{"id":17040,"date":"2022-01-20T10:38:39","date_gmt":"2022-01-20T07:38:39","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17040"},"modified":"2022-01-20T10:38:39","modified_gmt":"2022-01-20T07:38:39","slug":"spatii-culturale-nr-44-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17040","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 44 (11)"},"content":{"rendered":"

Petru\u015f ANDREI<\/strong><\/p>\n

Poetul Nicolae MIHAI \u2013 contemporanul nostru<\/strong><\/p>\n

\u00cen m\u00e2ini cu creanga de aur a harului s\u0103u, poetul Nicolae Mihai, \u201eF\u00e2nt\u00e2narul din stele\u201d, \u00eentinde \u201eCapcane pentru ploi\u201d pentru ca s\u0103 izbucneasc\u0103 din p\u0103m\u00e2nt izvorul poeziei.<\/em><\/p>\n

Nu lipsit\u0103 de lirism, poezia sa este una cerebral\u0103, presupun\u00e2nd un cititor avizat. La fereastra sufletului s\u0103u nu c\u00e2nt\u0103 cioc\u00e2rlia sau privighetoarea, simboluri ale bucuriei de a tr\u0103i \u015fi de a iubi, ci bufni\u0163a, pas\u0103rea \u00een\u0163elepciunii protejat\u0103 de Athena\u2013Minerva, simbol al \u201etriste\u0163ii, al singur\u0103t\u0103\u0163ii, al \u00eentunericului; ea este interpret\u0103 a lui Atropos, \u201eaceea dintre cele trei Parce care reteaz\u0103 firul destinului\u201d ( Conform \u201eDic\u0163ionarului de simboluri\u201d, Editura \u201eArtemis\u201d, Bucure\u015fti, 1994 ).
\n \u201eA privi de aproape durerea \/ \u00eenseamn\u0103 de fapt \/ bufni\u0163a \/ intr\u00e2ndu-\u0163i ho\u0163e\u015fte \u00een carne \/ numindu-\u0163i pe limba ei \/ tulbure \/ geam\u0103tul hohotul durut \/ ce umple paharul bufni\u0163\u0103 \/ ne\u00eembl\u00e2nzit\u0103 \/ ce st\u0103 l\u00e2ng\u0103 tine \u015fi sufl\u0103 \/ \u00een lum\u00e2nare f\u0103r\u0103 s\u0103 poat\u0103 \/ s\u0103 sting\u0103 amarul\u201d ( \u201eParastas\u201d)\u201d.
\n Deruta poetului ar fi ca, prin versurile sale, s\u0103 mi\u015fte lumea din loc dar el, v\u0103z\u00e2nd r\u0103ul ce guverneaz\u0103 lumea, se \u00eendoie\u015fte de utilitatea artei sale, devenind sceptic: \u201ez\u0103vor\u00e2te\/ vorbele nu mai pot clinti \/ nici m\u0103car firul de iarb\u0103\u201d (\u201eL\u0103sat \u00een seama zorilor\u201d).
\n Poetul Nicolae Mihai contempl\u0103 lumea prin giuvaerul ce se afl\u0103 \u201e\u00eend\u0103r\u0103tul frun\u0163ii\u201d \u015fi – aleg\u00e2nd \u201ecuvinte \u00een derut\u0103\u201d – presimte \u201ePovara sau vinul amar al b\u0103tr\u00e2ne\u0163ii \u015fi scrie un \u201ePoem a\u015fezat pe un scaun cu rotile\u201d, \u201eNici laur \u00eenfrunzit, nici p\u0103m\u00e2nteasc\u0103 am\u0103r\u0103ciune\u201d, iar din aceast\u0103 trud\u0103 sisific\u0103 prin care \u00eentinde \u201eCapcane pentru ploi\u201d \u015fi caligrafiaz\u0103 \u201eInscrip\u0163ii nocturne\u201d, iese la iveal\u0103 c\u00e2te o \u201eParabol\u0103 str\u0103lucitoare\u201d :
\n \u201eMai \u00eenalt \/ cu un val ori cu o stea c\u0103z\u0103toare \/ c\u0103ut\u00e2nd s\u0103la\u015f \u00eempotriva voin\u0163ei mele \/ mai \u00eenalt dec\u00e2t culmea unui r\u0103gaz f\u0103r\u0103 de pesc\u0103ru\u015fi \/ \u015fi imperii p\u0103r\u0103site \/ mai mult dec\u00e2t \u00eei este \u00eeng\u0103duit frun\u0163ii s\u0103 \u00eenal\u0163e \/ g\u00e2ndirea : acest zbor de libelul\u0103\u201d.
\n Printre florile cultivate de poetul Nicolae Mihai nu se num\u0103r\u0103 roza, nici crinul, ci homeopatica verbin\u0103 cu florile sale ro\u015fii, albe, purpurii sau liliachii; poezia aceasta, scris\u0103 \u00een dulcele stil clasic, are o muzicalitate aparte :
\n \u201eSe f\u0103cu \u00een fapt de ziu\u0103 \/ Floarea g\u00e2ndului \/ verbin\u0103 \/ toars\u0103 de bunici \u00een lacrimi \u015fi de prunci \/ \u00een ochi senin\u0103 \/ Se f\u0103cu \u00een fapt de ziu\u0103 \/ Floarea g\u00e2ndului \/ icoan\u0103 \/ dus\u0103-n m\u00e2n\u0103stiri \/ de iarb\u0103 tot de pl\u00e2nsul \/ t\u0103u Ioan\u0103\u201d( \u201eLumin\u0103 de \u00eenceput\u201d).
\n Lacrima nu este lamenta\u0163ie ci rug\u0103; ea \u00eenso\u0163e\u015fte crea\u0163ia sau o determin\u0103 iar poetul este \u00eenzestrat cu harul de a o transforma din efemer\u0103 \u00een etern\u0103 :
\n \u201eFi-voi iconarul g\u0103zduit sub pleoape \/ ce va aduna \u00eentr-o batist\u0103 \/ sfintele-\u0163i lacrimi pentru o posibil\u0103 \/ viitoare icoan\u0103 \u201e( Genez\u0103 )
\n Poezia sa se na\u015fte a\u015fadar din neant, din durere \u015fi din \u201elacrim\u0103 nepl\u00e2ns\u0103\u201d : \u201eCine-i \u00een c\u0103dere \/ clopot trist durere \/ tot pe umeri \/ str\u00e2ns\u0103 \/ lacrim\u0103 nepl\u00e2ns\u0103 \/ nu-\u015fi g\u0103se\u015fte locul \/ pasul nenorocul \/ \u015fi-i tot mai sub\u0163ire \/ toars\u0103p\u00e2n la fire \/ \u00ee\u015fi uit\u0103 umbletul \/ sub talp\u0103 sufletul \/ muz\u0103 a nescrisului \/ d\u0103 nume abisului \u201e ( Ve\u015fnicie cu cu\u0163itul la g\u00e2t\u201d ).
\n Poezia este acel \u201e\u00cen\u0163eles-ne\u00e2n\u0163eles\u201d care porunce\u015fte \u201einimii s\u0103 viseze \/ c\u00e2t mai are timp\u201d.
\n(\u201eDenie\u201d ).
\n Contaminat de triste\u0163i bacoviene, Nicolae Mihai d\u0103 glas durerii: \u201e\u00eencotro durere \/ spre care frunte alergi \/ flac\u0103r\u0103 \u015fi bun amic \/ de nimic \u2026\/ prin casa primitoare a s\u0103r\u0103ciei \/ umbli aiurea \/ cu ochi \u00eemp\u0103timi\u0163i \/ sub hainele cernite \/ ascunzi lista \/ cu toate gre\u015felile \/ ce m\u0103
\nStrig\u0103 pe nume\u201d (\u201eDialog cu gura \u00eenchis\u0103\u201d).
