{"id":16504,"date":"2021-11-23T10:07:16","date_gmt":"2021-11-23T07:07:16","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=16504"},"modified":"2021-11-23T10:07:16","modified_gmt":"2021-11-23T07:07:16","slug":"spatii-culturale-nr-47-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=16504","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 47 (9)"},"content":{"rendered":"

Petrache PLOPEANU<\/strong>
\n\"\"

St\u0103p\u00e2nul \u00een a c\u0103rui curte se g\u0103seau cu to\u021bii
\n (Dejunul cel de tain\u0103)<\/strong><\/p>\n

(continuare dintr-un nr. trecut)<\/em><\/p>\n

C\u00e2nd, dup\u0103 multe zile c\u0103rora le pierduser\u0103 \u0219irul, au ie\u0219it \u00een sf\u00e2r\u0219it la lumin\u0103 \u0219i s-au privit, aproape c\u0103 nu s-au recunoscut. Cea\u021ba groas\u0103, ca un fum alb din ierburi verzi arz\u00e2nd, le acoperise ochii \u00eenc\u00e2t nu-\u0219i mai puteau vedea nici m\u0103car palmele cu degetele r\u0103sfirate \u0219i apropiate de fa\u021b\u0103, chiar ating\u00e2nd-o. De la primul pas f\u0103cut \u00een aburul care unea p\u0103m\u00e2ntul de norii cenu\u0219ii de pe cer, se r\u0103t\u0103ciser\u0103 f\u0103r\u0103 nici o putin\u021b\u0103 de \u00eentoarcere. Dac\u0103 fr\u00e2nghia, cu care erau prin\u0219i unul de cel\u0103lalt, nu ar fi fost legat\u0103 mai devreme, mai pu\u021bin ca o m\u0103sur\u0103 de precau\u021bie \u0219i mai mult ca decor \u0219i justificare a \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u0103rii lor, s-ar fi \u00eendep\u0103rtat fiecare de ceilal\u021bi, ca pleava aruncat\u0103 pe suprafa\u021ba apei \u0219i s-ar fi \u00eempr\u0103\u0219tiat care-\u00eencotro (1.\u0218i erau treisprezece \u0219i fiecare ar\u0103ta celorlal\u021bi c\u00e2te un bete\u0219ug). Au f\u0103cut c\u00e2\u021biva pa\u0219i dincolo de zidul de cea\u021b\u0103, care se terminase dintr-o dat\u0103, cu o anumit\u0103 \u00eensufle\u021bire nou\u0103 \u00een picioare \u0219i priviri. \u00ce\u0219i roteau ochii \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 cuprind\u0103 at\u00e2t ceea ce li se \u00eenf\u0103\u021bi\u0219a \u00eenainte, dar \u0219i \u00eenvolburarea din spatele lor din care tocmai ie\u0219iser\u0103. Clipeau des \u0219i-\u0219i puneau strea\u0219in\u0103 m\u00e2na pe frunte, \u00ee\u0219i apropiau pleoapele, \u00een \u00eencercarea de a se obi\u0219nui din nou cu lumina soarelui.
\nDoar unul, de\u0219i avea ochii deschi\u0219i larg, nu l\u0103sa s\u0103 se vad\u0103 vreun semn c\u0103 l-ar tulbura ceva. Era cel dint\u00e2i care p\u0103\u0219ise afar\u0103, aflat \u00een fruntea ciudatei adun\u0103turi. \u00cen cea\u021b\u0103, orbirea lui nu mai fusese ceva care s\u0103-l \u00eempiedice s\u0103 fie asemenea celorlal\u021bi, ba chiar, devenind la fel ca ei, c\u0103p\u0103tase o putere \u00een plus asupra lor. Fiind ve\u0219nic \u00een \u00eentuneric, era obi\u0219nuit cu acesta, iar lipsa vederii \u00eei ascu\u021bise, a\u0219a cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 adesea, celelalte sim\u021buri. A fost numit s\u0103 le fie c\u0103l\u0103uz\u0103 prin fluviul alburiu, trimis din coada fr\u00e2nghiei \u00een cap\u0103tul ei \u0219i ie\u0219ise primul la mal. \u00cendep\u0103rt\u00e2ndu-se iute de locul calvarului lor, tr\u0103g\u00e2ndu-l dup\u0103 ei pe orb, se l\u0103sar\u0103 apoi s\u0103 cad\u0103 epuiza\u021bi pe iarba gras\u0103. Erau chiar pe malul unei ape ale c\u0103rei v\u00e2rtejuri o ar\u0103tau a fi destul de ad\u00e2nc\u0103 pentru a-i \u00eempiedica s\u0103 treac\u0103. Erau prin\u0219i \u00eentre cea\u021ba tulbur\u0103toare de min\u021bi \u0219i apa \u00eenec\u0103toare de trupuri, dar g\u00e2ndul acesta \u00eenc\u0103 nu \u00eencol\u021bise \u00een ei, prea obosi\u021bi s\u0103 mai g\u00e2ndeasc\u0103 \u0219i altceva afar\u0103 de eviden\u021ba palpabil\u0103 a sc\u0103p\u0103rii din mrejele negurii. \u00centin\u0219i la p\u0103m\u00e2nt, nemi\u0219ca\u021bi, p\u0103reau soclul unei statui a ignoran\u021bei: orbul r\u0103m\u0103sese \u00een picioare, tras, \u00eempins printr-un joc al gr\u0103birii, \u00een mijlocul lor. Se oprise \u0219i el, \u00eencep\u00e2nd \u00eencet-\u00eencet s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 ce se \u00eent\u00e2mplase, cu fa\u021ba \u00eentoars\u0103 spre soare, de unde venea o boare cald\u0103 ce-i \u00eenv\u0103luia trupul, f\u0103c\u00e2nd s\u0103-i fluture ve\u0219mintele zdren\u021buite. \u00ce\u0219i cobor\u00ee pleoapele peste ochii albi \u0219i p\u0103rea c\u0103 se las\u0103 \u00een voia soarelui \u0219i a v\u00e2ntului u\u0219or. O m\u00e2n\u0103, a omului aflat cel mai aproape de picioarele sale, trase u\u0219or de fr\u00e2nghia legat\u0103 de mijlocul orbului, dar \u0219i al s\u0103u. Nu vorbea, dar gestul s\u0103u p\u0103rea s\u0103 spun\u0103: \u201eA\u0219az\u0103-te\u201d \u0219i poate c\u0103 ar fi vrut s\u0103 adauge ceva drept mul\u021bumire, \u201eNe-ai scos la lumin\u0103\u201d, sau poate chiar spusese aceste cuvinte \u0219i cel c\u0103ruia \u00eei erau adresate chiar le auzise…
