{"id":17356,"date":"2022-02-28T09:54:16","date_gmt":"2022-02-28T06:54:16","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17356"},"modified":"2022-02-28T09:54:16","modified_gmt":"2022-02-28T06:54:16","slug":"spatii-culturale-nr-42-8","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17356","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 42 (8)"},"content":{"rendered":"<p><strong>Diana VRABIE<\/strong><br \/>\n<a href=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/05\/diana_vrabie-e1622187400908.jpg\" data-rel=\"lightbox-image-0\" data-rl_title=\"\" data-rl_caption=\"\" title=\"\"><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" data-src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/05\/diana_vrabie-233x300.jpg\" alt=\"\" width=\"233\" height=\"300\" class=\"alignnone size-medium wp-image-14752 lazyload\" src=\"data:image\/gif;base64,R0lGODlhAQABAAAAACH5BAEKAAEALAAAAAABAAEAAAICTAEAOw==\" style=\"--smush-placeholder-width: 233px; --smush-placeholder-aspect-ratio: 233\/300;\" \/><noscript><img loading=\"lazy\" decoding=\"async\" src=\"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/wp-content\/uploads\/2021\/05\/diana_vrabie-233x300.jpg\" alt=\"\" width=\"233\" height=\"300\" class=\"alignnone size-medium wp-image-14752\" \/><\/noscript><\/a><\/p>\n<p>  <strong>TRUBADURUL DELLA VRANCEA<\/strong><\/p>\n<p>Gazetar tenace, orator tumultuos, angajat \u00een problema na\u021bional\u0103, politician de voca\u021bie, de\u021bin\u00eend mandatul de deputat, cu succese epatante \u00een Parlament, fiind \u0219i vicepre\u0219edinte al Adun\u0103rii Deputa\u021bilor, primar al capitalei, ministru al Lucr\u0103rilor publice, al Cultelor \u0219i al Industriei, Barbu Delavrancea reprezenta unul dintre cele mai active spirite ale vremii sale. Aproape c\u0103 nu exist\u0103 domeniu \u00een care s\u0103 nu-\u0219i fi spus cuv\u00eentul \u2013 de la istoria na\u021bional\u0103 \u0219i chestiunea \u021b\u0103r\u0103neasc\u0103 p\u00een\u0103 la valoarea operei de art\u0103 \u0219i via\u021ba \u00eenaltei societ\u0103\u021bi, de la necesitatea democratiz\u0103rii \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00eentului p\u00een\u0103 la resorturile prozei scurte. \u0218i cu toate acestea, oric\u00eet ar p\u0103rea de paradoxal, p\u00een\u0103 \u00een 1908, c\u00eend a conceput Apus de soare, cu numai un deceniu \u00eenainte de moarte, autorul trilogiei Mu\u0219atinilor nu promitea prin nimic s\u0103 devin\u0103 un reformator al dramei istorice. F\u0103r\u0103 taton\u0103ri teatrale anterioare, cu deschideri generoase spre proz\u0103, succesul \u00een dramaturgie trebuie pus pe seama surprizelor care se mai produc \u00een literatur\u0103.<br \/>\nScriitorul, oratorul, omul politic, Barbu Delavrancea s-a n\u0103scut la 11 aprilie 1858 (unii cercet\u0103tori propun datele de 2 \u0219i 5 aprilie 1858), \u00een Bucure\u0219ti, \u00een mahalaua Delea Nou\u0103 (pe care a eternizat-o ulterior \u00een proza sa), de pe strada Vergului nr. 166, azi Calea C\u0103l\u0103ra\u0219ilor, ca al nou\u0103lea copil \u00een familia modest\u0103 a c\u0103r\u0103u\u0219ului-plugar \u0218tefan Tudoric\u0103 Albu. Casa p\u0103rinteasc\u0103 a scriitorului, rivaliz\u00eend cu bojdeuca lui Creang\u0103 din \u021aic\u0103ul Ia\u0219ului, m\u0103rturise\u0219te \u0219i ast\u0103zi despre condi\u021biile precare de trai ale familiei viitorului dramaturg.<br \/>\nMediul copil\u0103riei s-a consumat \u00een acel \u201estrat popular rev\u0103rsat de la \u021bar\u0103 peste marginile capitalei\u201d, dup\u0103 cum m\u0103rturisea Delavrancea. De aici va prelua la maturitate starea candid\u0103 specific\u0103 oamenilor simpli, contamin\u00eendu-se de modestie \u0219i de sentimentul demnit\u0103\u021bii: \u201eCe am mo\u0219tenit de la tata: el mi-a l\u0103sat s\u0103r\u0103cia \u0219i cinstea; nu voiesc s\u0103-l dau de ru\u0219ine\u201d. Tat\u0103l, \u0218tefan \u201ec\u0103ru\u021b\u0103-goal\u0103\u201c, era descendent din familia unor ciobani vr\u00eenceni. Acesta, \u201estr\u0103mutat \u00een marginea Bucure\u0219tilor, \u00een c\u0103utarea unei munci mai rodnice\u201c, devine c\u0103ru\u021ba\u0219 de gr\u00eene pe traseul Bucure\u0219ti-Giurgiu. Mama lui Barbu, Iana (Ioana sau Ana), era \u201efiica v\u0103duvei Stana din Postr\u0103vari, sat locuit de cl\u0103ca\u0219i, de pe mo\u0219ia familiei Filipescu\u201c. Anumite frustr\u0103ri vor marca personalitatea viitorului scriitor pentru c\u0103, \u00een discursurile parlamentare, va insista ostentativ asupra problemei originii sale, \u00een atacurile \u00eempotriva conservatorilor \u0219i a junimi\u0219tilor: \u201eDa, s\u00eent \u021b\u0103ran. P\u0103rintele meu n-a fost nici boier, nici negustor, ci \u021b\u0103ran, cl\u0103ca\u0219 \u00eempropriet\u0103rit la `64\u2026\u201d.<br \/>\n\u00cenv\u0103\u021b\u0103tura lui Delavrancea a \u00eenceput \u00een tinda unei biserici, sub \u00eendrumarea diaconului Ion Pestreanu, \u201enea Nicu\u021b\u0103\u201d de la Sf. Gheorghe-Nou, de la care a deprins \u201earta cetitului\u201d. A intrat ulterior prin examen direct \u00een clasa a II-a, la \u0218coala Sucursal\u0103 nr. 4 din Coloarea Neagr\u0103, cunosc\u00eend \u00een ciclul primar mai multe transferuri succcesive. Acum, profesorul Spiridon Danielescu, primul s\u0103u institutor, \u201eom luminat\u201c, \u00eei schimb\u0103 numele din Barbu \u0218tefan \u00een Barbu \u0218tef\u0103nescu. La finele clasei a IV-a, l-a avut profesor pe Ion Vucitescu, de al c\u0103rui nume se va folosi \u00een nuvelistica sa. Nuvela Domnul Vucea, care valorific\u0103 acest prototip, constituie \u0219i ast\u0103zi \u201eo reu\u0219it\u0103 a prozei memorialistice\u201d (Nicolae Manolescu).