{"id":17044,"date":"2022-01-21T16:21:51","date_gmt":"2022-01-21T13:21:51","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17044"},"modified":"2022-01-21T16:21:51","modified_gmt":"2022-01-21T13:21:51","slug":"spatii-culturale-nr-44-12","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17044","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 44 (12)"},"content":{"rendered":"

\tEmil NICULESCU<\/strong>
\n\"\"

O op\u021biune: mielul cel bolnav<\/strong><\/p>\n

\tVarujan Vosganian, \u00een \u201eCartea poemelor mele nescrise\u201d (Editura \u201eCartea rom\u00e2neasc\u0103\u201d, 2015), continu\u0103 cumva \u201eCartea \u0219oaptelor\u201d, cu alte unelte, demult cunoscute, care i-au premers proza. Este o submersie, deloc blagian\u0103, o evocare f\u0103r\u0103 reverii pillatiene a neamului s\u0103u, care a \u00eenceput secolul al XX-lea cu un milion \u0219i jum\u0103tate de victime \u0219i un exod de propor\u021bii biblice, dup\u0103 cum pledeaz\u0103 \u0219i o adaptare a fericirilor din cartea sacr\u0103: \u201eFerici\u021bi cei care privesc \u00eenapoi neput\u00e2nd \u00een\u021belege altminteri\/ c\u00e2t de departe au ajuns de locul de unde au plecat.\/ Ferici\u021bi c\u0103ci, tocmai de-aceea, nu se pot dep\u0103rta de ajuns\u201d (Origini). Extremismele ce au b\u00e2ntuit \u00een secolul trecut \u021bara de adop\u021bie, un fel de p\u0103m\u00e2nt al f\u0103g\u0103duin\u021belor am\u00e2nate de la o genera\u021bie la alta, au aruncat anumite segmente ale popula\u021biei \u00eentr-o medieval\u0103 \u0219erbie moral\u0103, unul dintre atestate fiind \u201edagherotipul\u201d unuia dintre bunici: Avea obrajii netezi, urmele palmelor\/ se vedeau c\u00e2t de poate\/ de proaspete \u0219i ro\u0219ii.\/ Pe obrajii lui istoria se putea citi nestingherit\/ dup\u0103 urmele palmelor.\/ a\u0219a cum, alt\u0103dat\u0103, dup\u0103 potcoavele cailor (Negustorul de coloniale \u0219i conservarea energiei). Exist\u0103 chiar alternare a deconturilor umilin\u021bei, \u00een func\u021bie de rota\u021bia dictaturilor, a utopiilor, \u00eensemnate pe acela\u0219i r\u0103boj: Num\u0103rul palmelor \u00eencasate, de unii-nainte,este egal cu num\u0103rul palmelor \u00eencasate pe urm\u0103, de la ceilal\u021bi.\/ Valabil pentru orice revolu\u021bie\/ \u0219i pentru orice sf\u00e2nt ideal.
\n\tCea din urm\u0103 b\u0103t\u0103lie a fiec\u0103rei genera\u021bii, fatalmente pierdut\u0103, este aceea cu biologia, cu timpul, c\u00e2nd fiecare se mut\u0103, \u00eempu\u021binat fizic, \u00een alt\u0103 lume, \u201ealtora spre a da r\u00e2nd\u201d, cum spunea, \u00een epitafu-i, Anton Pann: M\u0103 uitam, nedumerit, la sicriul bunicului meu\/ a\u0219a de frumos b\u0103rbierit, piept\u0103nat cu grij\u0103,\/ \u0219i, totu\u0219i, cu haine at\u00e2t de nepotrivite, de largi,\/ \u00eenc\u00e2t degetele \u00eempreunate abia ie\u0219eu de sub m\u00e2neci.\/ (…) \u00eemi era ru\u0219ine de trupul lui sub\u021biat\/ ca atunci c\u00e2nd te lipe\u0219ti de perete\/ s\u0103 la\u0219i pe altul s\u0103 treac\u0103 (Bunicul meu).
\n Dinamica acestor lumi paralele este b\u0103nuit\u0103 a fi legitim\u0103 \u0219i cumva necesar\u0103, f\u0103r\u0103 a se cunoa\u0219te p\u00e2n\u0103 \u00een detaliu cutumele cele mai intime ale resortului cre\u0219tin de a \u00eentoarce \u0219i cel\u0103lalt obraz: Ne \u00eenmul\u021bim pe p\u0103m\u00e2nt. Ne \u00eenmul\u021bim sub p\u0103m\u00e2nt.\/ Odat\u0103 cu mine s-a n\u0103scut \u00een lumea mor\u021bilor un b\u0103iat\/ cu numele meu. Poate a \u0219i fost botezat\/ dar nu \u0219tiu care sunt cele \u0219apte taine ale mor\u021bilor\/ \u0219i a c\u00e2ta porunc\u0103 a lor spune s\u0103 nu te r\u0103zbuni (Poporul meu pe drumul Damascului). Sapien\u021bialitatea armeneasc\u0103 nu e deloc str\u0103in\u0103 de voca\u021bia jertfei, a sf\u00e2r\u0219itului demn \u00eentru credin\u021b\u0103, cum probeaz\u0103, dup\u0103 trei secoli, sf\u00e2r\u0219itul de martir al mitropolitului c\u0103rturar Antim Ivireanu; \u00eentre primele \u201edidahii\u201d \u00eenregistrate de poet, la Foc\u0219ani (?), se aminte\u0219te: Spune-mi cum ai murit, ca s\u0103 \u00ee\u021bi spun cine e\u0219ti\/ r\u00e2deau, pocnindu-\u0219i palmele, b\u0103tr\u00e2nii armeni\/ ai copil\u0103riei mele (Ars poetica).
