{"id":16890,"date":"2022-01-01T22:05:28","date_gmt":"2022-01-01T19:05:28","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=16890"},"modified":"2022-01-01T22:05:28","modified_gmt":"2022-01-01T19:05:28","slug":"spatii-culturale-nr-45-6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=16890","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 45 (6)"},"content":{"rendered":"

Florin DOCHIA<\/strong>
\n\"\"

Marginalii la o epidemie postmodern\u0103. Scriitur\u0103 \u015fi haos (II)
\n[urmare din num\u0103rul trecut)
\n2. Iluzia. Regula \u015fi jocul<\/strong><\/p>\n

\u201eDumnezeu este t\u0103cerea universului \u015fi omul este strig\u0103tul care d\u0103 sens acestei t\u0103ceri.\u201d
\n (Jos\u00e9 Saramago)<\/em><\/p>\n

Marca principal\u0103 a ultimelor decenii ale secolului anterior \u015fi continuat\u0103 azi – nimic esen\u0163ial nu pare a se fi schimbat de la le nouveau roman (1955) & lo real maravilloso (1949) [1], nici ele neap\u0103rat \u201erevolu\u0163ionare\u201d [2] – este aceea eratic\u0103. I s-ar putea spune postmodern\u0103, dar asta nu ar avea nicio relevan\u0163\u0103 analitic\u0103. Se pune deja surdin\u0103 \u015fi pe analiza\/reproducerea interiorului fiin\u0163ei (introspec\u0163ie \u015fi analiz\u0103 a con\u015ftiin\u0163ei; \u201edezl\u00e2narea\u201d proustian\u0103 \u2013 apud Andr\u00e9 Gide) \u015fi se prefer\u0103 extinderea teritoriului fic\u0163ional, ocuparea f\u0103r\u0103 scrupule la realului tr\u0103it sau imaginat, pasti\u015farea, parodierea, restructurarea lui. \u00cen definitiv, \u201e\u00een art\u0103, ceea ce se revendic\u0103 de la real nu se refer\u0103 niciodat\u0103 numai la acesta\u201d [3]. Orice s-ar spune depreciativ despre le nouveau roman, azi, urma sa l\u0103sat\u0103 \u00een dezvoltarea ulterioar\u0103 a prozei lungi \u015fi scurte nu mai poate fi \u015ftears\u0103 nicicum. Scriitura a devenit o aventur\u0103 (\u201eLe r\u00e9cit n’est plus l’\u00e9criture d’une aventure, mais l’aventure d’une \u00e9criture\u201d [4]; de fapt, romanul – proza, prin extensie – nu mai este \u201el’\u00e9criture d’une histoire, mais l’histoire d’une \u00e9criture\u201d – Jean Ricardou, Probl\u00e8mes du nouveau roman, Paris, Le Seuil, 1967, p. 166). Cititorul cel nou nu mai re-tr\u0103ie\u015fte aventura personajului, ci reface povestirea aventurii personajului, merge pe urmele sale atent la cum i se spun \u00eent\u00e2mpl\u0103rile \u015fi la ce crede personajul despre ele, dar \u015fi despre propria spunere, la ce crede autorul despre personajul s\u0103u, depsre spunerea acestuia \u015fi despre spunerea referitor la personaj. Pare o mi\u015fcare \u00een cerc, dar e, de fapt, o spiral\u0103, precum mi\u015fcarea de rota\u0163ie a P\u0103m\u00e2ntului \u00een jurul Soarelui care se rote\u015fte el \u00eensu\u015fi odat\u0103 cu Galaxia. Niciodat\u0103 nu se revine \u00een acela\u015fi punct. A se imagina \u015fi mai mult: pozi\u0163ia cititorului \u00een rolul satelitului Luna, care graviteaz\u0103 \u00een jurul P\u0103m\u00e2ntului, care graviteaz\u0103 \u00een jurul Soarelui, care graviteaz\u0103 \u00een