\n Ploaia, \u201efiic\u0103 a norilor \u015fi a furtunii, adun\u0103 laolalt\u0103 simbolurile Focului ( Fulgerul ) \u015fi apei\u201d conform dic\u0163ionarului citat. De aceea, ea prezint\u0103 o dubl\u0103 semnifica\u0163ie, de fertilitate spiritual\u0103 \u015fi material\u0103.
\n Nu mai plou\u0103 ca-n Bacovia sau ca \u00een Top\u00e2rceanu, ci plou\u0103 ca-n poezia lui Nicolae Mihai :
\n \u201e Plou\u0103 \u00een sufletele noastre \/ amarnic mai plou\u0103 cu destr\u0103m\u0103ri \/ de felinare aprinse \u015fi singur\u0103t\u0103\u0163i \/ \u00eenmul\u021bite cu ploi\u201d (\u201eCapcane pentru ploi\u201d).
\n Uneori ironic, alteori ludic, poetul Nicolae Mihai g\u0103se\u015fte loc \u00een crea\u0163ia sa \u015fi criticului literar \u201ece face yoga lectur\u00e2nd \/ a doua carte de poezie a unui biet poet \/ din provincie \/\u201d ( Spa\u0163iu nedeslu\u015fit \u201e)
\n Sub o \u201eFals\u0103 identitate\u201d se ascunde durerea desp\u0103r\u0163irii de fiin\u0163e dragi :
\n\u201eNu mai e loc, Doamne, \/ \u00een cimitir de suspine \/ m\u0103runt\u0103 e clipa, ancestral\u0103 ce vine\u201d\/ \u00ce\u0163i \u00eencarc\u0103 bra\u0163ele \/ cu nimicuri stupide \/ Str\u0103in\u0103 bietelor rugi \/ \u015fi frun\u0163ii candide \/ prin cenu\u015fa durerii \/ ea umbl\u0103 de-a surda \/ nu \u015ftie c\u00e2t de-ngropat\u0103 \/ \u00een Tine-i umbra\u201d.
\n Dintre cele c\u00e2teva \u201eInscrip\u0163ii nocturne\u201d una iese \u00een eviden\u0163\u0103 anume prin armonie \u015fi imagini artistice pline de candoare \u015fi de prospe\u0163ime :
\n \u201eLa l\u0103satul serii \/ pe culmea mir\u0103rii \/ \u00eenflorit-au merii \/ clar de miaz\u0103noapte \/ \u00eencol\u0163it pe ramuri \/ florile sunt \u015foapte \/ spuse c\u00e2te una \/ limpezind t\u00e2rziul \/ ocolind minciuna \/ la l\u0103satul serii \/ zis\u0103 a p\u0103rerii \/ \u00eenflorit-au merii\u201d. Poetul sufer\u0103 de p\u0103catul poeziei :
\n \u201eCa o tain\u0103 \/ v\u00e2nturat\u0103-n v\u0103zul lumii \/ port de c\u00e2nd m\u0103 \u015ftiu pe umeri \/ grea a poeziei hain\u0103 \/ r\u0103u de stele \/ niciodat\u0103 n-am avut chiar \/ de-am supt
\nobraznic timpul \/ din clepsidra maicii mele \/ mi-a fost dat \/ s\u0103 fac triste\u0163ii loc amar \/ mult risipit \u00een jurul meu \/ banal ca ori\u015fice p\u0103cat\u201d ( \u201e Clepsidr\u0103\u201d)
\n Cu volumul \u201e F\u00e2nt\u00e2narul din stele\u201d, poetul Nicolae Mihai se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de \u201ePoezia cea de toate zilele\u201d \u015fi \u00een \u201eClipa de gra\u0163ie\u201d compune un \u201eAdagio sau elegie cu strunele inimii rupte\u201d.
\n El nu este ahtiat dup\u0103 \u201eGloria de trei parale \u201e ci se str\u0103duie\u015fte s\u0103 descifreze \u201eRostul lumii\u201d d\u00e2nd la iveal\u0103 un \u201eRecviem pentru o clip\u0103 stingher\u0103\u201d. Poezia \u00eenseamn\u0103 regret, amintire, spovedanie : \u201e Remember\u201d, \u201e\u00cemp\u0103rt\u0103\u015fanii de-o clip\u0103\u201d, Biografie f\u0103r\u0103 cuvinte\u201d \u015f.a.
\n Mottourile care deschid acest volum sunt inspirate, incitante \u015fi constituie o invita\u0163ie la lectur\u0103 :
\n \u201eDumnezeu l-a creat pe poet, dup\u0103 care a luat o m\u00e2n\u0103 din lutul r\u0103mas \u015fi a f\u0103cut trei critici\u201d ( T.J. Thomas) \u015fi \u201eArta este o lung\u0103 suferin\u0163\u0103, o \u00eentrebare pe care o pui mereu \u0163ie \u00eensu\u0163i. Trebuie o sut\u0103 de flori s\u0103 faci o pic\u0103tur\u0103 de parfum\u201d ( Th. Pallady )
\n Prefa\u0163a, succint\u0103, persuasiv\u0103 \u015fi pertinent\u0103, intitulat\u0103 \u201eRefugiile unui vizionar\u201d este semnat\u0103 de Marius Manta.
\n Frecven\u0163a cuv\u00e2ntului \u201eumbr\u0103\u201d \u00een poeziile sale ne \u00eendrituie\u015fte s\u0103-l numim pe Nicolae Mihai poet al triste\u0163ilor provinciale, al ploii, al pustiului din suflet \u015fi al umbrei. Umbra este, pe de o parte, ceea ce se opune luminii, iar pe de alt\u0103 parte, \u00eensu\u015fi imaginea lucrurilor trec\u0103toare, ireale \u015fi schimb\u0103toare :
\n \u201eF\u0103r\u0103 p\u0103dure \/ apa izvorului \/ nu are gust. \/ F\u0103r\u0103 vise, \/ via\u0163a \/ ar fi copilul \/ nim\u0103nui; \/ \u015fi umbra dac\u0103 \/ n-ar fi fost, \/ lumina mut\u0103 \/ r\u0103m\u00e2nea\u201d (\u201e\u00cemp\u0103rt\u0103\u015fanii de-o clip\u0103\u201d)
\n Umbra, a doua natur\u0103 a fiin\u0163elor \u015fi a lucrurilor este, de obicei, legat\u0103 de moarte, c\u00e2nd umbra \u015fi sufletul se despart de cel care le-a purtat.
\n Motivul umbrei nu poate lipsi de la Mihai Eminescu :
\n \u201e\u015ei \u00een farmecul vie\u0163i-mi \/ Nu \u015ftiam c\u0103-i tot aceea \/ De te razimi de o umbr\u0103 \/ Sau de crezi ce-a zis femeia\u201d ( \u201ePe aceea\u015fi ulicioar\u0103\u201d)
\n Acela\u015fi motiv la Nicolae Mihai : \u201e\u00cen dizgra\u0163ie, umbra \/ mereu cu alte chipuri, \/ bate la poart\u0103\u201d (\u201e Acolad\u0103 pasager\u0103\u201d), \u201eNu \u015ftia c\u00e2t de \u015fubred\u0103
\npoate s\u0103 fie umbra unui tei\u201d, (Clopot de umbr\u0103\u201d), \u201eacest lucru \u00eenseamn\u0103 bucurie \/ ori poate umbr\u0103 dureros \u00eempr\u0103\u015ftiat\u0103\u201d (Cu muchea palmei\u201d).
\n Cuv\u00e2ntul urc\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een titlurile poeziilor : \u201eD\u00e2r\u0103 de umbr\u0103\u201d, \u201eUmbr\u0103 de nuc\u201d, \u201eClopot de umbr\u0103\u201d.
\n Dar \u201eF\u00e2nt\u00e2narul din stele\u201d se dore\u015fte a fi arbore. \u201eArborele \u00eenlesne\u015fte comunicarea \u00eentre cele trei niveluri ale cosmosului : cel subteran, prin r\u0103d\u0103cinile ce r\u0103scolesc ad\u00e2ncurile \u00een care se \u00eempl\u00e2nt\u0103; cel de la suprafa\u0163a p\u0103m\u00e2ntului, prin trunchi \u015fi crengile de jos; \u015fi \u00eenaltul, prin ramurile dinspre v\u00e2rf, atrase de lumina cerului\u201d.
