{"id":17151,"date":"2022-02-05T00:13:57","date_gmt":"2022-02-04T21:13:57","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17151"},"modified":"2022-02-05T00:13:57","modified_gmt":"2022-02-04T21:13:57","slug":"spatii-culturale-nr-43-12","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17151","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 43 (12)"},"content":{"rendered":"

C\u0103r\u0163i prezentate de:<\/strong><\/p>\n

Petre ISACHI<\/strong>
\n\"\"

Aforistul \u00een era transdisciplinar\u0103 (1)<\/strong><\/p>\n

\t\u201eProfesiunea de actualitate\u201d, ne spune cu fermitate \u015fi ironie Vasile Ghica, \u00een volumul s\u0103u de debut Sur\u00e2suri migdalate, Editura Junimea, 1989, este cea de \u201ecoautor\u201d. Cu luciditate, aforistul tecucean nu-\u015fi atribuie func\u0163ia\/ identitatea de \u201eautor\u201d al cuget\u0103rilor sale, deoarece \u015ftie c\u0103 literatura\/ filosofia\/ \u015ftiin\u0163a exprim\u0103 \u00een realitate un etern \u201ebellum omnium contra omnes\u201d, cum ne argumenteaz\u0103 filosoful englez Thomas Hobbes, \u00een celebra \u015fi controversata sa carte Leviathan ap\u0103rut\u0103 \u00een 1651. Este firesc ca \u00een r\u0103zboiul tuturor contra tuturor, scriitorii s\u0103-\u015fi conteste reciproc, \u00een spiritul timpului, Ideile, \u00eenc\u00e2t nimic nu mai pare adev\u0103rat, original, de necontestat. Adev\u0103rul cel care \u201eca \u015fi p\u0103catul mumei Eve\/ De fa\u0163\u0103-i pretutindeni \u015fi pururea aeve\u201d (Eminescu) este ceea ce caut\u0103 cu o r\u0103bdare benedictin\u0103 \u015fi o perseveren\u0163\u0103 sisific\u0103 \u015fi \u00een vol. urm\u0103tor, Cristale de fum, Editura Porto-Franco, Gala\u0163i, 1990, \u201ecoautorul\u201d tecucean, ajung\u00e2nd s\u0103 constate cu stupoare c\u0103 \u201e\u015fi asta s-a mai scris\u201d\u2026 Dar fascina\u0163ia pentru genul aforistic, pentru \u201efilosofia practic\u0103\u201d, pentru paradoxul n\u0103scut dintr-o necesitate specific (post)modern\u0103 de demitizare\/ demistificare etc. l-au salvat de c\u0103derea \u00een z\u0103d\u0103rnicie \u015fi l-au determinat s\u0103 se considere \u201ecoautor\u201d cel pu\u0163in al \u201eautorilor\u201d selecta\u0163i \u00een cartea S. O. S. Iubirea! antologie de aforisme, Editura Alma, Gala\u0163i, 1995, g\u00e2nditori ce-i inspir\u0103 cele 22 de teme-idei\/ sec\u0163iuni tematice, reg\u00e2ndite, actualizate \u015fi reinterpretate \u00eentr-o viziune postmodern\u0103. Cititorul va remarca, citindu-i maximele, c\u0103-\u015fi iube\u015fte Ideile ca pe o femeie frumoas\u0103, \u00een spiritul lui Robert Musil: \u201eO idee trebuie iubit\u0103 \u00eentocmai ca o femeie. S\u0103 fii fericit ori de c\u00e2te ori revii la ea. Fiindc\u0103 o por\u0163i mereu \u00een tine. \u015ei fiindc\u0103 o cau\u0163i pretutindeni \u00een afar\u0103 de tine\u201d. Tema preferat\u0103 a lui Vasile cel Mare Ghica este cunoa\u015fterea, \u201echestiunea-mam\u0103\u201d (P. Valery) ce este prin natura ei \u201edeterminare \u015fi rela\u0163ie\u201d (P. P. Negulescu), necesitate vital\u0103 \u015fi putere a spiritului.
\n\tIdeea de cunoa\u015ftere concentrat\u0103 de A. France \u00een maxima: \u201eCunoa\u015fterea \u2013 sursa de griji, de nelini\u015fti \u015fi necazuri\u201d (pp. 3 \u2013 6) este dezvoltat\u0103, nuan\u0163at\u0103, tr\u0103dat\u0103, actualizat\u0103 \u00een antologia S. O. S. Iubirea! de 79 de ori (sper s\u0103 nu fi num\u0103rat gre\u015fit!) confirm\u00e2nd firea senten\u0163ioas\u0103 a \u201ecoautorului\u201d din Pripone\u015ftii Gala\u0163iului \u015fi mai ales teza c\u0103 literatura sapien\u0163ial\u0103 nu este un simplu fenomen de contamina\u0163ie, de mimetism livresc, ci mai cur\u00e2nd – \u201eepidemie de \u00een\u0163elepciune\u201d, ce pune inteligen\u0163a iscoditoare a cititorului, \u00een slujba unui moralism elevat. Citez pentru lectorul sapien\u0163ial, c\u00e2teva apoftegme deV. Ghica, rug\u00e2ndu-l s\u0103 observe procesul de revizuire, de distilare, de filtrare lucid\u0103 a st\u0103rilor \u015fi reflec\u0163iilor, de recristalizare cognitiv\u0103, urm\u00e2nd tehnica palimpsestului gnomic: * \u201eCunoa\u015fterea \u2013 un viciu care ne-a sc\u0103pat de Paradis\u201d; * \u201eFrica de de\u015fert a \u00een\u0103l\u0163at piramidele egiptene\u201d; * \u201e\u015etiin\u0163a continu\u0103 s\u0103 fie fratele Cain al artei\u201d; * \u201eCultiv \u00eendoiala, chiar dac\u0103 lucrurile sunt clare. \u015ei m\u0103 simt mai filosof\u201d; * \u201eArta tulbur\u0103, \u015ftiin\u0163a \u00eengroze\u015fte\u201d; * \u201eIdeile mari se nasc din cel mai des\u0103v\u00e2r\u015fit haos\u201d; * \u201eM\u0103 caut. Este una din marile mele speran\u0163e\u201d; * \u201eUnii m\u0103 ur\u0103sc, pentru c\u0103 m\u0103 cunosc, al\u0163ii pentru c\u0103-i cunosc\u201d; * Dintre \u00eensu\u015firi, prima care se pensioneaz\u0103 este curiozitatea\u201d; * \u201eCerul era c\u00e2ndva c\u0103ptu\u015fit cu visuri. Acum \u2013 cu sateli\u0163i\u201d.
\n\tPentru ca cititorul s\u0103 observe palimpsestele g\u00e2ndirii aforistice, \u00eel vom raporta pe V. G. , cit\u00e2nd din mari g\u00e2nditori ai umanit\u0103\u0163ii ale\u015fi la \u00eent\u00e2mplare, ce au tr\u0103it \u00een epoci \u015fi contexte diferite. Desigur, avem \u00een vedere aceea\u015fi tem\u0103: cunoa\u015fterea, autocunoa\u015fterea: * \u201eTo\u0163i oamenii au de la natur\u0103 dorin\u0163a de a cunoa\u015fte\u201d (Aristotel); * \u201eCu c\u00e2t cuno\u015fti mai mult, cu at\u00e2t iube\u015fti mai mult\u201d (Leonardo da Vinci); * \u201eE mai bine s\u0103 studiezi oamenii dec\u00e2t c\u0103r\u0163ile\u201d (Fr. de La Rochefoucauld); * \u201eRealitatea se creeaz\u0103 prin \u00eensu\u015fi faptul cunoa\u015fterii\u201d (Camil Petrescu); * \u201eF\u0103ptuie\u015fte-\u0163i fapta \u015fi te cunoa\u015fte\u201d (Platon); * \u201eMai \u00eenainte de orice, vreau s\u0103 fiu adev\u0103rat\u201d (Stendhal); * \u201eUna e s\u0103 \u015ftii adev\u0103rul despre tine \u00eensu\u0163i, \u015fi alta s\u0103-l auzi spus de altul\u201d (A. Huxley). \u015ei celelalte 21 de sec\u0163iuni tematice ale antologiei S. O. S. Iubirea! reconfirm\u0103 (in)fidelit\u0103\u0163ile\/ tr\u0103d\u0103rile specifice aforistului contemporan ce reconfigureaz\u0103 aforismul tradi\u0163ional, folosind tehnica palimpsestului \u015fi retorica \u00eenceputului\/ sf\u00e2r\u015fitului continuu. Ideile tr\u0103ite ale unor scriitori celebrii cap\u0103t\u0103 forme postmoderne, \u00eemprumut\u0103 spiritul timpului, \u00eentr-un stil ce confirm\u0103 butada lui Buffon. Parafraz\u00e2ndu-l: Stilul antologiei este \u00eensu\u015fi Vasile Ghica. Dar s\u0103 vedem temele de la care pleac\u0103 coautorul \u201ecristalelor de fum\u201d: S. L. Lec: Mitul \u2013 b\u00e2rfa \u00eemb\u0103tr\u00e2nit\u0103; Malraux: Secolul al XXI \u2013 lea va fi religios sau nu va fi deloc; A. Suar\u00e8s: Evolu\u0163ia joc de formule \u015fi ghicitori; E. Zola: Idealul \u2013 val \u00een spatele c\u0103ruia po\u0163i s\u0103-\u0163i permi\u0163i orice; Balzac: Gloria \u2013 trist\u0103 marf\u0103! Cost\u0103 mult \u015fi nu dureaz\u0103; Baudelaire: Iubirea \u2013 crima \u00een care nu te po\u0163i lipsi de un complice; V. Hugo: Arta d\u0103 aripi, nu c\u00e2rje; J. de Despinasse: Pasiunea \u2013 un ascetism profan; V. J. Ghika: Fericirea: ceea ce cau\u0163i pentru tine \u015fi nu g\u0103se\u015fti dec\u00e2t la altul; Alfred de Vigny: Iluzia \u2013 leac \u00eempotriva plictiselii; Paul Claudel: Natura \u2013 o imens\u0103 ruin\u0103; N. Titulescu: Destinul \u2013 scuza celor slabi \u015fi opera celor tari; M. Ralea: Istoria \u2013 ceva mai mult dec\u00e2t un etern plagiat; K. Liebknecht: R\u0103zboiul \u2013 o porc\u0103rie glorioas\u0103; W. Shakespeare: Timpul \u2013 acest cormoran care devoreaz\u0103 totul; Buzura: \u00cen secolul nostru suntem cu un picior pe lun\u0103, iar cu cel\u0103lalt \u00een neolitic; Dintr-o anecdot\u0103 popular\u0103: Nu vreau nimic dec\u00e2t s\u0103 moar\u0103 \u015fi capra vecinului; N. B\u0103lcescu: Un prost g\u0103se\u015fte totdeauna unul mai prost ca s\u0103-l admire; Hora\u0163iu: Cusururi au to\u0163i. Mai bun e cel ce le are mai mici; O. Wilde: Moartea \u2013 singurul lucru c\u0103ruia nu-i po\u0163i supravie\u0163ui; Barbu Paris Mumuleanu: Barem c\u00e2t tr\u0103im s\u0103 ne veselim.