jurul centrului Galaxiei. Naratorul \u00eensu\u015fi este, \u00een acela\u015fi timp, El \u015fi Cel\u0103lalt, f\u0103r\u0103 pericolul unei pozi\u0163ii schizoide sau tr\u0103ind-o deplin \u015fi lucid; cititorul \u00eel urmeaz\u0103 neab\u0103tut. \u00centr-o lume globalizat\u0103, \u00een care petele albe de pe orice hart\u0103 au disp\u0103rut \u015fi fiin\u0163a \u00eens\u0103\u015fi a devenit previzibil\u0103 \u00een comportamentul cu sine \u015fi cu ceilal\u0163i, centr\u00e2ndu-se pe existen\u0163a alienat\u0103 \u00een spa\u0163ii intime inundate de fantasme mai degrab\u0103 dec\u00e2t de imagini ale unei realit\u0103\u0163i care \u015fi-a pierdut orice mister, dorin\u0163a de aventur\u0103 se manifest\u0103 sub forma dorin\u0163ei de fic\u0163iune. Aventura \u015fi fic\u0163iunea sunt elemente fundamentale pentru c\u0103utarea sensului. (Nota bene: orice referin\u0163\u0103 este la oameni liberi, lipsi\u0163i de spirit gregar, ata\u015fa\u0163i unor valori spirituale care le permit s\u0103 se manifeste deplin ca fiin\u0163e ra\u0163ionale; ei citesc c\u0103r\u0163i.) Este evident c\u0103 aventura permite relevarea unui sens al Celuilalt, atunci c\u00e2nd fic\u0163iunea pune \u00een cauz\u0103 Eu-l cel mai intim. Parcursul de la materie \u2013 corpul, pe de o parte, \u015fi scriitura, pe de alt\u0103 parte \u2013 la sens construie\u015fte un Cel\u0103lalt pentru care cele dou\u0103 experien\u0163e devin esen\u0163iale. Sensul se va na\u015fte din acest raport cu Cel\u0103lalt, din mi\u015fcarea dintre gest \u015fi discurs care prefigureaz\u0103 c\u0103utarea (\u201em\u0103 extrag din Mine \u00een Cel\u0103lalt ca s\u0103 pot s\u0103 fiu\u201d) \u015fi \u00een\u015felarea identit\u0103\u0163ii (\u201erevin la Mine dup\u0103 ce am cunoscut fe\u0163ele Celuilalt\u201d). O continu\u0103 reconstruc\u0163ie de sine, c\u0103ci la intersec\u0163ia celor dou\u0103 c\u0103l\u0103torii, tema m\u0103\u015ftii devine fundamental\u0103. Astfel, lipsit\u0103 de gest sau de discurs, c\u0103l\u0103toria de la El la Cel\u0103lalt e totdeauna o aparen\u0163\u0103: c\u0103utarea stinge spaima de necunoscutul exterior \u015fi de identitatea necunoscutului interior. Astfel c\u0103 nevoia de extrac\u0163ie din Sine, de a se voi Altul miz\u00e2nd totul pe protec\u0163ia identit\u0103\u0163ii, leag\u0103 fic\u0163iunea de aventur\u0103. Naratorul \u015fi cititorul se \u00eent\u00e2lnesc \u00een Cel\u0103lalt. Scriitura face din fic\u0163iune o realitate mai concret\u0103 \u015fi mai complet\u0103 pentru spa\u0163iul mental al lectorului dec\u00e2t realitatea perceput\u0103 par\u0163ial, desigur, doar cu cele cinci sim\u0163uri. Lucrurile pot merge \u015fi mai departe, se pot complica \u015fi mai mult, dac\u0103 ne imagin\u0103m c\u0103 naratorul, pe l\u00e2ng\u0103 masca personajului [m\u0103\u015ftile personajelor], poart\u0103 \u015fi masca cititorului [m\u0103\u015ftile cititorilor], \u015fi pe cea a comentatorului [criticului]. Jos\u00e9 Saramago, par exemple, a \u015fi pus \u00een oper\u0103 situa\u0163ia, a dus-o p\u00e2n\u0103 la paroxism, spre ultimele