\n De altfel, pentru creatorul de literatur\u0103, etica este o dramatic\u0103, cople\u0219itoare transmuta\u021bie, asumare de r\u0103spundere: C\u00e2nd vorbesc despre bine \u0219i r\u0103u,\/ sunt ca Dumnezeu de singur (Dis-de-diminea\u021b\u0103). Propria biografie st\u0103 sub semnul cronic\u0103resc al \u201eomului sub vremuri\u201d, care timpuri, sub crusta aparen\u021belor, \u00een ce au ele mai r\u0103u (blestemul geopoliticii), \u00ee\u0219i perpetueaz\u0103 esen\u021ba: pe vreme de ploaie,\/ \u00een anul o mie nou\u0103 sute cincizeci \u0219i opt,\/ la orele dou\u0103 dup\u0103 amiaz\u0103, fix c\u00e2nd pleca\/ ultimul escadron al Armatei Ro\u0219ii din \u021bar\u0103.\/ Nu tr\u0103im deloc \u00een timpul lucrurilor definitive.\/ Nici eu nu m-am n\u0103scut atunci pe de-a-ntregul,\/ mai netezesc \u0219i acum chipul meu armenesc, ar\u0103miu,\/ \u0219i nici Armata Ro\u0219ie n-a plecat de-a binelea vreodat\u0103 (La na\u0219terea mea).
\nPortretul-robot al genera\u021biei sale, veridic \u021bi am\u0103nun\u021bit conturat, st\u0103 sub sfidarea interdic\u021biilor, a \u201enormalit\u0103\u021bii\u201d mancurte, cu toate riscurile, inclusiv acela al elimin\u0103rii din perimetrul experimental al pr\u0103sirii \u201eomului nou\u201d: Noi am primit bucuria propriei neputin\u021be.\/ Am fost mai ales ceea nu aveam voie s\u0103 fim.\/ Am \u0219optit rug\u0103ciunile interzise.\/ Ne-am dat unul altuia, \/ p\u00e2n\u0103 le-am ferfeni\u021bit, c\u0103r\u021bile interzise.\/ Am privit, str\u00e2n\u0219i unii l\u00e2ng\u0103 al\u021bii, filme interzise.\/(…)\/ Am adulmecat orizonturile interzise.\/ Frontieri\u0219tii au traversat fluviile interzise.\/ Am ascultat, cu urechea lipit\u0103, ca liliecii,\/ vibra\u021biile frecven\u021belor interzise.\/ Am \u00eenmul\u021bit patimile evangheli\u0219tilor no\u0219tri\/ cu ma\u0219inile de scris strict interzise.\/ Am c\u00e2ntat despre nebunul cu ochii \u00eenchi\u0219i\/ \u0219i despre alte profe\u021bii interzise.\/ Am rostit \u00een tain\u0103 numele mor\u021bilor interzi\u0219i.\/ Am n\u0103d\u0103jduit \u0219i am dezn\u0103d\u0103jduit, pe r\u00e2nd,\/ ceea ce era interzis.\/ \u0218i atunci c\u00e2nd celelalte erau cu str\u0103\u0219nicie p\u0103zite,\/ ne r\u0103m\u00e2nea ultima frontier\u0103,\/ dincolo de care eram liberi s\u0103 trecem:\/ mor\u021bile noastre, pe veci nep\u0103zite (Povestea genera\u021biei mele). Condi\u021biile de prizonierat ale acestei genera\u021bii sunt delimitate prin simboluri planetare, fiecare cu menirea \u0219i ra\u021biunile sale: Zidul chinezesc f\u0103cut s\u0103 apere de pericole din afar\u0103\/ Zidul Berlinului, f\u0103cut s\u0103 apere de pericolele dinl\u0103unru.\/Zidul Pl\u00e2ngerii menit s\u0103 ne apere de prea mult Dumnezeu (Labirintul). Asumarea sisific\u0103rii, a ra\u021biei de o alt\u0103 realitate \u0219i de libertate era o chestiune op\u021bional\u0103: Fiecare dintre noi \u00ee\u0219i purta bucata de zid\/ prin care \u00ee\u0219i privea, ca la cinema,\/ por\u021bia de ideal (Elegia buc\u0103\u021bii mele de zid).
\n\tPortretul artistului t\u00e2n\u0103r este acela al unui insurgent ce desfide \u201ebunul sim\u021b\u201d comun, logica oric\u0103rei tactici, a raportului de for\u021be, de dinainte \u0219i dup\u0103 Clausewitz, cu pu\u021bine accidente donquijote\u0219ti \u00een istorie (\u0219arja l\u0103ncierilor \u00eempotriva tancurilor germane): trupul meu t\u00e2n\u0103r\/ lu\u00e2nd cu asalt lumea\/ precum cavaleria polonez\u0103\/ \u00een al Doilea R\u0103zboi Mondial (O pelicul\u0103 veche); deopotriv\u0103, acela de voluntar al sacrificiului pentru propria credin\u021b\u0103: Iat\u0103 portretul artistului la tinere\u021be,\/ cu p\u0103rul mai viu dec\u00e2t oric\u00e2nd peste umeri,\/ cu priviri ne\u00eendur\u0103toare\/ \u0219i at\u00e2t de liber s\u0103 aleag\u0103:\/ Sf\u00e2ntul Ioan Botez\u0103torul purt\u00e2nd \u00een palma \u00eentins\u0103 ca pe o tipsie\/ capul Sf\u00e2ntului Ioan Botez\u0103torul (Portret al artistului la tinere\u021be). Confesiunile ajung p\u00e2n\u0103 la nivelul catacombelor unde insul rebel, privat p\u00e2n\u0103 \u0219i de dreptul sinuciderii, era urm\u0103rit cu maxim\u0103 fidelitate de o stranie \u201efloare a soarelui\u201d: Un joc ciudat, de\u0219i cu reguli simple.\/ nimeni nu moare de capul lui. Becul\/ se \u00eentoarce mereu dup\u0103 mine,\/ de\u0219i nu e chiar o floare a soarelui\/(…) Orice \u00eentrebare \u00ee\u0219i are partea ei lini\u0219titoare,\/ oric\u00e2t de ne\u00eenduplecat\u0103 ar fi,\/ a\u0219a cum o palm\u0103 care cade grea pe-un obraz\/ aduce o lini\u0219te pe obrazul cellalt.\/ (…) Poemul meu se na\u0219te tocmai din bezna aceasta\/ a unei altfel de floarea-soarelui,\/ un fel de a r\u0103spunde f\u0103r\u0103 a fi \u00eentrebat (Anchetatorul).
