{"id":17384,"date":"2022-03-03T15:40:19","date_gmt":"2022-03-03T12:40:19","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17384"},"modified":"2022-03-03T15:40:37","modified_gmt":"2022-03-03T12:40:37","slug":"spatii-culturale-nr-42-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17384","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 42 (11)"},"content":{"rendered":"

Petre ISACHI<\/strong>
\n\"\"

Destinul c\u0103l\u0103re\u021bului (3)<\/strong>
\n(fragment din vol. \u00een lucru: (Im)probabila filosofie a scriiturii saviniene) <\/em><\/p>\n

\t\t\tScriitorul: acela\u0219i \u0219i cel\u0103lalt<\/strong><\/p>\n

\tG\u00e2ndim \u0219i tr\u0103im o existen\u021b\u0103 inatacabil\u0103. Ce \u00eenseamn\u0103 aceast\u0103 fatalitate, practic? \u00censeamn\u0103 fiin\u021bare \u201e\u00een sine\u201d luat\u0103 drept \u201epentru sine\u201d. Astfel se na\u0219te \u201eomul gravit\u0103\u021bii\u201d, numit de Sartre, \u201etic\u0103los\u201d (\u201esalaud\u201d). Se \u0219tie: a tr\u0103i \u00eenseamn\u0103 \u201ea tr\u0103i \u00eempreun\u0103 cu\u201d. Cine cite\u0219te Viorel Savin comentat de…, Editura Valman, 2014, va remarca c\u0103 aproape to\u021bi criticii intuiesc \u0219i comenteaz\u0103 conflictul fatal cu Cel\u0103lalt \u0219i imposibilitatea de a fi autentic \u201epentru sine\u201d \u0219i totodat\u0103 \u201epentru cel\u0103lalt\u201d. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, \u00een Evanghelia eretic\u0103 autorul gloseaz\u0103 \u00een spirit heideggeriano-sartrean: \u201eCu Dumnezeu nu m-am \u00eent\u00e2lnit niciodat\u0103 \u0219i tot (Tot?) comunic\u0103m perfect. Cu ceilal\u021bi, de ce nu pot?\u201d Sunt posibile \u201en\u201d r\u0103spunsuri. Dou\u0103 dintre ele nu pot fi contrazise: pentru c\u0103 Marele Anonim tace \u0219i se identific\u0103 cu neantul. Odat\u0103 cu insinuarea Celuilalt, autorul \u201ePurt\u0103torului de Nuc\u0103 \u0219i Nyvas \u00een Cretinozauria\u201d este mi\u0219cat din solipsismul s\u0103u. El (re)descoper\u0103 c\u0103 din subiect \u00een jurul c\u0103ruia \u00ee\u0219i organizeaz\u0103 Lumea\/ Opera, \u201eJe\u201d (Eu) devine obiect deposedat de ceva din universul lui: \u201e\u0218i astfel dintr-o dat\u0103 a ap\u0103rut un obiect care mi-a furat lumea\u201d (v. Fiin\u021b\u0103 \u0219i Neant. Violen\u021ba originar\u0103 a privirii). \u201eLibertatea auctorial\u0103\u201d se surprinde c\u0103 vede \u0219i interpreteaz\u0103 Lumea prin ochii celuilalt, \u00eenc\u00e2t libertatea transcendent\u0103 a lui Savin Viorel s-a transformat \u00een libertate transcendat\u0103 de \u201elucruri \u0219i fiin\u021be\u201d. \u201eEu sunt eu plus \u00eemprejur\u0103rile mele\u201d(Ortega Y Gasett) devine eu sunt Cel\u0103lalt plus lucrurile \u0219i fiin\u021bele ce-mi determin\u0103 \u201elibertatea\u201d. \u00cen mod paradoxal, tocmai \u00een Cel\u0103lalt care-i \u00eempiedic\u0103 fatal comunicarea supravie\u021buie\u0219te scriitorul ce intuie\u0219te cu disperare tragic\u0103 c\u0103 viitorul nu-i mai apar\u021bine. Istoria \u00eel va judeca dup\u0103 canoane (ne)\u0219tiute, iar rela\u021bia cu Cel\u0103lalt va r\u0103m\u00e2ne etern conflictual\u0103. Paradoxal, starea conflictual\u0103 deschide \u0219i \u00eenchide comunicarea.
\n\tAutorul de sorginte heraclitian\u0103 (lumea nu poate fiin\u021ba \u00een afara st\u0103rii conflictuale) contureaz\u0103 \u00eentotdeauna, \u00een spiritul lui Rebreanu, orizontul libert\u0103\u021bii personajelor sale, \u00eentr-o anumit\u0103 \u00eemprejurare\/ situa\u021bie. Libertatea nu este confundat\u0103 cu liberul-arbitru, dar orice conjunctur\u0103 poart\u0103 amprenta op\u021biunilor \u0219i ac\u021biunilor care au prilejuit-o (v. Ovidiu la Tomis. Bucuria de a fi \u00eendurerat la Tomis). Desigur, individul transfigurat de dramaturg sau de romancier tr\u0103ind \u201e\u00een sine\u201d (\u00een rea-credin\u021b\u0103), \u201epentru sine\u201d este prins \u00een procesul de alienare (reificare), altfel spus, este condi\u021bionat de c\u0103tre exterior, subjugat ordinii materiale anonime, \u00eenseriat, transformat \u00een \u201eom-mas\u0103\u201d (Ortega Y Gasett). Teoretic, \u00eemp\u0103carea dintre \u201epentru sine\u201d \u0219i \u201epentru cel\u0103lalt\u201d ar putea anula \u201epietrificarea ac\u021biunii\u201d. \u00centr-o pies\u0103 precum Tu nu e\u0219ti trupul t\u0103u (Te ur\u0103sc, iubitule), dramaturgul actualizeaz\u0103 (probabil dup\u0103 D. Merleau \u2013 Ponty, Structura comportamentului, 1942; Fenomenologia percep\u021biei, 1945; Vizibilul \u0219i invizibilul, publicat postum \u00een 1964 etc.) o fenomenologie a corpului \u00een care include ideea c\u0103 spiritul nu se folose\u0219te de corp, ci se construie\u0219te prin el, iar vizibilul care ne \u00eenconjoar\u0103 se \u00eentemeiaz\u0103 pe el \u00eensu\u0219i, \u00eenc\u00e2t subiectul este \u00een acela\u0219i timp cel ce vede \u0219i cel care este v\u0103zut. \u0218i pentru c\u0103 nu se poate vedea \u00een timp real, autorul (\u0219i, desigur, personajul s\u0103u) nu coincide niciodat\u0103 \u00een \u00eentregime cu el \u00eensu\u0219i. Idem, eroul creat. \u00centotdeauna exist\u0103 \u00een personaj ceva originar, anterior ra\u021biunii, pe care autorul nu-l poate st\u0103p\u00e2ni, \u00eenc\u00e2t percep\u021bia nu-i furnizeaz\u0103 niciodat\u0103 concepte, ci o existen\u021b\u0103 \u00eenso\u021bit\u0103 simultan de un sens preexistent. \u00cen percep\u021bie\/ viziune, existentul devenit fenomen se dedubleaz\u0103 \u2013 cel care vede \u0219i cel care este v\u0103zut – ; iar scriitorul este mediere prin care Existentul se face vizibil sau \u00een expresia lui D. Merleau \u2013 Ponty: \u201eSuntem \u00een \u00eentregime raport cu lumea\u201d. \u00cen traducerea noastr\u0103, vizibilul care ne \u00eenconjoar\u0103 se \u00eentemeiaz\u0103 pe el \u00eensu\u0219i. Cititorul\/ spectatorul se afl\u0103 \u00een dublu raport: cu Existentul referen\u021bial \u0219i cu existentul Operei. Dac\u0103 Existentul se dedubleaz\u0103 \u2013 cel care vede \u0219i cel care este v\u0103zut – , lectorul\/ spectatorul este medierea prin scriitur\u0103, adic\u0103 se afl\u0103 \u00een raport cu lumea prin ceea ce vede\/ aude\/ imagineaz\u0103. Revelatoare \u00een acest sens mi se pare Insola\u021bia cu un subtitlu dintr-un Jurnal \u2013 4 aprilie 1990 unde percep\u021bia Istoriei (cite\u0219te existen\u021b\u0103 \u0219i simultan sens) devine vizibil\u0103 \u00een subtitlu (mod specific dramaturgului de a poten\u021ba conota\u021biile scriiturii): \u201eimediat ce un eveniment istoric devine institu\u021bie \u00ee\u0219i distruge sus\u021bin\u0103torii cei mai one\u0219ti\u201d. Scriitorul intuie\u0219te c\u0103 \u201eExistentul\u201d nu este nici sfera fiin\u021b\u0103rilor (v. Lucruri \u0219i fiin\u021be), nici \u00eend\u0103r\u0103tul lucrurilor, nici nu este con\u021binut \u00een subiectivitate, ci este \u201e ceea ce apare \u00een ele\u201d (Merleau \u2013 Ponty). Originalitatea\/ autenticitatea Operei scriitorului V. S. \u00ee\u0219i afl\u0103 explica\u021bia\/ r\u0103d\u0103cinile \u00een faptul c\u0103 \u201eExistentul\u201d este cel care vorbe\u0219te \u00een El, nu el este cel care se exprim\u0103 despre existent. Altfel spus, limbajul Textelor nu este doar expresie a interiorit\u0103\u021bii, fapt de comunicare \u2013 ceea ce ar \u00eensemna o dubl\u0103 reduc\u021bie instrumental\u0103 – , ci este mijlocul prin care cuvintele apar investite cu realitate \u0219i sens: \u201eCuv\u00e2ntul este un gest, iar semnifica\u021bia lui o lume\u201d (Fenomenologia percep\u021biei). O alt\u0103 lume dec\u00e2t cea pe care o vedem \u0219i \u00een care suntem v\u0103zu\u021bi. O lume autonom\u0103, \u00een care ne afl\u0103m f\u0103r\u0103 voin\u021ba noastr\u0103, dar pe care n-o putem schimba dup\u0103 dorin\u021ba noastr\u0103. Cum existentul scriiturii se descoper\u0103 sau se ascunde, neabandon\u00e2ndu-se niciodat\u0103 integral con\u0219tiin\u021bei, Opera autorului celebrei piese B\u0103tr\u00e2na \u0219i ho\u021bul \u00ee\u0219i p\u0103streaz\u0103 m\u0103\u0219tile \u201enoului\u201d (se \u0219tie boala etern\u0103 a cititorului: stereotipia noului!) \u00een care receptorul se recunoa\u0219te, se identific\u0103 sau, dimpotriv\u0103, se dezleag\u0103 resping\u00e2ndu-le etc. O certitudine: dramaturgul nu uit\u0103 niciodat\u0103 spusa Sf. Apostol Pavel: \u201eV\u0103d \u00een m\u0103dularele mele o alt\u0103 lege, cum se lupt\u0103 \u00eempotriva legii primite de mintea mea\u201d. Mai simplu, \u00een limbajul lui Roland Barthes: \u201eCorpul meu g\u00e2nde\u0219te altfel dec\u00e2t mine\u201d. Iat\u0103 un conflict omniprezent, ce dicteaz\u0103 din umbr\u0103 comportamentul tuturor personajelor, dar \u0219i a noastr\u0103, a cititorilor.
