{"id":16803,"date":"2021-12-24T17:57:05","date_gmt":"2021-12-24T14:57:05","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=16803"},"modified":"2021-12-24T17:57:05","modified_gmt":"2021-12-24T14:57:05","slug":"spatii-culturale-nr-46-12","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=16803","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 46 (12)"},"content":{"rendered":"

Valeria Manta T\u0102ICU\u021aU<\/strong>
\n\"\"

ars poetica<\/strong><\/p>\n

pe aici au ostenit de zbor ni\u0219te vr\u0103bii
\nsim\u021bi asta dup\u0103 umbrele mici \u0219i moi
\nr\u0103mase \u00een urm\u0103, sus, pe crengi,
\n\u00een nodurile care \u00eenchid trecerea
\ndintr-o lume \u00eentr-alta.
\ntu ascunzi \u00een rucsac doar cochilii
\ncare-au pierdut vuietul m\u0103rii
\neu iau m\u00e2na de la ochi, s\u0103 intre acolo
\ncopacul din parc,
\ncel cu h\u0103inu\u021be colorate din l\u00e2n\u0103 ieftin\u0103
\n\u0219i copacii au suflet, copii, spune doamna \u00eenv\u0103\u021b\u0103toare,
\n\u0219i lor le este dor, \u0219i foame, \u0219i frig
\npentru ei c\u00e2nt\u0103 p\u0103s\u0103rile, nu pentru noi.
\ncopacii privesc pe deasupra capetelor noastre,
\nnoi ascult\u0103m vuietul v\u00e2ntului \u0219i ne credem
\nvr\u0103bii ostenite de zbor. <\/p>\n


\nEmil NICULESCU<\/strong>
\n\"\"

Pamfletul de Buz\u0103u<\/strong><\/p>\n

\tNumitul gen literar se campeaz\u0103, cu oarecare confort \u0219i \u201epl\u0103cere (?) de via\u021b\u0103\u201d, \u00een cartea, deloc optimist\u0103, a lui George Lixandru, Acoperi\u0219uri de h\u00e2rtie (de la vilele \u201eale\u0219ilor\u201d la casele subsemnatului) (Buz\u0103u, Editura \u201eEditgraph\u201d, 2015, 271 p.), editoriale ap\u0103rute \u00een \u201eGazeta lu buzoianu\u201d, \u201eSud-Est Forum\u201d, \u201eZiari\u0219ti Online\u201d, \u201eDC News\u201d \u0219i alte publica\u021bii). Este drept, aceast\u0103 arghezian\u0103 \u00eendrept\u0103\u021bire-a \u201eramurei obscure ie\u0219it\u0103 la iveal\u0103 din p\u0103dure\u201d, pamfletul, nu este \u00een momentele sale cele mai faste, dup\u0103 estimarea lui Nicolae Manolescu, ce face o retroviziune \u0219i o delimitare \u00eentre acesta \u0219i o rud\u0103 mai stilat\u0103, polemica: P\u0103rerea lui E.L. – disjunge criticul contemporan – era c\u0103 pamfletul e o specie artistic\u0103, \u00een care talentul este esen\u021bial. Pamfletul tr\u0103ie\u0219te, sus\u021binea criticul, prin for\u021ba expresiei literare, a cuvintelor, mai degrab\u0103 dec\u00e2t din valoarea ideilor. Dac\u0103 \u00eens\u0103, cum se \u00eent\u00e2mpla destul de des, art\u0103 nu era, nimic nu era: pamfletul devenea un mod de a-\u021bi \u00eempro\u0219ca adversarul cu noroiul unui vocabular de mahala intelectual\u0103. Polemica \u021bine, ea, de un schimb de idei \u0219i, totodat\u0103, de respect reciproc. (\u2026)
\n\tConcluzia (\u2026): pamfletul reflect\u0103 o g\u00e2ndire autoritar\u0103 \u0219i deseori primar\u0103, cu tot suportul artistic, \u00een timp ce polemica reflect\u0103 spiritul critic caracteristic democra\u021biei.(\u2026)
\n\t\u00cen momentul de fa\u021b\u0103 \u00eens\u0103, agresivitatea este at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t pamfletarii de doi bani ies la iveal\u0103 ca ciupercile dup\u0103 ploaie. Internetul favorizeaz\u0103 fenomenul cu pricina: sub masca anonimatului mul\u021bi viteji se-arat\u0103. (\u2026) Site-urile \u0219i blogurile abund\u0103 \u00een procese de inten\u021bie, calomnii, minciuni sfor\u0103itoare. (Nicolae Manolescu, Polemic\u0103 \u0219i pamflet, \u00een \u201eRom\u00e2nia literar\u0103\u201d, nr. 46\/ 6 noiembrie 2015, p. 3).