\n\tCuvintele \u201e\u00eenaripate\u201d (ca s\u0103 folosesc expresia lui Homer din Iliada) din antologia S. O. S. Iubirea! confer\u0103 reflec\u0163iilor cu caracter de generalitate \u2013 sentin\u0163\u0103, apoftegm\u0103, maxim\u0103, cugetare \u2013 reale valen\u0163e estetice \u00een care sunt topite concep\u0163ii \u015fi principii de etic\u0103 (aforistul \u00ee\u015fi \u00eendrum\u0103 firesc, cititorul spre virtute) sociologie, politologie, teologie, istorie etc. Scriitura este acompaniat\u0103 de o muzic\u0103 postmodern\u0103 ce ne \u201esugereaz\u0103 ritmul unui joc s\u0103lbatic sau al unui mar\u015f funebru, ritmul unei roman\u0163e vis\u0103toare sau al unui imn r\u0103zboinic. Muzica aceasta \u2013 spiritul timpului\u201d (L. Blaga). Iat\u0103 c\u00e2teva apoftegme cu evident caracter de axiom\u0103, ce ilustreaz\u0103 arta compozi\u0163iei aforistice: conciziune, claritate, proprietate, densitate ideatic\u0103 etc., \u015ftiin\u0163a vie\u0163ii, morala ca \u201ereligie universal\u0103, fiic\u0103 a justi\u0163iei \u015fi a cunoa\u015fterii\u201d, dar \u015fi \u201efiic\u0103 a liberului arbitru\u201d, (in)conformismul ironic, r\u0103t\u0103cirea tragicomic\u0103 a individului etern. Tendin\u0163a spre umor, incisivitate sarcastic\u0103, ironie, paradox, satir\u0103 etc. poten\u0163eaz\u0103 ve\u015fnicile sl\u0103biciuni ale firii omene\u015fti (frica, prostia, disperarea, lenea etc.) \u00eenso\u0163ite de vicii f\u0103r\u0103 leac (ipocrizia, invidia, du\u015fm\u0103nia, la\u015fitatea, minciuna etc.) \u015fi modific\u0103 alchimia aforismului-palimpsest. Moralistul Vasile Ghica se dovede\u015fte, dup\u0103 o expresie a lui J. Cocteau, un \u201eestet al sufletului\u201d: * \u201eR\u00e2sul \u2013 un dans \u00een jurul fricii\u201d; * \u201eDevii filosof c\u00e2nd afli de existen\u0163a nop\u0163ii\u201d; * \u201eMint \u015fi \u00eendr\u0103gosti\u0163ii. Dar \u00een \u015foapt\u0103\u201d; * \u201eProstia are oroare de anonimat\u201d; * \u201eNimeni nu se gr\u0103be\u015fte s\u0103 toarne lapte \u00een cucuta lui Socrate\u201d; * \u201eNe min\u0163im zilnic crez\u00e2nd c\u0103 tragem pe sfoar\u0103 secolul\u201d; * \u201eGioconda sur\u00e2de tuturor. Mai ales timpului\u201d; * \u201eDup\u0103 unii urmeaz\u0103 uitarea; dup\u0103 al\u0163ii \u2013 potopul\u201d; * \u201eOrice om este liber s\u0103 se scape pe el \u00een fa\u0163a istoriei\u201d; * \u201eGeniilor li se iart\u0103 orice. Dar mult mai t\u00e2rziu\u201d; * \u201eZ\u0103pada nu este dec\u00e2t o stare sufleteasc\u0103\u201d; * \u201eMai po\u0163i gusta ironia c\u00e2nd e\u015fti etichetat drept mare scriitor?\u201d; * \u201eLenea interzice orice paradis\u201d; * \u201eCriticul care nu \u00een\u0163elege nimic este liber s\u0103 spun\u0103 ce vrea\u201d; * \u201eCoasta lui Adam r\u0103m\u00e2ne totu\u015fi izvorul nestatorniciei\u201d; * \u201eColivia vulturului este cerul\u201d; * \u201eScara poate fi rezemat\u0103 de soare. Dar \u015fi sp\u00e2nzurat\u0103 \u00een pivni\u0163\u0103\u201d; * \u201eCe anturaj select a avut Iuda! \u015ei la ce i-a folosit\u201d; * \u201eGr\u0103be\u015fte-te Sisif! Te a\u015fteapt\u0103 sus Prometeu!\u201d etc.
\n\tCititorul va fi remarcat deja interferen\u0163a de idei \u015fi combina\u0163ii noi \u015fi, cum scria c\u00e2ndva D. Diderot, arta scriitorului de a \u00eembr\u0103ca ra\u0163iunea \u00een metafore, voin\u0163a sisific\u0103 de a-i pune \u00een valoare spiritul celui care-l cite\u015fte\/ g\u00e2nde\u015fte. \u201eCoautorul\u201d evit\u0103 pe c\u00e2t posibil, banalit\u0103\u0163ile, platitudinile, locurile comune, truismele, plec\u00e2nd, probabil, de la adev\u0103rul exprimat de Cehov: \u201eSpiritul este singurul lucru care r\u0103m\u00e2ne imuabil \u00een tot Universul\u201d. Antologia S. O. S. Iubirea!, \u00een fapt, o selec\u0163ie din volumele anterioare: Sur\u00e2suri migdalate \u015fi Cristale de fum, este deopotriv\u0103 o judecat\u0103 de existen\u0163\u0103\/ o judecat\u0103 de valoare ce cuprinde cvasitotalitatea temelor \u015fi motivelor specifice literaturii sapien\u0163iale: virtute, viciu, nemurire, talent, geniu, via\u0163\u0103, moarte, ignoran\u0163\u0103, soart\u0103, destin, jertf\u0103, libertate, patrie, educa\u0163ie, iubire, popor, gelozie, ideal, prostie, egoism, art\u0103, cunoa\u015ftere, religie, interes, vanitate, caracter, minciun\u0103, prejudecat\u0103, glorie etc. Vasile Ghica \u00ee\u015fi afirm\u0103 radical \u201eadev\u0103rul sceptic\u201d \u015fi opteaz\u0103 (\u201eC\u00e2t nu murim, opt\u0103m\u201d) pentru libertatea crea\u0163iei. Se \u015ftie, literatura este fiica libert\u0103\u0163ii. Asemenea lui Sartre, crede c\u0103 esen\u0163a omului, fatalitatea lui de a fi, este liberul arbitru. \u00cen consecin\u0163\u0103, configureaz\u0103 \u00eentreaga problematic\u0103 \u00een imanen\u0163a exclusiv\u0103 a umanului. Condamnat la cugetare, aforistul, pe care-l ve\u0163i \u00eent\u00e2lni \u015fi \u00een Antologia alc\u0103tuit\u0103 de Lucian Borleanu, Aforisme, Maxime \u015fi Cuget\u0103ri. Descul\u0163 \u00een univers de g\u00e2nd situeaz\u0103 apoftegma \u00eentre un Sein (ceea ce este) \u015fi un Sollen (ce trebuie s\u0103 fie).
