{"id":17334,"date":"2022-02-25T21:08:01","date_gmt":"2022-02-25T18:08:01","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17334"},"modified":"2022-02-25T21:08:01","modified_gmt":"2022-02-25T18:08:01","slug":"spatii-culturale-nr-42-5","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17334","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 42 (5)"},"content":{"rendered":"

Zoran PE\u0160I\u0106 SIGMA <\/strong>
\n (Serbia)<\/em>
\n\"\"

S-a n\u0103scut \u00een anul 1960 (Banatul S\u00e2rbesc\/ Biserica Alb\u0103). Locuie\u0219te \u00een ora\u0219ul Ni\u0219, angajat la Centrul de Cultur\u0103. Este redactor-\u0219ef al revistei de literatur\u0103 \u0219i cultur\u0103 \u201eGradina\u201d. Membru al Uniunii Scriitorilor din Serbia. E unul dintre cei trei scriitori care au semnat \u201eManifestul Fizismului\u201d (1982). Realizator de emisiuni TV experimentale, de filme de scurt metraj \u0219i ac\u021biuni ce \u021bin de performance.
\nSelec\u021bii din crea\u021bia sa au fost traduse \u00een limbile bulgar\u0103, greac\u0103, rom\u00e2n\u0103, macedonean\u0103, maghiar\u0103, polonez\u0103, rus\u0103.
\nA editat c\u0103r\u021bile de versuri \u201eCurentul\u201d (1983), \u201eOrgii \u00een vid\u201d (1992), \u201eUmbra cactusului\u201d (1993), \u201eSens confortabil\u201d (2004), \u201eTrenul pentru un singurul c\u0103l\u0103tor\u201d (2008; tradus\u0103 \u00een limbile greac\u0103 \u0219i bulgar\u0103), \u201e\u00cen\u0219el\u0103ciune \/ cartea viziunilor pierdute\u201d (2012; tradus\u0103 \u00een macedonean\u0103), \u201eSufletele apropiate\u201d (2015), precum \u0219i volumele de proz\u0103 (coautor): \u201eCronicile de la Hloygeu\u201d (1991), \u201eTerra Marginalis\u201d (1997).<\/p>\n

Lumea e asemenea unei nesf\u00e2r\u0219ite saltele \u00eentunecate <\/strong><\/p>\n

Lumea e asemenea unei nesf\u00e2r\u0219ite saltele \u00eentunecate
\npe care salt\u0103 mici emo\u021bii gri
\n\u00eenc\u00e2t uneori Dumnezeu se sup\u0103r\u0103
\nstrig\u00e2nd: opri\u021bi-v\u0103 odat\u0103, se distrug arcurile
\ndup\u0103 care o vreme micile pete gri se lini\u0219tesc
\nasemenea copiilor zb\u00e2n\u021bui\u021bi amenin\u021ba\u021bi cu pedeapsa
\nasta \u2013 p\u00e2n\u0103 Dumnezeu iese \u00eentr-o alt\u0103 odaie<\/p>\n


\nDeclara\u021bie energic\u0103 ce t\u0103inuie\u0219te sensul \u00eentreb\u0103rii<\/strong><\/p>\n

Mersul \u00eemi e r\u0103spl\u0103tit cu floricele de porumb
\n\u00een inima mea dragostea face pauz\u0103
\ncaramelele \u00eemi provoac\u0103 durere de din\u021bi
\n\u0219i alte necazuri, \u0219i doar
\nacest poem nu poate face
\ndiferen\u021bele necesare.<\/p>\n


\nRun\u0103<\/strong><\/p>\n

C\u00e2nd noi citim ceea ce citim
\nscoar\u021ba arborelui eman\u0103 taina melodiei
\nca s\u0103 auzim cum c\u00e2nt\u0103 mesteac\u0103nul
\ndin to\u021bi codrii lumii
\nun strig\u0103t comun<\/p>\n


\nTrenul pentru un singur c\u0103l\u0103tor<\/strong><\/p>\n

Odat\u0103 venise toamna<\/p>\n

S\u0103 dea Domnul s\u0103 fie totul bine
\niar El \u0219tie cel mai bine ce-i acela binele<\/p>\n

Pe \u021b\u0103rmul pustiu al M\u0103rii Negre
\ngeamantanul e preg\u0103ti pentru drum lung<\/p>\n

\u0219i e ticsit cu at\u00e2tea m\u0103run\u021bi\u0219uri inutile<\/p>\n

\u00een tren c\u0103l\u0103torul pleac\u0103 de unul singur<\/p>\n

toate sta\u021biile \u00eel a\u0219teapt\u0103 numai \u0219i numai pe el
\ntoate geamantanele sunt pline cu lucruri bo\u021bite
\nce de-a lacrimi a spulberat v\u00e2ntul prin geamul deschis
\npeste peisaje prin care r\u0103sun\u0103 tuc-tuc-ul ro\u021bilor-\u0219inelor
\nde-a dreptul banal tuc-tuc banal tuc-tuc
\nbanal<\/p>\n

\u00een noapte r\u0103sun\u0103 un glas c\u00e2nd supus muzicii tu prive\u0219ti
\n\u00een compartimentul pustiu unde
\nlocurile sunt numerotate exact
\n\u00eens\u0103 \u00een care nu e nimeni
\nnici chiar conductorul ce vinde bilete \u00eentr-o singur\u0103 direc\u021bie<\/p>\n


\nTabloul s-a cam \u00eenclinat<\/strong><\/p>\n

Tabloul s-a cam \u00eenclinat
\na spus supraveghetorul
\nEl e destul de voluminos \u0219i \u00eel p\u0103strez \u00een sp\u0103l\u0103torie a spus pictorul
\nun alt loc nu am pentru aceast\u0103 p\u00e2nz\u0103
\n\u00eens\u0103 ea \u0219i a\u0219a nu-\u0219i afl\u0103 cump\u0103r\u0103torul
\n\u00cen genere e o problem\u0103 unde p\u0103str\u0103m noi tablourile
\ncum p\u0103str\u0103m p\u00e2nzele lor
\ncuneiformele t\u0103bliile de argil\u0103
\npapirusurile
\nfotografiile alb-negru-n albume
\nfilmele
\ncopil\u0103ria
\nunde Dumnezeu p\u0103streaz\u0103 tablourile timpului
\nce fel de sp\u0103l\u0103torie o fi av\u00e2nd El
\nde culoarea marmorei a piramidelor de vise
\ntablourile se cam \u00eenclin\u0103
\n\u0219i durerea se atenueaz\u0103
\niar amintirile \u2013 tot mai departe \u00een bezn\u0103
\npe c\u00e2nd moartea se opre\u0219te \u00een unul din tablourile
\ncare se rote\u0219te ralanti \u00een vid
\n\u0219i \u00eengerii nu \u0219tiu ce s\u0103 mai fac\u0103 nu cu ramele goale
\n\u00een pustiu<\/p>\n


\nFe\u021bele viitorului<\/strong><\/p>\n

Chipuri, chipuri dragi, ne-draga strad\u0103
\nFilm\u0103rile cu \u00eencetinitorul ale prim\u0103verii
\npenduleaz\u0103 sus-jos, ralanti
\nfilm\u0103rile soarelui, murmure \u2013 astea ar fi o franzel\u0103 cald\u0103,
\nposibilitate, disconfort, z\u00e2mbete risipite, skateboard-ul evit\u0103
\nbordurile,
\n\u00een c\u0103rucior \u2013 pruncul g\u0103tit de s\u0103rb\u0103toare,
\ncafeaua ne-o bem pe trotuar,
\nUki spune c\u0103 secolul dou\u0103zeci a fost al iubirii, secolul urii,
\nUki spune:
\nsecolul dou\u0103zeci \u0219i unu va fi al nostalgiilor,
\nel vinde bijuterii, tejgheaua lui miroase a p\u00e2nz\u0103,
\nsfin\u021bii au fost sp\u0103la\u021bi de pe asfalt,
\nce ar trebui s\u0103-mi doresc, m\u0103 g\u00e2ndesc, ar fi cerul
\nalbastru \u0219i curat de la v\u00e2nt, ca \u0219i p\u00e2n\u0103 acum,
\naceast\u0103 ap\u0103 potabil\u0103 ca o nenorocire,
\npentru cineva aceast\u0103 zi de s\u00e2mb\u0103t\u0103 ar \u00eensemna un mare \u00eenceput,
\ngloata \u00een care \u00eenflore\u0219te singur\u0103tatea,
\n\u00eemi zic, cui i-ar veni s\u0103 citeasc\u0103 versuri, c\u00e2nd petrolul deja
\nnu va mai fi negru,
\nUki spune c\u0103 m\u00e2na este \u00een stare s\u0103 scrie m\u00e2hnirea ce se \u00eentinde
\n\u00een ambele direc\u021bii ale timpului.<\/p>\n


\n\u00cen\u0219el\u0103ciunea apei<\/strong><\/p>\n

(formele apei)<\/p>\n

Ce de-a ap\u0103 \u00een capcanele sticlei
\n\u00een sticle de plastic
\nnorii \u00eenchid perspectivele
\nUn c\u0103rucior pentru copii \u00een ploaie pe asfaltul spart
\ncupe de beton
\nele trebuie s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 benevol
\npe \u021b\u0103rmurile nisipoase
\n\u0219i soarele se simte confortabil \u00een arbori
\nuneori la chip
\nsup\u0103rat
\nsfarm\u0103 pietrele
\nmam\u0103, mam\u0103, ce de-a cor\u0103bii
\nnu se mai \u00eentorc \u00een port
\nchiar dac\u0103 \u00een ad\u00e2ncuri pe\u0219tii spun
\nc\u0103 sf\u00e2r\u0219itul lumii nu va veni
\n\u00een rug\u0103ciunea lor \u00eendoit\u0103 cu lacrimi
\n\u0219i ap\u0103 s\u0103rat\u0103
\ntihnita triste\u021be re\u021bine benevol
\nfalsul lor z\u00e2mbet
\nm\u0103sur\u00e2nd c\u00e2t\u0103 ad\u00e2ncime
\nare setea
\nde frumos<\/p>\n


