{"id":17131,"date":"2022-01-31T12:01:44","date_gmt":"2022-01-31T09:01:44","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17131"},"modified":"2022-01-31T12:01:44","modified_gmt":"2022-01-31T09:01:44","slug":"spatii-culturale-nr-43-8","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17131","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 43 (8)"},"content":{"rendered":"

Nicolae POGONARU<\/strong>
\n\"\"

octombrie<\/strong><\/p>\n

stolurile de grauri
\n\u00een zborurile lor amalgamate
\ndevin picturi suprarealiste
\npe \u015fevaletul cerului
\nluciul r\u00e2ului dintre dealuri
\neste touch-screen-ul frunzelor c\u0103z\u0103toare
\nrevel\u00e2nd \u00een ad\u00e2ncuri
\nramurile copacilor de pe maluri
\nv\u0103duvi\u0163i de c\u00e2ntecul p\u0103s\u0103rilor
\nmiroase v\u0103zduhul a gutui
\na nuci \u015fi a migdale decojite
\n\u00een pivni\u0163e sub \u00eembr\u0103\u0163i\u015farea
\ndoagelor de stejar
\nmustul danseaz\u0103 frenetic
\nsoarele tot mai palid
\nse joac\u0103 de-a v-a\u0163i ascunselea cu norii
\npe sub care se cern
\n\u00een forma de V cocorii<\/p>\n


\ntoamn\u0103<\/strong><\/p>\n

lacrimile fo\u015fnitoare ale clorofilei
\npalide ro\u015fii galbene bej
\nse desprind de pe crengi
\n\u015fi fac acroba\u0163ii la trapez <\/p>\n


\npasaj<\/strong><\/p>\n

cocorii
\ncruci pe cer
\nr\u0103stignind norii<\/p>\n


\nnoiembrie<\/strong><\/p>\n

t\u00e2rziu \u00een inima toamnei
\nnoiembrie
\nlacrimi \u00een culori calde
\ndanseaz\u0103 hai-hui prin aer
\n\u00eentr-un balet al extinc\u0163iei
\ncopacii goi r\u0103m\u00e2n ca ni\u015fte apostoli fermi
\n\u00een b\u0103taia v\u00e2ntului
\nun cow-boy meteo
\n\u00ee\u015fi m\u00e2n\u0103 turmele de nori
\nde colo colo
\napoi le mulge c\u00e2nd \u00een torente
\nc\u00e2nd moc\u0103ne\u015fte
\nmelancolia iese din ascunzi\u015furi
\n\u015fi se plimb\u0103 prin ora\u015f
\n\u00een v\u0103zul tuturor
\nbra\u0163 la bra\u0163 cu oamenii
\naceste ma\u015fini umbl\u0103toare
\ncu m\u00e2ini picioare \u015fi cap
\ncare \u00een afar\u0103 de faptul
\nc\u0103 st\u0103 pe umeri
\nca s\u0103 nu le plou\u0103 \u00een g\u00e2t
\nuneori mai \u015fi g\u00e2nde\u015fte<\/p>\n


\nautumnal\u0103 rural\u0103 sau compunere liber\u0103 \u00een stil gimnazial
\nla examenul de capacitate a elevului
\ncare a absolvit clasa a 8-a f\u0103r\u0103 voia lui<\/strong><\/p>\n

afar\u0103 e toamn\u0103
\ncred c\u0103 \u015fi \u00een\u0103untru e toamn\u0103
\ndup\u0103 o anumit\u0103 v\u00e2rst\u0103 de regul\u0103 a treia
\nsoarele dogore\u015fte cu mai pu\u0163in\u0103 putere
\n\u015fi p\u0103s\u0103rile c\u0103l\u0103toare pleac\u0103 \u00een \u0163\u0103rile calde
\ndup\u0103 cum am \u00eenv\u0103\u0163at noi la cuno\u015ftin\u0163e despre natur\u0103
\n\u00een clasele I-IV cu doamna \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare
\ncare avea o umbr\u0103 de musta\u0163\u0103
\nce se vedea de pe trotuarul cel\u0103lalt
\n\u015fi pe care o mai b\u0103tea \u015fi so\u0163ul tot dasc\u0103l \u015fi el
\npentru c\u0103 nu-i f\u0103cea pl\u0103cinte
\ncu poalele \u00een br\u00e2u
\ns\u00e2mb\u0103ta \u015fi duminica
\niar \u00een timpul orelor dormea cu capul pe catedr\u0103
\nde la b\u0103utur\u0103
\n\u015fi-l h\u00e2\u0163\u00e2nau elevii s\u0103 se trezeasc\u0103
\natunci c\u00e2nd suna de ie\u015fire
\nmai r\u0103m\u00e2n anumite p\u0103s\u0103ri \u00een patria local\u0103
\ncum ar fi cioara de pe craca nucului
\ndin fundul gr\u0103dinii
\nde care s-a sp\u00e2nzurat Saida-Moza nebunul satului
\ndar \u015fi puiul lui Al. Br\u0103tescu-Voine\u015fti
\ncu aripa fr\u00e2nt\u0103
\nde n-a mai putut s\u0103 zboare cu fra\u0163ii lui
\nfrunzele pomilor multicolore
\npic\u0103 pe r\u00e2nd c\u00e2te una c\u00e2te mai multe
\nsau c\u00e2te vor ele
\nsau dup\u0103 cum bate v\u00e2ntul
\nunele nu pic\u0103 de felul lor din brazi sau din pini
\ndar \u00ee\u0163i poate pica un con \u00een cap
\nc\u00e2nd te plimbi prin p\u0103dure
\nnumai lui Conu Leonida fa\u0163\u0103 cu reac\u0163iunea
\nnu-i pica nici un con
\nc\u0103 el st\u0103tea la ora\u015f \u015fi nu pierdea vremea prin codri
\ndup\u0103 aceast\u0103 prezentare sumar\u0103
\niat\u0103-l \u015fi pe Gic\u0103 al Dinei
\ncu plugul \u015fi calul
\ntr\u0103g\u00e2nd descul\u0163 prin vie brazd\u0103-ngust\u0103 \u015fi ad\u00e2nc\u0103
\nde toamn\u0103 t\u00e2rzie
\ndac\u0103-l \u00eentrebi c\u00e2t a arat \u00eentr-o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103
\n\u00ee\u0163i r\u0103spunde uit\u00e2ndu-se peste v\u00e2rful pomilor
\nehee cam c\u00e2t a\u015f merge pe jos
\np\u00e2n\u0103 la Sighetu Marma\u0163iei dus \u00eentors
\nel totdeauna este una cu natura
\ncu h\u0103\u0163urile cu \u0163igara \u015fi vinul
\nc\u0103 \u015ftii ce se-\u00eent\u00e2mpl\u0103 bre altfel n-am putere
\ndup\u0103 ce termin\u0103 de arat
\nst\u0103 pe r\u0103zor ca Maia Morgenstern \u00een poemul lui Brumaru
\ndar nu cite\u015fte Kierkegaard
\nci se odihne\u015fte \u00een reluare
\nrotindu-\u015fi ochii p\u00e2n\u0103 la linia orizontului
\n\u015fi-napoi g\u00e2ndindu-se
\nc\u00e2t vin va curge g\u00e2rl\u0103 din viile
\npe care le-a \u00eengrijit pe la s\u0103teni
\n\u00een acest timp calul deta\u015fat de plug
\nse odihne\u015fte si el c\u0103 \u015fi el e om
\np\u0103sc\u00e2nd the green green grass at home de Tom Jones
\npe unde a mai r\u0103mas neofilit\u0103 <\/p>\n