consecin\u0163e, \u00een \u201eToate numele\u201d (Todos os nomes, 1997), cu cea mai autentic\u0103 gril\u0103 eratic\u0103, mai cu seam\u0103 pe direc\u0163ia ambiguiz\u0103rii binecunoscute deja de la Franz Kafka \u00eencoace, dar \u015fi cu evidente c\u00e2\u015ftiguri din nouveau roman \u2013 primele pagini ale romanului par desprinse din Robbe-Grillet. De altfel, \u00eentreaga oper\u0103 a nobelizatului din 1998 este un exemplu semnificativ de eratism manifest exploatat cu aleas\u0103 \u00eendem\u00e2nare.
\nAlienarea de la jum\u0103tatea secolului al XX-lea devine, treptat, o r\u0103t\u0103cire iremediabil\u0103 \u00eentr-un labirint defect de sens. Firul Ariadnei, pe care Sehnor Jos\u00e9, \u00een finalul de la \u201eToate numele\u201d, \u015fi-l leag\u0103 de picior \u015fi \u00eenainteaz\u0103 \u00een bezn\u0103, spre arhiva mor\u0163ilor, e, de fapt, ceea ce caut\u0103 cu to\u0163ii: autorii, personajele, cititorii \u2013 cu to\u0163ii r\u0103t\u0103ci\u0163i, \u00een primul r\u00e2nd, de ei \u00een\u015fi\u015fi. Din aceast\u0103 pricin\u0103, poate, treptat, romanul s-a \u00eendreptat \u00een aceast\u0103 direc\u0163ie a fic\u0163iunii ca aventur\u0103 a scriiturii, mai degrab\u0103 dec\u00e2t ca aventur\u0103 existen\u0163ial\u0103. \u00centr-un fel, G\u00e9rard Genette intuie\u015fte, \u00een \u201eLiteratura ca atare\u201d [5], situa\u0163ia general\u0103 \u015fi direc\u0163ia viitoare, atunci c\u00e2nd descrie experien\u0163a literar\u0103 a lui Paul Val\u00e9ry: \u201es\u0103 tr\u0103ie\u015fti \u00een literatur\u0103 ca pe un p\u0103m\u00e2nt str\u0103in, s\u0103 s\u0103l\u0103\u015fluie\u015fti \u00een scriitur\u0103 ca \u015fi cum te-ai afla \u00een vizit\u0103 sau \u00een exil, \u015fi s\u0103 o contempli cu o privire l\u0103untric\u0103 \u015fi totodat\u0103 distant\u0103.\u201d \u00cen vizit\u0103 sau \u00een exil \u00eel invit\u0103 romancierul de azi pe cititorul de azi, cu fiecare carte a sa ( o vizit\u0103 ca un exil? Se poate spune \u015fi a\u015fa\u2026). Autorul \u015fi cititorul se refugiaz\u0103 \u00eenl\u0103untrul unui ontotext (Barthes), acolo de unde \u00eencepe totul, f\u0103r\u0103 privilegii, f\u0103r\u0103 ierarhii. Sunt dou\u0103 experien\u0163e tr\u0103ite \u201esemblablement mais diff\u00e9rement\u201d, cu formularea eficace a aceluia\u015fi Genette, scriind, la acea dat\u0103, despre \u201ela variation continuelle et s\u00e9rielle des objects d\u00e9crits\u201d la Alain Robbe-Grillet [6], dou\u0103 experien\u0163e care tezaurizeaz\u0103 \u015fi mo\u015ftenirea existen\u0163ialismului camusian: con\u015ftiin\u0163a tragic\u0103. [7] La meridianul rom\u00e2nesc, g\u0103sesc o descriere relevant\u0103 \u00een cronica lui Daniel Cristea-Enache la \u201eManuscrisul fanariot\u201d de Doina Ru\u015fti: \u201ePl\u0103cerea autoarei de a se cufunda, odat\u0103 cu cititorul (subl. mea, F. D.), \u00een specificul amestecat al Valahiei \u015fi al Bucure\u015ftilor din secolele trecute este vizibil\u0103. Lexicul este el \u00eensu\u015fi transformat prin reg\u0103sirea straturilor anterioare masivului import neologic pe filier\u0103 francez\u0103.