\nOrbul \u00ee\u0219i \u00eentoarse chipul spre locul de unde venise gestul \u0219i vorba presupus\u0103. Cel care mi\u0219case de fr\u00e2nghie \u0219i poate \u0219i limba f\u0103r\u0103 a rosti vreun cuv\u00e2nt, avea pielea plin\u0103 de \u00eencre\u021bituri \u00een care v\u00e2rste sub\u021biri de alb \u00ee\u0219i \u00eencrustaser\u0103 pecetea. Fa\u021ba, g\u00e2tul, pieptul \u0219i spatele care se vedea \u00een golurile tunicii r\u0103pciugoase, picioarele, erau o mare de valuri minuscule, abia atinse de briz\u0103, cu spuma scurg\u00e2ndu-se \u00een ad\u00e2ncuri.
\n\u2014Lumin\u0103\u2026 rosti orbul\u2026 dup\u0103 care pip\u0103ind cu am\u00e2ndou\u0103 m\u00e2inile \u00een jurul s\u0103u, cobor\u00e2nd de-a lungul fr\u00e2nghiei se aplec\u0103 u\u0219or, d\u00e2nd de cel\u0103lalt\u2026 Pietrarule!… Cel\u0103lalt nu mai spuse nimic, doar \u00eel apuc\u0103 de m\u00e2n\u0103 \u0219i-l ajut\u0103 s\u0103 se a\u0219eze pe iarb\u0103. Un oftat \u00eei sc\u0103p\u0103 din pieptul osos, peste care se \u00eencurcau pletele-i negre, \u00eenc\u0103 umede. Nu se culc\u0103 \u00eens\u0103 pe iarb\u0103, ci \u00ee\u0219i cuprinse genunchii ascu\u021bi\u021bi cu ambele bra\u021be \u0219i \u00ee\u0219i \u00eentoarse din nou fa\u021ba spre soare nedezlipindu-\u0219i o clip\u0103 pleoapele. M\u00e2inile sale prelungi coborau din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd peste gleznele slabe, frec\u00e2ndu-le u\u0219or. \u00cei auzea cum suspinau sf\u00e2r\u0219i\u021bi de neodihn\u0103. Dup\u0103 cum lungeau gemetele, cum le \u00een\u0103l\u021bau ascu\u021bindu-le sau dimpotriv\u0103 cum le coborau \u00eengro\u0219\u00e2ndu-le, dup\u0103 ritmul lor sacadat sau prelung, f\u00e2\u0219\u00e2itor ori aspru, \u0219tia unde sunt cu to\u021bii, cei pe care \u00eei cuno\u0219tea de o bun\u0103 bucat\u0103 de vreme, cu care \u00ee\u0219i \u00eemp\u0103r\u021bise traiul hoinar \u0219i bucata de p\u00e2ine. Nebunul, cel care \u00ee\u0219i ar\u0103ta oricui \u00eel vedea, fa\u021ba sa de smintit, Bolborositorul, cel ce nu se putea opri din rostit vorbe de nimeni \u00een\u021belese, Mutul, cel ce t\u0103cea ve\u0219nic, Surdul, cel tare de urechi, ocolit de orice zgomot, Adormitul, cel care odat\u0103 ce avea o clip\u0103 de r\u0103gaz, c\u0103dea pe dat\u0103 \u00eentr-un somn ad\u00e2nc, Ciungul, cel cu m\u00e2inile \u021bepene, \u0218chiopul, cel cu picioarele str\u00e2mbe, Coco\u0219atul, cel cu gheb uria\u0219 \u00een spinare, Leprosul cu trupul m\u00e2ncat de bube, Femeia cu barb\u0103, B\u0103rbatul cu chip de maimu\u021b\u0103. Apoi gemetele au \u00eencetat, \u00eenlocuite cu fluierul sfor\u0103iturilor \u0219i \u00eenecul horc\u0103itului. Adormiser\u0103. Orbul r\u0103mas \u00een aceea\u0219i stare ca atunci c\u00e2nd se a\u0219ezase pe iarb\u0103, ridic\u0103 doar pleoapele ascult\u00e2ndu-i. Nu-i v\u0103zuse niciodat\u0103, dar \u00eel \u0219tia pe fiecare dup\u0103 voce, dup\u0103 asprimea sau netezimea pielii pe care alunecase cu palmele, dup\u0103 mirosul fiec\u0103ruia. \u0218tia unde este fiecare \u00een jurul s\u0103u, dobor\u00e2t de chinul trecerii prin cea\u021b\u0103. \u00cel sim\u021bea pe fiecare, dar asta nu-l f\u0103cea s\u0103 cread\u0103 c\u0103 ar fi cu ceva deasupra, ci dimpotriv\u0103 \u0219tia c\u0103 este la m\u00e2na lor. Cer\u0219iser\u0103 \u00eempreun\u0103 \u00een multe ora\u0219e a c\u0103ror str\u0103lucire, repetat\u0103 \u00een basmele scornite ca de fiecare dat\u0103 despre ceea ce era v\u0103zut, \u00eei atr\u0103sese ca pe mul\u021bi al\u021bii. Pentru aceia din urm\u0103 cer\u0219itul se transformase \u00een cucerire, iar cuceritorii, tot un fel de cer\u0219etori cu arma \u00een m\u00e2n\u0103, deveniser\u0103 st\u0103p\u00e2ni.