<br \/>\n\u00cen iunie 1869, \u00eencheie cursul primar \u0219i intr\u0103 bursier la Liceul \u201eSf. Sava\u201d, sim\u021bindu-se la \u00eenceput \u201e\u00eenjosit \u0219i rob\u201d printre colegii din familii \u00eenst\u0103rite, al c\u0103ror \u00eentre\u021binere era asigurat\u0103 de p\u0103rin\u021bi, \u0219i nu de stat, ca \u00een cazul lui. Situa\u021bia umilitoare de bursier l-a f\u0103cut s\u0103 stea retras, \u00eentr-un col\u021b, care i-a purtat mult\u0103 vreme numele \u2013 \u201ecol\u021bul lui Barbu\u201d. Desena chipuri din lumea copil\u0103riei sale, realiza portretul vreunui coleg bogat \u00een schimbul unui bilet de teatru etc. Umilin\u021bele pe care le-a \u00eent\u00eempinat, al\u0103turi de ceilal\u021bi 17 bursieri lipsi\u021bi de mijloace, l-au determinat s\u0103 lupte, la maturitate, pentru democratizarea \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00eentului rom\u00e2nesc. Atmosfera din internatul de la \u201eSf. Sava\u201c \u0219i imaginea adolescen\u021bei contradictorii vor fi evocate \u00een nuvela Bursierul.<br \/>\n\u00cen aceast\u0103 perioad\u0103 se produce debutul ocazional al lui Delavrancea. Fiind invitat, \u00een 1876, \u00een clasa a VI-a, de profesorul Limburg la Poiana Lung\u0103, Delavrancea \u00ee\u0219i adun\u0103 emo\u021biile adolescentine \u00eentr-un caiet de versuri cu titlul Amintiri de la Poiana Lung\u0103. \u00cen 1878, \u00ee\u0219i va publica placheta de versuri intitulat\u0103 Poiana Lung\u0103 \u2013 Amintiri, fiind semnat\u0103 Barbu.<br \/>\n\u00cen 1877, \u00ee\u0219i \u00eencepe colaborarea la ziarul \u201eRom\u00e2nia liber\u0103\u201d, unde public\u0103 o od\u0103 dedicat\u0103 o\u0219tii biruitoare \u00een r\u0103zboiul pentru independen\u021b\u0103, Stan\u021be, conceput\u0103 \u00een tradi\u021bia poeziei din primele decenii ale veacului, pe care unii cercet\u0103tori, printre care \u0219i ie\u0219eanul Ilie Dan, o calific\u0103 drept debutul propriu-zis al scriitorului. Primele poezii s\u00eent, mai degrab\u0103, ni\u0219te taton\u0103ri necesare, nerelevante estetic, dar de neignorat \u00een proza sa, unde lirismul este absorbit generos.<br \/>\n\u00cen toamn\u0103, se \u00eenscrie la Facultatea de Drept din Bucure\u0219ti, dar frecventeaz\u0103 asiduu \u0219i alte cursuri de care era interesat. \u00cencepe s\u0103 publice sub pseudonimul Argus diverse pamflete, apreciate \u00een epoc\u0103. Orizontul cultural larg \u00eei favorizeaz\u0103 primul post, de profesor de logic\u0103 \u0219i de istoria artelor, la un pension de fete, pe c\u00eend era student abia \u00een anul \u00eent\u00eei. \u00cen 1882, Barbu Delavrancea \u00ee\u0219i trece examenul de licen\u021b\u0103 la Facultatea de Drept din Bucure\u0219ti, cu teza \u00een drept Pedeapsa, natura \u0219i \u00eensu\u0219irile ei. Dup\u0103 absolvirea Facult\u0103\u021bii de Drept, cu sus\u021binerea fratelui s\u0103u, Nicu \u0218tef\u0103nescu \u0219i a conducerii de la \u201eRom\u00e2nia liber\u0103\u201d, pleac\u0103 la Paris pentru a-\u0219i preg\u0103ti \u0219i sus\u021bine doctoratul. Nu exist\u0103 surse certe c\u0103 Delavrancea a ob\u021binut doctoratul, dar se \u0219tie c\u0103 \u00een Fran\u021ba a avut o activitate cultural\u0103 extrem de pregnant\u0103. Locuie\u0219te \u00een Cartierul  Latin, aproape de Sorbona, gr\u0103dina Luxemburg \u0219i de cafeneaua Cluny, punctul de \u00eent\u00eelnire al studen\u021bilor rom\u00e2ni. Frecventeaz\u0103 cercul de studii politico-literare al \u201eRom\u00e2niei libere\u201d, \u00ee\u0219i petrece timpul \u00een biblioteci, gr\u0103dini \u0219i muzee, st\u00eend ore \u00eentregi \u00een Salle carr\u00e9e a Muzeului Luvru. Se arat\u0103 fascinat de proza \u201eobiectiv\u0103\u201d a lui Balzac, studiaz\u0103 crea\u021bia fra\u021bilor Goncourt \u0219i se contamineaz\u0103 de zolism. De la Paris, Delavrancea trimite \u201eRom\u00e2niei Literare\u201d diverse \u201ecoresponden\u021be\u201d, consemn\u0103ri, impresii. Pe fundalul dorului de cas\u0103, concepe prima sa nuvel\u0103, Sult\u0103nic\u0103, inspirat\u0103 din via\u021ba satului rom\u00e2nesc, pe care, \u00een martie 1883, o public\u0103 \u00een \u201eRom\u00e2nia liber\u0103\u201d. Urmeaz\u0103 foiletoanele despre pictur\u0103, Salonul 1883, prin care, practic, Delavrancea inaugureaz\u0103 critica plastic\u0103 la noi, continu\u00eend s\u0103 scrie proz\u0103 printre activit\u0103\u021bile politice antrenante.<br \/>\nFirea nobil\u0103, meditativ\u0103, deschis\u0103 spre lumea artelor, mai cu seam\u0103, spre cea a literelor \u0219i a picturii, a fost surprins\u0103 \u00eentr-un admirabil portret de Alexandru Vlahu\u021b\u0103, bunul s\u0103u prieten, care nota: \u201eDelavrancea e firea cea mai aleas\u0103 \u0219i mai aristocratic\u0103 ce se poate \u00eenchipui. Un aristocrat, \u00een \u00een\u021belesul bun \u0219i simpatic al cuv\u00eentului. \u00cen gesturile lui, \u00een franche\u021bea lui, \u00een g\u00eendire, \u00een vorb\u0103 ca \u0219i-n via\u021b\u0103, e de o distinc\u021bie nobil\u0103, de o fermec\u0103toare noble\u021be. A fost un pictor \u00een vorbe. Un mare pictor\u2026\u201d Altminteri, degust\u0103tor de pictur\u0103 \u0219i critic de art\u0103, Delavrancea a fost \u0219i un desenator iscusit, autor al unor desene \u00een peni\u021b\u0103 risipite \u00een presa vremii, fiind apreciat de \u00eensu\u0219i Nicolae Grigorescu. \u201e\u00cen ciuda \u0219ov\u0103ielilor sale artistice, Delavrancea n-a fost deloc un scriitor naiv ori f\u0103r\u0103 cultur\u0103. Din contra, a\u0219a cum vedem din publicistica sa, din scrisori, din ciornele pieselor istorice, era temeinic \u0219colit, intelectual adev\u0103rat, la curent cu ce se scria \u00een lume. E printre primii care pre\u021buiesc pictura lui Andreescu (\u0219i mai pu\u021bin pe a lui Aman \u0219i Grigorescu)\u201d, remarc\u0103 \u0219i Nicolae Manolescu.<br \/>\nLa \u00eentoarcere \u00een \u021bar\u0103, \u00een 1884, se angajeaz\u0103 decis \u00een activitatea publicistic\u0103 \u0219i literar\u0103, \u00eenscriindu-se totodat\u0103 la baroul Ilfov, \u00een inten\u021bia s\u0103 practice avocatura. Se impune rapid ca avocat, \u00eenregistr\u00eend rezultate eclatante. E bine cunoscut procesul Caragiale \u2013 Caion, intentat \u00eempotriva lui I. L. Caragiale, acuzat de plagierea dramei N\u0103pasta, pe care \u00eel va ap\u0103ra \u00een instan\u021ba de judecat\u0103, \u00eensu\u0219i Delavrancea. Acesta va dovedi ne\u00eentemeiata calomnie a lui Caion \u00eempotriva lui Caragiale, f\u0103c\u00eend o munc\u0103 de comparatist. El analizeaz\u0103 versiuni ale lucr\u0103rilor originale, dovedindu-i, \u00een cele din urm\u0103, nevinov\u0103\u021bia \u0219i, ridic\u00eend, cu acest trist prilej, problemele legate de drepturile de autor, care, \u00een Rom\u00e2nia, la acea vreme nu erau \u00eenc\u0103 reglementate.