\n\t\u00cen mod sigur, scriitorul tecucean este un \u201eales al \u00eendoielii\u201d ce-\u015fi poten\u0163eaz\u0103 obsesia de a m\u0103sura \u00een\u0103l\u0163imea unei idei dup\u0103 (dis)confortul pe care-l provoac\u0103: * \u201eCe p\u0103cat c\u0103 luciditatea nu are aripi\u201d * \u201eUneori borurile p\u0103l\u0103riei indic\u0103 \u015fi orizontul\u201d * \u201eNu ne mai ajunge o singur\u0103 Ariadn\u0103\u201d * \u201eNu cumva Narcis a fost, totu\u015fi, femeie?\u201d * \u201ePentru idei s-a murit \u00eentotdeauna. Celelalte boli sunt supuse modei\u201d * \u201eAtras de civiliza\u0163ie, c\u00e2inele a optat definitiv: osul \u015fi lan\u0163ul\u201d * \u201eG\u00e2ndurile \u00eencol\u0163esc de regul\u0103 pe ghimpi\u201d * Ce i-ar putea spune oare Don Juan, Julietei?\u201d * \u201e Accept p\u00e2n\u0103 \u00een\u0163eleg. Apoi neg\u201d * \u201e\u015ei \u00een art\u0103, urmele de nisip conduc spre de\u015fert\u201d etc. Se na\u015fte \u00eentrebarea dac\u0103 \u00een infinitul \u015fir al cuget\u0103torilor ar trebui s\u0103 existe ierarhii? Personal nu cred c\u0103 Avicena i-ar fi superior lui Vauvernargues! Ierarhiile de acest tip sunt false. \u00cen\u0163elep\u0163ii autentici nici nu cred c\u0103 au asemenea vanit\u0103\u0163i. Ei \u015ftiu, cum spunea Solomon, c\u0103 nici un lucru din c\u00e2te exist\u0103 sub soare, nu este altceva dec\u00e2t de\u015fert\u0103ciune. Sunt convin\u015fi mai ales de paradoxul exprimat de Sf\u00e2ntul Pavel: \u201e\u00cen\u0163elepciunea acestei lumi la Dumnezeu este nebunie. Astfel c\u0103 cel ce \u015ftie mai mult \u015ftie mai pu\u0163in\u201d!? Dac\u0103 compar\u0103m reflec\u0163iile lui Ghica despre \u201ecrima \u00een care nu te po\u0163i lipsi de un complice\u201d din antologia S. O. S. . . .! vom ajunge la acelea\u015fi desf\u0103t\u0103ri intelectuale\/ spirituale, suflete\u015fti, filosofice etc. pe care le-au eternizat c\u00e2ndva, Homer: \u201eR\u0103ul st\u0103 cu r\u0103ul\u201d; Salustius: \u201eVeninul \u015farpelui se adaug\u0103 la veninul scorpionului\u201d; Platon: \u201eR\u0103ul se \u00eentristeaz\u0103 pentru c\u0103 s-a pierdut alt r\u0103u\u201d; Avicena: \u201eNu multiplica r\u0103ul cu alt r\u0103u\u201d; Sf\u00e2ntul Augustin: \u201e Nici un lucru nu a fost \u015fi nici nu va fi pe lume, mai r\u0103u, dar nici mai bun dec\u00e2t femeia\u201d \u015fi nici azi, nici m\u00e2ine nu vom afla cine \u201e\u015ftie mai pu\u0163in\u201d etc.
\n\tAforistul contemporan de tipul lui V. G. este obligat de ter\u0163ul inclus, s\u0103 fie trans, cu alte cuvinte \u015fi prim \u015fi dincolo, cum ar spune p\u0103rintele transdisciplinarit\u0103\u0163ii, Basarab Nicolescu, adic\u0103 s\u0103 fie simultan imanent \u015fi transcendent, s\u0103 g\u0103seasc\u0103 fuziunea dintre prim \u015fi dincolo. Acela\u015fi fizician \u015fi filosof care sus\u0163ine c\u0103 \u201etemelia eticii nu poate s\u0103 fie dec\u00e2t transcendental\u0103\u201d vede fundamentul drepturilor omului format din (observa\u0163i alchimia!): libertate, iubire \u015fi transdisciplinaritate . Toate aceste trei concepte-cheie se reg\u0103sesc personalizate \u00een spiritul apoftegmele lui V. Ghica, confirm\u00e2nd opinia noastr\u0103 c\u0103 reflec\u0163ia aforistic\u0103 este prin excelen\u0163\u0103 supus\u0103 misteriosului ter\u0163 inclus. Parafraz\u00e2ndu-l pe Basarab Nicolescu \u015fi avans\u00e2nd \u00een nivelul ter\u0163iar, sus\u0163inem teza c\u0103 aforismul (nu \u015fi aforistul) este prin defini\u0163ie transna\u0163ional \u015fi transreligios. Citez din cartea prof. dr. docent Pandele Olteanu, Floarea Darurilor (Fiore di Virtu) Studiu, Edi\u0163ie critic\u0103 pe versiuni, dup\u0103 manuscrise, traducere \u015fi glosar \u00een context comparat, Editura Mitropoliei Banatului, Timi\u015foara, 1992, pentru a demonstra c\u0103 afori\u015ftii \u201etraduc\u201d \u00een scriitur\u0103, \u00eentotdeauna un \u201ealt nivel de Realitate\u201d, desigur, dintr-o viziune transdisciplinar\u0103: \u201eInvidia care este viciul opus virtu\u0163ii iubirii este de dou\u0103 feluri. Unul e c\u00e2nd suferi, – sau \u00ee\u0163i pare r\u0103u, – de binele altuia. Altul e c\u00e2nd te bucuri de r\u0103ul altuia. Dar fiecare dintre aceste dou\u0103 feluri de invidie poate s\u0103 fie spre bine: pentru c\u0103 e bine s\u0103 te bucuri de r\u0103ul altuia ca s\u0103-l pedepse\u015fti. \u015ei s\u0103-\u0163i par\u0103 r\u0103u de binele altuia ca s\u0103 nu devin\u0103 m\u00e2ndru\u201d. Umanitatea cred c\u0103 a tr\u0103it dintotdeauna \u00een transdiciplinaritate, dar f\u0103r\u0103 s\u0103 o con\u015ftientizeze. Permanent s-a \u201etradus\u201d dintr-un nivel de realitate, \u00eentr-un alt nivel de Realitate. \u00cemi amintesc, de pild\u0103, c\u0103 G. C\u0103linescu reitera \u00een fa\u0163a studen\u0163ilor s\u0103i: \u201eeu nu am citit niciodat\u0103 o carte, eu am tradus-o\u201d. \u00cen comunicarea aforistic\u0103, traducem \u015fi suntem tradu\u015fi, f\u0103r\u0103 s\u0103 uit\u0103m expresia de ob\u00e2r\u015fie italian\u0103: traduttore, traditore. \u201eEra transdisciplinar\u0103\u201d, de care reflexivul Vasile Ghica este \u00een mod firesc contaminat, sus\u0163ine B. N., va fi era traduc\u0103torilor, a celor ce traduc \u00een limba noastr\u0103 macrofizic\u0103, ceea ce se petrece la un alt nivel de Realitate\u201d.
\n\tPractic, lucrurile se complic\u0103 pentru c\u0103 \u201elimba macrofizic\u0103\u201d implic\u0103 tot at\u00e2tea coduri de comunicare, c\u00e2te limbi \u015fi dialecte sunt pe glob (peste 3500, dup\u0103 o statistic\u0103 mai veche a Academiei Franceze). Traducerea oferit\u0103 de autorul de cuget\u0103ri, Vasile Ghica poten\u0163eaz\u0103 \u201etr\u0103darea\u201d ce se na\u015fte \u00een transla\u0163ia de la realitatea cuantic\u0103 la realitatea macrofizic\u0103. Longevitatea g\u00e2ndirii aforistice este asigurat\u0103 de ter\u0163iul inclus ce tinde s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 binaritatea. Nu e greu de observat: lingvistica nu poate exprima\/ traduce realitatea cuantic\u0103, \u00eenc\u00e2t autorul lucr\u0103rii Ion Barbu \u2013 Cosmologia \u201eJocului secund\u201d nu ezit\u0103 s\u0103 afirme tran\u015fant: \u201eSingurul limbaj universal e acela al comunic\u0103rii transligvistice\u201d. Doar comunicarea translingvistic\u0103 poate capta spiritul timpului care \u2013 se \u015ftie \u2013 este simultan transcendent \u015fi imanent. A\u015fa se explic\u0103 de ce aforismele lui Vasile Ghica ne ofer\u0103 aparent doar \u201eo \u00een\u0163elepciune de fiecare zi\u201d (Basarab Nicolescu) ce ne sugereaz\u0103 c\u0103 transistoria aforismului este istoria tuturor maximelor \u015fi reflec\u0163iilor din literatura universal\u0103 de la origini p\u00e2n\u0103 m\u00e2ine: * \u201eNici o femeie p\u0103r\u0103sit\u0103 de Don Juan nu s-a sinucis\u201d; * \u201eLumea este un teatru care tinde spre bordel\u201d; * \u201e O singur\u0103 Golgot\u0103 ne-ar fi fost deajuns: iubirea\u201d; * \u201eO femeie \u00eendr\u0103gostit\u0103 vede \u015fi \u00eentr-un Quasimodo, un F\u0103t-Frumos\u201d; * \u201eSingurul furt gra\u0163iat din oficiu este s\u0103rutul\u201d etc. Dup\u0103 cum a\u0163i observat pentru orice autor de aforisme, demersul transdisciplinar este obligatoriu \u015fi ecumenic. De aceea cred c\u0103 aforismul este transna\u0163ional \u015fi transconfesional.