\n\tEi erau st\u0103p\u00e2ni doar pe zdren\u021bele care mai mult \u00eei dezgoleau, pe traistele acoperite de petice \u00een care \u00ee\u0219i \u021bineau agoniseala s\u0103r\u0103c\u0103cioas\u0103: buc\u0103\u021bi de p\u00e2ine neagr\u0103 din t\u0103r\u00e2\u021be, legume uscate, fructe, ciuperci \u0219i uneori c\u00e2te o bucat\u0103 de carne s\u0103rat\u0103, tare ca pingeaua, dar care, mestec\u00e2nd-o ne\u00eencetat, le \u021binea de foame. (2.Dincolo de malul pe care opriser\u0103, au v\u0103zut apa care \u00eei \u00eenconjura pe ceilal\u021bi \u0219i au \u00eentrebat: cum putem Doamne oare s\u0103 trecem \u0219i s\u0103 ajungem le ei?).
\n\tDup\u0103 ce \u00ee\u0219i ostoir\u0103 tremurul c\u0103rnii obosite \u0219i-\u0219i ast\u00e2mp\u0103rar\u0103 foamea cu bucatele lor simple, avur\u0103 vreme s\u0103 priveasc\u0103 dincolo de ei. Era o ap\u0103 care curgea \u00eentre ei \u0219i muntele de cea\u021b\u0103, o ap\u0103 care se pierdea \u00een dep\u0103rtare \u00een partea dreapt\u0103, \u00een st\u00e2nga curg\u00e2nd \u00een aburul din care tocmai ie\u0219iser\u0103.
\n\u2014V\u0103d ap\u0103 ie\u0219ind din cea\u021b\u0103, curg\u00e2nd spre st\u00e2nga noastr\u0103… rosti Pietrarul. Vorbele erau pentru cel care \u00eei dusese p\u00e2n\u0103 atunci, Orbul. To\u021bi \u00ee\u0219i \u00eentoarser\u0103 capul murmur\u00e2nd \u201eS\u0103 trecem, s\u0103 trecem\u201d.
\n\u2014Oare \u0219ti\u021bi voi s\u0103 \u00eenota\u021bi? se auzi vocea Orbului, mai mult pentru sine, ca o speran\u021b\u0103 c\u0103 r\u0103spunsul ar fi cel a\u0219teptat. Se uitar\u0103 unii la al\u021bii cu aceea\u0219i speran\u021b\u0103, dar plecar\u0103 descuraja\u021bi capul.
\n\u2014Dar poate c\u0103 apa este mic\u0103, se auzi glasul Nebunului…
\n\u2014\u0218i poate c\u0103 o putem trece cu picioarele, se auzi glasul \u0219chiopului…
\n\u2014Sau putem v\u00e2sli cu bra\u021bele, ad\u0103ug\u0103 ciungul…
\n\u2014Nebunilor, strig\u0103 Mutul, unde vede\u021bi voi calea de a ajunge dincolo prin v\u00e2rtejurile ce-\u0219i \u00eentretaie t\u0103ria uciga\u0219\u0103, a\u0219tept\u00e2ndu-ne ca pe o jertf\u0103 proast\u0103? \u201eJertf\u0103 proast\u0103\u201d repetar\u0103 unii dintre ei, \u201enoi suntem\u201d r\u0103spunser\u0103 al\u021bii.
\n\u2014Aud zgomotul tulbure al valurilor, spuse Surdul…
\n\u2014Simt \u00een spate greutatea m\u00e2lului ce ne va cuprinde, spuse \u0219i Coco\u0219atul…
\n\u2014Vai de trupurile noastre, suspin\u0103 Leprosul…
\n\t\u0218i atunci se auzi vocea Femeii:
\n\u2014Dar tu? Tu ce spui? \u00eei vorbi ea Orbului.
\n\u2014Da, relu\u0103 ca un ecou credincios Pietrarul, tu ce spui Orbule?
\n\tCel numit astfel st\u0103tea \u00een continuare a\u0219ezat, \u00eenl\u0103n\u021buindu-\u0219i cu bra\u021bele picioarele. Nu se clintise de la rostirea celei dint\u00e2i vorbe, ascult\u00e2ndu-i pe to\u021bi.
