{"id":17185,"date":"2022-02-08T14:50:52","date_gmt":"2022-02-08T11:50:52","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17185"},"modified":"2022-02-08T14:50:52","modified_gmt":"2022-02-08T11:50:52","slug":"spatii-culturale-nr-80-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17185","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 80 (2)"},"content":{"rendered":"

La aniversar\u0103 <\/strong><\/em><\/p>\n

Stan BREBENEL\t<\/strong><\/p>\n

Dinu S\u0102RARU <\/strong>
\n\"\"

Pe data de 30 ianuarie marele \u0219i distinsul prozator, ziarist, dramaturg, eseist, cronicar de teatru, redactor, director de teatru – Dinu S\u0102RARU – a \u00eemplinit venerabila v\u00e2rst\u0103 de 90 de ani. A scrie despre maestrul Dinu S\u0103raru nu este o misie tocmai u\u0219oar\u0103, de\u0219i a\u0219a s-ar p\u0103rea. Ne-am cunoscut personal pe data de 22 aprilie 2010 pe aeroportul B\u0103neasa, c\u00e2nd am mers \u00eentr-un sejur \u00een Spania, \u00een zona Barcelona. Mi-a f\u0103cut impresia c\u0103 este, \u00een pofida faimei sale, un om extraordinar de popular, care nu face parad\u0103 de statutul s\u0103u. Modest, prietenos, mereu cu z\u00e2mbetul pe buze, cu ochii vii care doreau s\u0103 \u201eciteasc\u0103\u201d dintr-odat\u0103 interlocutorul, adic\u0103 un om normal. P\u00e2n\u0103 atunci mai vorbisem la telefon de mai multe ori. Fata noastr\u0103, Magda, a fost cea care ne-a intermediat cunoa\u0219terea care s-a transformat \u00eentr-o frumoas\u0103 \u0219i trainic\u0103 prietenie. L-am vizitat \u00een mai multe r\u00e2nduri at\u00e2t la locuin\u021ba din Bucure\u0219ti, c\u00e2t \u0219i la casa p\u0103rinteasc\u0103 din Sl\u0103tioara, jude\u021bul V\u00e2lcea. O singur\u0103 dat\u0103 a fost oaspetele nostru la Buz\u0103u. \u00cen cerdacul casei din care se vedeau, \u00eentr-o lumin\u0103 splendid\u0103, fie c\u0103 provenea de la soare sau de la lun\u0103, crestele mun\u021bilor Par\u00e2ng \u0219i C\u0103p\u0103\u021b\u00e2nii, z\u0103rindu-se \u0219i noua sta\u021biune R\u00e2nca, am ascultat cu mult\u0103 aten\u021bie parte din memoriile sale de suflet, degust\u00e2nd c\u00e2te un p\u0103h\u0103rel din vinurile podgoriei p\u0103rintelui Constantin Moise din Zore\u0219tii de Buz\u0103u. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, discu\u021biile, mai mult monologuri, erau \u00eentrerupte de \u021b\u00e2r\u00e2itul telefonului. La cel\u0103lalt cap\u0103t al firului erau mari personalit\u0103\u021bi culturale cu care \u021binea leg\u0103tura foarte des. Mi-a povestit multe despre str\u0103mo\u0219ii d\u00e2nsului. Ne aflam \u00een casa pe care tat\u0103l s\u0103u a construit-o pe vremea c\u00e2nd era \u00eenv\u0103\u021b\u0103tor \u00een sat. Mai amintesc faptul c\u0103 bunicul era un om avut, un boier din \u021binutul Olteniei de sub munte. Pe la 27 de ani, tat\u0103l scriitorului, Constantin, a decis s\u0103 se \u00eensoare. A cunoscut o fat\u0103 din Rm. V\u00e2lcea, Cornelia, fiica adoptiv\u0103 a colonelului Mih\u0103escu. Era obiceiul \u00een familia S\u0103raru ca primul b\u0103iat n\u0103scut s\u0103 poarte numele Constandin. A\u0219a a fost botezat bunicul, tat\u0103l \u0219i viitorul scriitor, care se cheam\u0103 de fapt Constantin. Aveam s\u0103 aflu c\u0103 tat\u0103l s\u0103u nu a fost doar un simplu \u00eenv\u0103\u021b\u0103tor de \u021bar\u0103. La un moment dat, a fost deputat din partea \u021b\u0103r\u0103ni\u0219tilor \u00een perioada interbelic\u0103. Poveste\u0219te, la un moment dat, cu lacrimi \u00een ochii vii, despre faptul c\u0103 tat\u0103l i-a fost \u00eenv\u0103\u021b\u0103tor \u0219i c\u0103 nu a putut niciodat\u0103 s\u0103-i spun\u0103 \u201etat\u0103\u201d. La \u0219coal\u0103 a\u0219a i se adresa, iar dac\u0103 i-a intrat \u00een obi\u0219nuin\u021b\u0103, la fel \u00eei spunea \u0219i acas\u0103. Faptul c\u0103 a murit de t\u00e2n\u0103r, c\u00e2nd \u00eenc\u0103 era copil, este o ran\u0103 nevindecat\u0103 \u00eenc\u0103. Faptul c\u0103 era urma\u0219ul unei vechi \u0219i respectabile familii nu i-a fost, \u00een perioada imediat\u0103 dup\u0103 anii 1950, favorabil\u0103. A ajuns la Canal, \u00een sectorul necondamna\u021bilor pentru simpla vin\u0103 c\u0103 era urma\u0219ul unor boieri \u0219i \u021b\u0103r\u0103ni\u0219ti, unde a tr\u0103it umilin\u021be neb\u0103nuite. Aici, dup\u0103 numai c\u00e2teva luni de mizerie \u0219i foamete, s-a \u201e\u00eemboln\u0103vit\u201d de fric\u0103, fric\u0103 ce nu l-a p\u0103r\u0103sit niciodat\u0103. Trebuie spus c\u0103 pere\u021bii casei din Sl\u0103tioara erau \u00een\u021besa\u021bi cu fotografiile str\u0103mo\u0219ilor. \u0218i acest lucru era un motiv de fric\u0103 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd a reu\u0219it s\u0103 le pun\u0103 la loc sigur. Ast\u0103zi ele re\u00eempodobesc, a\u0219a cum este normal, pere\u021bii casei din Sl\u0103tioara. \u00centotdeauna a fost o gazd\u0103 minunat\u0103, indiferent de locul \u00eent\u00e2lnirii. Pe meleagurile v\u00e2lcene am cunoscut locuri \u0219i oameni deosebi\u021bi, gra\u021bie maestrului. Ne-a condus, ca pe ni\u0219te copii, la m\u0103n\u0103stirile Polovragi, Bistri\u021ba, Arnota \u0219i Hurezi, dar mai presus de toate au fost amintirile spuse cu mult\u0103 duio\u0219ie \u0219i c\u0103ldur\u0103 despre oamenii \u0219i locurile din acest spa\u021biu mirific unde a v\u0103zut lumina zilei \u0219i unde are r\u0103d\u0103cinile. La ceas aniversar, \u0219i din aceast\u0103 revist\u0103 minunat\u0103, \u00eei adresez mult\u0103, mult\u0103 s\u0103n\u0103tate \u0219i s\u0103 aib\u0103 puterea s\u0103-\u0219i duc\u0103 la bun sf\u00e2r\u0219it proiectele. La mul\u021bi ani, drag\u0103 Maestre! V\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103m cu mult drag!<\/p>\n