\nDe cum te v\u0103d \u00een toate ale tale<\/strong><\/p>\n

De mult\u0103 vreme deja \u00een acest text
\nalbesc omisiunile<\/p>\n

Cine vede p\u0103durea, s\u0103 o vad\u0103
\ncine poate c\u00e2nta, s\u0103 c\u00e2nte<\/p>\n

nu tuturor le sunt date \u0219anse egale<\/p>\n


\nIntrare<\/strong><\/p>\n

Ora\u0219ul nu e un loc bun pentru sc\u0103ldat
\naici istoria e p\u0103m\u00e2nt ars
\nimposibilitatea ilegalit\u0103\u021bii
\nidentificat\u0103<\/p>\n


\nIe\u0219irea<\/strong><\/p>\n

Patru triburi s-au ridicat
\nR\u0103s\u0103ritul plocon Pojarului
\nAsfin\u021bitul nespus de nemilos
\nNordul indiferent
\nSudul ca focul adev\u0103rat<\/p>\n


\nDin fi\u0219ierele Apocalipsei<\/strong><\/p>\n

(Drumul spre nord)<\/p>\n

Noaptea trecut\u0103 pisica dormi lini\u0219tit\u0103
\nsub zidul d\u0103r\u0103p\u0103nat de liliacul uscat
\nFurnicile alergau confuz spre Olimp
\npe c\u00e2nd noi f\u0103ceam at\u00e2tea pentru a salva
\ncoconul fluturelui<\/p>\n

nu exist\u0103 vin\u0103-n stropul de s\u00e2nge \u00eenchegat<\/p>\n


\nMetamorfoz\u0103<\/strong><\/p>\n

Dup\u0103 c\u00e2teva tentative
\npisicul a prins totu\u0219i
\nmolia
\numbrele s\u0103riturilor
\nsale
\nsunt imprimate pe perete
\n\u00eenghe\u021b\u00e2nd noaptea \u00eentreag\u0103
\nc\u00e2t eu am sim\u021bit pudra aripioarelor
\nsub limb\u0103<\/p>\n


\nSetea fatal\u0103<\/strong><\/p>\n

Lumea se acoper\u0103 dens cu p\u0103r
\np\u0103durea usuc\u0103 g\u00e2tlejul<\/p>\n


\nLumea mea<\/strong><\/p>\n

\u00cen afar\u0103: cer \u00eentunecat
\nspintecat\u0103 de fulgere
\nlumea t\u0103cerii<\/p>\n

\u00een\u0103untru:
\nfuioare de \u00eentuneric
\ndoar ciripit \u0219i ierburi
\nce miroase-a ploaie nocturn\u0103<\/p>\n

halucina\u021bii<\/p>\n


\nTotul e sub control<\/strong><\/p>\n

Totul e sub control
\nlu\u00e2nd huma noastr\u0103
\n\u0219i n\u0103molul strecurat
\nla r\u00e2ndul ei fiece piatr\u0103
\nstoarce o alt\u0103 piatr\u0103<\/p>\n

g\u0103sesc planeta
\nca s\u0103 o sap cu capul \u00een jos
\npentru o \u00eenghi\u021bitur\u0103 de ap\u0103
\ncopiii no\u0219tri
\npentru pl\u0103cutele amintiri din viitor<\/p>\n

ambuscada captureaz\u0103
\nultimul nor din cer<\/p>\n


\nEu sunt sulul de papirus<\/strong><\/p>\n

Eu sunt sulul
\nt\u0103inuit
\n\u00een care e scris despre lumea \u00eenalt\u0103
\nbun\u0103 de a fi spart\u0103
\nprobabil ar trebui s\u0103 ar\u0103t sulul unor \u00een\u021belep\u021bi
\nexperimenta\u021bi
\ncare ne-ar l\u0103muri c\u0103 distrugerea lumii
\nnu e posibil\u0103
\npentru c\u0103 ne place s\u0103 tr\u0103im
\nne place s\u0103 tr\u0103im
\necoul confirm\u0103:
\ntr\u0103im<\/p>\n

Traducere de<\/em> Leo BUTNARU<\/strong><\/p>\n


\nMihaela MALEA STROE<\/strong>
\n\"\"

Clipa \u2013 c\u00e2t b\u0103taia aripii de heruvim<\/strong><\/p>\n

Printre at\u00e2\u021bia c\u0103r\u0103bu\u0219i, scaie\u021bi, licurici,
\nTu e\u0219ti
\nAdev\u0103rul viu al c\u0103l\u0103toriei mele pe-aici.
\nCineva mi te-a trimis din ape,
\nDin stele sau poate din galactice stalactite,
\nMi te-a d\u0103ruit acoper\u0103m\u00e2nt fiin\u021bei, iubite,
\nFagure, adiere, tres\u0103rire,
\n\u00cent\u00e2iul \u0219i cel de pe urm\u0103 cuv\u00e2nt,
\nAtot\u021biitor,
\nAidoma clipei de \u00eendumnezeire
\nDe care \u2013 \u0219tiind sau \u00een ne\u0219tire \u2013 ni-i dor.<\/p>\n

Cineva ne-a cuprins \u00een acelea\u0219i c\u0103tu\u0219e,
\nNe-a os\u00e2ndit ca, \u00eentr-un singur vis,
\nS\u0103 urc\u0103m dimpreun\u0103 Golgota zilei
\nPesemne c\u0103tre o insul\u0103 anume \u2013 cire\u0219\u0103 amar\u0103 \u2013
\nDin Paradis.
\nCineva, ca s\u0103 fim, ca s\u0103 \u00eenviem,
\nCu pietre smulse din trupurile noastre
\nNe-a lapidat, ne-a ucis.<\/p>\n

Poate un gardian antediluvian
\nNe-a iubit at\u00e2t de mult
\n\u00cenc\u00e2t ne-a d\u0103ruit, printre gratii,
\nC\u00e2t bobul de mac \u2013 o f\u0103r\u00e2m\u0103 de azim\u0103,
\nC\u00e2t lacrima pruncului \u2013 o pic\u0103tur\u0103 de vin,
\nS\u0103 ne ascult\u0103m, s\u0103 ne privim,
\nJertfelnic s\u0103 ne iubim.
\nO clip\u0103, c\u00e2t b\u0103taia aripilor de heruvim,
\n\u00centreag\u0103 ne-a fost dat\u0103 \u2013 fiin\u021be s\u0103 fim,
\nAproape desfrunzite de trup,
\nAlbine lucr\u0103toare \u00een stup,
\nCurcubeu
\n\u00centre sufletele noastre r\u0103zle\u021be
\n\u0218i sufletul, \u00eenc\u0103p\u0103tor-a-toate,
\nAl lui Dumnezeu.<\/p>\n


\nDaniel DR\u0102GAN<\/strong>
\n\"\"

PENSIONUL<\/strong>
\n(Fragment din volumul Jurnalul intim secret \u0219i adev\u0103rat al Mariei Suru) <\/em><\/p>\n

Blestem<\/strong><\/p>\n

Am zis c\u0103 acest jurnal este secret. Adic\u0103 nimeni \u00een afar\u0103 de mine nu are voie s\u0103 citeasc\u0103 ce scrie \u00een el. Absolut nimeni. S\u0103 se umple de bube din cap p\u00e2n\u0103-n picioare, limba s\u0103 i se umfle, cerul gurii s\u0103-i crape, s\u0103 o apuce de \u0219aptezeci de ori pe zi p\u00e2ntec\u0103raia, s\u0103 se scape-n chilo\u021bi, s\u0103 ia la toate materiile numai nota 3, s-o dea afar\u0103 din \u0219coal\u0103 \u0219i s\u0103 se duc\u0103 dracului unde a \u00een\u021b\u0103rcat Belzebut copiii, acolo s\u0103 se duc\u0103 aceea care nu respect\u0103 porunca mea. Am zis! \u0218i cine cite\u0219te ce scrie mai jos de r\u00e2ndul acesta a\u0219a s\u0103 p\u0103\u021beasc\u0103! <\/p>\n

Prima \u00eensemnare,
\nazi, 7 decembrie 1943,
\nla v\u00e2rsta de 15 ani f\u0103r\u0103 o zi.<\/p>\n