\n Dedicat\u0103 scriitorului Octavian Voicu, poezia \u201eArbore de suflet\u201d sf\u00e2r\u015fe\u015fte \u00eentr-o lacrim\u0103 :
\n \u201e\u00cen cimitirul trist al sufletului meu \/ un arbore suspin\u0103 acolo sus, pe creast\u0103, \/ l\u00e2ng\u0103 Dumnezeu!\u201d
\n S-a spus despre poezie c\u0103 ar fi o nobil\u0103 inutilitate. Dar de\u015fi : \u201ePoezia-i cu aripile fr\u00e2nte, \/ iar poetul ajuns biet mo\u015fneag, \/ cu grijile \u015fi cuvintele sprijinite-n toiag\u201d. (\u201e Concubinaj\u201d), nu-i chiar totul \u201ez\u0103d\u0103rnicie\u201d :
\n \u201e\u00cemp\u0103r\u0163im bucuria de a fi \/ \u015fi lacrimile \u00eengropate cu trud\u0103 \/ \u00een palme, dar \u015fi gustul frustr\u0103rilor \/ \u00eenghite buc\u0103tur\u0103 cu buc\u0103tur\u0103, \/ \u015fi ca o boal\u0103 milostiv\u0103 st\u0103 gura \/ p\u0103m\u00e2ntului s\u0103 \u00eenghit\u0103 hulpav\u0103 \/ firul de iarb\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2nit ce suntem, \/ \u00een aplauzele unei gr\u0103mezi \/ de frunze st\u00e2rnite\u201d. ( pag. 100 )
\n \u015ei atunci ce mai r\u0103m\u00e2ne \u00een urma noastr\u0103? R\u0103m\u00e2n iubirea \u015fi poezia, fire\u015fte, adev\u0103rata poezie :
\n \u201e\u015etim de veacuri c\u0103 iubirea \/ e ca lacrima de surd\u0103. Patima \/ \u015fi ea r\u0103m\u00e2ne \/ d\u00e2r\u0103 de parfum absurd\u0103. \/ iar t\u00e2rziu \/ c\u00e2nd noaptea \/ cerne peste noi \/ gr\u0103mezi de stele, ne ascundem \/ \u00een uimire \u015fi din dor cl\u0103dim castele \/ \u015ei \u015ftiind c\u00e2t o s\u0103 doar\u0103 \/ visul nostru \/ deseori am rugat \/ Steaua Polar\u0103 \/ se s\u0103 ne ad\u0103posteasc\u0103-n zori\u201d
\n( C\u00e2ntec sau Refugiu c\u00e2mpenesc\u201d).
\n C\u0103 Nicolae Mihai este poet al iubirii, ne conving aceste \u201eDeclara\u0163ii f\u0103r\u0103 \u00eentoarcere\u201d :
\n Te ascunzi \u00een nop\u0163ile mele cu disperare \/ pentru c\u0103 doar eu \u015ftiu s\u0103 r\u0103sfoiesc \/ p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t \u00eembr\u0103\u0163i\u015f\u0103rile \u015fi, \/ din trei \u00een trei, dorin\u0163ele \u00eentre noi abandonate.\/ \u00cen dreptul sur\u00e2sului, at\u00e2rni clopo\u0163ei de argint \/ \u015fi fiecare suflare a ta e un \u015firag \/ de st\u00e2rnite ispite \u015fi sunete f\u0103r\u0103 \u00eentoarcere. \/ pe \u00eentuneric, cu
\n bra\u0163ele despuiate, \u00eempingi ca pe o \u015foapt\u0103 la marginea patului \/ visul frumos \u015fi dai \/ alt chip iubirii care \u00eencepe s\u0103 doar\u0103\u201d.
\n \u00cen noianul de c\u0103r\u0163i de versuri ap\u0103rute \u00een ultimii ani, c\u0103r\u0163i din care lipse\u015fte de cele mai multe ori poezia, volumele lui Nicolae Mihai sunt o lectur\u0103 extrem de pl\u0103cut\u0103, de benefic\u0103 \u015fi de reconfortant\u0103 pentru sufletul dornic de frumos artistic, iar vocea poetului este una distinct\u0103 \u00eentre vocile aezilor contemporani.<\/p>\n


\nMagda GRIGORE<\/strong><\/p>\n

George Pite\u015f – provoc\u0103rile prozei<\/strong><\/p>\n

George D.Pite\u015f deconspir\u0103 \u00een ultima sa carte publicat\u0103 (Destine \u00een impas, Funda\u0163ia Cultural\u0103 Antares, 2014), faptul c\u0103 se afl\u0103 el \u00eensu\u015fi \u00een impasul confrunt\u0103rii dintre natura sufleteasc\u0103 sensibil\u0103, contemplativ\u0103, \u015fi aspectele concrete, pragmatice, furtive ale vie\u0163ii care \u00eel revendic\u0103. Reflec\u0163ia asupra existen\u0163ei \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103rile tr\u0103ite \u00eel determin\u0103 totu\u015fi s\u0103 \u00eencline spre meditare ca (\u00een)spre starea de gra\u0163ie a omenescului. Bra\u0163ele acaparatoare\/mi\u015fc\u0103toare\/\u00een\u015fel\u0103toare ale lucrurilor m\u0103runte, ca ni\u015fte Circe care vor s\u0103 te opreasc\u0103 din drum, r\u0103m\u00e2n \u00een urma ideii \u015fi dorin\u0163ei sale de a da un sens spiritual segmentului temporal la care are omene\u015fte acces, hot\u0103r\u00e2re la care trimite inclusiv motto-ul c\u0103r\u0163ii: ,,\u00cenfr\u00e2nt nu e\u015fti atunci c\u00e2nd s\u00e2ngeri\/ Nici ochii c\u00e2nd \u00een lacrimi \u0163i-s\/ Adev\u0103ratele \u00eenfr\u00e2ngeri\/ Sunt renun\u0163\u0103rile la vis!\u201d (Radu Gyr).
