de fapte minore, cu o pasiune a detaliului care devine mijloc de lupt\u0103 \u00eempotriva ordinii. Este o alegere observat\u0103 de Adorno: \u201eKafka nu predic\u0103 umilin\u0163a, el recomand\u0103 atitudinea cea mai potrivit\u0103 \u00een ceea ce prive\u015fte mitul: viclenia. \u00cen ochii s\u0103i, cea mai slab\u0103, cea mai mic\u0103 \u015fans\u0103 pentru ca lumea s\u0103 nu sf\u00e2r\u015feasc\u0103 prin avea dreptate st\u0103 \u00een faptul de a-i da dreptate.\u201d (7) Brecht remarcase deja: \u201eKafka nu are dec\u00e2t o problem\u0103, aceea a ordinii. Ceea ce sesiz\u0103m la el e angoasa \u00een fa\u0163a Statului furnicar, felul \u00een care oamenii se \u00eenstr\u0103ineaz\u0103 ei \u00een\u015fi\u015fi prin formele lor de via\u0163\u0103 comun\u0103. El a prev\u0103zut unele forme ale acestei alien\u0103ri, precum metodele GPU, c\u0103ci s-a v\u0103zut \u00een cazul Gestapo ce poate deveni Ceka.\u201d \u00cen fiecare zi a vie\u0163ii sale, Kafka se confrunta cu acele conduite de ne\u00een\u0163eles \u015fi cu chem\u0103rile confuze.
\nCanonul Metamorfoza a fost pus la \u00eencercare \u00een deceniile ce i-au urmat, fie deliberat, fie ca influen\u0163\u0103 subtil\u0103, dar totdeauna cu reu\u015fit\u0103 deplin\u0103. De la Albert Camus, la Jorge Luis Borges, Adolfo Bioy Casares \u015fi Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, termenul \u201ekafkian\u201d (\u00abKafkaesque\u00bb) s-a impus ca termen ie\u015find din vernacular spre a defini textele \u00een care se descriu evenimente bizare care ar apar\u0163ine suprarealit\u0103\u0163ii.
\n Este evident c\u0103 existen\u0163ialismul literar-filosofic al lui Albert Camus, omul s\u0103u absurd, vin din experien\u0163a kafkian\u0103, din parabola timpului care apas\u0103 asupra fiin\u0163ei. Eseul definitoriu Mitul lui Sisif \u015fi esen\u0163a personajului central din Str\u0103inul sunt de sorginte evident \u201ekafkaesc\u0103\u201d. Gregor Samsa \u015fi Meursault sunt antieroi, chiar dac\u0103 aparent diferi\u0163i. Primul se treze\u015fte transformat \u00een vermin\u0103, putem considera c\u0103, aproape lipsit fiind de surpriz\u0103, vermin\u0103 era \u015fi \u00eenainte eul s\u0103u emo\u0163ional, trecerea fiind numai o \u201erepara\u0163ie\u201d a naturii, din punct de vedere fizic, o punere \u00een acord a spiritului cu trupul, rezultatul conduc\u00e2nd, inevitabil, la extinc\u0163ie. Gregor afl\u0103, astfel, care era\/este statutul s\u0103u \u00een cadrul familiei, remarc\u0103 faptul c\u0103 nimic esen\u0163ial \u00een rela\u0163iile & comportamentele celorlal\u0163i nu se schimb\u0103 odat\u0103 cu schimbarea sa fizic\u0103. Este la fel de str\u0103in \/ inutil familiei. Cel de-al doilea, Meursault, antierou sadea, tr\u0103ie\u015fte \u201eindiferent la afacerile umane\u201d \u015fi ac\u0163iunile sale nu au nimic ra\u0163ional, nimic legat de societatea care aproape nu-l include, pentru c\u0103-i cere ca, \u00een spatele actului comportamental, s\u0103 existe o motiva\u0163ie.