\n\tSimptomatologia artistului este expus\u0103 laconic: Via\u021ba mea e o poveste de dragoste f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it\/ \u00eentre mine \u0219i ceea ce m\u0103 \/ \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103 (Tat\u0103l nostru carele te legeni…): sau: N-am alt\u0103 putere dec\u00e2t s\u0103 iubesc\/ ceea ce m\u0103 \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103 (Alerg); \u00een aceast\u0103 \u201esl\u0103biciune\u201d, \u00eempotriva, uneori, a problematicelor \u201esupravie\u021buiri\u201d ale celui ce \u00ee\u0219i scruteaz\u0103 epoca, ginta, al c\u0103rei \u201eistoric\u201d este \u0219i \u201em\u00e2na de p\u0103m\u00e2nt\u201d a fiin\u021bei muritoare, st\u0103, de multe ori, for\u021ba acestei poezii: Cu c\u00e2t te iubesc mai tare, cu at\u00e2t scriu mai mult despre mine,\/ Poezia mea e o epopee scris\u0103 la persoana \u00eent\u00e2i.\/\/ (…) Ne privim \u00een t\u0103cere, eu \u0219i poetul din mine.\/ Nu \u0219tim care din noi doi \u00eei va supravie\u021bui celuilalt. (Ne privim \u00een t\u0103cere).
\n\tAutoscopia, privirea \u00eenapoi, ca la Mihai Ursachi, ce-\u0219i amintea \u0219colaritatea din epoca hitit\u0103, pare a veni, obiectiv, din afar\u0103, prin memoria unui \u201eepigon\u201d al condeiului: \u00ce\u0219i aminte\u0219te de mine de pe c\u00e2nd eram foarte t\u00e2n\u0103r\/ cu p\u0103rul negru \u0219i semnul rodiei pe piept,\/ scrijelind pe t\u0103bli\u021be de lut la Ninive,\/ apoi de scribul \u00een form\u0103 de lotus, de papirusul lui,\/ de sulurile scrise pe jertfele\/ M\u0103rii Moarte, de incunabulele veacurilor de mijloc \u0219i de c\u0103r\u021bile\/ b\u0103tr\u00e2nului Gutenberg,\/ de e-book-urile veacului de margine\/ \u00eempov\u0103rat\/ de a fi scris mai mult dec\u00e2t se poate uita (B\u0103tr\u00e2nul computer). \u0218i c\u0103r\u021bile, se sugereaz\u0103, sunt ni\u0219te \u201elacrimae rerum\u201d, conserv\u00e2nd vagamente \u201eo mil\u0103 s\u0103lbatic\u0103\u201d (cum se intitula un volum al lui Adrian Popescu), cu varii destina\u021bii \u0219i meandre: Mi-e mil\u0103 de c\u0103r\u021bile pe care nu le cite\u0219te nimeni,\/ de cuvintele pe care computerul le \u0219terge pe veci.\/ Mi-e mil\u0103 de trupul care, bucat\u0103 cu bucat\u0103,\/ se tot dep\u0103rteaz\u0103,\/ de numele pe care mi le-am uitat, de visele pe care nu le visez. \/ Mi-e mil\u0103 de s\u00e2ngele care nu se vars\u0103 \u00een s\u00e2nge,\/ de cruzimea din care dragostea mea se hr\u0103ne\u0219te.\/ Mi-e mil\u0103 de cel c\u0103ruia, \u00eentr-o bun\u0103 zi, o s\u0103-i fie mil\u0103 de mine (Mi-e mil\u0103). O de\u0219ert\u0103ciune umil\u0103 b\u00e2ntuie pe cel ce a n\u0103zuit s\u0103 creeze o lume \u00een virginitatea ei pur\u0103, \u00eentr-un demiurgic orgoliu: Mai exist\u0103 v\u0103zduh prin care n-a trecut nicio pas\u0103re.\/ Mai exist\u0103 p\u0103m\u00e2nt \u00een care nu s-a \u00eengropat nimeni.\/ Ar mai fi loc, Doamne, ar mai fi ceva loc…\/ \u00cemi \u00eengrop fa\u021ba \u00een palme, \u00eenmorm\u00e2ntarea\/ cea de toate zilele. (Cu fa\u021ba \u00een palme); ca un adagiu la versurile lui Philippide: \u201e\u00cen lume nu mai sunt \u021binuturi noi,\/ Necunoscutul e \u00een noi.\u201d
\n\tPre\u021bul fiin\u021belor, al st\u0103rilor de gra\u021bie const\u0103 \u00een efemeritatea \/irepetabilitatea lor: Cu c\u00e2te feluri de a muri va trebui s\u0103 pl\u0103tesc\/ aceast\u0103 noapte de dragoste\/ din care nu pot p\u0103\u0219i dec\u00e2t \u00eenapoi,\/ a\u0219a cum de la Polul Nord po\u021bi doar s\u0103 cobori (A\u0219a cum de la Polul Nord po\u021bi doar s\u0103 cobori). Legea conserv\u0103rii sublimatelor \u00ee\u0219i are servitu\u021bile, condi\u021bion\u0103rile sale, \u00eentre care, vreo c\u00e2teva, sunt dramatic invocate: S\u0103 nu m\u0103 p\u0103r\u0103se\u0219ti singur\u0103tatea mea,\/ o s\u0103-\u021bi fiu credincios p\u00e2n\u0103 la ultima suflare,\/ p\u00e2n\u0103 la ultima le\u021bcaie \u0219i ultima sudalm\u0103\/ pe care o s-o rostesc cu ochiii deschi\u0219i ( Un fel de od\u0103 \u00een metru antic); Ast\u0103zi, de pild\u0103, mi-a disp\u0103rut ochiul al treilea, din frunte,\/ \u0219i am scris, cu degetul muiat \u00een vin, pe luciul oglinzii:\/\u201eAici odihne\u0219te privirea mea c\u0103tre mine,\/ fie-i \u021b\u0103r\u00e2na u\u0219oar\u0103!\u201d(Fragment din Sebastia).