\nAdrian BOTEZ<\/strong>
\n\"\"

POEMUL DESPRE SINGUR\u0102TATE<\/strong><\/p>\n

-Ce e\u015fti tu? Ce tot pierzi vremea? Ce trebuie s\u0103 faci tu, tu, anume tu, muritor cu capul \u00een nori?
\n-Eu sunt Poet, Doamne, \u015fi trebuie s\u0103 fac Poezie…\u015fi, Doamne, eu \u015fi iubesc…
\n-Atunci, de ce te ui\u0163i la filme de dragoste, \u015fi nu faci dragoste…? – …de ce cite\u015fti c\u0103r\u0163i despre art\u0103, \u015fi nu faci art\u0103…? \u2013 m\u0103 \u00eentreb\u0103 Dumnezeu, mustr\u0103tor \u015fi, parc\u0103, exasperat – de undeva, din ad\u00e2ncul fiin\u0163ei mele \u2013 …dar \u015fi de undeva, de deasupra mea…, parc\u0103 de prin dreptul lustrei din tavan.
\nAm \u00eenchis televizorul. Am \u00eenchis \u015fi c\u0103r\u0163ile care, p\u00e2n\u0103 atunci, z\u0103cuser\u0103 \u00eempr\u0103\u015ftiate (vreo cinci…), cu paginile \u00een jos, pe patul de l\u00e2ng\u0103 perete. M\u0103 \u00eendreptai spre fereastra \u00eentredeschis\u0103 (locuiam la parter) \u015fi privii strada. Treceau zeci, zeci de femei, pe ambele trotuare – dar niciuna nu se uita spre fereastra mea. Numai v\u00e2ntul \u00eemi izbi o rafal\u0103 puternic\u0103, parc\u0103 drept \u00een mijlocul geamului \u00eentredeschis \u2013 \u015fi resim\u0163ii rafala aceea ca pe un pumn \u00een nas…ca pe o tifl\u0103 dispre\u0163uitoare, pe care, iar \u015fi iar, mi-o d\u0103dea destinul.
\nAtunci, am pus m\u00e2na pe stilou, m-am a\u015fezat la birou, am luat o foaie nou\u0103 din pachetul cu h\u00e2rtie \u015fi am \u00eenceput s\u0103 scriu o poezie despre singur\u0103tate.
\n-A\u015fa da… \u2013 m\u0103 aprob\u0103, din dreptul l\u0103mpii de sear\u0103, Dumnezeu.
\n-Dar eu voiam s\u0103 fac dragoste…Doamne…
\n-Ei, nu totdeauna faci ce vrei! Mai faci \u015fi ce po\u0163i. Mai faci \u015fi numai ce \u0163i-e \u00eeng\u0103duit…
\n-\u015ei nu-mi e \u00eeng\u0103duit\u0103, Doamne, dragostea?
\n-\u00cen via\u0163a asta, nu \u015ftiu… \u2013 murmur\u0103 Dumnezeu, cu un glas r\u0103gu\u015fit, de parc\u0103 suferea de un gururai subit.
\nTocmai atunci \u015fi-a b\u0103gat capul pe fereastr\u0103 femeia visurilor mele…am tres\u0103rit de la masa de lucru, ridic\u00e2ndu-m\u0103, brusc, \u00een picioare… – …dar, de \u00eendat\u0103 ce m-a z\u0103rit, printre umbrele camerei, ridicat de la mas\u0103 (tremur\u00e2nd de timiditate \u015fi iluminat de dragoste), ea \u00ee\u015fi retrase capul, imediat, panicat\u0103, \u015fi alerg\u0103 spre fluxul continuu al femeilor indiferente, de pe strad\u0103…integr\u00e2ndu-se lor, perfect.
\n-Ei, vezi…, de ce n-ai oprit-o, s\u0103-i vorbe\u015fti despre dragostea ta? \u2013 se \u00eenvior\u0103, parc\u0103 tot subit, vocea Lui Dumnezeu.
\n-Dar n-ai spus Tu c\u0103…