\n\tInvestig\u00e2nd istoria multicentenar\u0103 a pamfletului, George Ni\u021bu \u00eei stabile\u0219te ni\u0219te \u201edesp\u0103r\u021b\u0103minte\u201d, \u00eentre care \u201epamfletul-eseu \u0219i eseul-polemic\u201d (ilustrat, \u00een perioada interbelic\u0103, de Lovinescu, Camil Petrescu, G. C\u0103linescu, Ralea, Ion Barbu, Vladimir Streinu, Eugen Ionescu, Mihail Sebastian); una dintre ramurile acestei coroane o denumea \u201epamfletarul civic\u201d, \u0219i aici \u00eel localiza pe Pompiliu Constantinescu, critic literar, colaborator al revistei \u201eKalende\u201d, care polemizeaz\u0103 cu propagatorii misticismului, dezv\u0103luind adev\u0103ratul caracter regresiv al acestui curent mai mult politic dec\u00e2t literar, cum se pretindea. (\u201eCre\u0219tinismul folcloric\u201d\/ Nichifor Crainic – \u201eSensul tradi\u021biei\u201d, concluzion\u00e2nd c\u0103, prin trunchierea de citate, interpret\u0103ri eronate sau o incivil\u0103 manier\u0103 de a nu se referi cu preciziune la un organ \u0219i redactorii lui, cu nume proprii \u0219i responsabile, prin bagatelizare, aurorul \u201ePunctelor cardinale \u00een haos\u201d nu este capabil de o discu\u021bie academic\u0103 \u0219i-l invit\u0103 s\u0103 fac\u0103 efortul unei situ\u0103ri pe un plan decent de g\u00e2ndire, \u00eentr-o polemic\u0103 \u00een care reaua-credin\u021b\u0103 \u0219i trivialitatea nu pot \u021bine loc de idei. Acela\u0219i este \u021binta unui portret vitriolant, \u00een \u201eTradi\u021bionalismul predicant\u201d: Tradi\u021bionalismul predicant e totdeauna cultural; \u00ee\u0219i asum\u0103 misiuni, \u00eemparte misiuni \u0219i crede neap\u0103rat c\u0103 apari\u021bia lui a fost cerut\u0103 de destinul istoriei. El vorbe\u0219te \u00een numele str\u0103mo\u0219ilor, al genera\u021biei prezente, care e totdeauna \u0219i a lui \u0219i a viitorului (George Ni\u021bu, Pamfletul \u00een literatura rom\u00e2n\u0103, Timi\u0219oara, \u201eEditura de Vest\u201d, 1996, p.237). \u00cen afar\u0103 de preo\u021bimea zaraf\u0103, turistic\u0103 (excursii ecumenice) subzist\u0103, cu destul randament bibliografic \u0219i stocuri mari de stim\u0103 protocronist\u0103, \u0219i acest rudiment, \u00een haotic\u0103 dezvoltare, culturizatorul.
\n\tUn pamfletar \u201ecivic\u201d, cet\u0103\u021bean ar putea fi, \u00een multe din exprim\u0103rile sale, \u0219i George Lixandru care, pristandiz\u00e2nd, \u00eentr-un fel de prefa\u021b\u0103, se \u201epred\u0103\u201d astfel lectorului: Grea misie asta de \u201ec\u00e2rcota\u0219\u201d al puterii, de critic al b\u00e2lbelor, moravurilor ori corup\u021biei poleite cu \u201einteres public\u201d afi\u0219ate cu non\u0219alan\u021b\u0103 de \u201evedetele\u201d politice ale Buz\u0103ului, care se bucur\u0103 de complicitatea, slug\u0103rnicia presei locale, miluit\u0103 din fonduri publice. \u00ce\u0219i propune s\u0103 \u00eei \u201ecombat\u0103\u201d (Cu cinism \u0219i autoritar, f\u0103r\u0103 mil\u0103, f\u0103r\u0103 a m\u0103 preface a fi mai bun dec\u00e2t sunt de dragul unei false \u0219i interesate bune-cuviin\u021be. Finalul: A\u0219a e toat\u0103 cartea: lacrimi ca ni\u0219te litere, replicate de milioane de ori). La o prim\u0103 vedere, ai impresia c\u0103 te afli \u00een fa\u021ba unor noi \u201eelegii politice\u201d, altele dec\u00e2t scrise, pe vremea lui \u0102l B\u0103tr\u00e2n, de Ion Gheorghe, atunci c\u00eend se putea, cu oarecare cecitate, spune:\u201eM\u00e2ndr\u0103-i corabia, me\u0219ter c\u00e2rmaciul!\u201d, iar nu \u00een vremuri de crunt epigonism, c\u00e2nd afirma\u021bia se transform\u0103 \u00een interoga\u021bie; \u201ecare flot\u0103?\u201d O astfel de art\u0103 prozastic\u0103 dezvolta, nota Alex. \u0218tef\u0103nescu, \u0219i unul dintre \u201ea\u0219ii\u201d pamfletului rom\u00e2nesc; \u00een o \u00eensemnare privind \u201eSpiritul justi\u021biar \u00een publicistica lui Arghezi\u201d observa c\u0103, \u00een toat\u0103 \u201ecariera\u201d lui gazet\u0103reasc\u0103, el men\u021bine uniform\u0103 derularea frazelor \u2013 ap\u0103sat\u0103, sfid\u0103toare dar uniform\u0103 \u2013 d\u00e2nd astfel cititorilor s\u0103i senza\u021bia c\u0103 scrisul s\u0103u nu \u021bine de circumstan\u021be, c\u0103 un scriitor spune \u00een mod implacabil adev\u0103rul. Chiar \u0219i \u00een pamflete, acolo unde dezl\u0103n\u021buirea subiectivit\u0103\u021bii nu pate fi disumulat\u0103, exist\u0103 un mod ceasornic\u0103resc de a construi injuria; chipurile deformate violent, ca \u00een caricaturi, acuza\u021biile de o vehemen\u021b\u0103 neobi\u0219nuit\u0103, demonstrarea absurdit\u0103\u021bii unor atitudini prin ducerea lor, \u00een plan imaginar, p\u00e2n\u0103 la ultimile consecin\u021be \u2013 totul se desf\u0103\u0219oar\u0103 dup\u0103 un plan, cu minu\u021bie (\u201eJurnal de critic\u201d, Editura \u201eCartea rom\u00e2neasc\u0103\u201d, 1980, p.236-237).