\n Secven\u0163ele epice pentru care opteaz\u0103 ca autor vin din descrierea unei realit\u0103\u0163i concrete, el transfer\u0103 \u00een pagini un cotidian recognoscibil, cu oameni obi\u015fnui\u0163i \u015fi cu \u00eent\u00e2mpl\u0103ri care \u00eei transform\u0103 sau care \u00eei amprenteaz\u0103 ontologic (prilej cu care \u00eei expune \u015fi reflect\u0103rii cititorului). Din numeroasele aspecte de via\u0163\u0103 fireasc\u0103, unele situa\u0163ii comune, altele situa\u0163ii problematice, unele la limita speran\u0163ei, altele la limita dezam\u0103girii, naratorul culiseaz\u0103 discret spre semnifica\u0163ia profund\u0103 a lucrurilor \u015fi spre \u00een\u0163elesul ascuns al (supra)fe\u0163elor. Adeziunea la valorile suflete\u015fti, \u00een detrimentul celor imediate\/lume\u015fti\/agresive, aflate \u00een registrul palpabil al existen\u0163ei, pare un ideal generat de \u00eencrederea \u00een axiologia autentic-uman\u0103 asupra c\u0103reia con\u015ftiin\u0163a devenirii constituie un factor determinant. Aceast\u0103 credin\u0163\u0103 apare fulgurant \u015fi repetitiv \u00een discursul personajelor sale bune – (,,Tine\u0163i minte, omul se define\u015fte singur, de cum deschide gura, iar vocabularul fiec\u0103ruia este cu at\u00e2t mai s\u0103rac cu c\u00e2t cite\u015fte mai pu\u0163in! (…) Nu ve\u0163i putea vorbi pe strad\u0103 \u00een FORTRAN \u015fi nici nu ve\u0163i putea face o declara\u0163ie de dragoste \u00een COBOL…\u201d – din Lec\u0163ia de moral\u0103). Personajul benefic are diferite avataruri, mesajul este \u00eens\u0103 acela\u015fi: sentimentele autentice \u015fi sacrificiale (\u201eCe s\u0103 fac ? Asta-s eu \u015fi n-am ce face. \u00cel iubesc cu fiecare fibr\u0103 din mine, cu fiecare celul\u0103…,\u201d – din Ah, dragostea); \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea energetic\u0103 a \u00eengerilor pe p\u0103m\u00e2nt (\u201eAbia atunci, cei doi sesizar\u0103 c\u0103, l\u00e2ng\u0103 ei, st\u0103teau cumin\u0163i \u0163in\u00e2ndu-se de m\u00e2n\u0103.\u015fi uit\u00e2ndu-se cu spr\u00e2ncenele ridicate, c\u00e2nd unul, c\u00e2nd cel\u0103lalt, cei doi \u00eengera\u015fi, Rela \u015fi…Gabriel\u201d – din Reg\u0103sire); sensurile pe care fiin\u0163a interioar\u0103 le caut\u0103 \u015fi pe care se hot\u0103r\u0103\u015fte s\u0103 le str\u00e2ng\u0103 \u00eentr\u00ac-un mesjul propriu (\u201eSimt \u00eencontinuu acea durere \u00eengrozitoare din frunte, iar \u00een urechi \u00eemi r\u0103sun\u0103 dureros chemarea unui copil, cu ochii plini de lacrimi, chemat prematur la Bunul Dumnezeu, spre a-i aduce la judecat\u0103, imensul sac al p\u0103catelor lumii\u201d – din La morm\u00e2ntul tat\u0103lui meu). \u015eirul de povestiri urm\u0103re\u015fte discret o traiectorie ascendent\u0103 a general-umanului, o disecare a realit\u0103\u0163ii \u00eempov\u0103rate de abunden\u0163a necesarului, o (r\u0103s)t\u0103lm\u0103cire insistent\u0103 a detaliului revelator ascuns \u00een oameni \u015fi fapte. Autorul \u00ee\u015fi plaseaz\u0103 parc\u0103 instan\u0163a narativ\u0103 deasupra panoramei faptelor m\u0103runte\/ne\u00eensemnate, deasupra timpului cantitativ, bergsonian, peste faptul divers \u015fi consecin\u0163a lui \u015fi chiar dincolo de confesiunea transparent\u0103, atunci c\u00e2nd nareaz\u0103 la persoana I.
\nDimensiunea personajelor sale reflect\u0103, ca o oglind\u0103 realist\u0103, o comunitate \u00een care predomin\u0103 amestecul de valori, oamenii frumo\u015fi nu se v\u0103d, sau se v\u0103d mult mai greu dec\u00e2t oamenii terni, interferen\u0163a ireductibil\u0103 dintre sacru \u015fi profan \u00eengreuneaz\u0103 ideea de \u00eendep\u0103rtare a asperit\u0103\u0163ilor morale \u015fi de rec\u0103p\u0103tare a autenticit\u0103\u0163ii tr\u0103irii. De la Radu \u015fi Silvia, p\u00e2n\u0103 la mo\u015f Tomi\u0163\u0103 \u015fi Dada Ioana, de la Mircic\u0103 sau Corina, p\u00e2n\u0103 la Marius Andronescu, profesorul de logic\u0103, galeria personajelor \u00eencearc\u0103 un transfer al destinelor \u00een plan superior, o esen\u0163ializare a \u00eent\u00e2mpl\u0103rii de a tr\u0103i \u015fi o cuantificare spiritualiza(n)t\u0103 a timpului calitativ. Un microcosmos umanizat, armonizat cu sensurile fundamentale \u015fi cu \u00eentreaga Crea\u0163ie al c\u0103rei rol dep\u0103\u015fe\u015fte ra\u0163iunile fizice, fream\u0103t\u0103 \u00een interiorul lumii narative a lui George D.Pite\u015f. Eroii s\u0103i sunt pu\u015fi \u00een situa\u0163ii de via\u0163\u0103 diferite, autorul le urm\u0103re\u015fte parc\u0103 dinamica repetitiv\u0103 \u015fi stereotip\u0103, f\u0103cut\u0103 \u00een mod nefericit s\u0103 ajung\u0103 la pierderea esen\u0163ialului. El selecteaz\u0103 deta\u015fat contextele respective, dar caut\u0103 s\u0103 identifice felul unic \u00een care personajul se elibereaz\u0103 din determin\u0103rile lui materiale, \u00een care devine capabil s\u0103 revendice sensul adev\u0103rat al existen\u0163ei \u015fi \u00een\u0163elesurile lui majore, (inter)rela\u0163ionarea social\u0103 intens\u0103 \u015fi o anume libertate necesar\u0103 \u00een g\u00e2ndire. George D.Pite\u015f pare con\u015ftient de faptul c\u0103 sufletul omului poate suporta oric\u00e2nd o mi\u015fcare \u00eennoitoare, o hermeneutic\u0103 \u00een traiul imediat\/concret, menit\u0103 s\u0103-l \u00eennobileze, chiar dac\u0103 metamorfoza aceasta nu este unanim\u0103, nu poate fi deplin\u0103 \u015fi nu dureaz\u0103 neap\u0103rat, nu genereaz\u0103 un ecou \u00een eternitate. O alt\u0103 parte a povestirilor zugr\u0103ve\u015fte lumea indecis\u0103, dubitativ\u0103, incert\u0103, cea \u00eenscris\u0103 gre\u015fit \u00een traiectoria vie\u0163ii. Eroii din aceast\u0103 zon\u0103 ezit\u0103 sau se las\u0103 tr\u0103i\u0163i de contextele capricioase ale destinului (ca rectorul Mihai Viziru, din Pic\u0103tura de eternitate), sunt de\u015ftep(ta)\u0163i (ca St\u0103nic\u0103 Atodiresei, din Ce este logica), uneori aproape ireali (ca S\u00e2nziana Dumitrescu, din \u00cengerul). De\u015fi opteaz\u0103 \u00een genere pentru o lume contemporan\u0103 \u015fi pentru un realism la zi, George D.Pite\u015f se \u00eentoarce \u015fi spre istoria recent\u0103, e adev\u0103rat, cu umor, ceea ce motiveaz\u0103 \u015fi salveaz\u0103 alegerea subiectului ca atare (de exemplu universul epic din povestirea Doi pre\u015fedin\u0163i, populat cu eroi rurali care graviteaz\u0103 \u00een jurul C.A.P.-ului). Degringolada valoric\u0103 \u015fi ierarhia social\u0103 a epocii, \u00een care tovar\u0103\u015fii accesau privilegiile de tot felul ale regimului sunt incriminate indirect \u015fi abordate cu o ironie transparent\u0103. Pre\u015fedintele Axente de la C.A.P.ul ,,Drumul bel\u015fugului\u201d \u015fi Pre\u015fedintele Procopie de la C.A.P.-ul ,,Victoria Socialismului\u201d sau foarte cunoscuta tipologie a slugarnicului (gen Gavril\u0103 Pivniceru) – amintesc de situa\u0163ia trist\u0103 a satelor rom\u00e2ne\u015fti din perioada socialist\u0103, guvernate de pleiada ideologic\u0103 r\u0103t\u0103cit\u0103 de adev\u0103ratele esen\u0163e \u015fi de binecuv\u00e2ntarea rostului umanit\u0103\u0163ii. Exist\u0103 \u015fi personaje de frontier\u0103, par\u0163ial \u00eenzestrate de natur\u0103, dar care se rateaz\u0103 din pricini oportuniste (unul pare Eliza, Elisabeta Prun\u0103, din Javra mea drag\u0103, a c\u0103rei via\u0163\u0103 sentimental\u0103 se pierde \u00een triunghiul vulgaritate-buna inten\u0163ie \u015fi educa\u0163ie), pe care autorul le m\u00e2nuie\u015fte de asemenea cu meticulozitate.