<br \/>\n\u00cen lumea literelor devine \u201eun nume de circula\u021bie \u0219i de prestigiu\u201c, valorific\u00eendu-\u0219i asiduu preocup\u0103rile literare. Astfel, \u00een februarie 1884, public\u0103, \u00een \u201eRom\u00e2nia liber\u0103\u201d poezia Od\u0103 barbar\u0103 la o \u201eCronic\u0103 rimat\u0103\u201d lui Don Padil, semnat\u0103 \u201edella Vrancea (Argus)\u201d. Scriitorul lega \u00een acest mod activitatea desf\u0103\u0219urat\u0103 \u00een trecut la \u201eRom\u00e2nia liber\u0103\u201d sub pseudonimul Argus, de activitatea sa viitoare, pentru care-\u0219i alesese un nou pseudonim.<br \/>\n\u00cen 1885, volumul de nuvele Sult\u0103nica \u00eel consacr\u0103 ca scriitor \u0219i stabile\u0219te numele literar al lui Delavrancea. Scriitorul \u00ee\u0219i va semna operele de acum \u00eencolo cu varianta definitiv\u0103, Barbu Delavrancea (ortografiat\u0103 la \u00eenceput \u201ede la Vrancea\u201c, dup\u0103 acel \u021binut de care scriitorul se sim\u021bea foarte legat suflete\u0219te). La intervale scurte s-au succedat nuvelele dense, precum, \u0218uier, Fanta-Cella, Iancu Moroi, R\u0103zmiri\u021ba, Palatul de cle\u0219tar \u0219i Odinioar\u0103, care anun\u021bau \u00een mod evident un nume nou \u00een literatura rom\u00e2n\u0103.<br \/>\nActivitatea cultural\u0103 a lui Delavrancea din aceast\u0103 perioad\u0103 este deosebit de energizant\u0103: sus\u021bine conferin\u021be publice la Ateneu, colaboreaz\u0103 la \u201eRom\u00e2nia liber\u0103\u201d, num\u0103r\u00eendu-se printre redactorii ei apropia\u021bi, al\u0103turi de Alexandru Vlahu\u021b\u0103 \u0219i Duiliu Zamfirescu, este prim-redactor la \u201eEpoca\u201d lui Grigore P\u0103ucescu, unde semneaz\u0103 o serie de articole, intitulate \u201ecancanuri politice\u201d.<br \/>\n\u00cen 1887, devine directorul revistei \u201eLupta literar\u0103\u201d, \u00een cadrul c\u0103reia, adopt\u0103 unele puncte de program ale revistei \u201eContemporanul\u201d, cercet\u00eend implicat manualele \u0219colare, concepute neinspirat, atac\u0103 preluarea oarb\u0103 a modelelor occidentale \u0219i declar\u0103 superioritatea crea\u021biei populare. Studiul s\u0103u O familie de poe\u021bi (Carol Scrob, Veronica Micle, Matilda Cugler-Poni, Theodor \u0218erb\u0103nescu) este una din cele mai solide lucr\u0103ri literare, realizare \u00een aceast\u0103 epoc\u0103, care \u00eel va antrena \u00eentr-o polemic\u0103 trepidant\u0103 cu Titu Maiorescu. Concluzia lui Delavrancea \u00een acest studiu este c\u0103 \u201eadev\u0103rata art\u0103 nu poate fi smuls\u0103 dec\u00eet din inima poporului\u201d.<br \/>\n\u00ce\u0219i consolideaz\u0103 rela\u021biile de prietenie, printre cei mai apropia\u021bi prieteni num\u0103r\u00eendu-se I.L. Caragiale \u0219i Alexandru Vlahu\u021b\u0103, cu care, \u00een pofida structurilor diametral opuse, va avea o amici\u021bie de durat\u0103. Cu cei din cercul s\u0103u era afectuos \u0219i plin de efuziune, fa\u021b\u0103 de colegii de breasl\u0103 manifesta mult\u0103 \u00eeng\u0103duin\u021b\u0103 \u0219i simpatie,   consider\u00eendu-i ni\u0219te nedrept\u0103\u021bi\u021bi ai vremii lor, cu femeile era galant. Burl\u0103cia ia sf\u00eer\u0219it dup\u0103 c\u0103s\u0103toria sa cu Marya Lupa\u0219cu, profesoar\u0103 de matematic\u0103 \u0219i filozofie, talentat\u0103 pianist\u0103 \u0219i distins\u0103 intelectual\u0103.<br \/>\nDin 1888, activitatea politic\u0103, \u00een care Delavrancea se reg\u0103se\u0219te extrem de confortabil, merge paralel cu avocatura \u0219i crea\u021bia literar\u0103. Cronici muzicale, dramatice, recenzii literare \u0219i cronici de art\u0103 plastic\u0103, semnate Argus, Fra de la Vrancea, Delavrancea, relev\u0103 surprinz\u0103toare disponibilit\u0103\u021bi creatoare. Cele mai multe nuvele ale sale apar \u00een 1888 \u00een \u201eRevista Nou\u0103\u201d, al c\u0103rei prim-redactor a devenit dup\u0103 ce \u201eLupta literar\u0103\u201d \u00ee\u0219i \u00eenceteaz\u0103 apari\u021bia. \u00cen 1892 \u00eei apar volumele de proz\u0103 scurt\u0103, Trubadurul \u0219i Parazi\u021bii, iar \u00een1893 &#8211; \u00centre vis \u0219i via\u021b\u0103. Numele \u00eei poate fi \u00eent\u00eelnit \u00een revista \u201eLiteratur\u0103 \u0219i \u0219tiin\u021b\u0103\u201d, editat\u0103 de C.- D. Gherea. Aproape un sfert de veac, implicarea \u00een politic\u0103 \u00eei va absorbi energiile creatoare, \u00eenc\u00eet unii congeneri afirmau deja c\u0103 literatura rom\u00e2n\u0103 a pierdut un scriitor autentic, care d\u0103duse m\u0103sura talentului s\u0103u.<br \/>\n\u00cen 1902, se produce un eveniment literar deosebit pentru cariera sa de scriitor, care fusese u\u0219or eclipsat\u0103 de via\u021ba social-politic\u0103. Public\u0103 volumul Hagi-Tudose, care readuce numele s\u0103u \u00een aten\u021bia criticilor, dar nu pentru mult\u0103 vreme. De remarcat c\u0103 at\u00eet Hagi Tudose, c\u00eet \u0219i Irinel vor fi ulterior dramatizate de \u00eensu\u0219i Delavrancea, puneri \u00een scen\u0103 ce \u00eei vor aduce suficiente critice, \u00eentruc\u00eet autorul nu luase \u00een calcul caracterul \u201eneteatral\u201d al nuvelelor. Alte titluri, St\u0103p\u00eenea odat\u0103, Norocul dracului, A doua con\u0219tiin\u021b\u0103, completeaz\u0103 universul crea\u021biei lui Barbu Delavrancea, care \u00ee\u0219i merit\u0103 incontestabil un loc aparte \u00een epoca dominat\u0103 de personalit\u0103\u021bile lui Eminescu, Caragiale, Creang\u0103, Slavici.<br \/>\nApari\u021bia, \u00eentre 1909 &#8211; 1910, a trilogiei Moldovei, Apus de Soare, Viforul \u0219i Luceaf\u0103rul, care \u00eel va consacra pe Barbu Delavrancea, va fi precedat\u0103, prin urmare, de o serie de lucr\u0103ri diverse ca tematic\u0103, gen \u0219i valoare.