\nLui Gregor nu-i plac slujba, via\u0163a pe care o duce, felul \u00een care-l trateaz\u0103 tat\u0103l s\u0103u, tot ceea ce-l oblig\u0103 la un rol cel mult secundar, doar cu \u00eendatorirea de a pl\u0103ti datoriile familiei \u015fi de a o trimite pe sora lui, Grete, la conservator, pentru c\u0103 ea iube\u015fte muzica \u015fi \u201ec\u00e2nt\u0103 la vioar\u0103 plin\u0103 de sentiment\u201d. El se socote\u015fte\/ este socotit bun-la-nimic, lene\u015f, se \u015ftie privit de sus, dispre\u0163uit de c\u0103tre \u015feful s\u0103u \u015fi de c\u0103tre tat\u0103, ca \u015fi cum ar fi un g\u00e2ndac ur\u00e2t mirositor. A\u015fa ni-l prezint\u0103 Kafka la \u00eenceputul povestirii, pentru ca, apoi, s\u0103-l umanizeze oarecum, odat\u0103 cu interven\u0163iile Gretei, singura c\u0103reia \u00eei pas\u0103 de el (\u201eGregor? Nu e\u015fti bine? Ai nevoie de ceva?\u201d), dar care se \u00eenstr\u0103ineaz\u0103 treptat, pe m\u0103sur\u0103 ce nu mai pot comunica \u015fi dispare speran\u0163a unei reveniri la starea normal\u0103, ajung\u00e2nd s\u0103 propun\u0103 ea \u00eens\u0103\u015fi ca familia s\u0103 scape de el (\u201eS\u0103 dispar\u0103, este singura cale, tat\u0103! Trebuie s\u0103 te eliberezi de g\u00e2ndul c\u0103 este Gregor. Toat\u0103 nenorocirea noastr\u0103 provine din faptul c\u0103 am crezut at\u00e2ta vreme acest lucru.\u201d). Aici Kafka face virajul final spre izolarea\/ dispari\u0163ia total\u0103 a lui Gregor – odat\u0103 ce nici melodia c\u00e2ntat\u0103 la vioar\u0103 de Grete nu mai reu\u015fe\u015fte s\u0103 creeze o conexiune \u00eentre ei – \u015fi eliberarea familiei. Dac\u0103 \u00eenceputul apar\u0163ine lui Gregor Samsa (numele complet apare o singur\u0103 dat\u0103 \u00een text!) \u015fi transform\u0103rii sale, finalul este rezervat surorii, Grete Samsa (numele complet nu-i apare niciodat\u0103 \u00een text!), \u015fi eliber\u0103rii sale. Este un final cu semne luminoase, cum nu se va mai \u00eent\u00e2mpla altundeva: \u201eNoile lor visuri \u015fi bunele inten\u0163ii p\u0103rur\u0103 s\u0103-\u015fi afle confirmarea c\u00e2nd, ajung\u00e2nd la cap\u0103tul c\u0103l\u0103toriei, fata se ridic\u0103 prima de pe banc\u0103 \u015fi-\u015fi \u00eentinse trupul t\u00e2n\u0103r.\u201d
\nCamus \u00eel descrie pe Meursault ca epav\u0103 social\u0103 f\u0103r\u0103 nici un scop \u00een via\u0163\u0103; el nu are nimic pentru care s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, nici pentru care s\u0103 moar\u0103. Crima pe care o face este pus\u0103 de el pe semna c\u0103ldurii, a str\u0103lucirii soarelui la Alger. Atunci c\u00e2nd el \u015fi prietena lui, Marie, petrec un timp \u00eempreun\u0103, de obicei Marie vorbe\u015fte, \u00een vreme ce Meursault observ\u0103 \u015fi face c\u00e2teva remarci indiferente. Marie se simte nesigur\u0103 fa\u0163\u0103 cu indiferen\u0163a lui Meursault. C\u00e2nd \u00eel \u00eentreab\u0103 dac\u0103 vrea s\u0103 se c\u0103s\u0103toreasc\u0103, Meursault spune c\u0103 pentru el nu conteaz\u0103, dac\u0103 ea vrea, ar putea s\u0103 o fac\u0103. Marie vrea s\u0103 \u015ftie dac\u0103 Meursault o iube\u015fte, r\u0103spunsul lui e, din nou, apatic, \u201eprobabil c\u0103 nu te iubesc\u201d. R\u0103spunsul, din inim\u0103 \u015fi ridicol de onest, creeaz\u0103 frustrare \u015fi o sup\u0103r\u0103 pe Marie. \u00centr-un fel, Meursault o iube\u015fte pe Marie, dar problema lui cu comunicarea este cauz\u0103 principal\u0103 pentru \u00eenstr\u0103inare, deoarece r\u0103spunsurile lui nu satisfac societatea. Procesul lui Meursault aminte\u015fte de procesul lui Joseph K. Dincolo de stilul asem\u0103n\u0103tor, de sinceritatea dezarmant\u0103 a celor dou\u0103 personaje, cele dou\u0103 situa\u0163ii sunt \u00een oglind\u0103: la Kafka un om ra\u0163ional & o lume absurd\u0103, la Camus un om cu un comportament absurd (azi am spune simplu, \u201esociopat\u201d) & o lume normal\u0103.