\n\u2014Pute\u021bi voi s\u0103 merge\u021bi pe ap\u0103?… Eu nu pot \u0219i nu voi putea merge vreodat\u0103\u2026 Dac\u0103 ave\u021bi credin\u021b\u0103 \u00een voi, duce\u021bi-v\u0103 dincolo de mal. Eu voi r\u0103m\u00e2ne aici a\u0219tept\u00e2nd s\u0103 v\u0103 \u00eentoarce\u021bi de oriunde a\u021bi ajunge. Plecarea este \u00eenso\u021bit\u0103 de \u00eentoarcere, lucrurile fire\u0219ti nu se petrec altfel\u2026 Celelalte se pierd \u0219i nu se mai reg\u0103sesc pe ele \u00eensele… Orice r\u0103m\u00e2nere \u00een pustiu are un sf\u00e2r\u0219it \u00een \u00eentoarcere. F\u0103r\u0103 \u00eentoarcere nu exist\u0103 plecare, ci doar o ve\u0219nic\u0103 r\u0103t\u0103cire… La fel cum am r\u0103t\u0103cit noi prin cea\u021b\u0103…! Au t\u0103cut pentru c\u0103 nu \u0219tiau ce s\u0103 spun\u0103. \u0218i chiar nu-i \u00een\u021belegeau vorbele. Dar puteau ei merge pe ap\u0103? \u201eHa, chicoti cineva, cum am putea noi s\u0103 fim asemenea zeilor?\u201d
\n\u2014Zei? r\u0103sun\u0103 \u0219oapta Orbului, \u00eendat\u0103 ce acela care \u00eentrebase se oprise s\u0103-\u0219i trag\u0103 r\u0103suflarea. Poate mai voise s\u0103 spun\u0103 ceva, poate nu… Zei? Ce sunt zeii? \u00eentreab\u0103 el. Ce \u00eenseamn\u0103 a fi asemenea lor? \u00eentreab\u0103 el. Dac\u0103 am spune, cu voce tare, de tunet, \u201eCred \u00een voi Zeilor, l\u0103sa\u021bi-m\u0103 s\u0103 merg pe ap\u0103, l\u0103sa\u021bi-m\u0103 s\u0103 ajung pe malul cel\u0103lalt, unde este verdele mai verde, unde este fructul mai dulce, unde este… Crede\u021bi c\u0103 va fi acolo un zeu s\u0103 v\u0103 r\u0103spund\u0103 sau s\u0103 fac\u0103 ceea ce \u00eei cere\u021bi?\u201d
\n\u2014\u0218i atunci? se auzi vocea Femeii. Ce s\u0103 facem? Femeia \u0219tia c\u0103 el \u00eei dusese prin negur\u0103, c\u0103 el \u0219tiuse s\u0103 g\u0103seasc\u0103 lumina, chiar dac\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci ochii lui le fuseser\u0103 povar\u0103 grea \u0219i de multe ori se \u00eendemnaser\u0103 s\u0103-l lepede, singur, la o margine de margine de margine de… Ecoul min\u021bii lor r\u0103suna ca ciupitura coardei \u021bimbalului… Dar nu o f\u0103cuser\u0103. De ce? se \u00eentreba chiar el, Orbul. El i-ar fi p\u0103r\u0103sit pe to\u021bi, nu i-ar fi p\u0103sat de psalmii \u00eendur\u0103rii, ai priete\u0219ugului, al furti\u0219agului ce \u00eei unea pe to\u021bi. \u0218i era o vorb\u0103 pe care o auzise \u00eenainte de a-i \u00eent\u00e2lni \u0219i a r\u0103m\u00e2ne cu ei: \u201eQuo vadis?\u201d. Era dintr-o limb\u0103 vorbit\u0103 undeva \u00eenspre apus… Oare cum ajunsese la el? \u0218i de ce el o \u0219tia?: \u201eunde mergi?.\u201d Eu nu voi merge niciodat\u0103 pe ap\u0103… Hai, duce\u021bi-v\u0103! Crede\u021bi c\u0103 vom fi auzi\u021bi acum de Zei \u0219i vom fi ajuta\u021bi? Crede\u021bi c\u0103 noi \u00eensemn\u0103m ceva pentru ei? V\u0103 \u00een\u0219ela\u021bi. Dac\u0103 persista\u021bi \u00een gre\u0219eal\u0103, mai bine arunca\u021bi-v\u0103 de pe acum \u00een valuri…
\n\u2014Nu vom merge pe ap\u0103, \u0219i nu ne vom arunca \u00een ea, se auzir\u0103 spusele Pietrarului \u0219i nici prin ea. Vom merge la deal pe malul acesta \u0219i…