<br \/>\nAlternarea unor lucr\u0103ri diferite ca factur\u0103 reprezenta o tendin\u021b\u0103 a epocii, care, la umbra modelelor europene, \u00ee\u0219i \u0219lefuia propriul chip, taton\u00eend cele mai diverse tendin\u021be \u0219i genuri. Aceast\u0103 c\u0103utare fr\u0103m\u00eentat\u0103 a formulei reprezentative de c\u0103tre Delavrancea a fost sugestiv surprins\u0103 de Nicolae Manolescu, \u00een Istoria critic\u0103 a literaturii rom\u00e2ne: \u201eDelavrancea a scris de toate \u0219i despre orice: povestiri cu haiduci de prin codrii Vl\u0103siei sau cu pescarii vene\u021bieni pe mare, cu n\u0103v\u0103liri turce\u0219ti, exoduri \u0219i crime atroce, poeme \u00een proz\u0103 cu subiect exotic, basme, adesea f\u0103r\u0103 surs\u0103 popular\u0103 precis\u0103, nuvele zoliste cu handicapa\u021bi ori femei s\u0103rmane cresc\u00eendu-\u0219i copiii \u00een mizerie, proze psihologice din mediul burgheziei noi, cu avari clasici, dar \u0219i cu juc\u0103tori de noroc moderni, amintiri din copil\u0103ria petrecut\u0103 \u00een mahalaua bucure\u0219tean\u0103 a orzarilor, ori din anii de \u0219coal\u0103 \u0219i universitate, \u00een fine, literatur\u0103 pentru copii\u201d. \u00cen fine, criticul concluzioneaz\u0103: \u201eeste, probabil, paleta cea mai \u00eentins\u0103 din toat\u0103 proza noastr\u0103 de la r\u0103scrucea secolelor XIX \u0219i XX\u201d. Al\u0103turi de al\u021bi clasici ai literaturii (Creang\u0103, Alecsandri, Slavici, Caragiale), Delavrancea va continua ascendent, preocup\u0103ri mai vechi \u00een genuri \u0219i specii diferite, inov\u00eend \u00een acela\u0219i timp, tematic \u0219i stilistic universul crea\u021biei literare.<br \/>\nA fost demult sesizat\u0103 \u00eempletirea formulelor realiste \u0219i romantice \u00een opera lui Delavrancea. Este argumentul pentru care Tudor Vianu, \u00een Arta prozatorilor rom\u00e2ni, \u00eel \u00eencadreaz\u0103 \u00een \u201erealismul artistic \u0219i liric\u201d, continu\u00eend, \u00eentr-o alt\u0103 etap\u0103 a literaturii, tendin\u021bele depistate \u00een prozele lui Costache Negruzzi, Nicolae Filimon \u0219i Ion Ghica. Vor rezulta din aceste infuziuni scurte romane sau ample nuvele, despre care se vor pronun\u021ba nuan\u021bat G. C\u0103linescu, T. Vianu, Lucian Predescu, relev\u00eend chiar \u0219i influen\u021be zoliste. Mai recent, criticul Nicolae Manolescu descoper\u0103 \u0219i infuziuni baroce: \u201eNefixarea tematic\u0103 \u0219i stilistic\u0103 este at\u00eet de izbitoare, \u00eenc\u00eet nu po\u021bi s\u0103 nu te \u00eentrebi care este natura adev\u0103rat\u0103 a scriitorului. Este el un liric? Un baroc flamboiant? Un naturalist obsedat de fiziologie \u0219i de ur\u00eetul existen\u021bei? Sau, din contra, un idilic contrazis de realitate? Un excesiv, \u00een orice caz trec\u00eend de la o extrem\u0103 la alta, capabil de o literaturizare exuberant\u0103 \u0219i retoric\u0103\u2026\u201d<br \/>\n\u201ePictor de tipuri \u0219i moravuri\u201d, Delavrancea se situase, \u00eentr-adev\u0103r, ca prozator, \u00eentr-o zon\u0103 de interferen\u021b\u0103 a romantismului cu realismul, suport\u00eend \u00eens\u0103 \u0219i influen\u021be ale naturalismului francez, ceea ce a generat opinii contradictorii vizavi de concep\u021bia sa estetic\u0103. Marca esteticii sale subzist\u0103 tocmai \u00een acest eclectism, care poate fi urm\u0103rit ca un fir ro\u0219u, nu doar \u00een proz\u0103 \u0219i dramaturgie, ci \u0219i \u00een coresponden\u021ba \u0219i discursurile sale.<br \/>\nDebutul ca dramaturg va marca un moment de referin\u021b\u0103 at\u00eet \u00een destinul literar al autorului, c\u00eet \u0219i \u00een dramaturgia istoric\u0103 rom\u00e2neasc\u0103.<br \/>\nAscensiunea politic\u0103 continua: este ales primar al capitalei, apoi deputat de Putna, Mehedin\u021bi \u0219i Vaslui, ulterior devenind ministru al Lucr\u0103rilor Publice (1910-1911). \u00cen 1912, este ales membru activ al Academiei Rom\u00e2ne, un an mai t\u00eerziu, roste\u0219te discursul de recep\u021bie la Academie, Despre estetica poeziei populare. Dup\u0103 e\u0219ecul premierei Irinel, \u00een 1912, primul ministru P. P. Carp \u00eei cere demisia din cabinet, consider\u00eendu-l compromis ca om politic.<br \/>\n\u00centre 1913-1916, Delavrancea tr\u0103ie\u0219te tulbur\u0103rile premerg\u0103toare primului r\u0103zboi mondial, din care cauz\u0103 crea\u021bia sa cunoa\u0219te o stagnare vizibil\u0103: drama A doua con\u0219tiin\u021b\u0103, conceput\u0103 mai de mult\u0103 vreme, programat\u0103 pentru stagiunea 1916-1917 a Teatrului Na\u021bional \u0219i a Teatrului modern, nu s-a mai reprezentat. Trece de la liberali la conservatori, de\u0219i programul s\u0103u politic populist, viz\u00eend \u00eendreptarea st\u0103rii \u021b\u0103ranilor \u0219i ridicarea claselor nevoia\u0219e, \u021binea mai degrab\u0103 de doctrina social-democra\u021bilor.<br \/>\nDup\u0103 ce a sus\u021binut intrarea \u00een r\u0103zboi al\u0103turi de Antant\u0103, se vede nevoit s\u0103 plece din Bucure\u0219ti, p\u0103r\u0103sind cu ultimul tren capitala amenin\u021bat\u0103 de r\u0103zboi. Se refugiaz\u0103 la Ia\u0219i, unde va suferi \u00een t\u0103cere. Aici colaboreaz\u0103 la ziarul \u201eRom\u00e2nia\u201d, al\u0103turi de Mihail Sadoveanu, de Octavian Goga \u0219i al\u021bii, manifest\u00eend tot mai evident oboseal\u0103 \u00een arta creativ\u0103.<br \/>\n\u201eDac\u0103 pentru contemporani, omul Delavrancea a fost cunoscut mai ales ca orator \u0219i cet\u0103\u021bean (deputat, primar, ministru), posterit\u0103\u021bii el i-a d\u0103ruit o oper\u0103 viabil\u0103 care rezist\u0103 judec\u0103\u021bii timpului, scriitorul devenind cunoscut ca prozator \u0219i dramaturg, unele din lucr\u0103rile sale fiind reprezentative pentru evolu\u021bia speciei literare respective\u201d, remarc\u0103 Ilie Dan.<br \/>\nLa 29 aprilie 1918, moare la Ia\u0219i, aproape \u00een acela\u0219i timp cu George Co\u0219buc, fiind \u00eenmorm\u00eentat la cimitirul Eternitatea.<\/p>\n<p>***<br \/>\nPrin proz\u0103 epic\u0103 \u0219i poetic\u0103, Barbu Delavrancea va ajunge \u00eentr-un t\u00eerziu la dramaturgie. Aceasta va men\u021bine fibra epic\u0103 \u0219i respira\u021bia liric\u0103, poten\u021bate de calit\u0103\u021bile oratorice ale scriitorului, calificat nu o dat\u0103 drept un \u201epoet dramaturg\u201d. \u201eNeiert\u0103tor \u0219i dramatic, p\u0103tima\u0219 \u0219i franc, histrionic \u0219i \u00een\u0103l\u021b\u0103tor\u201d (Dan M\u0103nuc\u0103), dotat cu acel \u201evulcanism meridional\u201d, propulsat de harul oratoric, Delavrancea avea toate datele pentru a descinde \u00een dramaturgie.