\n\tPoetica aforismului aflat\u0103 \u00eenc\u0103 sub umbrela inefabilului ascunde o gnoseologie, o filosofie a transdiciplinarit\u0103\u0163ii, \u00eenc\u00e2t aforismul este \u00een primul r\u00e2nd cunoa\u015ftere poetic\u0103, apoi cunoa\u015ftere matematic\u0103, filosofic\u0103 etc. \u00cen mod paradoxal, cunoa\u015fterea poetic\u0103 este mai \u201e riguroas\u0103 dec\u00e2t cunoa\u015fterea \u015ftiin\u0163ific\u0103\u201d care este exact\u0103, dar nu riguroas\u0103. Vasile Ghica poetizeaz\u0103 \u00een primul r\u00e2nd ontologic \u015fi apoi estetic. Lirismul reflexiv pare creat dup\u0103 o ecua\u0163ie magic\u0103 din poetica cuantic\u0103 (o sintagm\u0103 fatal cacofonic\u0103 \u00een limba rom\u00e2n\u0103) teoretizat\u0103 de Basarab Nicolescu: \u015etiin\u0163\u0103 + Iubire = Poezie\/ Aforism, ad\u0103ug\u0103m noi. Pentru pl\u0103cerea estetic\u0103\/ sapien\u0163ial\u0103 a cititorului mai notez c\u00e2teva reflec\u0163ii din vol. Sur\u00e2suri migdalate: * \u201eNucleul generozit\u0103\u0163ii \u00eel constituie cuv\u00e2ntul, nu banul\u201d; * \u201eNiciodat\u0103 prostia nu \u00eencape \u00een albia ei\u201d; * \u201eC\u00e2nd nu a mai avut putere s\u0103 vorbeasc\u0103, arta a \u0163ipat\u201d; * \u201eCum s\u0103 ajung\u0103 poet, dac\u0103 nici o femeie nu l-a p\u0103r\u0103sit\u201d; * \u201eSufletul meu tot mai orfan de f\u00e2nt\u00e2ni\u201d; * \u201eOmul \u2013 singura creatur\u0103 din univers dotat\u0103 cu geniul catastrofei\u201d; * \u201eLibertatea interioar\u0103 e ca o femeie frumoas\u0103. Trebuie s\u0103 o cucere\u015fti \u00een fiecare zi\u201d etc. De observat c\u0103 deplasarea poeticului se produce de la concept la concret. O alchimie necesar\u0103 ce metamorfozeaz\u0103 conceptul \u00een fapt poetic. G\u00e2ndirea aforistic\u0103 \u00ee\u015fi afl\u0103 r\u0103d\u0103cinile \u00een g\u00e2ndirea poetic\u0103? Sau este exact pe dos? Dar cunoa\u015fterea poetic\u0103 \u201eeste cunoa\u015fterea cuantic\u0103 a ter\u0163ului inclus\u201d, cum teoretizeaz\u0103 B. Nicolescu, care crede \u00een noutatea ireductibil\u0103 a viziunii cuantice.
\n\tS\u0103 fie poezia (inclusiv poezia gnomic\u0103\/ apoftegmic\u0103) \u201esuprema aproximare cuantic\u0103 a lumii\u201d? Dac\u0103 studiem ce se afl\u0103 \u00eentre \u015fi dincolo de ideea aforismului, remarc\u0103m c\u0103 doar tr\u0103irea d\u0103 sens cuvintelor, altul dec\u00e2t cel din dic\u0163ionare: * \u201e\u015ei-a ales ziua sinuciderii. A fost singura lui libertate\u201d; * \u201eRealitatea \u2013 o ran\u0103 \u00een aripa dorului\u201d; * \u201eSufletul un mare poliglot\u201d; * \u201eTotul e esen\u0163ial. Din moment ce orice am\u0103nunt poate ucide\u201d * \u201eNumai stratul de incultur\u0103 te poate ajuta s\u0103 te consideri original\u201d; * \u201eNici noi nu am r\u0103mas \u00een paradis, dar nici \u015farpele\u201d; * \u201eMila nu iart\u0103, umile\u015fte\u201d etc. Cititorul a observat deja: cuvintele se prostitueaz\u0103, dar cuv\u00e2ntul cu ultim \u00een\u0163eles r\u0103m\u00e2ne \u201emort\u201d\/ mut, \u00eenc\u00e2t valoarea gnoseologic\u0103 \u015fi estetic\u0103 a maximei este dat\u0103 de \u201eduhul inanalizabil\u201d ce sugereaz\u0103 c\u0103 resortul poeticii aforismului exclude logica binar\u0103 manifestat\u0103 cu da \u015fi nu, \u00een favoarea logicei ternare fuzionat\u0103. Putem afirma f\u0103r\u0103 s\u0103 gre\u015fim c\u0103 poetica aforismului \u201eamu\u0163e\u015fte\u201d cuvintele. Iat\u0103 \u015fi opinia filosofului cuantic despre aceast\u0103 opinie aparent paradoxal\u0103: \u201eUn cuv\u00e2nt nu este f\u0103cut pentru a fi rostit, ci pentru a fi g\u00e2ndit, sim\u0163it \u015fi privit. Astfel un cuv\u00e2nt rostit este un cuv\u00e2nt blestemat\u201d (Basarab Nicolescu). \u00cen termenii poeticii literare tradi\u0163ionale, aforistul Vasile Ghica \u201eblestem\u0103\u201d cuv\u00e2ntul \u00eentr-o combina\u0163ie de romantism (inspira\u0163ia este \u00een primul r\u00e2nd divin\u0103), de neoclasicism ra\u0163ionalist \u015fi de suprarealism baroc. La reflec\u0163iile, maximele de tipul celor cultivate de scriitorul tecucean, esen\u0163ial este (d)efectul, iar \u00een acest sens, retorica \u00een sintax\u0103 calofil\u0103 poten\u0163eaz\u0103 (in)fidelitatea fa\u0163\u0103 de ceea ce exprim\u0103. Prin urmare, poten\u0163eaz\u0103 o g\u00e2ndire prostituat\u0103. \u00cemp\u0103rt\u0103\u015fim \u00een acest sens opinia c\u0103 \u201eprostituarea g\u00e2ndirii este cea mai veche meserie a lumii\u201d. C\u00e2t\u0103 prostituare a limbajului, at\u00e2ta regres. Unii spun progres! De reg\u00e2ndit.
\n\tDoar unificarea ternar\u0103: subiect \u2013 obiect \u2013 ter\u0163iul inclus poate face efectiv tranzi\u0163ia spre revela\u0163ia transumanismului, ce se opune antiumanismului \u015fi retoricii apocaliptice: * \u201e\u00cen\u0103l\u0163\u0103m zilnic \u00een noi un pios altar fricii\u201d; * \u201eB\u0103tr\u00e2ne\u0163ea, un soi de aclimatizare cu infinitul\u201d; * \u201eC\u00e2nd caracterizezi pe cineva trebuie s\u0103 fii ori generos, ori diplomat\u201d; * \u201e\u00cen dezordinea lexical\u0103, zv\u00e2cne\u015fte poezia ca puiul \u00een ou\u201d; * \u201eLectura poate fi un hobby, scrisul \u2013 niciodat\u0103\u201d; * \u201e\u015ei virtu\u0163ile te pot \u0163ine \u00een genunchi\u201d; * \u201e\u00cen fiin\u0163a iubit\u0103 c\u0103ut\u0103m labirintul, nu linia dreapt\u0103\u201d;* \u201e\u00cenving\u0103torii r\u0103m\u00e2n. Circumstan\u0163ele se volatilizeaz\u0103\u201d; * \u201eSpiritul nu dispare dec\u00e2t prin sinucidere\u201d; * \u201eC\u00e2\u0163i scriitori mediocri ar accepta s\u0103 devin\u0103 ni\u015fte anonimi geniali?\u201d. Ter\u0163iul inclus este actual, omniprezent \u015fi pentru c\u0103 \u00een esen\u0163a sa, Ghica r\u0103m\u00e2ne un entuziast. Nu ucide mirarea (\u00een\u0163elep\u0163ii tr\u0103iesc \u00een Valea Mir\u0103rii, nu \u2013 \u00een Valea Pl\u00e2ngerii) nu elimin\u0103 afectivitatea \u015fi creeaz\u0103 \u201e\u00een\u0163elepciunea de fiecare zi\u201d (N. B.). Viseaz\u0103 probabil, o \u201elume deopotriv\u0103 cuantic\u0103 \u015fi poetic\u0103\u201d, o lume ce ar putea s\u0103 se conduc\u0103 dup\u0103 etica virtu\u0163ii. O lume p\u0103truns\u0103 de dou\u0103 adev\u0103rate revolu\u0163ii: revolu\u0163ia cuantic\u0103 \u015fi cea informatic\u0103. O lume guvernat\u0103 de logica ter\u0163iului inclus, \u00een care cauzalitatea liniar\u0103 este abolit\u0103 \u015fi \u00een care discontinuitatea poate fi g\u00e2ndit\u0103 \u015fi tr\u0103it\u0103. Aforistul tr\u0103itor \u00een era transdisciplinarit\u0103\u0163ii recunoa\u015fte infinitul con\u015ftient \u015fi caut\u0103 permanent un alt nivel de Realitate.