\nLa aniversar\u0103<\/strong><\/em><\/p>\n

Cornel Simion GALBEN<\/strong><\/p>\n

Ion Tudor IOVIAN <\/strong>
\n\"\"

Sub numele de Ioan Ivan, a fost \u00eenregistrat \u00een acte la 1 ianuarie 1952, ca fiind n\u0103scut \u00een satul Valea lui Ion, comuna Bl\u0103ge\u0219ti, jude\u021bul Bac\u0103u, dar fiul Ruxandei (n. Rotaru), muncitoare, \u0219i al lui Gheorghe Ivan, func\u021bionar, salaria\u021bi ai secularei Fabrici de Postav din Buhu\u0219i, ne-a confirmat c\u0103 ivirea sa pe lume s-a petrecut, de fapt, \u00een a treia zi de Cr\u0103ciun, pe 27 decembrie 1951, \u00eens\u0103 tat\u0103l grijuliu, g\u00e2ndindu-se la viitoarea c\u0103tan\u0103, l-a \u00eenregistrat la \u00eenceputul anului urm\u0103tor, am\u00e2n\u00e2nd astfel cu un an \u00eencorporarea. \u0218tiutor de carte \u0219i \u00eenv\u0103\u021b\u0103tor imediat dup\u0103 r\u0103zboi, cu \u0219coala \u00een propria cas\u0103, tot el l-a \u00eenv\u0103\u021bat s\u0103 scrie \u0219i s\u0103 citeasc\u0103 \u00eenainte de a ajunge elev, \u00eenlesnindu-i apetitul pentru lectur\u0103.
\nFascinat de \u201emicile g\u00e2ng\u0103nii de pe pagina de carte\u201d, a descoperit singur \u201e\u00eent\u00e2mpl\u0103ri miraculoase, cu imagini colorate \u0219i cuvinte vii care se agitau ca albinele pe foaia de h\u00e2rtie\u201d \u0219i care i-au adus \u00een mintea sa, tot mai avid\u0103 de nou, \u201elumi ciudate, lumini incredibile care \u00eenlocuiau pur \u0219i simplu lumea aspr\u0103, tulbure, deseori ur\u00e2t\u0103 a satului\u201d. Un sat, de altfel, \u00eensemnat cu \u201efabuloase z\u0103c\u0103minte de vise\u201d, \u00een care suci\u021bii cons\u0103teni se cuno\u0219teau mai mult dup\u0103 porecle (Dodoi, Purdil\u0103, Chifilistru, Sf\u00e2rlea, Puiu, Pan\u021biru, Magadele, Dang\u0103n\u0103, Urgea, Chitic, Mutu, Priceputu…), dar \u0219i r\u0103scolit de drame cumplite, din care a evadat la timp, stabilindu-se cu familia, \u00een 1959, la Buhu\u0219i. Un ora\u0219 care l-a fascinat mai ales prin luminile lui nocturne, ce, \u201eprivit noaptea de la dep\u0103rtare, p\u0103rea un transatlantic r\u0103t\u0103cit care, diminea\u021ba, disp\u0103rea inexplicabil, l\u0103s\u00e2nd \u00een sufletul copilului o dorin\u021b\u0103 vie de a-l explora\u201d.
\nDup\u0103 un prim trimestru urmat la \u0218coala Primar\u0103 din Valea lui Tiutiun-P\u0103sc\u0103reni, cum mai era cunoscut satul, \u0219i-a continuat studiile \u00een noua re\u0219edin\u021b\u0103, la \u0218coala General\u0103 Nr. 4 (1959-1967, azi, \u201eMihai Eminescu\u201d) \u0219i la Liceul \u201eIon Borcea\u201d (1967-1971, \u00een prezent, Colegiu Tehnic). R\u0103mas orfan \u00een clasa a IV-a, prin moartea tat\u0103lui, a sim\u021bit dintr-odat\u0103 nevoia s\u0103 scrie, altfel dec\u00e2t compunerile date la clas\u0103, \u0219i a\u0219a a a\u0219ternut primele poezioare. Din acea clip\u0103, via\u021ba lui a devenit un \u201efel de cerneal\u0103 care se a\u0219eza pe h\u00e2rtie \u00een cuvinte \u0219i propozi\u021bii care, de fapt, erau altceva dec\u00e2t simple cuvinte \u0219i propozi\u021bii: erau imagini, linii melodice, zboruri, strig\u0103te, lumi\u201c. Tot de atunci, \u201epl\u0103cerea de a citi \u0219i nevoia de a scrie poezie au devenit patim\u0103\u201d, iar micile economii au luat drumul c\u0103r\u021bilor.