\n\tUnele texte dezvolt\u0103 trimiteri de la \u201eOdiseea\u201d la, pe atunci, s\u0103 zicem, oniricul Sorin Titel (\u201eLunga c\u0103l\u0103torie a prizonierului\u201d): M\u0103 fascineaz\u0103 drumul mai mult dec\u00e2t cap\u0103tul lui.\/ (…) Poate s\u0103 par\u0103 fragil\u0103 corabia din lemn geluit,\/ dar m\u0103 fascineaz\u0103 mai mult drumul\/ dec\u00e2t cap\u0103tul lui.\/ De-aceea iubesc semicercul\/ \u0219i naufragiul care m\u0103 salveaz\u0103 (Cerul \u00eencepe din iarb\u0103); \u00een spiritul boemei baudelairiene, sunt amintite precepte care frizeaz\u0103 tocmai fragilitatea fiin\u021bei, refuzul de a merge la \u021bint\u0103 c\u0103tre folclorica \u201emargine cu buzele agere\u201d: Poe\u021bilor \u0219i be\u021bivanilor nu le plac drumurile drepte.\/Vai vou\u0103 celor care, plec\u00e2nd, \u0219ti\u021bi unde vre\u021bi s\u0103 ajunge\u021bi! (\u00cemb\u0103ta\u021bi-v\u0103!).
\n\tBoris Pasternak afirma, la primul congres al scriitorilor sovietici (surs\u0103: Alexandru Beleavski): \u201ePoezia \u00eenseamn\u0103 proz\u0103, proz\u0103 \u00een sensul totalit\u0103\u021bii operelor poetice ale cuiva, ba chiar proza \u00eens\u0103\u0219i \u00een ac\u021biune \u0219i nu \u00eentr-o repovestire beletristic\u0103. Poezia este limbajul faptului organic, adic\u0103 a faptului cu consecin\u021be vii. \u0218i bine\u00een\u021beles, ca orice pe aceast\u0103 lume, ea poate fi bun\u0103 sau nu, dup\u0103 cum vom \u0219ti s\u0103 o p\u0103str\u0103m nedenaturat\u0103 sau vom reu\u0219i s\u0103 o alter\u0103m. Dar oricum ar fi, tocmai acest lucru, adic\u0103 proza pur\u0103 \u00een intensitatea ei originar\u0103, este, de fapt, poezia\u201d (Alexandru Beleavski, \u201eAutobiografie, jurnal \u0219i proz\u0103\u201d, \u00een: \u201eVia\u021ba rom\u00e2neasc\u0103. Caiete critice\u201d, nr. 1-2, 1987, p. 125.). Peste mode \u0219i timp, la 105 ani de la evocarea mor\u021bii, prin sinucidere, a lui Maiakovski (demisionard din utopia URSS – \u201eomul acesta i-a fost de fapt acestei cet\u0103\u021benii singurul cet\u0103\u021bean\u201d) scriitorul rus are un ecou \u00een experien\u021ba poetic\u0103 a unui coleg de genera\u021bie poetic\u0103 a lui Varujan Vosganian, poetul Ioan Es. Pop, care, \u00eentr-un volum de interviuri (\u201eFe\u021be jupuite\u201d, \u201eCasa de pariuri literare\u201d, 2015) se confesa: \u201ePe la 12-15 ani visam s\u0103 scriu romane; am reu\u0219it s\u0103 duc la bun sf\u00e2r\u0219it c\u00eeteva povestioare f\u0103r\u0103 destin. Aceast\u0103 pasiune pentru nara\u021biune nu a disp\u0103rut \u00eens\u0103 odat\u0103 cu descoperirea poeziei. Ceea ce am scris ulterior s-ar putea numi p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 \u201epoezie povestit\u0103\u201d. (…)Dac\u0103 se produce vreodat\u0103, poezia este mai \u00eent\u00e2i de toate fulger \u0219i numai apoi, prin transcriere, cade \u00een timp. C\u0103ci poezia este permanenta actualizare a originarului. Este drumul cel mai scurt de la cele v\u0103zute la cele nev\u0103zute. Dac\u0103 istoria este poezia \u00eenving\u0103torilor, poezia este istoria celor \u00eenvin\u0219i\u201d.