M\u0103 numesc Suru M. Maria \u0219i m-am n\u0103scut la P\u0103tl\u0103genari \u00een 8 decembrie 1928. Tat\u0103l meu a fost om \u00eenv\u0103\u021bat \u0219i foarte bogat. Cel mai bogat din sat. El era fruntea. A fost de dou\u0103 ori primar. Apoi \u0219ef de cuib. Apoi a murit. L-au adus acas\u0103 jandarmii \u00eentr-un sac de iut\u0103 \u0219i l-au l\u0103sat la poart\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 spun\u0103 nimic. Avea doi n\u0103sturei ro\u0219ii \u00een frunte \u0219i lumea zicea c\u0103 a fost \u00eempu\u0219cat. Eu nu credeam. Acum sunt mai mare \u0219i cred. Oamenii sunt r\u0103i. Se \u00eempu\u0219c\u0103, se taie, se omoar\u0103, via\u021ba nu e u\u0219oar\u0103 deloc. A\u0219a zice \u0219i mama, c\u0103 via\u021ba e grea, feti\u021bo, ai s\u0103 vezi tu. Tata era de\u0219tept \u0219i de asta l-au pizmuit. \u0218i era bogat \u0219i de asta l-au omor\u00e2t. Ca s\u0103 r\u0103m\u00e2nem noi, eu \u0219i mama, singure pe lume \u0219i s\u0103 ne u\u0219ureze de avere \u0219i de vasele de aram\u0103 din buc\u0103t\u0103rie c\u0103 acum nu mai avem dec\u00e2t dou\u0103, pe toate a trebuit s\u0103 le dea mama cadou la cine venea s\u0103 ne lucreze p\u0103m\u00e2ntul, s\u0103 spele podelele sau s\u0103 pr\u0103\u0219easc\u0103 \u00een gr\u0103dina de legume \u0219i zarzavat. \u0218i mama trebuie s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 pentru mine o groaz\u0103 de bani la \u0219coal\u0103 \u0219i la internat.
\nCasa noastr\u0103 din P\u0103tl\u0103genari era foarte frumoas\u0103 \u0219i era a\u0219ezat\u0103 pe un mic d\u00e2mb, cei care treceau pe drum trebuiau s\u0103 ridice capul \u0219i s\u0103 se uite \u00een sus ca s-o vad\u0103. C\u00e2nd b\u0103tea soarele-n ea str\u0103lucea pentru c\u0103 avea ferestre multe. Vara se acoperea cu frunzele nucilor din preajm\u0103 \u0219i cu verdea\u021ba de ieder\u0103 care se lipea de pere\u021bi \u0219i se ridica tot mai sus \u0219i credeam c\u0103 le trage cineva, dar nu le tr\u0103gea nimeni, c\u0103 ele singure urcau pentru c\u0103 a\u0219a le place lor. Cine intra pe poarta mare \u0219i grea care se deschidea numai c\u00e2nd veneau \u0219i plecau c\u0103ru\u021bele sau camioanele (c\u0103 la noi veneau \u0219i camioane) sau pe poarta mic\u0103 unde mie \u00eemi pl\u0103cea s\u0103 m\u0103 dau hu\u021ba c\u00e2nd nu m\u0103 vedea nimeni se minuna c\u00e2t de frumoas\u0103 este casa noastr\u0103. Eu o iubeam \u0219i o iubesc \u0219i acum, mai mult dec\u00e2t c\u0103su\u021ba mic\u0103 din Leordeni unde ne-am mutat ca s\u0103 sc\u0103p\u0103m de persecu\u021bii. Eu m\u0103 g\u00e2ndesc deseori la casa noastr\u0103 mare \u0219i frumoas\u0103 din P\u0103tl\u0103genari \u0219i la mama mea scump\u0103 care acum este \u00een spital la Bucure\u0219ti \u0219i mie mi-e tare dor s-o v\u0103d, c\u0103 e foarte bun\u0103 cu mine. \u00cemi face haine frumoase \u0219i pr\u0103jituri \u0219i m\u0103 rog la Dumnezeu s\u0103 se fac\u0103 bine \u0219i c\u00e2nd o s\u0103 ne dea vacan\u021b\u0103 s\u0103 fim am\u00e2ndou\u0103 acas\u0103 la noi \u0219i eu s\u0103-i povestesc cum este la \u0219coal\u0103 \u0219i la internat, iar ea s\u0103-mi povesteasc\u0103 de rudele noastre bogate, de unchiul Nicu, bogat, dar cam \u00eencrezut, sau de unchiul Lae, care a fost locotenent TR \u0219i a disp\u0103rut la Cotul Donului \u0219i nici nu se \u0219tie dac\u0103 este mort sau viu, c\u0103 pe el nu l-au adus jandarmii \u00een sac de iut\u0103 s\u0103-l tr\u00e2nteasc\u0103 la poart\u0103 ca pe ceva care nu-i mai trebuie nim\u0103nui.<\/p>\n