\nCreator de atmosfer\u0103 epic\u0103, George D.Pite\u015f observ\u0103, noteaz\u0103 \u015fi str\u00e2nge s\u00e2rguincios elemente de via\u0163\u0103 din medii diferite. El exploreaz\u0103 lumea (din)spre grani\u0163a incertului, o societate de tranzi\u0163ie sufleteasc\u0103, pe care o las\u0103 s\u0103 se descurce \u00een\/dup\u0103 provoc\u0103rile istoriei individuale \u015fi\/sau colective. \u00cen segmentul narativ postbelic, George D.Pite\u015f r\u0103m\u00e2ne tributar prozei de \u00eenceput, \u00een care autorii (pre)stabileau momentele epice \u015fi d\u0103deau o traiecorie linear\u0103 personajelor, l\u0103s\u00e2nd prozei curgerea lin\u0103 \u015fi de multe ori previzibil\u0103. Autorul nu se las\u0103 ispitit de sinuozit\u0103\u0163ile epicului postmodern, dorind o abordare clasic\u0103 a prozei \u015fi opt\u00e2nd pentru metodele consacrate de punere \u00een scen\u0103 a personajelor. Instan\u0163a narativ\u0103 pare totu\u015fi dispus\u0103 s\u0103 intervin\u0103 benefic, moralizator, \u00een sensul revizuirii conduitei personajelor ori de c\u00e2te ori consider\u0103 necesar. George D. Pite\u015f este a\u015fadar un povestitor \u00een formul\u0103 recognoscibil\u0103, el reconstituie pasionat un climat auctorial de relativitate \u015fi deficit existen\u0163ial, mai ales pentru personajele insuficient maturizate, dominate de limitele perspectivei. Destine \u00een impas este o lectur\u0103 accesibil\u0103, adresat\u0103 cititorilor preocupa\u0163i de lumea care se afl\u0103 \u00een continu\u0103 formulare \u015fi re-formulare, cu personaje aflate de celer mai multe ori la por\u0163ile propriilor destine \u015fi c\u0103rora autorul se declar\u0103 dispus, tacit, s\u0103 le ofere sus\u0163inere \u00een identificarea cheilor de acces necesare.<\/p>\n


\nDiana Dobri\u021ba B\u00c2LEA<\/strong>
\n\"\"

Convertirea unei vie\u021bi \u00een poveste<\/strong><\/p>\n

A-l recenza pe domnul Ion Ro\u0219ioru se aseam\u0103n\u0103 \u2013 iertat\u0103 s\u0103-mi fie analogia! \u2013 cu efortul unui preot de a vorbi pe \u00een\u021belesul oamenilor despre Dumnezeu. C\u00e2t de greu trebuie s\u0103-i fie acelui preot s\u0103 nu p\u0103c\u0103tuiasc\u0103 gre\u0219ind fie \u0219i cu un singur cuv\u00e2nt? \u00cencerc un sentiment de spaim\u0103 ori de c\u00e2te ori am ocazia s\u0103 scriu despre acest infatigabil autor, dar \u0219i unul de intens\u0103 bucurie, c\u0103ci retr\u0103iesc magia clipelor \u00een care i-am citit opera.
\nN\u0103scut la 14 august 1944, \u00een satul Grunj din jude\u0163ul Buz\u0103u, domnul Ion Ro\u015fioru este, din 1995, membru al Uniunii Scriitorilor din Rom\u00e2nia, Filiala Dobrogea \u015fi, din 2010, al Asocia\u0163iei Scriitorilor de Limba Rom\u00e2n\u0103 din Quebec. De la debutul s\u0103u editorial din 1988 cu volumul de versuri La \u0163\u0103rmul gr\u00e2nelor \u0219i p\u00e2n\u0103 \u00een prezent nu s-a mai oprit, practic, din a ne d\u0103rui noi \u0219i noi bucurii literare: volume de poezie (Pur, Casa de la \u0163ar\u0103, Recviem pentru secolul meu, Incanta\u0163ii de m\u0103tase, Mir(easm\u0103) de nard, Lacrimi triunghiulare, Pantumierul, vol. I \u015fi II, Clopotul din Dojoji, Trecutul afectiv se pierde, \u00ce\u0219i pierde urma inorogul, Insomnii vesperale, M\u00e2inele meu \u00eencepe azi), proz\u0103 scurt\u0103 (Luceaf\u0103rul de ziu\u0103, Paznicul de v\u00e2n\u0103toare), roman (\u00cengeri indeci\u015fi, \u0162ine-m\u0103 de vorb\u0103 s\u0103 nu mor), critic\u0103 literar\u0103 (Cronicar la Pontul Euxin, Cronici ospitaliere, vol. I \u015fi II), studii monografice dedicate unor autori contemporani (Marius Tupan \u00eentre utopie \u015fi parabol\u0103, \u015eerban Codrin sau medita\u0163ia unui poet occidental \u00eentr-o gr\u0103din\u0103 Zen, \u015fi Arthur Porumboiu sau scrisul ca pav\u0103z\u0103 \u00eempotriva mor\u0163ii); traduceri (Vilanele \u015fi pantumuri, Sipetul de santal de Charles Cros, Cele mai frumoase poezii de Emile Verhaeren, Poeme nipone, Etonnements\/ Sub semnul mir\u0103rii, antologie bilingv\u0103 de poeme pentru copii etc.). Urmare a acestor opere de un rafinament aparte, Seniorul Ion Ro\u0219ioru afost recompensat cu numeroase premii \u0219i distinc\u0163ii.
\nVolumul de povestiri Paznicul de v\u00e2n\u0103toare (Ed. Virtual, 2011) nu poate fi pus \u00een discu\u021bie dec\u00e2t al\u0103turi de fratele s\u0103u geam\u0103n, Luceaf\u0103rul de ziu\u0103 (Ed. Ex-Ponto, 2004). Stilistic vorbind, ambele sunt construite pe structura unui spectacol s\u0103rb\u0103toresc al cuvintelor, ca \u0219i c\u00e2nd autorul le-ar fi scris numai \u00een zilele de duminic\u0103. Asocierea neologismelor cu expresiile populare \u0219i cu regionalismele \u00een aceea\u0219i fraz\u0103 ori \u00een fraze al\u0103turate e at\u00e2t de captivant\u0103, \u00eenc\u00e2t cititorul poate fi adesea \u00een pericol s\u0103 piard\u0103 o parte important\u0103 a dinamismului caracteristic epicii \u0219i s\u0103 devin\u0103 rob al acestui stil de scriere inedit \u2013 o m\u0103nu\u0219\u0103 fireasc\u0103 \u0219i constant\u0103 \u00een m\u00e2na prozatorului Ion Ro\u0219ioru (ex.: \u201eAlte gropi pentru pari, alte cuie pentru \u00eencioc\u0103latul r\u0103c\u0103riilor, alte oc\u0103ri \u015fi \u00eenjur\u0103turi ale r\u0103zvr\u0103ti\u0163ilor ce luptau ca mercenari benevoli sub drapelul h\u00e2rtiploancei c\u0103reia \u00een zadar a\u015fteptam s\u0103-i plesneasc\u0103 fierea de at\u00e2ta zbor\u015fitur\u0103 \u015fi de at\u00e2ta venin v\u0103rsat spre a ap\u0103ra integritatea c\u0103tunului\u201d). Discursul apolinic este curmat brusc de aprecieri dionisiace \u0219i invers, astfel c\u0103 cititorul devine, f\u0103r\u0103 s\u0103 bage de seam\u0103, martor, p\u0103rta\u0219 \u00eentru suferin\u021b\u0103 ori simplu confident, c\u0103ruia naratorul \u00eei \u00eencredin\u021beaz\u0103 f\u0103r\u0103 nicio opreli\u0219te g\u00e2ndurile \u0219i ideile sale. De asemenea, succesiunea de fapte \u0219i \u00eent\u00e2mpl\u0103ri din aceste povestiri este, nu de pu\u021bine ori, \u00eentrerupt\u0103 de averse lirice, \u00een maniera bl\u00e2nd\u0103 \u0219i delicat\u0103, de aceast\u0103 dat\u0103, a poetului Ion Ro\u0219ioru. Nu lipse\u0219te comicul, cu toate formele lui: de nume, de limbaj (at\u00e2t al personajelor, c\u00e2t \u0219i al naratorului \u00eensu\u0219i), de situa\u021bie, de moravuri, de caracter. Cu alte cuvinte, scrierea acestor dou\u0103 volume de povestiri \u00eei d\u0103 posibilitatea autorului s\u0103 fac\u0103 o radiografie sui-generisa vremurilor ante- \u0219i postdecembriste rom\u00e2ne\u0219ti, perioade deloc elogiate \u00een cuprinsul prozeiautorului.
