{"id":17111,"date":"2022-01-29T18:39:16","date_gmt":"2022-01-29T15:39:16","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17111"},"modified":"2022-01-29T19:42:48","modified_gmt":"2022-01-29T16:42:48","slug":"spatii-culturale-nr-43-6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17111","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 43 (6)"},"content":{"rendered":"

Diana VRABIE<\/strong>
\n\"\"

GRIGORE ALEXANDRESCU \u2013 O RETROSPECTIV\u0102 NECESAR\u0102<\/strong><\/p>\n

\u00centr-un sugestiv portret, Ion Ghica, colegul de liceu \u0219i bunul prieten al lui Grigore Alexandrescu \u0219i-l aminte\u0219te astfel:
\n\u201eSe ivise pe banca din fund, l\u00e2ng\u0103 perete, un t\u00e2n\u0103r \u2013 parc\u0103-l v\u0103d! \u2013 \u00eenf\u0103\u0219urat \u00eentr-un surtuc cafeniu, oache\u0219, foarte oache\u0219 p\u0103rul negru, sprincenele groase \u00eembinate, ochii c\u0103prui \u0219i sc\u00e2nteietori; musta\u021ba \u00eei mijea pe buz\u0103. Nu \u0219tiu, mica deosebire de v\u00e2rst\u0103 sau superioritatea ce credea c\u0103 avem noi \u00een limba ce venea s\u0103 \u00eenve\u021be \u0219i el f\u0103cea s\u0103 se \u021bie arazna. La sf\u00e2r\u0219itul clasei, noi ie\u0219eam gr\u0103mad\u0103 \u0219i zgomoto\u0219i, pe c\u00e2nd el se strecura bini\u0219or \u0219i \u00ee\u0219i lua drumul singur spre cas\u0103. Acesta era t\u00e2n\u0103rul Grigore Alexandrescu\u201d.
\nPoetul de T\u00e2rgovi\u0219te, bucure\u0219tenizat din necesitate, a fost o fire discret\u0103 \u0219i modest\u0103, l\u0103s\u00e2ndu-ne prea pu\u021bine m\u0103rturii despre via\u021ba sa. Aceasta poate fi reconstituit\u0103 din coresponden\u021ba cu Ion Ghica \u0219i din alte m\u0103rturii sporadice, nu totdeauna exacte, ale contemporanilor s\u0103i.
\nN\u0103scut, dup\u0103 toate probabilit\u0103\u021bile, la 22 februarie 1810 (dup\u0103 alte surse, la 1812, 1814), la T\u00e2rgovi\u0219te, \u201ecetatea ce-a domnit\u201d \u0219i care a ctitorit unicii mae\u0219tri rom\u00e2ni ai lui Alexandrescu, Heliade \u0219i C\u00e2rlova, \u00een familia vistiernicului Mihai Alexandrescu \u0219i a Mariei Fusea. R\u0103mas orfan la v\u00e2rsta adolescen\u021bei, se mut\u0103 la Bucure\u0219ti, \u00een 1830, la unchiul s\u0103u, c\u0103lug\u0103rul Ieremia. Podul Mitropoliei plin de c\u0103r\u021bi, mai ales ale poe\u021bilor greci \u0219i francezi, a constituit prima \u0219coal\u0103 a scriitorului. Prin 1831 se \u00eenscrie la \u0219coala profesorului J.-A. Vaillant, \u00een clasa de literatur\u0103, unde \u00eel va cunoa\u0219te pe Ion Ghica \u0219i pe C. A. Rosetti. \u00cen perioada 1830-1831, Grigore Alexandrescu \u00eencepe s\u0103 scrie poezii lirice, s\u0103 fac\u0103 traduceri \u00een versuri \u0219i \u00een proz\u0103. \u00cen prim\u0103vara anului 1832 apar publicate \u00een \u201eCurierul rom\u00e2nesc\u201d primele trei elegii \u0219i o fabul\u0103. Se consider\u0103 c\u0103 debutul publicistic se produce la 6 martie 1832, prin poezia Miezul noap\u021bei, care anun\u021ba un \u201eLamartine valah\u201d (I. Fischer). La sf\u00e2r\u0219itul aceluia\u0219i an apare \u0219i \u00eent\u00e2iul volum, Eliezer \u0219i Neftali, prin care se marcheaz\u0103 debutul editorial al scriitorului. Succesul literar \u00eenregistrat chiar de la data debutului poate fi explicat prin faptul c\u0103 cititorii se g\u0103seau \u00een fa\u021ba primei culegeri de poezii rom\u00e2ne\u0219ti moderne originale, inspirat\u0103 din \u201edurea renun\u021b\u0103rii, din melancolia ne\u00eemplinirii \u0219i din con\u0219tiin\u021ba tragic\u0103 a imposibilului\u201d (Mircea Anghelescu).
\nDup\u0103 multiple taton\u0103ri ale vie\u021bii militare, pentru care nu are nici o voca\u021bie, scriitorul \u00ee\u0219i d\u0103 demisia din armat\u0103, \u00een 1837, iar la sf\u00e2r\u0219itul anului urm\u0103tor public\u0103 al doilea volum de versuri, \u00een care, pe l\u00e2ng\u0103 poeziile de inspira\u021bie filosofic\u0103 (Medita\u021bie, Fericirea, Pe\u0219tera), versurile de dragoste (Eliza, A\u0219teptarea, Inima mea e trist\u0103) se reg\u0103sesc specii, ce vor consolida reputa\u021bia sa poetic\u0103: epistola \u0219i fabula. Acestea vor constitui axa volumului din 1842, care reune\u0219te versuri din edi\u021biile anterioare, dar \u0219i altele, inedite.
\n\u00cen perioada 1838 \u2013 1840 poetul se implic\u0103 \u00een preg\u0103tirile revolu\u021bionare, nutrind speran\u021ba \u00eentr-un nou viitor. Febrilitatea acestor preparative va intra \u00een poezia Anul 1840, pentru care, ulterior, poetul va fi \u00eenchis \u201esub cheie \u0219i cu paz\u0103 de soldat cu pu\u0219c\u0103 la u\u0219\u0103\u201d (Ion Ghica). \u00cen \u00eenchisoare, Alexandrescu se va afla trei luni, timp \u00een care traduce Meropa de Voltaire.
\n\u00cen vara lui 1842 \u00eentreprinde o c\u0103l\u0103torie la m\u0103n\u0103stirile din Oltenia, \u00eempreun\u0103 cu Ion Ghica, care \u00eentre timp fusese numit profesor la Academia Mih\u0103ilean\u0103 din Ia\u0219i. Fascinat de splendoarea peisajelor \u0219i a monumentelor impregnate de istorie, Grigore Alexandrescu va scrie o serie de poeme lirice cu caracter patriotic, dar \u0219i c\u00e2teva studii, din care va deriva mai t\u00e2rziu binecunoscutul Memorial de c\u0103l\u0103torie, tip\u0103rit \u00een \u00eentregime \u00een 1863. Consecin\u021bele poetice ale aceste c\u0103l\u0103torii sunt uimitoare: Umbra lui Mircea. La Cozia, R\u0103s\u0103ritul lunei. La Tismana, Mormintele. La Dr\u0103g\u0103\u0219ani.
