{"id":16727,"date":"2021-12-13T13:45:04","date_gmt":"2021-12-13T10:45:04","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=16727"},"modified":"2021-12-13T13:45:04","modified_gmt":"2021-12-13T10:45:04","slug":"spatii-culturale-nr-46-1","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=16727","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 46 (1)"},"content":{"rendered":"

EDITORIAL<\/strong><\/p>\n

Valeria Manta T\u0103icu\u021bu<\/strong>
\n\"\"

Prostia nu doare deloc<\/em><\/p>\n

Nu numai scriitorii autentici (care nu se num\u0103r\u0103 ast\u0103zi nici cu miile, cum sugereaz\u0103 tabelele USR culese de prin filiale, cnezate \u0219i voievodate, nici cu sutele, cum cred unii cronicari optimi\u0219ti, nici cu zecile, cum credem noi, cei din marginea cuminte), ci \u0219i criticii literari cu nume \u0219i renume subestimeaz\u0103 num\u0103rul t\u00e2mpi\u021bilor care-i \u00eenconjoar\u0103. Din p\u0103cate, \u00een contextul economiei \u0219i al culturii de pia\u021b\u0103, mul\u021bi dintre pro\u0219tii contemporani, mai cu lingu\u0219eal\u0103, mai cu proptele, mai cu saco\u0219ele\/ bidoanele ori cu c\u0103r\u021bi tip\u0103rite moca unuia \u0219i altuia dintre cei \u201epe val\u201d, au reu\u0219it s\u0103 ob\u021bin\u0103 mult r\u00e2vnitul carnet de membru al USR, care-i legitimeaz\u0103, \u00een or\u0103\u0219elele pr\u0103fuite, \u00een satele \u0219i c\u0103tunele din care provin, drept oameni de art\u0103 \u0219i cultur\u0103, capabili s\u0103 educe \u0219i s\u0103 formeze noi \u0219i noi genera\u021bii de poe\u021bi, prozatori \u0219i cronicari la fel de pro\u0219ti ca \u0219i ei. C\u0103ci, \u00een ciuda eforturilor de a fi obiective, severe \u0219i capabile s\u0103 cearn\u0103 valorile, comisiile de validare par a fi nu ni\u0219te n\u0103voade pentru pe\u0219tii cei mari, ci site improvizate pentru plevu\u0219c\u0103. S-a spus despre infla\u021bia de poe\u021bi c\u0103 n-ar fi un pericol, at\u00e2ta vreme c\u00e2t poe\u021bii (mai ales cei f\u0103r\u0103 de talent) sunt anticorpii buni s\u0103 vindece organismul (cultural, social \u0219.a.m.d.) de cancerul care-l macin\u0103 \u00een Rom\u00e2nia postdecembrist\u0103. Scrie\u021bi, b\u0103ie\u021bi, numai scrie\u021bi, iat\u0103 un \u00eendemn care revine, pedepsitor, amintind \u00een der\u00e2dere de vremea c\u00e2nd alfabetizarea\/ culturalizarea poporului era o problem\u0103 cu adev\u0103rat de interes na\u021bional. Prostul agramat cu carnet de membru USR va fi \u00eentotdeauna sigur c\u0103 s\u0103v\u00e2r\u0219e\u0219te acte de glorie \u00eentru prop\u0103\u0219irea culturii; el va avea \u00eentotdeauna emuli \u0219i va fi tolerat chiar de persoane care, prin cultur\u0103 \u0219i educa\u021bie, n-ar trebui nici s\u0103 stea cu gura c\u0103scat\u0103 la ceea ce spune el, nici s\u0103-i aprobe comportamentul, nici s\u0103-i laude c\u0103r\u021bile.
\nProstul ridicat la rang de scriitor este periculos prin agresivitate, prin felul cum acapareaz\u0103 pia\u021ba de carte, produc\u00e2nd volume pe band\u0103 rulant\u0103, de cele mai multe ori rescrise de al\u021bii \u0219i finan\u021bate de la bugetul local, ca \u0219i prin faptul c\u0103 are \u00eentotdeauna l\u00e2ng\u0103 el confra\u021bi de acela\u0219i calibru. Dac\u0103 scriitorul de geniu (sau m\u0103car cel cu talent autentic) este solitar, izolat, marginalizat etc., prostul are voca\u021bia turmei, senzorul fin al oportunit\u0103\u021bilor de orice fel \u0219i o viclenie de fiin\u021b\u0103 primar\u0103, care \u0219tie s\u0103 se adapteze \u0219i s\u0103 supravie\u021buiasc\u0103. Unirea face puterea \u2013 este singura lec\u021bie pe care prostul a \u00een\u021beles-o \u00een toat\u0103 via\u021ba lui, de aceea \u00eei laud\u0103, \u0219i-i \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103, \u0219i-i invit\u0103 la chermeze (unele literare, condimentate cu prezen\u021ba cuiva \u201ecu nume\u201d, dar cu obraz \u0219i nas mai pu\u021bin sensibile) pe