\n\tAstfel, \u201eprezum\u021bia\u201d autorului ce ne \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 \u201eCartea poemelor mele\/(sale) nescrise\u201d \u00ee\u0219i afl\u0103 un pre\u021bios \u00eent\u0103ritor de recul: \u00cen biblioteca poemelor nescrise\/ Novalis e mai cunoscut dec\u00e2t Goethe,\/ Rimbaud a scris ne\u00eendoielnic mai mult dec\u00e2t b\u0103tr\u00e2nul Hugo\/ iar Eminescu a fost mai genial\/ dec\u00e2t Eminescu\/ lucrurile care nu s-au putut \u00eemplini\/ \u0219i poemele r\u0103mase nescrise – \/ iat\u0103 cea mai frumoas\u0103 \u0219i mai adev\u0103rat\u0103 istorie a lumii. Este, \u00eentr-o anume privin\u021b\u0103, un ecou al versurilor din \u201eOul dogmatic\u201d: ,,C\u0103 vinovat e tot f\u0103cutul,\/ E sf\u00e2nt, doar nunta, \u00eenceputul.\u201d
\n\tAp\u0103r\u0103tor al purit\u0103\u021bii neajutorate, al libert\u0103\u021bii artei de a propune altceva dec\u00e2t coruri coreene, Varujan Vosganian alege: Mai bine, zice\u021bi voi, un \u00eentreg cor, multe voci,\/ c\u00e2nt\u00e2nd pe o singur\u0103 voce,\/ dec\u00e2t o voce povestind lumea\/ pe mai multe voci.\/ Iar\u0103 eu zic, dec\u00e2t lupul vostru prea zdrav\u0103n,\/ mai bine mielul meu cel bolnav (Elogiul nebuniei). Cu o, pentru pragmaticul nostru \u00eenceput de mileniu, cavalereasc\u0103 noble\u021be.<\/p>\n


\nValeria MANTA T\u0102ICU\u021aU <\/strong>
\n\"\"

Costel Stancu: Risipitorul de h\u00e2rtie, Ed. TIM, Re\u0219i\u021ba, 2015<\/strong><\/p>\n

\u00centr-o Ars poetica plasat\u0103 la \u00eenceputul acestui volum, Costel Stancu define\u0219te poezia ca pe o stare de nedumerire, urmat\u0103 de \u00eencordat\u0103 oglindire \u00een sine; intermediar \u00eentre poet \u0219i dublul s\u0103u este Dumnezeu, cel care \u201ea\u0219az\u0103 \u00eentre noi o foaie\/ de h\u00e2rtie\u201d \u0219i conduce, cumva, m\u00e2na care scrie. \u201eNu \u0219tim dac\u0103 e dar ori pedeaps\u0103\u201d, afirm\u0103 poetul, nelini\u0219tit de \u201ealbul rece, neutru\u201d al foii pe care urmeaz\u0103 s\u0103 se scrie poemul: \u201eTu prive\u0219ti \u00een el\/ ca \u00eentr-o oglind\u0103, eu ca \u00eentr-un morm\u00e2nt\u201d.
\nObsesia dedubl\u0103rii se reg\u0103se\u0219te, \u00eendeosebi, \u00een poemele intitulate \u201eC\u0103utare\u201d \u0219i pare a veni de departe, dinspre Platon, cel care a f\u0103cut cel dint\u00e2i vorbire despre nevoia de re\u00eentregire a fiin\u021bei umane, desp\u0103r\u021bit\u0103 \u00een jum\u0103t\u0103\u021bi ve\u0219nic dornice de re\u00eentoarcere la \u00eentregul ini\u021bial: \u201eUmblu prin lume s\u0103 m\u0103 re\u00eentregesc.\/ Fiece necunoscut \u00eemi pare jum\u0103tatea\/ rupt\u0103 din mine \u0219i aruncat\u0103\/ \u00een spirala nesf\u00eer\u0219it\u0103 a lui a fi.\/\/ Lucrurile, fiin\u021bele, orele\/ \u00eenapoia c\u0103rora m\u0103 ascund,\/ devin, cu timpul, transparente.\/\/ zadarnic \u00eemi caut perechea \u00een altul!\/\/ La sf\u00eer\u0219it,\/ am s\u0103 m\u0103 re\u00eent\u00eelnesc pe mine,\/ Cel\u0103lalt\u201d (C\u0103utare 1).
\nScrisul presupune o permanent\u0103 c\u0103utare a sensului profund al cuvintelor, o lupt\u0103, chiar, pentru st\u0103p\u00e2nirea a ceea ce este ascuns privirii dint\u00e2i: \u201eAm dreptul de a nu scrie nimic!\/ Tot ce scriu va fi folosit \u00eempotriva mea.\/ \u00cens\u0103 nu m\u0103 pot opri nu m\u0103 pot opri\/ de\u0219i \u0219tiu c\u0103 p\u00een\u0103 la urm\u0103 cuvintele – \/ nemul\u021bumite c\u0103 nu le-am g\u0103sit\/ pe deplin, \u00een\u021belesul \u2013 se vor dovedi\/ martori mincino\u0219i\u201d (\u201eRisipitorul de h\u00e2rtie\u201d). \u00centr-o defini\u021bie poetico-filosofic\u0103, \u201eCuv\u00eentul e\/ unealta cu care Dumnezeu\/ ciople\u0219te \u00een mine s\u0103 \u00eenl\u0103ture\/ partea necunoscut\u0103\u201d (\u201eC\u0103utare 2\u201d).
\nConotat\u0103 ca lupt\u0103 sau v\u00e2n\u0103toare, poezia implic\u0103 o continu\u0103 tensiune \u00eentre eul de suprafa\u021b\u0103 \u0219i cel subteran, p\u0103str\u0103torul de chei pentru un regat misterios; rezolvarea\/ eliberarea, ie\u0219irea \u201edin g\u0103oacea visului\u201d \u00eenseamn\u0103 \u00eenfruntarea unei realit\u0103\u021bi ostile \u0219i transformarea luptei cu sine \u00eentr-o lupt\u0103 cu ceilal\u021bi: \u201eA\u0219a c\u0103 a \u00eenceput lupta.\/ Nimeni nu \u0219tie cine o s\u0103 c\u00ee\u0219tige.\/ pe foaia de h\u00eertie au ap\u0103rut\/ primele pete de s\u00eenge.\/ Cuvintele\u201d (\u201eLupta\u201d).