\n-Ce-are a face de ce am spus eu? \u2013 se burzului vocea Lui Dumnezeu. Tu trebuia s\u0103 faci ceea ce-\u0163i spunea \u0163ie inima…nu…
\n-Dar nu trebuie, oare, s\u0103 ascult de orice spui Tu, Doamne?
\n-Asta e valabil pentru c\u00e2nd vei \u015fi \u00een\u0163elege ce spun \u015fi ce vreau eu, cu adev\u0103rat… \u2013 lu\u0103 Dumnezeu o pozi\u0163ie de mo\u015fneag sf\u0103tos, pus pe vorb\u0103 prelung-explicativ\u0103…\u015fi parc\u0103 imaginea Lui de v\u00e2lv\u0103taie mistic\u0103 se rotea, se tot rotea, ca un nori\u015for de fl\u0103c\u0103ri reci, \u00een jurul lustrei (acum vedeam clar!), pe care trebuia, c\u00e2t de cur\u00e2nd, s-o aprind, pentru c\u0103 umbrele jucau, deja, \u00een jurul meu, tot mai st\u0103ruitor \u015fi tot mai grele, tot mai ap\u0103s\u0103toare, tot mai triumf\u0103toare.
\nAm dat din umeri, m-am a\u015fezat, din nou, la masa de lucru, \u015fi mi-am ispr\u0103vit poemul despre singur\u0103tate. A\u015fa, printre umbre \u2013 scriam febril, aproape cu disperare scriam. Ceva tot trebuia s\u0103 fac, pentru c\u0103 ziua trecuse, deja…
\n…C\u0103ci m\u0103car una dintre \u00eentreb\u0103rile Lui, cea despre \u201epierderea vremii\u201d, trebuia s\u0103-\u015fi afle un r\u0103spuns c\u00e2t mai clar \u015fi decis, din partea umilitului de mine, care nu \u00een\u0163elegeam at\u00e2t de multe \u2013 \u015fi, deci, reu\u015feam s\u0103 fac at\u00e2t de pu\u0163ine.
\n…Dar poemul meu despre singur\u0103tate, odat\u0103 ispr\u0103vit, ardea, acum, cu fl\u0103c\u0103ri \u00eenalte…\u00eenalte \u015fi rare, cu fl\u0103c\u0103ri nobile \u015fi inspirate, pe masa biroului. Ardea de-at\u00e2ta r\u00e2vn\u0103 dup\u0103 dragoste, de at\u00e2ta dor dup\u0103 \u00eemplinirea dragostei, de at\u00e2ta sfin\u0163enie, pentru voin\u0163a \u00eentru des\u0103v\u00e2r\u015firea dragostei \u2013 \u00eenc\u00e2t, pe loc, Dumnezeu m\u0103 orbi, ca pe Homer…
\n\u015ei, orb ca Homer, nu mai eram deloc singur, pentru c\u0103, \u00een jurul meu, sim\u0163eam, acum, teribil de viu, cum fo\u015fnesc \u015fi se fr\u0103m\u00e2nt\u0103-abitir, ad\u00e2nc \u015fi \u00eenalt, toate cele create de El: oameni \u015fi stranii lighioane albastre, cristaluri fermecate, copaci gigantici, str\u0103lucitori \u015fi m\u00e2ndri, cu r\u0103d\u0103cinile temeinic \u00eenfipte \u00een ceruri…fo\u015fnesc \u015fi se fr\u0103m\u00e2nt\u0103 constela\u0163ii, luminos-c\u0103l\u0103uzitoare pe m\u0103ri…\u015fi cruguri de a\u015ftri-nv\u0103p\u0103ia\u0163i \u00eentr-at\u00e2tea doruri secrete, ceruri \u00een fl\u0103c\u0103ri, mun\u0163i cu p\u0103duri tainice, ad\u0103postind izvoare \u015fopotind, \u00een fervoarea lor curg\u0103toare, mii de doruri \u015fi dorin\u0163e, f\u0103r\u0103 de niciun \u00eenceput ori sf\u00e2r\u015fit…<\/p>\n


