{"id":17012,"date":"2022-01-16T20:11:31","date_gmt":"2022-01-16T17:11:31","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17012"},"modified":"2022-01-16T20:11:31","modified_gmt":"2022-01-16T17:11:31","slug":"spatii-culturale-nr-44-7","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=17012","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 44 (7)"},"content":{"rendered":"

Diana VRABIE<\/strong>
\n\"\"

PROIEC\u021aII ALE IA\u0218ULUI \u00ceN ANII DE UCENICIE DE MIHAIL SADOVEANU<\/strong><\/p>\n

Benefic \u021binut \u00een propulsarea energiilor creatoare, spa\u021biu generator de mituri \u0219i legende, ascunz\u00eend \u00een pliurile ontologiei sale neb\u0103nuite seve literare, Ia\u0219ul a devenit el \u00eensu\u0219i o metafor\u0103, suger\u00eend o comunitate afectiv\u0103, \u201eorganic\u0103\u201d, aflat\u0103 sub imperiul unui blazon cultural \u0219i al unei atmosfere suflete\u0219ti. Pentru c\u0103 \u00eenainte de a fi un loc, Ia\u0219ul este o realitate implicit\u0103, o stare de spirit, un sentiment, convertit \u00eentr-un cochet suprapersonaj, care se plimb\u0103 de veacuri bune printre registrele scriptice, beneficiind de recuren\u021ba unor sintagme memorabile. \u201eCapital\u0103 a culturii\u201d (N.A. Bogdan), \u201emuzeu al sufletului \u015fi geniului rom\u00e2nesc\u201d (N. Iorga) \u201eora\u0219ul marilor iubiri\u201d, \u201eal marilor zidiri\u201d (N.A. Bogdan), \u201ecetate a latinit\u0103\u021bii\u201d (George Top\u00eerceanu), \u201eparadis pierdut al vacan\u021belor candide\u201d (Ionel Teodoreanu), \u201eora\u0219 al amintirilor\u201d (Eugen Herovanu), Ia\u0219ul a fost scindat dintotdeauna \u00eentre tradi\u021bie \u0219i modernitate, av\u00eend fizionomie oriental\u0103 \u0219i european\u0103, \u00een acela\u0219i timp. Aceste proiec\u021bii ale heteroclit\u0103\u021bii s\u00eent remarcate, \u00eencep\u00eend cu pa\u0219opti\u0219ii no\u0219tri. Reprezentant notoriu al tinerilor forma\u021bi \u00een lumina culturii europene, Alecu Russo realizeaz\u0103 un rechizitoriu aspru educa\u021biei autohtone, referindu-se la reticen\u021ba vechii clase fa\u021b\u0103 de tinerii veni\u021bi din Fran\u021ba \u0219i Germania, care c\u0103utau s\u0103 pun\u0103 societatea anemic\u0103 \u00een mi\u0219care: \u201eDar o societate pe care au consacrat-o veacurile nu se preface a\u0219a de repede. Boierii cei b\u0103tr\u00eeni, lume aparte, \u021bin la obiceiurile vechi, cum \u021binem noi la obiceiurile nou\u0103, cu putere, cu disperarea unei cauze amenin\u021bate de apropiat\u0103 \u0219i inevitabil\u0103 descompunere. Boierii mai dincoace s-au de\u0219teptat \u00eenaintea reorganiza\u021biei sub influen\u021ba vechii st\u0103ri de lucruri, \u0219i mai \u021bin la trecut, de\u0219i mai slab; iar noi, fii ai unei epoci de civiliza\u021bie, care ne-am \u00eenc\u0103lzit la focarele Europei, nu ne-am eliberat \u00eenc\u0103 de prejudec\u0103\u021bile noastre de rang\u2026\u201d .
\nScindarea \u00eentre tradi\u021bie \u0219i modernitate nu este o marc\u0103 specific\u0103 doar perioadei pa\u0219optiste, va avea continuitate \u00een epocile ulterioare, fiind surprins\u0103 r\u00eend pe r\u00eend de Emil G\u00e2rleanu, Ionel \u0219i P\u0103storel Teodoreanu, Mihail Sadoveanu, G. Top\u00eerceanu, G. Ibr\u0103ileanu, Gala Galaction, Ion Minulescu, Octav Dessila, Tudor Arghezi, Ion Ag\u00eerbiceanu, George Mihail Zamfirescu, Mihai Codreanu, Mihai Carp, Sandu Teleajen, Gr. T. \u021aopa, Ana Conta-Kernbach, Rudolf \u0218u\u021bu, Eugen Herovanu \u0219.a. Ora\u0219ul Ia\u0219i constituie pentru ace\u0219tia ceea ce Dublinul este pentru Joyce, Buenos Aires pentru Borges, Alexandria pentru Durell etc. Port al trecutului rom\u00e2nesc, paradisul ie\u0219ean, estetic, intimist \u0219i rococo se cere a fi salvat prin scris, ca o revan\u0219\u0103 melancolic\u0103 \u00eempotriva inevitabilei dispari\u021bii, dar \u0219i ca o datorie fa\u021b\u0103 de sine \u0219i fa\u021b\u0103 de propriul trecut.
\nProfilul Ia\u0219ului proiectat \u00een scrierile literare ale acestora relev\u0103 func\u021biile culturale ale tradi\u021biilor, dar \u0219i sensurile noii modernit\u0103\u021bi, vestigiile spirituale ale trecutului, dar \u0219i crizele societ\u0103\u021bii moderne, \u00eentr-un proces inedit de reconfigur\u0103ri fiin\u021biale. Dihotomiile recurente vizeaz\u0103 o problematic\u0103 de mare importan\u021b\u0103 \u00een contextul acestui proces marcat de diferen\u021be substan\u021biale \u00een raport cu cele dou\u0103 referen\u021bialuri complementare: modernitatea \u0219i tradi\u021bia. Din perspectiva tradi\u021bionalist\u0103, Ia\u0219ul constituie un spa\u0163iu patriarhal, simbolic, av\u00eend specificul s\u0103u etnic, bine conturat. El respir\u0103 \u00eenainte de toate o atmosfer\u0103 general\u0103 creat\u0103 de amurgurile melancolice, de str\u0103zile cu case vechi ascunz\u00eend mistere \u015fi legendele din veacuri apuse, de c\u00eerciumioarele risipite pe str\u0103zi l\u0103turalnice, umbrite de tei \u015fi castani. Deopotriv\u0103 cu aspectul patriarhal, boieresc sau de burghezie intelectual\u0103, Ia\u0219ul se identific\u0103 cu individualismul democratic, cu industrializarea, desprinz\u00eendu-se de tradi\u021bii \u0219i conven\u021bii, prin adecvarea la mentalitatea vremii, la spiritul timpului etc. \u201eEmanciparea\u201d Ia\u0219ului va fi precedat\u0103 de intrarea \u00een \u201edecaden\u021b\u0103\u201d a unui Ia\u0219i aristocratic, dar lipsit de resurse economice \u0219i de energie combativ\u0103, dezarmat \u00een fa\u021ba noii Capitale moderne, plebee \u0219i dinamice.