\nAm\u00e2ndoi sunt antieroi, prizonierii unei ordini absurde, totu\u015fi, comparativ, moartea lui Meursault este mai eroic\u0103 dec\u00e2t aceea a lui Gregor Samsa. Acesta din urm\u0103 pleac\u0103 dezam\u0103git \u015fi trist, dup\u0103 ce \u015fi-a sacrificat via\u0163a pentru binele \u015fi ambi\u0163ia familiei. Starea de \u201eg\u00e2nganie \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare\u201d simboliz\u00e2ndu-i nimicnicia, faptul c\u0103 nimeni nu asist\u0103 la moartea sa, c\u0103 nimeni nu afl\u0103 asta p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu vine femeia de serviciu s\u0103 le spun\u0103: \u201enu trebuie s\u0103 v\u0103 mai bate\u0163i capul cum s\u0103 sc\u0103pa\u0163i de chestia aia de dincolo\u201d \u00eel \u00eemping \u00een derizoriu. Pe de alt\u0103 parte, Meursault moare ca om revoltat, \u00een fa\u0163a preotului se simte singur pe sine, \u201esigur de orice, mai sigur dec\u00e2t el, sigur de via\u0163a mea \u015fi de moartea ce avea s\u0103 vie. Da, n-aveam dec\u00e2t at\u00e2t. Dar cel pu\u0163in st\u0103p\u00e2neam acest adev\u0103r tot at\u00e2t c\u00e2t m\u0103 st\u0103p\u00e2nea \u015fi el pe mine. Avusesem dreptate, mai aveam \u00eenc\u0103 dreptate, aveam \u00eentotdeauna dreptate. Tr\u0103isem \u00eentr-un fel \u015fi a\u015f fi putut tr\u0103i \u00eentr-alt fel. F\u0103cusem ceva \u015fi nu f\u0103cusem altceva. Nu f\u0103cusem un lucru, dar f\u0103cusem altul. Ei \u015fi? Era ca \u015fi cum a\u015fteptasem tot timpul aceast\u0103 clip\u0103 \u015fi ace\u015fti zori \u00een care voi da socoteal\u0103. Nimic, nimic nu avea importan\u0163\u0103 \u015fi \u015ftiam bine de ce. \u015ei el \u015ftia de ce. Din str\u0103fundul viitorului meu, \u00een tot timpul acestei vie\u0163i absurde pe care o dusesem, un suflu obscur urca spre mine str\u0103b\u0103t\u00e2nd anii care \u00eenc\u0103 nu veniser\u0103 \u015fi acest suflu egaliza \u00een drumul lui tot ceea ce mi se propunea atunci, \u00een anii nu cu mult mai reali pe care-i tr\u0103iam. Ce importan\u0163\u0103 avea pentru mine moartea celorlal\u0163i, dragostea de mam\u0103, ce importan\u0163\u0103 avea Dumnezeul preotului, vie\u0163ile pe care le alegem, destinele pe care le alegem, c\u00e2nd un singur destin trebuia s\u0103 m\u0103 aleag\u0103 pe mine \u00eensumi \u015fi o dat\u0103 cu mine miliarde de privilegia\u0163i care, ca \u015fi el, se considerau fra\u0163ii mei. \u00cen\u0163elegea el oare? Toat\u0103 lumea era privilegiat\u0103. Nu erau dec\u00e2t privilegia\u0163i. Ceilal\u0163i, de asemenea, vor fi condamna\u0163i \u00eentr-o zi. \u015ei el va fi condamnat. Ce importan\u0163\u0103 avea dac\u0103, acuzat de crim\u0103, era executat pentru c\u0103 nu pl\u00e2nsese la \u00eenmorm\u00e2ntarea mamei sale?\u201d Gregor Samsa moare scufund\u00e2ndu-se indiferent \u015fi tot mai mult \u00een absurd, Meursault moare salv\u00e2ndu-se din absurd prin revolt\u0103 \u00eempotriva vie\u0163ii.
\nJorge Luis Borges l-a descoperit pe Kafka \u00een 1917, la Geneva, \u00eentr-o revist\u0103 expresionist\u0103, l-a tradus \u015fi prefa\u0163at imediat \u00een colec\u0163ia \u201eLa Pajarita de Papel\u201d, \u00eengrijit\u0103 de Guillermo de Torre, la editura Losada din Buenos Aires, \u015fi astfel l-a introdus \u00een Argentina \u015fi America Latin\u0103, cu consecin\u0163e neb\u0103nuite. El public\u0103 traduceri ale operei kafkiene \u00eencep\u00e2nd din 1930, precum \u015fi eseuri \u00een care-\u015fi exprim\u0103 admira\u0163ia pentru scriitorul praghez, pe care-l socoate al prezentului \u015fi, \u00een acela\u015fi timp, atemporal, \u015fi la care scoate \u00een eviden\u0163\u0103 modul \u00een care transform\u0103 circumstan\u0163ele personale \u00een scriere cu larg\u0103 rezonan\u0163\u0103. Prin Borges, Kafka devine parte a patrimoniului cultural argentinian. El s-a \u201e\u00eemprumutat\u201d deschis de la Kafka pentru \u201eLoteria \u00een Babilon\u201d (1941, revista Sur – \u201eBabilonul nu este altceva dec\u00e2t un joc infinit de \u015fanse\u201d) \u015fi \u201eBiblioteca Babel\u201d (1941, \u00een vol. \u201eGr\u0103dina c\u0103r\u0103rilor care se bifurc\u0103\u201d, inclus mai t\u00e2rziu \u00een antologia \u201eFic\u0163iuni\u201d), povestiri care au exploatat conceptele kafkiene de subordonare (evident, \u00eencep\u00e2nd cu Gregor Samsa!) \u015fi de infinit. De asemenea, se pare c\u0103 \u015fi \u201eO examinare a operei lui Herbert Quain\u201d (1941, inclus\u0103 \u00een antologia \u201eFic\u0163iuni\u201d) \u015fi \u201eMiracolul secret\u201d (1943, revista Sur) sunt influen\u0163ate de Kafka, exact \u00een linia credin\u0163ei sale c\u0103 un autor anterior poate influen\u0163a un autor viitor, ba chiar mai mult, autorul mai vechi beneficiaz\u0103 de interpret\u0103ri noi, adesea nea\u015fteptate prin os\u00e2rdia autorilor care-i urmeaz\u0103, ceea ce nu e departe de a afirma c\u0103 autorii vechi sunt, inevitabil, sub influen\u0163a autorilor mai noi. Acest din urm\u0103 principiu a deschis calea unei altfel de lecturi a lui Kafka \u015fi a lui