{"id":16922,"date":"2022-01-05T19:43:01","date_gmt":"2022-01-05T16:43:01","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=16922"},"modified":"2022-01-05T19:43:01","modified_gmt":"2022-01-05T16:43:01","slug":"spatii-culturale-nr-45-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=16922","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 45 (10)"},"content":{"rendered":"

Doina POPA<\/strong>
\n\"\"

F\u0103r\u00e2ma de ira\u021bional<\/strong>
\n(fragment din romanul Ca frunza-n v\u00e2nt<\/strong> \u00een curs de apari\u021bie la Editura Junimea)<\/strong><\/p>\n

Sidonia \u00eel a\u0219tepta \u00een parcare. Pretextase c\u0103 avusese treab\u0103 prin \u00eemprejurimi, venise pentru ni\u0219te borc\u0103nele de sm\u00e2nt\u00e2n\u0103 pe care i le p\u0103stra o v\u00e2nz\u0103toare, fost\u0103 client\u0103 a ei. Pentru c\u0103 tot se \u00eent\u00e2lnise cu Ovidiu, \u00eel rug\u0103 s-o conduc\u0103 p\u00e2n\u0103 la tribunal cu ma\u0219ina. A\u0219ezat\u0103 pe banchet\u0103 \u00eei atrase aten\u021bia asupra cerului \u00eenalt, foarte curat \u0219i atunci Ovidiu avu certitudinea c\u0103 \u00eent\u00e2lnirea cu Sidonia nu era chiar de loc o \u00eent\u00e2mplare. C\u00e2nd se mai l\u0103sase ea impresionat\u0103 de fastul naturii? Era foarte aglomerat pe strad\u0103, o forfot\u0103 continu\u0103 de oameni \u0219i ma\u0219ini, b\u0103rbatul se concentr\u0103 asupra volanului ca s\u0103-\u0219i mascheze \u00eenceputul de nemul\u021bumire\u2026 Era nedormit, cu o sear\u0103 mai \u00eenainte se \u00eentorsese cam t\u00e2rziu de la Carmina, acas\u0103, ca de obicei, g\u0103sise u\u0219a blocat\u0103 cu siguran\u021b\u0103, trebuise s\u0103 sune, s\u0103 sune de c\u00e2teva ori insistent, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd Larisa se deranj\u0103 s\u0103-i deschid\u0103. Avusese cu ea un schimb prelungit de replici, generalizat, f\u0103r\u0103 un punct de plecare anume, am\u00e2ndoi se fereau s\u0103 spun\u0103 lucrurilor pe nume. Diminea\u021ba, \u00een baie, se t\u0103iase cu lama \u00een c\u00e2teva locuri, n-avea chef de nimic, n-avea absolut nici un chef s-o mai ia de la cap\u0103t \u0219i \u00eenc\u0103 de diminea\u021b\u0103. Sidonia \u00eel \u00eentreb\u0103 dac\u0103 \u0219tia c\u0103 Trofin o s\u0103 plece \u00een Fran\u021ba; ridic\u0103 din umeri, de unde s\u0103 \u0219tie, i se amintea at\u00e2t de rar de tat\u0103l s\u0103u, da, \u00eent\u0103ri femeia, a fost invitat la o expozi\u021bie filatelic\u0103 de mare amploare, \u00ee\u021bi dai seama, jubileaz\u0103, o s\u0103 \u00eent\u00e2lneasc\u0103 at\u00e2\u021bia colec\u021bionari \u00een carne \u0219i oase, e at\u00e2t de extraordinar c\u00e2nd ani de zile a purtat coresponden\u021b\u0103 cu to\u021bi ace\u0219ti oameni.
\n-Probabil, dragul meu, c\u0103 pasiunea aceasta a lui nu-i tocmai joac\u0103 de copii.
\n-\u0218tii \u0219i tu bine c\u0103 nu este o joac\u0103 de copii.
\n-Da, probabil c\u0103 \u0219tiu, dar nu-mi pot bate capul cu asta. \u00cemi lipse\u0219te microbul, ce s\u0103 fac?
\nNu-l mai v\u0103zuse de mult pe Ovidiu, nu prea sim\u021bea nevoia s-o fac\u0103, nici Larisa nici p\u0103rin\u021bii ei nu-i erau pe plac. Prea dornici s\u0103 parvin\u0103 ca s\u0103 fie pe placul ei. \u0218i nu voia s\u0103 fie \u00een societatea oamenilor asupra c\u0103rora nu avea nici o ascenden\u021b\u0103. Ei f\u0103ceau parte din tagma \u00eenving\u0103torilor, a celor de neclintit, ori ea avea o adev\u0103rat\u0103 sl\u0103biciune pentru \u00eenvin\u0219i, aveau mai mult\u0103 larghe\u021be sufleteasc\u0103. Pentru ace\u0219ti oameni p\u0103stra ea \u00eentotdeauna \u00een rezerv\u0103 o f\u0103r\u00e2m\u0103 de inim\u0103, oric\u00e2nd gata s\u0103 fie exploatat\u0103 cu tact, cu migal\u0103, i se putea insufla energie \u0219i particulele invizibile s\u0103 se urneasc\u0103 \u00eenceti\u0219or din loc, s\u0103 \u00eenceap\u0103 mi\u0219carea, ciocnirea, dividerea, zborul. Numai cu un minimum de efort energetic era posibil s\u0103 se ajung\u0103 la propor\u021bii fantastice! At\u00e2tea resurse, at\u00e2tea \u0219anse. \u00cel privi pe Ovidiu din profil, p\u0103rea a\u0219a de sigur pe el, cu cearc\u0103nele lui s\u0103pate sub ochii de culoarea mierii, ce combina\u021bie bizar\u0103 se f\u0103cuse totu\u0219i \u00eentre ea \u0219i Trofin, atunci, \u00een momentul fecund\u0103rii, ce amestec zguduitor, celula ei \u0219i celula lui, un amalgam, un nebulos, o rota\u021bie continu\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd au reu\u0219it s\u0103 se fixeze particulele pregnante\u2026 O clip\u0103 avu impresia c\u0103 b\u0103iatul este nefericit \u0219i se g\u00e2ndi c\u0103 poate ar fi mai bine s\u0103 tac\u0103, pe urm\u0103, \u00een parcare, cu m\u00e2na pe m\u00e2nerul portierei, a trecut peste propria ei afectare \u0219i a \u00eenceput s\u0103 vorbeasc\u0103 despre Carmina, Larisa, despre o anume datorie, nu-\u0219i alungase st\u00e2njeneala, nu credea o iot\u0103 din ce spunea. Ce jenant, venise f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i fi preg\u0103tit ora\u021bia, crezuse c\u0103 se va orienta la fa\u021ba locului, c\u0103 va reu\u0219i s\u0103 intre \u00een rol, nu \u00eencerca s\u0103 dep\u0103\u0219easc\u0103 emo\u021bia provocat\u0103 de privirea lui tensionat\u0103, plin\u0103 de imput\u0103ri \u0219i atunci, se etal\u0103 brusc pe sine, rosti cuv\u00e2ntul \u201dsacrificiu\u201d, nu, tot nu reu\u0219ea s\u0103-\u0219i vin\u0103 \u00een fire, s\u0103 sting\u0103 mustrarea din ochii lui.