\n\tSingularul (nu singurul) \u201eexilat \u00een strig\u0103t\u201d Viorel Savin nu este integral marcat de fenomenologie, existen\u021bialism \u0219i marxism. Cititorul atent va observa \u2013 G. C\u0103linescu reitera studen\u021bilor s\u0103i: pentru a \u00een\u021belege cu adev\u0103rat un scriitor, el trebuie citit\/ studiat \u00een integralitate – cum autorul Lamenta\u021biei fructelor se opune acestor curente atac\u00e2nd musilian, dou\u0103 concepte: subiectul sau con\u0219tiin\u021ba \u0219i libertatea. N\u0103scut \u0219i crescut \u00een Cretinozauria (Et in Cretinozauria ego), el intuie\u0219te repede c\u0103 adev\u0103ratele tendin\u021be ale viitorului sunt criza sensului \u0219i a valorilor consacrate, \u00eenc\u00e2t spiritul lucr\u0103rilor unor prestigioase personalit\u0103\u021bi: Michel Foucault (Cuvintele \u0219i Lucrurile, 1966), Roland Barthes (Gradul zero al scriiturii, 1953), Roman Jakobson (Eseul de lingvistic\u0103 general\u0103, 1963), Noam Chomsky (Sintaxa, 1957) se fac sim\u021bite \u00een alchimia \u201eScrierilor\u201d sale. De pild\u0103, ideea structurali\u0219tilor de a aborda f\u0103r\u0103 presupozi\u021bii ideologice ac\u021biunile umane, de a descrie faptele \u0219i rela\u021biile dintre ele, independent de semnifica\u021biile care le sunt atribuite \u0219i de cursul istoric din care fac parte (v. Far East \u2013 un caragial\u00e2c). Tot asemenea structurali\u0219tilor \u00eenl\u0103tur\u0103 orice \u00eencercare de explicare a sensului Lumii, prin lingvistica extern\u0103. Limba ofer\u0103 \u00een viziunea celui deja convins c\u0103 Moartea a ajuns la litera \u201eS\u201d adev\u0103rata dimensiune a societ\u0103\u021bii. Citez \u00eent\u00e2mpl\u0103tor: \u201ePartea a III a, Supunerea: Alt decor, alte personaje, acelea\u0219i vorbe\u201d ; \u201ePartea a IV a, Frica: Alt decor, alte personaje, acelea\u0219i vorbe\u201d. Observ\u0103m, dac\u0103 limba este un sistem \u2013 termen cheie pentru Saussure \u2013 care nu cunoa\u0219te dec\u00e2t propria-i ordine \u0219i logic\u0103, societatea la r\u00e2ndu-i prolifereaz\u0103 \u0219i p\u0103streaz\u0103 sistemul de rela\u021bii \u0219i sistemul de diferen\u021bieri ale limbii. Se \u0219tie, un cuv\u00e2nt nu are sens, dac\u0103 este luat \u00een mod izolat, ci doar prin raportare la celelalte cuvinte asem\u0103n\u0103toare ori de care se deosebe\u0219te, \u00eenscriindu-se \u00een serii de termeni care la r\u00e2ndul lor, cap\u0103t\u0103 sens deosebindu-se unele de celelalte. A\u0219a cum \u00een comunicare, vorbitorul se supune sistemului limbii, \u00een societate, demonstreaz\u0103 autorul \u00een Funia, te supui sistemului politic, \u00een numele libert\u0103\u021bii. Paradoxal, c\u00e2t\u0103 libertate, at\u00e2ta supunere. Reg\u0103sim \u00een acest \u201eun alt rezumat al secolului XX\u201d cele cinci porunci ale libert\u0103\u021bii noastre de fiecare zi, ce confirm\u0103 teza lui Epicur c\u0103 locuim \u00een fapt, \u00eentr-o \u201ecetate f\u0103r\u0103 ziduri de ap\u0103rare\u201d. Iat\u0103 legile\/ poruncile libert\u0103\u021bii, a\u0219a cum le-am g\u0103sit transfigurate \u00een Funia, Poarta, Impostorul, Doamne, f\u0103 ca Schnauzer s\u0103 c\u00e2\u0219tige, Evanghelia eretic\u0103 etc.:
\n1\tTrecutul e \u0219ters permanent, pentru totdeauna, deoarece pentru a guverna viitorul trebuie\/ ai dreptul (suntem doar liberi!) s\u0103 porne\u0219ti din nou de la zero. Ne configur\u0103m \u0219i ne guvern\u0103m viitorul, a\u0219a cum dorim; adaug: niciodat\u0103 nu \u0219tim ce dorim, \u00eenc\u00e2t s\u0103 fie bine. Cercul vicios \u0219i str\u00e2mt este creat pentru eternitate!;
\n2\tViitorul locuitor al Cretinozaurei trebuie s\u0103 fie \u201ealb\u201d, necontaminat de trecut. Se reitereaz\u0103 iluzia \u00eenceputului absolut. Cretinozauria, spa\u021biul libert\u0103\u021bii absolute, configureaz\u0103 o lume pe dos! O tez\u0103 posibil\u0103: Arcadia este temeiul \u00eenceputului continuu;
\n3\tNimeni nu poate fi liber de unul singur, suntem liberi numai \u00eempreun\u0103. A\u0219adar numai sistemul e liber \u00eentr-o societate condamnat\u0103 s\u0103 repete la nesf\u00e2r\u0219it actul ei de na\u0219tere. A\u0219a se explic\u0103 \u00een istoria literaturii, poetica \u00eenceputului continuu. Desigur, \u00een Cretinozauria se tr\u0103ie\u0219te numai \u00een prezent: odat\u0103 cu trecutul viitorul e la r\u00e2ndul lui abolit. Cauza: devine purt\u0103torul unor primejdii de diferen\u021bieri neprev\u0103zute. Diferen\u021bierile sunt suprimate \u00eenaintea apari\u021biei. Impostura cu \u00eentreaga ei ma\u0219in\u0103rie (i)legal\u0103 se revizuie\u0219te \u00een mod firesc! Vezi romanul Impostorul;