8 decembrie 1943<\/p>\n

Ast\u0103zi e ziua mea. De ziua mea mama \u00eemi f\u0103cea \u00eentotdeauna pl\u0103cint\u0103 cu mere \u0219i bezele din zah\u0103r alb. Vecinele veneau s\u0103-mi spun\u0103 felicit\u0103ri \u0219i mama le trata cu pl\u0103cint\u0103 \u0219i cu sirop. Ast\u0103zi n-o s\u0103 \u0219tie nimeni c\u0103 e ziua mea \u0219i eu n-am s\u0103 spui nim\u0103nui. Va fi o zi trist\u0103. A\u0219a trebuie. A\u0219a o s\u0103 fie. Pentru c\u0103 mama nu e cu mine, pentru c\u0103 pe tata l-au \u00eempu\u0219cat \u0219i pentru c\u0103 unchiul Lae a disp\u0103rut la Cotul Donului \u0219i noi am p\u0103r\u0103sit casa bun\u0103 \u0219i frumoas\u0103 din P\u0103tl\u0103genari \u0219i ne-am mutat \u00eentr-o cocioab\u0103 ca s\u0103 sc\u0103p\u0103m de persecu\u021bii. \u0218i triste\u021bea asta n-am s-o spun la nimeni, dar am s\u0103 o transmit tuturor, s\u0103 mai sufere \u0219i al\u021bii, nu numai eu. Nu \u0219tiu ce am s\u0103 fac, dar voi g\u0103si eu o metod\u0103 s\u0103 le-o dau peste nas \u0219i \u00eeng\u00e2mfatelor din clasa mea, \u0219i profesoarelor care se uit\u0103 la noi ca la ni\u0219te sc\u00e2rbe.
\n9 decembrie 1943
\nIeri a fost ziua mea. Am vrut s\u0103 m\u0103 r\u0103zbun pe toat\u0103 clasa \u0219i pe to\u021bi profesorii, dar n-am fost \u00een stare. Am primit tezele la limba rom\u00e2n\u0103 \u0219i am avut singurul zece din clas\u0103. Celelalte fete dintr-a treia, mai mult de jum\u0103tate din clas\u0103 au luat nota 2 sau 3 sau 4. Celelalte 5, 6, 7, niciun opt, niciun nou\u0103. Numai eu am primit nota zece. Cuca (a\u0219a \u00eei spunem noi profesoarei de literatur\u0103, c\u0103 e b\u0103tr\u00e2n\u0103 \u0219i nem\u0103ritat\u0103 \u0219i st\u0103 singur\u0103 ca un cuc) m-a l\u0103udat. \u0218i le-a be\u0219telit pe toate celelalte c\u0103 sunt ni\u0219te tembele, c\u0103 nici s\u0103 lege dou\u0103 fraze nu sunt \u00een capabile, c\u0103 nu sunt \u00een stare s\u0103 citeasc\u0103 o carte, nu le ajut\u0103 mintea \u0219i c\u0103 un om care nu \u0219tie s\u0103 citeasc\u0103 e clar c\u0103 nu \u0219tie nici s\u0103 scrie. Dar uite, Suru Maria trece mereu pe la bibliotec\u0103, ia c\u0103r\u021bi, cite\u0219te, se dezvolt\u0103 la minte \u0219i ia nota zece. \u201eDe ce Suru Maria a primit nota zece? De ce a putut s\u0103 povesteasc\u0103 a\u0219a de frumos cum s-a dus cu familia la c\u00e2mp \u0219i cum a venit ploaia \u0219i a tunat \u0219i a fulgerat \u0219i a fost dobor\u00e2t un copac, de ce? Ea a scris nou\u0103 pagini, iar voi nu a\u021bi putut scrie, toate la un loc, c\u00e2t a scris ea?\u201d Apoi, c\u0103tre mine: \u201eIa spune-le tu, Suru Maria, ce c\u0103r\u021bi ai citit \u00een vacan\u021ba mare, anul acesta?\u201d. Eu am vrut s\u0103 fiu modest\u0103, am zis numai c\u00e2teva: \u201eCartea junglei, Mizerabilii de Victor Hugo, Veri\u0219oara Betee de Balzac. \u0218i M\u00e2n\u0103stirea din Parma \u0219i Ro\u0219u \u0219i Negru \u0219i…\u201d. \u201e\u0218i poezie n-ai citit nimic?\u201d \u201eAm citit \u0219i poezie, dar mai pu\u021bin\u0103: Fabule de La Fontaine. \u0218i Cuvinte potrivite de Tudor Arghezi \u0219i… Cuca a venit imediat cu preciz\u0103ri: \u201eArghezi e un scriitor rom\u00e2n, dar este \u0219i el \u00een constela\u021bia universal\u0103\u201d.
\n\u00cemi venea s\u0103 plesnesc de fericire. Eram r\u0103zbunat\u0103! \u0218i chiar am prins gustul r\u0103zbun\u0103rii. Provoc toat\u0103 clasa la \u00eentrecere. Pe Maia Bengescu, pe Vica Gologan, pe Nu\u021bi Stelaru, pe Silvia Dendrino, pe Gabi Praporgescu \u0219i pe toate proastele \u0219i toate invidioasele din clasa mea, toate de\u0219teptele \u0219i toate fandositele, toate pocitele \u0219i toate necioplitele, pe toate corigentele, repetentele \u0219i premiantele le provoc la \u00eentrecere. S\u0103 vedem cine va fi prima, cine va face media cea mai mare, cine va lua premiul \u00eent\u00e2i.
\n\u00cen pauza mare, m-am oprit pe coridor \u0219i m-am aplecat s\u0103-mi leg \u0219iretul la un pantof, c\u0103 se desf\u0103cuse. Din spate veneau Nu\u021bi Stelaru \u0219i Maia Bengescu. Le-am auzit cu urechile mele b\u00e2rfindu-m\u0103. Nu\u021bi m\u0103 f\u0103cea tocilar\u0103 \u0219i p\u00e2r\u00e2cioas\u0103, cealalt\u0103 zicea c\u0103 nu se va alege de capul meu nimic \u0219i c\u0103 degeaba urmez \u0219coala de domni\u0219oare, c\u0103 n-am s\u0103 devin doamn\u0103 niciodat\u0103, \u0219i tot domni\u0219oar\u0103 o s\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2nesc \u0219i eu ca biata Cuca. Pentru c\u0103 sunt de neam prost. Auzi la ele, eu sunt de neam prost, auzi! M\u0103 umfl\u0103 r\u00e2sul.
\n15 decembrie 1943
\nDemult n-a mai venit cineva la mine, dar ast\u0103zi a venit. M-a chemat eleva de serviciu la poart\u0103 \u0219i m-am dus. Era lelea Maria a lui Dinu Maz\u0103re de vorb\u0103 cu portarul nostru, nenea Mitric\u0103, invalid de r\u0103zboi. Lelea Maria a lui Dinu Maz\u0103re venise cu trenul din Bucure\u0219ti \u0219i spera s\u0103 g\u0103seasc\u0103 o ocazie s\u0103 ajung\u0103 \u00een Leordeni. Avea cu ea desagii plini de cump\u0103r\u0103turi, c\u0103 ea face \u0219i un mic nego\u021b pe sub m\u00e2n\u0103 s\u0103 mai c\u00e2\u0219tige un ban. I-au dat lacrimile c\u00e2nd m-a v\u0103zut \u0219i am crezut c\u0103 are o veste trist\u0103. Am strigat spre ea cu disperare: \u201eMama! Ce face mama?\u201d Ea s-a f\u00e2st\u00e2cit \u0219i n-a putut s\u0103 r\u0103spund\u0103. A b\u00e2iguit c\u00e2teva vorbe ne\u00een\u021belese care m-au cufundat \u0219i mai mult \u00een spaim\u0103, apoi am priceput clar: \u201eEste bine. Se face bine. De Cr\u0103ciun se \u00eentoarce acas\u0103\u201d. Am luat-o \u00een bra\u021be de fericire. A\u0219a de mult \u00eemi lipseau aceste vorbe c\u0103 \u00eencepusem s\u0103-mi fac g\u00e2nduri rele. Deci e bine. Se face bine. Vom fi am\u00e2ndou\u0103 de Cr\u0103ciun la casa noastr\u0103 s\u0103 facem cozonaci, s\u0103 primim colind\u0103torii\u2026 Lelea Maria a scos din s\u00e2n un bile\u021bel scris de m\u0103mica mea \u00een fug\u0103, la poarta spitalului. Scria c\u0103 doctorul a fost la vizit\u0103 \u0219i c\u0103 e mul\u021bumit de efectele tratamentului, c\u0103 tumoarea s-a mai retras \u0219i s\u0103 sper\u0103m c\u0103 se va retrage de tot. M-am \u00eenvoit de la ora de croitorie s\u0103 mai stau pu\u021bin de vorb\u0103 cu lelea Maria \u0219i ea mi-a povestit multe c\u0103 e jale mare \u00een sat, po\u0219ta\u0219ul e mereu cu geanta plin\u0103 de anun\u021buri despre b\u0103rba\u021bii satului du\u0219i la r\u0103zboi. Unii au murit viteje\u0219te, al\u021bi sunt r\u0103ni\u021bi prin spitale, al\u021bi scriu c\u0103 \u00een Rusia este z\u0103pad\u0103 mare \u0219i ger \u0219i c\u0103 \u201ene apropiem de cas\u0103\u201d. Asta ce vrea s\u0103 \u00eensemne? Aici se ascunde ceva. Poate c\u0103 vin \u00een retragere cu rusu\u2019 dup\u0103 ei. Fere\u0219te-ne, Doamne! Apoi mi-a mai spus cine a mai murit, cine a mai n\u0103scut, dar n-au prea mai n\u0103scut, c\u0103 b\u0103rba\u021bii sunt pe front \u0219i, de! n-au cum. Nici nun\u021bi n-au fost \u0219i nici nu vor fi cur\u00e2nd c\u0103 nu sunt miri, \u0219i chiar de-ar fi miri, toat\u0103 lumea st\u0103 cu spaima \u00een suflet \u0219i nim\u0103nui nu-i arde de chefuial\u0103.
\nAm stat mult la taifas cu lelea Maria \u0219i era s\u0103 \u00eent\u00e2rzii la ora de gimnastic\u0103. Am intrat odat\u0103 cu profesoara. Adic\u0103 am l\u0103sat-o s\u0103 treac\u0103 prima, c\u0103 a\u0219a se cade, \u0219i apoi am intrat \u0219i eu. \u00cen sala de gimnastic\u0103 e frig pentru c\u0103 \u00een sobe nu s-a mai f\u0103cut focul de ani \u0219i ani, c\u0103 nu sunt c\u0103rbuni, e ra\u021bia mic\u0103. Dar a avut grij\u0103 doamna Strujina (e rusoaic\u0103, fugit\u0103 din Rusia de teama groz\u0103viilor care se petreceau acolo), a scos fluierul \u0219i ne-a fug\u0103rit p\u00e2n\u0103 ne-am \u00eenc\u0103lzit bine, apoi am \u00eenceput exerci\u021biile cu mingea \u0219i cu panglicile. Zice Strujina c\u0103 aceste jocuri cultiv\u0103 gra\u021bia \u0219i suple\u021bea trupului, \u201ec\u00e2nd ve\u021bi ie\u0219i \u00een lume, to\u021bi b\u0103rba\u021bii or s\u0103 v\u0103 m\u0103n\u00e2nce din ochi\u201d. De parc\u0103 eu a\u0219 vrea s\u0103 m\u0103 m\u0103n\u00e2nce cineva? Eu nu vreau s\u0103 m\u0103n\u00e2nc pe nimeni \u0219i nici s\u0103 fiu m\u00e2ncat\u0103 nu vreau. Nici din ochi, nici din m\u0103sele, \u0219i de b\u0103rba\u021bi nu voi avea nevoie niciodat\u0103! Am zis!
\nApropo de b\u0103rba\u021bi \u0219i de m\u0103riti\u0219. \u00cen holul cel mare este un \u201ePanou de onoare\u201d cu urm\u0103toarea deviz\u0103: \u201eAbsolventele Pensionului de Domni\u0219oare cunosc Sucesul\u201d. \u0218i sunt afi\u0219ate fotografii cu doamnele astea la care ar trebui s\u0103 ne uit\u0103m cu jind, s\u0103 vrem adic\u0103 s\u0103 fim \u0219i noi ca ele. Erau neveste de mari granguri, proprietari la fabrica de nasturi, asisten\u021bi la Judec\u0103toria de Pace, mo\u0219ieri, preo\u021bi. Unele erau artiste, alta avea cas\u0103 de mod\u0103 sau aveau cofet\u0103rii de lux, mai toate cu sarmale \u00een cap sau cu breton, de le c\u0103dea p\u0103rul \u00een ochi ca la c\u0103\u021bei, sau cu c\u00e2te un coc mai mare dec\u00e2t capul lor care nici a\u0219a nu era cine \u0219tie ce. Fotografiile erau f\u0103cute pe Coasta de Azur sau la Sinaia sau pe litoral, la Balcic sau la Carmen Sylva. Timp de dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni le-am examinat cu aten\u021bie pe toate \u0219i pot s\u0103 jur c\u0103 nici una nu m-a f\u0103cut s\u0103 declar, nici chiar \u00een ad\u00e2ncul sufletului meu, s\u0103 pot s\u0103 spun: ca ea a\u0219 vrea s\u0103 fiu! Nu, ca nici una dintre ele n-a\u0219 vrea s\u0103 fiu. De ce? \u00cen clipa c\u00e2nd m-am \u00eentrebat de ce, n-am \u0219tiut s\u0103 mai r\u0103spund. Apoi, dup\u0103 un timp, adic\u0103 dup\u0103 mai multe zile am \u0219tiut \u0219i am zis: vreau s\u0103 fiu comandant! Ce fel de comandant? Nici asta n-am \u0219tiut din prima clip\u0103 \u0219i, trebuie s\u0103 recunosc, nici azi nu \u0219tiu ce fel de comandant voi deveni, pentru c\u0103 nic\u0103ieri femeile nu ajung at\u00e2t de sus \u0219i nici nu sunt primite \u00een armat\u0103, \u00een marin\u0103 sau \u00een avia\u021bie. (O nedreptate la care am s\u0103 m\u0103 mai g\u00e2ndesc). Nici la pompieri nu sunt admise. M-am g\u00e2ndit ce m-am g\u00e2ndit \u0219i apoi am zis. Voi intra \u00een armat\u0103 excep\u021bional ca Ecaterina Teodoroiu, sau \u00eentr-o revolu\u021bie, ca Ana Ip\u0103tescu. \u0218i dac\u0103 nu m\u0103 vor primi nici \u00een armat\u0103, nici \u00een revolu\u021bie? M-am g\u00e2ndit ce m-am g\u00e2ndit \u0219i am zis: Dac\u0103 nu m\u0103 vor primi \u00een armat\u0103, am s\u0103-mi fac eu propria armat\u0103. Sau propria mea revolu\u021bie! Ha-ha-ha! M\u0103 umfl\u0103 r\u00e2sul.<\/p>\n