\n-Ce dracu, n-are rost s\u0103 te la\u0219i \u00eengropat de sentimente iluzorii, se \u00eenfl\u0103c\u0103r\u0103 ea, e absurd tot ceea ce \u021bi se \u00eent\u00e2mpl\u0103, g\u0103se\u0219te-\u021bi alt\u0103 modalitate de a-\u021bi satisface dorin\u021bele. Dac\u0103 pentru tine Carmina ar fi o noutate, a\u0219 \u00een\u021belege, dar a\u0219a, ce-\u021bi poate ea oferi nou, acum \u00een al opt-lea ceas? Tu nu-\u021bi dai seama? \u00cen toat\u0103 povestea asta exist\u0103 un iz de ira\u021bional.
\n-A\u0219a o fi, maman, cum spui, o fi ira\u021bional, o fi absurd, dar ESTE! Mul\u021bume\u0219te-te cu explica\u021bia asta. Nu-mi cere mai mult
\nDar Sidonia nu era omul care s\u0103 accepte a\u0219a u\u0219or un e\u0219ec al \u00eentreprinderilor ei.
\n-Tu nu mai e\u0219ti un om ca oricare, continu\u0103, acum vrei, nu vrei, ai o oglind\u0103 sub nas tot timpul, sunt zeci de ochi care te urm\u0103resc, de ce s\u0103 le ara\u021bi o imagine diform\u0103, de ce s\u0103 te cramponezi \u00eentr-un sentiment iluzoriu \u0219i s\u0103 devii vulnerabil pentru o femeie care, practic, nu mai are ce s\u0103-\u021bi ofere. \u00ce\u021bi este mil\u0103 de ea? O crezi neajutorat\u0103, urm\u0103re\u0219te-o \u00eentr-o zi pe strad\u0103, mie mi s-a \u00eent\u00e2mplat f\u0103r\u0103 s\u0103 vreau s-o fac, ai s\u0103 vezi c\u0103 se \u00eentorc capetele b\u0103rba\u021bilor dup\u0103 ea. Las-o \u00een pace, \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te ea drumul, e o femeia ca oricare alta, nu are defecte fizice, nu te mai g\u00e2ndi c\u0103 a r\u0103mas singur\u0103, n-oi fi tu unicul om din lume capabil s\u0103-i dea ce-i lipse\u0219te.
\nT\u0103cu fulgerat\u0103 de privirile lui. T\u0103cu c\u00e2nd se afla aproape de apogeul perora\u021biei ei, t\u0103cu \u0219i t\u00e2mplele-i bubuir\u0103 \u00een timpul apneei, era paralizat\u0103 de surpriz\u0103, strivit\u0103, plec\u0103 pleoapele, \u00ee\u0219i cuprinse \u00een palma cu degete lungi fruntea, se mas\u0103, nu i se mai \u00eent\u00e2mplase s\u0103 cad\u0103 a\u0219a de fulger\u0103tor, ame\u021bit\u0103 de-o singur\u0103 privire \u0219i doar trecuse prin fel \u0219i fel de situa\u021bii limit\u0103, nu mai era de mult o copil\u0103.
\n-Maman, \u00eei spuse Ovidiu, \u00eemp\u0103cat \u0219i amuzat totodat\u0103, nu te b\u0103ga, maman. P\u00e2n\u0103 aici, te rog! V-am f\u0103cut pe plac la to\u021bi. \u0218i \u021bie \u0219i Larisei \u0219i altora, Carmina e singurul meu moft. E o oaz\u0103. N-am s\u0103 permit nim\u0103nui s\u0103 se amestece, s\u0103 se ating\u0103 de ea, ai \u00een\u021beles?
\nClipi c\u0103tre ea de c\u00e2teva ori. P\u0103rea foarte hot\u0103r\u00e2t. St\u0103tea cu cotul pe volan, pe jum\u0103tate \u00eentors spre Sidonia. Pe urm\u0103 privi plafonul ma\u0219inii. P\u0103rea s\u0103 zic\u0103: Tot ce era de spus a fost spus. M\u00e2na Sidoniei \u0219ov\u0103i.
\n-Da, \u00een felul t\u0103u ai dreptate. Nu-i po\u021bi cere unui om s\u0103 fie altfel dec\u00e2t poate. Fiecare avem albia noastr\u0103. Dincolo de ea e periculos s\u0103 ne aventur\u0103m. Mai \u00eenainte vorbeam din prisma celui care vede \u00een senzualitate un punct vulnerabil, m\u0103 g\u00e2ndeam la cariera ta, la viitorul t\u0103u, desigur, f\u0103r\u0103 s\u0103-mi pun problema c\u0103 tu po\u021bi s\u0103 fii o persoan\u0103 particular\u0103, independent\u0103 de tot ce \u00een lumea asta reprezint\u0103 o \u021bint\u0103. Acum \u00ee\u021bi pot spune deschis c\u0103 f\u0103r\u0103 iubire omul nu ar fi om. Este normal s\u0103-\u021bi plac\u0103 o floare de m\u0103r, o g\u00e2z\u0103, o creang\u0103 de salcie, o femeie, un copil, dar atunci c\u00e2nd toate celelalte dispar din mintea ta \u0219i nu mai vezi nimic \u00een jur, \u00eencepi s\u0103 te cramponezi \u00eentr-un singur loc\u2026 atunci dragostea devine distructiv\u0103 ea p\u00e2rjole\u0219te \u00een jur, nu rode\u0219te. Ai o femeie pe care tot tu \u021bi-ai ales-o, un copil. Acum crede ce vrei. Te \u00een\u021beleg \u0219i nu te \u00een\u021beleg. Numai tu po\u021bi s\u0103 \u0219tii dac\u0103 iubirea ta este distructiv\u0103 sau dimpotriv\u0103 te ajut\u0103 s\u0103-i \u00een\u021belegi mai bine
\npe cei din jur.
\nAp\u0103s\u0103 m\u00e2nerul portierei c\u00e2nd sim\u021bi degetele lui Ovidiu cuprinz\u00e2ndu-i \u00eencheietura m\u00e2inii.
\n-Noi ne-am \u00een\u021beles \u00eentotdeauna bine, maman. Fii lini\u0219tit\u0103, \u0219i tu ai dreptate \u0219i Larisa are \u0219i eu \u0219i to\u021bi ceilal\u021bi. Fiecare avem un univers separat, suntem persoane distincte \u0219i oric\u00e2t de clare ne-ar fi inten\u021biile tot mai p\u0103str\u0103m ceva care s\u0103 fie numai al nostru. Sim\u021bul posesiei, maman, egoismul posesiei<\/p>\n