\nA petrecut nenum\u0103rate ore r\u0103scolind bibliotecile \u0219i anticariatele, un rol important \u00een orientarea printre c\u0103r\u021bi av\u00e2ndu-l Gheorghe Neagu, Ilie Negur\u0103, Stela Dumitroaia \u0219i Vasile Ciubotaru, profesorii s\u0103i din liceu. \u201ePrin\u021bul\u201d boem Neagu avea, de altfel, s\u0103-i descopere secretul, p\u0103strat p\u00e2n\u0103 atunci cu sfin\u021benie, \u0219i, entuziasmat de poemul Am cincisprezece toamne, iubito, a pus la cale revista \u0219colar\u0103 Floare albastr\u0103, ale c\u0103rei prime numere au fost trase la \u0219apirograf, la Bac\u0103u. A devenit redactor, debut\u00e2nd \u00een paginile ei \u00een 1968 \u0219i public\u00e2nd de toate, de la poezie, proz\u0103, cronic\u0103 literar\u0103 \u0219i p\u00e2n\u0103 la grafic\u0103. \u00centre primele dovezi a ceea ce urma s\u0103 fie, i-au r\u0103mas \u00een memorie Cronica unui posibil roman \u0219i Scrisorile lui Inocen\u021biu c\u0103tre calul s\u0103u. Dincolo de aceste prime succese, patima pentru literatur\u0103 l-a propulsat \u00eens\u0103 \u0219i printre c\u00e2\u0219tig\u0103torii fazei na\u021bionale a Olimpiadei de Limba \u0219i Literatura Rom\u00e2n\u0103, patru ani la r\u00e2nd lu\u00e2nd numai Premiul I. Prezent \u00een tab\u0103ra pentru olimpici de la Sinaia, a publicat \u00eentr-o revist\u0103, de tip plan\u0219\u0103, c\u00e2teva poeme, dintre care Diavolul \u0219chiop marca semnele tot mai evidente de nesupunere la un anume tip de discurs \u0219i de societate.
\nConstan\u021ba B\u0103rboi, pe atunci director \u00een Ministerul Educa\u021biei, a mizat pe crea\u021bia sa \u0219i pe cea a lui Ioan P\u00e2nzaru, viitorul naratolog, \u0219i le-a urm\u0103rit evolu\u021bia, trimi\u021b\u00e2ndu-i scrisori de \u00eencurajare \u0219i manualele pe care le realizase \u00een acei ani. I-a r\u0103spuns, pun\u00e2nd \u00een scrisoare \u201eni\u0219te accente de tot pesimiste despre literatur\u0103, despre via\u021ba f\u0103r\u0103 orizont din nenorocitul t\u00e2rg Bucure\u0219tii Mici (a\u0219a se numea c\u00e2ndva Buhu\u0219iul)\u201d, \u00een care tr\u0103ia, \u0219i, spre marea lui surprindere \u0219i nepl\u0103cere, a aflat c\u0103 scrisoarea \u00eei fusese interceptat\u0103. \u00cen consecin\u021b\u0103, a fost chemat la Comitetul Jude\u021bean de Partid \u0219i a primit \u201eun perdaf stra\u0219nic\u201d, acest incident din clasa a zecea urm\u0103rindu-l \u00eenc\u0103 mul\u021bi ani, mai ales c\u0103 intrase \u00een vizorul Securit\u0103\u021bii. Tot prin intermediul Constan\u021bei B\u0103rboi, c\u00e2teva poeme i-au ap\u0103rut, \u00een edi\u021bie bilingv\u0103, \u00een Belgia, \u00een paginile publica\u021biei lui Michel Steriadi, Le journal des po\u00e8tes roumains, dar adev\u0103ratul debut \u00eel consider\u0103 \u00eens\u0103 cel din revista de cultur\u0103 Ateneu, din ianuarie 1969, c\u00e2nd, cu binecuv\u00e2ntarea critic-\u00eencurajatoare a lui Ovidiu Genaru \u0219i George B\u0103l\u0103i\u021b\u0103, i-au ap\u0103rut poemele Uitarea sunt eu, Plecare \u0219i Iubiri.