\nAnii din jurul lui 1840 sunt extrem de productivi pentru crea\u021bia poetului, propulsat\u0103 de atmosfera general\u0103 a schimb\u0103rilor sociale \u0219i politice. Poetul scrie acum C\u00eeinele \u0219i c\u0103\u021belul, Toporul \u0219i p\u0103durea, Oglindele, epistolele c\u0103tre Donici \u0219i Voinescu.
\nOcup\u0103 slujbe m\u0103runte \u00een timpul domniei lui Gh. Bibescu, cu care se afla \u00een rela\u021bii amicale, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd conectat \u00eendeaproape la via\u021ba social-politic\u0103 a vremii. Colaboreaz\u0103 activ la revista Prop\u0103\u0219irea, editat\u0103 de prietenii s\u0103i, Mihail Kog\u0103lniceanu, Ion Ghica, Vasile Alecsandri \u0219i face parte din comitetul de redac\u021bie al ziarului Popolul suveran. Cunoa\u0219te lumea saloanelor mondene pe care o va reprezenta ironic \u00een Satir\u0103. Duhului meu, dar \u0219i \u00een alte epistole \u0219i satire. \u00cen 1847 \u00ee\u0219i public\u0103 o nou\u0103 edi\u021bie a poeziilor, Suvenire \u0219i impresii, epistole \u0219i fabule de Grigore Alexandrescu.
\nNu se cunosc multe fapte cu privire la participarea lui Alexandrescu la revolu\u021bie, dar aceast\u0103 implicare e ne\u00eendoielnic\u0103. \u201eF\u0103r\u0103 s\u0103 fie printre cei din fruntea mi\u0219c\u0103rii revolu\u021bionare, convingerile lui nu l-au \u021binut departe de ea \u201d, remarca \u00een acest sens Ovid Densusianu.
\nDup\u0103 \u00eenfr\u00e2ngerea revolu\u021biei, \u00ee\u0219i pierde func\u021bia de la Secretariatul Statului, dar, odat\u0103 cu venirea la putere a lui Barbu \u0218tirbei, \u00een 1849, va ocupa diverse posturi administrative. Desp\u0103r\u021bit de bunul s\u0103u amic, Ion Ghica, \u00eentre\u021bine cu acesta o febril\u0103 coresponden\u021b\u0103, prin care \u00eel \u021bine la curent cu evenimentele din \u021bar\u0103. Este tot mai retras, mai solitar, scrie foarte pu\u021bin \u0219i la \u00eent\u00e2mplare (un imn pentru inaugurarea Teatrului Na\u021bional, \u00een 1852), m\u0103rturisind c\u0103 \u201edispozi\u021biile \u00een care m\u0103 aflu acum nu m\u0103 iart\u0103 a m\u0103 ocupa de nici un fel de lucru \u0219i \u00eenc\u0103 mai pu\u021bin de poezie\u201d (22 februarie 1851).
\nSpiritul s\u0103u epuizat este dinamizat \u00een anii dinaintea Unirii. \u00cencepe s\u0103 publice fabule, satire, \u00een care sunt vizate aspecte reprobabile ale societ\u0103\u021bii: \u201eAcei ce de a \u021b\u0103rei grea soart\u0103 profitar\u0103, \/ Ce de streini \u00een posturi, \u00een ranguri se-n\u0103l\u021bar\u0103 \u2026\u201d (Corbii \u0219i barza). Idealul unirii principatelor g\u0103se\u0219te \u00een poetul ruinelor un adept activ \u0219i decis, o serie de poeme scrise \u00een aceast\u0103 perioad\u0103 reflect\u00e2nd tocmai acest ideal.
\n\u00cen timpul guvern\u0103rii lui Al. I. Cuza este numit director la Departamentul Cultelor \u0219i instruc\u021biunii publice, iar \u00een prim\u0103vara anului 1860, refuz\u00e2nd propunerea de a intra \u00een ministerul finan\u021belor, devine membru al Comisiei Centrale de la Foc\u0219ani, singura institu\u021bie comun\u0103, cu atribu\u021bii legislative, a celor dou\u0103 principate. Aici se c\u0103s\u0103tore\u0219te, la 29 mai 1860, cu Raluca Stamatin, fiica sp\u0103tarului Gavril Stamatin \u0219i a Zoi\u021bei Buc\u0219inescu.
\n\u00cen timpul \u0219ederii la Foc\u0219ani d\u0103 primele semne de alienare mintal\u0103, care l-a \u021binut aproape un sfert de secol \u201emort \u00eentre vii\u201d (Ion Ghica). E internat la Bucure\u0219ti, la spitalul Pantelimon \u0219i foarte repede \u00eenlocuit din func\u021bie la Comisa Central\u0103. Cu aceea\u0219i grab\u0103, fratele s\u0103u, Ion, ceruse punerea sub interdic\u021bie a poetului. Revenindu-\u0219i, dup\u0103 c\u00e2teva luni, Alexandrescu cere ridicarea interdic\u021biei printr-o peti\u021bie c\u0103tre domnitor. Problemele de s\u0103n\u0103tate reduc vizibil for\u021ba creatoare, atrag destituirile umilitoare din toate func\u021biile, pierderea titlurilor onorifice, reticen\u021ba prietenilor, jubilarea adversarilor. Maladia las\u0103 urme vizibile asupra crea\u021biei sale. \u201eTimp de 25 de ani \u2013 scrie G. C\u0103linescu, \u00een Istoria literaturii rom\u00e2ne, poetul se clatin\u0103, ca \u0219i H\u00f6lderlin, \u00eentre luciditate \u0219i eroare\u2026\u201d Totu\u0219i nu se poate vorbi de o total\u0103 absen\u021b\u0103 \u0219i de istovirea brusc\u0103 a crea\u021biei. Poetul face tentative disperate pentru a se men\u021bine pe linia de plutire: public\u0103 poezii \u0219i fabule mai vechi, traduce articole politice, pentru a demonstra luciditatea condeiului s\u0103u, \u00eencearc\u0103 s\u0103 candideze pentru alegerile senatoriale \u0219i s\u0103 ob\u021bin\u0103 renumirea \u00een posturile onorifice. \u00cen perioada c\u00e2nd se lupt\u0103 cu comisiile medicale, \u00eempotriva calific\u0103rii de dement, public\u0103 mai multe fabule edificatoare: Cat\u00e2rul cu clopo\u021bei, Mielul murind, Castorul \u0219i alte lighioni, Zugravul \u0219i portretul, ap\u0103rute toate \u00een Rom\u00e2nul din 1861. \u00cen acela\u0219i an \u00ee\u0219i continu\u0103 vechea polemic\u0103 cu Heliade: Confesiunea unui renegat. \u00cen 1863, alc\u0103tuie\u0219te o ultim\u0103 edi\u021bie a poeziilor, Medita\u021bii, elegii, epistole, satire \u015fi fabule.