cei cu care seam\u0103n\u0103 ca dou\u0103 pic\u0103turi de ulei. Uleio\u0219i, h\u0103h\u0103ind indecen\u021bi, b\u0103t\u00e2ndu-se pe burt\u0103 fr\u0103\u021be\u0219te, pro\u0219tii deveni\u021bi scriitori tr\u0103iesc din naivitatea \u0219i bunul sim\u021b al celorlal\u021bi. Lor n-ai cum s\u0103 le dai replic\u0103 (fiindc\u0103 te treze\u0219ti cu ei \u00een discu\u021bie \u0219i te bat cu experien\u021ba \u00een tupeu), n-ai cum s\u0103-i \u00eenve\u021bi ceva (care prost nu e fudul \u0219i sigur pe el?) \u0219i nici m\u0103car n-ai cum s\u0103-i ocole\u0219ti, fiindc\u0103 sunt cu duzina pe orice metru p\u0103trat din teritoriul poetic al patriei. Ac\u021biunile lor duc la pierderi iremediabile, pe primul loc situ\u00e2ndu-se falsificarea valorilor. Fabrican\u021bii de discurs a\u0219a-zis poetic \u00eengroap\u0103 sub maculatura lor tot ceea ce ar putea fi valoros \u00eentr-o stare de normalitate cultural\u0103. Se public\u0103 at\u00e2t de multe c\u0103r\u021bi care nu-\u0219i merit\u0103 numele, \u00eenc\u00e2t, practic, a devenit imposibil\u0103 ierarhizarea valorilor, descoperirea \u0219i promovarea talentelor, educarea gustului cititorilor \u0219i alte fine\u021buri de care nu se face caz dec\u00e2t a\u0219a, din v\u00e2rful buzelor, ca s\u0103 sune bine eventualul discurs de dinaintea chefului cu l\u0103utari \u0219i cu poezele zbierate..
\nO lege nescris\u0103 spune c\u0103 prostul trebuie s\u0103 ocupe, \u00eentr-o prim\u0103 faz\u0103 a ascensiunii sale socio-culturale, orice loc l\u0103sat gol de c\u0103tre cei capabili (capabili \u0219i tocmai din aceast\u0103 cauz\u0103 neglijen\u021bi cu imaginea lor public\u0103 \u0219i cu foloasele care pot veni de aici). Scriitorii autentici se \u021bin de scrisul lor, nu de publicitate ieftin\u0103, atitudine cu totul gre\u0219it\u0103, fiindc\u0103 retragerea din via\u021ba public\u0103 \u00eenseamn\u0103 moarte prin uitare. \u0218mecher (de la natur\u0103 sau \u00eenv\u0103\u021bat de al\u021bii s\u0103 fie a\u0219a), prostul \u0219tie s\u0103 profite. Se a\u0219az\u0103 confortabil \u00een ierarhii (c\u0103 tot n-are cu cine concura), caut\u0103 – \u0219i g\u0103se\u0219te – doi-trei cronicari (de obicei racola\u021bi din r\u00e2ndurile d\u0103sc\u0103limii de provincie, gata s\u0103 fac\u0103 orice pentru a ie\u0219i din atmosfera sufocant\u0103 a cancelariilor) care s\u0103-l declare geniu, organizeaz\u0103 festivaluri \u0219i concursuri, \u00eei tapeaz\u0103 de bani pe politicienii care-\u0219i doresc puterea \u0219i cred c\u0103 scopul lor e nobil \u0219i scuz\u0103 toate mijloacele, nu scap\u0103 nici un prilej de a se fotografia cu \u201epersonalit\u0103\u021bile\u201d momentului \u0219i, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, prostul folose\u0219te din plin re\u021belele de socializare, unde colecteaz\u0103 mii de like-uri pentru orice inep\u021bie postat\u0103.
\nOdat\u0103 cunoscut \u0219i recunoscut ca scriitor, prostul schimb\u0103 foaia. Devine, din umil, arogant. Nu mai cer\u0219e\u0219te \u00eendrum\u0103ri \u0219i sprijin, ci uit\u0103 s\u0103 dea bun\u0103-ziua celor care i-au \u00eenlesnit ascensiunea. Se simte uria\u0219, calc\u0103 totul \u00een picioare, beh\u0103ie \u0219i se str\u00e2mb\u0103, are idiosincrazii \u0219i formuleaz\u0103 judec\u0103\u021bi de valoare. E cel mai bun, e \u00een frunte, e pe cai mari. A intrat \u00een istoria literar\u0103 a neamului \u0219i de acolo nu-l mai scoate nimeni, c\u0103ci nici posteritatea nu va fi mai breaz\u0103 (\u0219i nu va fi, dac\u0103 lu\u0103m \u00een calcul num\u0103rul de analfabe\u021bi care termin\u0103 liceul \u0219i facultatea acum, \u00een acest prezent pe care nimeni nu \u00eencearc\u0103 s\u0103-l fac\u0103 altfel).
\nDin minoritari \u2013 majoritari, pro\u0219tii ne vor scrie c\u0103r\u021bile \u0219i istoria, ne vor vinde repede, ca s\u0103 scape de noi, \u0219i vor porni la cucerirea lumii celei mari. \u00cen mod sigur, vor reu\u0219i.<\/p>\n