\nCu numele real a publicat apoi, p\u00e2n\u0103 \u00een 1983, alte poeme \u0219i grupaje de versuri \u00een coloanele acesteia \u0219i \u00een paginile revistelor Luceaf\u0103rul, Rom\u00e2nia literar\u0103, Familia, Cronica, Amfiteatru \u0219i Arhipelag. Pe aceasta din urm\u0103, din care au ap\u0103rut \u00een condi\u021bii de clandestinitate doar cinci numere, a editat-o, \u00eempreun\u0103 cu Marian Dopcea, \u00een primul an de studen\u021bie la Sec\u021bia Limba \u0219i Literatura Rom\u00e2n\u0103 – Limba \u0219i Literatura Italian\u0103 a Facult\u0103\u021bii de Filologie din cadrul Universit\u0103\u021bii Bucure\u0219ti (1972-1976). De\u0219i era scoas\u0103 \u00een dou\u0103-trei exemplare, b\u0103tute la ma\u0219in\u0103, \u0219i circula pe sub m\u00e2n\u0103 doar printre colegii considera\u021bi de \u00eencredere, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 a fost interzis\u0103 de aceia\u0219i ochi alba\u0219tri vigilen\u021bi, \u00eens\u0103 cei care au colaborat cu poezie, proz\u0103, critic\u0103, eseu, istorie literar\u0103 \u0219i traduceri (Mihai Coman, Dan C. Mih\u0103ilescu, Marian Dopcea, Marian Popescu \u0219.a.) au ajuns nume importante ale literaturii contemporane.
\n\u00cenainte de a trimite, prin 1974, primul volum la concursul de debut al Editurii Junimea din Ia\u0219i, un impuls \u0219i o confirmare c\u0103 are ceva de spus \u00een poezie i-a dat criticul Nicolae Manolescu, care i-a publicat un grupaj consistent \u00een Rom\u00e2nia literar\u0103. De\u0219i la vremea aceea apari\u021bia \u00een paginile prestigioasei publica\u021bii \u00eensemna \u201eun lucru foarte important, un fel de certificat c\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, exist(\u0103) ca poet\u201d, drumul s\u0103u spre debutul editorial avea s\u0103 fie pres\u0103rat nu cu pu\u021bine dificult\u0103\u021bi. Iar obstruc\u021bionarea a \u00eenceput chiar cu manuscrisul trimis la Junimea, care, de\u0219i a fost declarat c\u00e2\u0219tig\u0103tor, c\u00e2nd a venit vremea s\u0103 fie publicat, a fost redus, f\u0103r\u0103 \u0219tirea \u0219i voia autorului, la o c\u00e2time. Cartea a devenit peste noapte o plachet\u0103, inclus\u0103 la r\u00e2ndul ei \u00eentr-o caset\u0103 cu al\u021bi nou\u0103 debutan\u021bi, \u0219i a v\u0103zut lumina tiparului abia \u00een 1982, sub titlul S\u0103 arunc\u0103m \u00een aer triste\u021bea.
\n\u00centre timp, a lucrat o perioad\u0103 ca bibliotecar la Biblioteca Jude\u021bean\u0103 din Bac\u0103u (noiembrie 1976-iulie 1977, azi, \u201eCostache Sturdza\u201d), a trecut vreo \u0219ase luni infernale prin faza de \u0219omer, de\u0219i \u00eentre timp absolvise \u0219i un curs de biblioteconomie (1976-1977), \u0219i-a probat calit\u0103\u021bile didactice ca profesor defectolog la \u0218coala Special\u0103 de Deficien\u021bi Psihici din Bac\u0103u (1977-1978) \u0219i ca profesor de limba \u0219i literatura rom\u00e2n\u0103 \u00een \u0219coala gimnazial\u0103 buhu\u0219ean\u0103, pe care o absolvise ca elev merituos (1978-1984), unde, \u00een 1981, \u0219i-a sus\u021binut \u0219i examenul de definitivat \u00een \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt. Lovit de \u201erinocerii noii culturi, de bunul plac devenit lege, de insolen\u021b\u0103, de grobianism \u0219i imbecilitate\u201d, nu s-a dat b\u0103tut \u0219i a luptat, nu f\u0103r\u0103 a \u00eent\u00e2lni alte \u0219i alte obstacole, pentru a-\u0219i publica neciuntite volumele ce z\u0103ceau prin sertare. Fiind de \u201ep\u0103rere c\u0103 fiecare carte are timpul ei \u0219i c\u0103, uneori, gr\u0103bindu-i prin tip\u0103rire ruperea definitiv\u0103 de destinul t\u0103u, o faci