22 decembrie 1943
\nIeri, \u00een timp ce o a\u0219teptam pe mama la gar\u0103 a venit spre mine Jenic\u0103 Pi\u021bigoi din P\u0103tl\u0103genari. Este cel mai josnic om pe care l-am cunoscut \u00een via\u021ba mea. Altfel arat\u0103 bine, e chipe\u0219, vorbe\u0219te frumos, dar e un m\u0103r putred. Toate f\u00e2\u021bele satului, \u0219i m\u0103ritate, \u0219i nem\u0103ritate, se topesc de dragul lui \u0219i el le trateaz\u0103 ca pe ni\u0219te zdren\u021be. A\u0219a le trebuie. C\u0103 \u00eel tolereaz\u0103, c\u0103 \u00eel admir\u0103, c\u0103 tremur\u0103 toate ca piftia c\u00e2nd apare el \u0219i \u00eel las\u0103 s\u0103-\u0219i fac\u0103 cu ele toate mendrele, poftele lui sc\u00e2rboase de fut\u0103l\u0103u jegos. Profit\u0103 ca un la\u0219 \u0219i ca un sc\u00e2rbavnic de faptul c\u0103 adev\u0103ra\u021bii b\u0103rba\u021bi ai satului sunt \u00een tran\u0219eele r\u0103s\u0103ritului \u00een lupt\u0103 cu bol\u0219evicii. N-are nicio meserie. Zice el c\u0103 face de toate, c\u0103 se pricepe la orice, \u00eens\u0103 \u00een afar\u0103 de sucitul min\u021bilor la g\u0103inile lipsite de cerebel nu se pricepe. C\u00e2nd s-a apropiat de mine m-am f\u0103cut c\u0103 nu-l v\u0103d \u0219i m-am \u00eentors cu spatele. Mi-a dat ocol \u0219i s-a pro\u021b\u0103pit z\u00e2mb\u0103re\u021b \u00een fa\u021ba mea. S-a apropiat cu neobr\u0103zare mult\u0103, aproape c\u0103 m-a \u00eempins pe spate.
\n\u2013 Am zis bun\u0103 ziua!
\n\u2013 Bun\u0103. Dar te rog s\u0103 nu te apropii de mine \u0219i s\u0103 m\u0103 la\u0219i \u00een pace. Nu vreau s\u0103 vorbesc cu tine, nu te cunosc.
\n\u2013 Vai, vai, vai! Ce \u021bi-am f\u0103cut? A\u0219teptam s\u0103 mai vii pe la noi, prin P\u0103tl\u0103genari.
\n\u2013 Dac\u0103 nu pleci, te spun poli\u021bistului.
\n\u0218i a plecat. R\u00e2njind. Dup\u0103 vreo \u0219ase pa\u0219i a \u00eentors capul \u0219i mi-a dat cu tifla. \u00cemi venea s\u0103 m\u0103 duc la el \u0219i s\u0103-l pocnesc. Tremuram de furie. A\u0219 fi dat cu ceva \u00een el, cu ceva tare, s\u0103-l schilodesc, s\u0103-l pocesc, s\u0103-i dispar\u0103 aerul acela de gagiu, de cuceritor t\u00e2mpit, de Don Juan care pute, care prin nimic nu mi se poate face pl\u0103cut. \u00centre el \u0219i familia mea este o poveste veche. Pe care am vrut s-o uit, m-am str\u0103duit s-o uit \u0219i aproape c\u0103 o uitasem. \u201eS\u0103-mi la\u0219i fata \u00een pace. Dac\u0103 te dai la ea, \u00ee\u021bi spun de acum, ca s\u0103 \u0219tii, eu te omor. Cu m\u00e2na mea am s\u0103 te omor\u201d, \u00eei spunea mama c\u00e2nd eu aveam doar cinci ani \u0219i lui \u00eei pl\u0103cea s\u0103 m\u0103 \u021bin\u0103 pe genunchi, s\u0103 se joace cu mine, s\u0103 m\u0103 m\u00e2ng\u00e2ie, \u0219i eu eram atunci proast\u0103 ca noaptea.<\/p>\n

23 decembrie 1943
\nM\u00e2ine este Ajunul Cr\u0103ciunului. Azi ar fi trebuit s\u0103 fr\u0103m\u00e2nt\u0103m cozonacii, dar mama a f\u0103cut temperatur\u0103 \u0219i am\u00e2ndou\u0103 am hot\u0103r\u00e2t c\u0103 coacem cozonaci numai de Anul Nou.
\nNu \u0219tiu de la ce a f\u0103cut mama temperatur\u0103. O fi r\u0103cit \u00een tren? Alalt\u0103ieri, c\u00e2nd a cobor\u00e2t \u00een gar\u0103 la Turnu M\u0103gurele, era bine. Era chiar destins\u0103, pu\u021bin palid\u0103 \u0219i obosit\u0103, dar zicea c\u0103 din pricina spitalului, c\u0103 a\u0219a sunt to\u021bi bolnavii, c\u0103 stau \u00een saloane \u0219i nu au aer suficient. Ieri a fost chiar voioas\u0103 \u0219i am povestit \u0219i ne-am f\u0103cut planuri, numai c\u0103 asear\u0103 ardea ca focul. I-am f\u0103cut frec\u021bie, i-am dat ceaiuri \u0219i doctorii. Sunt foarte \u00eencurcat\u0103, nu \u0219tiu ce s\u0103 fac. Dac\u0103 febra nu cedeaz\u0103 \u00een dou\u0103 zile, am s\u0103 \u00eenchiriez o c\u0103ru\u021b\u0103 \u0219i o duc la doctor \u00een Turnu M\u0103gurele. Tat\u0103, Tat\u0103, T\u0103ticu\u021bule drag\u0103, unde e\u0219ti?<\/p>\n

24 decembrie 1943
\nM-au potopit colind\u0103torii. Nu-i pot opri s\u0103-\u0219i c\u00e2nte urarea pe motiv c\u0103 mama e bolnav\u0103. Nu vreau s\u0103 \u0219tie satul ce ne doare pe noi. A\u0219a c\u0103 nu-i bag \u00een cas\u0103, \u00eei \u021bin \u00een curte, le \u00eempart ultimul b\u0103nu\u021b. Au venit \u0219i b\u0103ie\u021bi de v\u00e2rsta mea, s-au bucurat c\u0103 m-am \u00eentors, m\u0103 \u00eentreab\u0103 cum e la liceu, dar nu credeam c\u0103 pentru asta trebuie s\u0103 vin\u0103 s\u0103 m\u0103 s\u0103rute. Poate c\u0103 dac\u0103 mama n-ar fi stat gem\u00e2nd de durere \u00een pat, pup\u0103turile lor nu m-ar fi deranjat prea mult.<\/p>\n

25 decembrie 1943
\n(scris\u0103 \u00een 28 decembrie, din memorie)
\n\u00cen noaptea de 24 spre 25 decembrie a murit mama. Seara i-am pus compresii reci \u00een locurile dureroase, i-am dat aspirin\u0103 s\u0103 transpire \u0219i s-a culcat. A adormit gem\u00e2nd \u0219i dup\u0103 un timp am adormit \u0219i eu. Diminea\u021ba am atins u\u0219or pielea obrazului ei \u0219i parc\u0103 a\u0219 fi atins o broasc\u0103. Obrazul ei era rece. Mama privea fix \u00een tavan. Nu respira. I-am atins fruntea \u0219i am \u021bipat. Au venit vecinele.
\nRudele noastre sunt la P\u0103tl\u0103genari. Le-am dat telefon de la prim\u0103rie. \u0218i-am le\u0219inat acolo, \u00een prim\u0103rie.
\n\u2013 Poate e\u0219ti nem\u00e2ncat\u0103, feti\u021bo.
\nEra l\u00e2ng\u0103 mine o femeie cu o can\u0103 de ap\u0103 \u0219i m\u0103 freca pe frunte.
\n\u2013 Hai c\u0103-i aduc eu ceva s\u0103 \u00eembuce, a zis alta, pe care n-o v\u0103zusem \u00eenc\u0103.
\n\u0218i mi-a adus o bucat\u0103 de cozonac. Dar mi-am revenit. Mi-am amintit c\u0103 este Cr\u0103ciunul. \u0218i c\u0103 noi am am\u00e2nat p\u00e2n\u0103 la Revelion cozonacii. Mama! Mama a murit! Am b\u0103ut ap\u0103, am stat pe-o banc\u0103 \u0219i apoi m-am dus acas\u0103. M-am oprit pe prisp\u0103 \u0219i auzeam vorbele femeilor care o sp\u0103lau \u0219i o \u00eembr\u0103cau pe mama. Tocmai atunci a venit \u0219i preotul. I-am spus care este situa\u021bia \u00een cas\u0103 \u0219i a zis c\u0103 a\u0219teapt\u0103. S-a a\u0219ezat l\u00e2ng\u0103 mine \u0219i a \u00eencercat s\u0103 intre \u00een vorb\u0103. Era de bun sim\u021b \u0219i cu inten\u021bie frumoas\u0103 de a m\u0103 ajuta. Dar cum s\u0103 m\u0103 ajute? N-avea cum. S-a ridicat, s-a \u00eentors c\u0103tre r\u0103s\u0103rit \u0219i a \u00eenceput s\u0103 spun\u0103 o rug\u0103ciune ca Dumnezeu s\u0103 m\u0103 \u00eent\u0103reasc\u0103, s\u0103-mi dea putere, s\u0103 am izb\u00e2nd\u0103 la \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura de carte. Mi-a pus m\u00e2na pe cre\u0219tet \u0219i m-am sim\u021bit bine, dar m-a podidit pl\u00e2nsul. Lelea Maria Maz\u0103re tocmai ie\u0219ea din camer\u0103 zic\u00e2nd c\u0103 \u201ee gata\u201d. A venit \u0219i Licu\u021b\u0103, cantorul, cu paracliserul, cu dou\u0103 sfe\u0219nice. Au \u00eenceput s\u0103 c\u00e2nte prohodul.
\nSpre sear\u0103 a oprit la poarta noastr\u0103 o tr\u0103sur\u0103 cu rudele de la P\u0103tl\u0103genari, \u00een frunte cu unchiul Nicu Suru. Dup\u0103 ce au aprins lum\u00e2n\u0103ri \u0219i au \u0219u\u0219otit cu vecinele, mai ales cu lelea Maria Maz\u0103re, care era \u0219i un fel de prieten\u0103 a mamei, unchiul Nicu Suru a venit la mine, pe prisp\u0103, s-a a\u0219ezat pe b\u0103ncu\u021b\u0103 \u0219i mi-a spus c\u0103 \u00eei pare r\u0103u de mama, c\u0103 era suflet curat \u0219i a \u00eendurat multe necazuri, mai ales dup\u0103 ce tata a intrat la legionari \u0219i a fost \u00eempu\u0219cat. A zis c\u0103 el este tutorele meu, un fel de tat\u0103, din punct de vedere juridic. S\u0103 fiu tare c\u0103 el are s\u0103 m\u0103 ajute, c\u0103 mi-au mai r\u0103mas de la tata trei pogoane \u00een P\u0103tl\u0103genari, un cont la banca Albina cu jum\u0103tate din pre\u021bul casei, l\u0103sat de mama pe numele meu, \u0219i voi putea s\u0103 scot banii la v\u00e2rsta de majorat. Mai pune el c\u00e2te ceva s\u0103 m\u0103 m\u0103rit cu un ofi\u021ber.
\n\u2013 Pentru un ofi\u021ber trebuie zestre, a completat unchiul Nicu Suru, a\u0219a e regula oficial\u0103 la ei. Dar s\u0103 nu ai tu grija asta.
\n\u2013 Dar eu nu vreau s\u0103 m\u0103 m\u0103rit.
\n\u2013 Bine\u00een\u021beles c\u0103 nu acum. Mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd va veni vremea.
\n\u201e\u0218i nici de ofi\u021ber nu am nevoie, \u0219i nici de zestre\u201d, a\u0219 fi vrut s\u0103 zic, dar m-am oprit.
\n\u2013 Deocamdat\u0103 ai s\u0103 te \u00eentorci la pension, la \u0219coala de domni\u0219oare. M-am interesat \u0219i e pl\u0103tit internatul p\u00e2n\u0103 la \u00eent\u00e2i februarie. Numai bine, \u00een timpul \u0103sta m\u0103 voi \u00eengriji de soarta ta.
\nC\u00e2nd au \u00eenceput s\u0103 cad\u0103 bolovanii pe sicriul mamei ar fi trebuit s\u0103 pl\u00e2ng \u00een hohote, s\u0103 m\u0103 zbat, s\u0103 fac circ. A\u0219a e obiceiul acolo. Cred c\u0103 am stat \u00eempietrit\u0103, privind crengile copacilor din cimitir \u00eenc\u0103rcate cu z\u0103pad\u0103 \u0219i doar at\u00e2t.<\/p>\n