\nTeo CABEL<\/strong>
\n\"\"

Noaptea Sf\u00e2ntului Andrei <\/strong> <\/p>\n

Dup\u0103 c\u00e2teva minute bune de mers prin cea\u021ba groas\u0103, cuprins\u0103 din toate p\u0103r\u021bile de \u00eentunericul amenin\u021b\u0103tor, d\u00e2ndu-i un sentiment de dezn\u0103dejde, \u00eencepu s\u0103 pl\u00e2ng\u0103. Unde sunte\u021bi? Unde sunte\u021bi? Zicea printre lacrimi, c\u0103ut\u00e2nd nelini\u0219tit\u0103 cu ochii vreo lumin\u0103 ca s\u0103-i foloseasc\u0103 drept reper. Nici de auzit nu mai auzea nimic. Lacrimile fierbin\u021bi \u00eei sc\u0103ldau fa\u021ba, v\u00e2ntul rece o biciuia. Nici nu mai vedea pe unde merge. Nici oile nu le mai vedea bine, doar le sim\u021bea, cum merg dezorientate ca ea. F\u0103cea eforturi s\u0103 le vad\u0103. Petecele albe de l\u00e2n\u0103 erau l\u00e2ng\u0103 ea. A\u0219a le percepea printre lacrimi, petece albe, l\u00e2noase, ude. Mergea, dar mergea \u00een ne\u0219tire. Panicat\u0103, nici nu avea curaj s\u0103 respire. \u0218tia c\u0103 sunt canale, putea oric\u00e2nd s\u0103 cad\u0103 \u00een ele \u0219i s\u0103 nu mai ias\u0103. Nici urm\u0103 de sat, nici urm\u0103 de glas. Nu-i r\u0103spundea nimeni, nu auzea nimeni! Nici m\u0103car un c\u00e2ine nu se auzea. Noaptea se l\u0103sa grea, plin\u0103 de panic\u0103, ap\u0103s\u00e2nd cea\u021ba \u00eenfrico\u0219\u0103toare.
\nCe o s\u0103 zic\u0103 domnul m\u00e2ine c\u0103 nu am \u00eenv\u0103\u021bat poezia? \u00cei veni \u00een minte \u0219i se cutremur\u0103, mai tare dec\u00e2t de frica groz\u0103viei \u00een care se afla neajutorat\u0103. \u00ce\u0219i stergea lacrimile \u00eentruna, \u00ee\u0219i udase m\u00e2neca la canadian\u0103; trase \u0219i bluza de trening s\u0103 se \u0219tearg\u0103. Se opri. Se oprir\u0103 \u0219i oile. \u00ce\u0219i d\u0103du seama c\u0103 dac\u0103 nu mai pl\u00e2nge vede mai bine \u0219i c\u0103 senza\u021bia de geam ud \u0219i murdar disp\u0103rea. Vedea oile bine, dac\u0103 se concentra le putea num\u0103ra una c\u00e2te una, \u0219ase toate. Ce o s\u0103 zic\u0103 domnul m\u00e2ine c\u0103 nu mi-am f\u0103cut tema? C\u0103uta \u00een jur, mai mult cu urechea, se obi\u0219nuise cu zidul acesta de \u00eentuneric \u0219i cea\u021b\u0103 la un metru \u00een fa\u021ba ei. Poate ies s\u0103 m\u0103 caute, dar de ce nu m\u0103 strig\u0103? Tat\u0103\u0103\u0103! Mam\u0103\u0103\u0103\u0103! \u0218i ecoul se fr\u00e2ngea \u00een zidul l\u0103sat; de unde? nu \u0219tia.
\nAcum mergea. Mergea. O dureau picioarele de at\u00e2ta mers! Nici nu \u0219tia de c\u00e2nd merge. B\u0103g\u0103 m\u00e2na \u00een buzunar \u0219i g\u0103si cei doi \u0219tiule\u021bi de porumb pe care \u00eei luase la plecare.
\n – Ia doi \u0219tiule\u021bi \u00een m\u00e2n\u0103, \u00eei spuse tat\u0103l, s\u0103 vin\u0103 dup\u0103 tine. Le duci unde vrei tu!
\nScoate porumbul \u0219i \u00eel \u00eendreapt\u0103 spre oi. Animalele amu\u0219in\u0103 \u0219i \u00eencep s\u0103 apuce, mai s\u0103-i trag\u0103 \u0219tiuletele din m\u00e2n\u0103. \u00ce\u0219i vine \u00een fire. Dac\u0103 \u00eei \u021bin \u00een m\u00e2n\u0103, or s\u0103 le \u021bin mai aproape \u0219i or s\u0103 m\u0103 urmeze.
\nNoaptea de noiembrie se l\u0103sa tot mai rece. Mergea ca legat\u0103 la ochi. Avea inima c\u00e2t un purice. Ce fac de nu m\u0103 caut\u0103? D\u0103dea s\u0103 pl\u00e2ng\u0103, dar \u00ee\u0219i amintea c\u0103 nu mai vedea nimic. I se f\u0103cu foame! Ce bun\u0103 era o can\u0103 cu lapte cald. Cred c\u0103 tata a uitat de mine \u0219i mama nu a venit de la colectiv. Nu trece nimeni, nu se aude niciun tractor?
\nUndeva \u00een fa\u021b\u0103 \u00eencepu un c\u00e2ine s\u0103 latre. Dup\u0103 el, al\u021bii! Se auzeau vreo cinci c\u00e2ini l\u0103tr\u00e2nd \u0219i apropiindu-se. O curpinse teama! \u00cei era fric\u0103 de c\u00e2ini. Se uit\u0103 \u00een jos dar nu vedea nimic, se l\u0103s\u0103 pe vine s\u0103 pip\u0103ie, nici urm\u0103 de bolovan de p\u0103m\u00e2nt sau de altceva ce putea fi aruncat, doar miri\u0219te.
\n\u021ainea \u0219i zicea \u00eencet: nu pleca\u021bi oi\u021belor, nu pleca\u021bi!
\n\u00cei era s\u0103 nu fug\u0103 oile de frica c\u00e2inilor. Sim\u021bea cum ace\u0219tia se apropie, l\u0103trau tot mai \u00eent\u0103r\u00e2ta\u021bi. Trebuie s\u0103 m\u0103 dep\u0103rtez de ei, dac\u0103 tot nu m\u0103 v\u0103d. Mergea aproape cu spatele, frica de a c\u0103dea \u00eentr-un canal, \u00een vreo groap\u0103, era mai mic\u0103 dec\u00e2t aceea de a fi mu\u0219cat\u0103 de c\u00e2ini. Avea mul\u021bumirea c\u0103 oile o urmau.
\nP\u00e2n\u0103 la urm\u0103 tot ajung la capul satului \u0219i c\u00e2t de t\u00e2rziu o s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b poezia. Dac\u0103 nu m\u00e2ine diminea\u021b\u0103.<\/p>\n