\n\t(continuarea \u00een nr. urm\u0103tor al revistei)<\/em><\/p>\n


\nCamelia Manuela SAVA<\/strong>
\n\"\"

\u00cen Agora literar\u0103 a lui Teo Cabel<\/strong><\/p>\n

Dup\u0103 dou\u0103 volume de poezii – Tablouri f\u0103r\u0103 semn\u0103tur\u0103 (Editura Lorilav, 2010) \u0219i Merg mai departe (Editura Editgraph, 2012), buzoianul Teo Cabel a surprins, de cur\u00e2nd, cu o nou\u0103 apari\u021bie editorial\u0103: Prezen\u021be \u00een Agora literar\u0103, Editura Rafet, 2015, debut\u00e2nd, astfel, cu un volum inedit de recenzii.
\n\u00cen cartea domniei sale, \u00ee\u0219i g\u0103sesc locul cuvenit, chiar se \u00eemprietenesc, nume cunoscute contemporanilor care se preocup\u0103 de arta scrisului: prozatori, poe\u021bi \u0219i poetese, esei\u0219ti, memoriali\u0219ti sunt prezenta\u021bi \u00een c\u00e2teva tu\u0219e critice, autorul sco\u021b\u00e2nd \u00een eviden\u021b\u0103 c\u00e2teva din publica\u021biile recente, pe care le trece prin sita parcimonioas\u0103, dar corect\u0103 a lecturii personale.
\nAtrage aten\u021bia \u00een mod deosebit prefa\u021ba c\u0103r\u021bii, semnat\u0103 Ion Ro\u0219ioru, care \u00eel situeaz\u0103 pe Teo Cabel ca \u201eurma\u0219 de n\u0103dejde al celor ce \u00een Buz\u0103u au oficiat decenii \u00een \u0219ir actul critic: Marin Ifrim, Dumitru Ion Dinc\u0103, Valeria Manta T\u0103icu\u021bu, Stan Brebenel\u201d \u0219i al\u021bii, grupa\u021bi \u00een jurul revistelor de cultur\u0103 din arealul de sud-est al \u021b\u0103rii. Totodat\u0103, prefa\u021batorul \u00eei face un portret succint \u0219i clar celui care are \u00eendr\u0103zneala alc\u0103tuirii unei agora de sorginte literar\u0103: \u201eorice conduc\u0103tor de cenaclu oficiaz\u0103 implicit \u0219i un ritual critic cu predilec\u021bie de \u00eent\u00e2mpinare. Este \u0219i cazul lui Teo Cabel, mentorul cenaclului literar AntePortas din Buz\u0103u. T\u00e2n\u0103rul literat \u00ee\u0219i adun\u0103 \u00eentr-un volum exegetic o parte din cronicile pe care i le-au prilejuit o serie de scriitori de dincoace \u0219i de dincolo de Prut.\u201d
\n Exegezele lui Teo Cabel demonstreaz\u0103 o p\u0103trundere profund\u0103 \u00een universul lecturii, cu dorin\u021ba de a scoate la suprafa\u021b\u0103 sensuri \u0219i simboluri noi, prin prisma unui filtru critic e coerent \u0219i pertinent. Pentru Teo Cabel, a scrie \u00eenseamn\u0103 r\u0103spundere \u0219i responsabilitate, \u00eenseamn\u0103 asumarea opiniei, sine ira et studio. Este printre pu\u021binii ale\u0219i s\u0103 intre cu un respect ad\u00e2nc \u00een lumea h\u00e2rtiei, \u00een imaginarul fiec\u0103rui autor recenzat, fie prozator, fie poet. Nu o face pentru c\u0103 i se cere, nu o face pentru c\u0103 este dator cuiva, nici din dorin\u021ba de a primi laude sau glorie, ci pentru c\u0103 iube\u0219te literatura, iube\u0219te scrisul, c\u0103ruia se dedic\u0103 mereu cu ostenta\u021bie demn\u0103 de admirat.
\nDe la \u00eenceput se remarc\u0103 titlurile alese pentru a reda esen\u021bialul cronicilor, arunc\u00e2ndu-ne \u00eentr-un orizont de lectur\u0103 ce se va desf\u0103\u0219ura sub ochii no\u0219tri ca un ritual ini\u021biatic. A\u0219a sunt primele sintagme ce dau titulatura subcapitolelor referitoare la Culi\u021b\u0103 Ioan U\u0219urelu \u2013 \u201eInvita\u021bie \u00een agora literar\u0103 \u2013 Scriitori contemporani din Vrancea, prin interviuri\u201d, Ca \u00een pove\u0219tile de iarn\u0103\u201d (pentru subcapitolul dedicat lui Marin Ifrim) sau \u201e\u00cen c\u0103utarea paradisului pierdut\u201d \u00een cazul lui Dumitru D\u0103n\u0103il\u0103. Alte subcapitole au titluri metaforico-filosofice: \u201eFascina\u021bia realului \u0219i realitatea fantasticului\u201d (la Dan Manciulea), \u201e\u00cen mantia paradoxului\u201d(pentru romanul Robul zarului al lui Dumitru D\u0103n\u0103il\u0103), Flux de sensuri \u0219i imagini\u201d(Lauren\u021biu Belizan), dar sunt trimiteri directe, folosindu-se titlul original al c\u0103r\u021bii recenzate: Iubire f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it (Traian Cristea), Templu ruinat (Tatiana Dabija) sau Sfe\u0219nic \u00een rug\u0103ciune (Traian Vasilc\u0103u), Sub gutui (Costel Suditu). Aprecierile sunt atent alese \u0219i subliniaz\u0103 grija pentru cuv\u00e2ntul care exprim\u0103 \u0219i se exprim\u0103, sensibil \u0219i frust: \u201ea cincea c\u0103mar\u0103 a inimii\u201d(Daniela \u0218ontic\u0103), \u201eO born\u0103 pe Drumul poeziei\u201d(Florina Isache) sau \u201eAcces\u2026La plutire pe cerul poeziei\u201d(Elena Radu), \u201eO carte c\u00e2t o via\u021b\u0103\u201d (Horia Stoicanu) etc.
\nMarele merit al lui Teo Cabel, e c\u0103, spre deosebire de unii dintre confra\u021bii s\u0103i, care \u00ee\u0219i \u00eencearc\u0103 ascu\u021bi\u0219ul sabiei \u00een turniruri critice de genul recenz\u0103rii, st\u0103p\u00e2ne\u0219te fr\u00e2ul frazelor, autodidact \u0219i inventiv, intuitiv \u0219i expresiv. Curgerea ideilor fluide, simplitatea \u0219i corectitudinea sunt atuuri cu care porne\u0219te demersul analitic. Sunt trecute sub lupa sufletului s\u0103u romane, pove\u0219ti, poeme, memorii, se fac referiri interesante la contextul care a generat apari\u021bia c\u0103r\u021bilor sau la leg\u0103turile dintre oameni \u0219i c\u0103r\u021bi, dintre c\u0103r\u021bi \u0219i alte c\u0103r\u021bi.
\n Niciodat\u0103 opiniile critice exprimate nu sunt gratuite, autorul nu a dat tiparului aceste r\u00e2nduri doar de dragul de a fi considerat un analist bun, ci se poate observa c\u0103 miezul minieseurilor critice este c\u00e2nd dulce-acri\u0219or, c\u00e2nd fierbinte sau mai dep\u0103rtat de sucul latent al marii literaturi. Forma\u021bia poetic\u0103 se \u00eentrevede \u00een muzicalitatea unor pasaje, cu toate c\u0103 subiectivitatea ca \u0219i implicarea afectiv\u0103 dau un farmec aparte \u0219i nu stric\u0103 nimic din edificiul agorei. Uneori, cititorii vor fi surprin\u0219i de elipsa predicatelor, dar totul curge ca \u00eentr-un creuzet al timpului \u00een care se pl\u0103m\u0103de\u0219te cu migal\u0103 universul fic\u021biunii, disecat cu ml\u0103dieri de cuvinte. Exemplificarea ideii se face cu o not\u0103 fireasc\u0103 \u0219i (de\u0219i, a\u0219a cum se mai \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u0219i la case mai mari, mai poate fi f\u0103cut\u0103 o adenda \u2013 din pricina tehnoredact\u0103rii – corectura mai scap\u0103 uneori din vedere) este de bun augur aceast\u0103 apari\u021bie a unei miniantologii de eseuri critice, pentru c\u0103 vine s\u0103 \u00eembog\u0103\u021beasc\u0103 o panoplie literar\u0103 contemporan\u0103 atr\u0103g\u0103toare, ce poate fi a noastr\u0103, a tuturor.<\/p>\n


\nCornel GALBEN <\/strong>
\n\"\"

ALTE SUBTILE SEMNE DE CARTE<\/strong><\/p>\n

\tLa un an dup\u0103 ce a lansat primele Semne de carte, Rodica L\u0103z\u0103rescu revine cu al doilea volum de cronici literare (Editura Rafet, R\u00e2mnicu S\u0103rat, 2015), de data aceasta sub auspiciile Asocia\u021biei \u201eRena\u0219terea r\u00e2mnicean\u0103\u201c, ini\u021biatoarea unui proiect ce a \u00eenlesnit valorificarea manuscrisului, apreciat favorabil de juriul Festivalului Interna\u021bional de Crea\u021bie Literar\u0103 \u201eTitel Constantinescu\u201c, care l-a distins cu Premiul \u201eDumitru Pricop\u201c.