\nDoina CERNICA<\/strong>
\n\"\"

Pove\u015fti de c\u0103l\u0103torie:
\n\u00cen Crasna lui Eminescu<\/strong><\/p>\n

Flori de mac la rever, flori de mac \u00een dreptul inimii, aceasta este priveli\u015ftea cu care suntem \u00eent\u00e2mpina\u0163i \u00eenc\u0103 de la grani\u0163\u0103. Este duminic\u0103, 8 mai 2016, o zi \u00een care memoria colectiv\u0103 curge ca un fluviu dinspre vremea celui de-al II-lea R\u0103zboi Mondial, dinspre anii deport\u0103rilor spre ziua de-acum \u015fi aceea de m\u00e2ine, a Europei. Ca o micu\u0163\u0103 corabie, ma\u015fina noastr\u0103, cu un \u00eencercat echipaj al c\u0103r\u0163ii \u2013 Gheorghe-Gabriel C\u0103r\u0103bu\u015f, managerul Bibliotecii Bucovinei ,,I. G. Sbiera\u201d Suceava, poetul Alexandru-Ovidiu Vintil\u0103, redactor-\u015fef al revistei ,,Bucovina literar\u0103\u201d editat\u0103 de Societatea Scriitorilor Bucovineni, \u015fi autoarea acestor r\u00e2nduri \u2013, \u00eenainteaz\u0103 c\u00e2nd pe valurile acestui fluviu, c\u00e2nd pe drumul real, ce s-a desprins din cel care urca la miaz\u0103noapte c\u0103tre Cern\u0103u\u0163i, ca s\u0103 o ia la st\u00e2nga, spre Storojine\u0163, c\u00e2nd pe cel al unor amintiri tr\u0103ite sau povestite, cu arbori vechi \u015fi ierburi curate, cu un peisaj respectat \u00een via\u0163a sa profund\u0103, care este peste tot a naturii.
\nPentru c\u0103 avem un ceas al \u00eent\u00e2lnirii care bate gr\u0103bit, nu poposim \u00een Storojine\u0163, la ba\u015ftina lui Eudoxiu Hurmuzaki, cum ne-ar fi pl\u0103cut, dar \u015fi am\u00e2n\u0103rile \u00ee\u015fi au farmecul lor, a\u015fa c\u0103 ne promitem s\u0103 revenim. Iar Maria Dovhan, director-adjunct al Bibliotecii \u015etiin\u0163ifice Regionale ,,Myhailo Ivasiuk\u201d Cern\u0103u\u0163i, \u015fi Olga Lughina, directoarea Bibliotecii Raionale Storojine\u0163, dau contur acestei reveniri cu promisiunea unei viitoare invita\u0163ii. Ma\u015fina Bibliotecii Regionale, o pies\u0103 de colec\u0163ie, cu o siluet\u0103 care ne ajut\u0103 s\u0103 o reper\u0103m de departe, a ajuns \u00eenaintea noastr\u0103, \u015fi a venit mai bogat\u0103 dec\u00e2t