\n\tFiliform, f\u0103r\u0103 pasiuni ce l-ar livra diabetului, George Lixandru nu folose\u0219te dubla re\u021bet\u0103 arghezian\u0103 – \u201emiere \u0219i fiere\u201d-, rezum\u00e2ndu-se, cu stoicism, la ultimul element din meniu. Punctul de fierbere este dep\u0103\u0219it, de c\u00e2teva ori, \u00een chestiuni strict personale, unde \u00eemprumut\u0103 tonuri din celebrul \u201eBaroane\u201d.
\n\tO profesie de credin\u021b\u0103 a autorului e cu totul tran\u0219ant\u0103: Eu nu vreau altceva dec\u00e2t s\u0103 scriu \u0219i s\u0103 fiu l\u0103sat s\u0103 scriu. F\u0103r\u0103 a m\u0103 (des)considera scriitor. Asta e dorin\u021ba \u0219i ambi\u021bia mea. \u0218i e dreptul meu s\u0103 fiu l\u0103sat s\u0103 fiu l\u0103sat s\u0103 fiu ceea ce vreau s\u0103 fiu (Cultura la Buz\u0103u). Cine zice nu? Extrapol\u00e2nd, prin epoca proletcultului, era o melodie, \u201eL\u0103sa\u021bi-m\u0103 s\u0103 c\u00e2nt\u201d (\u00eenf\u0103ptuirile din R.P.R., n.m.) de Gherase Dendrino. Detalierile, abia acestea nedumeresc \u2013 cum \u00eei poate cenzura, spre exemplu, un mastodont comunist ca Uniunea Scriitorilor, blogul. O nominalizare-dou\u0103 a prigonitorilor din pomenitul organ de breasl\u0103 ar fi luminat, fie \u0219i firav, \u201edesp\u0103r\u021birea\u201d poetului de nevrednica organiza\u021bie, unde sunt cop\u0103rta\u0219i scriitori ce s-au aplecat comprehensiv \u0219i cu simpatie asupra c\u0103r\u021bile sale de versuri (sau ace\u0219tia nu intr\u0103 \u00een discu\u021bie?). A nu se uita c\u0103 \u201ehaiduciile\u201d, de genul pompos-sfid\u0103tor, precum Asocia\u021bia Scriitorilor Profesioni\u0219ti din Rom\u00e2nia (aluzie la faptul c\u0103 ageamii\/ amatorii ar fi ceilal\u021bi); mai nou, \u0219i Dan Mircea Cipariu, D.J-i profesionalizat, \u00eencearc\u0103 o \u201eschism\u0103\u201d care s\u0103-i aduc\u0103 \u0219efia unei fac\u021biuni. Mai punct\u0103m: ambi\u021bie, iar nu aspira\u021bie; \u0219i impostorii\/ veleitarii au ambi\u021bia s\u0103 par\u0103 ceea ce nu sunt (motorul ar fi cam acela\u0219i?).
\n\t\u00cen condi\u021bii \u201eclasice\u201d, jimbla gazetarului este \u00een m\u00e2na cititorului, nu \u0219tiu cu cum e cu Internetul. Promovarea unor dovedite, mai apoi, e\u0219ecuri politice este explicat\u0103 sofisticat, cu arabescuri protegiuitoare: aleg\u0103torii surprin\u0219i \u00een flagrant de nepricepere la vot sau naivitate (Rom\u00e2nia mea), adic\u0103 nu de lipsa culturii civice (se zice c\u0103 orice \u021bar\u0103 are conduc\u0103torii care \u00eei merit\u0103). De aici, consecin\u021ba: primarii tr\u0103iesc ca-n America, iar cei care i-au votat ca-n Albania \u0219i legea e facultativ\u0103, iar f\u0103r\u0103delegea inevitabil\u0103. Se legitimeaz\u0103, din proprie ini\u021biativ\u0103, ca pamfletar, nu polemist, nu analist politic: scriu cu patim\u0103, m\u00e2nie \u0219i \u00eencr\u00e2ncenare. Polemist nici nu s-ar putea a fi, ataca\u021bii nu utilizeaz\u0103 \u201edreptul la replic\u0103\u201d, pe principiul: c\u00e2inii latr\u0103, ursul trece; au, vorba lui Caragiale, reac\u021bii prin \u201egr\u0103m\u0103tici \u0219i m\u0103sc\u0103rici\u201d mercenari.