9 ianuarie 1944
\nDup\u0103 cincisprezece zile de uitare am deschis din nou dragul meu jurnal. Singurul meu prieten. Locul unic \u00een care m\u0103 pot m\u0103rturisi, speran\u021ba mea c\u0103 voi tr\u0103i o via\u021b\u0103 de care s\u0103 nu m\u0103 ru\u0219inez. N-am s\u0103 scriu zi de zi. M\u0103 voi opri numai la faptele care cred c\u0103 au sau vor avea oarecare importan\u021b\u0103 pentru mine \u0219i numai pentru mine. Nu scriu pentru altcineva. Este \u0219i motivul pentru care nu vreau ca altcineva, alt\u0103 dat\u0103, s\u0103 deschid\u0103 caietul acesta.
\nMama a murit \u00een ziua de Cr\u0103ciun \u0219i a fost \u00eenmorm\u00e2ntat\u0103 patru zile mai t\u00e2rziu, acolo, la Leordeni, de\u0219i unchiul Nicu Suru spusese c\u0103 dac\u0103 vrem s-o aducem la P\u0103tl\u0103genari, \u00een cavoul familiei, pl\u0103te\u0219te el toat\u0103 cheltuiala. Dar mama \u00eemi spusese c\u0103 n-ar vrea \u201enici moart\u0103\u201d s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la P\u0103tl\u0103genari, unde p\u00e2n\u0103 \u0219i rudele au ignorat-o, au jignit-o \u0219i au lipsit-o de respect. Nu, nimeni nu a iubit-o pe mama mea, c\u0103 P\u0103tl\u0103genarii este un sat cu oameni r\u0103i. Mie nu mi s-a p\u0103rut c\u0103 cei din Leordeni ar fi cu ceva mai buni, dar am zis s\u0103 respect\u0103m cuv\u00e2ntul ei. Unchiul Nicu Suru a r\u0103suflat u\u0219urat c\u0103 \u00eel scutim de o cheltuial\u0103 \u0219i a poruncit s\u0103 se sape groapa.
\nUnchiul Nicu Suru m-a luat la el la P\u0103tl\u0103genari \u00een zilele de vacan\u021b\u0103 pe care le mai aveam \u0219i din nou am avut de a face cu Jenic\u0103 Pi\u021bigoi. A venit, neru\u0219inatul, la poarta unchiului meu \u0219i a avut \u00eendr\u0103zneala s\u0103 bat\u0103 \u0219i s\u0103 spun\u0103 c\u0103 tineretul din sat face o petrecere \u0219i el m\u0103 invit\u0103 s\u0103 particip.
\n\u2013 Tu e\u0219ti diliu la cap? l-a \u00eentrebat m\u0103tu\u0219a mea. Nu \u0219tii c\u0103 a murit mama ei? Nu \u0219tii c\u0103 este \u00een doliu?
\nL-am v\u0103zut prin geam cum se retr\u0103gea ru\u0219inat \u0219i m-am g\u00e2ndit c\u0103 poate chiar nu \u0219tia de moartea mamei mele. De unde s\u0103 \u0219tie el, un zurbagiu, cine a mai murit \u0219i cine n-a mai murit pe la Leordeni? El \u0219tie doar ce vede: c\u0103 \u00een sat la P\u0103tl\u0103genari a revenit Maria lui Miric\u0103 Suru \u0219i c\u0103 arat\u0103 mai mi\u0219to ca data trecut\u0103, c\u0103 parc\u0103 i s-au lungit picioarele, parc\u0103 i s-au mai bombat \u021b\u00e2\u021bele \u0219i ar fi tocmai bun\u0103 de c\u0103l\u0103rit.
\n\u00centre mama \u0219i Jenic\u0103 Pi\u021bigoi s-a \u00eent\u00e2mplat ceva, nu \u0219tiu ce \u0219i nici nu \u0219tiu dac\u0103 voi reu\u0219i s\u0103 aflu. Am doar ni\u0219te indicii care nu-i sunt favorabile nici lui, dar nici mamei.
\nEl este fiul unui l\u0103utar zbanghiu, Vic\u0103 Pi\u021bigoi, originar din mahalaua Br\u0103ilei, aciuit la P\u0103tl\u0103genari dup\u0103 ce a ie\u0219it de la \u00eenchisoare, unde z\u0103cuse patru ani pentru ni\u0219te fapte ur\u00e2te despre care el zice c\u0103 nu le-a f\u0103ptuit. A cump\u0103rat mai pe nimic o c\u0103scioar\u0103 din chirpici, f\u0103r\u0103 gard, cu dou\u0103 od\u0103i\u021be, unde de mult nu mai locuise nimeni. S-a apucat de c\u00e2ntat pe la nun\u021bi, a mai dat \u0219i cu sapa \u0219i s-a dovedit a fi neobosit \u00een goana dup\u0103 femei de tot felul. \u00centr-o diminea\u021b\u0103 s-a pomenit la u\u0219a cocioabei sale cu un ghemotoc de c\u00e2rpe \u00een care era \u00eenf\u0103\u0219at un prunc de c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, purt\u00e2nd pe piept un bilet: \u201eE fiul t\u0103u. S\u0103-\u021bi fie ru\u0219ine! Ai grij\u0103 de el. Altfel fl\u0103c\u0103rile iadului te vor mistui. Linca\u201d. O fat\u0103 din satul vecin.
\nVic\u0103 Pi\u021bigoi a luat pruncul \u00een bra\u021be, s-a foit \u00een dreapta \u0219i-n st\u00e2nga ne\u0219tiind ce s\u0103 fac\u0103 \u0219i a plecat spre satul acela s\u0103 restituie mamei sale plodul cu care voia s\u0103-l pricopseasc\u0103. Dar n-a ajuns p\u00e2n\u0103 la casa Linc\u0103i. De cum a intrat \u00een sat, a g\u0103sit jale mare. Frun\u021bi \u00eencruntate, oameni nervo\u0219i, pl\u00e2nsete, strig\u0103te.
\n\u2013 S-a \u00eenecat Linca lui Macarie, cea care f\u0103cuse un copil din flori, l-a l\u0103murit primul s\u0103tean \u00eentrebat. S-a \u00eenecat \u00een Dun\u0103re. Dumnezeu s-o ierte!
\nPruncul ivit \u201edin flori\u201d a crescut mare \u0219i n\u0103zdr\u0103van, el este Jenic\u0103 Pi\u021bigoi. B\u0103tr\u00e2na cas\u0103 de chirpici este tot acolo \u0219i tot f\u0103r\u0103 gard, \u00een ea locuiesc acum Vic\u0103 Pi\u021bigoi, b\u0103tr\u00e2nul, \u00eempreun\u0103 cu Jenic\u0103 Pi\u021bigoi, fiul s\u0103u \u0219i al Linc\u0103i Macarie, \u00eenecata. Dar despre cel t\u00e2n\u0103r Pi\u021bigoi am s\u0103 scriu mai pe \u00eendelete \u00eentr-o alt\u0103 zi. Acum am s\u0103 notez repede, ca s\u0103 nu uit, ce mi-a spus mama \u00een seara zilei \u00een care a murit.
\nEra obosit\u0103 \u0219i transpira, dar voia tare mult s\u0103 povestim. M-a \u00eentrebat cum e la pension. Mai mult de internat se interesa. Ce fel de fete sunt acolo, ce se discut\u0103 seara \u00een dormitor dup\u0103 ce se stinge lumina, dac\u0103 se povestesc lucruri ru\u0219inoase, dac\u0103 nu m\u0103 persecut\u0103 careva, dac\u0103 n-am du\u0219mani. Am asigurat-o c\u0103 n-am du\u0219mani \u0219i c\u0103 dac\u0103 a\u0219 avea a\u0219 \u0219ti ce trebuie s\u0103 fac, \u0219i s\u0103 fie lini\u0219tit\u0103, mie nu-mi m\u0103n\u00e2nc\u0103 nici c\u00e2inii din traist\u0103.
\n\u2013 S\u0103 \u00eenve\u021bi bine, c\u0103 tat\u0103l t\u0103u avea mare \u00eencredere \u00een inteligen\u021ba ta. \u0218i s\u0103 ai grij\u0103 de igien\u0103, m\u0103 sf\u0103tuia, pentru o femeie este esen\u021bial. S\u0103 te speli \u0219i pe picioare \u0219i peste tot, \u0219i p\u0103rul trebuie sp\u0103lat bine c\u0103 face gr\u0103sime \u0219i miroase. Unghiile s\u0103-\u021bi fie mereu curate, s\u0103 nu dai cu oj\u0103, Doamne fere\u0219te! C\u00e2nd le v\u0103d p\u2019astea cu unghiile ro\u0219ii m\u0103 cuprinde groaza. Aia cu unghii ro\u0219ii este o femeie lene\u0219\u0103. Ea nu spal\u0103, nu g\u0103te\u0219te, altfel cum? \u0218i m\u0103 \u00eentreba ce zic fetele de la Pension despre b\u0103ie\u021bi, dac\u0103 sunt fete cumin\u021bi colegele mele sau depravate \u0219i cu g\u00e2ndul la prostii. \u0218i-mi spunea c\u0103 femeile, mai ales cele frumu\u0219ele, sunt p\u00e2ndite mereu de primejdii, c\u0103 sunt v\u00e2nate, se leag\u0103 de ele tocmai cei mai tic\u0103lo\u0219i dintre b\u0103rba\u021bi. \u201e\u0218i femeia e slab\u0103. E slab\u0103 \u0219i b\u0103rbatul cel r\u0103u iute o face saltea\u201d. \u00cemi spunea cum s\u0103 fiu atent\u0103, s\u0103 cunosc \u0219i s\u0103 deosebesc b\u0103rba\u021bii, c\u0103 foarte pu\u021bini sunt \u0103ia buni. \u0218i cei care sunt buni sunt ori \u00eensura\u021bi, ori nu vor s\u0103 se \u00eensoare niciodat\u0103. Printre ei foarte rar scap\u0103 c\u00e2te unul de \u00eencredere, ne\u00eensurat, \u0219i s\u0103 te \u00eentrebi dac\u0103 va putea sau nu s\u0103 fie cinstit, dac\u0103 va fi \u00een stare s\u0103 te pre\u021buiasc\u0103.
\n\u2013 Mam\u0103, ce vorbe\u0219ti? Mai e mult p\u00e2n\u0103 la m\u0103riti\u0219, vorbim atunci, sau poate c\u0103 nu am s\u0103 vreau s\u0103 m\u0103 m\u0103rit niciodat\u0103.
\n\u2013 Doamne fere\u0219te! spunea mama speriat\u0103, \u00eens\u0103 repede se lini\u0219tea, las\u0103 c\u0103 ai s\u0103 vezi tu.
\n\u2013 Ce am s\u0103 v\u0103d?
\n\u2013 Cum vin v\u00e2rstele peste om \u0219i se schimb\u0103 \u0219i omul dup\u0103 cum e v\u00e2rsta lui.
\nA pomenit de tata, cum s-au cunoscut ei, la c\u0103minul cultural. Miric\u0103 era un om citit, adic\u0103 avea multe c\u0103r\u021bi \u0219i toat\u0103 iarna citea, f\u0103cea noti\u021be, fi\u0219e, discuta mult cu p\u0103rintele Ilfoveanu \u0219i cu to\u021bi \u00eenv\u0103\u021b\u0103torii care-l tratau cu respect, ca pe unul de-al lor. Miric\u0103 era un simplu \u021b\u0103ran cu \u0219apte clase, dar capul lui era plin de \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i de idei. \u0218tia de ce s-a scufundat Titanicul, cum sunt a\u0219ezate stelele pe cer, ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een Africa, \u00een Japonia, \u00een Germania, ce arme se mai inventeaz\u0103, cum sunt \u00eenfometa\u021bi basarabenii \u0219i ucrainenii \u0219i sunt deporta\u021bi \u00een Siberia. Vorbeau de colhozuri ce \u0219i cum, dac\u0103 va fi r\u0103zboi \u0219i cine cu cine se va r\u0103zboi. Pe toate c\u00e2te le \u0219tia le aflase el singur din c\u0103r\u021bi, din reviste \u0219i din c\u00e2te vorbea cu oamenii \u00eenv\u0103\u021ba\u021bi.
\nAm \u00eentrebat-o cum s-au cunoscut, cine le-a f\u0103cut cuno\u0219tin\u021b\u0103. S-au \u00eent\u00e2lnit la c\u0103minul cultural, c\u0103 au jucat am\u00e2ndoi \u00eentr-o pies\u0103 de teatru \u0219i personajele se cam iubeau, a\u0219a c\u0103, de pe scen\u0103, iubirii nu i-a fost greu s\u0103 treac\u0103 \u00een via\u021ba real\u0103. P\u0103rin\u021bii lor au m\u00e2r\u00e2it la \u00eenceput, \u0219i unii, \u0219i al\u021bii se uitau la avere, c\u0103 bine ar fi fost s\u0103 fie mai mult\u0103\u2026
\n\u2013 Este destul\u0103! a hot\u0103r\u00e2t tat\u0103l t\u0103u. Dac\u0103 mai lungim vorba mult, eu \u00eemi iau nevasta \u0219i plec.
\nDragul meu Miric\u0103 Suru, ar fi fost \u00een stare s\u0103 ne lu\u0103m lumea \u00een cap f\u0103r\u0103 nicio avere!. Dar n-am plecat, c\u0103 s-a c\u0103zut la \u00eenvoial\u0103. Fiecare a mai dat ceva de la el \u0219i a mai renun\u021bat la preten\u021bie de la cel\u0103lalt, am f\u0103cut nunt\u0103 frumoas\u0103, ne-am iubit \u0219i lumea ne-a iubit pe noi p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd am r\u0103mas v\u0103duv\u0103. Atunci a \u00eenceput calvarul. Noaptea c\u00e2nd l-au arestat a fost ca o ghilotin\u0103 peste via\u021ba mea. Au venit jandarmii. Ne-am pomenit cu ei \u00een cas\u0103, povestea mama, c\u0103 nici nu aveam obicei s\u0103 \u00eencuiem u\u0219a. Nu ne era fric\u0103 de nimeni \u0219i de nimic. Noi eram \u00een pat. Tu erai \u00een dormitorul cel mic, spre gr\u0103din\u0103. Unul dintre jandarmi a strigat:
\n\u2013 Nicio mi\u0219care, c\u0103 trag. S\u0103 nu \u00eencerci s\u0103 faci vreo prostie, c\u0103 \u0219i casa e \u00eenconjurat\u0103.
\n\u2013 Ce vre\u021bi? A \u00eentrebat Miric\u0103 Suru.
\n\u2013 Pe tine te vrem. Te \u00eembraci \u0219i vii cu noi.
\n\u2013 A\u0219a voi face.
\nNe-am dat jos din pat, eu i-am dat hainele, el s-a \u00eembr\u0103cat \u0219i s-a apropiat de u\u0219a camerei \u00een care dormeai, a pus palma pe u\u0219\u0103 \u0219i a \u0219optit ca \u0219i c\u00e2nd tu ai auzi acolo, \u00een somnul t\u0103u, ce-\u021bi spune el: \u201eS\u0103 cre\u0219ti mare, feti\u021ba mea, \u0219i s\u0103-\u021bi iube\u0219ti patria \u0219i credin\u021ba str\u0103bun\u0103!\u201d
\nA doua zi, mi-a spus p\u0103rintele c\u0103 regele Carol al II-lea s-a sup\u0103rat pentru ce f\u0103cuser\u0103 legionarii \u0219i c\u0103 a pornit r\u0103zboi contra lor s\u0103-i \u00eempu\u021bineze \u0219i s\u0103-i potoleasc\u0103. \u201eDar s\u0103 fii f\u0103r\u0103 grij\u0103, \u00eemi spunea p\u0103rintele, omul t\u0103u are s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 cur\u00e2nd, el n-a participat la pogromuri, n-a f\u0103cut r\u0103u nim\u0103nui, or sa-i dea drumul, ai s\u0103 vezi\u201d. \u0218i am v\u0103zut. Un sac de iut\u0103. Sacul \u00eel p\u0103strez. E s\u00e2ngele tat\u0103lui t\u0103u pe el. Este \u00eentr-o pung\u0103 de piele \u00een pod, aici, la Leordeni, sub grinda ultim\u0103 dinspre gr\u0103din\u0103. L-am luat cu mine \u0219i tu s\u0103-l iei cu tine \u0219i s\u0103-l dai copiilor t\u0103i.
\n\u2013 De ce?
\n\u2013 Nu \u0219tiu. A\u0219a se cuvine.
\nMama a dormit foarte frumos. A c\u0103zut \u00een somn lin, o respira\u021bie lini\u0219tit\u0103, \u0219i c\u00e2nd m-am trezit\u2026 Am povestit mai \u00eenainte ce-a fost c\u00e2nd m-am trezit.<\/p>\n