noi, nu doar cu cele dou\u0103 doamne men\u0163ionate, ci \u015fi cu Galina Dobrovolska, managerul sistemului tehnic la ,,Myhailo Ivasiuk\u201d, cu Elena Mihai, gazda ospitalier\u0103 a altei \u00eent\u00e2lniri Suceava-Cern\u0103u\u0163i la Biblioteca ,,Gheorghe Asachi\u201d din Her\u0163a, precum \u015fi cu prietena Maria Toac\u0103, redactor-\u015fef adjunct la ziarul rom\u00e2nilor din Ucraina, ,,Zorile Bucovinei\u201d de la Cern\u0103u\u0163i, dar \u015fi colaborator statornic al cotidianului ,,Crai nou\u201d Suceava. Ne a\u015fteapt\u0103 cu bra\u0163ele deschise Elena Motrescu, directoarea Bibliotecii Crasna, filiala 50 a celei regionale, care mai are o alta, 51, \u00een spa\u0163iul a\u015fez\u0103rii. Urc\u0103m unul c\u00e2te unul, treapt\u0103 cu treapt\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 b\u0103nuim surpriza \u00een costum na\u0163ional, cu un colac uria\u015f – p\u00e2ine cu sare! -, de la cap\u0103tul lor. Ne supunem \u00eenc\u00e2nta\u0163i ritualului str\u0103vechi al bunei veniri, care, cel pu\u0163in \u00een ce m\u0103 prive\u015fte \u2013 pentru c\u0103 vin din bibliotec\u0103 precum dintr-o \u0163ar\u0103 -, \u00eembin\u0103 mireasma de coptur\u0103 adev\u0103rat\u0103, la foc de lemne, din copil\u0103rie, cu glasul ascu\u0163it c\u00e2ntat al lui G. C\u0103linescu citind din propria carte, ,,Via\u0163a lui Mihai Eminescu\u201d, povestea lui Eminescu plecat, cu ,,un tovar\u0103\u015f\u201d, \u00een preg\u0103tirea s\u0103rb\u0103torii de la Putna din 1871, ,,la Crasna cu saci de f\u0103in\u0103 la o preoteas\u0103 ca s\u0103-i coac\u0103 cozonaci\u201d. Sursa pove\u015ftii este chiar preoteasa Eufrosina Petrescu, iar documentul ei, consultat de autorul vestitei ,,Istorii a Literaturii Rom\u00e2ne\u201d, este num\u0103rul IV din 1929 al revistei ,,F\u0103t-Frumos\u201d, fondat\u0103 de Leca Morariu. Cum adusesem, dar bibliotecii de aici, \u015fi volumul nostru ,,O cas\u0103 a altei vremi\u201d, dedicat Funda\u0163iei Culturale ,,Leca Morariu\u201d Suceava, condus\u0103 de Maria Olar, momentul m-a fulgerat cu o \u00eenc\u00e2ntat\u0103 melancolie.
\n\"\"