\n Sorin C\u0102LIN<\/strong>
\n\"\"

Antecedente penale<\/strong><\/p>\n

La ziua judec\u0103\u021bii de apoi-mi spusese cineva
\nS\u0103 fac \u00eenchin\u0103ciune, plec\u0103ri \u0219i temenele.
\nEu, de, ca p\u0103c\u0103tosul cu mult\u0103 carte
\nNu c\u0103utam s\u0103 ‘cerc spre nemurire dec\u00e2t \u00een clipa de visare.
\nPe-atunci g\u00e2ndeam la m\u0103ri \u00een zbor,
\nLa frunz\u0103 de fag, la gur\u0103 de lup…
\nUn netot, asta eram. Priveam la gutui de\u0219uchiat,
\nLa por\u021bi \u00eencuiat, la ,,Aho” \u00eenghe\u021bat.
\nEretic din fire, intentasem proces de con\u0219tiin\u021b\u0103
\nLui dumnezeu. \u00cel chemasem la bar\u0103 s\u0103 spun\u0103 minciuni,
\nS\u0103 m\u0103 abureasc\u0103, s\u0103 m\u0103 ispiteasc\u0103, s\u0103 m\u0103 fenteze
\nCu h\u00e2rtia nemuririi, cu ve\u0219nicia toat\u0103.
\n\u0218ti\u021bi cu ce venea pi\u0219icherul?
\nCu pe\u0219te la t\u00e2rn\u0103, cu azim\u0103 \u00een sac,
\nCu rena\u0219terea lui nea Vasile, ba \u00een culmea sfrunt\u0103rii,
\nSe jura c\u0103 poart\u0103 cunun\u0103 de stea, c\u0103
\nSistemul solar e-un inel de-l \u00eenv\u00e2rte pe degetul mic
\n\u00cen ritm revolu\u021bionar. \u0218i c\u00e2te alte inep\u021bii…
\nAuzi\u021bi \u0219i voi cu ce-ncerca s\u0103 p\u0103c\u0103leasc\u0103,
\nOnor jura\u021bi \u0219i ea, instan\u021b\u0103. Cu mu\u0219uroi.
\nA\u0219a, pe un ton arogant, profe\u021bise c\u0103 omul,
\nLucrarea lui de examen de gr\u0103dini\u021b\u0103,
\nE doar o biat\u0103 furnic\u0103, o nebun\u0103-mbiat\u0103 cu f\u0103r\u00e2me de pit\u0103.
\nO c\u0103\u021bea destr\u0103b\u0103lat\u0103, \u00eemb\u00e2rligat\u0103-n coada lui Azor.
\nDe-ajuns, i-am retezat-o, po\u021bi p\u0103r\u0103si sala sufletelor pierdute,
\nLas\u0103-i pe-ai mei s\u0103 delibereze.
\nAveam biletul preg\u0103tit \u0219i \u0219tiam bine ce scrie pe-al celorlal\u021bi.
\nEu \u00eel iertasem, ce vrei, un tont cu oniric la cap nu e de internat,
\nEi \u00eens\u0103, la col\u021b de altar, se puser\u0103 s\u0103-l dr\u0103cuiasc\u0103,
\nS\u0103-l scuipe-n fa\u021b\u0103…<\/p>\n


\nMihaela MERAVEI<\/strong>
\n\"\"

urcare liber\u0103<\/strong><\/p>\n

de lumina acesta de care
\nmi s-au contaminat
\ntoate slovele
\nca de cel mai ad\u00e2nc \u015fi misterios
\ncancer al iubirii
\nnu m\u0103 mai poate vindeca
\nnicio incertitudine
\ndoar conservarea
\nm\u0103 face uneori s\u0103 r\u0103m\u00e2n
\nancorat\u0103 de p\u0103m\u00e2nt
\npicur\u00e2ndu-mi
\nprin arterele amintirilor
\nc\u00e2te un gram de morfin\u0103
\nla fiecare or\u0103 de fericire
\nrespirat\u0103
\naltfel a\u015f fi \u00een
\nurcare liber\u0103
\np\u00e2n\u0103 la contopire<\/p>\n


\nsilfid\u0103<\/strong><\/p>\n

am ajuns pe culmea ultimei secunde
\nde aici timpul se va pr\u0103bu\u015fi \u00een gol<\/p>\n

\u0163ie \u00ee\u0163i vor cre\u015fte pe umeri
\nm\u0103re\u0163e aripi de cocor
\nmie…
\nmi se va da inima pe din dou\u0103 precum
\nMarele Canion<\/p>\n

secat\u0103 de orice germene de via\u0163\u0103
\nvor curge prin ea frunze
\nfum \u015fi cea\u0163\u0103<\/p>\n

\u015fi poate…uneori
\nc\u00e2te-o silfid\u0103
\n\u00eenf\u0103\u015furat\u0103-ntr-o poem\u0103 precar\u0103
\nva mai aprinde-n treac\u0103t c\u00e2te-un dor
\nuitat pe buzele unei nop\u0163i de var\u0103
\ns\u0103 r\u0103scoleasc\u0103 purpura amintirilor
\ncum amu\u0163esc luminile \u00een zori<\/p>\n

trag dup\u0103 mine-un car
\ncu ro\u0163i de plumb
\npa\u015fii… \u00eemi sunt mai grei dec\u00e2t c\u0103ru\u0163a
\nm\u00e2 t\u00e2r\u00e2i ca un melc cu mersul str\u00e2mb
\nce-\u015fi car\u0103-n spate via\u0163a
\nnu c\u0103su\u0163a<\/p>\n