\nSpa\u021biu al memoriei \u0219i \u021binut de istorie, revan\u0219\u0103 nostalgic\u0103 \u00eempotriva asperit\u0103\u021bilor vie\u021bii, Ia\u0219ul \u0219i-a dep\u0103\u0219it limitele ontologice, devenind un elegant supra-personaj, care, f\u0103r\u0103 z\u0103bovire, a fost \u201eg\u0103zduit\u201d de scrierile fic\u021bionale, dar \u0219i de cele memorialistice. Semnalat de cronicari \u0219i \u00eenv\u0103luit \u00een magia filelor de demult, absorbit febril \u00een proza pa\u0219opti\u0219tilor, de unde va fi perpetuat de marii clasici \u0219i apoi de interbelici, Ia\u0219ul \u0219i-a consolidat \u00een timp statutul de supra-personaj. Unul din avantajele care a facilitat proiec\u021biile sale literare \u00eel constituie faptul c\u0103 Ia\u0219ul a modelat cei mai mul\u021bi poe\u021bi \u0219i povestitori, care se vor revan\u0219a artistic fa\u021b\u0103 de spa\u021biul ce le-a propulsat energiile creatoare. Din r\u00eendurile acestora se desprinde \u0219i scriitorul Mihail Sadoveanu, care din leag\u0103nul Ver\u0219enilor a intrat \u00een bra\u021bele Ia\u0219ului, \u00een inima acest \u201epersonaj\u201d inconfundabil. Vom \u00eencerca s\u0103-i surprindem profilul, a\u0219a cum apare acesta proiectat \u00een volumul memorialistic Anii de ucenicie.
\nDup\u0103 urmarea studiilor la gimnaziul \u201eAlecu Donici\u201d din F\u0103lticeni, scriitorul, pe urmele tat\u0103lui s\u0103u (\u201eRestul \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00eentului secundar m-am dus s\u0103-l ispr\u0103vesc la Ia\u0219i, la \u201eLiceul Na\u021bional\u201d. Era vechea Academie Mih\u0103ilean\u0103 la care urmase c\u00eendva \u0219i tat\u0103l meu\u201d ), vine pentru continuarea studiilor secundare la Ia\u0219i, la \u201eLiceul Na\u021bional\u201d. Aici va tr\u0103i emo\u021bia contemplatorului consternat \u00eentre admira\u021bie \u0219i frica de necunoscut, exaltare \u0219i ezitare, curiozitate \u0219i sfial\u0103 \u00eentruc\u00eet, a\u0219a cum m\u0103rturise\u0219te scriitorul, \u201er\u0103m\u0103sesem acela\u0219i naiv provincial; m\u0103rturisesc c\u0103 am fost cu deosebire emo\u021bionat at\u00eet de dificult\u0103\u021bile ce mi se preziceau la ni\u0219te cursuri \u00eenc\u00eelcite \u0219i la ni\u0219te profesori de spaim\u0103, c\u00eet \u0219i de anecdotele pe care mi le scorneau pleto\u0219ii …\u201d (p. 43).
\nIa\u0219ul reprezint\u0103, \u00eentr-o prim\u0103 etap\u0103, pentru Mihail Sadoveanu, posibilitatea de conectare la valorile vie\u021bii culturale: \u201e…nume devenite ilustre se aflau \u00eenscrise \u00een tabelele lui anuale din trecut; toate gimnaziile provinciei dintre Carpa\u021bi \u0219i Prut \u00ee\u0219i trimiteau aici premian\u021bii\u201d, posibilitatea instruirii \u00eentr-un mediu de studiu elevat: \u201e\u00cen acest admirabil \u201eLiceu Na\u021bional\u201d de la Ia\u0219i, \u00eendat\u0103 ce mi-au fost precipitate astfel ca \u00eentr-o eprubet\u0103 de\u0219eurile clasei, m-am putut felicita c\u0103 am g\u0103sit un mediu de extraordinar\u0103 fermenta\u021bie cultural\u0103. Toate ideile generoase ale timpului, toate literaturile europene, \u00een traduceri fran\u021buze\u0219ti, aveau circula\u021bie intens\u0103 \u00eentre colegii mei. M-am cufundat ca \u00eentr-o baie de lumin\u0103; \u00eensu\u0219irile mele artistice au evoluat brusc, ca plantele sub soarele ecuatorial\u201d (p. 46). Fascina\u021bia lui Sadoveanu fa\u021b\u0103 de acest \u021binut de glorie, spore\u0219te la ideea c\u0103 printre oamenii de cultur\u0103 ie\u0219eni sau printre cei care s-au identificat cu Ia\u0219ul, s-au num\u0103rat celebre personalit\u0103\u021bi: \u201eEram \u00een Ia\u0219ii lui Kog\u0103lniceanu \u0219i Russo, al lui Costaki Negruzzi, Alecsandri, Eminescu \u0219i Creang\u0103\u201d (p. 46). Ceea ce confer\u0103 identitate acestui loc patriarhal este, \u00een accep\u021bia memorialistului, tocmai mo\u0219tenirea cultural\u0103. \u00cen continuare, urmeaz\u0103 un veritabil poem dedicat \u201edulcelui t\u00eerg al Ie\u0219ilor\u201d, \u00een maniera estetizat\u0103, specific\u0103 stilului lui Sadoveanu, la care nu renun\u021b\u0103 nici \u00een aceast\u0103 scriitur\u0103 memorialistic\u0103: \u201eBuna tradi\u021bie artistic\u0103 era \u00een aer; o respiram cu florile plantelor ag\u0103\u021b\u0103toare de la cetatea Goliei, cu mireasma teilor de la Copou, cu adierile gr\u0103dini\u021belor rustice din mahalaua \u021aic\u0103ului\u201d (p. 46).