Borges, a unei reconsider\u0103ri a operei lui Kafka \u00een lumina povestirilor pe care i le-a inspirat lui Borges. Avem eseul foarte aplicat intitulat \u201eKafka \u015fi precursorii s\u0103i\u201d (1951), \u00een care propune o inversare a cronologiei, un refuz foarte explicit al timpului. Se degaj\u0103 conceptul fundamental conform c\u0103ruia fiecare scriitor \u00ee\u015fi creeaz\u0103 precursorii, scrierile sale schimb\u0103 concep\u0163ia noastr\u0103 asupra trecutului \u015fi schimb\u0103 \u015fi viitorul. Dup\u0103 Borges, pe m\u0103sur\u0103 ce timpul trece, alte \u015fi alte interpret\u0103ri pot fi date, dar totdeauna cu participarea subiectului asociat scrierii \u015fi sensului s\u0103u. Oricine cunoa\u015fte aser\u0163iunea \u201eFiecare scriitor \u00ee\u015fi creeaz\u0103 precursorii\u201d, dar nu trebuie uitat\u0103 \u015fi continuarea: \u201eLucrarea sa schimb\u0103 concep\u0163ia noastr\u0103 despre trecut tot a\u015fa cum va modifica viitorul\u201d (8). Or, \u201ea modifica trecutul – spune Borges \u00een alt\u0103 parte \u2013 nu \u00eenseamn\u0103 a schimba un fapt; \u00eenseamn\u0103 a anula consecin\u0163ele sale, care tind s\u0103 fie infinite. Altfel spus, \u00eenseamn\u0103 a crea dou\u0103 istorii universale\u201d. De aici \u00eencolo, lucrurile par s\u0103 scape de sub control, astfel c\u0103 un Pierre Bayard ajunge s\u0103 constate c\u0103 \u201ese poate, prin urmare, cre\u015fte la nesf\u00e2r\u015fit num\u0103rul precursorilor lui Kafka, reg\u0103sind plagieri foarte departe \u00een istorie, de exemplu, \u00een toate povestirile \u00een care o lege indescifrabil\u0103 se aplic\u0103 unui subiect aflat sub povar\u0103. \u00cenc\u0103 de la presocratici, mitologia, ca \u015fi Biblia, – de la sacrificiul lui Isaac sau al Ifigeniei p\u00e2n\u0103 la moartea nedreapt\u0103 a lui Moise \u015fi a lui Egeu, trec\u00e2nd prin crima involuntar\u0103 a lui Oedip \u2013 nu e lipsit\u0103 de episoade kafkiene \u015fi, deci, precursoare, astfel \u00eenc\u00e2t numele Kafka vine s\u0103 adune la un loc ceea ce apare, \u00een aceste istorii, ca similitudine aproximativ\u0103.\u201d (10).
\nBorges, \u00een \u201eKafka \u015fi precursorii s\u0103i\u201d, aproape c\u0103 recunoa\u015fte caracterul decisiv asupra viitoarei sale manifest\u0103ri ca scriitor. El observ\u0103 c\u0103 \u201edou\u0103 idei sau mai degrab\u0103 dou\u0103 obsesii sunt determinante \u00een opera lui Kafka. Dependen\u0163a este prima dintre cele dou\u0103; infinitul este cea secund\u0103. \u00cen aproape toate fic\u0163iunile, sunt ierarhii \u015fi aceste ierarhii sunt infinite. Karl Rossman, eroul primului s\u0103u roman [America, 1911-1914, neterminat, publicat de Max Brod postum, \u00een 1927 – n.m.] e un t\u00e2n\u0103r german s\u0103rac care-\u015fi deschide drum de-al lungul unui continent labirintic; sf\u00e2r\u015fe\u015fte prin a fi l\u0103sat s\u0103 intre \u00een Marele Teatru Na\u0163ional din Oklahoma; acest teatru f\u0103r\u0103 margini nu e mai pu\u0163in populat dec\u00e2t lumea \u015fi prefigureaz\u0103 Paradisul. Eroul celui de-al doilea roman al s\u0103u [Procesul, 1914-1915, publicat de Max Brod postum, \u00een 1925, n.m.], Joseph K., cople\u015fit treptat de proces f\u0103r\u0103 sens, nu ajunge s\u0103 afle de ce crim\u0103 este acuzat, nici chiar s\u0103 compar\u0103 \u00een fa\u0163a unui tribunal invizibil care trebuia s\u0103-l judece; acesta din urm\u0103, f\u0103r\u0103 o judecat\u0103 prealabil\u0103, sf\u00e2r\u015fe\u015fte prin a fi decapitat. K., eroul celui de-al treilea \u015fi ultim roman [Castelul, 1922, publicat de Max Brod postum, \u00een 1926, n.m.], e un arpentor chemat la un castel \u00een care nu ajunge niciodat\u0103 s\u0103 intre. El va muri f\u0103r\u0103 s\u0103 fie recunoscut de autorit\u0103\u0163ile care domnesc asupra castelului. Laitmotivul infinitei \u00eent\u00e2rzieri domin\u0103 \u015fi \u00een nuvele (\u2026). Patosul acestor romane neterminate se na\u015fte cu siguran\u0163\u0103 din num\u0103rul infinit de obstacole care stau f\u0103r\u0103 \u00eencetare \u00een calea eroii lor identici. Franz Kafka nu le va termina pentru c\u0103 important este ca ele s\u0103 fie f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit. V\u0103 aminti\u0163i de primul \u015fi cel mai clar dintre paradoxurile lui Zenon? Mi\u015fcarea este imposibil\u0103, c\u0103ci \u00eenainte de a ajunge la punctul B, trebuie s\u0103 trecem prin punctul intermediar C, dar \u00eenainte de a ajunge la C, trebuie s\u0103 trecem prin punctul intermediar D\u2026 Grecul nu enum\u0103r\u0103 toate punctele \u015fi Franz Kafka nu a enumerat toate vicisitudinile. E suficient ca s\u0103 \u00een\u0163elegem c\u0103 ele sunt infinite, ca Infernul.