vulnerabil\u0103\u201d, \u00een 1981 \u0219i-a luat manuscrisul \u00een bra\u021be \u0219i s-a dus la Marin Preda, directorul de atunci al Editurii Cartea Rom\u00e2neasc\u0103. Dispari\u021bia prozatorului a n\u0103ruit apari\u021bia debutului real, a\u0219a c\u0103 a trebuit s\u0103 o ia de la cap\u0103t. \u0218ansa s-a numit \u0219i de aceast\u0103 dat\u0103 George B\u0103l\u0103i\u021b\u0103, care, prelu\u00e2nd atribu\u021biile de director, a \u00eenscris manuscrisul la concursul editurii \u0219i, spre satisfac\u021bia autorului, s-a num\u0103rat printre cele c\u00e2\u0219tig\u0103toare. Citit \u0219i \u00eengrijit de Mircea Ciobanu, volumul de versuri P\u0103durea de pini a ap\u0103rut, \u00een 1983, la prestigioasa cas\u0103 editorial\u0103 a Uniunii Scriitorilor, care i-a acordat Premiul pentru debut, \u0219i s-a bucurat de o foarte bun\u0103 primire critic\u0103, fiind r\u0103spl\u0103tit cu Premiul pentru debut al SLAST \u0219i Premiul Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia (1984).
\nPoate \u0219i pentru a ie\u0219i din vizorul \u201eprietenilor cu epole\u021bi\u201d, a semnat cu pseudonimul luat de la \u00eemp\u0103ratul roman Iovianus, mort \u00eentr-o campanie militar\u0103 la 33 de ani. Cifra avea s\u0103-l urm\u0103reasc\u0103 mult\u0103 vreme, \u00eentruc\u00e2t se temea s\u0103 nu-i \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219easc\u0103 sf\u00e2r\u0219itul nefericit al celui c\u0103ruia \u00eei \u00eemprumutase numele, mai ales c\u0103 el \u00eensu\u0219i urma s\u0103 \u00eemplineasc\u0103, peste pu\u021bin\u0103 vreme, 33 de ani. \u0218i previziunea sumbr\u0103 era c\u00e2t pe ce s\u0103 se adevereasc\u0103, dep\u0103\u0219ind cu foarte mari dificult\u0103\u021bi momentul unui accident nefericit, care l-a f\u0103cut s\u0103 zac\u0103 mult timp \u00een antecamerele mor\u021bii. Ne\u00eencet\u00e2nd nicio clip\u0103 s\u0103 cread\u0103 \u00een steaua sa, a continuat de unul singur confruntarea cu iner\u021biile societ\u0103\u021bii \u0219i cu spiritul gregar al celor din jur, devenind din 1984 profesor \u00een cadrul catedrei de rom\u00e2n\u0103 a liceului pe care-l absolvise, finaliz\u00e2nd cu brio cursurile \u0219i examenele pentru ob\u021binerea gradelor didactice II (1986) \u0219i I (1995), public\u00e2nd o nou\u0103 carte la aceea\u0219i editur\u0103 bucure\u0219tean\u0103 \u2013 Presiunea luminii (1987), distins\u0103 cu Premiul \u201eVasile Alecsandri\u201d al revistei Ateneu \u2013, precum \u0219i noi crea\u021bii \u00een revistele amintite \u0219i \u00een Convorbiri Literare, Familia, Tribuna, SLAST, iar dup\u0103 1990 \u00een Poezia, Bucovina literar\u0103, Hyperion, Conta, Contrapunct, Poesis, Litere, Arte&Idei, Vatra, Zbur\u0103torul, 13 Plus, Meridian 27, Saeculum, \u00censemn\u0103ri ie\u0219ene, Arge\u0219, Plumb, Observator cultural, Oglinda literar\u0103, Sinteze, Portal-M\u0103iastra, Rom\u00e2nia literar\u0103, Spa\u021bii culturale \u0219.a.