\nO tem\u0103 care revine, \u0219i ea, aproape \u00een fiecare poem, este moartea, privit\u0103 cu deta\u0219are filosofic\u0103, luat\u0103 \u00een r\u00e2s, pe alocuri, fiindc\u0103, locuind \u00een moarte \u00eenc\u0103 de la na\u0219tere, ajungem, ca \u0219i poetul, s\u0103 nu ne mai temem de ea: \u201eNu mi-e team\u0103 de moarte.\/ Cinez lini\u0219tit \u2013 a c\u00eeta oar\u0103? – \/ \u00een b\u0103taia pu\u0219tii,\/ cu ferestrele larg deschise.\/\/ Din c\u00eend \u00een c\u00eend,\/ ridic paharul cu vin\/ \u00een cinstea\/ nefericitului meu\/ lunetist\u201d (\u201e\u021ainta\u201d). Lipsa de team\u0103 nu \u00eenseamn\u0103, \u00een nici un caz, indiferen\u021ba, pietrificarea fiin\u021bei. Dac\u0103 via\u021ba este un concert pentru care sinele t\u0103u \u2013 orchestr\u0103 \u00een \u201eurechea t\u0103iat\u0103 a lui van gogh\u201d \u2013 trebuie s\u0103 repete zi de zi aceea\u0219i partitur\u0103, dragostea poate s-o salveze de la oboseal\u0103 \u0219i lehamite, ea poate reface arcurile, \u0219i resorturile intime, \u0219i podurile, \u0219i lini\u0219tea din ultimul ceas: \u201ec\u00eend ne iubim zidurile ierihonului\/ se surp\u0103 la primul suspin \u00eemi spui\/ eu tac simt cum se \u00eentinde\/ la nesf\u00eer\u0219it arcul de juc\u0103rie al inimii\/ se va rupe se va rupe strig\/ ziua \u00ee\u0219i adun\u0103 instrumentele\/ se retrage cu degete obosite c\u00eet\/ mai e p\u00een\u0103 la marele concert? Te \u00eentreb\/ t\u0103cem am\u00eendoi piticul pl\u00eenge cu lacrimi \/ de uria\u0219 o Doamne\/ prea des ne vine r\u00eendul s\u0103 murim!\u201d (\u201eConcertul\u201d).
\nCostel Stancu \u00ee\u0219i construie\u0219te discursul poetic respect\u00e2nd o logic\u0103 a acumul\u0103rilor cantitative care duc, inevitabil, la transform\u0103ri calitative. Izolat, singuratic, \u00een\u0103l\u021b\u00e2ndu-\u0219i zidul (metafor\u0103 pentru necesara retragere din lume a celui nemul\u021bumit de realitatea concret\u0103) care nu numai c\u0103 \u00eel va separa de ceilal\u021bi, ci \u00eei va aduce \u0219i moartea, poetul \u00ee\u0219i accept\u0103 senin pedeapsa pentru visurile lui, pentru truda de a construi un univers, scrisul devenind sinonim cu moartea acceptat\u0103: \u201e\u00cemi ridic, singur, c\u0103r\u0103mid\u0103\/ cu c\u0103r\u0103mid\u0103, gol cu gol, zidul la care\/ voi fi pus \u0219i \u00eempu\u0219cat. Oamenii \u00ee\u0219i dau coate\/ ne\u00eencrez\u0103tori.\u201d (\u201eZidul\u201d). Mesajul poetic are, \u00een final, o deschidere care-l poate surprinde pe cititor: \u201eUn singur lucru \u00ee\u021bi cer, Doamne, f\u0103-te\/ c\u0103 nu vezi c\u00e2nd uit, \u00een zid, o fereastr\u0103 deschis\u0103\/ prin care s\u0103 pot privi aici c\u00eend o s\u0103 \u00eemi fie dor\u2026\u201d.