\u201d Avem aici indica\u0163ii de pre\u0163 privind rela\u0163iile lui Borges cu Kafka, scriitorul care transform\u0103 materia cea mai banal\u0103 \u00eentr-o realitate fantastic\u0103, enigmatic\u0103, mitologic\u0103. Lumea \u00eens\u0103\u015fi ia forma unui univers fantastic \u015fi inexplicabil. El leag\u0103 temele tradi\u0163ionale ale fantasticului de preocup\u0103rile metafizice. Veritabila contribu\u0163ie a lui Kafka \u00een domeniul fantasticului se situeaz\u0103 \u00een aceast\u0103 punere perpetu\u0103 la \u00eendoial\u0103 a eviden\u0163ei realului \u015fi \u00een caracterul s\u0103u incomprehensibil \u015fi arbitrar. Borges va insista cu analiza, \u00een eseul \u201eArta narativ\u0103 \u015fi magia\u201d, afirm\u00e2nd c\u0103 fic\u0163iunea trebuie s\u0103 urmeze ordinea \u015fi logica magiei contra realismului mimetic \u015fi romanului psihologic. El va sublinia apropierile dintre \u201eProcesul\u201d lui Kafka \u015fi \u201eOmul invizibil\u201d al lui Wells, c\u0103ci, dup\u0103 el, este acela\u015fi subiect: alienarea omului. Dar \u201eProcesul\u201d \u015fi \u201eCastelul\u201d par foarte bine s\u0103 se afle \u015fi printre sursele literare pentru \u201eNemuritorul\u201d. Nu voi insista aici mai mult.
\nPrietenul nedesp\u0103r\u0163it al lui Jorge Luis Borges, Adolfo Bioy Casares, nu s-a putut nici el desp\u0103r\u0163i de influen\u0163a inevitabil\u0103 a lui Franz Kafka, subliniat\u0103 chiar de marele argentinian. Este evident pentru oricine c\u0103 \u201eInven\u0163ia lui Morel\u201d \u015fi \u201ePlan de evadare\u201d sunt scrise \u015fi sub semnul \u201eColoniei penitenciare\u201d \u015fi, respectiv, romanului \u201eCastelul\u201d. Scott Esposito, \u00eentr-un eseu publicat de \u201eThe Quarterly conversation\u201d, pe urmele lui Borges, g\u0103se\u015fte c\u00e2teva convergen\u0163e\/divergen\u0163e \u00eentre Franz Kafka \u015fi Adolfo Bioy Casares: – dac\u0103 Franz Kafka \u015fi-a inventat propriul teren \u00een care s\u0103 se desf\u0103\u015foare literar, Bioy a areu\u015fit s\u0103 \u201er\u0103suceasc\u0103\u201d terenul lui Kafka pentru a servi propriilor idei; – am\u00e2ndoi prind superb rezonan\u0163a unei lumi ab-surde; – \u00een realitate, nu pot spune dac\u0103 sunt sau nu \u00een\u0103untrul lumii; – existen\u0163a func\u0163ionarilor\/ intermediarilor; – realizarea finalurilor: unul pare c\u0103 abia poate scrie finalul unei povestiri, cel\u0103lalt are tendin\u0163a de a folosi finalul pentru a schimba totul, am\u00e2ndoi dau seama c\u0103 socotesc finalurile esen\u0163iale pentru \u00eentreaga lucrare; – utopiile ratate: Kafka e interesat de oamenii obi\u015fnui\u0163i prin\u015fi \u00een utopia altcuiva, Bioy se intereseaz\u0103 de persoana care creeaz\u0103 utopia, dar am\u00e2ndoi trateaz\u0103 despre schemele totalitare care promit societ\u0103\u0163i perfec\u0163ionate. \u201e\u00cen acest sens, – observ\u0103 Scott Esposito – ei \u00eel anticipeaz\u0103 pe Julio Cort\u00e0zar, care, \u00een \u201e\u015eotron\u201d, a creat un labirint \u00een\u015fel\u0103tor, conceput ca o capcan\u0103 pentru cititorii hiperactivi. Romanele lui Bioy \u015fi Kafka pot fi socotite la fel: citirea lor este ca \u015fi cum te-ar seduce cu logica lor, iar seduc\u0163ia logicii lor te face s\u0103 te la\u015fi prins \u00een \u00eencercarea de a \u00een\u0163elege \u015fi interpreta. Nu se poate specula cu privire la faptul c\u0103 [Franz] Kafka \u015fi Bioy au creat utopii menite s\u0103 fie capcane, cum a f\u0103cut Cort\u00e0zar, dar capcanele exist\u0103 \u015fi cititorul operelor lor comunic\u0103 puternic din punct de vedere sentimental cu protagoni\u015ftii care se confrunt\u0103 cu probleme ale modernit\u0103\u0163ii.\u201d (11)