\nCa un blestem, Via\u021ba tras\u0103 la xerox, cea de-a treia carte, \u00eencredin\u021bat\u0103 tot lui Mircea Ciobanu \u0219i care primise bun de tipar sub titlul Poeme, nu a mai apucat s\u0103 intre la tipar, evenimentele din noiembrie-decembrie 1989 am\u00e2n\u00e2ndu-i sine die apari\u021bia. Construit\u0103 pe \u201eviziunea istovirii dumnezeirii \u00een lume\u201d, cu un titlu schimbat – Dup\u0103-amiaz\u0103 cu scaun gol – \u0219i cu o prefa\u021b\u0103 de Gheorghe Iorga, a ap\u0103rut abia \u00een 1995, la Editura Plumb, din Bac\u0103u, c\u0103reia i-a mai \u00eencredin\u021bat apoi antologia Pagini alese. Doar o \u00eenfiorare \u00eentre cuvinte (2001, \u00een colec\u021bia \u201eScriitori contemporani\u201d) \u0219i eseul Gherla imaginarului arghezian (2003, edi\u021bia a II-a, Editura Dacia XXI, Cluj-Napoca, 2011), distins cu Premiul pentru eseu al Filialei Bac\u0103u a Uniunii Scriitorilor. Alte trei volume, \u0218oricelul Kafka pe foaia de h\u00e2rtie (Mic\u0103 vicioas\u0103 poezia), Baby-secol. Elegii, dup\u0103 victorie, la tob\u0103, cinele \u0219i corn englez, \u00eencununat cu Premiul pentru Poezie al Filialei Bac\u0103u a Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia, \u0219i Vedere de pe pod \u00een infranegru. Poezii gris-piper sau \u0219i va veni apocalipsa textului, au v\u0103zut lumina tiparului sub egida editurilor Axa (Boto\u0219ani, 1999, \u00een colec\u021bia \u201eLa Steaua. Poe\u021bi optzeci\u0219ti\u201d), Casa Scriitorilor (Bac\u0103u, 2004) \u0219i, respectiv, Junimea (Ia\u0219i, 2012). La acestea se adaug\u0103 cele dou\u0103 antologii din crea\u021bia sa poetic\u0103 – \u00ce\u021bi voi injecta poezie \u00een s\u00e2nge, inclus\u0103 \u00een Colec\u021bia \u201eOpera Omnia\u201d a Editurii Tipo Moldova (Ia\u0219i, 2011), \u0219i eu scriu ca s\u0103 generez existen\u021b\u0103 (Editura Junimea, 2022), dar selec\u021bii din poemele sale au mai ap\u0103rut, de-a lungul anilor, \u00een antologiile colective Tineri poe\u021bi (Editura Tineretului, Bucure\u0219ti, 1968, cu un Cuv\u00e2nt \u00eenainte de Eugen Simion), Prozatori \u0219i poe\u021bi din jude\u021bul Bac\u0103u (Biblioteca \u201eAteneu\u201d, Bac\u0103u, 1983), Antologie de poezie \u201eOglinda literar\u0103\u201d (Editura Do-MinoR, Bucure\u0219ti, 2008), Ateneul scriitorilor (Editura Ateneul Scriitorilor, Bac\u0103u, 2008), Autografe pentru \u201eBucovina literar\u0103\u201d (2000-2009), Editura Mu\u0219atinii (Suceava, 2009) \u0219i Sub semnul lui Bacovia: antologie pentru \u201em\u00e2ine \u0219i mai m\u00e2ine\u201d (Editura Art Book, Bac\u0103u, 2015).
\nRedactor pentru scurte intervale la revistele 13 Plus, Zbur\u0103torul \u0219i la s\u0103pt\u0103m\u00e2nalul Via\u021ba b\u0103c\u0103uan\u0103, coordonator al revistei literare \u00een care a debutat, Floare albastr\u0103, membru al cenaclurilor \u201eJunimea\u201d, \u201eCenaclul Artelor\u201d \u0219i \u201eAvangarda XXII\u201d, membru al Uniunii Scriitorilor (1990) \u0219i al Asocia\u021biei Scriitorilor Profesioni\u0219ti (1994), a fost inclus \u00een istorii literare \u0219i dic\u021bionare \u0219i distins, \u00eentre altele, cu Premiul cotidianului De\u0219teptarea (1996), Premiul de Excelen\u021b\u0103 \u00een Poezie al revistei Plumb (2011), Premiul pentru Poezie al revistei Ateneu (2014) \u0219i cu titlurile de Poet al Ia\u0219ului (2014) \u0219i de Cet\u0103\u021bean de Onoare al Ora\u0219ului Buhu\u0219i, confirm\u00e2nd astfel nu numai c\u0103 este un reprezentant important al genera\u021biei optzeciste, ci \u0219i c\u0103 a f\u0103cut din poezie un modus vivendi, ne\u00een\u0219el\u00e2nd a\u0219teptarea p\u0103rin\u021bilor \u0219i nici a celor care i-au acordat \u00eencrederea.<\/p>\n