\nC\u00e2nd \u00ee\u0219i p\u0103r\u0103se\u0219te universul imaginar, poetul devine vulnerabil la ideile-de-gata, la o anumit\u0103 retoric\u0103 nepotrivit\u0103 cu structura sa, ceea ce valideaz\u0103 totu\u0219i drama existen\u021bial\u0103: \u201eTr\u0103iesc?\/ Sau mi s-a f\u0103cut o \u00eenscenare a vie\u021bii?\u201d (\u201eA\u0219teptare\u201d). Format la alt\u0103 \u0219coal\u0103 dec\u00e2t \u201elupii tineri\u201d care scriu ast\u0103zi (de\u0219i, ca v\u00e2rst\u0103, nu este foarte departe de ei), Costel Stancu nu r\u0103m\u00e2ne niciodat\u0103 \u00een aceast\u0103 retoric\u0103 banal\u0103, nu se mul\u021bume\u0219te s\u0103 transcrie grea\u021ba cea de toate zilele, provocat\u0103 de o lume aflat\u0103 pe marginea pr\u0103pastiei, ci, ca orice poet autentic, transform\u0103 sc\u00e2rba \u0219i ur\u00e2tul \u00een metafor\u0103, renun\u021b\u0103 la balast \u0219i ia lec\u021bii de supravie\u021buire prin scris \u0219i rug\u0103ciune: \u201eBeau \u0219i r\u00eed la mas\u0103 cu semenii,\/ dar \u00een suflet, mereu, \u00eemi fac cruce.\/ E ziua judec\u0103\u021bii. Cuv\u00eentul m\u0103 \u00eempinge\/ cu aceea\u0219i putere, \u00een sus \u0219i \u00een jos\/ Oare nu el a \u00eencremenit apa\/ sub t\u0103lpile lui Hristos?\/ Arat\u0103-m\u0103 pe mine mie, Doamne,\/ cum vin \u00eenspre tine \u00een genunchi\/ \u0219i pe coate. De voi ajunge altundeva,\/ ochii mi-i scoate. Apoi \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103-m\u0103\/ pe mine, mie, cel orb. S\u0103 m\u0103 recunosc\/ \u00een cel\u0103lalt \u0219i s\u0103 sorb\/ zeama din fructul uria\u0219\/ al gr\u0103dinii. Ce altceva pot fi,\/ dac\u0103 nu p\u0103zitor al luminii?\u201d (\u201eRug\u0103\u201d).<\/p>\n


\n Silvia Ioana SOFINETI <\/strong>
\n\"\"

Florian Stanciu: Amprente alese<\/strong> (Ed. Tiparg, 2015)<\/p>\n

Din \u201evarii scriituri\u201d, poetul pite\u0219tean adun\u0103 un volum de versuri \u2013 o antologie, de fapt, c\u0103 tot a fost numit anul 2015, neoficial, \u201eanul antologiilor\u201d. Desigur, poemele selectate apar\u021bin unui liric reflexiv, a\u0219a cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 c\u00e2nd \u201e\u00eentre tine \u0219i lucruri a\u0219terni privirea\u201d (\u201eDeasupra ta\u201d); c\u0103 poetul renun\u021b\u0103, \u00een mare parte, la elementele de prozodie tradi\u021bionale \u0219i-\u0219i structureaz\u0103 modern textul poetic nu constituie element de noutate; surpriza rezervat\u0103 cititorului vine din calitatea indiscutabil\u0103 a mesajului transmis, din for\u021ba imaginarului, din con\u021binutul ideatic al poemelor. Temele preferate sunt grave \u2013 condi\u021bia scriitorului, rela\u021bia cu divinitatea, timpul, via\u021ba etc., dar nu \u00eent\u00e2lnim nici urm\u0103 de medita\u021bie ieftin\u0103 \u0219i nici de slalom printre fleacuri, cum pare s\u0103 prefere o bun\u0103 parte a celor care scriu – \u0219i au scris mult (nu numai cantitativ, ci \u0219i ca perioad\u0103 de timp). Propensiunea ludic\u0103 nu lipse\u0219te, cum s-ar crede, fiind vorba despre un poet \u00een pragul senectu\u021bii, dar ea este \u00eenso\u021bit\u0103, mai mereu, de sentimentul dezn\u0103dejdii \u00een fa\u021ba lumii ca teatru \u0219i a individului ca fiin\u021b\u0103 manevrabil\u0103, umilit\u0103 sub vremi (\u201eUn p\u0103pu\u0219ar bezmetic ne-a lipit pe fe\u021be m\u0103\u0219ti hilare\u201d).
\nPoetul se mir\u0103, se bucur\u0103, uneori versific\u0103, alteori prefer\u0103 vastele plaje narative (ca \u00een poemul \u201e\u00cengeri\u021ba\u201d), dar are un sim\u021b al m\u0103surii \u0219i o delicate\u021be care-l tr\u0103deaz\u0103 pe c\u0103rturarul de \u0219coal\u0103 veche, capabil s\u0103-\u0219i p\u0103streze proasp\u0103t\u0103 emo\u021bia \u00een fa\u021ba miracolelor m\u0103runte din cer \u0219i de pe p\u0103m\u00e2nt. Contemplarea unei scoici pare un bun prilej pentru trecerea de la mundan la celest: \u201eO scoic\u0103 \u021bii \u00een palm\u0103,\/ cu toate sim\u021burile o cutreieri\/ \u0219i ea, zi de zi, noapte de noapte\/ \u00ee\u0219i c\u00e2nt\u0103 ob\u00e2r\u0219ia.\/\/ Aici e partea din\u0103untru a mi\u0219c\u0103rii,\/ ad\u00e2ncurile se deschid spre altele mai mari,\/ cu bol\u021bi arcuite \u0219i pe\u0219ti: neamuri de zei\u201d.
\nInteroga\u021biile retorice, de\u0219i dr\u0103muite cu destul\u0103 \u00een\u021belepciune, nu lipsesc, de\u0219i par nepotrivite cu gustul \u2013 oarecum schimbat \u2013 al cititorului modern, obi\u0219nuit mai degrab\u0103 cu textul afirmativ dec\u00e2t cu acela care poart\u0103 prea la vedere amprenta subiectivit\u0103\u021bii: \u201eCerul \u0219i bra\u021bele salc\u00e2milor\/ iat\u0103-le hulite \u0219i fr\u00e2nte\/ Poate ea de-acum pri-\/ vighetoarea s\u0103 mai c\u00e2nte?\/\/ Ah! Pustietatea sonorizat\u0103\/ de-al v\u00e2ntului vaier\/ Poate ea pas\u0103rea\/ s\u0103 mai salte \u00een aer?\/\/ sau poate al ei ochi\/ altceva str\u0103vede din \u00een\u0103l\u021bimi\/ altceva dec\u00e2t noi vedem\/\/ altceva dec\u00e2t noi \u0219tim?\u201d (\u201eLa cr\u00e2ngul salc\u00e2milor uci\u0219i\u201d).