\nUlterior, scriitorul se va ar\u0103ta decep\u021bionat de reticen\u021ba colegilor ie\u0219eni pentru marii clasici, fa\u021b\u0103 de care el nutrea o admira\u021bie net\u0103g\u0103duit\u0103: \u201edispre\u021bul pentru slova altora se \u00eentindea de la manualele didactice p\u00een\u0103 la scriitorii consacra\u021bi ai timpului. St\u0103teau pentru ei \u00een negura necunoa\u0219terii nu numai Co\u0219buc \u0219i Vlahu\u021b\u0103, ci \u0219i Alecsandri ori Eminescu. La ie\u0219irile mele entuziaste, vorbind despre ace\u0219ti mari \u00eenainta\u0219i, ei \u00eemi opuseser\u0103 ni\u0219te silabe de \u00eendoial\u0103: Nda! \u00cehm\u201d (p. 44). Pe c\u00eend el era \u201eplin de \u201eJunimea\u201d, de Alecsandri, Alecu Russo \u0219i Creang\u0103\u201d (p. 47).
\nPeste ani, t\u00eergul scump al Ie\u0219ilor \u00eel va chema, trezindu-i nostalgii ascunse: \u201e\u00cen prim\u0103vara asta a triste\u021bii, a \u00eenflorit \u00een mine toate prim\u0103verile de alt\u0103dat\u0103 ale Ia\u0219ilor\u201d (p.104). Ia\u0219ul reprezint\u0103 pentru el paradisul juvenil, spa\u021biul tuturor posibilit\u0103\u021bilor \u0219i vis\u0103rilor, al reverbera\u021biilor potolite \u0219i chem\u0103rilor nest\u0103vilite: \u201e\u0218i totu\u0219i \u2013 poate \u2013 va \u00eenflori iar\u0103\u0219i c\u00eendva Ia\u0219ul tinere\u021bii mele. Din gr\u0103dini se vor uita peste z\u0103plazuri, la trec\u0103tori, trandafirii. Vor \u00eenflori locurile unde s-au desf\u0103tat b\u0103tr\u00eenii no\u0219tri. Vor \u00eenflori lianele pe zidurile sfintelor ruinate \u0219i, pe morminte celebre, meri\u0219orul pururi verde\u201d (p.105).
\nGrevat de aerul de legend\u0103, Ia\u0219ul este pentru scriitor un loc paradisiac, un spa\u0163iu patriarhal, simbolic, care vine de \u201edincolo de negur\u0103\u201d \u0219i pleac\u0103 dincolo de vremi: \u201eDup\u0103 aceea, \u00eentr-o zi unic\u0103 \u00een toat\u0103 eternitatea, c\u00eend nu adie pic de v\u00eent \u0219i lumina soarelui e aur fluid, – to\u021bi oamenii privesc cu pl\u0103cere unii la al\u021bii \u0219i s\u00eent to\u021bi prieteni\u201d (p. 105). Ia\u0219ul respir\u0103 \u00eenainte de toate o atmosfer\u0103 general\u0103 creat\u0103 de r\u0103s\u0103riturile fragede, de aleile \u00eenrourate, de uli\u021bele ascunse \u00een vegeta\u021bia generoas\u0103. Toate cartierele din Ia\u0219i respir\u0103 istorie (\u201e\u00cen r\u00eepa \u021aic\u0103ului, l\u00eeng\u0103 o umil\u0103 c\u0103su\u021b\u0103, unde a tr\u0103it Creang\u0103 \u0219i a fost g\u0103zduit un r\u0103stimp Eminescu, mai dureaz\u0103 \u00eenc\u0103 ni\u0219te tuf\u0103ri\u0219uri de atunci\u201d (p. 106)), umbrele trecutului legendare h\u0103l\u0103duind dezinvolte: \u201ePrin lumina celor de alt\u0103dat\u0103, au trecut Dumitra\u0219cu-Vod\u0103 Cantemir, Ion Neculce, Miron Costin. S-a \u00eenfoiat \u00eentru slava sa Vasilie-Vod\u0103; a pl\u00eens domni\u021ba Ruixanda, c\u00eend i-a venit \u00eempe\u021bit Timo\u0219a Hmelni\u021bki. H\u0103l\u0103duit-au aici f\u0103r\u0103 grij\u0103 boierii de la 1800, dintre care s-au ridicat patruzeciopti\u0219tii \u0219i junimi\u0219tii \u0219i to\u021bi c\u00ee\u021bi au bine-lucrat la Contimporanul\u0219i Via\u021ba Rom\u00e2neasc\u0103. \u00cenalta gr\u0103din\u0103 de la \u201eEternitate\u201d i-a primit pe mul\u021bi \u00eentru alinarea cea curat\u0103. Dorm acolo dasc\u0103lii mei Creang\u0103, Gane, Delavrancea \u0219i prietenii mei, Anghel, Beldiceanu \u0219i Top\u00eerceanu\u201d (p. 106).
\nPentru Sadoveanu, Ia\u0219ul este centrul unei mitologii inepuizabile. Decript\u00eend aceast\u0103 mitologie ajunge s\u0103-i cunoasc\u0103 adev\u0103rata sa istorie. Se poate vorbi de mitizarea spa\u021biului ie\u0219ean, pe care scriitorul nu va renun\u021ba s\u0103-l transfigureze artistic, nici ulterior. Ora\u015ful este pentru autorul Hanului Ancu\u021bei spa\u0163iu magic \u0219i real \u00een acela\u0219i timp. Autentificarea sa este asigurat\u0103 de repere importante, u\u0219or identificabile: Copoul, \u021aic\u0103u, Podul Verde: \u201e\u00cen Podul Verde, uli\u021ba boierimii, zuzuie sub\u021bire albinele \u00een jurul spumei salc\u00eemilor. Se \u00eembulzesc ie\u0219enii spre Copou, al\u021bii trec mai departe spre Breazu, ca s\u0103 g\u0103seasc\u0103 o comoar\u0103\u201d (p. 106).
\nFiecare anotimp \u00ee\u015fi pune pecetea asupra Ia\u0219ului, pe care \u00eel vizualiz\u0103m cu claritate \u00een aerul edulcorat al prim\u0103verii, ne \u00eentrist\u0103m admir\u00eend amurgurile triste, parcurgem uli\u021bele \u00een aerul \u00eencins al zilelor de var\u0103, str\u0103batem Copoul estompat de trilurile privighetorilor: \u201e\u00cen noaptea care urmeaz\u0103 sosesc \u00een tufi\u0219urile din margine c\u00eent\u0103re\u021bii. Chiar \u00een diminea\u021ba de a doua zi, gangurii dau bun\u0103-diminea\u021ba cet\u0103\u021benilor. \u0218i dup\u0103 trei zile de odihn\u0103, \u00ee\u0219i \u00eencep concertele privighetorile la lun\u0103 plin\u0103\u201d (p. 106).Anotimpul favorit al scriitorului pare a fi, prim\u0103vara, dar nu orice prim\u0103var\u0103, ci aceea tr\u0103it\u0103 la Ia\u0219i: \u201eF\u0103r\u0103 nici o \u00eendoial\u0103 au fost prim\u0103verile Ia\u0219ilor cele mai frumoase prim\u0103veri. \u0218i, poate, vor mai fi\u201d sau \u201eNu pot fi \u00een alte p\u0103r\u021bi prim\u0103veri ca la Ia\u0219i\u201d (p. 106).