\n Lipsit \u00eens\u0103 de sus\u021binerea celor mai apropia\u021bi prieteni, pus sub interdic\u021bie \u0219i dat la o parte din via\u021ba public\u0103 sub pretext de oboseal\u0103 mintal\u0103, Alexandrescu e\u0219ueaz\u0103 \u00een toate tentativele sale. B\u0103tr\u00e2n \u0219i decep\u021bionat, \u201eslab \u0219i palid ca o umbr\u0103\u201d (Bonifaciu Florescu), scriitorul se stinge \u00een 25 noiembrie 1885, la v\u00e2rsta de 75 de ani, dricul s\u0103u modest fiind dus \u201e\u00een t\u0103cere \u0219i neb\u0103gat \u00een seam\u0103, f\u0103r\u0103 steaguri, f\u0103r\u0103 tobe \u0219i f\u0103r\u0103 surle\u201d (Ion Ghica).<\/p>\n

***
\nCrea\u021bia lui Grigore Alexandrescu cuprinde trei decenii fr\u0103m\u00e2ntate, incluz\u00e2nd poezii erotice, medita\u021bii, versuri satirice (fabule, epistole, satire) \u0219i proz\u0103 memorialistic\u0103. Considerat \u201eclasic, ori, dimpotriv\u0103, romantic, v\u0103zut ca un \u201et\u00e2n\u0103r b\u0103tr\u00e2n\u201d, epicureu incapabil s\u0103 coboare \u00een straturile mai ad\u00e2nci ale sensibilit\u0103\u021bii, sau ca un ne\u00eembl\u00e2nzit byronian\u201d (Mircea Anghelescu), Grigore Alexandrescu reprezint\u0103 un spirit polivalent, care cumuleaz\u0103 din toate acestea esen\u021bialul, convertindu-le \u00een propriul stil. Poetul de la T\u00e2rgovi\u0219te este receptat ca unul dintre scriitorii importan\u021bi de dinaintea lui Mihai Eminescu, \u00een scrierile c\u0103ruia romantismul se \u00eemplete\u0219te armonios cu clasicismul, d\u00e2nd na\u0219tere unei valoroase opere poetice.
\nNatur\u0103 complex\u0103 \u0219i plurivalent\u0103, Grigore Alexandrescu reprezint\u0103 un caz special \u00een literatura rom\u00e2n\u0103. Dac\u0103 \u00een prima parte a activit\u0103\u021bii sale este un romantic, sedus de himerele ruinelor \u0219i ale mormintelor, pe care le contempl\u0103 trist, fiind marcat de medita\u021bia de tip lamartinian \u0219i byronian, \u00een partea a doua va excela ca poet satiric, adept al clasicismului, \u00eemplinindu-\u0219i destinul creator \u00een calitate de poet modern, contribu\u021bia c\u0103ruia la evolu\u021bia mijloacelor artistice, la apropierea poeziei de muzic\u0103, la valorificarea comicului, ironiei, umorului, la altoirea tonului autentic grav, r\u0103m\u00e2ne indubitabil\u0103.
\nUnul din primii importan\u021bi exege\u021bi ai scriitorului, Eugen Lovinescu va surprinde plurivalen\u021ba personalit\u0103\u021bii sale cu mult\u0103 exactitate: \u201e\u2026un Alexandrescu av\u00e2ntat, iluzionist, meliorist, ce-\u0219i arunc\u0103 blestemul asupra prezentului pentru a pream\u0103ri viitorul, c\u00e2nt\u0103re\u021b al anului 1840, poet al n\u0103dejdei inepuizabile \u0219i, succesiv, un Alexandrescu c\u0103l\u0103uzit de un spirit critic, ce-i curm\u0103 zborul, un Alexandrescu circumspect, minu\u021bios, dezam\u0103git \u00eenainte de a fi \u00een\u0219elat\u201d.
\n\u00cen mod previzibil, lirica de debut va fi marcat\u0103 de fiorul erotic, exprimat prin medita\u021bie, reverie, speran\u021b\u0103 transcendental\u0103, triste\u021be elegiac\u0103. Volumul din 1832 relev\u0103 cu prisosin\u021b\u0103 aceast\u0103 stare de spirit, prin poezii ca Adio. La T\u00e2rgovi\u0219te, Miezul iernei, Eliza \u0219.a. Poetul cultiv\u0103 acum poezii de dragoste, inspirate de Eliza ori de Emilia (A\u0219teptarea, M\u00e2ng\u00e2ierea, Eliza, Inima mea e trist\u0103), elegii (Nu, a ta moarte\u2026, Candela), poezii religioase (Rug\u0103ciunea), medita\u021bii (Suferin\u021ba, Medita\u021bie, Miezul noap\u021bei), \u00een care elementul romantic se combin\u0103 cu filonul clasic. Prima \u00eencercare literar\u0103, Miezul iernei, p\u0103rea s\u0103 anun\u021be \u201eun Lamartine valah\u201d (Pompiliu Marcea), poezia sa constituind \u00eentr-adev\u0103r cea mai puternic\u0103 expresie a lamartinismului la noi. \u201e\u201dMedita\u021bia\u201d, \u201ereveria\u201d, \u201earmonia\u201d \u00een natur\u0103, religiozitatea, \u201erug\u0103ciunea\u201d, oceanele, imensit\u0103\u021bile sunt ale marelui poet francez\u201d, observ\u0103 G. C\u0103linescu. Poetul evoc\u0103 \u201esuvenirea ruinelor\u201d, sim\u021bind c\u0103 \u201eglasu-i se va stinge\u201d \u0219i c\u0103 \u201ea vie\u021bii tain\u0103\u201d o va g\u0103si \u201e\u00een moarte\u201d. Izvor\u00e2te din spiritul juvenil al scriitorului, versurile vor lua adesea o turnur\u0103 patetic\u0103, u\u0219or artificioas\u0103, la care treptat se va renun\u021ba. Poeziile de dragoste pl\u0103tesc tribut conven\u021bionalului: Alexandrescu nu era nici sentimental, nici pasional. Ochii iubitei sunt de foc, genele umede, buzele cu rou\u0103. Dincolo de infuziunile imagistice \u201ecurtate\u201d, poetul reu\u0219e\u0219te s\u0103 proiecteze o anumit\u0103 complexitate imaginii femeii, frumuse\u021bea acesteia devenind \u201eo orchestr\u0103 a universului, la care particip\u0103 toate elementele \u0219i f\u0103pturile\u201d (G. C\u0103linescu). \u00cen reedit\u0103rile ulterioare, prea pu\u021bine din aceste poezii erotice vor mai fi inserate, dovad\u0103 c\u0103 poetul se deta\u0219ase de aceast\u0103 etap\u0103 preliminar\u0103, a taton\u0103rilor artistice inerente, care aveau prea pu\u021bin \u00een comun cu spiritul \u201eiste\u021b, ager, mu\u0219c\u0103tor, observator, ironic \u0219i plin de umor\u201d (Eugen Lovinescu) al poetului.
\n\u00cen Adio. La T\u00e2rgovi\u0219te, la v\u00e2rsta de 20 de ani, poetul pare un \u00eemb\u0103tr\u00e2nit precoce, vorbind de \u201ezilele trecute\u201d \u0219i \u201evechea fericire\u201d, \u00een versuri cu o v\u0103dit\u0103 tendin\u021b\u0103 juvenil\u0103 de a epata. Expresia adesea e exagerat\u0103, patetic\u0103, invoc\u0103rile frecvente ale mor\u021bii, ale vanit\u0103\u021bii vie\u021bii dau impresia de retorism, de artificialitate, deficien\u021be, care se vor atenua \u00een timp. Capodopera liricii de dragoste este poezia A\u0219teptarea, \u00een care poetul \u201edescoper\u0103 acorduri care \u2013 p\u0103str\u00e2nd propor\u021biile \u2013 prevestesc imensa org\u0103 eminescian\u0103\u201d (Silvian Iosifescu): \u201ePoate c\u0103 \u0219i ea are o tainic\u0103-nt\u00e2lnire, \/ Poate c\u0103 st\u0103p\u00e2nit\u0103 de-asemenea sim\u0163ire \/ P\u0103\u015fe\u015fte-nv\u0103luit\u0103 \u00een umbra unui nor \u2026\u201d Elegiile \u0219i medita\u021biile sunt prezente \u00eenc\u0103 din primul volum al lui Alexandrescu, num\u0103rul lor cresc\u00e2nd \u00een edi\u021bia din 1838 (Cimitirul, Barca, Rug\u0103ciunea, Medita\u021bie).