\n4\tAi tot dreptul s\u0103 faci ce-\u021bi place\/ s\u0103 te revol\u021bi, dar s\u0103 respec\u021bi antinomiile: * \u201eNu-mi da ascultare, spune tat\u0103l. Dac\u0103-\u021bi dau ascultare, nu-\u021bi dau ascultare, iar dac\u0103 nu-\u021bi dau ascultare, \u00ee\u021bi dau ascultare \u2026\u201d * Eu nu mint, zice cretanul,: dac\u0103 minte, atunci spune adev\u0103rul, dac\u0103 spune adev\u0103rul, atunci minte\u201d. Dixit! Este clar, te po\u021bi revolta, dar nu \u00eempotriva celui ce-\u021bi porunce\u0219te, din cauz\u0103 c\u0103 te vei \u00eempotmoli \u00een contradic\u021bii de nedep\u0103\u0219it. Diferen\u021ba ierarhic\u0103 asigur\u0103 supunerea \u0219i implicit guvernarea viitorului. Repet\u0103m: c\u00e2t\u0103 supunere at\u00e2ta libertate. De recitit Biblia;
\n5\tUltima porunc\u0103 pare \u00eemprumutat\u0103 de la Sf\u00e2ntul Augustin: \u201eDilige et quod vis fas\u201d(Iube\u0219te pe Domnul, serve\u0219te-L \u0219i f\u0103 ce pofte\u0219ti). Acel \u201ef\u0103 ce pofte\u0219ti\u201d legalizeaz\u0103 sintagma: \u201eTotul e permis\u201d ce se cite\u0219te: \u201eDac\u0103 Dumnezeu a murit, totul e permis\u201d. Prestigiul Ra\u021biunii este subminat, dac\u0103 nu poate s\u0103 disocieze \u00eentre un Dumnezeu Perfect, Existent, Idee sau Moarte. Aceast\u0103 ultim\u0103 porunc\u0103 a supunerii dubleaz\u0103 raportul guvernant \u2013 guvernat, raport ce-l preocup\u0103 pe scriitorul\/ cititorul tr\u0103itor \u00een Cretinozauria redesenat\u0103 \u00een spiritul lui Eugen Ionescu, cu penelul lui Goya \u0219i eclectismul filosofiei europene. Eternele \u0219i misterioasele ma\u0219ini produc\u0103toare de putere. Puterea care vede f\u0103r\u0103 s\u0103 fie v\u0103zut\u0103, love\u0219te f\u0103r\u0103 s\u0103 poat\u0103 fi lovit\u0103 guverneaz\u0103 \u00een Cretinozauria (topos alegoric ce sintetizeaz\u0103 conota\u021biile din Kakania, Liliput, Blefuscu, \u021aara M\u0103garilor, Talibania, Theleme, Arhipeleagul Gulag etc.), spa\u021biul \u00een care revolu\u021bionarul ce vrea scopul trebuie s\u0103 vrea \u0219i mijloacele \u0219i unde c\u0103l\u0103ul se identific\u0103 cu victima: \u201e\u0219i voi \u0219i noi, \u00eempreun\u0103, tot noi suntem\u201d. Puterea nu are culoare \u0219i nu poate fi modificat\u0103 de nici o revolu\u021bie. Marele joc al in-sine-lui cu pentru-sine-le, al omului cu lucru, men\u021bine \u00een actualitate, r\u0103zboiul fratricid Cain \u2013 Abel \u0219i confirm\u0103 primatul semnificantului transferat cu succes \u00een alte discipline: \u00een semiologia literaturii de c\u0103tre Barthes, \u00een psihanaliz\u0103 de c\u0103tre Lacan, asupra religiilor de c\u0103tre Dumezil, asupra miturilor de c\u0103tre Levi \u2013 Strauss, \u00een economie politic\u0103 de c\u0103tre Althusser etc.. Nu e greu de observat c\u0103 incon\u0219tientul personajelor saviniene \u201eeste structurat ca un limbaj\u201d (Lacan), iar semnificantul (imaginea acustic\u0103) structureaz\u0103 \u0219i determin\u0103 semnificatul: \u201esimbolurile sunt mai reale dec\u00e2t ceea ce simbolizeaz\u0103 ele\u201d, afirm\u0103 Levi \u2013 Strauss, confirm\u00e2nd teza lui Lacan: \u201eOmul vorbe\u0219te, \u0219i aceasta pentru c\u0103 simbolul l-a f\u0103cut om\u201d. De urm\u0103rit aceast\u0103 tez\u0103 \u00een Poarta.
\n\tScriitorul Viorel Savin pare contaminat definitiv de radicalismul structuralismului, de voin\u021ba acestuia de a detrona \u0219i demonta imaginea consacrat\u0103 a omului, l\u0103sat\u0103 mo\u0219tenire de umanismul occidental, cu corolarul \u0219i miturile \u0219i sale: con\u0219tiin\u021ba, unitatea Eului, identitate \u0219i interioritate. Pune cu inten\u021bie sub umbrela interoga\u021biei, opinia structurali\u0219tilor: omul nu este anterior sistemului, el nu este autorul acestuia, ci produsul lui. \u201eEfect, iar nu cauz\u0103 a structurii\u201d. Autorul \u201eEvangheliei eretice\u201d nu crede (\u00een ciuda aparen\u021belor!) nici \u00een \u201emoartea omului\u201d, nici \u00een \u201emoartea lui Dumnezeu\u201d, de\u0219i cele dou\u0103 mari teme complementare sunt integrate cu talent \u00een alchimia Textului, atunci c\u00e2nd necesit\u0103\u021bile compozi\u021bionale o cer. Asemenea lui Beckett, Savin \u0219tie c\u0103 el este exprimat cu adev\u0103rat prin cuvintele celorlal\u021bi\/ personajelor sale. Altfel spus, suntem g\u00e2ndi\u021bi prin structurile mentale, care comand\u0103 jocul reprezent\u0103rilor. Cred c\u0103 Levi \u2013 Strauss are dreptate atunci c\u00e2nd afirm\u0103 c\u0103 \u201emiturile g\u00e2ndesc \u00een oameni, f\u0103r\u0103 \u0219tirea lor\u201d. Pe un asemenea efect conteaz\u0103 scriitorul din Luncanii Bac\u0103ului, atunci c\u00e2nd actualizeaz\u0103 \u0219i transfigureaz\u0103 constela\u021bii mitologice: mitul omniprezent al Puterii, al primejdiei prezente sau viitoare, al delirului de persecu\u021bie \u0219i obsesie paranoic\u0103, mitul complotului malefic \u0219i al cet\u0103\u021bii asediate, mitul salvatorului \u0219i al v\u00e2rstei de aur etc. Nimic mai greu dec\u00e2t s\u0103 reprezin\u021bi omul aflat sub domnia codurilor, ideologiilor, religiilor etc. care-i guverneaz\u0103 \u00eentreaga activitate, \u00eenc\u00e2t structuralismul asimilat \u00een scriitura savinian\u0103 reconfirm\u0103, dac\u0103 mai era nevoie, limitele \u0219i finitudinea omului contemporan.