\nAnii de ucenicie ne ofer\u0103 pasaje de o \u00eenfrigurat\u0103 emo\u021bie estetizat\u0103 \u00een fa\u021ba splendorii acestui ora\u0219, care respir\u0103 poezie prin oamenii s\u0103i, prin natura \u0219i arhitectura sa. Cea din urm\u0103 reprezint\u0103 \u201eo form\u0103 de comunicare, o modalitate prin care o anumit\u0103 societate \u00ee\u015fi exprim\u0103 idealurile \u015fi prin care se poate reconstrui \u015fi \u00een\u0163elege modul ei de via\u0163\u0103\u201d . Str\u0103zile, casele, bisericile s\u00eent repere importante \u00een alc\u0103tuirea profilului arhitectural al unui ora\u015f \u015fi prin care se contureaz\u0103 aspectele sale identitare. \u00cen Anii de ucenicie, naratorul insist\u0103 asupra bisericilor, m\u0103n\u0103stirilor, catedralelor, care constituie cea mai elocvent\u0103 m\u0103rturie a spiritualit\u0103\u021bii acestui ora\u0219: \u201ePace \u021bie, cetate a Goliei \u00eencununat\u0103 cu rourusc\u0103; pace \u021bie, biseric\u0103 tr\u0103snit\u0103 de la B\u0103rboi, unde se odihne\u0219te \u00eentru Domnul cel ce-a scris C\u00eentarea Rom\u00e2niei, pace \u021bie, profil bizantin al Sf\u00eentului Sava, unde poposeau ferici\u021bii patriarhi ortodoc\u0219i din Orient; pace \u021bie, catedral\u0103 a marelui Veniamin Costaki; pace \u021bie, juvaier al Trisfetitelor; pace vou\u0103, m\u0103n\u0103stiri \u0219i cet\u0103\u021bi de la Galata \u0219i Frumoasa, Had\u00eembu \u0219i Aron-Vod\u0103\u201d (p. 106)
\n\u00cen tentativa de a-i decripta (\u00een)semnele \u0219i de a releva leg\u0103turile indisolubile care \u00eel \u021bineau de Ia\u0219i, Mihail Sadoveanu ne ofer\u0103 \u00een Anii de ucenicie proiec\u021biile unei Arcadii imaginare, ale unui paradis pierdut, ale unui \u021binut de glorie \u0219i de istorie, ale unui eden estetic \u0219i intimist, cu profunde repercusiuni \u00een biografia sa. <\/p>\n


\nCamelia Manuela SAVA<\/strong>
\n\"\"

COLECTIV<\/strong><\/p>\n

foile rupte din calendar
\ns-au pref\u0103cut atunci \u00een numere…
\nele au \u00eenlocuit
\nochii, muzica, bra\u021bele, visele
\napoi ochii au \u00eenlocuit inimile
\nca ni\u0219te fotografii fr\u00e2nte
\n\u0219i c\u00e2nd tot era scris in inimi
\nle-a venit r\u00e2ndul
\n\u0219i inimilor \u00eennegrite de fumul t\u0103cerii s\u0103 verse lacrimi <\/p>\n

dincolo de rama rubinie a fotografiilor,
\n\u00een lacrimi,
\ns-au sc\u0103ldat pove\u0219tile
\ncu dragostea lor,
\ncu t\u0103ria lor,
\ncu aripile lor fr\u00e2nte \u00eentr-o lume ars\u0103 de dor…
\nunu, doi, trei, patru, cinci…
\nzece, dou\u0103zeci, dou\u0103zeci \u0219i \u0219apte…
\ntreizeci, patruzeci, \u0219aizeci\u2026
\n\u0219aizeci \u0219i trei!<\/p>\n


\nFlorin DOCHIA<\/strong>
\n\"\"

Marginalii la o epidemie postmodern\u0103. Scriitur\u0103 \u015fi haos<\/strong><\/p>\n

Ca s\u0103 te apuci sau s\u0103 continui s\u0103 cite\u015fti, \u00een veacul 21, trebuie s\u0103 te nemul\u0163umeasc\u0103 toate celelalte multiple tenta\u0163ii de comunicare lejer\u0103, foarte la-ndem\u00e2n\u0103, cele care atac\u0103 subtil sau violent, \u00een primul r\u00e2nd, intimitatea, voin\u0163a de a fi cu tine \u00eensu\u0163i. Trebuie s\u0103 te sperie realul nemediat, haosmosul (1) \u00eenconjur\u0103tor \u015fi s\u0103 te oblige s\u0103 te ascunzi undeva de \u015fuvoiul de mul\u0163imi gregar disciplinate, care urmeaz\u0103 neab\u0103tut c\u0103ile facile ale divertismentului superficial, ale erza\u0163ului cu valoare nutritiv\u0103 zero \u015fi ale fantasmelor cu adaos spiritual aproape nul. Adic\u0103 te apuci de lectur\u0103 dac\u0103 te-ai trezit \u015fi ai constatat c\u0103 exi\u015fti \u015fi vezi. E dificil, pentru c\u0103 tot ce se afl\u0103 \u00een jurul t\u0103u te-ndeamn\u0103 s\u0103 adormi la loc, dulcile droguri iscate din lenea min\u0163ii te atrag f\u0103r\u0103 odihn\u0103 spre imaginea micului ecran sau aceea de pe laptop, tablet\u0103 ori smartphone, nici m\u0103car, ca alt\u0103dat\u0103, spre mun\u0163i \u015fi spre c\u00e2mpii, spre \u0163\u0103rmuri de mare sau spre limpezi ape din cascade. Ca s\u0103 te apuci s\u0103 cite\u015fti, trebuie s\u0103 faci un efort considerabil, a\u015fa cum merit\u0103 numai marile bucurii, marile iubiri. Emo\u0163iile cost\u0103, \u00eentotdeauna cost\u0103 \u015fi consum\u0103, dar \u015fi \u00eencarc\u0103, \u00eembog\u0103\u0163esc, umplu clipa \u015fi \u00eei dau sens.