\u201d \u015ei mai mult, subliniind chiar numita aventur\u0103 a scriiturii, \u00eentr-un limbaj poate nu cel mai potrivit, dar foarte expresiv: \u201ePare c\u0103 totul are leg\u0103tur\u0103 cu totul \u00een acest roman \u00eemb\u00e2rligat \u015fi mig\u0103lit, \u00een care \u00abdetaliile\u00bb sunt pe acela\u015fi palier de importan\u0163\u0103 \u015fi semnifica\u0163ia de ansamblu se reg\u0103se\u015fte \u00een fiecare secven\u0163\u0103.\u201d [8]. Ritmul alert, sufocant al \u201ec\u0103l\u0103toriei\u201d impus de scriitor, remarcat aici de Daniel Cristea-Enache, se realizeaz\u0103 at\u00e2t prin aglomerarea de evenimente, c\u00e2t \u015fi prin descrierile am\u0103nun\u0163ite de locuri \u015fi obiecte, c\u00e2\u015ftig specific din nouveau roman, dar argumentat \u00eenc\u0103 de Sartre, prin acel \u201eNous ne sommes s\u00e9par\u00e9s des choses par rien\u201d, care continu\u0103, \u00eens\u0103 cu \u201esinon par notre libert\u00e9\u201d, pentru a relativiza dependen\u0163a, fie \u015fi la nivelul percep\u0163iei, pentru c\u0103 \u201ec\u2019est elle qui fait qu\u2019il y a des choses avec toute leur indiff\u00e9rence, leur impr\u00e9visibilit\u00e9 et leur adversit\u00e9 et que nous sommes in\u00e9luctablement s\u00e9par\u00e9s d\u2019elle.\u201d [9]
\nDup\u0103 secolul al XX-lea – al vitezei \u2013 avem secolul al XXI-lea \u2013 al accelera\u0163iei. La asta se adaug\u0103 concuren\u0163a mijloacelor de comunicare de mas\u0103 \u015fi re\u0163eaua mondial\u0103 a Internetului, deci comunicarea instantanee. Se cuvine s\u0103 nu se treac\u0103 cu vederea aceste provoc\u0103ri pentru om, dintre care unele nu existau la vremea lui Robbe-Grillet, cu at\u00e2t mai pu\u0163in al vremea \u00eenceputurilor lui Sartre. Scriitorul \u015fi cititorul din anii 2010 sunt al\u0163ii \u015fi altfel alc\u0103tui\u0163i. (Michel Serres i-ar numi \u201eune nouvelle esp\u00e8ce\u201d\u2026) \u015ei totu\u015fi, semnifica\u0163iile din, spre exemplu, piesa Malentendu a lui Albert Camus se p\u0103streaz\u0103 nealterate, ca \u015fi acelea din U\u015fi \u00eenchise a lui Sartre. Iar personajul K impus de evreul burghez de limb\u0103 german\u0103 din Praga (l-am numit pe Franz Kafka) nu a pierdut nimic din actualitate, ba mai mult, se \u00eembog\u0103\u0163e\u015fte continuu cu noi atribute pe care autorul nu \u015fi le-a imaginat \u015fi devine un fenomen universal. Este la fel de r\u0103t\u0103citor \u015fi r\u0103t\u0103cit, ca Senhor Jos\u00e9 al lui Saramago (\u201eAll the Names, perhaps the most Kafkaesque of his novels\u201d [10]); chiar dac\u0103 poate p\u0103rea dificil\u0103 compara\u0163ia, ne afl\u0103 \u00een prezen\u0163a aceluia\u015fi tip de satir\u0103 a birocra\u0163iei monstruoase; ca \u015fi Josef K, Senhor Jos\u00e9 r\u0103t\u0103ce\u015fte \u00eentr-un labirint al birocra\u0163iei \u00een c\u0103utarea unui adev\u0103r inaccesibil \u015fi sf\u00e2r\u015fe\u015fte prin a p\u0103trunde \u00eentr-o lume \u00eentunecat\u0103; este evident\u0103 leg\u0103tura, \u00een ciuda faptului c\u0103 \u201eNu mi-l pot imagina pe Saramago scriind \u00abMetamorfoza\u00bb, cum nu mi-l pot imagina pe Kafka scriind o poveste de dragoste. \u015ei \u00abToate numele\u00bb, cu Registrul s\u0103u care nu uit\u0103 \u015fi conduce \u00eenapoi, \u00een \u00eentunericul de nep\u0103truns, cu protagonistul grefier Senhor Jos\u00e9 umbl\u00e2nd \u00een c\u0103utarea persoanei aflate \u00een spatele unuia dintre nenum\u0103ratele nume din dosarele Registrului, dac\u0103 nu e chiar o poveste de dragoste, e o poveste despre dragoste.\u201d [10]. Din dosarul de pres\u0103 al volumului din care am citat, mai afl\u0103m c\u0103 \u201eRomanul lui Saramago nu este doar o pasti\u015f\u0103 dup\u0103 Kafka. Este povestea alegoric\u0103 a unui om \u00eennebunit de singur\u0103tate, o metafor\u0103 a c\u0103ut\u0103rii disperate a dragostei \u015fi a identit\u0103\u0163ii \u00een societatea contemporan\u0103. Rezultatul este un roman foarte inteligent, complex, deopotriv\u0103 exasperant \u015fi impresionant, o complex\u0103 oper\u0103 de art\u0103. (The Denver Post)\u201d [10]. Robert Pinsky, referindu-se la \u201eEseu despre orbire\u201d, observ\u0103: \u201eCucernic\u0103 \u00een cel mai r\u0103u sens al cuv\u00e2ntului, birocra\u0163ia \u00een acest roman este ilizibil\u0103 \u015fi inaccesibil\u0103. Dumnezeu \u015fi birocra\u0163ia nemiloas\u0103 au acelea\u015fi efect. \u00cen acest sens, scriitura lui Saramago sugereaz\u0103 o rezolvare a disputei despre opera lui cu Franz Kafka, \u00eentre cei care v\u0103d dilemele personajelor sale ca metafizic\u0103 \u015fi cei care doresc ca adjectivul \u201ekafkian\u201d s\u0103 aib\u0103 sens politic.\u201d [11]. Mul\u0163i ani \u00eenainte, John Banville, \u00een aceea\u015fi publica\u0163ie, sublinia c\u0103 str\u0103mo\u015fii literari direc\u0163i ai lui Jos\u00e9 Saramago sunt Kafka, C\u00e9line \u015fi Beckett [12]; \u00een ordine: deta\u015farea rece, ferocitatea vesel\u0103 \u015fi, respectiv, stilul impetuos. Senhor Jos\u00e9 este o alt\u0103 fa\u0163\u0103 a acelui K universal \u2013 comis-voiajorul, procuristul, arpentorul din romanele lui Kafka, dar \u015fi Ivan Ilici al lui Lev Tolstoi, Vladimir \u015fi Estragon din \u201eA\u015ftept\u00e2ndu-l pe Godot\u201d sau B\u00e9ranger al lui Ionesco\u2026 o descenden\u0163\u0103 \u00eentrutotul onorabil\u0103. Aventura scriiturii urmeaz\u0103 regulile fic\u0163iunii, chiar dac\u0103 jocul este mereu nou, mereu reluat pe acela\u015fi premize ale iluziei unei solu\u0163ii, unui sens. Iluzie, pentru c\u0103 \u201eaplicarea unei ipoteze lumii reprezentate\u201d \u015fi \u201ereconstruc\u0163ia \u015fi reordonarea lumii \u00abpornind de la fic\u0163iune\u00bb\u201d, cum apare \u00eentr-un comentariu la concep\u0163ia despre crea\u0163ia artistic\u0103 a lui Saramago [13], nu face ca lumea s\u0103 c\u00e2\u015ftige sens, coeren\u0163\u0103, ea r\u0103m\u00e2ne \u00een zona nerealizabilului, ne(de)finitului \u015fi transfer\u0103 interoga\u0163ia dintr-o parte \u00een alta: \u201egestul care fondeaz\u0103 lumea fic\u0163ional\u0103 reprezint\u0103 lectura literal\u0103 a unui cli\u015feu, un joc de limbaj care experimenteaz\u0103 c\u00e2mpul imaginar deschis de o catahrez\u0103\u201d [13].