\n\tAstfel omul savinian \u00eei apare cititorului, m\u0103rginit de caracterul pozitiv al limbajului, al incon\u0219tientului, al structurilor sociale, politice, religioase etc. \u0219i incapabil s\u0103 cuprind\u0103 acel neg\u00e2ndit\/ inefabil care \u00eel determin\u0103 \u0219i \u00eel domin\u0103. Analitica finitudinii (Foucault) este poten\u021bat\u0103 de pierderea oric\u0103rei transcenden\u021be a sensului. A\u0219adar, sensul nu mai trimite la ceva exterior sistemului lingvistic. Fiind produs de c\u0103tre structur\u0103, sensul este radical destinat imanen\u021bei, pe de o parte, \u0219i relativit\u0103\u021bii, pe de alta. El este ceva arbitrar, c\u0103ci deriv\u0103 dintr-un cod \u0219i, prin acesta, \u021bine de fic\u021biune: \u201eAc\u021biunea se petrece \u00een al dou\u0103zecilea an de la terminarea oric\u0103rui r\u0103zboi\u201d (v. Lucruri \u0219i fiin\u021be \u2013 Pierdut, cel ce nu poate ur\u00ee \u2013 ). Deoarece are la baz\u0103 jocul diferen\u021belor, sensul pare s\u0103 nu se sprijine pe nici o substan\u021b\u0103, el a devenit efect, acoperind un vid, (vidul Istoriei), o abatere (sistemul fie c\u0103 este al limbii, al miturilor sau al cunoa\u0219terii, nu reprezint\u0103 dec\u00e2t un ansamblu de combin\u0103ri nedirec\u021bionat de nici o transcenden\u021b\u0103 din exterior: subiectivitate, istorie etc.). Pentru V. S., realul devenit semn \u0219i-a pierdut sensul. Scriitorul pare s\u0103-\u0219i propun\u0103 s\u0103 creeze saussurian o \u201e\u0219tiin\u021b\u0103 general\u0103 a semnelor\u201d, mai cur\u00e2nd dec\u00e2t o Oper\u0103, renun\u021b\u00e2nd \u00een spiritul postmodernismului la metafizic\u0103 \u0219i la marile discursuri totalizatoare. Alege, probabil sub influen\u021ba unor lecturi din Barthes (Mitologii, 1957; Sistemul modei 1965; Despre Racine, 1963;), Baudrillard (Sistemul obiectelor, 1968), Levi \u2013 Strauss (Crud \u0219i copt, 1964), Derrida (Farmacia lui Platon, 1968), Arthaud (Cuv\u00e2ntul g\u00e2f\u00e2it, 1965; Teatrul crizimii \u0219i \u00eenchiderea reprezenta\u021biei, 1966) etc., calea demont\u0103rii generale a semnelor (vezi Evanghelia eretic\u0103). Autorului Albumului monografic Nicu Enea, Ateneul Scriitorilor, Bac\u0103u, 2015, i se poate repro\u0219a c\u0103 a \u00eenlocuit timpul istoric cu orizontul atemporal al structurilor, c\u0103 r\u0103m\u00e2ne un avatar al \u201eideilor\u201d platoniciene, c\u0103 pun\u00e2nd accentul pe rela\u021bii a umbrit evenimentul, singularitatea lui, insist\u00e2nd, credem noi, pe istoria mentalit\u0103\u021bilor\u2026 Cea mai sigur\u0103 \u0219i mai credibil\u0103 istorie a lumii este cea a mentalit\u0103\u021bilor. Vezi \u0219i Istoria religiilor a lui Mircea Eliade. Cine vrea s\u0103 caute \u201erealul\u201d \u00een circula\u021bia semnificantului trebuie s\u0103-l caute \u00een \u201eimposibilul\u201d omniprezent \u00een Opera savinian\u0103. Se \u0219tie, realul exist\u0103 sub forma unei absen\u021be active. Locul unei lipse care suscit\u0103 dinamismul dorin\u021bei \u0219i imposibila ei obturare, spune Lacan, unul din cei trei mari reprezentan\u021bi ai structuralismului, al\u0103turi de Levi- Strauss \u0219i Michel Faucault, care i-au marcat scriitura luncanianului V. S. \u201eDorin\u021ba omului \u00ee\u0219i afl\u0103 sens \u00een dorin\u021ba de cel\u0103lalt, nu at\u00e2t pentru c\u0103 cel\u0103lalt de\u021bine cheia obiectivului dorit, c\u00e2t pentru faptul c\u0103 primul s\u0103u \u021bel este de a fi recunoscut de cel\u0103lalt\u201d \u2013 noteaz\u0103 Lacan \u00een Scrieri, subliniind \u00een acela\u0219i timp primatul celuilalt \u00een constituirea subiectivit\u0103\u021bi. Cum dorin\u021ba este una din supratemele Operei, \u201eCel\u0103lalt ca loc de desf\u0103\u0219urare a cuv\u00e2ntului\u201d devine o trecere obligatorie prin care subiectul ajunge s\u0103-\u0219i formuleze dorin\u021ba subordonat\u0103 unei \u201edefil\u0103ri radicale a cuv\u00e2ntului\u201d constr\u00e2ns s\u0103 treac\u0103 trebuin\u021ba prin \u201edefil\u0103rile semnificantului\u201d. Ori a numi \u00eenseamn\u0103 a suprima lucrul, pentru a-l conserva ca reprezentare, ca absen\u021b\u0103 adic\u0103. Limbajul \u2013 edificator pentru didacticismul prezentei expunerii mi se pare Bustul (politic\u0103 \u0219i mahala), unde autorul pune \u00een locul obiectului\/ ideii, un semn. \u201eBustul\u201d configureaz\u0103 eternizarea \u00een subiect a dorin\u021bei de putere, de recunoa\u0219tere, \u00eenc\u00e2t incon\u0219tientul este constituit ca un limbaj. Totul pleac\u0103 de la faptul c\u0103 dorin\u021ba omului este \u00eentotdeauna mediat\u0103 printr-o alt\u0103 dorin\u021b\u0103, factor de identificare \u0219i, totodat\u0103, de alienare.
\n\tLocul ocupat de limbaj \u00een problematica transfigurat\u0103 de Savin devine mai limpede prin raportarea la Saussure (la distinc\u021bia semnificant\/ semnificat) \u0219i la lingvistica lui Jakobson, cu opozi\u021bia metafor\u0103\/ metonimie. A interpreta semnifica\u021bii \u00een absen\u021ba semnificatului \u00eenseamn\u0103 a conduce lan\u021bul semnifican\u021bilor p\u00e2n\u0103 la semnificatul originar al dorin\u021bei. Textele lui Savin trimit, simultan, receptorul la formula lui Saussure: S\/ s, la raportul conven\u021bional (arbitrarul semnului) \u0219i univoc (un semnificant trimite la un semnificat), dar \u0219i la logica semnificantului teoretizat\u0103 de Lacan: semnificatul se ascunde, bariera simbolic\u0103 dintre semnificant \u0219i semnificat se m\u0103re\u0219te treptat; discursul aparent nu are sens \u00een sine, ci este doar o \u00eenl\u0103n\u021buire de semnifican\u021bi, care trimit la al\u021bi semnifican\u021bi merg\u00e2nd spre infinit. Scrisoarea a III a c\u0103tre rom\u00e2ni este tocmai metafora ce ilustreaz\u0103 circula\u021bia semnificantului \u00een \u201eExilat \u00een strig\u0103t\u201d, \u00een \u201eFile din jurnalul lui Melec\u201d, \u00een Lamenta\u021bia fructelor \u00een Istoria lui Melec Purt\u0103torul de Nuc\u0103 \u0219i Nyvas \u00een Cretinozauria. Nu este greu de observat c\u0103 subiectul este mai pu\u021bin subiect, c\u00e2t efect al limbajului. Disjunc\u021bia dintre \u201eeu\u201d care este desemnat \u0219i \u201eeu\u201d care apar\u021bine enun\u021b\u0103rii este sus\u021binut\u0103 de Savin, ce denun\u021b\u0103 pe urmele lui Nietzsche, iluzia gramatical\u0103 care comand\u0103 cogito-ul. Subiectul nu coincide niciodat\u0103 cu el \u00eensu\u0219i, el este mereu reprezentat a\u0219a cum este \u00een limbaj: \u201eg\u00e2ndesc acolo unde nu sunt, deci sunt acolo unde nu g\u00e2ndesc\u201d, \u00eenc\u00e2t dorin\u021ba este imposibil\u0103, iar personajul, simbol a ceea ce nu este, dar trebuie s\u0103 devin\u0103. Ca \u0219i \u00een cazul lui Lancan, pentru V.S., \u201erealul este imposibilul\u201d, pentru c\u0103 este ascuns at\u00e2t \u00een trinitatea din topica freudian\u0103 (\u201edas Es\u201d \u2013 asta; \u201edas Ich\u201d \u2013 Eul \u0219i Uber \u2013 ich\u201d \u2013 Supra \u2013 Eul), c\u00e2t \u0219i \u00een cele trei instan\u021be ce le propune V. S., pentru a constitui subiectul: imaginarul, simbolicul, realul. Sub triumviratul: Imaginarul => Eului, Simbolicul => Supra-Eului, Realul => das Es ce este mereu interzis subiectului, de ecranul imaginarului \u0219i simbolicului, \u201eRealul\u201d scap\u0103 oric\u0103rei simboliz\u0103ri. Totu\u0219i comand\u0103 structurarea imaginarului!