\nAnii urm\u0103tori \u00eenseamn\u0103 pentru poet deplina maturitate a genului, o dat\u0103 cu Anul 1840, cu poeziile scrise \u00een urma c\u0103l\u0103toriei \u00een Oltenia. Activ\u00e2nd \u00een calitate de \u201eiuncher\u201d \u00een armata creat\u0103 de Regulamentul Organic, \u00een care vedea o speran\u021b\u0103 de rede\u0219teptare na\u021bional\u0103 \u0219i \u0219anse pentru transform\u0103rile politice dorite, Grigore Alexandrescu \u00eei consacr\u0103 versurile O impresie (1846) \u0219i C\u00e2ntecul soldatului (1853). Dup\u0103 1847 nu mai \u00eent\u00e2lnim elegii sau medita\u021bii printre poeziile lui, abandonarea celor dou\u0103 genuri corespunz\u00e2nd cu atenuarea laturii romantice din crea\u021bia sa poetic\u0103.
\n\u00cen faza romantic\u0103 \u00eens\u0103, poetul mediteaz\u0103 asupra mor\u021bii, a mormintelor (Mormintele. La Dr\u0103g\u0103\u0219ani), a monumentelor din T\u00e2rgovi\u0219te sau asupra m\u0103n\u0103stirilor st\u0103p\u00e2nite de umbra lui Mircea: \u201eS\u0103rutare, umbr\u0103 veche! prime\u015fte-nchin\u0103ciune \/ De la fiii Rom\u00e2niei care tu o ai cinstit: Noi venim mirarea noastr\u0103 la morm\u00e2ntu-\u0163i a depune \u2026\u201d (Umbra lui Mircea. La Cozia). Se resimte \u00een lirica sa de medita\u021bie o predilec\u021bie pentru nocturn, \u00eentunericul \u00eei d\u0103 fiori, luna transform\u0103 ruinele \u00een palate ossianice, tot ea devine martor ocular la \u00eenc\u0103ier\u0103rile legendare. A\u0219a, spre exemplu, apare \u00een R\u0103s\u0103ritul lunei. La Tismana: \u201eNiciodat\u0103 ast\u0103 lun\u0103\u2026.\/ Ca fanal purtat de valuri pe a m\u0103rilor c\u00e2mpie, \/ Mai mult num\u0103r de cadavre de atunci n-a luminat\u201d. \u00cen general, \u201eca poet liric, Grigore Alexandrescu vede universul sub lun\u0103\u201d (G. C\u0103linescu). Poetul mediteaz\u0103 numai \u201ela miezul nop\u021bei\u201d, sub imperiul imobilit\u0103\u021bii, c\u00e2nd nu se aude \u201enici cel mai u\u0219or v\u00e2nt\u201d (Miezul nop\u021bei). Peisajul lunii \u00een toate ipostazele sale, marc\u0103 a romantismului, se individualizeaz\u0103 prin posibilitatea de a transpune \u00een vers cre\u0219terea luminii \u0219i mi\u0219carea spiritului.
\nChiar \u0219i \u00een poeziile religioase, at\u00e2t de frecvente \u00een romantism, poetul trece \u201ede la reculegerea grav\u0103, la preocuparea civic\u0103\u201d (Silvian Iosifescu). \u201eF\u0103 s\u0103 doresc de ob\u0219te al omenirei bine\u201d, cere poetul divinit\u0103\u021bii. Medita\u021bie, reveria, religiozitatea reprezint\u0103 c\u00e2teva elemente de provenien\u021b\u0103 romantic\u0103, specifice etapei de debut.
\nDup\u0103 ce cultiv\u0103 romantismul meditativ de tip lamartinian \u00een poezia erotic\u0103 \u0219i de contempla\u021bie, poetul se va orienta spre contemplarea energic\u0103 a trecutului istoric \u00een spiritul lui Hugo, ceea ce va conferi un caracter militant crea\u021biei de acest gen. \u00cen lirica sa de inspira\u021bie istoric\u0103 se observ\u0103 trecerea de la romantismul contempl\u0103rii solitare la cel al afirm\u0103rii. Poetul transform\u0103 temele tradi\u021bionale \u0219i le imprim\u0103 o direc\u021bie inedit\u0103. Tema ruinelor va \u00eembr\u0103ca alte conota\u021bii, scutur\u00e2ndu-se de infuziunile paseiste sau meditativ-sceptice, derivate din caracterul trec\u0103tor al gloriei. Ruinele nu reprezint\u0103 pretexte pentru demonstrarea vanit\u0103\u021bii, ci, mai degrab\u0103, m\u0103rturii despre gloria istoric\u0103 trecut\u0103. Nu e \u00eent\u00e2mpl\u0103tor c\u0103 va fi evocat\u0103 mai ales T\u00e2rgovi\u0219tea, Neam\u021bul sau Suceava, \u00een texte ca: Adio. La T\u00e2rgovi\u0219te, La M\u0103n\u0103stirea Dealului, Mormintele. La Dr\u0103g\u0103\u0219ani etc. Amintirea gloriei str\u0103mo\u0219ilor, pe care i-o evoc\u0103 ruinele T\u00e2rgovi\u0219tei, e un \u00eendemn la lupta pentru independen\u021b\u0103: \u201eA vitejilor umbr\u0103 d-am \u0219ti s\u0103 o cinstim \/ Vrednici de liberate noi am putea s\u0103 fim\u201d (Trecutul). \u201eEvocarea ruinelor la Grigore Alexandrescu are aspect precump\u0103nitor patriotic \u0219i elegia poetului e motivat\u0103 mai mult de sentimentul dec\u0103derii prezentului dec\u00e2t de acela al z\u0103d\u0103rniciei\u201d, observ\u0103 G. C\u0103linescu.
\nAdmira\u021bia pentru trecutul istoric glorios, pentru figurile lui legendare str\u0103bate din poeziile Umbra lui Mircea. La Cozia, R\u0103s\u0103ritul lunei, Trecutul. La M\u0103n\u0103stirea Dealului, Mormintele. La Dr\u0103g\u0103\u0219ani: \u201eDar rom\u00e2nii, fii ai celor ce-n vechime se luptar\u0103, \/ Cu sudori ad\u0103p p\u0103m\u00e2ntul, c\u00e2\u015ftig hrana \u00een dureri \u2026\u201d (R\u0103s\u0103ritul lunei). Trecutul trebuie cunoscut \u0219i pre\u021buit, sugereaz\u0103 poetul, pentru c\u0103 el d\u0103 for\u021b\u0103 prezentului: \u201eC\u00e2nd citim \u00een vechea carte a istoriei str\u0103bune \/ Virtu\u021bi mari, ilustre fapte ale na\u021biei rom\u00e2ne, \/ Care inim\u0103 st\u0103 rece? Care suflet nemi\u0219cat?\u201d (Unirea Principatelor). Poetul a avut perspicacitatea de a selecta din depozitarul vremii figuri istorice ca Bogdan, Mircea sau Mihai, marii rom\u00e2ni din \u201et\u0103cutele mormintele\u201d, pe care i-a \u00eembr\u0103cat \u00een mantaua legendarului. Versurile \u00een aceste pagini, mai ales atunci c\u00e2nd relev\u0103 caracterul gnomic, sun\u0103 impun\u0103tor: \u201eDar cu slabele-\u0163i mijloace faptele-\u0163i sunt de mirare: \/ Pricina, nu rezultatul, laude \u0163i-a c\u00e2\u015ftigat: \/ \u00centreprinderea-\u0163i fu dreapt\u0103, a fost nobil\u0103 \u015fi mare, \/ De aceea al t\u0103u nume va fi scump \u015fi nep\u0103tat\u201d (Umbra lui Mircea. La Cozia).