\nL-au pus, sup\u0103ra\u021bi c\u0103 nu-i \u00een\u021belegea, \u00een coada fr\u00e2nghiei pe care au p\u0103strat-o legat\u0103 de ei, mai mult pentru a sim\u021bi c\u0103 sunt \u00eempreun\u0103 dec\u00e2t pentru a nu se pierde unul de altul. \u00cen fruntea tuturor mergea Pietrarul pe care to\u021bi \u00eel doriser\u0103 acolo \u00eenc\u0103 dinainte, pentru a-i conduce \u0219i fiecare \u00ee\u0219i p\u0103stra locul s\u0103u potrivit unei \u00een\u021belegeri nerostite asupra m\u0103rimii ar\u0103tate a bete\u0219ugului lor. (3.\u0218i au ajuns la o mare ale c\u0103rei maluri nu se vedeau, at\u00e2t era de \u00eentins\u0103 \u0219i au mers pe ap\u0103 multe zile, pe\u0219tii zbenguindu-li-se netem\u0103tori printre picioare). Mergeau ziua \u0219i poposeau noaptea, pe malul apei din care Bolborositorul scotea, cu o m\u00e2n\u0103 vr\u0103jit\u0103, parc\u0103, pe\u0219ti care \u00eei uimeau prin m\u0103rimea lor \u0219i-i \u00eendestulau. O fi vocea lui, bolboroseala aceea pe care o st\u0103p\u00e2nea? se \u00eentrebau to\u021bi, dar nimeni nu-i vorbea despre asta, chiar dac\u0103 el le-ar fi r\u0103spuns c\u0103 pe\u0219tii aceia nu mai v\u0103zuser\u0103 niciodat\u0103 umbr\u0103 de om sau de alt du\u0219man \u0219i erau bl\u00e2nzi ca mieii, \u00eendemn\u00e2ndu-i pe oameni s\u0103 se fac\u0103 pescari… Umbra ce\u021bii disp\u0103ruse departe \u00een spatele lor, iar dincolo de ap\u0103, noaptea, puteau, dac\u0103 \u00ee\u0219i oboseau ochii, s\u0103 vad\u0103 sc\u00e2nteieri trec\u0103toare despre care le pl\u0103ceau s\u0103 spun\u0103 c\u0103 sunt focurile de pe zidurile unor ora\u0219e bogate, pe str\u0103zile c\u0103rora sperau s\u0103-\u0219i joace rolurile, \u00eenduio\u0219\u00e2nd sufletele milostive \u0219i slabe cu duhul. De unde veneau, to\u021bi \u00eei cuno\u0219teau, iar din unele a\u0219ez\u0103ri fuseser\u0103 alunga\u021bi cu pietre. Plecaser\u0103 s\u0103 li se piard\u0103 urma, s\u0103 fie uita\u021bi o vreme dup\u0103 care s\u0103 se re\u00eentoarc\u0103, \u00eentr-un ve\u0219nic scr\u00e2nciob al amintirii \u0219i uit\u0103rii.
\n\u00cen a cincea zi, apa pe malul c\u0103reia mergeau s-a l\u0103\u021bit, \u0219i-a f\u0103cut mai multe bra\u021be care s-au \u00eemp\u00e2nzit \u00eentr-o mare \u00eentins\u0103 al c\u0103rui mal de dincolo nu se \u00eentrez\u0103rea.
\n\u2014Nu apa s-a \u00eemp\u0103r\u021bit \u00een mai multe r\u00e2uri, ci r\u00e2urile care curg din mare s-au unit \u00eentr-o singur\u0103 albie, spuse \u00eentr-un t\u00e2rziu Coco\u0219atul, care privea drept spre acele guri de ap\u0103 vijelioase. Nu vom putea trece nici pe aici, apa care vine din mare este prins\u0103 \u00eentre maluri strimte \u0219i caut\u0103 s\u0103-\u0219i fac\u0103 loc cu gr\u0103bire. Ceilal\u021bi, care priveau t\u0103cu\u021bi pragurile ascu\u021bite peste care s\u0103lta furioas\u0103 apa, cl\u0103tinar\u0103 tem\u0103tori din cap.
\n\u2014Poate c\u0103 marea din care aceste r\u00e2uri \u00ee\u0219i adun\u0103 puterea va fi mai pu\u021bin ad\u00e2nc\u0103 \u0219i mai lini\u0219tit\u0103 merg\u00e2nd pe mal \u00een sus. \u0218i poate c\u0103 pe acolo vom putea trece. Era Pietrarul cel care vorbise, dup\u0103 ce se sf\u0103tuise deoparte cu Orbul.
\n\tSe \u00eemplineau \u0219apte zile de c\u00e2nd au ie\u0219it din cea\u021b\u0103, g\u00e2ndeau ei \u0219i \u00een fa\u021ba lor se afla oglinda uria\u0219\u0103 a m\u0103rii.
\n\u2014Voi merge eu, a spus Adormitul, p\u0103\u0219ind \u00een apa c\u0103ldu\u021b\u0103 de la mal. Ceilal\u021bi nu au \u00eencercat s\u0103-l opreasc\u0103. Pas cu pas se afunda \u00een ap\u0103 \u00eendep\u0103rt\u00e2ndu-se de ei. Apa era lini\u0219tit\u0103, nici un val ne\u00eendr\u0103znind s\u0103-i tulbure fa\u021ba-i str\u0103lucitoare. Doar undele st\u00e2rnite de \u00eenaintarea lui \u00eei \u00eencre\u021beau obrazul sulemenit de razele soarelui. Dar \u0219i acestea \u00eencetar\u0103 la un moment dat, iar strig\u0103tele celor r\u0103ma\u0219i pe mal vorbeau despre asta. Cel numit Adormitul se \u00een\u0103l\u021ba lent pentru ca apoi t\u0103lpile sale s\u0103 p\u0103\u0219easc\u0103 pe m\u0103tasea albastr\u0103 a luciului f\u0103r\u0103 nici un efort.