\n\tMichal Foucault pare contemporanul ce-l va fi contaminat pe V. S. de genealogia puterii ( v. Supraveghere \u0219i Pedeaps\u0103, 1975) care, sub inocen\u021ba \u0219i falsa obiectivitate acoper\u0103 \u00eentreaga suprafa\u021b\u0103 social\u0103. \u00cen spatele acestei expansiuni se ascunde visul de supraveghere total\u0103 a socialului, de administrare global\u0103 a indivizilor, de gestionare a sufletelor \u0219i a corpurilor, supraveghere care va \u00eembr\u0103ca forma cazarmei, \u0219colii, fabricii, \u00eenchisorii, azilului, cet\u0103\u021bii etc., tot at\u00e2tea forme ale statului modern, ce tinde fatal, s\u0103 devin\u0103 statul totalitar care produce \u00een serie boala, nebunia, delicven\u021ba, sexualitatea, \u00eenstr\u0103inarea, dezr\u0103d\u0103cinarea, suspiciunea, indiferen\u021ba etc. Visul de putere interpretat de M. Foucault poten\u021beaz\u0103 \u201egenealogia omului care dore\u0219te\u201d (v. Practica pl\u0103cerilor \u0219i Grija de sine, Voin\u021ba de a \u0219ti, Voin\u021ba de cunoa\u0219tere) \u0219i-l transform\u0103 \u00een obiect de studiu, \u00eenc\u00e2t scriitorul devine arhivarul unei culturi ale c\u0103rei straturi mentale le d\u0103 la iveal\u0103, cu scopul de a se ap\u0103ra de presiunea realului\/ teroarea istoriei, de invazia supravegherii totale. Preocupat simultan de arheologia \u0219tiin\u021bei \u0219i de cea a cunoa\u0219terii, V.S. este fascinat de miracolul cuvintelor care \u00een discurs produc \u0219i fixeaz\u0103 obiectele. Omul pare un motiv pretext subordonat discursurilor, plasat f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie, \u00een sistemul lor. O luciditate dezam\u0103git\u0103 \u0219i alimentat\u0103 de con\u0219tiin\u021ba acut\u0103 a fragilit\u0103\u021bii omului \u0219i a construc\u021biilor lui culturale trimite parc\u0103 la concluzia lui Levi \u2013 Strauss din Tropice triste: \u201eLume a \u00eenceput f\u0103r\u0103 om \u0219i se va ispr\u0103vi f\u0103r\u0103 el\u201d De ce? Pentru c\u0103 toate crea\u021biile spiritului omenesc nu au sens dec\u00e2t raportate la Spirit. Activitatea\/ istoria omeneasc\u0103 are \u00een ea ceva derizoriu \u0219i ireal. \u00cen mod inexorabil, ea produce dezordine \u0219i secret\u0103 entropie. Crezul estetic al Operei lui V.S. \u00eencepe cu divinul \u201ecred\u201d, continu\u0103 cu scepticul\/ diabolicul \u201enu cred\u201d, pentru a ajunge la tragicul \u201evreau s\u0103 cred\u201d.
\n\tDeclinul \u0219i punerea \u00een cauz\u0103 a marilor sisteme de g\u00e2ndire ce pretindeau a da coeren\u021b\u0103 istoriei gr\u0103besc sf\u00e2r\u0219itul intelectualului angajat de tipul lui Sartre, Barthes, Lacan, Foucault, Mircea Eliade etc. \u0219i fac ca reflec\u021bia filosofic\u0103 s\u0103 explodeze \u00eentr-o multiplicitate de direc\u021bii (\u00eentreprinderea sociologic\u0103 a lui Bordieu, c\u0103utarea hermeneutic\u0103 a lui Ricceur, reflec\u021bia etic\u0103 a lui Levinas \u0219i deconstructivismul lui Derrida) care-i activeaz\u0103 \u00eenclina\u021bia nativ\u0103 a lui Savin, de a refuza discursul unificator \u0219i generalizator, de a vrea s\u0103 cread\u0103 \u0219i \u00een altceva. Din multiplicitatea cercet\u0103rilor europene desprindem trei direc\u021bii principale, ce au determinat, credem noi, substan\u021ba estetic\u0103 \u0219i poetica scriitorilor rom\u00e2ni, \u00eencep\u00e2nd cu anul 1968 p\u00e2n\u0103 \u00een prezent. Este \u0219i cazul lui Viorel Savin \u00een Opera c\u0103ruia se reg\u0103sesc transfigurate cel pu\u021bin trei orient\u0103ri principale: 1. O spectaculoas\u0103 \u00eentoarcere la etic\u0103 ce \u00eencearc\u0103 s\u0103 fondeze un nou umanism \u0219i s\u0103 dea legitimitate estetic\u0103, dar \u0219i politic\u0103 no\u021biunii de \u201edrepturile omului\u201d; 2. Reflec\u021bia epistemologic\u0103, care \u00eencep\u00e2nd cu Popper aduce \u00een discu\u021bie caracterul problematic al oric\u0103rui adev\u0103r \u0219tiin\u021bific: gradul de scientificitate a unei teorii se m\u0103soar\u0103 nu prin capacitatea ei de a fi confirmat\u0103, ci prin poten\u021bialul de a fi respins\u0103; prin gradul de falsificabilitate. Ca \u0219i \u00een cazul \u0219tiin\u021bei care \u0219i-a manifestat deschiderea pentru concepte precum dezordine, aleatoriu, entropie, filosofia\/ literatura savinian\u0103 renun\u021b\u0103 la dihotomiile ei tradi\u021bionale: subiect-obiect, ordine-dezordine, determinism-hazard, simplu-complex, materie-energie etc. Pe m\u0103sur\u0103 ce \u0219tiin\u021bele progreseaz\u0103, realul \u00ee\u0219i pierde unitatea, simplicitatea cauzal\u0103, aparenta obiectivitate. Citez din motive de spa\u021biu, din Exilat \u00een strig\u0103t: \u201epe trotuarele lumii orgolios\/ m\u0103 intersectez cu mul\u021bi\/ al\u021bi culeg\u0103tori ce \u00ee\u0219i str\u00e2ng\/ cu pudoare\/ recoltele la s\u00e2n\/ \u0219i \u00eei pl\u00e2ng:\/ cu z\u00e2mbete mari \u0219i aiuritoare\/ se las\u0103 \u00eenghi\u021bi\u021bi\/ de marginile tale.\/\/ marginile tale\/ t\u0103cute\/ nisipuri mi\u0219c\u0103toare te invadeaz\u0103\/ \u00eencetul cu-ncetul te-nghit\/ de ce\/ nu observi \u0219i asta\/ via\u021b\u0103\/ mirific\u0103 mla\u0219tin\u0103!\/ c\u0103reia eu m-am supus\/ derutat?\/ \u00een cur\u00e2nd\/ nici m\u0103car duhoarea ta\/ unic\u0103 \u00een Univers\/ nu va mai exista\/\/ fiindc\u0103\/ nu va mai fi cine\/ s\u0103 o inspire!\u201d (Invazia t\u0103cut\u0103). Observa\u021bi: scriitorul este obligat s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 dezordinea, interac\u021biunea, dezechilibrul unui univers care \u0219i-a pierdut definitiv stabilitatea \u0219i determinismul conferite de fizica lui Newton; 3. O a treia direc\u021bie este imprimat\u0103 de lucr\u0103rile unor intelectuali (J. Baudrillard, P. Virilio, J. F. Lyotard etc) ce pleac\u0103 de la aceea\u0219i constatare: pierderea marilor discursuri unificatoare \u0219i explicative pe care s-a sprijinit occidentul sau \u00een expresia lui Lyotard din Condi\u021bia postmodern\u0103 (1977) sf\u00e2r\u0219itul acelor \u201emetapovestiri care legitimeaz\u0103 \u0219i fondeaz\u0103 orice real \u00een autoritatea unui subiect al emancip\u0103rii: umanitatea, poporul, clasa muncitoare\u201d Odat\u0103 cu c\u0103derea marxismului (v. Impostorul etc.) se spulber\u0103 ultima mare \u00eencercare a doctrinarilor de a da un sens Istoriei sau \u00een limbajul lui Baudrillard din Schimbul simbolic \u0219i moartea, 1976, \u201efinalit\u0103\u021bile au disp\u0103rut\u201d\u2026 Ce-i r\u0103m\u00e2ne de f\u0103cut \u00een acest caz, scriitorului rom\u00e2n? Ceea ce a f\u0103cut Viorel Savin \u00een Evanghelia eretic\u0103: a substituit realului dezmembrat un univers de semne ce-i apar cititorului ca tot at\u00e2tea simulacre.