\nDup\u0103 ani de zile \u00een care primul plan a p\u0103rut c\u0103-l de\u0163ine reproducerea unei st\u0103ri de spirit, a unei emo\u0163ii, prin for\u0163a elementelor care constituiau tradi\u0163ional fic\u0163iunea \u2013 personajul, intriga, realismul \u2013 a \u00eenceput s\u0103 precump\u0103neasc\u0103 distan\u0163area reflexiv\u0103 fa\u0163\u0103 de fic\u0163iune \u015fi constituen\u0163ii s\u0103i, mo\u015ftenirea nara\u0163iunii metatextuale. Strategiile narative referitoare la no\u0163iunea de control, cu exhibarea deschis\u0103 \u00een text a regulilor scriiturii \u015fi punerea lor \u00een discu\u0163ie, pentru a sublinia artificiul compozi\u0163iei, sau, din contr\u0103, a sublinia \u00een nara\u0163iune pierderea controlului, eliberarea intrigii \u015fi personajului de sub st\u0103p\u00e2nirea autorului, pot ap\u0103rea ca exemple pertinente de reflec\u0163ie asupra operei scrise, asupra haosului reconstituit nu numai \u00een jurul autorului\/cititorului, ci \u00eentr-un l\u0103utru, un sinele al lor transferat, pentru a fi privit\/analizat\/comentat din exterior, \u00eentr-un Cel\u0103lalt comun. Regulile jocului sunt asumate de ambii participan\u0163i, iluzia este perfect\u0103.
\n\u00centr-un dosar din revista Itin\u00e9raire, 2013, se constata c\u0103 \u201e\u00een ultimii treizeci de ani, rescrierea s-a impus ca semn al unei noi apropieri de mo\u015ftenirea literar\u0103\u201d, ceea ce semnifica o \u201ereactivare a v\u00e2nei rom\u00e2ne\u015fti\u201d, adic\u0103 \u201eprivilegierea intensit\u0103\u0163ii sentimentelor, multiplicitatea evenimentelor \u015fi predilec\u0163ia pentru extraordinar\u201d, caracterizate prin preponderen\u0163a \u201eexcesivului at\u00e2t din punct de vedere estetic, c\u00e2t \u015fi din punct de vedere etic\u201d. Dup\u0103 dou\u0103 decenii de \u201eaccese scripturaliste\u201d, pare c\u0103 ne-am re\u00eentors la \u201epl\u0103cerea de a povesti\u201d. La nivel de mare generalitate, \u201eaceast\u0103 re\u00eentoarcere a povestirii \/la povestire\/, pun\u00e2nd \u00een valoare fic\u0163iunea \u00een sensul tare al termenului, ar putea, la prima vedere, s\u0103 par\u0103 a m\u0103rturisi o atitudine oarecum regresiv\u0103, [\u2026] de reluare a romanului de acolo unde l-au g\u0103sit Noii Romancieri la debutul experimentelor lor asupra genului.\u201d [14] Ipotez\u0103 inconfortabil\u0103, chiar \u00eengrijor\u0103toare, cau\u0163ionat\u0103 de declara\u0163ii ale lui Jean Echenoz \u015fi ale altor autori de top din Hexagon.
\n\u2026\u015ei nimic nu mai pare simplu \u015fi pur, c\u00e2nd afl\u0103m c\u0103 \u201eideea realului e mai adev\u0103rat\u0103 dec\u00e2t realul\u201d \u015fi c\u0103 \u201erealul nu [mai] are loc\u201d, \u00eentr-\u201eun joc de oglinzi ce reflect\u0103 oglinzi\u201d (Michel Onfray). Adic\u0103 \u00een mijlocul paradoxurilor unei lumi sc\u0103pate de sub orice control, \u00een fa\u0163a unui orizont care se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 tot mai mult. Vom reveni.
\n(va urma)<\/em><\/p>\n