\nTot \u00een lumea literar\u0103 special\u0103 a Americii de Sud \u00eel afl\u0103m, \u00een fine, pe Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, cel care, dup\u0103 ce a citit \u201eMetamorfoza\u201d lui Franz Kafka, probabil \u00een traducerea apocrif\u0103 a lui Jorge Lu\u00ecs Borges, a scris, \u00een c\u00e2teva zile ale anului 1947, \u201eA treia resemnare\u201d, povestirea ce va fi publicat\u0103 \u00een \u201eEl Espectador\u201d, pe pagina \u00eent\u00e2i. \u201eC\u00e2nd am terminat de citit Metamorfoza, am sim\u0163it dorin\u0163a de nebiruit de a tr\u0103i \u00een paradisul acela necunoscut. (\u2026) Zorii m-au surprins la ma\u015fina de scris c\u0103l\u0103toare (\u2026) \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 pl\u0103nuiesc ceva care s\u0103 semene cu bietul birocrat al lui Kafka, pref\u0103cut \u00eentr-un g\u00e2ndac uria\u015f. Zilele urm\u0103toare nici nu m-am mai dus la facultate, de team\u0103 s\u0103 nu se destrame vraja, \u015fi am n\u0103du\u015fit mai departe plin de invidie..\u201d (12). Astfel are loc revela\u0163ia despre \u201eputerea devastatoare a literei tip\u0103rite\u201d. \u201eA treia resemnare\u201d e monologul unui t\u00e2n\u0103r mort, aparent, din copil\u0103rie, dar care, d\u0103ruit cu un fel de con\u015ftiin\u0163\u0103 de sine, a continuat s\u0103 creasc\u0103, \u00een sicriu, sub \u00eengrijirea mamei (\u201eDoamn\u0103, copilul dumneavoastr\u0103 sufer\u0103 de o boal\u0103 grav\u0103: e mort. Totu\u015fi, vom face tot ce ne st\u0103 \u00een putin\u0163\u0103 s\u0103-l \u0163inem \u00een via\u0163\u0103 \u015fi dup\u0103 moarte.\u201d), sim\u0163indu-se, dup\u0103 mul\u0163i ani, amenin\u0163at de o dubl\u0103 anihilare: descompunerea trupului \u015fi \u00eengroparea de viu. Povara spaimei cre\u015fte treptat. \u00cent\u00e2i, \u201e\u00een ziua c\u00e2nd a murit pentru prima dat\u0103 (\u2026) \u2013 v\u0103z\u00e2nd un cadavru \u2013 \u015fi-a dat seama c\u0103 e propriul cadavru.\u201d T\u00e2n\u0103rul M\u00e1rquez strecoar\u0103 gradat senza\u0163ia de greutate, chiar folosindu-se de metafor\u0103, la distan\u0163\u0103 de sursa inspiratoare. \u201eAtmosfera devenise grea \u00een toat\u0103 casa, de parc\u0103 s-ar fi umplut cu ciment\u2026 (\u2026) Se sim\u0163ea greoi, atras de o for\u0163\u0103 imperioas\u0103 \u015fi atotputernic\u0103 spre materia primar\u0103 a p\u0103m\u00e2ntului. (\u2026) Era greoi ca un cadavru adev\u0103rat, de net\u0103g\u0103duit. (\u2026) Trupul i se odihnea greoi, dar \u00een tihn\u0103\u2026 (\u2026)\u201d. Apoi are loc unificarea, virtual\u0103, cu \u00eenceputurile: \u201eAtunci c\u00e2nd va sim\u0163i c\u0103 \u00eenoat\u0103 \u00een propria sudoare, \u00eentr-o ap\u0103 v\u00e2scoas\u0103, dens\u0103, cum a \u00eenotat \u00eenainte de a se na\u015fte \u00een matricea mamei. Poate c\u0103 atunci o s\u0103 fie \u00een via\u0163\u0103.\u201d (13) M\u00e1rquez va judeca, mai t\u00e2rziu, cu excesiv\u0103 asprime aceast\u0103 prim\u0103 \u00eencercare. Ceea ce nu-l va sc\u0103pa niciodat\u0103 de compara\u0163ia cu \u00eenainta\u015ful s\u0103u, de situare pe acela\u015fi nivel valoric \u015fi de consisten\u0163\u0103 a influen\u0163ei asupra devenirii prozei secolului al XX-lea. Se va titra chiar, pe bun\u0103 dreptate, \u201eFranz Kafka + Jorge Borges x Gabriel Garcia M\u00e1rquez = Magical Realism\u201d, \u015fi nimeni nu va avea de obiectat asupra acelor pa\u015fi care au condus, ca printr-un fel de magie (!), de la absurdul existen\u0163ialist kafkian, prin (traducerile lui) Borges, c\u0103tre revela\u0163ia m\u00e0rquesian\u0103 [\u201eM\u0103i s\u0103 fie! mi-am spus. Nu se poate!… Nimeni nu mi-a spus c\u0103 e voie s\u0103 scrii a\u015fa!… Dar uite c\u0103 se scrie!… Deci a\u015f putea \u015fi eu!… La naiba!\u201d (14)] \u015fi c\u0103tre ceea ce cubanezul Alejo Carpentier va numi \u201elo real maravilloso\u201d. Maestrul acestei mi\u015fc\u0103ri va r\u0103m\u00e2ne pentru totdeauna Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, dar influen\u0163a stilistic\u0103 \u015fi tematic\u0103 a lui Franz Kafka este \u00een continuare subiect de studiu literar, psihosociologic \u015fi metafizic – singur\u0103tatea uman\u0103, alteritatea \u015fi identitatea, sensul vie\u0163ii \u015fi al mor\u0163ii, aspira\u0163ia individual\u0103 c\u0103tre spiritualitate, alienarea omului modern, culpabilitatea\u2026
\nInfluen\u0163a suprarealistului, existen\u0163ialistului, maestrului absurdului Franz Kafka r\u0103m\u00e2ne o constant\u0103 pentru toate domeniile artei – teatrul, filmul, artele plastice fiind deschise adopt\u0103rii \u015fi adapt\u0103rii viziunii praghezului, ba, mai mult, scrierile sale au devenit, de exemplu, \u015fi un \u201eintermediar\u201d pentru accesul la ideile lui Kierkegaard. \u00centre mul\u0163i al\u0163ii, Federico Fellini, Carlos Fuentes, Salman Rushdie, olandezii Ferdinand Bordewijk, Willem Brakman et Willem Frederik Hermans se recunosc drept exploratori au unor universuri kafkiene.