\nLa o prim\u0103 vedere, poetul care mai are curaj, ast\u0103zi, s\u0103 scrie o astfel de poezie, vorbind despre natur\u0103 cu ahuri \u0219i ohuri \u0219i \u00eentreb\u00e2ndu-se pe sine \u0219i, fire\u0219te, consider\u00e2nd c\u0103 r\u0103spunsul e \u00eencrustat \u00een \u00eentrebare, este suspect: de paseism, de lirism exagerat \u0219i desuet, de inadaptare la formele lirice moderne etc. Nu este cazul lui Florian Stanciu, un poet respectabil, care \u0219tie s\u0103 se p\u0103streze \u00een timpul pe care-l str\u0103bate.
\nF\u0103r\u0103 a fi un senzual, f\u0103r\u0103 a for\u021ba nota, cum suntem obi\u0219nui\u021bi de poe\u021bii dou\u0103mii\u0219ti, de exemplu, Florian Stanciu scrie o poezie de dragoste sincer\u0103 \u0219i delicat\u0103: \u201eC\u00e2nd ne \u00eendep\u0103rtam pe drumul cu plopi\/ legam o imagine a cerului de cealalt\u0103\/ Fiecare se cuib\u0103rea \u00een sinele celuilalt\/ \u0219i fiecare \u00een s\u00e2ngele celuilalt se oglindea.\/ Acum t\u00e2rziu cu c\u00e2t mi-e\u0219ti mai departe\/ cu at\u00e2t f\u0103ptura ta mai aproape \u00eemi este\u201d (pag. 90).
\nStilul metaforic, cultivat uneori cu ostenta\u021bie \u0219i tonul uneori senten\u021bios pot s\u0103-l deranjeze pe cititorul format la alt\u0103 \u0219coal\u0103 de poezie: \u201efragil hotarul\/ dintre veghe \u0219i vis\/ Ascul\u021bi \u0219uierul \u0219erpilor de peste zi\/ mai doare mu\u0219c\u0103tura. Memoria\/ nu vrea s\u0103 cedeze locul uit\u0103rii\/ Singure cuvintele \u2013 nerostitele \u0219i-n gur\u0103\/ lustruitele precum \u00een copil\u0103rie pietrele – \/ \u00een numele t\u0103u vor vorbi \u00een noapte t\u00e2rziu\/ Nimic nu vei \u0219ti c\u00e2nd prin \u00eenc\u0103peri\/ dup\u0103 ele au s\u0103 trag\u0103 trene lungi de ecouri\u201d (\u201eT\u00e2rziu \u00een vis\u201d).
\nDup\u0103 lectura volumului, de\u0219i refuz, \u00een general, judec\u0103\u021bile de valoare tran\u0219ante \u00een privin\u021ba poeziei, am ajuns la concluzia c\u0103 \u201eUltimele\u201d sunt mai realizate artistic dec\u00e2t \u201ePrimele\u201d; este vorba despre cele dou\u0103 cicluri \u00een care \u0219i-a structurat Florian Stanciu antologia, plas\u00e2nd la \u00eenceput ceea ce-a scris la urm\u0103, tocmai pentru a atrage aten\u021bia asupra evolu\u021biei calitative a versurilor sale. C\u0103ci, zice poetul: \u201ePe-aproape de abisul v\u0103ii, la vadul r\u00e2ului\/ cau\u021bi nelini\u0219tit: unde s\u0103 fie malul cel \u00eenalt\u201d\u2026<\/p>\n


\nMihaela Roxana BOBOC<\/strong>
\n\"\"

Calul s\u0103lbatic<\/strong><\/p>\n

siluete prelungi \u00een brazdele z\u0103pezii
\nla periferia ora\u0219ului
\n,,once upon a december\u201d
\nvia\u021ba mi-a s\u0103rutat p\u0103rinte\u0219te fruntea
\n\u0219i m-a trimis \u00een ruinele acestui trup
\nam str\u00e2ns \u00een pumn vers dup\u0103 vers
\nle-am ascuns uneori sub clopot
\ns\u0103 r\u0103sune \u00een zorii lui april
\nexist\u0103 fericire c\u00e2nd pictezi ferestre
\n\u00een morm\u00e2nt
\n\u0219i muzica e tot ce r\u0103m\u00e2ne din ultimul s\u0103rut
\nc\u00e2nd bate toaca prelung peste pun\u021bi ridicate din nimic
\n\u00ee\u021bi spui c\u0103 diminea\u021ba a\u0219az\u0103 cadavrul iubirii
\n\u00een r\u0103saduri la r\u0103sp\u00e2ntie de drum
\nte hr\u0103nesc din col\u021bii de ghea\u021b\u0103 ai cuv\u00e2ntului
\n\u00eenfig t\u00e2rziu \u021bur\u021buri \u00een singur\u0103tate
\ncu precizia fotografului
\ncare a\u0219teapt\u0103 lumina ca o s\u0103geat\u0103 \u00een gura cerului
\nnanosecunde de extaz
\napoi poemul se \u00eentoarce ca un f\u0103t \u00een p\u00e2ntec
\ngata s\u0103 ias\u0103 \u00een lume
\ncu buza de jos
\nca o semilun\u0103 r\u0103sturnat\u0103
\nexist\u0103 fericire dincolo…
\nc\u00e2nd te rup precum o anafur\u0103
\n\u0219i via\u021ba r\u0103m\u00e2ne calul s\u0103lbatic
\npe care-l \u00eencalec \u00een zori
\ngonind peste cuvinte. <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Emil NICULESCU O op\u021biune: mielul cel bolnav Varujan Vosganian, \u00een \u201eCartea poemelor mele nescrise\u201d (Editura \u201eCartea rom\u00e2neasc\u0103\u201d, 2015), continu\u0103 cumva<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17044"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=17044"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17044\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17045,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17044\/revisions\/17045"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=17044"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=17044"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=17044"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}