poem cu\/ bisturiu \u00eenfipt \u00eentre litere <\/strong><\/p>\n

dar el a fost ieri diminea\u021b\u0103 pe aici \u0219i a b\u0103tut la u\u0219\u0103 –
\nnu era nici po\u0219ta\u0219ul nici l\u0103ptarul nici hopa mitic\u0103-nici-
\n nu-bea-nici-nu-se-stric\u0103
\n\u0219i era tare tras la fa\u021b\u0103
\n str\u0103veziu
\n \u0219i se vedea cerul prin el
\n \u0219i mirosea a smirn\u0103 \u00een dou\u0103 cu aer curat \u0219i rece
\n\u0219i nu i-am deschis<\/p>\n

l-am privit de dup\u0103 perdea cum arde de prea mult\u0103 triste\u021be
\n acolo
\n \u00een strada pustie<\/p>\n

i-am v\u0103zut privirea grea
\nde parc\u0103 atunci i s-ar fi terminat toate pove\u0219tile
\n\u0219i nimeni nu mai era \u00een jurul lui
\ns\u0103-i asculte
\ncuvintele care miroseau din ce \u00een ce mai tare a livad\u0103
\n dup\u0103 o ploaie de var\u0103 <\/p>\n

a ars \u00een fa\u021ba casei
\nde sete
\nde singur\u0103tate
\nde ur\u00e2t
\n\u0219i to\u021bi l-am privit de dup\u0103 perdea
\n ca pe o ciud\u0103\u021benie
\n ca pe un str\u0103in f\u0103r\u0103 nicio leg\u0103tur\u0103 cu via\u021ba noastr\u0103
\ncum arde f\u0103r\u0103 s\u0103 se consume
\nacolo<\/p>\n