\nAcum 30 de ani, la Paris, se marca \u201eSecolul Kafka\u201d. Am ales, pentru un final conving\u0103tor (dac\u0103 mai e nevoie\u2026), c\u00e2teva m\u0103rturii ale unor oameni de cultur\u0103 prezen\u0163i la amplele manifest\u0103ri g\u0103zduite de Centre Georges Pompidou (15).
\nMaurice Nadeau, editor: \u201eUn romancier francez, care a murit t\u00e2n\u0103r, scria \u00een anii 50: \u00abKafka este parte a con\u015ftiin\u0163ei noastre, deoarece chinul lui este al nostru.\u00bb Ast\u0103zi, am spune mai degrab\u0103: \u00abKafka apar\u0163ine incon\u015ftientului nostru.\u00bb El a realizat, prin opera sa, transmuta\u0163ia la care scriitori visau \u015fi pe care doar cei mai mari o reu\u015fesc: s\u0103-\u015fi \u00eemping\u0103 cititorul p\u00e2n\u0103 la punctul \u00een care, f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea, chiar f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie, Kafka devine parte din el. O problema r\u0103m\u00e2ne \u00eenc\u0103: este posibil, este de conceput, este de dorit s\u0103 fie citit Kafka cu ochii lui Kafka? Ar fi aceasta sf\u00e2r\u015fitul fiec\u0103rui cuv\u00e2nt despre Kafka: t\u0103cerea?\u201d
\nNathalie Sarraute, scriitor: \u201e\u00centr-un articol pentru Les temps modernes, \u00abDe la Dostoievski la Kafka\u00bb, am \u00eencercat s\u0103 ar\u0103t c\u0103 [Franz] Kafka este \u00een linie dreapt\u0103 mo\u015ftenitorul lui Dostoievski… O form\u0103 admirabil\u0103, original\u0103, care de fiecare dat\u0103 izbe\u015fte prin puritatea ei, prin vigoarea ei. Dac\u0103 el nu r\u0103m\u00e2ne, cine va r\u0103m\u00e2ne?\u201d
\nF\u00e9lix Guattari, psihanalist: \u201ePentru mine, Kafka e autorul analitic prin excelen\u0163\u0103. Dup\u0103 zeci de ani de studiu asupra textelor lui Freud, Lacan\u2026 am descoperit c\u0103, \u00een fond, marele analist al epocii era Kafka\u2026 Am convingerea c\u0103 [Franz] Kafka era \u00een c\u0103utarea unei tehnici de expresie care s\u0103 utilizeze c\u00e2t mai bine visele, impresiile, fantasmele sale\u2026 Pu\u0163in cam ca \u00een artele plastice – plec\u00e2nd de la C\u00e9zanne – s-a apucat s\u0103 lucreze pictura asupra materiei expresiei \u00eens\u0103\u015fi \u015fi nu numai asupra obiectelor la care se refer\u0103 pictura.\u201d (16)
\nPierre Boulez, compozitor: \u201eInfluen\u0163a lui Kafka asupra mea se situeaz\u0103 \u00een concep\u0163ia asupra operei \u00een ceea ce prive\u015fte labirintul\u2026 La el, opera de art\u0103 e considerat\u0103 ca un obiect ne-finalizat, nu spun incomplet, ci care nu va putea fi niciodat\u0103 terminat pentru c\u0103 natura sa esen\u0163ial\u0103 este de a nu fi.\u201d
\nPierre Bourdieu, sociolog: \u201ePovestea pe care Kafka ne-o spune ne\u00eencetat e acest mod de c\u0103utare frenetic\u0103 a libert\u0103\u0163ii, a Verdictului social, e acest adev\u0103r care pretinde mereu s\u0103 fie spus efectiv de c\u0103tre autorit\u0103\u0163i. \u015ei el ne spune c\u0103 am contat pe acest adev\u0103r care nu ne apar\u0163ine \u015fi care ne pune totu\u015fi \u00eentr-o categorie. Cuv\u00e2ntul \u00abcategorie\u00bb, pe care filosofia \u00eel folose\u015fte at\u00e2t de des, vine de la cuv\u00e2ntul grec \u00eensemn\u00e2nd \u00aba acuza public\u00bb\u201d.