\n\t\u00cencorsetat\u0103 de regulamentul concursului, ce limita num\u0103rul de pagini trimise spre jurizare la 120, \u00eemp\u0103timita de lectur\u0103 care este a fost nevoit\u0103 s\u0103 grupeze \u00een sumar cam cu o treime mai pu\u021bine \u201eG\u00e2nduri despre prieteni\u201d dec\u00e2t \u00een volumul anterior, dar la fel de consistente \u0219i de percutante, semn c\u0103 exerci\u021biul s\u0103u critic e unul solid \u0219i de durat\u0103, util at\u00e2t autorilor consemna\u021bi, c\u00e2t \u0219i cititorilor c\u0103rora le recomand\u0103 c\u0103r\u021bile acestora.
\n\tConsecvent\u0103 cu sine \u00een primul r\u00e2nd \u0219i dornic\u0103 s\u0103 cunoasc\u0103, pe c\u00e2t posibil exhaustiv, opera celor ce i-au \u00eencredin\u021bat c\u0103r\u021bile spre lectur\u0103, cronicarul de la Pro Saeculum revine la \u0219ase dintre scriitorii \u00eent\u00e2lni\u021bi \u00een paginile Semnelor de carte precedente, \u00eendes\u00e2nd ochiurile unei plase ce se \u00eentinde nu numai asupra literaturii rom\u00e2ne contemporane, ci a \u00eentregii literaturi din arealul rom\u00e2nesc \u0219i nu numai, \u00eentruc\u00e2t nu lipsesc nici conexiunile cu literatura universal\u0103.
\n\t\u201eOm al documentului \u0219i al informa\u021biei precise\u201d, ca s\u0103 folosim o sintagm\u0103 atribuit\u0103 de acribioasa autoare lui Niculae Gheran, Rodica L\u0103z\u0103rescu \u00ee\u0219i \u00eentinde antenele spre toate orizonturile, re\u00eemprosp\u0103t\u00e2nd lecturi mai vechi, compar\u00e2nd, f\u0103c\u00e2nd asocia\u021bii \u0219i trimiteri, disec\u00e2nd frazele p\u00e2n\u0103 la am\u0103nunt, entuziasm\u00e2ndu-se \u00een fa\u021ba reu\u0219itelor, \u0219fichiuind ne\u00eemplinirile \u0219i acro\u0219\u00e2ndu-\u0219i propriii cititori cu citate excelent alese, construind la r\u00e2ndul ei o poveste \u00een poveste, nu de pu\u021bine ori chiar mai incitant\u0103 dec\u00e2t cea a confra\u021bilor, c\u0103rora le contureaz\u0103 un profil credibil \u0219i demn de urm\u0103rit.
\n\tComent\u00e2nd, bun\u0103oar\u0103, ultimul volum al tetralogiei \u201eArta de a fi p\u0103guba\u0219\u201d, nu se mul\u021bume\u0219te doar cu incursiunea \u00een universul fabulos al celorlalte trei, ci apeleaz\u0103 \u0219i la coresponden\u021ba on line cu prozatorul bucure\u0219tean, aduc\u00e2nd elemente noi, pe care cititorii lui N. Gheran n-aveau cum s\u0103 le cunoasc\u0103. Iar bisturiul s\u0103u critic opereaz\u0103 \u00een profunzime, limpezind o oper\u0103 ce te \u00eembie acum altfel la lectur\u0103 \u0219i revel\u00e2nd \u201eexcep\u021bionalele calit\u0103\u021bi de scriitor\u201d ale acestuia, veridicitatea nara\u021biunii, umorul, ironia implicit\u0103, remarca amar\u0103, voit naiv\u0103, revoltele (sc\u00e2rbit\u0103, \u00eenc\u0103rcat\u0103 de obid\u0103\/n\u0103duf, \u00eempins\u0103 la disperare), incursiunile \u00een memoria naratorului etc.
\n\t\u00censu\u0219indu-\u0219i, la r\u00e2ndu-i, foarte bine \u201elec\u021bia aglomer\u0103rii de fapte pe spa\u021bii mici\u201d, aplicatul critic izbute\u0219te s\u0103 gloseze, \u00een doar nou\u0103 pagini A5, pe marginea unei zecimi dintre cele 66o de fi\u0219e consacrate de Grigore Traian Pop poe\u021bilor contemporani, v\u0103dit fermecat\u0103 de acest \u201eproiect \u00eendr\u0103zne\u021b \u0219i cronofag\u201d, dar mai ales de \u201edrastica sanc\u021bionare a celor care accept\u0103, \u00eendep\u0103rt\u00e2ndu-se de actul critic propriu-zis \u0219i de propria lor menire, s\u0103 scrie elogios Dumnezeu \u0219tie din ce resorturi, gir\u00e2nd astfel nonvalorile\u201d, de diapazonul \u201eextrem de bogat\u201d al ironiei \u0219i de felul cum \u201ecriticul \u0219i istoricul literar sanc\u021bioneaz\u0103 drastic \u0219i prompt cultura precar\u0103 a autorilor, lipsa de proprietate a termenilor, agramatismele\u201d. Solidar\u0103 cu autorul, Rodica L\u0103z\u0103rescu desfiin\u021beaz\u0103, \u00een 13 r\u00e2nduri, profesionalismul editorilor de la Tipo Moldova, semnal\u00e2nd \u201emultele neglijen\u021be de culegere ne\u00eendreptate de corectur\u0103\u201d, care am\u0103r\u0103sc \u0219i sporesc exasperarea celui \u201e\u00eenh\u0103mat, de bun\u0103voie, ce-i drept, la aceast\u0103 munc\u0103 sisific\u0103, obligat s\u0103 mistuie stupidit\u0103\u021bile pretin\u0219ilor poe\u021bi\u201d.
\n\tSpre deosebire de G.T.P., ea a avut parte de lecturi cu totul agreabile, care i-au pus iute \u00een mi\u0219care condeiul sprin\u021bar, \u00eenc\u00e2ntat s\u0103 navigheze printre scrisorile adunate con\u0219tiincios \u00een ultimele decenii de \u201erigurosul istoric literar\u201d Constantin C\u0103lin, \u201eom p\u0103str\u0103tor\u201d, cum l-a definit Ion Rotaru, \u0219i \u00een care descoper\u0103 o \u201ecutie\u201d cu \u201enenum\u0103rate piese de puzzle\u201d, ce-i procur\u0103 \u201eimaginea unei epoci, o min\u0103 de aur pentru orice istoric literar interesat\u201d, printre calambururile lui Marcel Mure\u0219eanu, ale c\u0103rui \u201ejocuri cu vorbele, jocuri cu sensul cuvintelor, sc\u00e2nteietoare giumbu\u0219lucuri lingvistice ale unui h\u00e2tru, pe deasupra bun cunosc\u0103tor al subtilit\u0103\u021bii limbii\u201d le transfer\u0103, \u00een parte, \u0219i celor ce n-au ajuns \u00eenc\u0103 s\u0103 pip\u0103ie al V-lea volum de Monede \u0219i Monade, printre eroii \u201eexcep\u021bionalului roman\u201d al lui \u0218tefan Mitroi sau cei ai prozelor lui Mihai Hafia Traista, \u201edotat cu umor sub\u021bire\u201d, printre \u201eholograme livre\u0219ti, amintiri culturale, actualizate \u00eentr-o tehnic\u0103 intertextualist\u0103 bine st\u0103p\u00e2nit\u0103\u201d de \u201eauto-ironic\u201d-ul Bogdan Ulmu, printre boemii lui Mihai Neagu Basarab, care sintetizeaz\u0103 \u00een eseul s\u0103u, cu \u201enostalgie, cu inteligen\u021b\u0103, cu umor, cu am\u0103r\u0103ciune, \u00een acea not\u0103 de r\u00e2su\u2019-pl\u00e2nsu\u2019\u201d, un fel de \u201einfrastructur\u0103 indispensabil\u0103 manifest\u0103rii fenomenului\u201d \u0219i, sigur, printre multe alte pagini nu mai pu\u021bin captivante.