\nLiteratura este pentru aceia care caut\u0103 sens \u00een via\u0163a de fiecare zi. La scara umanit\u0103\u0163ii, nu sunt mul\u0163i indivizii care caut\u0103 sens. Iluziile comunistoide sau oricum s-au numit, religiile care au solu\u0163ii pentru orice, acel \u00een\u015fel\u0103tor strig\u0103t: \u201elibert\u00e9, \u00e9galit\u00e9, fraternit\u00e9\u201d de la 1789, care s-a dovedit a fi o ram\u0103 f\u0103r\u0103 tablou, pentru c\u0103 niciuna dintre cele trei cerin\u0163e\/dorin\u0163e nu are vreo acoperire concret\u0103 \u00eentr-o realitate recognoscibil\u0103, sunt iluzii, utopii, fantome, au \u00eensemnat acceptarea unui cineva care impune ceva prin for\u0163\u0103, ceva ce a numit binele, eventual suprem; dar, s-a observat repede, din toate acestea orice \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 uman\u0103 dispare \u015fi, precum gunoaiele dup\u0103 furtun\u0103, ies la suprafa\u0163\u0103 mincino\u015fii, ho\u0163ii, criminalii, paranoicii, tara\u0163ii, leprele, anormalii. Oamenii liberi nu sunt egali \u015fi, cu at\u00e2t mai pu\u0163in, fraterni. Oamenii liberi sunt st\u0103p\u00e2ni ai destinului lor. Ei sunt, de cele mai multe ori, marginali. \u015ei literatura demonstreaz\u0103 cu fiecare pagin\u0103 nou\u0103 acest lucru, literatura care este, \u00een fond, oglind\u0103 a vie\u0163ii trecute \u015fi proiec\u0163ie \u00een univers a vie\u0163ii viitoare; fic\u0163iune \u00eenlocuitoare a stupidelor proiecte de om nou. \u201eAtunci c\u00e2nd citesc, nu citesc de fapt, iau doar frazele frumoase, le savurez ca pe bomboane, ca pe un pahar de lichior pe care-l beau \u00eencet, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd simt c\u0103 ideea se r\u0103sp\u00e2nde\u015fte \u00een mine, ca alcoolul.\u201d Sunt cuvintele lui Bohumil Hrabal (2), un scriitor ceh care m\u0103rturise\u015fte: \u201eSunt ca un ulcior plin cu ap\u0103 vie \u015fi cu ap\u0103 moart\u0103, destul s\u0103 m\u0103 apleci un pic \u015fi \u00eencep s\u0103 curg\u0103 din mine idei frumoase\u201d.
\nA\u015fadar, ca s\u0103 cite\u015fti, cineva trebuie s\u0103 scrie. Iar ceea ce se scrie trebuie s\u0103 se fac\u0103 potrivit cu ceea ce omul liber, st\u0103p\u00e2n pe sine, \u00een c\u0103utarea unui sens, a unei c\u0103i, a unei solu\u0163ii de via\u0163\u0103, vrea s\u0103 afle. De asemenea, potrivit pentru a elibera omul dependent. Dincolo de a fi cel pu\u0163in un refugiu \u015fi o hran\u0103 pentru via\u0163a interioar\u0103 (\u201epentru suflet\u201d, se mai spune), exist\u0103 \u015fi o exigen\u0163\u0103 a actualit\u0103\u0163ii, o cerin\u0163\u0103 de adecvare. De aceea, literatura e mereu \u00een criz\u0103, trece din criz\u0103 \u00een criz\u0103, propune c\u0103i, direc\u0163ii noi de analiz\u0103 a realului \u015fi de comunicare a imaginarului, \u00een consens cu lumea \u00een care omul cititor exist\u0103. Tinere\u0163ea romanului (prozei), spre deosebire de venerabilitatea poeziei, a permis deveniri continue, salturi considerabile, avatare dintre cele mai surprinz\u0103toare, rupturi aparent definitive, \u00een care reperele sunt bine definite, cel mai adesea recunoscute \u00eentr-un nea\u015fteptat consens. Multitudinea de forme \u015fi de structuri ale prozei acceptate cvasi-umanim nu fere\u015fte pe nimeni de tenta\u0163ia dep\u0103\u015firii frontierelor, de experimentarea unor c\u0103i care, cele mai adesea, sunt numai aparent conving\u0103toare. Dar nu la e\u015fecuri, oric\u00e2t de spectaculoase ar fi ele, m\u0103 g\u00e2ndesc acum \u015fi aici. Ele sunt numeroase \u015fi controversate \u2013 vezi, pe meleagul rom\u00e2nesc, pozi\u0163ia cinstit\u0103 a domnului Nicolae Manolescu fa\u0163\u0103 cu ultima voluminoas\u0103 propunere a celebrului Mircea C\u0103rt\u0103rescu (3). Jocul dualit\u0103\u0163ilor hazard & necesitate ori singular & paradigmatic poate fi interesant, dar numai pe termen scurt. Romanul contemporan pare a fi acela care nu caut\u0103 s\u0103 transgreseze, \u00een reprezent\u0103rile sale semantice, temporale, spa\u0163iale ata\u015fate subiectului, limitele semantice, temporale, spa\u0163iale care-l desemneaz\u0103. Ipoteza unei transgres\u0103ri ar presupune o lume unic\u0103, \u00een care diviziunile nu ar apar\u0163ine dec\u00e2t subiectului. Suntem departe de romanul secolului al nou\u0103sprezecelea \u015fi de continuatorii lui. Hazardul se rupe de necesitate (v. cazul d\u00e2mbovi\u0163ean amintit mai sus), singularitatea subiectului nu mai ofer\u0103 congruen\u0163a limitelor, frontierelor genului. \u00cen romanul contemporan, de multe decenii, lumea se \u00eent\u00e2lne\u015fte \u00eentr-o exterioritate general\u0103. Ca \u015fi unitatea lumii, recognoscibil\u0103 \u00een pluralitatea ei, \u015fi unitatea romanului se reg\u0103se\u015fte tot \u00eentr-o pluralitate fundamentat\u0103 pe (un fel de) ordine. Realitatea \u015fi imaginarul se prezint\u0103 \u00eentr-o perfect\u0103 simultaneitate, \u00eentr-o retoric\u0103 identitar\u0103 sau \u00eentr-o afirmare a con\u015ftiin\u0163ei revendicative. Tradi\u0163iile occidentale se rup, de fapt, ruptura era veche \u015fi ini\u0163iat\u0103 din interior. De mult a devenit imposibil\u0103 identificarea egal\u0103 a con\u015ftiin\u0163ei de sine \u015fi con\u015ftiin\u0163ei obiectului, care putea conduce la un fel de realism, eventual sceptic. Noi perspective cognitive au condus la noi perspective antropologice \u015fi la o restr\u00e2ngere a viziunilor disponibile asupra lumii stabile. Aparent paradoxal, multiplicitatea pove\u015ftilor posibile a redus spa\u0163iul de mi\u015fcare al ontologiei naturaliste caracteristice lumii contemporane. Tot mai multe pove\u015fti, tot mai pu\u0163ine personaje diferite, individualizate. Segregarea grupurilor umane \u015fi a indivizilor a devenit tot mai evident\u0103 \u015fi ilustrarea ei tot mai dificil\u0103. Deja exist\u0103 scheme logaritmice ale crea\u0163iei, care reduc efortul imaginativ al autorilor de bestsellers. De la [str\u0103-]vechea tem\u0103 \u201eun b\u0103iat iubea o fat\u0103\u201d, care a f\u0103cut istorie, ba chiar Istorie, pornind cu Daphnis \u015fi Chloe, pastorala iubire din insula Lesbos, \u015fi ajung\u00e2nd la Romeo \u015fi Julieta, apoi la Florentino Ariza \u015fi Fermina Daza (Gabriel Garc\u00eca M\u00e1rquez), ori Humbert Humbert \u015fi Dolores Haze (Vladimir Nabokov), domeniul s-a extins la problematici sociale, politice, psihologice, \u00een care personajul \u00ee\u015fi pierde calitatea de subiect \u015fi devine obiect, pies\u0103 pe o tabl\u0103 de \u015fah a hazardului. Existen\u0163ialismul \u015fi-a avut meritul s\u0103u, Noul Roman, de asemenea, direc\u0163iile [analizei] critice, metodologiile de destructurare \u015fi restructurare a textului au f\u0103cut ca autorii s\u0103 fie din ce \u00een ce mai interesa\u0163i de arhitectura fic\u0163iunii, \u00een detrimentul substan\u0163ei narative. Aceasta din urm\u0103 l-a putut face pe un Jacques Ranci\u00e8re, de exemplu, s\u0103 vorbeasc\u0103 despre o \u201edemocra\u0163ie literar\u0103\u201d, de vreme ce fic\u0163iunea modern\u0103 acorda, din ce \u00een ce mai mult, aten\u0163ie existen\u0163ei cotidiene, banale, personajelor lipsite de relief, f\u0103r\u0103 o excep\u0163ionalitate de vreun fel.
\n\u015ei timpul, \u015fi spa\u0163iul romanului au \u00eenregistrat schimb\u0103ri de ritmuri, nu neap\u0103rat \u00een grab\u0103. De la Julie sau Noua Eloiz\u0103 a lui J. J. Rousseau (1761) este o distan\u0163\u0103 considerabil\u0103 p\u00e2n\u0103 la Madame Bovary a lui Flaubert (1856). Un roman trebuia s\u0103 multiplice evenimentele \u015fi s\u0103 oglindeasc\u0103 evolu\u0163iile, toate aveau o logic\u0103 a desf\u0103\u015fur\u0103rii, a decurgerii lente \u015fi precise. Dup\u0103 un secol, cu Emma Bovary, timpul devine static \u015fi spa\u0163iul este nemi\u015fcare. A fost nevoie ca nara\u0163iunea s\u0103-\u015fi schimbe textura, plasa evenimentelor avea alte ochiuri, scriitorul selecta altfel evenimentele cu semnifica\u0163ie \u2013 iat\u0103 c\u0103 numai pe\u015ftii mari sunt captura\u0163i, plevu\u015fca ornamental\u0103 se pierde \u00een imensitatea unei redundan\u0163e a experien\u0163ei lumii care este socotit\u0103 a fi deja asimilat\u0103 de cititor. Acesta din urm\u0103, presupus doldora de lecturi, este obligat s\u0103 ias\u0103 din pasivitatea asimil\u0103rii povestirii \u015fi s\u0103 participe cu propria experien\u0163\u0103 de via\u0163\u0103 \u015fi de c\u0103r\u0163i la constituirea fic\u0163iunii. Astfel ar trebui \u00een\u0163eleas\u0103, cred, a\u015fa-numita \u201edemocra\u0163ie literar\u0103\u201d, pe care Virginia Woolf o va sistematiza \u00een 1922, c\u00e2nd denun\u0163\u0103 tirania intrigii, obliga\u0163ia de a \u00eenchide adev\u0103rul vie\u0163ii \u00een corsetul unei istorisiri. Pe atunci p\u0103rea o deriv\u0103 elitist\u0103 a romanului, aceast\u0103 deriv\u0103 a istorisirii \u00een multitudinea de evenimente sensibile, semnificative. Dar era mai degrab\u0103, cum observ\u0103 Ranci\u00e8re, consecin\u0163a unei insurgen\u0163e inedite, \u201eaceea a b\u0103rba\u0163ilor \u015fi femeilor din popor (sic!) care refuz\u0103 s\u0103 aleag\u0103 \u00eentre o elit\u0103 dedicat\u0103 marilor probleme ale lumii sau sentimentelor rafinate \u015fi masa anonim\u0103 dedicat\u0103 muncii de zi cu zi.\u201d(4) Selectiv cum \u00eel \u015ftim, Ranci\u00e8re merge mai degrab\u0103 pe calea unei dialectici mecaniciste cauz\u0103-efect, a unei construc\u0163ii logice a realit\u0103\u0163ii cotidiene, a ra\u0163ionalit\u0103\u0163ii fic\u0163iunii, dar nu are \u00eencotro \u015fi observ\u0103 c\u0103 romanul modern a deranjat lan\u0163ul cauzal \u015fi a devenit mult mai fidel experien\u0163elor subiective tr\u0103ite de individ. Prin asta, afirm\u0103, romanul se pune \u00eentr-un raport paradoxal cu politicul. Direc\u0163ia \u00een care ne conduce filosoful marxist francez poate fi abandonat\u0103, de aici \u00eenainte, f\u0103r\u0103 pierderi semnificative. Ra\u0163ionalitatea ac\u0163iunii politice \u0163ine mai degrab\u0103 de ceea ce chiar el nume\u015fte \u201eanarhia sensibil\u0103\u201d \u015fi doar din aceast\u0103 cauz\u0103 poate constitui materie pentru fic\u0163iune, ca ilustrare a conflictului relevant \u00eentre sens \u015fi nonsens. Schematismul \u015ftiin\u0163elor sociale, cu ideea lor de ra\u0163ionalitate imanent\u0103 a lumii, pierde majoritatea semnifica\u0163iilor profunde ale vie\u0163ii, cantoneaz\u0103 la suprafa\u0163a lucrurilor privind fotografii ale realit\u0103\u0163ii. Este acesta un motiv pentru care lucrarea esen\u0163ial\u0103 a lui Gustave Le Bon, Psihologia mul\u0163imilor (1896), a epuizat, \u00een fond, orice analiz\u0103 a incon\u015ftientului colectiv. Ceea ce a venit dup\u0103 el este numai decor, dantel\u0103rie, ornament. De