\nJean-Louis Barrault, regizor: \u201eO anecdot\u0103\u2026 Aveam opt ani, era 16 octombrie 1918, tat\u0103l meu era brancardier pe front. Gripa spaniol\u0103 se dezl\u0103n\u0163uise. Tat\u0103l meu ob\u0163ine o permisie, p\u0103r\u0103se\u015fte frontul pentru Paris. E atins subit de aceast\u0103 boal\u0103, e adus direct \u00een spital, unde moare. Mama nu a fost considerat\u0103 niciodat\u0103 v\u0103duv\u0103 de r\u0103zboi, pentru c\u0103 tat\u0103l meu a murit fiind \u00een permisie!… Am f\u0103cut cuno\u015ftin\u0163\u0103 cu lumea lui Kafka.\u201d
\nEug\u00e8ne Ionesco, autor dramatic: \u201e\u00cempreun\u0103 cu Proust, Joyce \u015fi Faulkner, cei patru creatori ai literaturii moderne\u2026 \u201eColonia penitenciar\u0103\u201d e prezent\u0103. E lag\u0103rul de concentrare. \u00cen acea epoc\u0103, nu se \u015ftia ce vrea s\u0103 spun\u0103. Acum, se \u015ftie.\u201d
\n\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026\u2026.
\n(1) \u00abJeder Satz spricht: deute mich, und keiner will es dulden.\u00bb Theodor W. Adorno, \u00ab Aufzeichnungen zu Kafka \u00bb, dans Franz Kafka. Neue Wege der Forschung, Claudia Liebrand (\u00e9d.), Darmstadt, Wissenschaftliche Buchgesellschaft, 2006, p. 21-33, p. 21.
\n(2) Maurice Blanchot, La part du feu, Galimard, 1949, p. 17
\n(3) \u00cen The Commentator’s Despair (National University Pub \/ Kennikat Press, Port, 1973), Stanley Corngold a recenzat nici mai mult nici mai pu\u0163in de 130 de interpret\u0103ri pentru Metamorfoza!
\n(4) Franz Kafka, Scrisoare c\u0103tre tata \/ Brief an den Vater, 1919
\n(5) Maurice Blanchot, La part du feu, Galimard, 1949, p. 18
\n(6) Alain Vanier, Kafka \u00e0 Francfort, Figures de la psychanalyse, 2007\/2 (n\u00b0 16) \u00ab L\u2019\u0153uvre de Kafka est pour Benjamin une \u0153uvre proph\u00e9tique qu\u2019il faut lire \u00e0 partir de l\u2019avenir. Aucun d\u00e9cryptage n\u2019est donc possible, car elle est, par d\u00e9finition, ind\u00e9chiffrable, toute ex\u00e9g\u00e8se reste vaine. Ses paraboles sont ind\u00e9chiffrables pour nous, comme pour leur auteur. \u00bb
\n(7) T. W. Adorno (1955), Prisms, MIT Press, 1967
\n(8) \u201eEl hecho es que cada escritor crea sus precursores. Su labor modifica nuestra concepci\u00f3n del pasado, como ha de modificar el futuro.\u201d
\n(9) \u201eModificar el pasado no es modificar un solo hecho; es anular sus consecuencias, que tienden a ser infinitas. Dicho sea con otras palabras; es crear dos historias universales.\u201d (La otra muerte, El Aleph, 1949)
\n(10) Pierre Bayard, Le Plagiat par anticipation (2009, p.69)
\n(11) Scott Esposito, Latin America’s Kafka: wath a sly Argentina has in common with a tubercular czech, The Quarterly conversation, September 2008
\n(12) Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, A tr\u0103i pentru a-\u0163i povesti via\u0163a, RAO, 2010, p. 309
\n(13) Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, A treia resemnare, \u00een Ochi de c\u00e2ine albastru, RAO, 2007, p 25-35.
\n(14) Gabriel Garcia M\u00e1rquez, El Manifiesto, Bogot\u00e1, 1977 (\u201eAntes de ese momento (la lectura de La Metamorfosis), yo probablemente hab\u00eda pensado que eso no se pod\u00eda hacer. Y esto a pesar de que me hab\u00eda tragado completitas Las mil y una noches. Pero aqu\u00ed hab\u00eda algo importante, una cuesti\u00f3n de m\u00e9todo para contar algo, lo que yo no ten\u00eda. Fue una verdadera resurrecci\u00f3n (\u2026) Un escritor puede escribir lo que le de la gana siempre que sea capaz de hacerlo creer. El problema de la ficci\u00f3n, el problema de la literatura, es precisamente el problema de la credibilidad.\u201d)
\n(15) Le Si\u00e8cle de Kafka \/ Expositions – Video – Cin\u00e9ma – Th\u00e9\u00e2tre – Conf\u00e9rences \/ du 7 juin au 1er octobre 1984 \/ Coproduction Centre Georges Pompidou – Fondation Transculturelle Internationale
\n(16) \u00cempreun\u0103 cu Gilles Deleuze, F\u00e9lix Guattari semnase, \u00een 1975, Kafka. Pour une litt\u00e9rature mineure, Les Editions de Minuit.<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Monica MURE\u015eAN III. Scriam poezii \u00een care adunam sev\u0103 cosmic\u0103 \u015fi odat\u0103 cu anii am \u00een\u0163eles c\u0103 eram \u00een alt<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17520"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=17520"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17520\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17521,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17520\/revisions\/17521"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=17520"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=17520"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=17520"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}