\nAdrian MUNTEANU<\/strong>
\n\"\"

POVE\u015eTI F\u0102R\u0102 SF\u00c2R\u015eIT
\n(jurnal de c\u0103l\u0103torie artistic\u0103 \u00een Canada)<\/strong><\/p>\n

Episodul 10<\/strong><\/p>\n

Luni, 16 iunie 2003, Toronto<\/p>\n

Plec la Ottawa. Ieri seara, dup\u0103 desp\u0103r\u021birea de copii, doamna Mariana a dat telefon la Greyhound, societatea care asigur\u0103 autobuzele pe curse exterioare. Dac\u0103 luam bilet dus-\u00eentors \u00een aceea\u0219i zi, pre\u021bul era pe jum\u0103tate, doar 100 de CAD. Am plecat p\u00e2n\u0103 la autogar\u0103. Doamna Mariana mi-a cump\u0103rat biletul din banii ei.
\nAzi diminea\u021b\u0103 m-am sculat la ora 8. A\u0219 mai fi putut sta, dar nu mai puteam dormi. Mi-am preg\u0103tit lucrurile, in mare, de cu sear\u0103. Mai erau de pus doar m\u0103run\u021bi\u0219urile. Recapitulez, s\u0103 nu uit ceva. Am pentru asta chiar \u0219i o foaie cu \u00eentreaga recuzit\u0103. M\u0103 \u00eencal\u021b cu adida\u0219ii, dar iau sandalele \u00een geant\u0103. Cine \u0219tie cum va fi?
\nDoamna Mariana vine jos \u0219i aduce un pachet. Sunt dou\u0103 scurte de piele pentru mama \u0219i pentru Medeea \u0219i o hain\u0103 de v\u00e2nt cu dou\u0103 fe\u021be. Ca \u00eentotdeauna, exces de bun\u0103voin\u021b\u0103. \u00cemi d\u0103 \u0219i trei pachete de ceai mango. A \u0219tiut c\u0103-mi place. Urc s\u0103 beau o cafea \u0219i s\u0103-mi verific email-urile, apoi jos str\u00e2ng totul. Valiza mare va r\u0103m\u00e2ne la Toronto, pentru c\u0103 dup\u0103 Ottawa m\u0103 voi \u00eentoarce \u00een 19 la Toronto \u0219i voi a\u0219tepta la doamna Mariana s\u0103 vin\u0103 cineva \u0219i s\u0103 m\u0103 duc\u0103 la Kitchener, urm\u0103torul popas artistic.
\nLa ora 12 sunt dus spre autogar\u0103. M\u0103 las\u0103 la sta\u021bia pick-up, de unde sunt \u00eenc\u0103rca\u021bi pasagerii ie\u0219i\u021bi din metrou. Mai departe, cu metroul fac drumul singur. \u00cel trecusem \u00een revist\u0103 ieri, c\u00e2nd am cump\u0103rat biletul de autobuz. Nu credeam c\u0103 e mare lucru cu descurcatul. Iau metroul \u00een direc\u021bia bun\u0103 \u0219i m\u0103 dau jos la St. Patrick. De aici, o arunc\u0103tur\u0103 de b\u0103\u021b \u0219i sunt la autogar\u0103. Era ora 12,30, dar aveam de a\u0219teptat dou\u0103 ore, a\u0219a c\u0103 m\u0103 \u00eendeletnicesc cu scrisul pe un col\u021b de banc\u0103. A\u0219a cum a promis, la ora 12,30 vine Drago\u0219, ca s\u0103 fie sigur c\u0103 am ajuns \u0219i c\u0103 voi urca unde trebuie. Mai povestim o jum\u0103tate de or\u0103 despre ei. Oana e dentist\u0103. Au venit de un an. Acum urmeaz\u0103 cursuri de asistent\u0103 \u0219i chiar lucreaz\u0103 ca asistent\u0103 dentar\u0103. \u00cen multe domenii \u00een Canada se iau cursurile de la \u00eenceput. El a absolvit ASE-ul, Facultatea de turism. Acum face cursuri pentru fizioterapie. Au pornit-o de la \u00eenceput, dar au g\u0103sit repede de lucru \u0219i sunt mul\u021bumi\u021bi. O familie cu \u0219anse de supravie\u021buire \u0219i cu speran\u021be. Au \u0219i norocul s\u0103 stea l\u00e2ng\u0103 doamna Mariana care \u00eei ajut\u0103 cu o mul\u021bime de lucruri.
\nPlec spre Ottawa. Pe drum mi-am notat ce am v\u0103zut \u0219i las acum \u00eensemn\u0103rile s\u0103 curg\u0103 doar cu nota\u021biile simple f\u0103cute despre cele observate \u00een drumul de cinci ore spre capitala Canadei: lacuri, Sharboad lake, Silver lake, sta\u021bii pentru autobuze \u0219colare, turme de vaci \u0219i locuri de ad\u0103pat, Gift shop, zone cu p\u0103duri uscate, parc\u0103 atacate de un d\u0103un\u0103tor, auto vash, Sunrise drive, Collision centre, o mare parte de \u0219osea flancat\u0103 de p\u0103dure, \u00eentrerupt\u0103 de lacuri \u0219i case izolate, drum \u00een lucru, muncitori cu c\u0103\u0219ti portocalii, magazin de b\u0103rci cu motor, destul de mul\u021bi copaci usca\u021bi sau \u00eeng\u0103lbeni\u021bi prematur, Pond Motel, Macies hotel (Best Western), magazin de rulote, terenuri de golf cu ma\u0219inu\u021bele aferente.
\n\"\"