\n\t\u00centoarcerea la etic\u0103 teoretizat\u0103 de Emmanuel Levinas, \u00een culegerea de eseuri \u201eDe la existen\u021b\u0103 la existent\u201d i-a marcat devenirea moralistului Savin. Fiul de \u00eenv\u0103\u021b\u0103tor crescut sub autoritatea moralei clasice acord\u0103, c\u00e2nd necesit\u0103\u021bile compozi\u021bionale o cer, primatul chestiunii Binelui asupra chestiunii Fiin\u021bei \u0219i-n acela\u0219i timp respinge voin\u021ba totalizatoare din g\u00e2ndirea hegelian\u0103, voin\u021b\u0103 ce poart\u0103 \u00een sine reducerea alterit\u0103\u021bii \u0219i apologia identicului, care propune sistematic, exterioritatea la obiectivitatea \u0219i la regularitatea identicului. Autorul Elegiei la Luncani denun\u021b\u0103 complicitatea involuntar\u0103 ce une\u0219te g\u00e2ndirea identicului cu ordinea social\u0103 \u0219i politic\u0103, \u00eenc\u00e2t \u00een limbajul lui Levinas: \u201ePolitica l\u0103sat\u0103 sie\u0219i este purt\u0103toare de tiranie\u201d. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, personajele saviniene tr\u0103iesc o existen\u021b\u0103 insular\u0103, \u00eentemeiat\u0103 pe un vis de (auto)suficien\u021b\u0103, de unde este alungat\u0103 alteritatea, pe care infinitul o smulge din finitudinea\/ subiectivitatea ei \u00eencarcerat\u0103, \u00eenvins\u0103, cum se \u0219tie de voin\u021ba de putere ce ia fatal, figura celuilalt. Existen\u021ba decisiv\u0103 a alterit\u0103\u021bii ca fapt \u00eensu\u0219i al personajului care este permanent confruntat cu ceva \u201eabsolut altul\u201d, prin urmare, \u00eenstr\u0103inat de sine \u0219i de lume. Acest \u201eabsolut altul\u201d nu-\u0219i are ob\u00e2r\u0219ia \u00een el \u00eensu\u0219i \u0219i nu se las\u0103 redus la reprezentarea pe care \u0219i-o face. Este un chip gol, ce-i vorbe\u0219te \u0219i-l cheam\u0103. Niciodat\u0103 inter\u0219anjabil, \u00eentotdeauna singular, imposibil de redus la m\u0103\u0219tile sociale. Cu cel\u0103lalt (care nu este un Tu, ci un Dumneavoastr\u0103) se ive\u0219te judecata. \u00centotdeauna cel\u0103lalt are \u00eent\u00e2ietate: \u201eCel\u0103lalt resping\u00e2nd subiectivitatea cu preten\u021bia lui de a se justifica, de a fi subiectul legislator \u0219i autonom, surs\u0103 \u0219i principiu al valorilor\u201d (Levinas). Rela\u021bia cu Cel\u0103lalt na\u0219te o necesitate odat\u0103 cu ivirea unei responsabilit\u0103\u021bi ce-mi dep\u0103\u0219e\u0219te libertatea \u0219i o precede. Mecanismul politico-social scap\u0103 actan\u021bilor \u201eNecesitatea devanseaz\u0103 puterea\u201d, creeaz\u0103 iluzia libert\u0103\u021bii \u0219i a liberului arbitru.
\n\tExperien\u021ba uman\u0103 nu scap\u0103 totaliz\u0103rii care o \u00eenglobeaz\u0103 \u00eentr-un sens prestabilit, \u00eentr-o absolutizare a istoriei dup\u0103 modelul hegelian sau marxist. A\u0219a se explic\u0103 de ce dup\u0103 modelul Levinas, V. S. denun\u021b\u0103 jocurile politice ce au doar scopul de a hot\u0103r\u00ee locul indivizilor, valoarea \u0219i destinul lor. Indivizii manipula\u021bi f\u0103r\u0103 \u0219tirea lor \u0219i sacrifica\u021bi pe altarul faptelor ori al scopului istoriei au totu\u0219i o arm\u0103 imbatabil\u0103: secretul fiec\u0103rei fiin\u021be pe care scriitorul \u00eel poten\u021beaz\u0103 pentru c\u0103 este partea ireductibil\u0103 a personalit\u0103\u021bii la obiectivitatea istoric\u0103\u2026 Se \u0219tie, \u00een \u201eTotalitate \u0219i Infinit\u201d, Levinas gloseaz\u0103 despre secret \u0219i ajunge la temporalitate. Accentul pus pe dimensiunea interiorit\u0103\u021bii, pe secretul oric\u0103rei fiin\u021be na\u0219te \u00een scriitura savinian\u0103, manifestarea singularit\u0103\u021bii fiec\u0103rui personaj \u0219i simultan a pluralit\u0103\u021bii umane. Prin secretul unic al fiec\u0103rui personaj, Savin ilustreaz\u0103 teza lui Levinas c\u0103 existen\u021ba nu poate fi practic comunicat\u0103. Iat\u0103 ce scrie lituanianul Emmanuel Levinas \u00een \u201eTotalitate \u0219i Infinit\u201d despre complexitatea \u201erealului\u201d ce pleac\u0103 de la o pluralitate recunoscut\u0103 \u0219i acceptat\u0103: \u201eRealul nu trebuie s\u0103 fie determinat doar \u00een obiectivitatea lui istoric\u0103, ci \u0219i plec\u00e2nd de la secret, care \u00eentrerupe continuitatea timpului istoric, \u00eencep\u00e2nd cu inten\u021biile interioare. Pluralismul societ\u0103\u021bii nu este posibil dec\u00e2t din punctul originar al secretului\u201d. Temporalitatea ne conduce \u00een acest caz, \u00een alt\u0103 parte, dec\u00e2t \u201ec\u0103tre lucrurile pe care le posed\u0103m\u201d. Timpul nu este doar locul alterit\u0103\u021bi, el este altul. A\u0219a se explic\u0103 de ce temporalitatea din Opera lui Savin este deschidere, smulgere din coinciden\u021ba cu sine, a\u0219teptare, aspira\u021bie, anticipa\u021bie sau \u00een limbajul lui Levinas, \u201erela\u021bie cu ceva care, prin sine inasimilabil, absolut altul, nu s-ar l\u0103sa asimilat prin experien\u021b\u0103\u201d. Modul \u00een care timpul este altul (v. Levinas, Timpul \u0219i Cel\u0103lalt) este mai vizibil \u00een iubire \u0219i \u00een rela\u021bia dintre genera\u021bii (p\u0103rin\u021bi \u2013 copii), prin care suntem \u00een prezen\u021ba altuia care \u201eeste eu \u00eensumi \u0219i cu toate acestea, este str\u0103in de mine\u201d, iar iubirea este \u201erela\u021bie cu alteritatea, cu misterul, adic\u0103 cu viitorul, cu ceea ce, \u00eentr-o lume \u00een care totul este acolo, nu este niciodat\u0103 acolo\u201d. Dac\u0103 politica l\u0103sat\u0103 sie\u0219i (v. Acorduri pentru\u2026) devine purt\u0103toare de tiranie, existen\u021ba insular\u0103\/ parohial\u0103 \u00eentemeiat\u0103 pe un vis de (auto)suficien\u021b\u0103, alung\u0103 alteritatea \u0219i creeaz\u0103 bucuria lui Ulisse \u00een Ithaca. C\u00e2t dureaz\u0103 \u00eens\u0103 acest fream\u0103t al Eului? Un timp limitat. Fatal se na\u0219te experien\u021ba decisiv\u0103 a alterit\u0103\u021bii, \u00een care omul savinian este confruntat cu ceva \u201eabsolut altul\u201d pe care nu-l dirijeaz\u0103, care nu-\u0219i are r\u0103d\u0103cinile \u00een el \u00eensu\u0219i \u0219i care nu se las\u0103 redus la reprezentarea pe care \u0219i-o face. Acest \u201ecel\u0103lalt\u201d nu este un alt Eu inter\u0219anjabil. \u00centre \u201eacela\u0219i\u201d \u0219i \u201ecel\u0103lalt\u201d din fiecare personaj savinian exist\u0103 o rela\u021bie de asimetrie. \u00cen terminologia lui Levinas: \u201eEste aici o rela\u021bie nu cu o rezisten\u021b\u0103 foarte mare, ci cu ceva \u00een mod absolut altul. Rezisten\u021ba a ceea ce nu are rezisten\u021b\u0103 \u2013 rezisten\u021ba etic\u0103\u201d. Dar exist\u0103 oare rezisten\u021b\u0103 etic\u0103!? Regimurile totalitare au demonstrat contrariul!