\u021bin pe umerii l\u0103sa\u0163i un sac
\nplin peste buze cu dureri
\n\u00eenghesuite una-ntra-alta s\u0103 \u00eencap\u0103
\nlacrimi \u00eencarcerate-n azi \u015fi ieri
\ncuvinte \u00eenghi\u0163ite-n van cu ap\u0103<\/p>\n

duc peste ape cuv\u00e2ntul leg\u0103m\u00e2nt
\nnu-i drum s\u0103 m\u0103 mai pot \u00eentoarce
\nnici timp nu am s\u0103 aflu cine sunt
\ncioplit\u0103-n cremene iubirea-mi tace<\/p>\n

cum amu\u0163esc luminile \u00een zori
\na\u015fa \u00eemi tac \u015fi visurile uneori<\/p>\n


\np\u00e2n\u0103 la limit\u0103<\/strong><\/p>\n

aerul verde al Edenului \u00ee\u021bi inund\u0103 pl\u0103m\u00e2nii
\nc\u00e2nd te ier\u0163i pe tine \u00eencepi s\u0103 respiri
\n\u0219terg\u00e2nd cu m\u00e2neca ultima tr\u0103ire
\nlipit\u0103 de lentil\u0103 aburit\u0103 a zilei
\nte dezmin\u021bi de ultimul p\u0103cat<\/p>\n

prin tine \u00eensu\u021bi te cure\u021bi
\ns\u0103 po\u021bi \u00eenmuguri
\ntrebuie s\u0103 scuipi \u00een s\u00e2nul p\u0103durii de trei ori
\ns\u0103-nve\u0163i s\u0103 respire p\u00e2n\u0103 la limit\u0103 cu albastru
\napoi s\u0103-\u0163i prive\u015fti via\u0163a \u00een ochi <\/p>\n


\nNina Elena PLOPEANU<\/strong>
\n\"\"