\n\u2014Merge pe ap\u0103, merge pe ap\u0103, strigar\u0103 ei \u00eensp\u0103im\u00e2nta\u021bi\u2026
\n\u2014Ce fel de lucrare este acesta? \u00eentrebar\u0103 unii.
\n\u2014E el mai bine v\u0103zut de zei dec\u00e2t noi? se minunar\u0103 al\u021bii\u2026
\n\u2014Intra\u021bi \u00een ap\u0103 \u0219i ve\u021bi vedea, \u00eei \u00eendemn\u0103 sarcastic Orbul, el \u00eensu\u0219i purtat de bra\u021b de Pietrar, l\u0103s\u00e2ndu-\u0219i picioarele cuprinse de ap\u0103. P\u0103\u0219ea \u00eencet pip\u0103ind fundul apei. \u00cel sim\u021bea dur, din piatr\u0103 \u0219i nu din nisip, cum \u0219tia el c\u0103 trebuie s\u0103 fie albia apelor. Restul \u00eei urma pe cei doi merg\u00e2nd rigizi, a\u0219tept\u00e2ndu-se din clip\u0103 \u00een clip\u0103 s\u0103 se afunde sub ap\u0103, f\u0103r\u0103 sc\u0103pare. Femeia \u021bip\u0103 scurt, apoi r\u00e2se ru\u0219inat\u0103.
\n\u2014Pe\u0219ti, spuse ea \u0219i r\u00e2se din nou, mi-au atins picioarele. \u0218i \u00eentr-adev\u0103r, pe\u0219ti mai mari sau mai mici alunecau printre picioarele lor, se opreau \u0219i-i s\u0103rutau cu boturile lor deschise, a\u0219a cum c\u00e2inii \u00eei adulmec\u0103 pe necunoscu\u021bi. Ce mul\u021bi sunt, n-am v\u0103zut niciodat\u0103 at\u00e2t de mul\u021bi pe\u0219ti laolalt\u0103 \u0219i at\u00e2t de f\u0103r\u0103 de fric\u0103!
\n\u2014Se \u00eenmul\u021besc \u00eentr-una observ\u0103 \u0219i Mutul \u0219i sunt at\u00e2t de t\u0103cu\u021bi\u2026 Acum p\u0103\u0219eau \u0219i ei pe o suprafa\u021b\u0103 de piatr\u0103 abia udat\u0103 de apa m\u0103rii, ceea ce le \u00een\u0219elase vederea \u0219i-i f\u0103cuse s\u0103 cread\u0103 c\u0103 Adormitul mergea pe ap\u0103. Dar \u00eentr-un fel chiar a\u0219a era. Doar uneori fundul m\u0103rii cobora apa acoperindu-le gleznele, rareori ajung\u00e2ndu-le la genunchi. Era c\u0103ldu\u021b\u0103, iar oboseala le pierise ca prin farmec. Uneori se l\u0103sau jos, \u00eentinz\u00e2ndu-se \u00een lichidul binef\u0103c\u0103tor, odihnindu-se \u0219i sp\u0103l\u00e2ndu-se de praful prins de ei \u00een straturi gloduroase, \u00eenmuindu-\u0219i p\u00e2inea uscat\u0103 \u00een el.
\n\u2014\u0218i nu se aude nici un zgomot, vorbi \u0219i Surdul. Parc\u0103 am surzit… R\u00e2se. Parc\u0103 am fi surzi cu to\u021bii\u2026
\n\tA\u0219a a fost \u00eentreaga mare. \u0218i au avut o p\u0103rere de r\u0103u atunci c\u00e2nd au ie\u0219it pe malul cel\u0103lalt, \u00een diminea\u021ba zilei urm\u0103toare, dup\u0103 ce merseser\u0103 \u00eentreaga noapte, sub razele lunii pline care le luminase drumul, lor \u0219i \u00eenso\u021bitorilor lor, miile de pe\u0219ti care le \u021bineau de ur\u00e2t. S-au odihnit pe malul la fel de verde \u0219i plin de via\u021b\u0103, au m\u00e2ncat din fructele pomilor ce cre\u0219teau \u00een apropierea m\u0103rii \u0219i dup\u0103 ce s-au odihnit c\u00e2t\u0103va vreme au pornit spre ora\u0219ul ale c\u0103rui str\u0103luciri se ghiceau \u00een dep\u0103rtare. (4.Ajung\u00e2nd ei la ora\u0219ul acela, s-au oprit la o f\u00e2nt\u00e2n\u0103 s\u0103 bea, dar f\u00e2nt\u00e2na nu avea nici ciutur\u0103 \u0219i nici ap\u0103. \u0218i tare s-au minunat. 5.\u0218i cei de acolo i-au \u00eentrebat: de ce nu be\u021bi? Iar ei au r\u0103spuns: nu este nici ap\u0103 \u0219i nici ciutur\u0103. Cum vre\u021bi s\u0103 bem?).