12 ianuarie 1944
\nM\u0103 \u00eentrebase mama ce vorbesc fetele seara \u00een dormitor, dup\u0103 ce se stinge lumina. Eu nu prea ascultam, preferam s\u0103 bag capul sub p\u0103tur\u0103 \u0219i s\u0103 dorm ca s\u0103 am \u00een ziua urm\u0103toare mintea clar\u0103. Dar unele st\u0103teau treze p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu, ar fi vorbit \u0219i ar fi tot vorbit. Strigau altele c\u0103 e t\u00e2rziu, s\u0103 fac\u0103 lini\u0219te, \u021bi-ai g\u0103sit! T\u0103ceau un minut, apoi \u00eencepeau s\u0103 \u0219op\u0103c\u0103iasc\u0103 \u0219i \u00een cele din urm\u0103 vorbeau f\u0103r\u0103 ru\u0219ine, \u00een gura mare. Fiecare dintre cele mai mari \u0219i mai vorb\u0103re\u021be avea ceva de povestit. La ce baluri a participat. Ce rochie a \u00eembr\u0103cat. Cu cine a dansat. Cu cine s-a pupat. \u0218i chiar cu cine \u0219i-a pus poalele \u00een cap, c\u0103 \u0219i despre asta se vorbea f\u0103r\u0103 pic de ru\u0219ine. Bine\u00een\u021beles c\u0103 eu aveam grij\u0103 de mama s\u0103 n-o sperii, s\u0103 n-o \u00eencarc cu toate porc\u0103riile noastre, dar ele erau, f\u0103ceau parte din via\u021ba mea, \u00eemi st\u00e2rneau imagina\u021bia sau mai degrab\u0103 repulsia \u0219i dispre\u021bul.
\n\u2013 Tu, Mary, n-ai f\u0103cut nicio cucerire? m-a \u00eentrebat Praporgeasca.
\n\u2013 Nu, s\u0103raca, r\u0103spundea \u00een locul meu Nu\u021bi Stelaru, ea a trebuit s\u0103 se \u00eengrijeasc\u0103 de avere, c\u0103 este orfan\u0103 \u0219i de tat\u0103, \u0219i de mam\u0103.
\n\u2013 Chiar, \u021bi-a l\u0103sat ceva m\u0103micu\u021ba, sau ai r\u0103mas f\u0103r\u0103 chilo\u021bi de schimb? E\u0219ti proletar\u0103?
\n\u2013 I-a l\u0103sat, i-a l\u0103sat toat\u0103 averea c\u0103 a fost singur\u0103 la
\n\u2013 Dar acea \u201etoat\u0103 averea\u201d mi se pare mie a fi foarte micu\u021b\u0103, nu e a\u0219a, Mary? Ai m\u0103car c\u00e2t s\u0103 orbe\u0219ti un am\u0103r\u00e2t de sublocotenent din cavalerie? Sau vrei s\u0103 te m\u0103ri\u021bi cu un dasc\u0103l de stran\u0103. Acela aduce mereu acas\u0103 prescuri \u0219i colaci
\n\u2013 Are, \u00eei r\u0103spundea \u00een locul meu cu o discret\u0103 perfidie Maia Bengescu. Are un unchi care se d\u0103 bogat, dar o viziteaz\u0103 cu tr\u0103sur\u0103 \u00eenchiriat\u0103, c\u0103 \u00een grajdul lui sunt numai boi de jug \u0219i vaci de muls. A\u0219a e, Mary?
\nEu t\u0103ceam \u0219i cineva a zis c\u0103 am c\u0103zut \u00een bra\u021bele lui Mo\u0219 Ene.
\n\u2013 Trebuia s\u0103 fac\u0103 \u0219i ea o cucerire, p\u0103i nu? S\u0103-l cucereasc\u0103 pe Mo\u0219 Ene. Ha-ha-ha. M\u0103car at\u00e2t!
\nS-au s\u0103turat s\u0103 mai r\u0103spund\u0103 tot ele \u00een locul meu. V\u0103z\u00e2nd c\u0103 nu ripostez, chiar au crezut c\u0103 dorm \u0219i au schimbat subiectul. Lehamite.<\/p>\n