Lupoaica din Cetatea Z\u00e2nelor<\/strong><\/p>\n

\u00cenainte de a se deschide, pleoapele mi-au tremurat \u00eendelung ca dup\u0103 un somn infinit. Primul lucru pe care l-am z\u0103rit a fost tavanul al c\u0103rui alb str\u0103lucitor era \u00eentrerupt de plafoniera mic\u0103 \u0219i rotund\u0103 de culoare bej. M\u0103 dureau ochii de at\u00e2ta alb. Am \u00eentors capul spre dreapta \u0219i fulgii mari de z\u0103pad\u0103 ce valsau \u00een fa\u021ba geamului m-au obligat s\u0103 trag cortinele peste iri\u0219ii agresa\u021bi de lumin\u0103. Mi-am \u00eenfr\u00e2nt fotofobia \u0219i, de data aceasta, am privit spre st\u00e2nga. Peretele imaculat m-a obligat s\u0103 caut refugiu pe u\u0219a care tocmai se deschidea l\u0103s\u00e2nd s\u0103 p\u0103trund\u0103 \u00een \u00eenc\u0103pere o t\u00e2n\u0103r\u0103 \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00eentr-un halat ca laptele proasp\u0103t muls.
\n\u2014S-a trezit, a strigat necunoscuta apropiindu-se de patul \u00een care z\u0103ceam de mult\u0103 vreme, a\u0219a cum am aflat \u00een zilele ce au urmat. Te-ai trezit, draga mea, mi-a murmurat l\u00e2ng\u0103 ureche. Nici nu \u0219tii c\u00e2t m\u0103 bucur.
\n\u2014Unde m\u0103 aflu \u0219i cine e\u0219ti tu? Am \u00eentrebat, mir\u00e2ndu-m\u0103 c\u0103 pot deschide gura \u0219i pot articula cuvinte.
\n\u2014E\u0219ti la spital, iar eu sunt sora ta. Stau l\u00e2ng\u0103 tine \u0219i te veghez de luni bune. Chiar nu m\u0103 recuno\u0219ti? Sunt Petulia. Tula, a\u0219a m\u0103 alintai de c\u00e2nd erai de-o \u0219chioap\u0103, \u00ee\u021bi aminte\u0219ti cum m\u0103 strigai ori de c\u00e2te ori nu eram \u00een preajma ta?
\n\u2014Dar eu, eu cine sunt?
\nCea c\u0103reia i se spunea Tula m-a privit cu uimire.
\n\u2014Tu? Tu e\u0219ti Cozeila, Zeia cum te alintam to\u021bi.
\nTula, Cozeila, Zeia, nu-mi spuneau nimic numele acestea, iar albul de peste tot \u00eemi provoca ame\u021beli \u0219i dureri de cap. A\u0219a zisa mea sor\u0103 vorbea \u00een continuu, iar eu \u00eencercam s\u0103 \u00een\u021beleg \u0219irul ne\u00eentrerupt de cuvinte care se transforma \u00een fulgi de nea dac\u0103 m\u0103 uitam pe fereastr\u0103 \u0219i \u00een stelu\u021be argintii dac\u0103 priveam \u00een partea opus\u0103. \u00cen cele din urm\u0103, am refuzat s\u0103 mai ascult glasul care devenea treptat un urlet de lup ce-\u0219i chema cu disperare perechea. Am \u00eenceput s\u0103 fug de albul obositor, m-am afundat, din nou, \u00een noaptea f\u0103r\u0103 lun\u0103 \u0219i am cobor\u00e2t la poalele dealului str\u0103juit de stejari uria\u0219i ca ni\u0219te siha\u0219tri uita\u021bi de timp. O turm\u0103 de cornute p\u0103\u0219tea lacom iarba uscat\u0103, dar \u00eenc\u0103 plin\u0103 de sev\u0103. Un cioban cu plete c\u0103runte \u0219i dese le veghea rezemat \u00een toiagul la cap\u0103tul c\u0103ruia sculptase un cap de lup. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, scotea fluierul din traista de p\u0103r de capr\u0103 \u0219i doinea ca s\u0103-\u0219i alunge singur\u0103tatea. Deprins s\u0103 asculte glasul p\u0103durii \u0219i s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 \u0219oaptele frunzelor, a surprins sosirea \u0219i a r\u0103mas privind spre femeia cu tiar\u0103 pe cap, cu rochia de cea\u021b\u0103 \u0219i mantia de iarb\u0103 ce se apropia gr\u0103bit\u0103. M\u00e2ng\u00e2indu-\u0219i amuleta legat\u0103 la g\u00e2t cu piele de c\u0103prioar\u0103 preoteasa i-a zis bl\u00e2nd.
\n\u2014Ziua bun\u0103, p\u0103storule Dotos.
\n\u2014Bun\u0103 s\u0103-\u021bi fie inima, cr\u0103iasa p\u0103durilor. Ce v\u00e2nt te aduce prin p\u0103r\u021bile noastre?
\n\u2014Nevoia \u0219i necazul p\u0103storule. Umblu de zile bune s\u0103 te \u00eent\u00e2lnesc.
\n\u2014De ce m\u0103 cau\u021bi, cu ce pot eu s\u0103 te ajut? a \u00eentrebat-o b\u0103tr\u00e2nul uimit.
\n\u2014Dac\u0103 nu m\u0103 po\u021bi ajuta tu, nimeni altcineva nu va putea s-o fac\u0103. Cred c\u0103 ai auzit de necazurile ce s-au ab\u0103tut, de un timp, asupra noastr\u0103. Femeile nu mai z\u0103mislesc prunci, vitele nu se mai \u00eenmul\u021besc, ogoarele nu mai dau rod. \u00cen cetate totul se p\u00e2rjole\u0219te. De nu vom afla calea prin care s\u0103 \u00eendrept\u0103m toate acestea, \u00eentr-o zi, neamul nostru va pieri.
\n\u2014A\u0219a este precum spui, \u00een\u021beleapto, Zi-mi ce trebuie s\u0103 fac \u0219i \u00eemi voi da \u0219i via\u021ba ca s\u0103 aduc bun\u0103starea pe aceste locuri.
\n\u2014Ai o fat\u0103 de m\u0103ritat, cuminte \u0219i frumoas\u0103 cum alta nu-i.
\n\u2014Da, Cozeila. M\u0103 uit la ea ca la soare.
\n\u2014Veni\u021bi \u00eempreun\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul anului la sanctuarul din centrul cet\u0103\u021bii. O s-o trimitem pe frumoasa ta ca sol la Marele Zeu. Apoi, vom a\u0219tepta un semn de la acesta a mai spus marea preoteas\u0103 \u00eenainte de a se pierde printre corolele copacilor ce str\u0103luceau ca aura unor lum\u00e2n\u0103ri.
\n\u2014Zeia, Zeia, treze\u0219te-te!.
\nAm deschis ochii. Tula \u0219i un domn grizonat, \u00een halat alb, se aflau la c\u0103p\u0103t\u00e2iul meu.
\n\u2014Zeia, este domnul doctor. Vrea s\u0103 te consulte.
\n\u2014Bun\u0103, Zeia, m\u0103 salut\u0103 medicul \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-mi deschid\u0103 pleoapele care se \u00eenchiseser\u0103 speriate de at\u00e2ta neculoare. Nu trebuie s\u0103 for\u021b\u0103m lucrurile. Va trebui s-o l\u0103s\u0103m s\u0103 se acomodeze cu lumina, cu noi, cu tot ce este \u00een jur, a spus \u00eentorc\u00e2ndu-se c\u0103tre cea care spunea c\u0103-mi este sor\u0103.
\n\u2014Dar nu-\u0219i aduce aminte de nimic. Nu m\u0103 recunoa\u0219te, nu \u0219tie cine este \u0219i belmeje\u0219te fel de fel de lucruri despre lumi care nu mai exist\u0103 de mult.
\n\u2014Este firesc ca dup\u0103 o com\u0103 at\u00e2t de \u00eendelungat\u0103 s\u0103 persiste o perioad\u0103 de u\u0219oar\u0103 amnezie. Sunt sigur c\u0103, dup\u0103 ce a trecut ce-a fost mai r\u0103u, o s\u0103 vindec\u0103m \u0219i r\u0103nile sufletului. S-o l\u0103s\u0103m s\u0103 se odihneasc\u0103.