\n\u201eGrigore Alexandrescu prive\u0219te trecutul ca un om al timpului s\u0103u, nu caut\u0103 \u00een vremile scurse ceea ce-l desparte, ci ceea ce-l une\u0219te cu epoca lui. Evoc\u0103 m\u00e2ndru clipe glorioase din istoria poporului s\u0103u, dar se \u00eentoarce la ele pentru a stimula prezentul\u201d, remarc\u0103 Silvian Iosifescu. El nu adopt\u0103 o viziune festivist\u0103, edulcorat\u0103 asupra faptelor din trecut. Spirit ra\u021bional \u0219i lucid, el repudiaz\u0103 eroismul de parad\u0103, condamn\u0103 r\u0103zboiul care e \u201ebici groaznic\u201d \u0219i identific\u0103 acte de eroism suprem \u0219i la alte popoare (Mormintele. La Dr\u0103g\u0103\u0219ani).
\nSentimentul demnit\u0103\u021bii na\u021bionale, entuziasmul legat de Unirea Principatelor sunt relevate \u0219i \u00een ciclul din 1863, Medita\u0163ii, elegii, epistole, satire \u015fi fabule, \u00een poeziile Unirea Principatelor, M\u0103riii Sale Domnului Alexandru Ioan Cuza I, O profesiune de credin\u021b\u0103, C\u00e2ntecul soldatului.
\nUn moment aparte \u00een crea\u021bia poetului \u00eel constituie poezia Unirea Principatelor, conceput\u0103 \u00een 1857, la un an dup\u0103 semnarea Tratatului de la Paris, prin care se c\u0103zuse de acord asupra Unirii \u021a\u0103rii Rom\u00e2ne. De o rezonan\u021b\u0103 imediat\u0103, poezia aminte\u0219te prin patetismul ei lucid de versurile din Anul 1840, subliniind responsabilitatea genera\u021biei contemporane \u00een sus\u021binerea actului unirii: \u201eFiii vo\u0219tri vor ascunde a lor frunte \u00een \u021b\u0103r\u00e2n\u0103, \/ Dac\u0103 voi acum ve\u021bi pierde marea cauz\u0103 rom\u00e2n\u0103\u2026\u201d. A\u015fa cum remarca un contemporan al lui Grigore Alexandrescu, \u00eenc\u0103 pe la 1874, Bonifaciu Florescu, caracterul poeziei sale este t\u0103ria. Poetul a avut acea inspirat\u0103 \u00eendr\u0103zneal\u0103, care a imprimat versurilor sale o energie vitalizant\u0103. \u00cens\u0103\u0219i atitudinea poetului se caracterizeaz\u0103 \u00een mai toate poeziile reprezentative printr-o mi\u015fcare ritmic\u0103, \u00een sensul unor valori contradictorii. Mecanica solemn\u0103 a versific\u0103rii salveaz\u0103 de banalitate constat\u0103rile at\u00e2t de frecvente a poeziilor sale, dar, totodat\u0103, dup\u0103 cum sugestiv observ\u0103 Paul Cornea, \u201ediscursivitatea \u015fi ra\u021bionalismul submineaz\u0103 atmosfera de lirism infuz rezultat\u0103 din \u00eenscrierea evoc\u0103rii \u00eentr-un cadru nocturn \u015fi din efortul metodic de a hiperboliza datele realului\u201d. Caracterul predominant filosofic \u0219i politic al liricii sale se r\u0103sfr\u00e2nge \u0219i asupra imaginilor poetice; discrete ele devin uneori surprinz\u0103toare prin caracterul lor abstract: raza lunii e comparat\u0103 cu \u201eun vis ce se strecoar\u0103 \u00eentr-un suflet pustiit\u201d (R\u0103s\u0103ritul lunei). Dincolo de ritmurile imperfecte \u0219i lungimile inutile ale unor versuri, scriitorul va reu\u0219i s\u0103 ne ofere \u0219i modele de armonie poetic\u0103: \u201eAle turnurilor umbre peste unde stau culcate: \/ C\u0103tre \u021b\u0103rmul dimpotriv\u0103 se \u00eentind, se prelungesc\u201d (Umbra lui Mircea. La Cozia).
\n \u201e\u00cen crea\u021bia lui romantic\u0103 Alexandrescu a str\u0103b\u0103tut drumul de la tonul elegiac, de dezn\u0103dejde \u0219i neputin\u021b\u0103, \u00een care suferin\u021ba e considerat\u0103 lege a firii, la romantismul afirm\u0103rii \u0219i ac\u021biunii\u201d, conchide Silvian Iosifescu.