Ma\u021bi, 17 iunie 2003, Ottawa <\/strong><\/p>\n

Ziua spectacolului de la Ottawa. Am dormit cu draperia l\u0103sat\u0103. Era \u00eentuneric bezn\u0103 \u0219i mi-a fost greu s\u0103 m\u0103 trezesc la ora 8. Domnul Eugen m-a strigat \u00eenainte de \u00eemplinirea aceste ore \u0219i m-a trezit la realitate. Este un tip extrem de ordonat, \u00een care devierile de la programul stabilit nu prea \u00eencap. Am m\u00e2ncat p\u00e2ine cu unt \u0219i gem de caise \u0219i ceai. Am refuzat ou\u0103le \u00eenc\u0103 nepuse la pr\u0103jit, din acela\u0219i spirit de p\u0103gubos bun-sim\u021b completat cu sentimentul de economie intrat \u00een s\u00e2nge din copil\u0103rie.
\nAm plecat \u00een ora\u0219. Pe drum ne-am oprit la sala unde urma s\u0103 aib\u0103 loc spectacolul. N-am reu\u0219it s\u0103 intr\u0103m pentru c\u0103 era o \u0219edin\u021b\u0103, dar am v\u0103zut afi\u0219ul spectacolului meu, pus pe o capr\u0103. M-am fotografiat cu el, s\u0103-l am drept amintire c\u0103 am jucat \u00een capital\u0103. Am vorbit cu sonorizatorul, un t\u00e2n\u0103r deschis, binevoitor, care ne-a asigurat c\u0103 dac\u0103 nu vom g\u0103si un cuier pom, sigur vom g\u0103si dou\u0103 sc\u0103ri. Nu se poate pune nici scar\u0103, spre sal\u0103, din motive de securitate pe care nu prea le \u00een\u021beleg. Noroc c\u0103 scena are \u00een\u0103l\u021bime mic\u0103 \u0219i se poate s\u0103ri. Diminea\u021ba am f\u0103cut cu domnul Eugen o trecere peste text, cu textul \u00een fa\u021ba lui, pentru a se l\u0103muri cu intr\u0103rile \u0219i ie\u0219irile sonore. Acum mergem mai departe spre centrul Ottawei. V\u0103d Parlamentul, cu profilul lui din piatr\u0103 afumat\u0103, aduc\u00e2nd oarecum, din acest punct de vedere, cu Biserica Neagr\u0103 din Bra\u0219ovul meu. Are o form\u0103 mai mult pe orizontal\u0103. Am mai v\u0103zut profiluri elegante de hoteluri ale c\u0103ror nume nu le-am re\u021binut, dar promit s\u0103 le adaug m\u00e2ine \u00een plimbarea pe care o voi face de aceast\u0103 dat\u0103 relaxat, sc\u0103pat de emo\u021bia reprezenta\u021biei.
\nPunctul principal al vizitelor din aceast\u0103 prim\u0103 zi \u00een capitala \u021b\u0103rii a fost Muzeul Canadian al Civiliza\u021biilor. Mi-a pl\u0103tit biletul domnul Eugen, cred c\u0103 de 10 CAD. Are parterul cu o trecere \u00een revist\u0103 a tradi\u021biilor indiene, de la unelte, p\u00e2n\u0103 la sculpturile de mari dimensiuni. La etajul I \u00eencepe tradi\u021bia totemurilor, apoi a coloni\u0219tilor. Arta modern\u0103 a indienilor \u0219i a contemporanilor de alte na\u021bionalit\u0103\u021bi este la etajele 2-3 \u0219i la mansard\u0103. Pre\u021b mare se pune pe g\u0103sirea unor formule atractive cu care s\u0103 se prezinte dramul de tradi\u021bie. Punctul forte st\u0103 \u00een prezentarea unit\u0103\u021bii \u00een diversitate.
\nAm plecat apoi pe la \u0219coala doamnei Rodica. A venit cu o fat\u0103 frumoas\u0103 \u0219i \u00een\u0103ltu\u021b\u0103. O cheam\u0103 Maria. Aflu c\u0103 este venit\u0103 de 10 ani \u00een Canada \u0219i c\u0103 acum dou\u0103 zile a absolvit liceul. Are 18 ani. Vine cu noi acas\u0103, m\u00e2nc\u0103m ciorb\u0103 de peri\u0219oare \u0219i un fel de aluat cu sparanghel \u0219i cu ro\u0219ii la care ad\u0103ug\u0103m salat\u0103. Se schimb\u0103 planul cu spectacolul. Ilustra\u021bia muzical\u0103 o va face Maria. \u00cei ar\u0103t textul. La ora 16,30 plec\u0103m spre sal\u0103. E frumoas\u0103, are 220 de locuri, instala\u021bii performante de lumin\u0103 \u0219i de sunet. Pentru prima dat\u0103 am posibilitatea s\u0103 realizez dou\u0103 spoturi de lumin\u0103 la pove\u0219tile Barza \u0219i Uitarea. Se fixeaz\u0103 punctele de