\n\tSchimbarea guvernului creeaz\u0103, sub tastele lui George Lixandru, imagini iacobine \u00een regim frenetic: Ghilotina politic\u0103 (\u2026) secer\u0103 neiert\u0103tor grumajii granzilor pedeli\u0219ti (Repetabila povar\u0103), de parc\u0103 amenin\u021barea unui pre\u0219edinte, \u201ene \u00eent\u00e2lnim \u00een Pia\u021ba Palatului la \u021bepe\u201d, a fost o predic\u021bie (mai medieval\u0103), ce i s-a \u00eentors \u00eempotriv\u0103. Aici ar fi bine s\u0103 ne reamintim o vorb\u0103 a ministrului buzoian Alexandru Marghiloman, care suna aproximativ astfel: \u201e\u00een \u021bara asta nu po\u021bi avea adversari: dac\u0103 i-ai \u00eenvins, se aliaz\u0103 cu tine\u201d, observa\u021bie cu lung\u0103 b\u0103taie \u2013 PDL-\u0219tii de ieri sunt PNL-i\u0219tii de ast\u0103zi. Repetate \u201en\u0103p\u00e2rliri\u201d, cum formula un reputat polemist, de\u021binut politic \u0219i memorialist nominalizat \u00een aceste editoriale, Petre Pandrea.
\n\tAnaliz\u00e2nd, din fel de fel de unghiuri, cu un criticism cioranian, \u00een inten\u021bie, racilele na\u021bionale, vede c\u0103 Un alt motiv de neunire \u00eentre rom\u00e2ni este m\u00e2ndria de\u0219art\u0103. Orgoliul. Fudulia. Ca o observa\u021bie pe margine ar fi de amintit dihonia diasporei, a exilului rom\u00e2nesc din Occident; c\u00e2nd, t\u00e2rziu, unii s-au re\u00eentors \u00een \u021bar\u0103, li s-a repro\u0219at de c\u0103tre b\u0103\u0219tina\u0219ii suferitori de dictatur\u0103 c\u0103 nu au avut \u00een meniu salam cu soia, \u00een schimb, unii au avut papion. Nimeni nu e perfect, totul are o istorie: dup\u0103 r\u0103zboiul de independen\u021b\u0103, liberalii \u00eei numeau pe conservatori\/ reac\u021bionari a fi drept \u201ePlevna intern\u0103\u201d (Eminescu se afla \u0219i el \u00een reduta ziarului \u201eTimpul\u201d). Aici este adeziv \u0219i textul intitulat Cultura urii.
\n\tNi\u0219te porunci\/ dolean\u021be de conduit\u0103 cet\u0103\u021beneasc\u0103 local\u0103 afl\u0103m \u00een Buz\u0103ul nostru, unde, \u00een viteza tast\u0103rii, se cer eliminate, cum ar fi cam tautologica formulare: kitsch-ul \u0219i prostul gust. Dar un elogiu energic al localismului, cu eroii lui b\u0103\u0219tina\u0219i \u00eel g\u0103sim \u00een S\u0103 vin\u0103 Gheorghela\u0219, o invocare a haiducului (exaltat pe ritmuri etno de forma\u021bia \u201eNemuritorii\u201d), prin o ridicare la scar\u0103 p\u00e2n\u0103 la dimensiunea m\u00e2ntuitoare a lui \u021aepe\u0219, din satira eminescian\u0103. E drept, justi\u021biarul nu mai descindea din Basarabi \u0219i Mu\u0219atini, \u201edesc\u0103lec\u0103tori de \u021bar\u0103, d\u0103t\u0103tori de legi \u0219i datini\u201d, astfel c\u0103 apelul se familiarizeaz\u0103 la extrem, ca-n Rom\u00e2nica, d\u00e2ndu-se chiar senza\u021bia c\u0103 personajul istoric cisl\u0103uan, de la \u00eenceputul secolului al XIX-lea, este u\u0219or autist: b\u0103 b\u0103iete, b\u0103 Gheorghela\u0219, cu tine vorbesc, e plin iar p\u0103m\u00e2ntul p-acilea de dinu-p\u0103turici \u0219i hahalere. Te rog frumos, (\u2026) vino acas\u0103 \u0219i rezolv\u0103-ne problema. Comanda, se pare, nu s-a executat, din motive obiective. \u00cen acela\u0219i trend, neao\u0219ismul local ar putea fi (re)creator de igien\u0103 moral\u0103, dac\u0103 ar fi agrea\u021bi ni\u0219te oameni care s\u0103 fie ai Buz\u0103ului, cu r\u0103d\u0103cinile aici, nu aiurea\u2026(Trebuie s\u0103 ne ap\u0103r\u0103m!). Nu prea reiese c\u0103 \u201egre\u0219i\u021bii\u201d sunt venetici, importa\u021bi de la Centru sau alte provincii istorice. Un catalog, o \u201earhondologie\u201d a actorilor din jocurile de putere mari \u0219i mici pigmenteaz\u0103 pitoresc diverse interven\u021bii. \u00cen Baroane (dup\u0103 Tudor Arghezi), violen\u021ba de limbaj atinge note de bas, fiinc\u0103 textul nu mai e de dimensiunea a dou\u0103-trei palme (polemice, c\u00e2te a \u00eencasat Cost\u0103chel Gudur\u0103u, \u00een telegramele expediate prin bun\u0103voin\u021ba lui Caragiale), ci are lungimea unei reprize de box.