*<\/p>\n

Gheorghe a\u021bipise pu\u021bin. Tot timpul auzise c\u00e2inele cum se d\u0103dea, \u00eei venea s\u0103 ias\u0103 \u0219i s\u0103 arunce cu ceva dup\u0103 el, dar se g\u00e2ndea c\u0103 \u00eel \u00eent\u0103r\u00e2t\u0103 fata. O rugase s\u0103 ias\u0103 o jum\u0103tate de or\u0103 pe islaz, cu cele \u0219ase oi. Era ultima zi de noiembrie, 30, sf\u00e2ntul Andrei. Or veni ploile sau z\u0103pezile \u0219i pe urm\u0103 o fi mai greu s\u0103 le scoat\u0103, acum c\u00e2t mai e vreme s\u0103 se foloseasc\u0103 de ce a mai r\u0103mas pe c\u00e2mp, de iarb\u0103.
\nAuzi vaca mugind. Io-te \u021bi-o fi sete!
\n– Hai c\u0103 viu acum, zise b\u0103rbatul ridic\u00e2ndu-se. Lu\u0103 puloverul pe el. Puse p\u0103l\u0103ria pe cap, z\u00e2mbi, acum te pun \u0219i pe tine \u00een cui, \u0219i ie\u0219i afar\u0103.
\nAvu impresia c\u0103 e spre diminea\u021b\u0103! Dar c\u00e2t am dormit? \u0218i Ioana unde este? Doar nu o fi plecat a\u0219a de diminea\u021b\u0103!
\nFata? Unde o fi fata? Cea\u021ba groas\u0103 de afar\u0103 \u00eel \u00eencurc\u0103 c\u00e2teva secunde pe om, dar se dezmetici imediat. Se \u00eentoarse \u00een buc\u0103t\u0103rie \u0219i se uit\u0103 la ceas: 17. 30. M-am g\u00e2ndit eu c\u0103 nu avea cum. Ce e cu cea\u021ba asta? Unde-i fata? A venit cu oile?
\nAprinse lumina la grajd. Vaca \u00eei plimb\u0103 coada, aproape pe la nas,
\n– Naaa fato, d\u0103-te \u00eencolo! \u00ce\u021bi dau \u0219i ap\u0103! Dar unde e fata? Ilenu\u021ba? \u0218i oile? Ie\u0219i \u00een curte:
\n– Ileana! Unde e\u0219ti tat\u0103? Hai cu oile alea! Nu vezi ce vreme este? Ileana! Ilean\u0103\u0103\u0103\u0103!
\nNici un r\u0103spuns. Ie\u0219i b\u00e2jb\u00e2ind pe l\u00e2ng\u0103 grajd, pe por\u021bile din spate, spre islaz. Nici vorb\u0103 s\u0103 vad\u0103 ceva. Zidul compact de cea\u021b\u0103 \u00eenv\u0103luitoare \u00een c\u00e2rd\u0103\u0219ie cu \u00eentunericul \u00eel f\u0103cu s\u0103 \u00ee\u0219i str\u00e2ng\u0103 inima. Unde o fi fata asta? Aici la 30 de metri de cas\u0103?
\nSe auzi pa\u0219i apropiindu-se din uli\u021b\u0103, pe partea cealalt\u0103 a casei!
\n– Gheorghe, d\u0103-mi drumul la poart\u0103 c\u0103 nu mai v\u0103d nimic! S\u0103-mi scot ochii, pe cea\u021ba asta!
\n– Stai c\u0103 viu acu!
\nStrig\u0103 b\u0103rbatul \u0219i o lu\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 gard \u00een \u00eent\u00e2mpinarea femeii. O ghicea prin cea\u021b\u0103. O z\u0103ri foarte aproape.
\n– Da groas\u0103 mai e cea\u021ba asta? Fata a ie\u0219it cu oile pe la trei jumate \u0219i nu mai vine! Am strigat-o!
\n– Cum nu mai vine? Se schimb\u0103 femeia la voce. Dar tu unde ai fost?
\n– Am a\u021bipit o or\u0103!
\n– Du-te ia lanterna \u0219i hai dup\u0103 fat\u0103!
\nLu\u0103 lanterna \u0219i mergeau am\u00e2ndoi. Se \u021bineau unul de altul \u0219i strigau:
\n– Ileana! Ileana, eu sunt mama!
\n– Ileana, hai tat\u0103, d\u0103 un semn!
\n– Stai aici, zise Gheorghe, m\u0103 duc eu pe islaz. Ia lanterna \u0219i du-te acas\u0103 de m\u0103n\u00e2nc\u0103!
\n– Ce s\u0103 m\u0103n\u00e2nc r\u0103spunse nevasta, s\u0103 vedem fata, nu-mi trebuie m\u00e2ncare!
\nStrigau am\u00e2ndoi, dar nu primeau niciun r\u0103spuns!
\nO vecin\u0103 ie\u0219i la poart\u0103:
\n– Ce faci, f\u0103 Aneto? Pe cine c\u0103uta\u021bi pe vremea asta? Nici nu v\u0103 v\u0103d, dar \u021bi-am auzit glasul!
\n– Pe Ileana, Voico! A plecat cu oile pe islaz si nu s-a \u00eentors!
\n– Voi n-ave\u021bi minte, f\u0103?! zise femeia schimb\u00e2ndu-se la voce. Dar de ce nu a venit c\u00e2nd a v\u0103zut c\u0103 se las\u0103 cea\u021ba?
\n– Uite nu \u0219tiu ce s-a \u00eent\u00e2mplat, acum am venit de la grajduri!
\nAneta lucreaz\u0103 la zootehnie. Ileana este cea mai mic\u0103. Mai are un b\u0103iat la facultate, unul la liceu, fata cea mare la scoal\u0103. Ileana este clasa \u00eent\u00e2i.
\n– Unde o fi f\u0103, fata mami? O fi intrat pe la cineva \u00een curte?
\nOrbec\u0103ind mai mult, se duceau pe ghicite la vecini \u0219i \u00eencepu s\u0103-i alerteze.
\n– Nu a\u021bi v\u0103zut-o pe Ileana cu oile? Strigau la ei. Oamenii ie\u0219eau nedumeri\u021bi, unii speria\u021bi:
\n– Ce-i ori arde la colectiv?
\n– Nu, o c\u0103ut\u0103m pe Ileana strigau cei doi, mai mult gem\u00e2nd a pl\u00e2ns, uneori.
\nLuminile \u00eencepeau s\u0103 se aprind\u0103. Ap\u0103reau oamenii cu tor\u021be \u00eenmuiate \u00een motorin\u0103, cu lanterne. Cea\u021ba era g\u0103urit\u0103 ca un swaitzer de lumini.
\nSe aude un tractor. Farurile parca ar t\u0103ia cea\u021ba groas\u0103, dar nu au spor. Mai vine un tractor.
\nLumea se \u00eempr\u0103\u0219tie pe c\u00e2mp \u00een grupuri compacte strig\u00e2nd.<\/p>\n