\n\tDedublarea acela\u0219i \u0219i cel\u0103lalt, omniprezent\u0103 \u00een autor, dar \u0219i \u00een fiecare personaj, ive\u0219te judecata. Exemplar\u0103 \u00een acest sens mi se pare a fi tragi-comedia Poarta. Rela\u021bia cu Cel\u0103lalt din noi \u0219i de l\u00e2ng\u0103 noi este pentru scriitorul bac\u0103uan, imediat etic\u0103. Desigur, ar putea fi politic\u0103, religioas\u0103, filosofic\u0103 etc. Acest primat al eticului poten\u021beaz\u0103 critica adus\u0103 unui spa\u021biu totalitar, precum Cretinozauria, reitereaz\u0103 ne\u00eencrederea \u00een orice sistem a\u0219a-zis explicativ \u0219i denun\u021b\u0103 absolutizarea istoriei dup\u0103 modelul heghelian sau marxist. Pentru autorul Bustului cel mai important r\u0103m\u00e2ne actualul, contemporanul, deoarece se oglinde\u0219te cel mai bine \u00een noi, oferindu-ne cu fidelitate chipul. \u00cen fond cea mai frumoas\u0103 metempsihoz\u0103 a unui cititor este s\u0103 te vezi ren\u0103sc\u00e2nd sau murind \u00een altul. Opera lui Savin nu este doar \u201ecamera video\u201d de \u00eenregistrare a realului ce depune garan\u021bie prin descrierile\/ nara\u021biuniile fictiv obiective, pentru clivajele sociale pe care le transfigureaz\u0103 balzaciano-rebrenian. Demersul e mai cur\u00e2nd menit s\u0103 suscite o schimbare profund necesar\u0103 a privirii asupra mecanismelor reproducerii social \u2013 politice, asupra falsit\u0103\u021bilor \u0219i a ierarhiilor care guverneaz\u0103 etern lumea. Asemenea lui Bourdieu, scriitorul configureaz\u0103 toate rolurile\/ func\u021biile noastre \u00een fic\u021biuni ce au ca sarcin\u0103 social\u0103 \u201egeneza principiilor de construire a lumii sociale\u201d (v. Bourdieu, Distinc\u021bia). Lumea social\u0103 transfigurat\u0103 de V. S. este traversat\u0103 de o dubl\u0103 lupt\u0103 pentru bunuri materiale \u0219i pentru bunuri simbolice. Apropierea unora \u0219i\/ sau a celorlalte asigur\u0103 pozi\u021bia actan\u021bilor \u00een ierarhia social\u0103. Pe scriitor pare s\u0103-l intereseze \u00eendeosebi \u00eensu\u0219irea bunurilor simbolice, considerat\u0103 un proces invizibil \u0219i absolut necesar. Bunurile simbolice (diplome, titluri, cultura, activit\u0103\u021bi care \u00eennobileaz\u0103 etc.) nu au valoare dec\u00e2t ca semne distinctive. Ca \u0219i sociologul francez Bourdieu (v. Homo academicus, 1988; Dragostea de art\u0103, 1968; Distinc\u021bia, 1979; C\u00e2mpul literar, 1992) scriitorul demasc\u0103 aceste semne distinctive (ale unei puteri, unui drept, unei superiorit\u0103\u021bi oarecare, unei coroane etc.) aduc\u0103toare de legitimitate. Fatal, totul este supus legitimit\u0103\u021bii. Mai precis scriitorul satirizeaz\u0103 caustic, mizele sociale disimulate sub aparenta gratuitate a gusturilor estetice, politice etc.. Asemenea intempestivului sociolog pomenit mai sus, el \u00eel respinge pe Kant \u0219i ideea dezinteres\u0103rii care ar sta la originea activit\u0103\u021bilor\/ st\u0103rilor estetice. \u00cen Lumea lui Savin judec\u0103\u021bile doctrinare, estetice, filosofice, religioase etc. nu fac dec\u00e2t s\u0103 reproduc\u0103 diviziunea social\u0103, \u00eenc\u00e2t gusturile legitime (cele ale culturii distinse) coexist\u0103 cu cele ilegitime, descalificante. Interesul poart\u0103 fesul!
\n\tAltfel spus, Savin r\u0103m\u00e2ne un balzacian convins, pentru care socialul \u00ee\u0219i impune \u0219i-\u0219i confirm\u0103 ierarhiile p\u00e2n\u0103 \u0219i \u00een domeniul prin excelen\u021b\u0103 subiectiv al artelor, culturii, credin\u021bei etc. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor \u0219coala, cultura, limbajul (edificator \u00een acest sens romanul \u201eImpostorul\u201d), ansamblul practicilor sociale din cele peste 40 de volume scrise p\u00e2n\u0103 \u00een prezent constituie miza unei lupte pentru \u00eensu\u0219irea mai ales a bunurilor simbolice, adic\u0103 a semnelor distinctive, prin care un grup se recunoa\u0219te, disting\u00e2ndu-se \u00een cadrul sistemului. \u00cen procesul \u201epracticilor sociale\u201d care le sunt proprii, subiec\u021bii se \u0219i claseaz\u0103 (sau se declaseaz\u0103) \u00een timp ce stabilesc ierarhiile. Pe l\u00e2ng\u0103 capitalul economic, social, cultural transmis de mediul \u00een care tr\u0103ie\u0219te \u0219i de \u0219coal\u0103\/ universitate, fiecare personaj savinian \u00ee\u0219i creeaz\u0103 un capital simbolic, constituit dintr-un ansamblu de semne distincte care-i permit clasarea social\u0103, urm\u00e2nd biblicul principiu piramidal al organiz\u0103rii lumii. Cum spa\u021biul social nu este nici omogen, nici unificat, ci este segmentat \u00een c\u00e2mpuri (educativ, profesional, artistic, religios, politic, rasial etc.) \u00eentre care se exercit\u0103 o concuren\u021b\u0103 (in)uman\u0103 ce stabile\u0219te un clasament iluzoriu \u0219i, desigur, provizoriu, starea conflictual\u0103 este perpetu\u0103. Impresia este de spontaneitate. \u00cen mod spontan, indivizii clasific\u0103 \u0219i declasific\u0103 realul \u0219i practicile, politice, religioase, sociale etc.
\n\tDar aceast\u0103 \u201espontaneitate\u201d mascheaz\u0103 o dispozi\u021bie dob\u00e2ndit\u0103 \u0219i produs\u0103, \u00eencorporat\u0103 \u00een habitus (ansamblu dispozi\u021biilor mentale \u0219i corporale dob\u00e2ndite \u0219i interiorizate de c\u0103tre individ \u0219i care-i guverneaz\u0103 comportamentele). \u00cen ad\u00e2ncime, \u201emiza luptelor legate de sensul socialului\u201d graviteaz\u0103 \u00een jurul ob\u021binerii \u201eputerii asupra schemelor clasificatoare \u0219i asupra sistemelor de clasament\u201d, sus\u021bine sociologul Bourdieu \u0219i confirm\u0103 scriitorul Viorel Savin, care accentueaz\u0103 estetic, tensiunile pentru dob\u00e2ndirea \u0219i p\u0103strarea monopolului asupra clasific\u0103rii. Lupta pentru hegemonia la nivelul simbolicului este bazat\u0103 pe st\u0103p\u00e2nirea principiilor\/ criteriilor de clasificare. Celebrul sociolog francez are dreptate c\u00e2nd sus\u021bine (Opera lui Savin o confirm\u0103!) c\u0103 societatea este o re\u021bea de violen\u021be simbolice, str\u0103b\u0103tut\u0103 de conflicte atemporale, este locul \u0219i mediul unor antiteze ireconciliabile, a c\u0103ror miz\u0103 nu este doar puterea politic\u0103, ci \u0219i recunoa\u0219terea care confer\u0103 legitimitate social\u0103. Repet\u0103m: totul se cere legitimat! Sub luciditatea decep\u021bionant\u0103 \u00een privin\u021ba oamenilor \u0219i a lumii sociale, Viorel Savin sugereaz\u0103 posibilitatea utopic\u0103 a elabor\u0103rii unei economii \u201ea schimburilor simbolice\u201d, \u00een care s\u0103 primeze simbolurile benefice. Desigur, ordinea lumii ar ar\u0103ta altfel!