\n\tSunt ora\u0219e unde nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nimic (Nehoiu, P\u0103t\u00e2rlagele, Pogoanele), care mai ajung \u201epe sticl\u0103\u201d sau h\u00e2rtie numai prin chestiuni scandaloase, cum, de exemplu, prin c\u00e2rd\u0103\u0219ia dintre un arab \u0219i un fost prefect de Buz\u0103u, Ion Vasile, fost pediatru, mai apoi diplomat prin America Latin\u0103 \u0219i p\u0103rinte de jurnalist\u0103 r\u0103pit\u0103 \u00een teatrul de opera\u021bii, caz ce face obiectul unui proces \u00een curs.
\n\tUn poem \u00een proz\u0103, \u00een sotto voce (S\u0103rb\u0103tori fericite), st\u0103 cot la cot cu ieremiadele din M-a\u021bi \u00eenvins, unde refrenul\/ laitmotivul este: Mi-e sc\u00e2rb\u0103, un slalom, o curs\u0103 enduro, cu escalad\u0103ri p\u00e2n\u0103 la v\u00e2rful Bisericii Ortodoxe Rom\u00e2ne, cu mult \u00eenainte de a exista dosarul \u201eColectiv\u201d. Pe efectul de oximoron se construie\u0219te mini-reportajul Buz\u0103urile din sufletul meu (Simileasca vs. cartierul \u201eOrizont\u201d). Textele sunt pres\u0103rate cu diverse observa\u021bii sociale (cu c\u00e2t e\u0219ti mai mic, cu at\u00e2t ba\u021bi pe la mai multe u\u0219i; ne-au furat cu st\u00e2nga c\u00e2nd erau de dreapta \u0219i viceversa; Tinere, averea ta este \u021bara altuia!) Anumite formul\u0103ri, PeDeLeaua, UNePeReaua, descind din Feseneaua regretatului textualist Gheorghe Ene, de la \u201eOpinia\u201d anilor 1990 (\u0219i care, la r\u00e2ndul s\u0103u, o adaptase dup\u0103 Bidineaua, un c\u00e2ntec de ru\u0219ine sau, dac\u0103 dori\u021bi, licen\u021bios).
\n\tLa Buz\u0103u presa este liber\u0103, ziari\u0219tii mai pu\u021bin dezvolt\u0103 ideea c\u0103 nu sunt chiar indisponibili, ci servesc anumite cauze \u0219i dansuri tematice; se urm\u0103re\u0219te lan\u021bul (sl\u0103biciunilor, totu\u0219i, Caragiale a avut un restaurant \u00een gara Buz\u0103u), care duce la st\u0103p\u00e2nul c\u00e2inelui de paz\u0103 al democra\u021biei (oameni politici, oameni de afaceri). De aici \u0219i lipsa presei de investiga\u021bie, tomograful care s\u0103 pun\u0103 ni\u0219te diagnostice conforme cu realitatea, unor pacien\u021bi politici, administrativi, magistra\u021bi, deconcentra\u021bi, personalit\u0103\u021bi deconcertante, dar care se armonizeaz\u0103 \u00een ap\u0103rarea \u201einteresului na\u021bional\u201d, ce, brodeal\u0103, corespunde cu cel personal. Cit\u0103m din Mo\u021biunea de centur\u0103, care, acum, \u00een pragul iernii tehnocrate, pare s\u0103 capete promi\u021b\u0103toare valen\u021be: Con\u0219tiin\u021ba parlamentarilor intr\u0103 brusc \u00eentr-o cea\u021b\u0103 \u00een care nu se mai v\u0103d m\u0103garii, fiind \u00eenlocuit\u0103 cu disciplina de partid. Spui mo\u021biune, spui ma\u0219in\u0103 de vot.
\n\tSumar, c\u00e2t o lenjerie intim\u0103 de dam\u0103 este \u0219i textul Geto, las\u0103-ne, ce ar p\u0103rea izvor\u00e2t dintr-o sastisie tracomanie (geto-dacopatie). Este o interpelare adresat\u0103 doamnei Burducea, numit\u0103 \u201egeneral\u201d la Inspectoratul \u0218colar, care are la activ dou\u0103 buf-uri la concursul pentru ocuparea (legal\u0103) a func\u021biei primite cadou, motiv de a juca \u201e\u00een prelungiri\u201d, nu f\u0103r\u0103 gra\u021bioasa contestare a \u201eadversarilor\u201d aspiran\u021bi la aceea\u0219i dignitate – nu ar avea curriculele complete, chiar \u00een condi\u021bia (caraghioas\u0103!) c\u00e2nd nici p\u00e2r\u00e2\u021bii nu \u00eentruniser\u0103 punctajul necesar \u0219i suficient. Suficient s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103, tot dumneaei, mai departe, \u00een \u0219a, ca la rodeo. Editorialul sugereaz\u0103 intrarea pe o bun\u0103 orbit\u0103 politic\u0103: De c\u00e2nd PSD se afl\u0103 la guvernare, nu numai c\u0103 a\u021bi r\u0103mas general pe principiul \u201eGeta e sora mea\u201d, ci picioarele domniei voastre se vor fi ridicat de la p\u0103m\u00e2nt\u2026 \u0218tiri de ultim\u0103 or\u0103 spun c\u0103 o a treia \u201eextragere\u201d cu aceea\u0219i miz\u0103 s-a executat la Bucure\u0219ti, cu un rezultat similar. Ce era \u201ecu ochi \u0219i cu spr\u00e2ncene\u201d, se reconfirm\u0103 (\u0219i \u00een postul Cr\u0103ciunului) imperturbabil. \u00cen pragul lunii cadourilor, semnalez gracilitatea acestei doamne general, dintr-un fel de personal \u201ejurnal de lupt\u0103\u201d cu memoria unei rela\u021bii destr\u0103mate, pe care chiar l-a publicat: Albastrul iubirilor mele (Buz\u0103u, Editura \u201eEuro Academica\u201d, 2012, 263 p.): \u201eE tarziu, mi-e frica de nopti fara imbratisare, dar ma mandresc mai departe cu gandul frumos ca nu stiu sa iert, ca nu pot sa uit. Ma invart ametitor intr-un univers de contraste, dar nu am curajul sa indrasnesc sa sa vreau sa cobor.