\nDup\u0103 faza romantic\u0103, spiritul incisiv, ironic al poetului urma s\u0103-\u0219i g\u0103seasc\u0103 alte modalit\u0103\u021bi de expresie, pe care le va identifica foarte cur\u00e2nd \u00een epistole \u0219i fabule, \u201egeniul s\u0103u mu\u0219c\u0103tor\u201d supravie\u021buind \u201ecelui contemplativ\u201d, cum avea s\u0103 observe G. C\u0103linescu. Faptul c\u0103 Grigore Alexandrescu este un elegiac de tipul romantic \u0219i \u00een acela\u0219i timp un moralist la modul clasic, relevat plenar \u00een epistole, fabule \u0219i satire, se poate par\u021bial explica \u0219i prin suprapunerea compensatorie a curentelor \u0219i tendin\u021belor \u00een literatura noastr\u0103.<\/p>\n


\nIonel NECULA<\/strong>
\n\"\"

Costache Conache \u2013 legend\u0103 \u015fi adev\u0103r<\/strong>
\n\"\"

Despre Costache Conachi \u2013 poetul, dreg\u0103torul \u015fi marele latifundiar al Moldovei de Jos, cu mo\u015fii \u00eentinse pe teritoriul a trei jude\u0163e (Tecuci, Covurlui \u015fi Slam R\u00e2mnic) \u2013 s-a scris mult \u015fi pe multe tonuri. At\u00e2t de mult c\u0103 subiectul pare epuizat, chiar devansat, \u00een sensul c\u0103 de multe ori grani\u0163a dintre fabula\u0163ie \u015fi adev\u0103r a fost \u00eenc\u0103lcat\u0103 \u015fi transgresat\u0103, \u00een dauna faptului documentat. a lucrului certificat prin dovezi, prin zapise \u015fi prin argumente peremptorii
\n De multe ori, evocarea personalit\u0103\u0163ii lui Costache Conachi a fost amestecat\u0103 cu elemente de legend\u0103, de fic\u0163iune \u015fi mit, ceea ce a complicat \u015fi mai mult \u00een\u0163elegerea exact\u0103 a fenomenului con\u0103che\u015ftean \u015fi a locului s\u0103u \u00een devenirea lirismului rom\u00e2nesc. Adesea, interesul pentru legend\u0103 \u015fi fic\u0163iune a uzurpat, a confiscat \u015fi s-a substituit enigmelor reale r\u0103mase \u00eenc\u0103 \u015fi azi neexplicate \u015fi piedute din vederea anali\u015ftilor. Nu \u015ftim, bun\u0103oar\u0103, s\u0103-\u015fi fi pus cineva problema absen\u0163ei numelui s\u0103u \u00een \u00een\u015firuirea eminescian\u0103 din poemul Epigonii. E de mirare c\u0103 marele gazetar de la Timpul, care avea at\u00e2ta \u00een\u0163elegere fa\u0163\u0103 de vechea boierime moldoveneasc\u0103, singura r\u0103spunz\u0103toare de ordinea \u015fi dreptatea ce trebuia s\u0103 domneasc\u0103 \u00een \u0163inuturile \u0163\u0103rii, c\u0103 publicistul care a dat at\u00e2tea dovezi de pre\u0163uire fa\u0163\u0103 de vrednicul logof\u0103t (\u00eentr-o vreme chiar aspirant la domnie) a r\u0103mas insensibli la melancholiile \u015fi irmoasele poetului \u015fi nu i-a apreciat maniera cu care chiar el a cochetat, fire\u015fte, de pe un alt palier, cel al viei moderna. \u00centr-o Dare de seam\u0103 despre mi\u015fcarea literar\u0103 a rom\u00e2nilor din anul 1918, publicat \u00een Curierul de Ia\u015fi din 14 iulie 1876, Costache Conachi era trecut printre mult prea \u00eenv\u0103\u0163a\u0163ii \u015fi de neam n\u0103scu\u0163ii boieri moldoveni care se ocupau cu literatura \u015fi traduc c\u0103r\u0163i \u00een rom\u00e2ne\u015fte, dar nu tip\u0103re\u015fte nimic\u0103, ceea ce era \u00een mare parte adev\u0103rat.
\n Poetul Conachi \u015fi-a compus poeziile dintr-un impuls interior, dintr-un prea plin al inimii sale p\u0103tima\u015fe \u015fi n-a r\u00e2vnit niciodat\u0103 la vreo glorie literar\u0103. E adev\u0103rat, dac-ar fi s\u0103 punem temei pe m\u0103rturisirea nepotului s\u0103u, Emanoil N. Vogoride-Conachi, unul dintre primii editori ai versurilor con\u0103che\u015ftene, c\u0103 poetul-logof\u0103t obliga l\u0103utarii petrecerilor sale s\u0103-i \u00eenve\u0163e versurile \u015fi s\u0103 le asume ca pretexte pentru anumite compozi\u0163ii muzicale, ceea ce \u00eensemna, indirect, \u015fi o form\u0103 de circula\u0163ie public\u0103 sub forma c\u00e2ntecelor de lume. Pe aceast\u0103 cale l\u0103ut\u0103reasc\u0103 au ajuns versurile lui Conachi la Eminescu \u015fi poetul le-a sesizat repede armonia, dar \u015fi clocotul din ad\u00e2nc, tumultul interior, patima n\u0103valnic\u0103 din care s-au \u00eentrupat. Nu e nici o \u00eendoial\u0103 c\u0103 Eminescu a cunoscut versurile lui Conachi prin intermediul l\u0103utarilor. Chiar o recunoa\u015fte \u00eentr-un catren r\u0103t\u0103cit prin manuscrisele sale. \u015ei ce bine ve\u0163i petrece\/ Azi, c\u00e2nd lumea v\u0103 z\u00e2mbe\u015fte\/ Cum \u00een vremea lui Conachi\/ O spunea pe rom\u00e2ne\u015fte.
\n Revin \u00eens\u0103 la \u00eentrebarea ini\u0163ial\u0103; cum se explic\u0103 absen\u0163a lui Costache Conachi din coloana celor men\u0163iona\u0163i de poet \u00een poemul s\u0103u, Epigonii? Prima \u015fi cea mai simpl\u0103 explica\u0163ie ar fi s\u0103 punem absen\u0163a pe seama unei sc\u0103p\u0103ri din partea poetului, ceea ce este pu\u0163in versimil de vreme ce sunt men\u0163iona\u0163i poe\u0163i de mai mic\u0103 importan\u0163\u0103 dec\u00e2t Conachi. Eminescu n-a fost str\u0103in de poezia moldoveanului Conachi \u015fi-i cu at\u00e2t mai de ne\u00een\u0163es absen\u0163a sa din coloana celor ce anun\u0163au viitorii epigoni.
\n Ar mai fi o explica\u0163ie; nu-i exclus ca poetul s\u0103 nu fi g\u0103sit o caracterizare mul\u0163umitoare pentru p\u0103tima\u015ful poet \u015fi-a preferat s\u0103-l treac\u0103 cu vederea. Este discutabil\u0103 \u015fi aceast\u0103 ipostaz\u0103, pentru c\u0103 e greu s\u0103-l imagin\u0103m pe Eminescu \u00een neputin\u0163\u0103 de a-i g\u0103si ve\u015fnicului amorez o formulare poetic\u0103 mai n\u0103stru\u015fnic\u0103 dec\u00e2t cea propus\u0103, bun\u0103oar\u0103, de istoricul tecucean Al. Papadopol Calimah, care-l nemurise deja sub fericita formulare Privighetoarea din livada de la \u0162ig\u0103ne\u015fti. Presupun c\u0103 Eminescu a cunoscut formularea istoricului tecucean, pe care-l \u00eent\u00e2lnise frecvent la reuniunile Junimii, dar nu cred c\u0103 s-a complexat de improviza\u0163ia lui. Cu siguran\u0163\u0103, poetul putea g\u0103si o exprimare mult mai poetic\u0103 \u015fi cu mai conving\u0103toare elemente definitorii dec\u00e2t colegul s\u0103u de cenaclu. Prin urmare, cade \u015fi aceast\u0103 ipotez\u0103.
\n Se \u015ftie c\u0103 \u00een timpul zaverei lui Tudor Vladimirescu Conachi, \u00eempreun\u0103 cu familia lui Petrache Negri de la M\u00e2njina s-a refugiat \u00een Moldova de peste Prut, la Chi\u015fin\u0103u, unde se spune c\u0103 s-a \u00eent\u00e2lnit chiar cu poetul rus Pu\u015fkin, surghiunit \u015fi el aici de c\u0103tre Ohrana \u0163arist\u0103. De aici, din Chi\u015fin\u0103u, redacteaz\u0103 acel memoriu c\u0103tre \u00eemp\u0103ratul Alexandru al Rusiei, prin care reclam\u0103 protec\u0163ia acestui imperiu asupra principatele rom\u00e2ne. Adev\u0103rat este c\u0103 memoriul a fost semnat de mai mul\u0163i boieri afla\u0163i la Chi\u015fin\u0103u \u2013 mitropolitul Veniamin, logof\u0103tul Grigore Sturza, Iordache Rosetti-Roznovanu, vornicul Iordache Catargi \u2013 dar faptul c\u0103 fusese redactat\u0103 de Conachi probabil c\u0103 i-a atras o anumit\u0103 suspiciune de filorus \u00een ochii lui Eminescu. Asemenea lui P.P.Carp, poetul era convins c\u0103 ori de c\u00e2te ori Europa se afl\u0103 divizat\u0103 \u00een dou\u0103 tabere antitetice, locul Rom\u00e2niei este \u00een tab\u0103ra potrivnic\u0103 Rusiei. Articolele sale despre Basarabia \u015fi toat\u0103 publicistica de la Timpul constituie o pledoarie pentru drepturile imprescriptibile ale Rom\u00e2niei asupra acestui teritoriu – \u00eenstr\u0103inat printr-un act de v\u00e2nzare la pre\u0163ul unei tabachere de aur.