18 ianuarie, 1944
\nAm scris c\u00e2te ceva despre unchiul meu Nicu Suru \u0219i am s\u0103 mai scriu. Este fratele mai mare dec\u00e2t tata. Cel mai mic dec\u00e2t tata, unchiul Lae, este acum disp\u0103rut \u00een Rusia \u0219i unchiul Nicu Suru zice c\u0103 de patru luni n-a mai primit ve\u0219ti de la el. Pe acela \u00eel cheam\u0103 Lae. Cred c\u0103 a fost un copil cam oropsit Lae, niciodat\u0103 n-a fost iertat de la muncile grele. A reu\u0219it s\u0103 fac\u0103 o facultate de agronomie \u0219i a fost mobilizat \u00een armat\u0103 cu termen redus (TR). A\u0219a a plecat pe front: sublocotenent TR. Suru Lae. Dar nu s-a mai \u00eentors. Se zice c\u0103 ar fi murit. Speran\u021ba ar fi s\u0103 fi c\u0103zut prizonier.
\nDeci unchiul cel mare se nume\u0219te Niculae Suru, dar eu \u00eei zic Nicu Suru, adic\u0103 adaug \u0219i numele de familie \u0219i nimeni nu \u0219tie de ce. Mi-a ie\u0219it un calambur. Ni-cusuru \u0219i adev\u0103rul este c\u0103 e cam cusurgiu. Este secretul meu. Acest unchi are \u00eentotdeauna ceva de repro\u0219at. R\u00e2ndul trecut era mama \u00een sicriu, n-a \u00eendr\u0103znit s\u0103 m\u0103 be\u0219teleasc\u0103, \u00eens\u0103 nu va trece mult \u0219i \u00ee\u0219i va da \u00een petic. A sosit cu tr\u0103sura (o alt\u0103 tr\u0103sur\u0103) \u0219i a tras \u00een curtea liceului. S-a dus direct la directoare, la Buburuza, cum \u00eei zicem noi, \u0219i a fost chemat\u0103 acolo \u0219i diriginta noastr\u0103, doamna Strujina. Au stat ei de vorb\u0103 c\u00e2t au stat \u0219i au trimis dup\u0103 mine s\u0103 m\u0103 cheme.
\n\u2013 Suru Maria, tutorele t\u0103u, aici de fa\u021b\u0103, vrea s\u0103 \u00ee\u021bi \u00eentrerupi studiile la liceul nostru \u0219i s\u0103 mergi \u00eentr-o cas\u0103 boiereasc\u0103, de intelectuali, s\u0103-\u021bi continui educa\u021bia acolo, \u00eentr-o familie de rang \u00eenalt. E\u0219ti de acord?
\nAm t\u0103cut c\u00e2teva clipe \u0219i a intervenit unchiul Nicu Suru.
\n\u2013 Nu c\u0103 am fi nemul\u021bumi\u021bi de educa\u021bia pe care o primesc tinerele fete aici. Liceul este o \u0219coal\u0103 cu reputa\u021bie bun\u0103, dar varianta pe care noi, familia, am hot\u0103r\u00e2t-o este preferabil\u0103 pentru noi din multe privin\u021be.
\n\u2013 Dac\u0103 unchiul meu a hot\u0103r\u00e2t a\u0219a, a\u0219a voi face, am zis, \u00een\u021beleg\u00e2nd c\u0103 orice opozi\u021bie va fi fost zadarnic\u0103. Am semnat o h\u00e2rtie, doamna Strujina a mers cu mine la vestiar s\u0103-mi iau lucrurile personale \u0219i am plecat.
\n\u2013 Nu stai p\u00e2n\u0103 la pauz\u0103, s\u0103-\u021bi iei r\u0103mas bun de la colege?
\n\u2013 Nu.
\n\u2013 Adic\u0103 cum neam prost, unchiule, ce \u00eenseamn\u0103 neam prost?
\n\u2013 Neam prost \u00eenseamn\u0103 neamul care nu este de vi\u021b\u0103, adic\u0103 din soi superior, adic\u0103 boier, sau \u021b\u0103ran vrednic din mo\u0219i str\u0103mo\u0219i.
\n\u2013 \u0218i noi suntem neam prost pentru c\u0103 nu suntem boieri?
\n\u2013 Noi suntem o clas\u0103 nou\u0103, care facem trecere. Ne ridic\u0103m spre rangurile \u00eenalte. N-am ajuns \u00eenc\u0103 acolo, dar tu vei reu\u0219i. Am promis mamei tale \u0219i tat\u0103lui t\u0103u c\u0103 am s\u0103 te ajut \u0219i te voi ajuta. Pentru asta voi merge cu tine \u0219i te voi instala \u00een Castelul Caliopilor.
\n\u2013 \u0218i acum mergem la Caliopi?
\n\u2013 Nu. Mergem \u00eent\u00e2i la noi, \u00een P\u0103tl\u0103genari. M\u0103tu\u0219\u0103-ta Nilca s\u0103 se ocupe pu\u021bin de tine, s\u0103-\u021bi revizuiasc\u0103 lenjeria, s\u0103 te mai \u00eenve\u021be c\u00e2te ceva.
\nM\u0103tu\u0219a Nilca este o acritur\u0103, o \u0219tiu. Tare a\u0219 fi vrut s-o ocolim, dar nu se poate.
\nIat\u0103 \u0219i o lozinc\u0103 pe care a\u0219 putea s-o scriu pe albul de nea al c\u00e2mpiei: \u201e\u00cenva\u021b\u0103-te, Maria Suru, s\u0103 iei \u00een piept \u0219i ce nu se poate\u201d.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Zoran PE\u0160I\u0106 SIGMA (Serbia) S-a n\u0103scut \u00een anul 1960 (Banatul S\u00e2rbesc\/ Biserica Alb\u0103). Locuie\u0219te \u00een ora\u0219ul Ni\u0219, angajat la Centrul<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17334"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=17334"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17334\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17337,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17334\/revisions\/17337"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=17334"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=17334"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=17334"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}