\u201d Garantez fidelitatea grafiei, consecvent dispre\u021buitoare fa\u021b\u0103 de diacriticele limbii rom\u00e2ne. Aici, \u00een t\u00e2rgul Dr\u0103g\u0103icii, dac\u0103 te-ai urcat \u00eentr-o comedie (politic\u0103), te obi\u0219nuie\u0219ti cu vertijul \u0219i nu prea mai ai chef s\u0103 cobori, dec\u00e2t atunci c\u00e2nd e\u0219ti, fereasc\u0103 Dumnezeu!, debarcat. O autoevaluare sugereaz\u0103 c\u0103 scopul scuz\u0103 mijloacele: \u201esunt o femeie de cariera, inteleapta, lucida, inaccepabil de treaza.\u201d Ar fi p\u0103cat s\u0103
\nse piard\u0103, pe coperta a patra, singurul text redactat \u201ecanonic\u201d, v\u0103dind \u0219i o dotare pentru pamflet: \u201eC\u00e2nd ur\u0103sc (, virgula mea) scriu scurt, lucid, ra\u021bional \u0219i punctat. Scriu din ad\u00eenc, scriu rumegat.\u201d Adic\u0103, \u00eemp\u0103c\u00e2nd la fix pu\u021bul g\u00e2ndirii cu ieslea lui Pegas. \u00centre timp, fatalitate, \u0219i al treilea concurs de titularizare a fost pierdut, \u0219i \u201egeneralatul\u201d. Coana Chiri\u021ba a lui Alecsandri a fost numai \u201eispr\u0103vni\u0219eas\u0103\u201d \u0219i a ajuns celebr\u0103.
\n\tN-a\u0219 putea spune c\u0103, prin volumul de editoriale al lui George Lixandru, pamfletul de Buz\u0103u s-a \u201ec\u0103ft\u0103nit\u201d (\u00eemi amintesc titlul unui volum de eseuri al lui Constantin \u021aoiu; \u201eCaftane \u0219i cafteli\u201d), zona fiind controlat\u0103 de pe fundalul istoric de \u201efiara\u201d Pamfil \u0218eicaru sau de ie\u0219irile la ramp\u0103 mai \u201esup\u0103rate\u201d ale lui Ion Caraion. Evident, aceste \u201eAcoperi\u0219uri de h\u00e2rtie\u201d nu las\u0103 genul, la vremi virale \u0219i de viroz\u0103, s\u0103 tremure \u00een maiou. Pozi\u021bia unui \u201eincisiv\u201d, \u00eentr-o atmosfer\u0103 de onctuozitate patentat\u0103, nu este cea mai de invidiat, m\u0103car din punct de vedere al spa\u021biului \u201ede carantin\u0103\u201d ce se creaz\u0103 \u00een jurul s\u0103u. Cum spunea, exist\u0103 \u0219i excep\u021bii, c\u00e2nd i se sugereaz\u0103 c\u0103 domnul X are suficient umor \u0219i nu ar privi cu rea-voin\u021b\u0103 un \u201emedalion\u201d cu dedica\u021bie. Este dorin\u021ba de reprezentare, de notorietate, fie \u0219i negativ\u0103, de alinierea cu nume mai sonore, care s\u0103 legitimeze prezen\u021ba \u00eentre cei reu\u0219i\u021bi la \u201eexamenul vie\u021bii\u201d. Caragiale a semnalat aceast\u0103 suceal\u0103, de repetate ori, chiar \u0219i \u00een necrologul lui C. Jiquidi (1899): nimeni n-a reu\u0219it la noi ca d\u00e2nsul \u00een genul numit portrait-charge.
\n\tToate figurile mai remarcabile \u2013 actori de prim cartel, utilit\u0103\u021bi mediocre, cori\u0219ti \u0219i compar\u0219i obraznici pe scena str\u00e2mt\u0103 a vie\u021bii noastre publice, toate capetele-n fine cari au ajuns a purta titlul onorific de contimpuran, \u00eencep\u00e2nd cu cei mai m\u00e2ndri direg\u0103tori \u0219i sf\u00e2r\u0219ind cu cele mai umile tipuri de r\u0103sp\u00e2ntie, au avut onoarea aten\u021biunii din partea amabilului artist. (\u2026)
\n\t\u201eA! iat\u0103 \u0219i caricatura mea! \u00cen sf\u00e2r\u0219it! Trebuia, fire\u0219te, \u0219i eu sunt un contimpuran!\u201d
\n\tCaricaturi\u0219tilor recen\u021bi, Liviu Otr\u00e2nceal\u0103 \u0219i Milic\u0103 Ene, le-au pozat, f\u0103r\u0103 complexe, oameni din politic\u0103, zona cultural\u0103 etc., c\u0103rora li s-au me\u0219terit, \u00een urm\u0103 cu ni\u0219te ani, ni\u0219te \u201ec\u0103r\u021bi de identitate\u201d apocrife.