lumin\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 coboare electricianul din cabin\u0103, prin comenzi electronice care direc\u021bioneaz\u0103 spoturile acolo unde este nevoie. Sunetul merge bine, dar la repeti\u021bia pe are o facem Maria gre\u0219e\u0219te mai multe intr\u0103ri. D\u0103 vina pe sunetistul s\u0103lii care din dorin\u021ba de a o ajuta mai mult o \u00eencurc\u0103. \u00cen timpul repeti\u021biei, balonul se sparge singur. Asta ar fi culmea s\u0103 se \u00eent\u00e2mple \u00een timpul spectacolului. Ar strica tot efectul \u0219i finalul aforistic. Umflu alt balon, m\u0103 \u00eembrac \u00een costumul meu de in alb \u0219i a\u0219tept ora de \u00eencepere.
\nAm timp s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc la toate. Am uitat s\u0103 spun c\u0103 c\u0103 ast\u0103zi diminea\u021b\u0103 nu m-am sim\u021bit bine. Valuri de palpita\u021bii, o stare greu de descris, prea pu\u021bin cunoscut\u0103, un fel de stare de r\u0103u general. Noroc c\u0103 luasem sprayul cu mine. Mi-a fost fric\u0103 c\u0103 voi capota. M\u0103 vedeam f\u0103c\u00e2nd stop cardiac. Mi-a trecut dup\u0103 un timp, dar nu suficient. \u00cen dreptul muzeului, am mai dat cu un spray. Nu e bine.
\nLa teatru, a\u0219tept\u00e2nd \u00eenceputul, starea s-a agravat din nou. Am folosit sprayul cu nitroglicerin\u0103 pentru a treia oar\u0103. M-am rugat pentru s\u0103n\u0103tatea mea, pentru iertare \u0219i pentru ca Dumnezeu s\u0103 m\u0103 ajute s\u0103 termin spectacolul cu bine.
\nS-a \u00eent\u00e2rziat ora \u00eenceperii cu o jum\u0103tate de or\u0103, pentru c\u0103 erau foarte pu\u021bini spectatori. \u0218tiam de situa\u021bia incert\u0103 de la Ottawa \u0219i nu-mi f\u0103ceam prea multe vise. \u00cen final s-au adunat 24 de oameni, 12 adul\u021bi \u0219i 12 copii la care s-a ad\u0103ugata familia Motora. Am avut timp s\u0103-i num\u0103r pe to\u021bi \u00een timpul spectacolului.
\nPrima gre\u0219eal\u0103 cu ilustra\u021bia s-a f\u0103cut c\u00e2nd zgomotul de vijelie de la basmul Barza nu se mai oprea \u0219i m-a obligat s\u0103 plusez peste acest sunet puternic, sco\u021b\u00e2ndu-m\u0103 din concentrare. \u00cen timp ce rosteam textul m\u0103 g\u00e2ndeam c\u0103 voi \u00eencheia basmul \u0219i nu va intra melodia urm\u0103toare, preg\u0103tit\u0103 pentru leg\u0103tura cu basmul urm\u0103tor. Totu\u0219i zgomotul de vijelie s-a oprit la un moment dat. Probabil c\u0103 se terminase \u00eenregistrarea lui pe band\u0103 \u0219i totul a intrat \u00een normal. Am \u00eencercat s\u0103 reintru \u00een stare \u0219i am reu\u0219it par\u021bial, numai c\u0103 a intervenit o a doua gre\u0219eal\u0103 c\u00e2nd nu se mai oprea o melodie \u00eentre dou\u0103 basme, de\u0219i totul era fixat \u0219i scris pe h\u00e2rtie, existau semne pe care sonorizatorul trebuia sa le observe \u0219i s\u0103 fac\u0103 schimb\u0103rile necesare. La faptul c\u0103 nu a fost cel mai bun spectacol au mai contribuit dou\u0103 aspecte: diferen\u021ba, distan\u021ba dintre scen\u0103 \u0219i sal\u0103 pe care a accentuat-o lumina n-am reu\u0219it s\u0103 o anulez \u00een totalitate, \u00een c\u00e2teva cazuri ezit\u00e2nd s\u0103 fac pasul \u00een fa\u021b\u0103, dincolo de scen\u0103, de team\u0103 c\u0103 nu voi avea lumin\u0103 suficient\u0103 \u0219i m-a\u0219 putea \u00eempiedica. Apoi, pentru prima dat\u0103, pe la mijloc, chiar \u00eenainte de basmul F\u0103t-Frumos care avea cel mai mare consum de efort fizic, am sim\u021bit c\u0103 m\u0103 las\u0103 puterile, c\u0103 inima nu m\u0103 ajut\u0103. Cum m-am angajat eu la rostirea acestei pove\u0219ti \u00een care personajul lupta cu tot felul de eroi imaginari, cu teama unei noi crize \u00een spate? Dar parc\u0103 se mai putea face ceva, puteai t\u0103ia ceva f\u0103r\u0103 ca sonorizatorul s\u0103 \u0219tie? Totul s-ar fi dat peste cap. Eram obligat s\u0103 continui cu orice pre\u021b.