\nVasile GHICA<\/strong>
\n\"\"

CRISTALE de FUM<\/strong><\/p>\n

Scriitorii mode\u0219ti se mul\u021bumesc cu un epitaf. Ceilal\u021bi scriu l\u0103zi de memorii.
\nNu toate labele s-au putut transforma \u00een aripi.
\nC\u00e2nd nu a mai avut putere s\u0103 vorbeasc\u0103, arta a \u0163ipat.
\nSe pare c\u0103 nu c\u0103ut\u0103m iubirea, ci statuia ei.
\n\u00cemi cad uneori \u00een m\u00e2n\u0103 c\u0103r\u0163i at\u00e2t de slabe, \u00eenc\u00e2t \u00eei invidiez pe analfabe\u0163i.
\nSufletul meu – tot mai orfan de f\u00e2nt\u00e2ni.
\nBinele are \u00een el muguri de Infinit.
\nPiramidele noastre sunt arcuite \u00een Miori\u0163a.
\nDemnitatea este averea pentru care pl\u0103tim \u00eenc\u0103 prea multe impozite.
\nIluzia – averea celor care nu mai au nimic.
\nF\u0103r\u0103 pu\u0163in mister, frumuse\u0163ea este o eroare.
\nUnii vor s\u0103 alunge \u00eentunericul incendiind lumea.
\n\u00cen traista fericitului nu mai \u00eencape cerul.
\n
\n Sur\u00e2suri migdalate<\/strong><\/p>\n

Am ie\u015fit din pe\u015fteri cu tabieturi cu tot.
\nGr\u0103be\u015fte-te, Sisif! Te a\u015fteapt\u0103 sus Prometeu!
\nDin prorocii de alt\u0103dat\u0103 supravie\u0163uiesc doar meteorologii.
\nPrivite prin gaura cheii, toate biografiile sunt cenu\u015fii.
\nDrumul omenirii a fost luminat, mai ales, de \u201eincendiile\u201d intelectuale.
\nZboar\u0103 la timp! Altfel \u00ee\u0163i r\u0103m\u00e2n aripile mici.
\nStelele autentice str\u0103lucesc \u015fi \u00een oi\u015ftea dricului.
\nTrebuie s\u0103 fii prea bogat suflete\u015fte, pentru a r\u00e2vni la desfr\u00e2ul singur\u0103t\u0103\u0163ii.
\nDorul este heraldul inefabilului rom\u00e2nesc.
\nA r\u0103mas cerul prea mic. Trebuie s\u0103 ne ag\u0103\u0163\u0103m mai mul\u0163i de aceea\u015fi stea.
\nPo\u0163i s\u0103 fii num\u0103rat de mai multe ori \u00een via\u0163\u0103. Important e s\u0103 \u00eenchei partida \u00een picioare.
\nStropul de imperfec\u0163iune poten\u0163eaz\u0103 misterul frumuse\u0163ii.
\nNumai specia uman\u0103 are exemplare de umbr\u0103 \u015fi exemplare de ar\u015fi\u0163\u0103.<\/p>\n


\nOctavian MIHALCEA <\/strong>
\n\"\"

ACOMPANIERI<\/strong><\/p>\n

tenta\u021biile ochiului pot fi
\nad\u00e2nci spa\u021bii triumf\u0103toare
\nsau nesigure m\u00e2ini \u00eentunecate
\nmereu \u00een c\u0103utarea extazului<\/p>\n

g\u00e2nd ce \u00eenconjoar\u0103 orgoliul
\nrec\u00e2\u0219tigat prin el \u00eensu\u0219i<\/p>\n

un caleidoscop incomplet
\nva domina apoi
\nschi\u021bele au cunoscut c\u00e2ndva
\ngloria tremorului atroce
\nvom invoca misterele
\nacompanierilor deloc triste
\nnoi z\u0103pezi succesive
\npietre str\u0103lucitoare pendul\u00e2nd
\ndeasupra celorlalte magii<\/p>\n