\n Nu se \u015ftie dac\u0103 Eminescu a avut, \u00eentr-adev\u0103r, o suspiciune de acest fel, dar dac\u0103 l-a suspectat pe Conachi de filorusism, s-ar explica \u015fi lipsa divanitului poet din galeria celor ce-au precedat epigonii genera\u0163iei Eminescu, numai c\u0103 suspiciunea poetului, dac-a existat cu adev\u0103rat, este ne\u00eentemeiat\u0103. Este greu de crezut c\u0103 tocmai el, dreg\u0103torul \u015fi c\u0103rturarul Conachi, care ardea de dorul \u00eenaint\u0103rii neamului s\u0103u \u015fi avea ca deviz\u0103 de via\u0163\u0103 moralul, moralul \u015fi iar moralul \u015fi-ar fi legat speran\u0163ele prop\u0103\u015firii Moldovei de bun\u0103voin\u0163a Rusiei. A colaborat bine, cu s\u00e2rguin\u0163\u0103 \u015fi devotament, cu generalul Pavel Kiselef la elaborarea Regulamentului Organic, iar punctele sale de vedere, de multe ori diferite de a celorlal\u0163i membri ai Comisiei, au dovedit destul\u0103 apeten\u0163\u0103 legislativ\u0103, destul\u0103 competen\u0163\u0103 \u015fi clarviziune \u00een apropierea juridic\u0103 a celor dou\u0103 principate, ca un prim pas spre viitoarea unire. A fost, din acest punct de vedere, un vizionar \u015fi-a f\u0103cut tot ce i-a stat \u00een putin\u0163\u0103 pentru inocularea unit\u0103\u0163ii de neam a rom\u00e2nilor din toate provinciile rom\u00e2ne\u015fti \u015fi a nevoii de a se reface vechea unitate dacic\u0103.
\n Nu trebuie s\u0103 ne surprind\u0103; via\u0163a oric\u0103rei personalit\u0103\u0163i, mai bine a\u015fezat\u0103 \u00een percep\u0163ia public\u0103 a furnizat pretexte de mitizare, de prelungire a faptului real \u00een fabulos, \u00een fic\u0163iune, \u00een iluzie. Costache Conachi nu face nici el excep\u0163ie. Cu ceva timp \u00een urm\u0103, profesorul ie\u015fean Doru Sc\u0103rl\u0103tescu, cu prilejul unei edi\u0163ii a Festivalului de poezie Costache Conachi, a f\u0103cut o larg\u0103 prezentare a legendelor brodate pe seama autorului Amoriul din priete\u015fug. Ne-am convins \u00eenc\u0103 odat\u0103 c\u0103 poetul de la \u0162ig\u0103ne\u015fti a fost subiectul multor fabula\u0163ii, care de care mai gonflate, mai fanteziste \u015fi mai savuroase. A lipsit una \u015fi, probabil cea mai important\u0103, mai mustoas\u0103 \u015fi mai plin\u0103 de semnifica\u0163ie.
\n Ca toat\u0103 boierimea din Principate, Conachi era \u015fi el un pasionat al partidelor de v\u00e2n\u0103toare. \u00centinsele sale mo\u015fii cuprindeau \u015fi multe p\u0103duri, bogate \u00een cerboaice, iepuri sau mistre\u0163i care a\u015fteptau s\u0103 intre \u00een b\u0103taia pu\u015ftii st\u0103p\u00e2nului. \u00cel imagin\u0103m pe poet \u00eentorc\u00e2ndu-se la conac \u00een fapt de sear\u0103 av\u00e2nd r\u0103dvanul \u00eenc\u0103rcat cu v\u00e2nat, trimi\u0163\u00e2nd mesaje amoroase Zulniilor care-i frecventa iatacurile. Alearg\u0103 dorule-alearg\u0103\/ P\u00e2n\u2019la m\u00e2ndra mea cea drag\u0103\/ Ridic\u0103 de pe picioare\/ Orice fel de-nvelitoare\/ \u015ei spune-i f\u0103r\u0103 sfial\u0103\/ C-am s\u0103 fac mare n\u0103val\u0103. Cum se apropia de v\u00eersta septuagenar\u0103, e de presupus c\u0103 de mare n\u0103val\u0103 nu mai era apt, dar calitatea de iub\u0103re\u0163, din care \u015fi-a alimentat arderile lirice nu s-a stins niciodat\u0103.
\n \u00ce\u015fi \u0163inea muni\u0163ia de v\u00e2n\u0103toare, cartu\u015fele din carton, pline cu alice, \u00eentr-un seif cu \u00eencuietori secrete, servind \u015fi drept cas\u0103 de bani, unde mai avea \u015fi alte documente mai importante privind administrarea \u00eentinselor sale propriet\u0103\u0163i. S-a \u00eent\u00e2mplat ca la unul dintre cartu\u015fe, din cauza manipul\u0103rilor, s\u0103 se desfac\u0103 tubul din carton \u015fi alicele s\u0103 se r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103 \u00een interiorul seifului. Necazul mare a fost c\u0103 unele alice au p\u0103truns \u015fi \u00een \u00eencuietoarea seifului, ceea ce l-a f\u0103cut impracticabil.
\n Situa\u0163ia devenise \u00eengrijor\u0103toare pentru c\u0103 st\u0103p\u00e2nul nu mai avea acces la arhiv\u0103 \u015fi la rezervele sale b\u0103ne\u015fti pentru efectuarea de pl\u0103\u0163i urgente. A trebuit s\u0103 trimit\u0103 dup\u0103 Vasile l\u0103c\u0103tu\u015fu \u2013 un \u0163igan foarte priceput \u00een probleme de l\u0103c\u0103tu\u015f\u0103rie, despre care \u015ftia c\u0103 tr\u0103ie\u015fte \u00een Tecuci \u015fi este ne\u00eentrecut \u00een rezolvarea problermelor de aceast\u0103 natur\u0103. El i-a rezolvat problema, a \u00eendep\u0103rtat alicele din \u00eencuietoare \u015fi, prev\u0103z\u0103tor a f\u0103cut \u015fi o dublur\u0103 la cheile seifului, pentru eventualitatea c\u0103 st\u0103p\u00e2nul le va pierde pe ale sale. Probabil c\u0103 se mai \u00eent\u00e2lnise cu astfel de situa\u0163ii \u015fi-a \u00eenv\u0103\u0163at c\u0103 pu\u0163in\u0103 prevedere nu stric\u0103.