\n\tCabinetul de pamfletolog al lui George Lixandru nu prime\u0219te, \u00een mod curent, program\u0103ri\/rezerv\u0103ri, pentru vaccinurile antigripale (\u201dStr\u0103nuta\u021bi\u201d era titlul unui volum de versuri din tinere\u021be al lui Marin Sorescu); urmeaz\u0103 aprovizionarea (de sezon) cu \u201ecerneal\u0103 violent\u0103\u201d. <\/p>\n


\nSilvia Ioana SOFINETI<\/strong>
\n\"\"

Ioan Barb<\/strong>: Dumnezeul din paharul cu votc\u0103<\/em>, Ed.Tritonic, 2016<\/p>\n

Ioan Barb, poet \u0219i \u00eenc\u0103 unul cu o sensibilitate aparte, scoate un volum de povestiri cu titlu incitant: \u201eDumnezeul din paharul cu votc\u0103\u201d, ceea ce poate duce cu g\u00e2ndul, \u00een primul r\u00e2nd, la mitul urban al poetului \u2013 copil al c\u00e2rciumilor, capabil s\u0103 scrie numai pe un col\u021b de mas\u0103, \u00een fum de \u021bigar\u0103 \u0219i zarv\u0103 de b\u0103utori. Desigur, odat\u0103 cartea deschis\u0103, prima impresie dispare: nu despre acest mit este vorba \u0219i nici despre alte mituri care \u00eenfrumuse\u021beaz\u0103 \u0219i dau ad\u00e2ncime actului de crea\u021bie, ci despre via\u021ba aspr\u0103 a locuitorilor de pe malul Streiului, a\u0219a cum \u0219i-o aminte\u0219te autorul. Discursul narativ beneficiaz\u0103 de o perspectiv\u0103 declarat subiectiv\u0103, autorul recompun\u00e2nd, din memorie, \u201esitua\u021bii de puternic contrast alb-negru sau negru-alb\u201d (pag. 8), \u00een care accentul nu cade pe desf\u0103\u0219urarea epic\u0103, ci pe mi\u0219carea interioar\u0103 a personajelor, oameni simpli, \u00een general, \u00eenvin\u0219i de timp \u0219i de istorie. Satele \u0219i or\u0103\u0219elele de pe linia frontierei sunt populate cu truditori anonimi care \u00ee\u0219i accept\u0103 cu resemnare statutul de \u00eenvin\u0219i; r\u0103zboiul, apoi instalarea dictaturii comuniste, schimbarea radical\u0103 a modului de via\u021b\u0103, lipsa de perspective, toate, la un loc, reprezint\u0103 temele unor povestiri \u00een care con\u021binutul este mai important dec\u00e2t forma redact\u0103rii.
\nEste limpede c\u0103 Ioan Barb nu \u0219i-a propus s\u0103 scrie \u201efrumos\u201d, s\u0103 dea dovad\u0103 de excelen\u021b\u0103 stilistic\u0103 \u0219i s\u0103-\u0219i uluiasc\u0103 cititorul cu fraze bazate pe \u00eentors\u0103turi imprevizibile \u0219i subtil-poetice; dimpotriv\u0103, discursul epic se caracterizeaz\u0103 prin sobrietate\/ claritate, \u00een primul r\u00e2nd pentru c\u0103 autorul n-a inten\u021bionat crearea de fic\u021biuni artistice, ci scoaterea din ad\u00e2ncul memoriei a unei lumi, a\u0219a cum a fost ea: \u201ePentru mine, trecutul este viu. Este chiar ca o carte deschis\u0103 \u0219i \u00een care trebuie s\u0103 citesc \u00een fiecare zi. Doar citind \u00een\u021beleg cine este cel care \u00eennoad\u0103, \u00een mine \u00eent\u00e2i, firul trecutului de viitor. \u0218i de ce?\u201d (pag. 82).