Ileana a obosit. A g\u0103sit o movil\u0103 de p\u0103m\u00e2nt cu paie pe ea. Se a\u0219eaz\u0103. Nu mai poate merge. I se \u00eendoaie picioarele. Oile se opresc.
\n– Oi\u021bele! Oi\u021bele! Le strig\u0103 aproape \u0219optit, de team\u0103 s\u0103 nu plece. Cur\u0103\u021b\u0103 c\u00e2teva boabe \u0219i le mai arunc\u0103.
\nAnimalele caut\u0103 boabele \u00een miri\u0219tea \u00eenc\u0103 nearat\u0103, la vremea aceea. Dup\u0103 un timp se a\u0219az\u0103 \u0219i oile, \u00een jurul ei.
\nUnde or fi mama \u0219i tata? De ce nu m\u0103 strig\u0103 nimeni. S\u0103 \u00eenv\u0103\u021b poezia. Nici nu am scris ultimul exerci\u021biu la matematica. Doar am mai fost pe cea\u021b\u0103 de multe ori.
\nO lua un tremurat u\u0219or la picioare. Bine c\u0103 \u0219i-a luat cizmuli\u021bele \u0219i ciorapi gro\u0219i.
\nDac\u0103 nu se uda la picioare c\u00e2nd s-a dus la f\u00e2nt\u00e2n\u0103 s\u0103 aduc\u0103 pu\u021bin\u0103 ap\u0103, pleca cu papucii. \u0218i ce soare \u0219i frumos a fost, \u00ee\u0219i zise ref\u0103c\u00e2nd \u00een minte firul evenimentelor: cum a venit bucuroas\u0103 de la \u0219coal\u0103. Luase note bune. Gheorghe a a\u0219teptat-o, au m\u00e2ncat \u00eempreun\u0103, Ioana a plecat la grajduri. El mai era \u00een recuperare dup\u0103 boala de pl\u0103m\u00e2ni, c\u00e2t pe ce s\u0103-l cure\u021be, dar a avut noroc. Nu m-a l\u0103sat Domnul g\u00e2ndea \u00een sinea lui de om pus la \u00eencerc\u0103ri de mic, de c\u00e2nd i s-a dus mama din lumea aceasta \u0219i muncea la un frate al tat\u0103lui, dar parc\u0103 era mai mult argat.
\nS-a apucat s\u0103 scrie Ileana \u00eens\u0103 pentru c\u0103 era frumos afar\u0103, pentru ultima zi de noiembrie, a ie\u0219it s\u0103 se mai joace. Atunci a rugat-o s\u0103 ias\u0103 cu oile.
\nS-a \u00eembr\u0103cat tot de gura tat\u0103lui. Ce bine am f\u0103cut c\u0103 l-am ascultat. \u00cenghe\u021bam de frig. A\u0219a f\u0103cea \u0219i fe\u021bi\u021ba cu chibriturile, se g\u00e2ndea, \u0219i lacrimile se \u0219i repezir\u0103 pe obraz. Dar eu nu am p\u0103rin\u021bi r\u0103i.
\nOchii au \u00eenceput s\u0103 o ard\u0103 \u00een cap. A cuprins-o mole\u0219eala. Picioarele parc\u0103 i-au amor\u021bit. Se uit\u0103 dup\u0103 oi. Este lini\u0219tit\u0103. <\/p>\n