\nAt\u00e2t am a\u0219teptat \u0219i am pornit c\u0103tre satul de la poalele dealului care p\u0103rea un melc uria\u0219 ce se odihnea la umbra stejarilor falnici. Colibele din lut se \u00een\u0219irau ca b\u0103nu\u021bii auri\u021bi pe salba de la g\u00e2tul unei fecioare. O t\u00e2n\u0103r\u0103, ce-mi sem\u0103na leit, cu p\u0103rul ca florile arborelui v\u0103paie, treb\u0103luia de zor \u00een jurul vetrei str\u0103juite de o vener\u0103 din lut. Oalele, ulcelele \u0219i str\u0103chinile din lut, \u00eengrijit modelate de m\u00e2inile sale, cu ornamente viu colorate \u00een alb, negru \u0219i ro\u0219u se aliniau pe o poli\u021b\u0103 ce se sprijinea pe unul dintre pere\u021bi a\u0219tept\u00e2nd s\u0103-\u0219i g\u0103seasc\u0103 \u00eentrebuin\u021bare. De afar\u0103 se auzeau clinchete de clopo\u021bei ce vesteau sosirea cornutelor de la p\u0103scut. Dotos a ad\u0103postit mioarele, a l\u0103sat desaga \u00een pragul u\u0219ii \u0219i a p\u0103\u0219it cu greutate spre lavi\u021ba din piatr\u0103 acoperit\u0103 cu blan\u0103 de urs. \u00cenainte de a se a\u0219eza s-a \u00eentors spre fata ce avea grij\u0103 ca supa de linte s\u0103 nu dea \u00een foc.
\n\u2014Bine te-am g\u0103sit, Zeia.
\n\u2014Bine te-ai \u00eentors, tat\u0103. \u021ai-am g\u0103tit bucate alese: sup\u0103 de linte dreas\u0103 cu m\u0103cri\u0219 uscat, mei fiert \u00een lapte, pl\u0103cint\u0103 de br\u00e2nz\u0103 amestecat\u0103 cu spanac \u0219i o ulcic\u0103 de vin negru s\u0103-\u021bi dea putere \u0219i \u00een\u021belepciune. A\u0219eaz\u0103-te \u0219i bucur\u0103-te de aromele minunate pres\u0103rate cu iubirea fiicei tale.
\n\u2014N-ai uitat c\u0103 ast\u0103zi au \u00eenceput Filipii de iarn\u0103, i-a reamintit p\u0103storul grijuliu \u0219i n-ai aruncat cenu\u0219a afar\u0103. Lupoaicele dornice s\u0103 se \u00eenmul\u021beasc\u0103 vin \u0219i caut\u0103 buc\u0103\u021bi de jeratic aprins.
\n\u2014\u0218tiu. Nu am cusut, nu am tors \u0219i nu am \u021besut \u0219i nici n-o s\u0103 arunc gunoiul afar\u0103.
\n\u2014O s\u0103 lipesc gura sobei \u0219i o s\u0103 at\u00e2rn barda l\u00e2ng\u0103 horn. A\u0219a vom putea \u021bine lupii departe p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul lunii, a completat-o tat\u0103l.
\nDotos, \u00eendemnat de Zeia, s-a a\u0219ezat pe sc\u0103unelul de l\u00e2ng\u0103 mas\u0103 \u0219i a \u00eencercat s\u0103 guste din m\u00e2ncarea aburind\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 poat\u0103, \u00eens\u0103, s\u0103-\u0219i duc\u0103 lingura la gur\u0103. Vorbele Marii preotese \u00eei st\u0103ruiau \u00een urechi ca urletul unei haite de lupi fl\u0103m\u00e2nde.
\n\u2014Zeia, \u021bi-ai preg\u0103tit straiele pentru s\u0103rb\u0103toarea sf\u00e2r\u0219itului de an? a \u00eentrebat-o pe fat\u0103 privind spre r\u0103zboiul de \u021besut.
\n\u2014Ve\u0219mintele sunt aproape gata, tat\u0103. Dar de ce m\u0103 \u00eentrebi?
\n\u2014Am fost invita\u021bi \u00een Cetatea Z\u00e2nelor unde s-a dus vestea despre frumuse\u021bea \u0219i h\u0103rnicia ta. Peste c\u0103ma\u0219a cu alti\u021b\u0103 o s\u0103 por\u021bi o bl\u0103ni\u021b\u0103 din iepurele pe care l-am prins ast\u0103zi \u00een timp ce p\u0103\u0219team turma.
\nDe pe p\u00e2nza de in \u021besut\u0103 cu drag de m\u00e2inile mele, privirea mi s-a \u00eentors spre cear\u0219aful sp\u0103l\u0103cit care \u00eemi acoperea trupul pe care nu-l sim\u021beam. Am cobor\u00e2t din pat \u0219i, f\u0103r\u0103 s\u0103 m\u0103 vad\u0103 cineva, am str\u0103b\u0103tut holul plin de lumin\u0103 difuz\u0103 \u0219i am ie\u0219it \u00een curte. Pa\u0219ii m-au purtat, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tiu, printre ma\u0219inile care goneau nebune\u0219te, f\u0103r\u0103 ca vreuna s\u0103 m\u0103 poat\u0103 atinge, c\u0103tre Institutul de Arheologie, unde am intrat f\u0103r\u0103 ca cineva s\u0103 m\u0103 bage \u00een seam\u0103. \u00cenc\u0103perile, cu vitrine \u00een care erau expuse obiecte din vremuri trecute, \u00eemi p\u0103reau cunoscute. \u00cen ultima camer\u0103 am descoperit o vitrin\u0103 \u00een care pe o p\u00e2nz\u0103 de catifea sienna se odihneau trei t\u0103bli\u021be din lut, dou\u0103 rectangulare \u0219i cealalt\u0103 rotund\u0103, impregnate cu fel de fel de semne pictografice, poate cea mai veche scriere sacr\u0103 din lume. Privirea, obi\u0219nuit\u0103 se pare, cu descifrarea acestor simboluri, s-a oprit pe chipul p\u0103storului \u0219i al mioarelor sale, pe p\u0103durea din apropierea acestora, pe simbolurile magice legate de cultul vie\u021bii \u0219i al mor\u021bii. Amuleta rotund\u0103 cu sfere minuscule, cu romburi \u0219i triunghiuri stilizate o mai v\u0103zusem undeva. O priveam cu insisten\u021b\u0103 , iar buzele mele murmurau, f\u0103r\u0103 voie, \u201eM\u0103rit\u0103 preoteas\u0103, am s\u0103 te v\u0103d cur\u00e2nd!\u201d Cineva, nu cu mult timp \u00een urm\u0103, \u00eemi vorbise despre lycantropie, despre scrieri antice, despre figurine de alabastru \u0219i br\u0103\u021b\u0103ri din scoici, despre zei \u0219i \u0219amani. \u00cen capul meu am sim\u021bit deodat\u0103 o herghelie \u00een galop care m-a dus \u00eentr-un amfiteatru plin cu studen\u021bi, colegi de-ai mei. To\u021bi ascultam cu aten\u021bie explica\u021biile despre misterele unei civiliza\u021bii apuse. La finalul expunerii sale, profesorul ne-a adresat o invita\u021bie.
\n\u2014V\u0103 a\u0219tept la Institutul de Arheologie s\u0103 vedem pe viu lucrurile despre care am discutat ast\u0103zi.
\nM-am \u00eentors \u00een patul trist \u0219i rece din rezerva de la spital. Medicul f\u0103cea vizita de sear\u0103. Mi-a pus degetul mare la \u00eencheietura m\u00e2inii \u0219i a spus nemul\u021bumit.
\n\u2014Pulsul e mult prea rapid pentru o persoan\u0103 care abia s-a trezit din com\u0103. A\u021bi mai observat vreo schimbare? a \u00eentrebat-o pe Tula care a dat negativ din cap. A\u0219tept\u0103m, altceva nu putem face, a ad\u0103ugat \u00een timp ce ie\u0219ea pe u\u0219\u0103.
\nMi-am amintit c\u0103 se apropia sf\u00e2r\u0219itul de an \u0219i am pornit \u00een grab\u0103 spre s\u0103tucul de la poalele dealului \u00eemp\u0103durit.