\nACORDURI<\/strong><\/p>\n

amintiri estompate \u00een for\u021b\u0103
\ndespre o putere sau o durere
\nsau o sfial\u0103 infinit\u0103
\npas trist printre inimi negre
\ncare ascult\u0103 numai acordurile
\n\u00eendep\u0103rt\u0103rilor secrete<\/p>\n

ritmul enigmei devine
\nfoarte sonor
\nanatema indescifrabil\u0103
\n\u00eent\u00e2lne\u0219te volupt\u0103\u021bile<\/p>\n

dorin\u021b\u0103 complice
\ncu artificiul nelini\u0219tit<\/p>\n


\nFLORI DE MARE<\/strong><\/p>\n

imediat reveria
\ndin p\u0103durea
\ncondamnatelor piane
\nlumi interioare
\nmelancolice flori de mare
\nl\u00e2ng\u0103 o legend\u0103 glisant\u0103
\nla orizontul focului
\nalteori imnul devine
\ngreu exprimabil
\ndificile parfumuri viitoare
\nnobile maladii
\nale \u00eendep\u0103rt\u0103rilor
\npeisaje c\u00e2teodat\u0103 dureroase
\nstrig\u0103te care nu mai pot
\nadora dec\u00e2t culoarea<\/p>\n


\n\u0218ARM<\/strong><\/p>\n

splendoarea veste\u0219te potopul
\nsurprinz\u0103tor anotimp
\naproape necunoscut<\/p>\n

alt elogiu se pierde \u00een mun\u021bi
\neroi singulari compun \u0219armul irezistibil
\ntriumf\u0103m avem acest drept
\nscuturi disperate ne a\u0219teapt\u0103
\nvertiginoase chei spre acea zon\u0103
\nde multe ori intolerabil\u0103<\/p>\n

minunile vor fi suprapuse mai t\u00e2rziu<\/p>\n


\nALTE UNDUIRI<\/strong><\/p>\n

al cui e\u0219ti spre sear\u0103?
\ndup\u0103 ce omenirea
\nse r\u0103sfir\u0103
\ntrei c\u00e2te trei
\nal cui e\u0219ti?<\/p>\n

nu credeai c\u0103 se poate
\nmai pu\u021bin ro\u0219u
\nprin s\u00e2nge
\nz\u00e2mbetul e u\u0219or repede
\nspre alte unduiri
\ncol\u021b cu tot ce \u00eenseamn\u0103
\nadormirea memoriei<\/p>\n


\nECOU F\u0102R\u0102 ECOU<\/strong><\/p>\n

curios abur lini\u0219tit
\nprizat f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie cineva
\nchipul sau numele v\u00e2ltorilor<\/p>\n

odat\u0103 eu singur la margine
\nhirsut printre zodii
\ntot admir\u00e2nd
\nspasmele saurianului
\narta fin\u0103 a osului rupt<\/p>\n

deasupra casei de h\u00e2rtie
\ns-au ab\u0103tut atunci urmele
\ntristei dezleg\u0103ri<\/p>\n

spirale rupte
\necou f\u0103r\u0103 ecou<\/p>\n


\nCURAJ<\/strong><\/p>\n

cale spre aprigul val
\nlinie cumva recucerit\u0103
\nazi chiar azi
\naici ui\u021bi c\u00e2teva haine
\n\u00een orele ad\u00e2nci f\u0103r\u0103 mijlocul
\nstr\u0103inelor aduceri aminte<\/p>\n

neascunsa violen\u021b\u0103
\n\u00eenso\u021be\u0219te curajul<\/p>\n

cobor\u00e2nd cobor\u00e2nd
\npentru aflarea
\namurgului sticlos<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Florin DOCHIA Marginalii la o epidemie postmodern\u0103. Scriitur\u0103 \u015fi haos (II) [urmare din num\u0103rul trecut) 2. Iluzia. Regula \u015fi jocul<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16890"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16890"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16890\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16892,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16890\/revisions\/16892"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16890"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16890"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16890"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}