Aude voci. Deschide ochii, a adormit. C\u00e2t? Cine \u0219tie. Tot noapte, doar c\u0103 parc\u0103 cea\u021ba a mai dat \u00eenapoi c\u00e2\u021biva pa\u0219i. I se face fric\u0103. Or fi ho\u021bi la furat, \u00ee\u0219i zice, f\u0103c\u00e2nd leg\u0103tura cu ce \u00eei aude pe p\u0103rin\u021bi vorbind acas\u0103. Nu recunoa\u0219te nicio voce.
\n– S\u0103 nu plece oile! Oi\u021bele, oi\u021bele! \u0219opte\u0219te speriat\u0103. S\u0103 nu pleca\u021bi acum. Haide\u021bi c\u0103 nu m\u0103 mai dor picioarele, mergem acas\u0103.
\nSe ridic\u0103 \u0219i o lu\u0103 \u00een partea opus\u0103 direc\u021biei de unde se auzeau vocile.
\nLa un moment dat s-a apropiat de o cale ferat\u0103? Se uita \u00eencurcat\u0103, speriat\u0103, nedumerit\u0103, r\u0103t\u0103cit\u0103. Unde am ajuns? Nu \u0219tiu de nicio cale ferat\u0103.
\nSe auzi un l\u0103trat de c\u00e2ine. Dar nu se apropia. Travers\u0103 calea ferat\u0103. Pe aici cea\u021ba era mai sub\u021bire. Departe, departe, se vedea o lumini\u021b\u0103. V\u0103zu asta \u00eenv\u00e2rtindu-se \u00een loc, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 \u00ee\u0219i aminteasc\u0103 unde este. Trebuia s\u0103 treac\u0103 calea ferat\u0103 \u00eenapoi.
\nO trecu, era bucuroas\u0103 c\u0103 oile nu \u00eencercau s\u0103 plece. Le arunc\u0103 ultimele boabe.
\nCe foame \u00eemi este! M\u0103 doare burta de foame! \u0218i mi-e sete. Mi s-au uscat buzele. D\u0103du cu limba peste buze. Mergea, c\u0103tre lumini\u021ba aceea. Dac\u0103 este lumin\u0103 trebuie s\u0103 m\u0103 ajute cineva. Vocile care au trezit-o din somn nu se mai auzeau, demult. Cu uimire constat\u0103 c\u0103 \u00eencepe s\u0103 se crape de ziu\u0103.
\nCea\u021ba se sp\u0103rgea, venea \u00een valuri, dar acum vedea mai bine prin semi\u00eentuneric.
\nC\u00e2nd mai \u00eenv\u0103\u021b eu poezia? O s\u0103 m\u0103 certe domnul Adam \u00een fa\u021ba clasei. Dar bine c\u0103 nu am pierdut oile!
\nAnimalele se vedeau mai bine. Prinse curaj. Mergea mai hot\u0103r\u00e2t. A ajuns la o \u0219osea. Vine din fa\u021b\u0103 o ma\u0219in\u0103 mare. Se g\u00e2nde\u0219te s\u0103 se ascund\u0103, dar nu are timp. Nu are \u00eencredere s\u0103 fac\u0103 semn cu m\u00e2na. Ma\u0219ina trece, \u0219i \u00eenc\u0103 una din partea opus\u0103.
\nDin fa\u021b\u0103 vine o ma\u0219in\u0103 cu cabin\u0103 albastr\u0103. Se bag\u0103 \u00eentre \u0219osea \u0219i oi s\u0103 nu le sperie ma\u0219inile.
\nMa\u0219ina opre\u0219te \u00een dreptul ei. Face ochii mari \u0219i \u00eencepe s\u0103 pl\u00e2ng\u0103. Este vecinul lor, din fa\u021ba cur\u021bii. S-a dat jos \u0219i vine la ea.
\n– Ilenu\u021b\u0103? Ce-i cu tine pe aici? Cum ai ajuns tu aici? Toat\u0103 noapte te-am c\u0103utat pe c\u00e2mp, cu Ioana, Gheorgheeee, mul\u021bi oameni!
\nOmului i se umezise ochii. Nu \u0219tia dac\u0103 s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 sau s\u0103 r\u00e2d\u0103, de bucurie. \u00cencepu s\u0103-\u0219i fac\u0103 cruce. Dou\u0103 femei, au cobor\u00e2t din ma\u0219in\u0103 \u0219i se apropiau \u0219i ele \u00eenchin\u00e2ndu-se cu lacrimi \u00een ochi!
\n– Doamne, Doamne! Minune este asta! Unde ai stat Ileana toat\u0103 noaptea, \u00eentreab\u0103 una aproape pl\u00e2ng\u00e2nd?
\n– Pe c\u00e2mp, r\u0103spunde fata.
\nFemeile i-ar se \u00eenchin\u0103.
\n-Nu se poate a\u0219a ceva. Un copil de clasa \u00eent\u00e2i s\u0103 stea o noapte \u00een c\u00e2mp, cu oile, pe frigul asta. Doamne fere\u0219te!
\n– Vasile, zice cealalt\u0103! Hai repede la canton, s\u0103 dea telefon, \u00een sat la ceapeu, c\u0103 Ioana \u00ee\u0219i luase seama c\u0103 nu mai are fat\u0103!
\nAu lua-o \u00een bra\u021be \u0219i au pupat-o ca pe copilul lor.
\n– Auzi tu, zice Sanda, asta-i minune de la Sf\u00e2ntul Andrei!
\nSe urc\u0103 \u00een ma\u0219in\u0103 \u0219i opresc \u00een dreptul cantonului.
\n– Bun\u0103 diminea\u021ba! zice Vasile intr\u00e2nd pe u\u0219a mic\u0103. Trebuie s\u0103 d\u0103m \u0219i noi un telefon urgent, la ceapeu c\u0103 s-a pierdut asear\u0103 o fat\u0103 mic\u0103, cu oile. Am g\u0103sit-o acum pe drum.
\nCeferistul se uit\u0103 la el.
\n– A\u0219 fi zis c\u0103 \u00ee\u021bi arde de glume, dar dup\u0103 ce fa\u021b\u0103 ai, te cred. Ce spui tu este de domeniul fantasticului. Pai cum a venit peste c\u00e2mp at\u00e2\u021bia kilometri? De la Berlescu la Ianca? Adu fata \u00eencoace repede, i-o fi foame.
\nIleana vine adus\u0103 de Sanda. Cealalt\u0103, St\u0103nica, acum \u00eei ajunge din urm\u0103, cu cele \u0219ase oi. Nu a vrut s\u0103 se urce \u00een ma\u0219in\u0103, c\u0103 pierde oile \u0219i o ceart\u0103 taic\u0103-su.
\n– Vino \u00eencoace mai copile, zice ceferistul m\u00e2ng\u00e2ind-o. Hai, stai aici!
\n\u00ce\u021bi dau imediat o can\u0103 de lapte cald \u0219i de m\u00e2ncare. O a\u0219ez\u0103 pe lad\u0103 mare f\u0103cut\u0103 pat.
\nFata r\u0103sufl\u0103 lini\u0219tit\u0103. \u00cen canton era cald. Mirosea a lapte proasp\u0103t \u0219i a ou\u0103 pr\u0103jite.
\nCeferistul \u00eei \u00eentinse o can\u0103 cu lapte.
\n– Unde sunt oile, \u00eentreb\u0103 ea.
\n– Doamne, ce copil! Las\u0103 c\u0103 sunt \u00een siguran\u021b\u0103, \u00een curte la mine. Pleac\u0103 m\u0103i Vasile la treaba ta, ca am eu grij\u0103.
\n– Bine, zice Vasile. Cele dou\u0103 femei se bucur\u0103 \u0219i ies.
\n– Noroc c\u0103 avem treab\u0103 la Mircea Vod\u0103. Mare lucru s\u0103 d\u0103m tocmai noi de ea, se \u00eenchina Sanda.<\/p>\n