la el mai departe, nu mai este nimic de f\u0103cut dec\u00e2t cu mijloacele literaturii. Revolu\u0163ia iscat\u0103 de aceasta din urm\u0103, \u00een final de secol nou\u0103sprezece \u015fi \u00een primele decenii ale secolului al dou\u0103zecilea, a continuat. \u00cenainte de Virginia Woolf \u015fi fluxul con\u015ftiin\u0163ei, cu intensitatea lirismului \u015fi acribia stilistic\u0103 particular\u0103, ori concomitent, dac\u0103 vre\u0163i, se impune acela care va deschide larg por\u0163ile existen\u0163ialismului \u015fi ale realismului magic, ale literaturii absurdului \u015fi ale afirm\u0103rii responsabilit\u0103\u0163ii individului: Franz Kafka. Alienarea \u015fi persecu\u0163ia sunt teme care vor r\u0103m\u00e2ne omniprezente \u00een roman, indiferent de experimente formale \u015fi divaga\u0163ii stilistice. Romanul s-a a\u015fezat \u00een haosul lumii \u015fi caut\u0103 o ordine, o coeren\u0163\u0103 imposibil\u0103. El se deta\u015feaz\u0103 de marile evenimente \u015fi de marile conflicte ale voin\u0163ei de putere \u015fi se intereseaz\u0103 de micile fapte care exprim\u0103 muta\u0163iile esen\u0163iale \u00een felul de a sim\u0163i, a \u00een\u0163elege \u015fi a tr\u0103i lumea. Aduc\u00e2nd la suprafa\u0163\u0103 simptomele lizibile relevate de faptele minore, de gesturile insignifiante, are loc revolu\u0163ia cunoa\u015fterii de sine, de fapt, se ini\u0163iaz\u0103, cu adev\u0103rat interesul pentru via\u0163a interioar\u0103.
\nDup\u0103 exuberan\u0163a descriptiv\u0103 balzacian\u0103 (triumful reific\u0103rii capitaliste), impersonalitatea stilistic\u0103 flaubertian\u0103 (transpunerea, la nivelul scriiturii, a pie\u0163ei de capital) sau epifaniile vizuale conradiene, schema narativ\u0103 global\u0103 vireaz\u0103 spre existen\u0163ele ne\u00eensemnate, spre faptele banale, spre existen\u0163ele care par c\u0103 nu conteaz\u0103, pe raporturile umane alienate ca vehicul al pierderii pe calea unui destin implacabil \u015fi inacceptabil, minat de imposibilitatea emancip\u0103rii. Este primatul vie\u0163ii obi\u015fnuite, eroismul existen\u0163elor anonime angajate \u00een lupta cu destinul care le \u0163ine captive \u00eentr-o identitatea nedefinit\u0103, pe de o parte, \u015fi cuv\u00e2ntul autorului de fic\u0163iuni, situat \u00een acela\u015fi context al democra\u0163iei romane\u015fti, cu voca\u0163ia instituirii \u00een cititor, ca individ, a unor efecte calculabile de mobilizare de sine. Desigur, totul se petrece la distan\u0163\u0103 considerabil\u0103 de lectura divertismental\u0103.
\nCaracteristic\u0103 literaturii moderne ar fi diviziunea binar\u0103 \u00eentre poetic (fic\u0163iune) \u015fi istoric (realitate) \u015fi respingerea principiului superiorit\u0103\u0163ii fictivului asupra realului, \u00een ceea ce prive\u015fte domeniul necesit\u0103\u0163ii \u015fi universalit\u0103\u0163ii \u015fi \u00een ceea ce prive\u015fte domeniul particularului \u015fi al contingentului. Dintr-odat\u0103, regimul general al literaturii \u00eenlocuie\u015fte canonul clasic la \u201ebeleartelor\u201d \u015fi privilegiul reprezent\u0103rii se anuleaz\u0103 treptat, de unde ideea c\u0103 romanul, ca ansamblu poetic, nu ar fi nimic altceva dec\u00e2t un \u201etext despre nimic\u201d (cf. proiectului flaubertian), a c\u0103rui for\u0163\u0103 intern\u0103 st\u0103 pur \u015fi simplu \u00een stil. Este nerelevant c\u0103 subiectul merit\u0103 sau nu s\u0103 fie \u201ereprezentat\u201d, nu mai exist\u0103 ierarhii aristoteliene (epopee, tragedie, comedie) \u015fi ac\u0163iunea nu mai cere noble\u0163e a personajelor, a ac\u0163iunilor \u015fi a scopurilor. \u00cen acest regim la echivalen\u0163elor generalizate, \u00een interiorul sensibilului, toate semnele au aceea\u015fi valoare \u015fi \u00ee\u015fi pot schimba locul f\u0103r\u0103 ca acest lucru s\u0103 \u00eensemne c\u0103 se ajunge altundeva. Seduc\u0163ia reciproc\u0103 dintre Emma Bovary \u015fi Rodolphe se articuleaz\u0103 \u00een afara unui proces ra\u0163ional, ca urmare a unor evenimente sensibile minore, \u00eent\u00e2mpl\u0103toare \u2013 c\u0103ldura verii, parfumul de vanilie, murmurul de voci, mugetul animalelor, amintirea unor fantasme amoroase transfigurate pe loc, f\u0103r\u0103 o cauz\u0103 evident\u0103 \u015fi conduc\u00e2nd la gestul simbolic al prinderii m\u00e2inilor. La fel se va \u00eent\u00e2mpla, mai t\u00e2rziu, cu madlena lui Proust, \u00een timpul \u015fi \u00een preg\u0103tirea unui alt salt formal al romanului. Dar modul de activare \u015fi motivare ne-ra\u0163ional\u0103 a actelor va c\u0103p\u0103ta sens \u015fi mai profund odat\u0103 cu Georg Bendermann (din Verdictul lui Franz Kafka), care se arunc\u0103 de pe pod dup\u0103 ce tat\u0103l abuziv \u00eei spusese \u201eTe os\u00e2ndesc acum la moarte prin \u00eenec\u201d, cu Gregor Samsa \u015fi Josef K. ai aceluia\u015fi evreu din Praga \u015fi cu alt anti-erou, Meusault (din Str\u0103inul lui Albert Camus), care ucide un arab pentru c\u0103 este prea cald \u015fi soarele str\u0103luce\u015fte insuportabil la Alger. Romanul s-a \u00eendep\u0103rtat rapid de ceea ce E. M. Foster numea \u201euniversul v\u0103zut ca o castan\u0103 fierbinte\u201d \u015fi chiar de prorocirea sa cum c\u0103 \u201ela sf\u00e2r\u015fitul sf\u00e2r\u015fitului literatura va fi construit\u0103 \u00een jurul ideii de dorin\u0163\u0103\u201d (5). E greu de spus \u00een ce m\u0103sur\u0103, chiar la vremea exprim\u0103rii acestor idei, romancierii mai erau foarte interesa\u0163i de \u201eajustarea\u201d celor dou\u0103 for\u0163e ale crea\u0163iei lor, fiin\u0163ele umane \u015fi elementele care nu sunt fiin\u0163e umane. \u201ePoate c\u0103 [\u2026] toate c\u0103r\u0163ile pe care le-am citit s-a[u] \u00eendep\u0103rtat de noi \u00een timp ce teoretizam, ca umbra de o pas\u0103re care se-nal\u0163\u0103.