\nPaznicul de v\u00e2n\u0103toare cuprinde 11 povestirisavuroase\u00een care universul fic\u021bional interfereaz\u0103 p\u00e2n\u0103 la contopirecu cel real. Realitatea social\u0103, incluz\u00e2nd-o pe cea familial\u0103, \u0219i tarele acesteia sunt prezentatenu numai cu acribie de scriitor con\u0219tiincios, ci \u0219i cu implicare afectiv\u0103 din parteanaratorului, care apare frecvent \u0219i ca personajprincipal. \u00cent\u00e2mpl\u0103rile au loc \u00een comuna sa de ba\u0219tin\u0103, M\u00e2nz\u0103le\u0219ti, \u0219i \u00een or\u0103\u0219elul Colarovca (toponim inventat pentru localitatea H\u00e2r\u0219ova), unde a ajuns prin \u201ereparti\u021bie guvernamental\u0103\u201d, a\u0219a cum afirm\u0103 \u00een romanul \u021aine-m\u0103 de vorb\u0103 s\u0103 nu mor, s\u0103 predea limba francez\u0103. De\u0219i \u00een Cornul abunden\u021bei face afirma\u021bia \u201eColarovca, pe care \u00eencepusem s-o \u00eendr\u0103gesc\u201c, autorul nu va sc\u0103pa totu\u0219i, de-a lungul anilor, de obsesia nemul\u021bumirii tat\u0103lui, care ar fi dorit s\u0103-\u0219i vad\u0103 fiul tr\u0103ind \u00eentr-o cas\u0103 ridicat\u0103 direct pe p\u0103m\u00e2ntul M\u00e2nz\u0103le\u0219tiului\u0219i nu \u00eentr-un apartament de bloc, departe de ai s\u0103i. De altfel, \u00ee\u0219i citeaz\u0103 tat\u0103l ori de c\u00e2te ori are ocazia: \u201etu stai ca cioara-n par pe unde \u015fi-a \u00een\u0163\u0103rcat dracul copiii\u201c. Sentimentul dezr\u0103d\u0103cin\u0103rii, niciodat\u0103 exprimat \u201ecu subiect \u0219i predicat\u201c, vorba domniei sale, e destul de prezent \u00een proza ro\u0219iorian\u0103. Ba, mai mult, gustul amar al acestui sentiment e accentuat de rapacitatea cumnatei Astusia \u2013 prenumele, \u00eensemn\u00e2nd viclenie, i se potrive\u0219te perfect \u2013 care \u00eencearc\u0103 \u0219i p\u00e2n\u0103 la un punct chiar reu\u0219e\u0219te s\u0103 pun\u0103 m\u00e2na pe casa p\u0103rinteasc\u0103, unde au crescut el, fratele Zamfir \u0219i sora mai mare, Lola. Dar nu doar Astusia r\u00e2vne\u0219te la avutul s\u0103u, ci \u0219i vecinii, precum Didic\u0103 Ciom\u0103garu cu tot clanul s\u0103u \u201eciom\u0103g\u0103resc\u201c. Astfel, naratorul-personaj,\u201ebiet mutant social \u015fi geografic\u201c cum se autocaracterizeaz\u0103, se revolt\u0103 \u00een felul s\u0103u pa\u0219nic, adic\u0103 mul\u021bumindu-se s\u0103 nu se certe cu nimeni, ci strig\u00e2nd doar \u00een mintea \u0219i \u00een sufletul s\u0103u nedrept\u0103\u021bile funciare: \u201esingura leg\u0103tur\u0103 dintre mine \u015fi glia str\u0103mo\u015feasc\u0103 fiind plata anual\u0103 a impozitului \u015fi a altor angarale pe care primarul matusalemic \u015fi consilierii lui fluctuan\u0163i \u015fi m\u0103m\u0103ligo\u015fi le iscri\u015feau \u00een chip diabolic \u00eentru prop\u0103\u015firea bugetului local, adic\u0103 a rumenirii obrazului sub\u0163ire care pe buzunarul altora se \u0163ine, obraz \u00een care p\u00e2lp\u00e2ie acuzator s\u00e2ngele copiilor jertfi\u0163i \u00een lovilu\u0163ia din acel decembrie confiscat de tagma sporit\u0103 a fo\u015ftilor recicla\u0163i f\u0103r\u0103 pic de ru\u015fine social\u0103\u201c (Lan\u021buri trofice).
\nVolumul debuteaz\u0103 cu povestirea Levita\u021bie, \u00een care b\u0103tr\u00e2na \u0219i niciodat\u0103 fericita Oana Lica st\u0103 s\u0103 moar\u0103, singur\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 lum\u00e2nare cre\u0219tineasc\u0103, pe lavi\u021ba unde se stinsese cu ani \u00een urm\u0103 \u0219i Ion C\u00e2rcocea, so\u021bul ei cel r\u0103u \u201eca un zbir\u201c. A\u0219ezarea \u00een fruntea volumului a acestei povestiri are ca scop introducerea cititorului \u00een atmosfera satului de dup\u0103 \u201elovilu\u021bie\u201d, \u00een care fr\u0103\u021bietatea, bunele rela\u021bii cu rudele, cu vecinii \u0219i cu oamenii \u00een general stau s\u0103 se sting\u0103 precum Oana Lica, f\u0103r\u0103 niciun Dumnezeu. \u021a\u0103ranii nu mai sunt cei de alt\u0103dat\u0103, preocupa\u021bi s\u0103-\u0219i munceasc\u0103 palma de p\u0103m\u00e2nt \u0219i s\u0103-\u0219i vad\u0103 de s\u0103r\u0103cia lor, ci, mul\u021bi dintre ei \u00eentor\u0219i de la ora\u0219 pentru c\u0103 acolo \u0219i-au pierdut serviciul, au veleit\u0103\u021bi de arenda\u0219i ori de ho\u021bi de la vecini, de la rude \u0219i a\u0219a mai departe, de unde \u0219i noua calitate a unor p\u0103gubi\u021bi mai mult sau mai pu\u021bin \u00eenchipui\u021bi, aceea de procesoman. Ba mai mult, \u00een Cornul abunden\u021bei, \u00eensu\u0219i slujitorul lui Dumnezeu, preotul Romic\u0103, accept\u0103 s\u0103 ia ni\u0219te saci de ciment din ograda altuia, prin intermediul Astusiei, \u0219i s\u0103 nu-i pl\u0103teasc\u0103 fiind \u201et\u00e2n\u0103r \u015fi s\u0103rac\u201c \u0219i pentru c\u0103 \u201ede-a lungul vremurilor cre\u015ftine enoria\u015fii de pretutindeni au pus m\u00e2n\u0103 de la m\u00e2n\u0103 \u015fi au construit case parohiale ca ni\u015fte bijuterii arhitectonice\u201c. Naratorul-personaj principal nu ne red\u0103 direct monologul amenin\u021b\u0103tor al Astusiei, ci ne face o sintez\u0103 hazlie: \u201eMeritam s\u0103 mi se \u00eentocmeasc\u0103 dosar penal, dac\u0103-l mai agasam, cu preten\u0163iile mele cretine \u015fi revendicative pe slujitorul bisericii din capul de est al comunii care m\u0103 tolera \u00een ea, fiu risipitor \u015fi ingrat ce eram \u015fi care m\u0103 l\u0103f\u0103iam cu \u015fezutul \u00een dou\u0103 luntre \u015fi-aici \u015fi-n Colarovca\u201c. Satul rom\u00e2nesc pare s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 dup\u0103 principiul lui Sartre: \u201eEu contez, restul sunt ceilal\u021bi\u201c sau, mai r\u0103u, \u201eInfernul e \u00een ceilal\u021bi\u201c. Iat\u0103, la cald, cum este v\u0103zut\u0103 lumea satului: \u201em\u0103 \u00eentorsesem \u00eentr-un c\u0103tun unde de regul\u0103 toat\u0103 lumea \u00eei culpabilizeaz\u0103, sartrian, pe ceilal\u0163i, z\u0103mislitori din oficiu de inferne terestre. Existen\u0163a oricui este, automat, un iad pentru cei din jur\u201c (Lan\u021buri trofice).