\n\t\u00centre acestea, convorbirile lui Vartan Arachelian cu Seniorul Corneliu Coposu, reeditate cu prilejul Centenarului acestuia, o \u00eendeamn\u0103 s\u0103 rea\u0219eze \u00een tipare portretul distins al celui ce a \u00eenvins brutalitatea comunist\u0103 \u0219i a dus mai departe spiritul Blajului, tot a\u0219a cum Viorel Savin, la Bac\u0103u, l-a readus \u00een aten\u021bie pe, dup\u0103 el, uitatul pictor Nicu Enea, alc\u0103tuind o culegere de texte referitoare la via\u021ba \u0219i opera artistului, cu inten\u021bia v\u0103dit\u0103 de \u201erea\u0219ezare pe soclul ce i se cuvine\u201d. Salut\u00e2nd acest \u201edemers necesar pentru mai dreapta cinstire a pictorului\u201d, erudita autoare cade \u00een plasa celor \u201ec\u00e2teva mici \u00eendrept\u0103ri \u0219i ad\u0103ugiri obligatorii biografiei pictorului\u201d saviniene, ne\u0219tiind c\u0103 data corect\u0103 a na\u0219terii fusese de mult clarificat\u0103 (a se vedea, de pild\u0103, profilul din Personalit\u0103\u021bi b\u0103c\u0103uane, vol. IV, ap\u0103rut \u00een 2010, dar neb\u0103gat \u00een seam\u0103 de antologator) \u0219i c\u0103 dramaturgul b\u0103c\u0103uan, \u00eendrept\u00e2nd o eroare (cea cu anii de \u0219colarizare), comite, la r\u00e2ndu-i altele, oficializ\u00e2nd, bun\u0103oar\u0103, tot cu \u201eprea mult\u0103 \u00eeng\u0103duin\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de detalii\u201d c\u0103 \u201emarginalizatul\u201d pictor \u0219i-a cunoscut viitoarea so\u021bie \u00een toamna anului 1925 \u0219i nu \u00een luna mai, cum e corect.
\n\tDe\u0219i destul de exigent\u0103, dup\u0103 cum o \u0219tim \u0219i a dovedit-o \u00een at\u00e2tea r\u00e2nduri, criticul Rodica L\u0103z\u0103rescu mai scap\u0103 din vedere c\u0103 propriul text, cronica la romanul Urma, \u201eerezia eretic\u0103\u201d scris\u0103 de prozatorul Adrian Alui Gheorghe, a ap\u0103rut \u0219i \u00een sumarul primului volum, aspect ce nu deranjeaz\u0103 la urma urmelor, \u00eentruc\u00e2t recomand\u0103 o carte incitant\u0103, spre care se vor putea \u00eendrepta \u0219i cei ce nu au dat de ea cu \u00eent\u00e2iul prilej.
\n\tDintre autorii care beneficiaz\u0103 de aten\u021bia sclipitoarei cronicare mai fac parte scriitorii Constantin Cuble\u0219an, \u201esalahorul propriei sale pasiuni\u201d, cu o consistent\u0103 antologie de interviuri acordate confra\u021bilor \u0219i reunite acum, la a 75-a aniversare, Marin Iancu, chiar cu dou\u0103 consemn\u0103ri, una despre dic\u021bionarul dedicat personajelor lui Marin Preda, alta despre monografia consacrat\u0103 satulului \u00een care a v\u0103zut lumina, Livia Ciuperc\u0103 \u0219i Adrian Jicu, ace\u0219tia cu originale contribu\u021bii la scoaterea din anonimat a convorbiristului Teodor Al. Munteanu \u0219i, respectiv, la relectura operei lui \u201eMon cher Basile\u201d Alecsandri.
\n\tOriginal\u0103, din punctul nostru de vedere, este \u0219i modalitatea prin care mereu imprevizibila \u0219i inventiva profesoar\u0103 bucure\u0219tean\u0103 \u00een\u021belege s\u0103-\u0219i exprime g\u00e2ndurile vizavi de eseul universitarului b\u0103c\u0103uan, \u00een spe\u021b\u0103 cu o misiv\u0103 a Bardului c\u0103tre \u201eMon cher Adrian\u201d, \u201e\u00eemp\u0103cat \u0219i mul\u021bumit\u201d de ce gr\u0103ie\u0219te mai t\u00e2n\u0103rul confrate, cel pu\u021bin \u00een finalul c\u0103r\u021bii, \u00eencheind cu o sintagm\u0103 ce ne prive\u0219te pe to\u021bi: \u201eavem mai mult ca oric\u00e2nd nevoie s\u0103 continu\u0103m a ne legitima identitatea\u201d.
\n\tAcest g\u00e2nd transpare \u0219i din cele dou\u0103 c\u0103r\u021bi ale smeritului \u00een parte Fla\u0219netar din Bac\u0103u, dar, pentru a nu-l sminti \u00eentru totul, \u00eel l\u0103s\u0103m \u00een plata Domnului \u0219i \u00een seama cititorilor, c\u0103rora le recomand\u0103m \u0219i aceast\u0103 sprin\u021bar\u0103 culegere de cronici, scris\u0103 cu dragoste \u0219i respect pentru munca autorilor \u0219i pentru limba rom\u00e2n\u0103, doldora de observa\u021bii \u00een genere obiective, edificatoare pentru starea actual\u0103 a scrisului contemporan \u0219i pentru evolu\u021bia din ultimii ani a percutantului critic aflat \u00een fruntea revistei foc\u0219\u0103nene, deschis\u0103 dup\u0103 cum se poate observa nu doar arealului moldav, ci \u00eentregii literaturi de calitate.<\/p>\n


\nStan BREBENEL<\/strong>
\n\"\"

FOTOLIUL CU AMINTIRI<\/strong><\/p>\n

\tRecent, am intrat \u00een posesia unei noi c\u0103r\u0163i scris\u0103 de cunoscutul critic \u015fi istoric literar, prozator, dramaturg, publicist \u015fi realizator de emisiuni TV, Alex. \u015etef\u0103nescu. Este vorba de B\u0103rbat adormit \u00een fotoliu. \u00cent\u00e2mpl\u0103ri, edi\u0163ia a II-a, ap\u0103rut\u0103 la Editura Curtea Veche \u00een anul 2011. Pe coperta a IV-a Tudorel Urian are o p\u0103rere tran\u015fant\u0103: \u201e\u00cen actuala \u00eencreng\u0103tur\u0103 de amici\u0163ii\/inamici\u0163ii care \u00eenconjoar\u0103 persoana lui Alex. \u015etef\u0103nescu, volumul de evoc\u0103ri al criticului, intitulat B\u0103rbat adormit \u00een fotoliu: \u00cent\u00e2mpl\u0103ri (\u00een care este vorba de scriitori cunoscu\u0163i), are toate \u015fansele s\u0103 devin\u0103 un bestseller\u201d. \u015ei a\u015fa este pentru c\u0103 volumul se cite\u015fte cu pl\u0103cere, cu emo\u0163ie, cu interes. Descoperim o lume aproape disp\u0103rut\u0103, o lume a lui Alex. \u015etef\u0103nescu, dar \u015fi a noastr\u0103 a tuturor. Pentru a intra \u00een ea autorul ne ia de m\u00e2n\u0103 ca pe ni\u015fte copii \u015fi ne invit\u0103 \u00een cele mai dragi locuri inimii sale. Sunt amintiri afective, foarte vii, amintiri prin care \u00ee\u015fi recompune copil\u0103ria \u015fi tinere\u0163ea ca \u00eentr-un joc de puzzle. Ne plimb\u0103 cu trenul timp de o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 de la Lugoj, locul na\u015fterii, \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een Suceava, ora\u015f asimilat cu locul natal. Ne ia cu el la pescuit, pe r\u00e2ul Moldova, de cleni, mrene, p\u0103str\u0103vi care vin cumin\u0163i \u00een c\u00e2rligele undi\u0163elor. Amintirile sunt calde, unele sunt de un comic savuros. \u00cent\u00e2lnim mul\u0163i dintre corifeii epocii, oameni de mare valoare pentru literatura rom\u00e2n\u0103, altfel de cum \u00eei \u015ftiam, dar \u00eent\u00e2lnim \u015fi dintre aceia care au p\u0103c\u0103lit literatura \u015fi pe cititori cu impostura lor. Dac\u0103 celor din prima categorie le roste\u015fte cu evlavie numele, ale celor din a doua categorie le evit\u0103 pentru a nu mai crea animozit\u0103\u0163i \u015fi idiosincrazii inutile, chiar dac\u0103 unii dintre ei au p\u0103r\u0103sit aceast\u0103 lume. Din prima categorie autorul evoc\u0103 \u00eent\u00e2mpl\u0103ri cu figurile luminoase ale lui: Nichita St\u0103nescu, Marin Sorescu, Marin Preda, Nicolae Manolescu, Constantin Noica, Geo Bogza, Geo Dumitrescu, Octavian Paler, \u015eerban Cioculescu, Adrian P\u0103unescu, Grigore Vieru, Ana Blandiana, George Pruteanu etc. Ordinea enumer\u0103rii este absolut la \u00eent\u00e2mplare. Unele dintre aceste \u00eent\u00e2mpl\u0103ri au avut loc \u00een urm\u0103 cu 60, 50, 40, 30 de ani, iar altele sunt destul de recente.