\nCele dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni care mai r\u0103m\u0103seser\u0103 p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219itul lui brumar s-au scurs ca uleiul de migdale printre degetele de la o singur\u0103 m\u00e2n\u0103. P\u0103storul a c\u0103utat s\u0103-\u0219i umple timpul cu preg\u0103tirile pentru iarn\u0103. Nu dorea s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 la ziua c\u00e2nd avea s\u0103 se despart\u0103 pentru totdeauna de fiica sa. \u00ce\u0219i f\u0103cea de lucru pe l\u00e2ng\u0103 animale. Le m\u00e2ng\u00e2ia \u0219i le hr\u0103nea cu m\u00e2inile sale pe cele care \u00een cur\u00e2nd ar fi trebuit s\u0103 fete. I se str\u00e2ngea sufletul c\u00e2nd \u00ee\u0219i amintea c\u00e2t de mult se bucura Zeia c\u00e2nd \u00eei punea \u00een bra\u021be primul mielu\u021b alb ca z\u0103pada care, de c\u00e2\u021biva ani, \u00eent\u00e2rzia s\u0103 apar\u0103. A s\u0103rat \u0219i a uscat carnea de v\u00e2nat, a adunat fructe uscate \u0219i buruieni de leac \u0219i pe toate le-a a\u0219ezat cu grij\u0103 \u00een chiupurile \u0219i l\u0103zile din groapa de provizii. T\u00e2rziu \u00een noapte mergea s\u0103 se odihneasc\u0103, iar \u00eenainte cu mult ca ziua s\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze noaptea se trezea \u0219i colinda \u00eendelung uli\u021bele satului. \u0218tia c\u0103 nu exist\u0103 nici o sc\u0103pare. Porunca Marii Preotese era sf\u00e2nt\u0103. Nimeni nu ar fi \u00eendr\u0103znit s-o \u00eencalce. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, se oprea din treab\u0103, se apropia de u\u0219\u0103 \u0219i \u00eemi asculta c\u00e2ntecul doinit. Eu coseam de zor pe umerii c\u0103m\u0103\u0219ii, pe poale \u0219i pe m\u00e2neci flori ce sem\u0103nau cu soarele, br\u0103du\u021bi \u00een miniatur\u0103 \u0219i romburi ce adunau \u00eentr-un joc, ce nu avea \u00eenceput \u0219i nici sf\u00e2r\u0219it, dansatori albi, ro\u0219ii \u0219i negri.
\n\u00cen diminea\u021ba care anun\u021ba sf\u00e2r\u0219itul de an, cerul \u00ee\u0219i leg\u0103na cu d\u0103rnicie sita de f\u0103in\u0103 asupra satului. P\u0103storul \u0219i-a trezit fiica \u0219i i-a spus.
\n\u2014Preg\u0103te\u0219te-te, avem drum lung de f\u0103cut. Pune-\u021bi \u0219i mantia cu glug\u0103, iar la \u00eenc\u0103l\u021b\u0103ri prinde\u021bi \u201cm\u00e2\u021bele\u201d acestea. Vremea s-a \u00eenr\u0103ut\u0103\u021bit, iar drumul este greu.
\nAm \u00eembr\u0103cat hainele noi, mi-am luat r\u0103mas bun de la locul \u00een care crescusem \u0219i am pornit spre necunoscut. Pa\u0219ii mei c\u0103lcau pe urmele b\u0103tr\u00e2nului meu tat\u0103 \u0219i se afundau \u00een albul pur al primei z\u0103pezii. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, obosit\u0103, m\u0103 \u00eentorceam \u00een camera de spital, dar nu \u00eendr\u0103zneam s\u0103 deschid ochii. Doream s\u0103 merg mai departe, s-o cunosc pe Marea Preoteas\u0103. Am str\u0103b\u0103tut p\u0103duri \u0219i ape \u00eenghe\u021bate, v\u0103i \u0219i maluri abrupte \u0219i, \u00eentr-un t\u00e2rziu, am ajuns la \u0219an\u021bul cu ap\u0103 \u0219i la \u00eengr\u0103diturile de nuiele ce ne anun\u021bau c\u0103 suntem aproape de Cetatea Z\u00e2nelor. Un str\u0103jer a cobor\u00e2t podul peste ap\u0103 \u0219i a deschis por\u021bile cet\u0103\u021bii, semn c\u0103 eram a\u0219tepta\u021bi. \u00cen fa\u021ba sanctuarului, Mama Divin\u0103 \u0219i z\u00e2nele sale \u00eembr\u0103cate \u00een rochii lungi, \u0219i mantii cu poale aurite, cu fibule de ghea\u021b\u0103 \u00een p\u0103r \u0219i bra\u021bele pline de br\u0103\u021b\u0103ri aurite ne priveau cu speran\u021b\u0103 \u0219i \u00eencredere.
\n\u2014Bine a\u021bi venit! Nu este timp s\u0103 v\u0103 odihni\u021bi, de\u0219i a\u021bi f\u0103cut un drum lung \u0219i greu, i-a anun\u021bat Marea Preoteas\u0103 de cum i-a v\u0103zut. Noaptea amenin\u021b\u0103 s\u0103 ne strice planurile. Noi am postit \u0219i ne-am rugat toat\u0103 ziua ca Zal Mok\u0219a s\u0103 ne primeasc\u0103 solul \u0219i s\u0103 ne asculte necazurile. \u0218i, dac\u0103 va g\u0103si de cuviin\u021b\u0103, s\u0103 ne \u00eendeplineasc\u0103 rugile. Frumoas\u0103 Zeia, e\u0219ti preg\u0103tit\u0103 s\u0103 ne salvezi neamul?
\nMi-am privit tat\u0103l care nu ridica ochii din v\u00e2rful opincilor roase \u0219i am r\u0103spuns sigur\u0103 pe mine.
\n\u2014Sunt preg\u0103tit\u0103 s\u0103-\u021bi \u00eendeplinesc porunca, dac\u0103 m\u0103 consideri vrednic\u0103 de aceasta, am r\u0103spuns, nedezlipindu-mi ochii de pe \u021binuta maiestoas\u0103 a Marii Zei\u021be \u0219i de pe amuleta rotund\u0103 ce o purta la g\u00e2t.
\n\u2014Urc\u0103 cele dou\u0103sprezece trepte care te vor duce mai aproape de Marele Zeu.
\nAm urcat treapt\u0103 cu treapt\u0103 \u0219i am ajuns pe piedestalul de pe care doi tineri str\u0103jeri m-au ridicat pe bra\u021be \u0219i m-au leg\u0103nat \u00eendelung, \u00eenainte de a-mi da drumul deasupra s\u0103biilor ascu\u021bite ce trebuiau s\u0103 m\u0103 duc\u0103 la Zal Mok\u0219a. Am deschis ochii. M\u0103 aflam pe trecerea de pietoni care ducea c\u0103tre Institutul de Arheologie. Un bolid se apropia cu vitez\u0103 chiar de locul \u00een care eram. \u00cenainte s\u0103 m\u0103 loveasc\u0103, m-am re\u00eentors la Cetatea Z\u00e2nelor. Str\u0103jerul ce supraveghea poarta a alergat s-o anun\u021be pe Marea Preoteas\u0103.
\n\u2014Maic\u0103 Zei\u021b\u0103, o lupoaic\u0103 alb\u0103 d\u0103 t\u00e2rcoale cet\u0103\u021bii.
\n\u2014A sosit r\u0103spunsul Zeului f\u0103r\u0103 \u00eenceput \u0219i f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it. A\u0219adar, Zeia s-a dovedit vrednic\u0103 de cinstea pe care i-am f\u0103cut-o. Deschide poarta. Trebuie s\u0103 ascult, ne\u00eent\u00e2rziat, mesajul lupoaicei.
\n\u2014Precum spui, s-a gr\u0103bit str\u0103jerul s\u0103-i \u00eendeplineasc\u0103 porunca.
\nMarea preoteas\u0103 s-a apropiat de lupoaica alb\u0103 care a\u0219tepta r\u0103bd\u0103toare \u00een pragul por\u021bii.
\n\u2014Ce veste mi-aduci? a \u00eentrebat-o \u00een limba fiarelor, aplec\u00e2ndu-se s-o poat\u0103 auzi \u0219i \u00een\u021belege pe deplin.
\nDup\u0103 ce a vorbit \u00eendelung cu lupoaica, Marea preoteas\u0103 s-a \u00eentors \u00een cetate \u0219i a poruncit str\u0103jerilor s\u0103 adune sfatul \u00een interiorul sanctuarului. De pe jil\u021bul aurit a vorbit cu hot\u0103r\u00e2re c\u0103tre cele dou\u0103sprezece z\u00e2ne.
\n\u2014Mesajul lui Zal Mok\u0219a a fost clar. \u00cen cur\u00e2nd va trebui s\u0103 p\u0103r\u0103sim cetatea. Pentru noi, aici va r\u0103m\u00e2ne doar trecutul. Viitorul ni-l vom \u00eentemeia pe alte locuri. Str\u00e2nge\u021bi podoabele, \u00eengropa\u021bi-le \u00een locuri ascunse \u0219i fereca\u021bi-le cu blesteme numai de voi \u0219tiute. Urma\u0219ii urma\u0219ilor no\u0219tri se vor g\u00e2ndi, c\u00e2ndva, la noi. Apoi, da\u021bi de \u0219tire locuitorilor. \u00cen cur\u00e2nd, totul va fi purificat prin foc.
\nTula privea \u00eenm\u0103rmurit\u0103 spre patul gol. \u0218i-a rotit privirea prin camera din care lipsise, doar c\u00e2teva minute, dar Zeia nu era nic\u0103ieri. \u00cengrijorat\u0103, s-a apropiat de fereastr\u0103 \u0219i a v\u0103zut cum, printre arborii din parcul spitalului, se furi\u0219a o n\u0103luc\u0103 ce sem\u0103na cu o lupoaic\u0103 alb\u0103. <\/p>\n