\nMisterul e acas\u0103 la el \u00een Paznicul de v\u00e2n\u0103toare. Cel care d\u0103 numele unei povestiri \u0219i volumului pus \u00een discu\u021bie, \u201eOmul partidului, mde!\u201c dup\u0103 cum se lamenteaz\u0103, neputincio\u0219i, mili\u021bienii, nu poate fi un oarecare paznic de s\u0103lb\u0103ticiuni, dat fiind satul cu toate bizareriile lui. \u201eBatracian \u00een stare biped\u0103\u201c, f\u0103r\u0103 pu\u0219c\u0103 din cauza firii sale impulsiv-agresive precum a ascenden\u021bilor s\u0103i, lui Stanciu G\u0103man i se pare firesc s\u0103 ia de la al\u021bii \u0219i s\u0103 nu pl\u0103teasc\u0103, aceasta fiind, dup\u0103 cum se pare, o meteahn\u0103 caracteristic\u0103 multor oameni ai acestor locuri. A\u0219a procedeaz\u0103 \u00een cazul a doi tineri brutari pe care \u00eei viziteaz\u0103 zilnic la ora c\u00e2nd scot din cuptor p\u00e2inea cea \u201ecartelat\u0103\u201d, morm\u0103ind invariabil c\u0103tre cei doi invita\u021bia de a veni s\u0103 pescuiasc\u0103 pe malul lacului s\u0103u, \u00een vecin\u0103tatea casei construite l\u00e2ng\u0103 ruinele unui castel. Tinerii dau curs invita\u021biei \u0219i probabil c\u0103 ar fi fost st\u00e2lci\u021bi \u00een b\u0103taie de gazda nefericit\u0103 la vederea lor dac\u0103 n-ar fi venit cu ni\u0219te sticle de vin. Autorul accentueaz\u0103 misterul \u2013 dup\u0103 episodul \u00een care cei doi \u00eent\u00e2lnesc un cons\u0103tean speriat la vederea unui lup costeliv, un fel de locuitor al p\u0103durii din timpuri imemoriale \u2013 c\u00e2nd \u201evajnicul scandalagiu\u201d le vorbe\u0219te astfel de pe\u0219tii lacului: \u201eNici nu v\u0103 \u00eenchipui\u021bi ce de\u0219tep\u021bi sunt, m\u00e2nca-i-ar tata de ghidu\u0219i \u0219i de zurbagii ce sunt, c\u0103 nu degeaba i-am dresat eu!\u201c Pescuitul are un ritm manolic: fiecare pe\u0219te prins de oaspe\u021bi este luat din g\u0103leat\u0103 \u0219i aruncat \u00eenapoi \u00een ap\u0103 de ne\u00een\u021belesul G\u0103man. Acest lucru se \u00eent\u00e2mpl\u0103 p\u00e2n\u0103 spre sear\u0103, c\u00e2nd gazda nu mai apare deloc, iar tinerii \u00ee\u0219i dau seama c\u0103 sunt \u00eenfometa\u021bi. Sunt ultimii care l-au v\u0103zut pe paznicul de v\u00e2n\u0103toare. Nimeni nu l-a mai g\u0103sit vreodat\u0103, ca \u0219i c\u00e2nd s-ar fi f\u0103cut una cu pe\u0219tii lui, cu lupul misterios ori cu fantomele ce vor fi locuit prin vestigiile castelului.
\nPovestirile Batista cadrilat\u0103 \u0219i Diminea\u021ba aceea mirosind a pove\u0219ti \u0219i a p\u00e2ine sunt emo\u021bionante de la prima p\u00e2n\u0103 la ultima pagin\u0103. Naratorul-personaj prezint\u0103 episoade ale copil\u0103riei \u0219i ale adolescen\u021bei sale. S\u0103r\u0103cia ce urmeaz\u0103 r\u0103zboiului \u0219i cea ulterioar\u0103, dorul de tat\u0103l plecat departe s\u0103 munceasc\u0103 \u0219i s\u0103 aduc\u0103 gr\u00e2u acas\u0103, foamea cumplit\u0103 care \u00eei chinuie pe copii sunt at\u00e2t de proaspete \u00een mintea scriitorului, \u00eenc\u00e2t, citind, avem strania senza\u021bie c\u0103 totul se \u00eent\u00e2mpl\u0103 chiar sub ochii no\u0219tri (Diminea\u021ba aceea mirosind a pove\u0219ti \u0219i a p\u00e2ine). E posibil ca momentul \u201ebatista\u201c s\u0103 fi existat cu adev\u0103rat, devreme ce-l reg\u0103sim \u0219i \u00een romanul \u021aine-m\u0103 de vorb\u0103 s\u0103 nu mor. Suferind \u00een t\u0103cere de lipsa de afec\u021biune din partea p\u0103rin\u021bilor \u0219i \u00eendeosebi de cea a tat\u0103lui, protagonistul adolescent e cople\u0219it de gestul singular al \u201egenitorului\u201c s\u0103u: \u201enu pot s\u0103 nu-mi amintesc momentul \u00een care tat\u0103l meu (…) mi-a \u00eentins, \u0219i \u0103sta a fost singurul lui gest de tandre\u021be dirijat\u0103 vreodat\u0103 asupra mea, o batist\u0103 cadrilat\u0103 pe care s\u0103 i-o flutur trecutului \u00een semn de adio\u201c (Batista cadrilat\u0103).
\nFa\u021b\u0103 de tonul mai bl\u00e2nd al Luceaf\u0103rului de ziu\u0103, \u00een care Eros \u00eei inspir\u0103 scriitorului adev\u0103rate poeme lirice \u00een proz\u0103, cu multe pagini de rezisten\u021b\u0103 debord\u00e2nd de umor, Paznicul de v\u00e2n\u0103toare este tributar unui registru mai grav, rod, poate, al accept\u0103rii de c\u0103tre scriitorul Ion Ro\u0219ioru c\u0103 nimic nu se poate schimba \u00een lume f\u0103r\u0103 cur\u0103\u021birea, mai \u00eent\u00e2i, a mentalit\u0103\u021bii oamenilor care o compun.\t<\/p>\n


\n Stan BREBENEL<\/strong>
\n\"\"

LAKONIKA<\/strong><\/p>\n

\tDespre poetul Dumitru Pan\u0103 se pot spune multe, pentru c\u0103 este unul aparte. \u015ei ca om este unul aparte. Nu-i plac mediocritatea, incompeten\u0163a, impostura. Adic\u0103 circul \u015fi circarii. Este greu s\u0103 intri \u00een cercul de apropia\u0163i. Acest lucru se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nu pentru c\u0103 el ar fi un individ de o superioritate \u00eenchipuit\u0103 \u015fi nici c\u0103 ar fi un solitar. Este c\u00e2t se poate de sociabil \u015fi prietenos.