\nC\u00e2mpul semantic dominant \u00een volum este cel al \u00eentunericului. Personajele se mi\u0219c\u0103 \u00eentr-o atmosfer\u0103 sumbr\u0103, ochiul care le observ\u0103 pare s\u0103 r\u0103zbat\u0103 prin mari desf\u0103\u0219ur\u0103ri de cea\u021b\u0103, de aici impresia de scene percepute cu \u00eencetinitorul, masive \u0219i greoaie ca \u00eens\u0103\u0219i via\u021ba pe care o recompun. U\u0219oarele note de ironie (\u00een \u201eCalea regal\u0103\u201d, de teama reac\u021bionarilor ascun\u0219i \u00een mun\u021bi, comuni\u0219tii \u00eel \u00eempu\u0219c\u0103 pe m\u0103garul Bela, considerat subversiv\/ conspirator \u00eempotriva regimului) \u0219i plajele sentimentale (mai ales cele care se refer\u0103 la iubirile adolescentine ale autorului) nu lumineaz\u0103 prea mult atmosfera volumului. Autorul nu este neap\u0103rat mistic, ci, mai degrab\u0103, un credincios care-l caut\u0103 \u00een \u00eentunericul propriu pe Dumnezeu. \u201eNoaptea \u00een care m-am n\u0103scut din nou\u201d este o m\u0103rturisire de credin\u021b\u0103, dar \u0219i un act peniten\u021bial. Colonelul Beni \u00ee\u0219i recunoa\u0219te sl\u0103biciunea, la\u0219itatea, lipsa voca\u021biei de bun samaritean, dar este con\u0219tient de modul \u00een care gra\u021bia divin\u0103 poate s\u0103-l absolve pe cel care a gre\u0219it \u0219i s\u0103-l schimbe suflete\u0219te: \u201eDac\u0103 \u00eentunericul aducea \u00een g\u00e2ndurile oamenilor o not\u0103 de magie divin\u0103, o dorin\u021b\u0103 de a fi supu\u0219i unei entit\u0103\u021bi care se afl\u0103 dincolo de spa\u021biu \u0219i de timp, la lumina zilei aceast\u0103 dorin\u021b\u0103 tainic\u0103 se dilua, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd se epuiza \u00een neantul ultimei clipe. \u00cen\u021belegeam c\u0103 dac\u0103 \u00eentunericul ne individualiza pe fiecare \u00een raport cu Dumnezeu, \u00een schimb, lumina zilei ne uniformiza via\u021ba, ne f\u0103cea s\u0103 sem\u0103n\u0103m mai mult cu oamenii dec\u00e2t cu modelul divin\u201d (pag. 22).
\nTat\u0103l be\u021biv din povestirea care d\u0103 titlul volumului tr\u0103ie\u0219te \u00een \u00eentuneric, printre mon\u0219trii care-i mutileaz\u0103 sufletul \u0219i-l fac o povar\u0103 pentru ai s\u0103i: \u201eC\u00e2nd se antrena cu acest tip de votc\u0103 tata devenea foarte agresiv. Ajungea acas\u0103 scr\u00e2\u0219nind din din\u021bi \u0219i atunci \u0219tiam c\u0103 a navigat pe m\u0103rile din ad\u00e2ncurile lui \u00eentunecate, a\u0219a cum avea s\u0103 recunoasc\u0103 singur, chiar a doua zi. Mama trebuia s\u0103 stea departe de el c\u00e2nd se cinstea cu Wyborova, deoarece era ziua cea mai neagr\u0103, ziua \u00een care tata \u00ee\u0219i aducea aminte de toat\u0103 partea \u00eentunecat\u0103 a pove\u0219tii lor de iubire\u201d (pag. 56). Ie\u0219irea din \u00eentuneric se face, invariabil, prin moarte, conotat\u0103 ca lumin\u0103 (nu neap\u0103rat ca m\u00e2ntuire): Pavel Floca moare, la fel \u0219i personajele din povestirea \u201eUitatul\u201d; altele (cum ar fi Rusalin, din \u201eC\u0103\u021belul p\u0103m\u00e2ntului\u201d) \u00een\u021beleg prea t\u00e2rziu c\u0103 au tr\u0103it \u00een \u00eentuneric \u0219i c\u0103 trecerea \u00een lumin\u0103 este imposibil\u0103: \u201euneori simt cum coboar\u0103 \u00een con\u0219tiin\u021ba mea o umbr\u0103. Nu o simt ca pe o remu\u0219care. Este mai mult dec\u00e2t at\u00e2t. Cred c\u0103 sunt la o etate c\u00e2nd \u00eemi doresc s\u0103 cred. Dar nu mai pot. \u0218i umbra aceea\u2026 o simt ca pe o prezen\u021b\u0103 continu\u0103. \u0218tiu \u0219i eu\u2026 Poate este chiar umbra necredin\u021bei mele\u2026\u201d (pag. 97).
\nDesf\u0103\u0219urarea tematic\u0103 a povestirilor lui Ioan Barb are drept scop recuperarea unui cronotop: \u201eCurios lucru, \u00eemi spuneam, cum pot s\u0103 se \u00een\u0219ire amintirile unele dup\u0103 altele ca ni\u0219te m\u0103rgele pe sfoar\u0103; dac\u0103 reu\u0219e\u0219ti s\u0103 le aduni \u0219i s\u0103 le a\u0219terni pe h\u00e2rtie, pagin\u0103 cu pagin\u0103 de via\u021b\u0103, mai mult ca sigur c\u0103 ai scrie cea mai lung\u0103 carte din lume. O carte care exist\u0103 doar \u00een amintirea celui ce a tr\u0103it-o \u0219i care, dup\u0103 ultima suflare a autorului, dispare ca un material din memoria unui computer la ap\u0103sarea unei singure taste\u201d (pag. 31).
\nEste greu de spus ce ipostaz\u0103 va prefera, \u00een final, Ioan Barb. Poate c\u0103 va r\u0103m\u00e2ne poet. Poate c\u0103 va continua s\u0103 scrie proz\u0103 \u0219i va deveni romancier. Orice va alege, drumul s\u0103u prin literatur\u0103 pare deja bine trasat, fiind el motivat de dragostea pentru scris \u0219i de un talent incontestabil.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Valeria Manta T\u0102ICU\u021aU ars poetica pe aici au ostenit de zbor ni\u0219te vr\u0103bii sim\u021bi asta dup\u0103 umbrele mici \u0219i moi<\/p>\n","protected":false},"author":7,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16803"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/7"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16803"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16803\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16804,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16803\/revisions\/16804"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16803"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16803"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16803"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}