<br \/>\nChiar dac\u0103 apropierea de dramaturgie, mai ales, de cea de inspira\u021bie istoric\u0103 (care avea deja \u00eenainta\u0219i merituo\u0219i) a prozatorului descump\u0103nise unii critici, aderarea sa la acest domeniu era inevitabil\u0103, dac\u0103 \u021binem cont de interven\u021biile sale oratorice, \u00een care i se cerea artistului autentic s\u0103 realizeze \u201eo galerie de imagini curate \u0219i luminoase, rechemate din umbra trecutului eroic\u201d (Cultul celor mici). Mai mult, numeroasele exegeze dedicate biografiei \u0219i operei scriitorului au dovedit c\u0103 op\u021biunea sa pentru drama istoric\u0103 era necesar\u0103, fiind organic \u00eempletit\u0103 \u00een sensibilitatea autorului.<br \/>\nScriitorul \u00ee\u0219i asum\u0103 con\u0219tient riscurile, cunosc\u00eend bine izb\u00eenzile \u00een materie de dramaturgie la acea or\u0103. Dup\u0103 o lung\u0103 perioad\u0103 de \u201e\u00eenceputuri\u201d, cu inerente c\u0103ut\u0103ri, dramaturgia rom\u00e2neasc\u0103 cuprindea deja c\u00eeteva lucr\u0103ri de referin\u021b\u0103, impuse ca momente de v\u00eerf \u00een repertoriul teatral rom\u00e2nesc: Petru Rare\u0219 \u0219i \u0218tefan cel Mare al lui Gheorghe Asachi, urmat\u0103, \u00een a doua jum\u0103tate a secolului al XX-lea, de R\u0103zvan \u0219i Vidra de Bogdan Petriceicu Hasdeu (1867) \u0219i, continu\u00eend cu Despot Vod\u0103 de Vasile Alecsandri (1879) \u0219i Vlaicu Vod\u0103 de Alexandru Davila (1902). Contribu\u021bia decisiv\u0103 la evoluarea dramei istorice au avut-o cu certitudine pa\u0219opti\u0219tii, care considerau drama istoric\u0103 \u201eo \u0219coal\u0103 a eroismului \u0219i a demnit\u0103\u021bii na\u021bionale\u201d, \u00een timp ce programul Daciei literare gravita \u00een jurul problemei istoriei na\u021bionale, c\u0103tre care erau orienta\u021bi scriitorii ca spre \u201ecea dint\u00eei carte a unei na\u021bii\u201d. Genera\u021bii de scriitori au alimentat formula dramei istorice, diversific\u00eendu-i formele sub care s\u00eent reflectate personalit\u0103\u021bile istorice, mijloacele artistice, care poten\u021beaz\u0103 realismul cu care este profilat contextul social-politic al vremii \u0219i care reu\u0219esc portretiz\u0103ri viguroase ale personalit\u0103\u021bilor istorice. Indiferent de genul abordat, to\u021bi scriitorii de valoare ai epocii \u00ee\u0219i vor exploata energiile \u00een jurul acestei tematici. Conectat la realit\u0103\u021bile culturale \u0219i sociale, Delavrancea nu putea r\u0103m\u00eene o excep\u021bie. Astfel, el va perpetua tradi\u021bia dramei istorice, fiind \u00eencrez\u0103tor \u00een valen\u021bele ei valorice. \u201eDelavrancea a fost un spirit european luminat, care a respins moda \u0219i a primit numai ceea ce i se p\u0103rea a consolida continuitatea\u201d, observ\u0103 \u00een acest sens criticul Dan M\u0103nuc\u0103. Valorific\u00eend genuri consolidate \u0219i prospect\u00eend teme \u201ecurtate\u201d \u00een epoc\u0103, el \u0219i-a men\u021binut originalitatea artistic\u0103. \u201eDelavrancea r\u0103m\u00eene el \u00eensu\u0219i prin mai multe \u00eensu\u0219iri ale imagina\u021biei sale \u0219i printr-o seam\u0103 de procedee ale realismului pe care el le introduce mai \u00eent\u00eei \u00een proza noastr\u0103\u201d, conchide Nicolae Manolescu.<br \/>\nDintre toate piesele sale de teatru, cele mai rezistente se vor dovedi Hagi-Tudose \u0219i trilogia Moldovei, dintre care Apus de soare este capul de afi\u0219, at\u00eet \u00een ordine valoric\u0103, c\u00eet \u0219i cronologic\u0103, fiind urmat\u0103 de Viforul \u0219i Luceaf\u0103rul, care \u00eencheie ciclic drama unei dinastii.<br \/>\nIdeea unei duble trilogii a Moldovei (Apus de soare, Viforul, Luceaf\u0103rul) realizat\u0103 \u0219i a Munteniei (Mircea cel B\u0103tr\u00een, Vlad \u021aepe\u0219, Mihai Viteazul) r\u0103mas\u0103 nerealizat\u0103, apare \u00een 1907. Trilogia Moldovei reflect\u0103 trei etape din istoria Moldovei (sf\u00eer\u0219itul lui \u0218tefan cel Mare, ultimii ani de domnie a lui \u0218tef\u0103ni\u021b\u0103 \u0219i prima domnie a lui Petru Rare\u0219), aduc\u00eend \u00een centru trei personalit\u0103\u021bi istorice, definite prin trei elemente naturale: soare, vifor, luceaf\u0103r. Aspira\u021bia spre construc\u021bia sferic\u0103 e de remarcat \u00een cele trei segmente ale trilogiei: o singur\u0103 dram\u0103, \u00een trei acte, \u00een trei registre diferite, \u00een func\u021bie de natura celor trei eroi, ultimul f\u0103c\u00eend bilan\u021bul unei drame politice na\u021bionale. Elementul care armonizeaz\u0103 cele trei piese, \u00eentr-un tot organic, este ideea destinului unui popor \u00een raport cu domnitorul s\u0103u.<br \/>\n\u201eTrilogia Moldovei este radiografia unei decep\u021bii pe o traiectorie na\u021bional\u0103 descendent\u0103, de la moartea marelui \u0218tefan la speran\u021ba spulberat\u0103 de Petru Rare\u0219 \u0219i, de aici, la dezastrul numit \u0218tef\u0103ni\u021b\u0103, decep\u021bie punctat\u0103 de cele trei titluri inspirate, de starea vremii\u201d (Mircea Ghi\u021bulescu).<br \/>\nPrima pies\u0103 a ciclului moldav, Apus de Soare va reprezenta, la data apari\u021biei, un monument \u00een dramaturgia rom\u00e2neasc\u0103, beneficiind de cele mai generoase calific\u0103ri. Drama a fost interpretat\u0103 drept \u201eun poem al voin\u021bei\u201d (Ion Nistor), \u201eo balad\u0103, o frumoas\u0103 povestire\u201d (Ioan Massoff), \u201eun oratoriu sau un recviem orchestrat cu grij\u0103 de m\u00eena unui maestru\u201d (Ion Marin Sadoveanu), aprecieri care vor mai fi temperate \u00een timp sau chiar anulate prin vocea unor critici mai pu\u021bin sensibili la context. \u201eRecitit\u0103 azi, sus\u021bine spre exemplu, Nicolae Manolescu, trilogia pare st\u00eengace \u0219i demodat\u0103, \u00een afara standardelor teatrale\u201d.