\n\tPrin scrierile sale vedem c\u0103 se arat\u0103 fascinat de Grecia antic\u0103 \u015fi de mitologia ei. Dup\u0103 ce a publicat \u00een anul 2001 volumul Ilion, \u00een 2015 vine cu un alt volum, al \u015faselea, publicat la Editura Conta, intitulat Lakonika, din care transpare afinitatea sa pentru cultura antic\u0103 a Elladei. Dup\u0103 cum vom observa dup\u0103 lectur\u0103, poetul nu r\u0103m\u00e2ne ancorat \u00een trecut ci, prin perspectiva eroilor mitologici \u015fi a legendelor, abordeaz\u0103 problematica individului \u00een societatea contemporan\u0103. Volumul l-a structurat \u00een trei cicluri: I. Coincidentia propositorum, II. Lakonika \u015fi III. Casa rece. De\u015fi par diverse, ciclurile sunt unitare tocmai prin diversitate. Dup\u0103 opinia poetului, omul tr\u0103ie\u015fte \u00eentre mai multe repere, dar dou\u0103 \u00eei sunt definitorii: n\u0103dejdea \u015fi dezn\u0103dejdea. Periplul vie\u0163ii este datorat acestor dou\u0103 st\u0103ri. Omul pleac\u0103 dintr-un loc \u00een altul din cauza dezn\u0103dejdii, iar acolo unde ajunge tot peste ea d\u0103. La re\u00eentoarcerea \u00een punctul ini\u0163ial, constat\u0103 c\u0103 nu a realizat nimic, ca \u015fi cum nu ar fi plecat niciodat\u0103 \u00een c\u0103utarea mai binelui. Este, dac\u0103 vre\u0163i, o continuare permanent\u0103 a mitului lui Ulise, cel c\u0103ruia, dup\u0103 sf\u00e2r\u015fitul r\u0103zboiului troian, \u00eei trebuiesc 20 de ani plini de sacrificii \u015fi de peripe\u0163ii, dar \u015fi mult\u0103 perseveren\u0163\u0103, pentru a ajunge acas\u0103 la Penelopa, \u00een Itaca iubit\u0103.. \u00centre timp s-au surpat case \u015fi glorii\/ s-au ridicat alte case \u015fi alte glorii. am pl\u00e2ns\/ \u015fi am r\u00e2s cu acelea\u015fi lacrimi\/ am iubit am ur\u00e2t cu acelea\u015fi cuvinte (Alt\u0103 Ithaca). P\u00e2n\u0103 \u015fi Alexandru Macedon, zis cel Mare, a plecat la cap\u0103tul lumii sau la cap\u0103tul n\u0103dejdii, a\u015fa cum se \u00eentreab\u0103 retoric poetul. \u015ei nu s-a mai \u00eentors. A g\u0103sit oare ce c\u0103uta? Este greu de dat un r\u0103spuns atunci c\u00e2nd adev\u0103rul devine minciun\u0103 \u015fi minciuna adev\u0103r, \u00eens\u0103 putem intui. Poetul r\u0103m\u00e2ne \u00een perimetrul olimpian, cel pu\u0163in pentru ciclul \u00eent\u00e2i, \u015fi scrie cu cerneala egee, extaziat \u00een fa\u0163a spectacolului oferit de mare: m-am pierdut prin marea de insule.\/ a\u015f fi scris cu toat\u0103 cerneala egee \u2013\/\/ am v\u0103zut marea la ea acas\u0103 (Am v\u0103zut marea).
\nPoemele din acest \u00eent\u00e2i ciclu sunt de dimensiuni normale. \u00cen schimb, \u00een cel de-al doilea, poetul este laconic, a\u015fa \u00eenc\u00e2t poemele par mici pete albe pe \u00eentinsul albastru al m\u0103rii \u00een care se oglinde\u015fte Olimpul. \u00cen al treilea revine, nu \u00een totalitate, la dimensiunile ini\u0163iale. Unele dintre ele pot fi catalogate \u00een categoria aforismelor, iar altele con\u0163in defini\u0163ii interesante. \u00cel preocup\u0103 acelea\u015fi \u00eentreb\u0103ri ale c\u0103ror r\u0103spunsuri \u00eel nelini\u015ftesc. Rareori are parte \u015fi de lini\u015fte: nu mai sunt eu cel care a plecat.\/ sunt altul\/ pentru c\u0103 m-am \u00eentors cu o floare (Alter). Dumitru Pan\u0103 este zg\u00e2rcit cu cititorii. Folose\u015fte pu\u0163ine cuvinte, nu c\u0103 nu i-ar fi la \u00eendem\u00e2n\u0103 lexicul, ci pentru c\u0103 a fi lapidar \u00een ziua de ast\u0103zi este o virtute. Balastul este \u00eenl\u0103turat, a\u015fa cum marii sculptori antici \u00eenl\u0103turau buc\u0103\u0163ile de marmur\u0103 nefolositoare pentru a scoate la lumin\u0103 frumuse\u0163i neb\u0103nuite. \u00cen redarea emo\u0163iei lirice, cuvintele sunt simple \u015fi naturale, sunt calde, sunt vii: s\u0103 iube\u015fti c\u00e2nd iube\u015fti e simplu.\/ dar s\u0103 iube\u015fti c\u00e2nd nu iube\u015fti\/ cum s-ar numi zeul acela? (E simplu) sau la cafenea un pictor picteaz\u0103 un nud\/ \u015fi-l rateaz\u0103. un altul picteaz\u0103 nudul\/ \u015fi dore\u015fte modelul. al treilea picteaz\u0103\/ nudul \u015fi dore\u015fte s\u0103 p\u0103streze tabloul.\/ nici unul nu picteaz\u0103 pur \u015fi simplu\/ un nud. (Biata nud).
\nEste, ca orice poet care se respect\u0103, atent \u015fi la starea poeziei \u00een contemporaneitate. \u015ei nu \u00eei este indiferent\u0103 situa\u0163ia ei, dar nici a creatorului. \u015ei nu-i convine ceea ce constat\u0103 \u015fi, oarecum, se revolt\u0103: poetul e tot mai singur\/ tot mai ciudat\/ straniu\/ adic\u0103 str\u0103in\/ printre prieteni\/ rude\/ cunoscu\u0163i\/ chiar \u015fi \u00een familie.\/\/ poetul e tot mai singur\/ chiar \u015fi printre scriitori (Tot mai singur). Crezul s\u0103u literar este unul de admirat, a\u015fa cum exist\u0103 la to\u0163i marii autori, \u00eemp\u0103rt\u0103\u015findu-l tuturor: eu nu scriu pentru c\u0103 sunt nefericit\/ eu scriu pentru c\u0103 pot fi fericit (Antiecou). Obiectivul s\u0103u este unul c\u00e2t se poate de firesc pentru cineva care este con\u015ftient de propria valoare: dar eu nu mai vreau s\u0103 scriu poezii\/ eu vreau s\u0103 scriu poezia (Ars). \u015ei asta face Dumitru Pan\u0103. Scrie poezia.
\nAr mai fi o observa\u0163ie de f\u0103cut, foarte interesant\u0103. La \u00eenceputul ciclului \u00eent\u00e2i are un motto din Heraklit: nemuritori muritori, muritori nemuritori:\/ tr\u0103ind via\u0163a acelora, murind via\u0163a acestora. Aproape tot ce urmeaz\u0103 pare o continuare a acestui citat, mai ales \u00een poemul care d\u0103 titlul volumului.
\nAjuns la v\u00e2rsta deplinei maturit\u0103\u0163i artistice, poetul d\u0103 m\u0103sura \u00eentregului s\u0103u talent \u015fi a experien\u0163elor acumulate la cenaclul Junimea \u015fi \u00een anturajul revistelor studen\u0163e\u015fti ie\u015fene din perioada 1981 \u2013 1984. Sunt convins c\u0103 Dumitru Pan\u0103 ne va mai \u00eenc\u00e2nta cu alte volume de \u00eenalt\u0103 \u0163inut\u0103 artstic\u0103, ca \u015fi Lakonika. Le a\u015ftept.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Petru\u015f ANDREI Poetul Nicolae MIHAI \u2013 contemporanul nostru \u00cen m\u00e2ini cu creanga de aur a harului s\u0103u, poetul Nicolae Mihai,<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17040"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=17040"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17040\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17041,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17040\/revisions\/17041"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=17040"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=17040"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=17040"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}