\u201d Apoi vom observa c\u0103 \u00eentr-un roman \u201eexist\u0103 nu numai timp, oameni, logic\u0103 \u015fi toate derivatele lor, \u00eentr-un roman exist\u0103 nu numai Destinul\u201d, ci \u015fi un \u201efir de lumin\u0103\u201d numit \u201efantezie \u015fi profe\u0163ie\u201d. Acestea dou\u0103 ap\u0103r\u0103 fic\u0163iunea de alunecarea dincolo de limitele formei inteligibile, spaima lui anxiosului Gide, alterarea adev\u0103rului la trecerea din via\u0163\u0103 \u00een c\u0103r\u0163i. Iat\u0103 c\u0103 vine totdeauna un moment \u00een care cineva trebuie \u201es\u0103 aminteasc\u0103 umbrei de existen\u0163a p\u0103s\u0103rii\u201d. (6)
\nRefuzul de a acorda privilegiu \u00eent\u00e2iet\u0103\u0163ii unui anumit mod de via\u0163\u0103 sau unei anumite forme de experien\u0163\u0103 impune romancierului diferen\u0163ierea universului de g\u00e2nduri sau de sentimente, chiar de simple impresii sensibile, \u015fi o ordonare a ac\u0163iunilor ra\u0163ionale contrar\u0103 poeticii tradi\u0163ionale care punea pe primul plan personajul \u00een ac\u0163iune \u015fi peripe\u0163iile sale. De unde acea intercalare, de la Flaubert citire, prezent\u0103 apoi la Conrad, la Woolf, a afectelor celor mai imperceptibile \u015fi g\u00e2ndurilor celor mai lucide, sau chiar alian\u0163a reveriei celei mai eterate cu trecerile c\u0103tre acte\/ac\u0163iuni dintre cele mai prozaice de transformare efectiv\u0103 a realului. De unde imprevizibilul operei romane\u015fti citit\u0103 adesea ca \u201epovestire eratic\u0103\u201d sau ca \u201emonstru nevertebrat\u201d (merci, Ma\u00eetre Flaubert!). Toat\u0103 opera lui Franz Kafka este \u201epovestire eratic\u0103\u201d, am scris despre asta altundeva (7), cum eratism g\u0103sim din bel\u015fug \u00een realismul miraculos latino-american – Borges, M\u00e0rquez, Bioy Casares \u2013 \u015fi \u00een literatura absurdului. S\u0103 fie o reminiscen\u0163\u0103 ori contaminare a romanului cavaleresc de alt\u0103dat\u0103? Un semn al postmodernit\u0103\u0163ii ca imagine final\u0103 a unei etape arse \u00een vitez\u0103 \u015fi topit\u0103 accelerat de tenta\u0163ia haosului?
\nAsta avem a ilumina \u00een tenebrele labirintului construit \u00een ultimele decenii ale secolului al dou\u0103zecilea \u015fi dup\u0103 aceea.
\n(va urma)
\n_____________
\n1. \u201eamestec incredibil de ordine cazon\u0103, mici zone de ordine civil\u0103 \u015fi cumplit\u0103 dezordine\u201d (Liviu Antonesei); v. \u015fi Magda C\u00e2rneci, Haosmos \u015fi alte poeme, Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 1992: James Joyce a folosit termenul Chaosmos pentru a descrie \u201ecosmosul \u00een pragul haosului, unul care cre\u015fte \u015fi face s\u0103 devin\u0103 interesant\u0103 posibilitatea ie\u015firii din existen\u0163\u0103, lupt\u00e2nd mai departe pe marginea abisului existen\u0163ial\u201d (\u201ecosmos at the verge of chaos, one that is surging toward the exciting possibility of going out of existence, struggling onward at the edge of the existential abys\u201d)
\n2. O singur\u0103tate prea zgomotoas\u0103, Polirom, 2003, pag. 9
\n3. \u201eSolenoidul este un roman amorf, f\u0103r\u0103 o construc\u0163ie limpede, \u00een orice caz, vizibil\u0103 cu ochiul liber, curg\u00e2nd oarecum la \u00eent\u00e2mplare, pe m\u0103sur\u0103 ce se scrie. [\u2026] Rareori un scriitor a avut o ambi\u0163ie mai mare \u015fi mijloacele necesare pentru a o realiza.\u201d De unde se poate deduce c\u0103 \u201edicteul automat\u201d nu este benefic experien\u0163elor prozastice, c\u0103 \u00een orice haos este nevoie de un dram ordine \u015fi c\u0103 talentul nu se acordeaz\u0103 totdeauna cu \u00eendem\u00e2narea tehnic\u0103; \u015ftiin\u0163a mimesisului (postmodern, desigur) te poate conduce la e\u015fecuri r\u0103sun\u0103toare la fel de repede ca \u015fi lipsa oric\u0103rei \u015ftiin\u0163e a scrisului.
\n4. Jacques Ranci\u00e8re. \u00abLa r\u00e9volution a d\u2019abord \u00e9t\u00e9 l\u2019\u0153uvre des \u00e9crivains\u00bb, L’Humanit\u00e9, aprilie 2014
\n5. E. M Foster, Aspecte ale romanului, E.L.U, 1968, p. 119
\n6. op. cit., p. 108-109
\n7. Florin Dochia, Fenomenul K, Ed. Detectiv literar, 2015<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Diana VRABIE PROIEC\u021aII ALE IA\u0218ULUI \u00ceN ANII DE UCENICIE DE MIHAIL SADOVEANU Benefic \u021binut \u00een propulsarea energiilor creatoare, spa\u021biu generator<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17012"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=17012"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17012\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":17013,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/17012\/revisions\/17013"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=17012"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=17012"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=17012"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}