\n\tAdesea \u00eent\u00e2mpl\u0103rile sunt tragico-comice, a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een O b\u0103taie ca-n filme, aici fiind evocat\u0103 o lupt\u0103 coco\u015feasc\u0103 \u00eentre Mircea Dinescu \u015fi Cezar Iv\u0103nescu, disput\u0103 cauzat\u0103 de autor pentru c\u0103 pe un critic literar l-a ironizat deoarece \u00eel declarase pe Cezar Iv\u0103nescu cel mai mare poet de dup\u0103 r\u0103zboi. De asemenea, \u00een evocarea Cu pistolul la t\u00e2mpl\u0103, autorul \u00eempreun\u0103 cu Gabriel Dimisianu au parte, prin anii dou\u0103 mii \u015fi ceva, de o aventur\u0103 la limita terorii. Pentru o gre\u015feal\u0103 de la regulile de circula\u0163ie a fost oprit de un poli\u0163ist care ar\u0103ta straniu. Amenin\u0163a\u0163i cu pistolul la un moment dat, au fost obliga\u0163i s\u0103-l plimbe prin Bucure\u015fti, iar la Gara de Nord reu\u015fesc s\u0103 scape de \u201eterorist\u201d. Au aflat mai t\u00e2rziu c\u0103 acest poli\u0163ist fusese concediat, dar refuzase s\u0103 predea uniforma \u015fi pistolul, folosindu-se de ele pentru a ob\u0163ine foloase necuvenite de la \u015foferii neaten\u0163i. Alte aspecte ale \u201ebinefacerilor\u201d noii societ\u0103\u0163i \u00eent\u00e2lnim \u015fi \u00een evoc\u0103rile Farmecul revolu\u0163iei, Hans \u015fi Rom\u00e2nia, Ce mai face Gheorghe Gheorghiu-Dej, Tentativ\u0103 de furt la Bruxelles \u015fi A doua \u00eent\u00e2lnire cu Hans.
\nAlex. \u015etef\u0103nescu ne prezint\u0103 \u015fi unele \u00eent\u00e2mpl\u0103ri ce au avut loc \u00een str\u0103in\u0103tate, cele mai multe dup\u0103 anul 1989, cum au fost cele de la Paris, \u00een mai multe r\u00e2nduri, \u00een China, \u00een \u0163\u0103rile scandinave, la Belgrad sau la Chi\u015fin\u0103u.
\nPlin\u0103 de umor, un umor s\u0103n\u0103tos este o evocare de la malul M\u0103rii Negre. \u00cen numai 11 r\u00e2nduri, \u00een Pisica de mare \u015fi literatura rom\u00e2n\u0103, ne istorise\u015fte o \u00eent\u00e2mplare hazlie ce l-a avut protagonist pe Mircea Dinescu, un pasionat pescar amator, care se \u00eentoarce \u00eentr-o zi de la pescuit cu un monstru marin: are ochii la subsuoar\u0103, sexul la ceaf\u0103 \u015fi must\u0103\u0163ile \u00een v\u00e2rful cozii. Au fost mul\u0163i martori prezen\u0163i \u015fi au \u201eadmirat\u201d vietatea p\u00e2n\u0103 ce aceasta a putrezit pe terasa Vilei Scriitorilor, iar \u00eent\u00e2mplarea a fost g\u0103sit\u0103 ulterior \u00een trei romane, un jurnal \u015fi dou\u0103 poeme. Ast\u0103zi Mircea Dinescu nu ar mai abandona-o \u015fi ar g\u0103ti-o, a\u015fa cum vedem pe unele posturi TV de profil, la categoria specialit\u0103\u0163i exotice.
\nCel mai iubit poet de Alex. \u015etef\u0103nescu, socotit \u015fi cel mai valoros, este Nichita St\u0103nescu. Acestuia \u00eei p\u0103streaz\u0103 o amintire vie, cald\u0103. Este redat\u0103 una dintre primele \u00eent\u00e2lniri dintre t\u00e2n\u0103rul critic, redactor la o revist\u0103 din provincie, \u015fi autorul superbului poem, Emo\u0163ie de toamn\u0103. A fost trimis la Bucure\u015fti pentru a aduce zece poeme de la Marele Blond pentru revist\u0103. L-a g\u0103sit seara la Ath\u00e9n\u00e9e Palace cu un grup de convivi. Bine\u00een\u0163eles c\u0103 nu avea poeme la el, dar l-a rugat pe t\u00e2n\u0103rul redactor s\u0103 scoat\u0103 un carnet \u015fi un pix. M-am conformat, nedumerit, \u015fi Nichita St\u0103nescu a \u00eenceput s\u0103-mi dicteze poemele cerute, improviz\u00e2ndu-le unul dup\u0103 altul… Eu notam \u00eenfrigurat, cucerit de frumuse\u0163ea stranie a versurilor. Dup\u0103 cele zece poeme Nichita i-a cerut s\u0103 desprind\u0103 o foaie din carnet \u015fi s\u0103 noteze un al unsprezecelea poem. Mi l-a dictat \u015fi era, \u00eentr-adev\u0103r cel mai frumos. I-am confirmat c\u0103 \u00eemi place \u015fi poetul \u00eentr-un gest nea\u015fteptat i-a dat foc: atunci s\u0103-l ardem, ca s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 numai al nostru. A\u015fa era Nichita, imprevizibil.
\nParte din \u00eent\u00e2mpl\u0103rile relatate con\u0163in multe farse. Cele mai nostime sunt cele dintre Adrian P\u0103unescu \u015fi critic. \u00cen schimb, \u00een evocarea B\u0103rbat adormit \u00een fotoliu, cea care d\u0103 titlul volumului, este vorba de o rela\u0163ie erotico-amoroas\u0103 dintre doi fo\u015fti colegi, tr\u0103it\u0103 cu intensitate, atunci c\u00e2nd so\u0163ul a adormit \u00een fotoliu. \u0162in s\u0103 precizez c\u0103 evoc\u0103ri de acest gen nu sunt dominante \u00een volum.
\n\u00cens\u0103 cea mai sensibil\u0103 evocare mie mi s-a p\u0103rut cea intitulat\u0103 La Prut. \u00cen ea este relatat\u0103 una dintre dramele rom\u00e2nilor, dup\u0103 ce \u0163inuturi \u00eentregi au fost rupte din trupul \u0163\u0103rii, a\u015fa cum a fost \u015fi cu \u0163inutul Her\u0163a. Tat\u0103l autorului era de fel din acest \u0163inut. Anul raptului, 1945, l-a prins \u00een armata rom\u00e2n\u0103, la marin\u0103, undeva pe Dun\u0103re. Nu s-a mai \u00eentors acas\u0103 \u015fi nici nu i s-a mai dat voie vreodat\u0103 s\u0103-\u015fi viziteze p\u0103rin\u0163ii. Prin anii \u015faizeci, prin mesaje complicate, a avut loc o \u00eentrevedere de la distan\u0163\u0103, fiecare pe c\u00e2te un mal al Prutului. Autorul, elev de liceu, \u015fi-a \u00eenso\u0163it tat\u0103l pentru a-\u015fi cunoa\u015fte bunicul. \u00centre tat\u0103 \u015fi fiu era o distan\u0163\u0103 mare, de peste 50 de metri, poate chiar 70, nu reu\u015fesc s\u0103-mi amintesc exact. Discu\u0163ia dintre ei, stranie, un dejn\u0103d\u0103jduit schimb de strig\u0103te, nu avea un subiect anume, ci era un fwel de \u00eembr\u0103\u0163i\u015fare prin cuvinte. Dup\u0103 un timp, tata i-a explicat tat\u0103lui lui c\u0103 eu sunt fiul lui cel mai mare. Eu mi-am ridicat m\u00e2na \u015fi am fluturat-o cu aparent\u0103 voio\u015fie, dar \u00een momentul acela pl\u00e2ngeam, noteaz\u0103 cu emo\u0163ie Alex. \u015etef\u0103nescu.
\nAr mai fi multe de spus, pentru c\u0103 fiecare evocare are o istorie mult mai ampl\u0103. Stilul concis este cel care \u00eei d\u0103 savoare \u015fi, poate, unicitate. De aceea, \u015fi din mult mai multe motive, se cite\u015fte cu pl\u0103cere, cu duio\u015fie, cu interes \u015fi cu foarte multe emo\u0163ii. Este o adev\u0103rat\u0103 \u00eenc\u00e2ntare. La apari\u0163ia c\u0103r\u0163ilor de acest fel nu avem dec\u00e2t a ne bucura.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

C\u0103r\u0163i prezentate de: Petre ISACHI Aforistul \u00een era transdisciplinar\u0103 (1) \u201eProfesiunea de actualitate\u201d, ne spune cu fermitate \u015fi ironie Vasile<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17151"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=17151"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17151\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17152,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17151\/revisions\/17152"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=17151"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=17151"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=17151"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}