\n Valeria Manta T\u0103icu\u021bu<\/strong>
\n\"\"

nevoia de schimbare<\/strong><\/p>\n

s\u00e2ngele lui Cristos nu m\u0103 m\u00e2ntuie\u0219te
\npe mine, umbra p\u0103m\u00e2ntului, cea cu
\nspaime \u00eemprejmuit\u0103, ca un gard la cas\u0103 pustie
\npentru mine bat clopotele bisericilor
\nde cum se face sear\u0103 \u0219i convoaiele de nori
\npleac\u0103 \u00een \u00eenchisoarea de dincolo de orizont
\nm\u00e2na scrie cu s\u00e2nge, dar nu mai crede \u00een el,
\ncum nu crede \u00een puterea lum\u00e2n\u0103rilor de-a ascunde
\nc\u00e2ntece sub cear\u0103 \u0219i lumin\u0103 de var\u0103
\ns\u00e2ngele t\u0103u, totuna cu vinul.
\nal meu n-are titluri de noble\u021be,
\npicur\u0103 din r\u0103d\u0103cini obscure, amestecate,
\nle crap\u0103 v\u00e2ntul, le rabd\u0103 p\u0103m\u00e2ntul,
\nploaia nu le mai cre\u0219te, umbra le strive\u0219te.
\npoate c\u0103 am chipul t\u0103u, a\u0219a cum, uneori,
\n\u0219i apa are chipul \u0219i culoarea cerului.
\ncurg de mult\u0103 vreme printre cuvinte
\n\u0219i a\u0219tept s\u0103-mi creasc\u0103 solzi,
\ns\u0103 se mi se r\u0103ceasc\u0103 s\u00e2ngele,
\ns\u0103 fiu, \u00een sf\u00e2r\u0219it, altceva.<\/p>\n


\ncu t\u0103lpile \u00een nisip<\/strong><\/p>\n

tu po\u021bi s\u0103 te ascunzi \u00een r\u0103nile mele
\n\u0219i s\u0103 le vindeci
\neu vin cu urciorul pe cre\u0219tet \u0219i picioarele
\ndescul\u021be prin praf
\np\u0103rul nu-mi miroase a mosc, vizuin\u0103
\ncu \u0219erpi \u00eempleti\u021bi s-a f\u0103cut
\nde c\u00e2nd cutreier de\u0219ertul
\ncu umbra t\u00e2r\u00e2\u0219 dup\u0103 mine, singura care
\nnu ap\u0103r\u0103 de soare nici nisipul, nici oasele albe
\n\u00eengropate sub el, \u00een m\u0103rile p\u0103g\u00e2ne
\nfugite-n ad\u00e2nc acum mii de ani
\neu vin spre tine din de\u0219ertul acesta care m\u0103 crede
\nlum\u00e2nare de seu \u0219i m\u0103 face s\u0103 pl\u00e2ng uleios
\nurciorul e gol, t\u0103lpile sub\u021biate de mersul pe nisip
\nnu mai m\u0103soar\u0103 drumul r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la tine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Doina POPA F\u0103r\u00e2ma de ira\u021bional (fragment din romanul Ca frunza-n v\u00e2nt \u00een curs de apari\u021bie la Editura Junimea) Sidonia \u00eel<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16922"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16922"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16922\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16924,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16922\/revisions\/16924"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16922"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16922"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16922"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}