\n\tPe sear\u0103, \u00een pia\u021b\u0103 l\u00e2ng\u0103 f\u00e2nt\u00e2n\u0103, s-a oprit o ceat\u0103 pestri\u021b\u0103. Zdren\u021b\u0103ro\u0219i, \u00ee\u0219i purtau r\u0103nile trupului \u0219i ale min\u021bii \u00een v\u0103zul tuturor, ochii cer\u0219etorilor cer\u00e2nd, f\u0103r\u0103 nici un cuv\u00e2nt, mil\u0103. Oamenii aceia nenoroci\u021bi s-au l\u0103sat jos pe dalele din jurul f\u00e2nt\u00e2nii, gem\u00e2nd, sprijinindu-se de peretele ei, la umbr\u0103 sub acoperi\u0219. Unul dintre ei, cel care avea pielea roas\u0103 de \u0219an\u021buri albe, zim\u021bate, s-a ridicat mai t\u00e2rziu, \u0219i s-a uitat \u00een f\u00e2nt\u00e2n\u0103. A rotit osia pe care era \u00eenf\u0103\u0219urat un lan\u021b, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd acesta \u0219i-a i\u021bit cap\u0103tul f\u0103r\u0103 ciutur\u0103. S-a uitat prostit o vreme la el, apoi a privit \u00een ad\u00e2ncurile f\u00e2nt\u00e2nii. S-a aplecat peste ghizduri \u0219i a stat a\u0219a o vreme. Ochii s\u0103i au deslu\u0219it mai apoi, obi\u0219nuindu-se cu \u00eentunericul, str\u0103lucirea aurie a nisipului. Ridic\u00e2ndu-se de acolo s-a sc\u0103rpinat \u00een claia de p\u0103r negru, privind c\u0103tre ceilal\u021bi
\n\u2014F\u00e2nt\u00e2na asta nu are nici g\u0103leat\u0103, nici ap\u0103, a vorbit \u00eencurcat de ceea ce spunea. Nu are ap\u0103\u2026 doar nisip\u2026 repet\u0103 \u0219i sur\u00e2se f\u0103r\u0103 nici un rost\u2026
\n\u2014Ce spui? \u00eentreb\u0103 cel cu picioarele str\u00e2mbe, s\u0103lt\u00e2ndu-se \u00een m\u00e2ini p\u00e2n\u0103 la el, nu are ap\u0103?!… Atunci ce are?
\n\u2014Nimic\u2026 Nu se vede nici o und\u0103 \u00een ad\u00e2ncul pu\u021bului\u2026 doar nisip\u2026
\n\u2014Cum a\u0219a, se mir\u0103 altul, cu m\u00e2inile b\u0103l\u0103ng\u0103nindu-se nefiresc pe l\u00e2ng\u0103 corp, o f\u00e2nt\u00e2n\u0103 f\u0103r\u0103 ap\u0103, \u00eentr-o pia\u021b\u0103 ca aceasta? Privi spre marginile pie\u021bei, unde se \u00een\u0103l\u021bau case cum nu mai v\u0103zuser\u0103 niciunde, \u00eenconjurate de ziduri \u00een loc de garduri. Din pia\u021b\u0103 se desprindeau, ca spi\u021bele unei ro\u021bi \u0219apte str\u0103zi, pustii acum. Pe marginea lor, se \u00een\u0103l\u021bau arbori necunoscu\u021bi \u0219i florile \u00ee\u0219i r\u0103sp\u00e2ndeau curcubeul culorilor. Dar nu vedeau nic\u0103ieri vreun om sau animal. Nici un c\u00e2ine nu dormea l\u00e2ng\u0103 zidurile cur\u021bilor, nu se auzea nici un r\u0103get de vit\u0103, nici o d\u00e2r\u0103 de fum de la vreun foc, nu se vedea pe deasupra caselor.
\n\u2014\u0218i zi a\u0219a, repet\u0103 el cu g\u00e2ndul la altceva, dintr-o dat\u0103 cuprins de un fior, o f\u00e2nt\u00e2n\u0103 f\u0103r\u0103 ap\u0103\u2026 Unii dintre ei se ridicar\u0103, aplec\u00e2ndu-se \u0219i ei peste ghizduri. Doar c\u00e2\u021biva dintre ei p\u0103reau s\u0103 nu fie interesa\u021bi de poveste: unul scotea un \u0219ir de cuvinte f\u0103r\u0103 de \u00een\u021beles, leg\u0103n\u00e2ndu-se spre dreapta \u0219i st\u00e2nga, altul se hlizea f\u0103r\u0103 noim\u0103 la casele din jurul pie\u021bei. Cel de-al treilea nu d\u0103dea nici un fel de aten\u021bie \u00eent\u00e2mpl\u0103rii, duc\u00e2nd din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd m\u00e2na p\u00e2lnie la ureche. Femeia \u00ee\u0219i m\u00e2ng\u00e2ie barba blond\u0103 \u0219i se uit\u0103 \u00eentreb\u0103toare spre orbul care nu se mi\u0219case din locul unde se a\u0219ezase, dar care asculta cele spuse:
\n\u2014Poate fi o f\u00e2nt\u00e2n\u0103 f\u0103r\u0103 ap\u0103 \u00een mijlocul unui ora\u0219 ca acesta?
\n\u2014Dac\u0103 aceast\u0103 f\u00e2nt\u00e2n\u0103 nu are ap\u0103, atunci poate fi\u2026
\n\u2014Dar oamenii\u2026
\n\u2014Dac\u0103 aceast\u0103 f\u00e2nt\u00e2n\u0103 nu are ap\u0103, atunci oamenii nu au nevoie de apa acestei f\u00e2nt\u00e2ni\u2026
\n\u2014Dar nu pare o f\u00e2nt\u00e2n\u0103 p\u0103r\u0103sit\u0103, ca at\u00e2tea altele pe care le-am \u00eent\u00e2lnit, continu\u0103 femeia.