\nCe m\u0103 mai a\u0219teapt\u0103? Voi fi \u00een stare s\u0103 duc tot turneul p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t? Acas\u0103 voi \u0219ti ce am de f\u0103cut, unde s\u0103 m\u0103 duc, cu ce s\u0103 m\u0103 tratez? M\u0103car de a\u0219 ajunge pe picioare. Trebuie de acum \u00eenainte s\u0103 iau sprayul imediat cum simt c\u0103 m\u0103 destabilizez, c\u0103 intru \u00een criz\u0103.
\nAm reu\u0219it totu\u0219i s\u0103 duc spectacolul cu bine p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t, mai mult din voin\u021ba de a nu crea vreo stare imposibil\u0103, de c\u0103dere, dintr-o ambi\u021bie de a depune ultimele eforturi posibile. Aplauze, felicit\u0103ri \u0219i pentru prima dat\u0103 copii care au cerut autografe pe coper\u021bile de carte pe care le \u00eemp\u0103r\u021bisem la \u00eenceput. O \u00eembr\u0103\u021bi\u0219ez pe Maria care pare st\u00e2njenit\u0103 de gre\u0219elile f\u0103cute. O \u00eemb\u0103rb\u0103tez spun\u00e2ndu-i c\u0103 sunt inerente inadverten\u021bele, pentru c\u0103 nu apucasem s\u0103 facem repeti\u021bii. Pe drum Maria ne p\u0103r\u0103se\u0219te. Se duce spre casa ei. Apuc s\u0103-i dau cartea de vizit\u0103, s\u0103-i urez succes \u0219i s\u0103 o \u00eendemn s\u0103-mi scrie dac\u0103 o s\u0103-i fac\u0103 pl\u0103cere. O apari\u021bie frumoas\u0103 a primei zile din capitala Canadei.
\nAcas\u0103 m\u00e2nc\u0103m friptur\u0103 cu cartofi pr\u0103ji\u021bi, f\u0103cu\u021bi repede de doamna Rodica. Ea este profesoar\u0103 de matematic\u0103 la un liceu, singura rom\u00e2nc\u0103 cu diplom\u0103 de excelen\u021b\u0103 pentru activitatea didactic\u0103. Are catedr\u0103 la un liceu cu limba de predare francez\u0103.
\nLe ar\u0103t albumul meu de poze, cu so\u021bia, cu copiii, cu secven\u021be din alte activit\u0103\u021bi ale mele. La dau explica\u021bii despre unele poze de la \u00eenceputul carierei mele. Dau telefon la doamna Mariana la Toronto, ca s\u0103-i spun c\u0103 voi soi joi diminea\u021ba, la ora 6, informa\u021bie important\u0103 pentru c\u0103 trebuia s\u0103 m\u0103 a\u0219tepte la metrou. Altfel m\u0103 pierdeam \u00een necunoscutul \u0219i imensitatea metropolei. \u00cei dau telefon \u0219i lui Teo, doctoranda de la Vancouver care lucreaz\u0103 la guvern, ca s\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim m\u00e2ine la pr\u00e2nz, la ora 12.
\nLa ora 23,50 c\u00e2nd \u00eenchei aceste note, m\u0103 simt \u00eenc\u0103 bine. Poate este euforia de dup\u0103 spectacol, poate…. Doamne ajut\u0103!
\nM\u00e2ine m\u0103 scol la ora 7 \u0219i plec cu doamna Rodica cu ma\u0219ina. \u00cenainte de a ajunge la \u0219coal\u0103 m\u0103 va l\u0103sa \u00een centru, ca s\u0103-mi \u00eencep ziua de hoin\u0103real\u0103 de unul singur.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

EDITORIAL Valeria Manta T\u0103icu\u021bu Prostia nu doare deloc Nu numai scriitorii autentici (care nu se num\u0103r\u0103 ast\u0103zi nici cu miile,<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16727"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16727"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16727\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16731,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16727\/revisions\/16731"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16727"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16727"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16727"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}