<br \/>\nTitlul ini\u021bial al piesei a fost \u0218tefan cel Mare. Un titlu eponim, ca at\u00eetea altele \u00een epoc\u0103, care nu anun\u021ba nimic impresionant. Ulterior, dramaturgul va opta pentru titlul Apus de Soare, care invita la o descifrare simbolic\u0103. Metafora \u201eapus de soare\u201d, preluat\u0103 de autor din poezia popular\u0103 \u0218tefan, \u0218tefan, domn cel Mare, este explicitat\u0103 \u00een acela\u0219i cod simbolist \u00een actul I, prin cuvintele doamnei Maria: \u201eSt\u0103p\u00eenul meu, toamna a sosit, soarele apune trist \u0219i-n urma lui o balt\u0103 de s\u00eenge\u2026 \u201d. Prin aceste replici este anticipat\u0103 moartea domnitorului, precum \u0219i conflictele s\u00eengeroase ce o vor preceda.<br \/>\nAt\u00eet figura lui \u0218tefan cel Mare \u00een literatur\u0103, c\u00eet \u0219i titlul propriu-zis nu constituiau ceva inedit la data conceperii lucr\u0103rii. Profilul lui \u0218tefan cel Mare a reprezentat surs\u0103 de inspira\u021bie pentru numero\u0219i scriitori \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, \u00eencep\u00eend cu nara\u021biunea pictorului Constantin Lecca, din 1834, Via\u021ba prin\u021bipului \u0219i eroului Moldovei \u0218tefan cel Mare sau balada \u0218tefan cel Mare \u00eenaintea cet\u0103\u021bii Neam\u021bu de Gheorghe Asachi, din acela\u0219i an, inspirat\u0103 din cronica lui Ion Neculce, dar \u0219i cele dou\u0103 \u201etablouri istorice\u201d intitulate Elena Moldovei \u0219i Valea Alb\u0103, apoi Legendele istorice ale lui Dimitrie Bolintineanu, Dumbrava ro\u0219ie a lui Vasile Alecsandri, continu\u00eend cu poeziile \u00cenchinare lui \u0218tefan Vod\u0103 \u0219i Doina de Mihai Eminescu, Stejarul din Borze\u0219ti de Nicolae Gane, \u0218oimii de la R\u0103zboieni de Ioan Neni\u021bescu, Din zile mari de \u0218t. O. Iosif, Statuia lui \u0218tefan cel Mare de Mihai Codreanu, Fra\u021bii Jderi de Mihail Sadoveanu etc. \u0218i, f\u0103r\u0103 a ignora la acest capitol cronicile \u0219i letopise\u021bele cu valoare literar\u0103 (Letopise\u021b de la Putna, cronicile lui Grigore Ureche, Miron Costin \u0219i Ion Neculce), dar \u0219i crea\u021biile populare inspirate din via\u021ba \u0219i faptele viteazului domnitor: Teodor Bogdan \u2013 \u0218tefan cel Mare. Tradi\u021bii, legende, balade, colinde, culese din gura poporului; Simion T. Kiri\u021bescu \u2013 \u0218tefan cel Mare \u0219i Sf\u00eent. Istorisiri \u0219i c\u00eentece populare; Tudor Pamfile \u2013 M\u0103nunchi nou de povestiri populare cu privire la \u0218tefan cel Mare. Petre Ispirescu, \u00eentr-o formul\u0103 adaptat\u0103 ne ofer\u0103 o serie de povestiri populare \u00een culegerea Istoria lui \u0218tefan cel Mare \u0219i Bun \u0219i alte povestiri despre el etc.<br \/>\nDup\u0103 cum observ\u0103m, personalitatea \u0219i epoca lui \u0218tefan cel Mare au reprezentat dintotdeauna o tem\u0103 literar\u0103 de interes na\u021bional, care a mobilizat genera\u021bii succesive de scriitori. Acesta va fi surprins \u00een ipostaze dintre cele mai contradictorii, lucru favorizat de complexitatea figurii sale. Lui Barbu Delavrancea \u00eei revenea o misiune deloc u\u0219oar\u0103 \u2013 s\u0103 \u00eembrace acest personaj \u00eentr-o interpretare artistic\u0103 original\u0103, \u00een m\u0103sur\u0103 s\u0103 releve lucruri mai pu\u021bin cunoscute despre personalitatea celui care a l\u0103sat istoriei o domnie cu adev\u0103rat legendar\u0103. Scriitorul va opta inspirat pentru ultimii ani de st\u0103p\u00eenire ai lui \u0218tefan cel Mare, interpret\u00eendu-i dintr-o tripl\u0103 perspectiv\u0103: istoric\u0103, social\u0103 \u0219i uman\u0103. Tocmai aceast\u0103 abordare va evita schematismul rudimentar, oferindu-ne un personaj complex &#8211; bolnav \u0219i puternic, aspru \u0219i duios, dominant \u0219i responsabil, aprig \u0219i plin de \u00een\u021belepciune &#8211; \u00een acela\u0219i timp. Meritul lui Barbu Delavrancea \u2013 noteaz\u0103 \u00een acela\u0219i context Constantin M\u0103ciuc\u0103 \u2013 este faptul c\u0103 \u201elatura eroic\u0103 a lui \u0218tefan cel mare nu acoper\u0103, ci dezv\u0103luie nuan\u021bat, latura lui uman\u0103, conferind personajului o autenticitate incontestabil\u0103\u201d. Nimbat de calit\u0103\u021bi excep\u021bionale, specifice eroului baladesc, el nu este reprezentat ca un supraerou fic\u021bional. De altfel, Delavrancea nu recuno\u0219tea devierile de la adev\u0103rul istoric (\u201e\u00een niciun caz caracterul eroului legendar \u0219i istoric nu se poate schimba\u201d), m\u0103rturisindu-\u0219i cu alt prilej concep\u021bia estetic\u0103 \u00een materie de dram\u0103 istoric\u0103: \u201eS\u00eent date capitale ale istoriei, \u00een care se rezum\u0103 \u00eentreaga psihologie a unui erou, pe care nu le po\u021bi schimba dec\u00eet cu riscul de a ofensa adev\u0103rul \u0219i credin\u021ba definitiv\u0103 a tuturora\u201d. \u00cen consecin\u021b\u0103, dialogul cu sursele istorice credibile au facilitat proiectarea unui domnitor autentic, al c\u0103rui marc\u0103 r\u0103m\u00eene \u201esublimitatea iubirii de patrie\u201d (G. C\u0103linescu).<br \/>\nPiesa dispune de calit\u0103\u021bi plastice vizibile, darul vizual al dramaturgului fiind incontestabil. Acesta se relev\u0103 \u00een succesiunile de tablouri, \u00een elementele de decor \u0219i portretele personajelor. Unul dintre cele mai subtile comentarii \u00een acest sens \u00eel ofer\u0103 I. L. Caragiale, \u201efratele Luca\u201d, cum \u00eei spunea Delavrancea: \u201eApus de Soare [\u2026] este un gen teatral care are o foarte apropiat\u0103 \u00eenrudire cu genul de pictur\u0103 numit fressc. Am\u00eendou\u0103 seam\u0103n\u0103 mult prin toate pornirile inspira\u021biei \u0219i prin \u00eentreaga manier\u0103 de expresie: por\u021bi largi, mai mari ca m\u0103sura natural\u0103; simplicitate majestuoas\u0103; culoare hot\u0103r\u00eet\u0103; lipse de nuan\u021be intermediare \u0219i de clar obscur; desen viguros\u2026\u201d La interval de un secol, criticul Nicolae Manolescu insist\u0103 asupra acelora\u0219i disponibilit\u0103\u021bi pentru descriptiv: \u201eDelavrancea e cel mai descriptiv scriitor rom\u00e2n dup\u0103 Odobescu, are fraza artist\u0103, adesea pre\u021bioas\u0103, a lui Macedonski \u0219i Anghel\u2026\u201d To\u021bi comentatorii cu autoritate \u00een epoc\u0103 au remarcat darul pictural al prozatorului, care a creat o veritabil\u0103 poetic\u0103 a detaliului decorului, cu func\u021bie simbolico-anticipativ\u0103.