\n \u00cen februarie 1849, Conachi a fost chemat la cer, iar seiful a r\u0103mas s\u0103 fie folosit de mo\u015ftenitorii poetului \u2013 de unica sa fiic\u0103, Ecaterina (Cocu\u0163a) Conachi \u015fi de so\u0163ul s\u0103u, nimeni altul dec\u00e2t loc\u0163iitorul de domn, Nicolae Vogoride. Caimacanul p\u0103stra \u00een acest seif documentele sale cele mai importante, printre care \u015fi scrisorile primite de la cancelariile europene \u2013 din Londra, Constantinopol \u015fi Viena prin care era sf\u0103tuit cum trebuie s\u0103 ac\u0163ioneze pentru ca \u00een alegerile ce se preg\u0103teau \u00een Moldova s\u0103 fie \u00eempiedecat\u0103 Unirea \u015fi s\u0103 asigure victoria partidei separatiste, condi\u0163ie pentru ca sultanul s\u0103-\u015fi arate recuno\u015ftin\u0163a prin trimiterea firmanului de domnie.
\n Iluzia c\u0103 poate deveni domnitor al Moldovei l-a determinat s\u0103 ia tot felul de m\u0103suri samavolnice fa\u0163\u0103 de frunta\u015fii unioni\u015fti \u015fi fa\u0163\u0103 de to\u0163i cei ce \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feau ideea Unirii Principatelor. Prins \u00een mrejele promisiunilor de domnie, caimacanul a instituit un val de teroare \u015fi de vexa\u0163iuni s\u0103lbatice pe tot cuprinsul Moldovei. Partida separatist\u0103 avea toate \u015fansele s\u0103 c\u00e2\u015ftige confruntarea electoral\u0103, \u015fi, prin urmare, ideea unirii celor dou\u0103 principate compromis\u0103 pentru cine \u015ftie c\u00e2t\u0103 vreme. Totul p\u0103rea pierdut iremediabi \u015fi chiar a\u015fa s-a \u015fi \u00eent\u00e2mplat \u00een cadrul alegerilor electorale din octombrie 1858. Separati\u015ftii au c\u00e2\u015ftigat competi\u0163ia \u015fi caimacanul, sigur de victorie, se preg\u0103tea s\u0103 primeasc\u0103 delega\u0163ia din Constantinopol care-i aducea firmanul de domnie. La conacul con\u0103che\u015ftean de la Tig\u0103ne\u015fti a construit un impun\u0103tor arc de triumf pe sub care trebuia s\u0103 treac\u0103 delega\u0163ia sultanului cu firmanul.
\n Spre cinste lor, unioni\u015ftii \u00een frunte cu Kog\u0103lniceanu, Costache Negri, Al. I. Cuza, Vasile Alecsandri, fra\u0163ii Golescu \u015fi al\u0163i frunta\u015fi cu priz\u0103 la public, au \u00eenaintat cancelariilor celor \u015fapte \u0163\u0103ri protectoare (Fran\u0163a, Rusia, Turcia, Anglia, Austria, Prusia \u015fi Sardinia) rapoarte detaliate despre toate samavolniciile caimacanului, dar \u015fansele de a fi luate \u00een seam\u0103 erau ne\u00eensemnate. Istoria e plin\u0103 de alegeri trucate, manipulate \u015fi falsificate, dar \u00een cele din urm\u0103 validate, recunoscute \u015fi intrate \u00een act, \u00een func\u0163iune. Cine, din Europa \u015fi din lume, s-a sesizat de marile falsuri ale alegerilor din 1946 de la noi?
\n Era nevoie de altceva, era nevoie de dovezi peremptorii, zdrobitoare care s\u0103 nu poat\u0103 fi eludate sau contestate \u015fi atunci s-a recurs la sustragerea coresponden\u0163ei secrete purtat\u0103 de caimacanul Vogoride cu cancelariile potrivnice unirii \u015fi publicare ei imediat\u0103 \u00eentr-o publica\u0163ie european\u0103. A\u015fa s-a ajuns la faimosul seif al lui Costache Conachi, folosit acum de ginerele s\u0103u, caimacanul Nicolae Vogoride, pentru p\u0103strarea actelor sale secrete. Cine a s\u0103v\u00e2r\u015fit furtul? Cele mai multe opinii o indic\u0103 pe vrednica fiic\u0103 a logof\u0103tului, pe Cocu\u0163a Conachi ca autoare a furtului. Exist\u0103 \u015fi ipoteza c-a fost sustras\u0103 de serdarul Ioni\u0163\u0103 Hrisanti, un frunta\u015f unionist tecucean, c\u0103s\u0103torit cu o fiic\u0103 nelegitim\u0103 a iub\u0103re\u0163ului poet, care-\u015fi f\u0103cea veacul la conacul con\u0103che\u015ftean \u015fi cuno\u015ftea toate problemele casei.. Dac-ar fi a\u015fa, Hrisanti nu putea ajunge la seif dec\u00e2t cu dublura de chei p\u0103strat\u0103 de Vasile L\u0103c\u0103tu\u015fu, dar chiar \u015fi a\u015fa, e de presupus c\u0103 nici Cocu\u0163a nu putea fi str\u0103in\u0103 de furt. So\u0163ia lui Hrisanti avea, probabil, intrare liber\u0103 \u00een toate od\u0103ile conacului, dar nu-i de crezut c\u0103 intra a\u015fa de u\u015for \u00een camera unde familia Vogoride \u00ee\u015fi p\u0103stra actele cele mai importante. Chiar presupun\u00e2nd c\u0103 scrisorile au fost sustrase de so\u0163ia lui Hrisanti este greu de crezut c\u0103 fiica logof\u0103tului a r\u0103mas str\u0103in\u0103 de s\u0103v\u00e2r\u015firea gestului. Se \u015ftie doar c\u0103 era o unionist\u0103 \u00eenfl\u0103c\u0103rat\u0103, c\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fea ideea unionist\u0103 al\u0103turi de Cuza, de fratele s\u0103u vitreg Costache Negri \u015fi nu-i sur\u00e2dea ideea de a deveni prima doamn\u0103 a Moldovei, ca so\u0163ie a eventualului domnitor Nicolae Vogoride. \u00centre sim\u0163\u0103mintele sale matrimoniale \u015fi cele patriotice au \u00eenvins cele din urm\u0103. De altfel, c\u0103s\u0103toria ei cu Vogoride era deja compromis\u0103 \u015fi la pu\u0163in\u0103 vreme dup\u0103 c\u0103derea caimacanului se va pronun\u0163a \u015fi divor\u0163ul. \u00ce\u015fi va reface via\u0163a prin c\u0103s\u0103toria cu Camilo Ruspoli \u2013 conte de Pagia Suava \u015fi prim sinodic al Romei, care avea o frumoas\u0103 re\u015fedin\u0163\u0103 pe lacul Como, unde tr\u0103gea deseori Vasile Alecsandri \u00een drumurile sale europene ca ministru de externe. Dar ceea ce urmeaz\u0103 este deja istorie \u015fi poate fi certificat u\u015for de acte \u015fi documente.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Diana VRABIE GRIGORE ALEXANDRESCU \u2013 O RETROSPECTIV\u0102 NECESAR\u0102 \u00centr-un sugestiv portret, Ion Ghica, colegul de liceu \u0219i bunul prieten al<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17111"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=17111"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17111\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17113,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17111\/revisions\/17113"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=17111"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=17111"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=17111"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}