\u0219i El era numai dragoste
\n\u0219i privirea \u0219i cuvintele Lui cauterizau r\u0103nile zilei aceleia
\nam crezut
\nc\u0103 va r\u0103m\u00e2ne doar un pumn de triste\u021be printre
\n glastrele de pe balcon
\n un fel de c\u0103rbune care d\u0103 s\u0103 se sting\u0103
\n \u0219i nici m\u0103car at\u00e2t<\/p>\n

dar \u00een jurul Lui lumina de diminea\u021b\u0103 mirosea
\n a miere de mai <\/p>\n

\u0219i am privit cum ziarul zv\u00e2rlit de b\u0103iatul cu cercel \u00een
\n ureche
\nplutea \u00een v\u0103zduh
\n\u0219i \u0219tirile rele se r\u0103sp\u00e2ndeau peste tot \u0219i se amestecau
\ncu pl\u00e2nsul \u00een\u0103bu\u0219it al unui b\u0103rbat
\ncu tropotul bocancilor peste begonii cu h\u00e2r\u0219c\u00e2itul
\n spinilor pe frunte <\/p>\n

a fost aici \u0219i L-am privit de dup\u0103 perdea z\u0103vor\u00e2\u021bi cu
\n lac\u0103te
\n \u00een ru\u0219ine \u0219i goliciune
\n\u0219i nu L-am putut privi \u00een ochi nu l-am putut r\u0103bda
\n iubirea aceea
\n f\u0103r\u0103 de rest
\nnu cerea nimic de la noi dec\u00e2t un pic de dragoste
\no vorb\u0103 bun\u0103
\no atingere a r\u0103nii aproapelui
\nun sur\u00e2s<\/p>\n

dar nici de pu\u021binul acela nu am fost \u00een stare
\nne \u021bineau \u00een chingi
\nur\u00e2tul
\n\u0219i spaima
\n\u0219i vina
\neram pierdu\u021bi \u00een noi \u00een\u0219ine
\n\u0219i nu trebuia s\u0103 pl\u0103tim
\npentru lumina lin\u0103 de sear\u0103 pentru lumina lin\u0103 de
\n diminea\u021b\u0103
\npentru ploaia cald\u0103 de var\u0103
\n pentru paharul de ap\u0103
\nnimic<\/p>\n

nimic pentru nimeni
\n\u0219i era at\u00e2ta puf de p\u0103p\u0103die \u00een iure\u0219
\n at\u00e2ta miros de iod sub nuc \u0219i funigei de la
\n plopii de pe strada liceului
\n at\u00e2ta triste\u021be gris-piper \u00eentre cornii deja trecu\u021bi
\nat\u00e2ta fierbere \u00eentre g\u00e2ze \u00eentre florile reci de prun
\n c\u00e2nd a venit
\n \u0219i
\n n-a cerut dec\u00e2t un pahar de ap\u0103
\n din
\nizvoarele Lui<\/p>\n

\u0219i noi tot nu eram preg\u0103ti\u021bi s\u0103-L primim
\ns\u0103-I d\u0103m
\nun pahar cu ap\u0103<\/p>\n


\nPove\u0219ti de c\u0103l\u0103torie <\/strong><\/em><\/p>\n

Doina CERNICA <\/strong>
\n\"\"

Castelul vr\u0103jitorului<\/strong><\/p>\n

\u00centotdeauna mi-am \u00eenchipuit memoria ca un copac. Ca un brad. De r\u0103d\u0103cini, asemenea unor conuri mineralizate, stau ag\u0103\u021bate amintirile dint\u00e2i. Pe ramurile spre v\u00e2rf, cresc drepte cele mai noi. Ceea ce nu am reu\u0219it s\u0103-mi imaginez a fost \u00eentrerup\u0103torul, telecomanda, \u00een m\u00e2na cui se afl\u0103, cine apas\u0103 butonul care aprinde un con sau altul, o inflorescen\u021b\u0103 sau alta, fiindc\u0103 asta sunt conurile bradului, inflorescen\u021bele sale.
\n\"\"

La aniversar\u0103 Stan BREBENEL Dinu S\u0102RARU Pe data de 30 ianuarie marele \u0219i distinsul prozator, ziarist, dramaturg, eseist, cronicar de<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17185"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=17185"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17185\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17192,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17185\/revisions\/17192"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=17185"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=17185"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=17185"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}