<br \/>\nCercet\u0103rile realizate pe baza unei ample document\u0103ri de c\u0103tre exegeta Emilia \u0218t. Milicescu, au demonstrat c\u0103 elaborarea dramei Apus de Soare a cunoscut dou\u0103 faze succesive, \u00eentre care exist\u0103 deosebiri de text, cel pu\u021bin \u00een manuscrisele p\u0103strate de fiicele scriitorului. Al doilea manuscris a servit ca suport pentru repeti\u021biile de la Teatrul Na\u021bional din Bucure\u0219ti \u0219i este luat drept text fundamental \u00een analizele exegetice.<br \/>\nDintr-o scrisoare a lui Delavrancea, afl\u0103m c\u0103 elaborarea \u00eentregii trilogii a durat doi ani, din 1907 p\u00een\u0103 \u00een 1909. \u00centr-o perioad\u0103 de acumulare suficient de febril\u0103, autorul s-a documentat temeinic asupra ultimilor ani de via\u021b\u0103 ai lui \u0218tefan cel Mare, studiind cronicile moldovene\u0219ti (mai ales ale lui Grigore Ureche), legendele lui Ion Neculce, documentele istorice, publicate de Mihail Kog\u0103lniceanu, necrologul anonim descoperit de ultimul, \u00een 1840, studiile lui Gheorghe \u0218incai, volumul lui Alexandru D. Xenopol \u0219i cel a lui Nicolae Iorga, documentele publicate de Bogdan Petriceicu Hasdeu, \u00een 1864, de Constantin Esarcu, \u00een 1875, de Ioan Bogdan, \u00een 1895, din care \u00ee\u0219i selecteaz\u0103 numele de boieri, datele istorice autentice, portretiz\u0103ri ale lui \u0218tefan cel Mare etc. A\u0219a se face c\u0103 numeroase date, cum ar fi expedi\u021bia \u00een Pocu\u021bia, nume de persoane (Hr\u0103man, Boldur, Arbore, Costea, Negril\u0103 \u0219.a.) s\u00eent autentificabile. Dramaturgul urm\u0103re\u0219te succesiunea evenimentelor istorice, legate de domnia lui \u0218tefan cel Mare, cerceteaz\u0103 contextele social-politice, re\u021bine o serie de adnot\u0103ri cu privire la b\u0103t\u0103liile purtate de domnitor etc. Este concep\u021bia sa ferm\u0103 c\u0103 oricine se decide s\u0103 scrie o oper\u0103 dramatic\u0103, inspirat\u0103 din istorie, trebuie, \u00een prealabil, \u201eprin studii numeroase \u0219i grele s\u0103-\u0219i re\u00eenvie \u00een minte, s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 cu acea epoc\u0103 pe care o descrie\u201d, dup\u0103 cum m\u0103rturise\u0219te, \u00eentr-un articol publicat \u00een ziarul \u201eLupta\u201d din 1897. Dup\u0103 ce va studia minu\u021bios documentele credibile tip\u0103rite, va proiecta scene, confrunt\u0103ri, schimb de replici, conjug\u00eend, \u00een Apus de Soare, dou\u0103 elemente esen\u021biale: o epoc\u0103 istoric\u0103 \u0219i un destin uman (Ilie Dan). Contur\u00eend un destin de excep\u021bie, Delavrancea reu\u0219e\u0219te s\u0103 men\u021bin\u0103 \u00eentr-un admirabil echilibru raportul adev\u0103r istoric \u2013 element fic\u021bional, f\u0103r\u0103 a pl\u0103ti tribut falsific\u0103rii datelor istorice. Totu\u0219i, derog\u0103ri vor exista \u0219i ele, \u00een cazul unor lucr\u0103ri de fic\u021biune, devin implicite. Chiar dac\u0103 unii comentatori vor recunoa\u0219te c\u0103 \u201eadev\u0103rul e pe alocuri sacrificat\u201d, splendoarea piesei va eclipsa micile inadverten\u021be.<br \/>\nAstfel, \u00een tihna de la Goe\u0219ti, un c\u0103tun de l\u00eeng\u0103 T\u00eergu Frumos, scriitorul a realizat, \u00een dou\u0103 luni, drama Apus de soare, \u00eenc\u00eet \u00een noiembrie 1908, el lectura deja unor prieteni acest impresionant triptic dramatic, o \u201eadev\u0103rat\u0103 sintez\u0103 \u00eentre clasicism \u0219i romantism\u201d (Ilie Dan).<br \/>\n\u00cen aceea\u0219i lun\u0103, \u00eencep repeti\u021biile la Teatrul Na\u021bional, al c\u0103rui director era Pompiliu Eliade. De remarcat c\u0103 autorul lucra \u00eempreun\u0103 cu trupa de actori, c\u0103rora le d\u0103dea indica\u021bii utile, inclusiv lui Constantin Nottara, regizorul \u0219i interpretul rolului titular, particip\u00eend zelos la punerea \u00een scen\u0103 a piesei.<br \/>\nAvanpremiera a avut loc la 2 februarie 1909 (de\u0219i ecourile \u00een pres\u0103 erau abundente deja p\u00een\u0103 la data respectiv\u0103), iar premiera, \u00een Bucure\u0219ti, la 4 februarie 1909, fiind apreciat\u0103 drept un eveniment de marc\u0103 \u00een lumea teatral\u0103 rom\u00e2neasc\u0103. Autorul fusese rechemat la ramp\u0103, al\u0103turi de interpre\u021bi de nenum\u0103rate ori, bucur\u00eendu-se din plin de aprecierea publicului bucure\u0219tean.<br \/>\nDup\u0103 str\u0103lucita premier\u0103, \u00een pofida succesului incontestabil, \u00een pres\u0103 apar cronici t\u0103ioase, lansate \u00eentr-o veritabil\u0103 competi\u021bie cu cele elogioase: \u201e\u00een\u0219irare \u00een patru tablouri\u201d; \u201ecea mai bun\u0103 pies\u0103 din literatura rom\u00e2n\u0103\u201d, \u201espectacol \u00eentr-un fotoliu\u201d, \u201ebel\u0219ug de poezie duioas\u0103 rev\u0103rsat din imagina\u021bia original\u0103 a lui Delavrancea\u201d, \u201edram\u0103 gre\u0219it\u0103 prin \u00eens\u0103\u0219i concep\u021biunea ei\u201d, \u201es\u0103rb\u0103toare literar\u0103 \u0219i artistic\u0103\u201d, \u201eliturghie eroic\u0103\u201d, \u201ecapodoper\u0103 de art\u0103 dramatic\u0103\u201d etc. Dincolo de opiniile admirative, prin urmare, au existat \u0219i suficiente rezerve, \u00eencep\u00eend cu ale lui Pompiliu Eliade, directorul na\u021bionalului bucure\u0219tean \u00een 1909, care a trimis ministrului \u00een func\u021biune, Spiru Haret, un raport defavorabil primei piese, Apus de soare, insist\u00eend pe erori de informare \u0219i de interpretare a istoriei \u0219i, sf\u00eer\u0219ind cu Eugen Lovinescu, reticent fa\u021b\u0103 de trilogie. Prin \u00eensu\u0219i evantaiul de afirma\u021bii se \u00eentrevede efervescen\u021ba pe care a provocat-o aceast\u0103 pies\u0103 odat\u0103 lansat\u0103.