\n\tDin creuzetul g\u00e2ndirii occidentale, scriitorul bac\u0103uan \u00eei asimileaz\u0103 f\u0103c\u00e2ndu-i de nerecunoscut pe Jacques Derrida, g\u00e2nditor al deconstruc\u021biei, autorul unor volume cu titluri ciudate (Dang\u0103t de clopot, Pinteni, Cartea po\u0219tal\u0103, Despre spirit, Arheologia frivolit\u0103\u021bii, Despre gramatologie, Scriitura, Diferen\u021ba, Diseminarea) \u0219i Paul Ricceur (Metafora vie, 1975, Timp \u0219i povestire, Sinele precum un altul etc.). Lecturile profesorului de filosofie Rieceur (Filosofia Voin\u021bei, Voluntarul \u0219i Involuntarul, Finitudine \u0219i culpabilitate) \u00eei \u00eent\u0103resc, probabil, convingerile despre voin\u021b\u0103, libertate, responsabilitate \u0219i gre\u0219eal\u0103, iar de la hermeneutul P.Ricceur (v. Despre interpretare, 1965) \u00eel intereseaz\u0103 mai ales felul \u00een care se constituie sensul de-a lungul povestirii. Revelator \u00een acest sens, romanul Cinesunta ce se vrea (folosesc limbajul lui Ricceur) \u201eo explorare simbolic\u0103 a raport\u0103rii noastre la fiin\u021b\u0103 \u0219i la existen\u021b\u0103\u201d. Poetul din vol. Exilat \u00een strig\u0103t folose\u0219te metafora nu ca o transgresare a limbajului comun \u0219i utilitar, ci ca un \u201emod de a locui lumea\u201d, oper\u00e2nd \u00een spiritul din Metafora vie la o adev\u0103rat\u0103 \u201eredescriere a realului\u201d \u0219i deschiz\u00e2nd cititorului noi posibilit\u0103\u021bi de interpretare. \u201eDar nu este aceasta func\u021bia poeziei, de a suscita o alt\u0103 lume \u2013 lume diferit\u0103 care corespunde altor posibilit\u0103\u021bi de existen\u021b\u0103, cele mai autentice ale noastre\u201d, scrie Ricceur \u00een Metafora vie, pentru ca \u00een Semn \u0219i Sens s\u0103 precizeze: \u201e\u00cen timp ce semnele nu au dec\u00e2t raporturi unele cu altele (. . .), discursul se raporteaz\u0103 la lucruri (. . .). Discursul face referin\u021b\u0103 la o generalitate extralingvistic\u0103, la care pretinde c\u0103 se aplic\u0103\u201d. De\u0219i finalitatea limbajului din Opera savinian\u0103 este referen\u021bial\u0103, ea dispare \u00een fa\u021ba prezen\u021bei c\u0103reia \u00eei d\u0103 na\u0219tere \u0219i-i men\u021bine longevitatea. Scopul celui ce ne scrie Istoria Cretinozaurei este s\u0103 str\u00e2ng\u0103 laolalt\u0103 nara\u021biunea, realul \u0219i sensul \u0219i s\u0103 mai cugete o dat\u0103 la devenirea g\u00e2ndirii occidentale. \u00cen \u0219i prin povestire (v. Impostorul\u2026) se construiesc percep\u021bia noastr\u0103 \u0219i \u00een\u021belegerea realului. Istoria Cretinozaurei este \u00een fapt o povestire a timpului istoric, restituire savinian\u0103 a unei experien\u021be originare a Timpului. \u201eTimpul devine timp uman \u00een m\u0103sura \u00een care este articulat la modul narativ\u201d (Ricceur, Timp \u0219i Povestire). A\u0219a se explic\u0103 de ce reflec\u021bia critic\u0103 asupra Operei saviniene se deschide c\u0103tre o hermeneutic\u0103 a sinelui, dezvoltat\u0103 de P.R. \u00een Sinele precum un altul (1990). Pe bun\u0103 dreptate, autorul ineditului roman Cinesunta pretinde c\u0103 scrie despre sine, pentru a exprima realul, uit\u00e2nd s\u0103 adauge: precum despre un altul. Realul este una dintre medierile pe care le instaur\u0103m \u00eentre lume \u0219i noi prin poveste\/ fabul\u0103. \u00cen esen\u021b\u0103 este o mediere \u00eentre Eu \u0219i sine, c\u0103ci \u201ea se \u00een\u021belege pe sine \u00eensu\u0219i \u00eenseamn\u0103 capacitatea de a povesti despre sine \u00eent\u00e2mpl\u0103ri inteligibile \u0219i \u00een acela\u0219i timp acceptabile, mai ales acceptabile\u201d. Dar ce nu este acceptabil pentru un tr\u0103itor dintr-un spa\u021biu atipic, precum Cretinozauria?!
\n\tDramaturgul V.S. mi se pare definitiv contaminat de g\u00e2nditorul deconstruc\u021biei, Derrida, mai precis, de deconstruc\u021bia metafizici occidentale. (Acel cod conceptual ce func\u021bioneaz\u0103 baz\u00e2ndu-se pe cunoscutul joc al opozi\u021biilor: cuv\u00e2nt\/ scriere, sensibil\/ inteligibil, suflet\/ corp, interior\/ exterior, prezen\u021b\u0103\/ absen\u021b\u0103, semnificant\/ semnificat etc.), de fonocentrism (primatul cuv\u00e2ntului asupra scrisului care este un semn al semnului, prin urmare mai \u00eendep\u0103rtat de semnificatul originar, de coinciden\u021ba cu sine), de logocentrism (une\u0219te g\u00e2ndirea \u0219i cuv\u00e2ntul), de anterioritatea scriiturii. La anterioritatea ontologic\u0103 a cuv\u00e2ntului fa\u021b\u0103 de scriitur\u0103, Savin contrapune derridaian anterioritatea scriiturii (= o urm\u0103 instituit\u0103, deci afectat\u0103 de acela\u0219i caracter arbitrar ori nemotivat). Ca \u0219i scriitura, cuv\u00e2ntul este marcat de absen\u021ba a ceea ce reprezint\u0103 (ce reprezint\u0103 Cretinozauria?), fiind lipsit de orice leg\u0103tur\u0103 cu semnificatul. A\u0219adar, cuv\u00e2ntul din Textele lui Savin este o trimitere la alte semne ale c\u0103ror combina\u021bii diferen\u021biatoare produc sensul. At\u00e2t Derrida, c\u00e2t \u0219i filologul Savin au luat aceast\u0103 idee de la lingvistul Peirce, care demonstreaz\u0103 c\u0103 un sistem de semne se define\u0219te tocmai prin faptul c\u0103 semnele trimit la alte semne. De aici paradoxul care asigur\u0103 longevitatea Operei: \u201eceea ce antameaz\u0103 mi\u0219carea semnifica\u021biei este ceea ce \u00eei face \u00eentreruperea imposibil\u0103\u201d. Consecin\u021ba \u00eei convine de minune autorului, nu \u00eens\u0103 \u0219i lectorului care nu ajunge niciodat\u0103 la un semnificat transcendental, pentru a pune cap\u0103t trimiterii semnului la semn.
\n\tScriitura\/ arhi\u2013 scriitura este deci anterioar\u0103 distinc\u021biei cuv\u00e2nt\/ scriitur\u0103 sau cum spune Derrida: \u201elimba oral\u0103 apar\u021bine deja acestei scriituri\u201d, adic\u0103 \u201einscrip\u021bion\u0103rii \u0219i instituirii durabile a unui semn\u201d sau mai subtil, instaur\u0103rii \u201eunui joc \u00een limbaj\u201d ( = absen\u021ba semnificatului transcendental). Prezen\u021ba scriiturii \u00een cuv\u00e2nt \u00eel ajut\u0103 pe autorul Evangheliei eretice, oper\u0103 \u2013 lec\u021bie a urmei, diferen\u021bei \u00een cadrul logosului, diferan\u021bei (=abatere \u00eentre origine \u2013 sens \u2013 \u0219i urma pe care o presupune) s\u0103 clatine definitiv soclul metafizicii, care sus\u021bine adecvarea dintre logos \u0219i sens. Se \u0219tie, sensul nu apare niciodat\u0103 dec\u00e2t \u00eentr-o urm\u0103, adic\u0103 o reprezentare care presupune at\u00e2t prezen\u021ba c\u00e2t \u0219i absen\u021ba sa: scriitura savinian\u0103 este acest joc, \u00een sensul mecanic al unui interval, care se instaureaz\u0103 \u00eentre semnificat \u0219i semnificant. De aici, probabil, iluzia de a voi s\u0103 accedem la origine, s\u0103 percepem o prezen\u021b\u0103 primar\u0103, or, tocmai din aceast\u0103 cauz\u0103 nu avem niciodat\u0103 dec\u00e2t urma ei. Paradoxal, urma este cea care precede originea, constituind-o \u00een \u00eentoarcere. Dar anterioar\u0103 diferen\u021bei care se manifest\u0103 \u00een limb\u0103 este \u201ediferan\u021ba\u201d. Pe ea se \u00eentemeiaz\u0103 posibilitatea semnului, c\u0103ci \u201eea permite articularea semnelor \u00eentre ele\u201d, ea permite diferen\u021bierea semnelor, materia fonic\u0103 sau grafic\u0103 \u0219i, prin aceasta, face posibil sensul. \u00cen limbajul lui Derrida na\u0219terea semnului pare foarte clar\u0103: \u201eUrma este \u00eentr-adev\u0103r originea absolut\u0103 a sensului (\u2026). Urma este diferan\u021ba care deschide faptul de a ap\u0103rea \u0219i semnifica\u021bia\u201d. Imposibilitatea pentru un semn de a se produce \u00een plenitudinea unui prezent \u0219i a unei prezen\u021be absolute face necesar\u0103 o lectur\u0103 polivalent\u0103 a Operei saviniene. Recitit cu ni\u0219te lentile de lectur\u0103 filosofice care poart\u0103 la r\u00e2ndul lor marca Jung, Poulet, Freud, Todorov, Spitzen etc., Viorel Savin ar putea confirma prin Oper\u0103 c\u0103 mo\u0219tenirea noastr\u0103 cultural\u0103 este precedat\u0103 de toate \u201etestamentele\u201d din Lume. O certitudine: un scriitor nu poate s\u0103 creeze dec\u00e2t dac\u0103, folosesc expresia lui Borges, poate s\u0103 fie \u00een acela\u0219i timp \u201emul\u021bi \u0219i unul\u201d. Aceast\u0103 necesitate men\u021bine iluzia libert\u0103\u021bii\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Petre ISACHI Destinul c\u0103l\u0103re\u021bului (3) (fragment din vol. \u00een lucru: (Im)probabila filosofie a scriiturii saviniene) Scriitorul: acela\u0219i \u0219i cel\u0103lalt G\u00e2ndim<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17384"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=17384"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17384\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17385,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17384\/revisions\/17385"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=17384"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=17384"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=17384"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}