Ileana \u00ee\u0219i sim\u021bea pleoapele grele, parc\u0103 o ardeau. S-ar \u00eentinde pe lad\u0103, dar nu vrea. Abia a\u0219teapt\u0103 s\u0103-\u0219i vad\u0103 p\u0103rin\u021bii.
\nCeferistul pune m\u00e2na pe telefon. \u00cenv\u00e2rte discul de c\u00e2teva ori.
\n-Alo! Alo! Ceape Berlescu? Am o fat\u0103 aici, adus\u0103 de Dumnezeu sau de sf\u00e2ntul Andrei, nu \u0219tiu de cine \u0219i cum a umblat un copil o noapte pe c\u00e2mp cu oile dup\u0103 ea… Da, da, Ileana o cheam\u0103. A adus-o Vasile \u0219oferul. Se duceau la Mircea Vod\u0103. Veni\u021bi s\u0103 o lua\u021bi!
\nIleana a b\u0103ut cana cu lapte.
\n– Vrei biscui\u021bi?
\n– Da! Uite aici! Ia \u0219i m\u0103n\u00e2nc\u0103.
\n– Da oile?
\n– Sunt bine.<\/p>\n

Ioana a\u021bipise o jum\u0103tate de or\u0103, Gheorghe st\u0103tea \u00eentins. Nu mai contenea s\u0103 se acuze c\u0103 a a\u021bipit \u0219i s-a r\u0103t\u0103cit fata. Doamne ce cea\u021b\u0103 a fost!. M\u0103 duc s\u0103 dau la animale.
\nIe\u0219i afar\u0103. Se lumineaz\u0103 de ziu\u0103. \u00cencepe s\u0103 fac\u0103 curat la vaci, \u00een grajd. Toate s-au \u00eentors pe dos, din r\u00e2nduiala zilnic\u0103 a gospod\u0103riei. Trebuie s\u0103 mulg\u0103 vacile.
\nTermin\u0103 de scos b\u0103legarul, puse tain \u00eenaintea vacii, ia g\u0103leata, sc\u0103unelul \u0219i \u00eencepe s\u0103 mulg\u0103. Cine a mai v\u0103zut s\u0103 mulg\u0103 el vaca pe lumin\u0103. De mult erau mulse.
\nAcum mulgea \u0219i o f\u0103cea pe Ileana din ochi.
\n– Gheorgheee! Gheorghee!
\nStrig\u0103 cineva?
\nContinu\u0103 s\u0103 mulg\u0103!
\n– Gheorghe! Ioan\u0103! B\u0103 unde sunte\u021bi? A dat telefon ceferistul de la canton, de la Ianca! Au g\u0103sit-o pe Ileana!
\nIoana s\u0103ri din pat ca ars\u0103:
\n– Gheorghe! Ie\u0219i afar\u0103!
\n– Gheorghe! Unde esti? Au g\u0103sit-o pe Ileana!
\nAcum a auzit, b\u0103rbatul. Parc\u0103 i s-au \u00eenmuiat m\u00e2inile. I-au dat lacrimile, dar repede, le-a \u0219i uitat.
\n– Am auzit!
\n– Hai m\u0103, Gheorghe! A zis presedintele de ceapeu c\u0103 \u00ee\u021bi d\u0103 o masin\u0103 sa te duci sa iei fata.
\nIoana se uit\u0103 la Gheorghe! O bucurie imens\u0103 le inund\u0103 fa\u021ba!
\n– \u00cenchide aici \u0219i s\u0103 mergem s\u0103 luam fata. Ileana mamiiiii! Unde a umblat ea toat\u0103 noaptea, la v\u00e2rsta ei sa ajung\u0103 la Ianca. Nem\u00e2ncat\u0103!
\n– Gata! zise Gheorghe. Hai!
\n– M\u00e2nca-o-ar tata!
\nUn IMS opri \u00een poart\u0103. A venit s\u0103 \u00eei ia.
\nLumea nici nu s-a mai dus la treab\u0103 aproape parc\u0103 tot satul se bucur\u0103 adunat pe uli\u021ba mare, urm\u0103rind ma\u0219ina plecat\u0103 spre Ianca s\u0103 aduc\u0103 oi\u021ba r\u0103t\u0103cit\u0103 \u00een cea\u021b\u0103.<\/p>\n

*<\/p>\n

Toamna este pe sf\u00e2r\u0219ite
\nAzi este 30 noiembrie, zice femeia de 45 de ani, privind pe fereastr\u0103 crengile mi\u0219cate de v\u00e2nt. Toarn\u0103 cafea \u00een ce\u0219ti \u0219i \u00eel cheam\u0103 \u0219i pe el, Dumitru, so\u021bul ei.
\n– Am pus cafeaua. Hai te rog s\u0103 bem am\u00e2ndoi. Azi este sf\u00e2ntul Andrei!
\nDumitru vine z\u00e2mbind \u0219i o s\u0103rut\u0103 pe ochi.
\n– Da, nu am uitat, este a doua ta zi de na\u0219tere!
\nIleana z\u00e2mbe\u0219te cu o lacrim\u0103 \u00een col\u021bul ochilor, de bucurie, ca atunci c\u00e2nd i-a v\u0103zut pe ai ei venind s\u0103 o ia de la canton.
\nPrimul lucru pe care i l-a spus ceferistul lui Gheorghe a fost de oi.
\n– M-a z\u0103p\u0103cit cu oile. Uite-le acolo la mine!
\nGheorghe s-a uitat la Ileana, a ridicat din spr\u00e2ncean\u0103 m\u00e2ndru de mezina lui.
\nMult\u0103 vreme lumea a vorbit de fata care s-a pierdut cu oile \u0219i a umblat toat\u0103 noaptea de sf\u00e2ntul Andrei, pe c\u00e2mp cu dorin\u021ba de ajunge acas\u0103 \u0219i ea ajuns, la \u0219ase kilometri de sat. Oamenii se uitau cu bucurie, dar \u0219i cu uimire la ea.
\nUn suflet de copil a \u00eenvins cea\u021ba \u0219i \u00eentunericul. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nicolae POGONARU octombrie stolurile de grauri \u00een zborurile lor amalgamate devin picturi suprarealiste pe \u015fevaletul cerului luciul r\u00e2ului dintre dealuri<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17131"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=17131"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17131\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17132,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17131\/revisions\/17132"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=17131"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=17131"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=17131"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}