<br \/>\nScenele teatrale solicitau piesa pre\u021buit\u0103 de public, a\u0219a c\u0103 avalan\u0219a succesului nu putea fi contestat\u0103. Toate spectacolele de dinainte de Primul R\u0103zboi au cunoscut un mare succes de public \u0219i, implicit, financiar, lucru previzibil, av\u00eend \u00een vedere c\u0103 actorii \u00een distribu\u021bie erau Constantin Nottara, Maria Filotti, Ion Manolescu \u0219.a. S\u00eent descoperite de c\u0103tre critici noi aspecte ale piesei, \u00een mare parte favorabile autorului, precum, \u201emomente de splendori shakespeariene\u201d, proiec\u021bii \u201ede cel mai cald patriotism\u201d, toate converg\u00eend spre a declara Apus de soare o \u201edes\u0103v\u00eer\u0219it\u0103 oper\u0103 literar\u0103\u201d. A\u0219a se face c\u0103, \u00een 1910, Apus de Soare se \u00eenvrednice\u0219te de premiul N\u0103sturel. Criticii de prestigiu ai epocii nu au pregetat s\u0103 se pronun\u021be, \u00een mare parte, favorabil, asupra piesei. Printre ei se num\u0103r\u0103 Mihail Dragomirescu, Pompiliu Constantinescu, G. C\u0103linescu, Ovid Densusianu, Tudor Vianu, c\u0103rora mai t\u00eerziu li s-au raliat Silvian Iosifescu, Al. S\u0103ndulescu, Radu Popescu, Constantin Cuble\u0219an, Zoe Dumitrescu-Bu\u0219ulenga, Teodor V\u00e2rgolici \u0219.a.<br \/>\nNumeroase monografii solide, semnate de Emilia \u0218t. Milicescu, Al. S\u0103ndulescu, Constantin Cuble\u0219an, au ap\u0103rut anii 1970-1990. Dup\u0103 2000, numele lui Barbu Delavrancea va fi u\u0219or dat uit\u0103rii, doar manualele \u0219colare r\u0103m\u00een\u00eend fidele valorii scriitorului.<br \/>\nPu\u021bine piese dramatice au provocat at\u00eetea polemici contradictorii. Au fost supuse criticilor conflictul, lipsa de ac\u021biune dramatic\u0103, tipologia personajelor, tehnica dramatic\u0103, influen\u021bele shakespeariene, decorul, lipsa de teatralitate a unor scene, piesa ajung\u00eend s\u0103 fie numit\u0103 chiar \u201eteatru de lectur\u0103\u201d de Eugen Lovinescu. Dintre toate aspectele supuse analizei cea mai dezb\u0103tut\u0103 a fost totu\u0219i factura piesei. Lucrarea a fost calificat\u0103 diferit at\u00eet de admiratori, c\u00eet \u0219i de detractori. Unii (\u0219i nu pu\u021bini la num\u0103r) vor califica piesa drept poem, ba mai mult, criticul Mihail Dragomirescu observ\u0103 c\u0103 Apus de Soare \u201enu ni se prezint\u0103 ca o tragedie sau dram\u0103 clasic\u0103 sau romantic\u0103\u201d, etichet\u00eend piesa ca o \u201epoem\u0103 byronian\u0103\u201d, pentru c\u0103, din punct de vedere al artei, aceasta \u201enu e nici liric\u0103, nici tragic\u0103 propriu-zis\u0103, ci epic\u0103\u201d. De caracterul epic al dramei aminte\u0219te \u0219i G. Bogdan-Duic\u0103, iar Corneliu Moldovanu o califica drept \u201eun poem de rar\u0103 poezie \u0219i ne\u00eentrecut av\u00eent\u201d, \u00een timp ce I. Trivale credea c\u0103 e vorba de \u201eo dram\u0103 psihologic\u0103\u201d. Al\u021bii, printre care \u0219i Alexandru Davila, autor celebru \u00een epoc\u0103, va vedea \u00een ea \u201eun basm frumos\u201d, I. L. Caragiale o define\u0219te drept fresc\u0103 \u0219i mister simbolist etc. Sintetiz\u00eend opiniile efervescente, se poate delimita \u00eentre dou\u0103 calific\u0103ri preponderente, de care s-a \u00eenvrednicit piesa de-a lungul timpului: dram\u0103 istoric\u0103  \u0219i poem dramatic. Cu suportul argumentativ de rigoare, to\u021bi criticii au \u00eentr-un fel dreptate, pentru c\u0103 pies\u0103 refuz\u0103 \u00eencadr\u0103rile schematice, comport\u00eend aspecte diferite de gen, tem\u0103, formul\u0103. \u201eTemperamentul s\u0103u liric, influen\u021ba lui Shakespeare, op\u021biunea pentru prezentarea lui \u0218tefan cel Mare \u00eentr-o anumit\u0103 viziune \u0219i retorismul multor replici justific\u0103 prezen\u021ba elementelor dramatice \u0219i, drept, urmare, considerarea piesei ca o dram\u0103 istoric\u0103\u201d, pledeaz\u0103 \u00een favoarea primei op\u021biuni Ilie Dan. \u00cen acela\u0219i timp, plec\u00eend de la calificarea de \u201epoet demiurg\u201d (Mihail Dragomirescu), Delavrancea creeaz\u0103 \u0219i \u201eprimul poem dramatic \u00een literatura rom\u00e2n\u0103\u201d. Argumentele viabile vin de data aceasta dinspre cercet\u0103torul V. M\u00eendra: patetismul, fabulosul legendar, dezl\u0103n\u021buirea oratoric\u0103, vibra\u021bia melodic\u0103 a fraz\u0103rii, ritmul sacadat, caden\u021ba muzical\u0103 a structurii lexicale, ca \u0219i metaforele propriu-zise constituie elementele reprezentative ale unui poem dramatic inegalabil \u00een literatura rom\u00e2n\u0103.<br \/>\nCert este c\u0103 Delavrancea opteaz\u0103 deopotriv\u0103 pentru drama istoric\u0103 \u0219i pentru poemul dramatic, contopind \u00een pies\u0103 o multitudine de procedee, asociind intriga melodramatic\u0103 \u0219i pasionalitatea naturalist\u0103, amestec\u00eendu-le dup\u0103 bunul plac \u0219i ignor\u00eend vechile canoane, cre\u00eend, \u00een consecin\u021b\u0103, aceast\u0103 \u201ecapodoper\u0103 a dramaturgiei poetice \u0219i oratorice\u201d (G. C\u0103linescu).<br \/>\n\u201e\u00cenclinat spre visare, spre nostalgie, un veritabil paseist\u201d (Liviu Gr\u0103soiu), Barbu Delavrancea r\u0103m\u00eene un romantic ce practic\u0103 medita\u021bia ancorat\u0103 \u00een istorie, un aed al vremurilor legendare, un c\u0103rturar de mare profunzime intelectual\u0103, al c\u0103rui nume \u00eentrege\u0219te patrimoniul dramaturgiei istorice na\u021bionale.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Diana VRABIE TRUBADURUL DELLA VRANCEA Gazetar tenace, orator tumultuos, angajat \u00een problema na\u021bional\u0103, politician de voca\u021bie, de\u021bin\u00eend mandatul de deputat,<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17356"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=17356"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17356\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17357,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17356\/revisions\/17357"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=17356"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=17356"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=17356"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}