\n\u2014Uneori \u0219i oamenii care par cura\u021bi, nu sunt folositori cuiva, vorbi cu t\u00e2lc orbul. Doar cur\u0103\u021benia, nu sluje\u0219te nim\u0103nui. Lucrurile nu sunt doar pentru a fi curate, ci \u0219i folositoare. Aceasta este o f\u00e2nt\u00e2n\u0103 nefolositoare, mai ad\u0103ug\u0103 el, \u00eentorc\u00e2ndu-\u0219i fa\u021ba de la ei.
\nNu v\u0103zuse nimeni, dintre cei aduna\u021bi \u00een jurul ghizdurilor, cum se apropia de mijlocul pie\u021bei un om care ie\u0219ise dintr-una din cur\u021bile mai apropiate. S-a oprit la c\u00e2\u021biva pa\u0219i de ei trec\u00e2nd curios cu privirea peste fiecare. A revenit apoi la cei care vorbiser\u0103 p\u00e2n\u0103 atunci cu ochii \u00eendrepta\u021bi spre ad\u00e2ncurile f\u00e2nt\u00e2nii. T\u0103ceau cu to\u021bii, \u0219i el \u0219i ace\u0219tia. \u00centr-un sf\u00e2r\u0219it el \u00eentreb\u0103:
\n\u2014Ce vre\u021bi s\u0103 face\u021bi?
\n\u2014S\u0103 bem ap\u0103, r\u0103spunse cel cu pielea v\u00e2rstat\u0103 cu alb.
\n\u2014\u0218i de ce nu be\u021bi?
\n\u2014Trebuie s\u0103 scoatem ap\u0103 din f\u00e2nt\u00e2n\u0103, spuse acela\u0219i.
\n\u2014\u0218i de ce nu o scoate\u021bi? mai \u00eentreb\u0103 cel\u0103lalt.
\n\u2014Nu putem, f\u00e2nt\u00e2na nu are nici ciutur\u0103 \u0219i nici ap\u0103. Cum vrei s\u0103 bem?!
\n\u2014Nu pute\u021bi, se mir\u0103 acela, ce fel, nu pute\u021bi?… Spune\u021bi poate, nu vre\u021bi!?\u2026 Fa\u021ba omului se l\u0103\u021bise de uluire. Trebuie doar s\u0103 vre\u021bi, at\u00e2ta doar\u2026 Zdren\u021b\u0103ro\u0219ii se uitau la el nedumeri\u021bi, ne\u00een\u021beleg\u00e2ndu-i vorbele. Chiar \u0219i cel ce bolborosea se oprise pentru a auzi mai bine vorbele rostite.
\n\u2014F\u00e2nt\u00e2na nu are nicio und\u0103 de ap\u0103, vorbi unul dintre ei, fundul ei este acoperit cu nisip uscat. Dac\u0103 a fost ap\u0103 vreodat\u0103, asta s-a \u00eent\u00e2mplat demult\u2026 Tu po\u021bi s\u0103 prefaci usc\u0103ciunea \u00een ap\u0103? Omul venit la ei t\u0103cea, c\u00e2nt\u0103rind cele v\u0103zute \u0219i auzite.
\n\u2014A\u0219tepta\u021bi aici, rosti dup\u0103 ce \u00eei privise \u00een de-am\u0103nunt pe fiecare, m\u0103 voi \u00eenapoia la voi \u00eenainte de a se \u00eennopta, a\u0219tepta\u021bi-m\u0103, \u00eei rug\u0103 din nou cu glas bl\u00e2nd \u0219i se \u00eendep\u0103rt\u0103 intr\u00e2nd \u00eentr-una din cur\u021bi. (6.Atunci au fost chema\u021bi \u00een\u0103untru \u0219i sp\u0103l\u00e2ndu-li-se picioarele chiar de c\u0103tre st\u0103p\u00e2nul casei, li s-a dat de m\u00e2ncat \u0219i de b\u0103ut. 7.\u0218i ei tare se minunau \u0219i l\u0103udau locul \u00een care au venit, spun\u00e2nd: oare am murit \u0219i suntem \u00een Rai?). De\u0219i \u00eentreb\u0103rile le d\u0103deau ghes, au a\u0219teptat t\u0103cu\u021bi, str\u0103b\u0103tu\u021bi de vorbele rostite de omul acela, vorbe care \u00eei f\u0103ceau s\u0103 se scuture \u00eenfiora\u021bi ca \u00een fa\u021ba a ceva nemai\u00eent\u00e2lnit. Locul acela era altfel, iar omul se purtase ciudat cu ei, dar f\u0103r\u0103 urm\u0103 de r\u0103utate. S-a \u021binut de cuv\u00e2nt, a venit peste c\u00e2tva timp, \u00eentr-adev\u0103r nu se \u00eennoptase \u0219i le-a deschis poarta cea mare, chem\u00e2ndu-i st\u0103ruitor \u00een\u0103untru.
\n\u2014Intra\u021bi. Casa mea este \u0219i a voastr\u0103, le-a spus cu acela\u0219i glas \u0219i cu z\u00e2mbetul pe buze, iar ei au intrat tem\u0103tori, ca ni\u0219te copii \u0219i se \u00eentrebau din priviri: \u201eCe vrea omul acesta de la noi? Ce g\u00e2nduri ascunse are?\u201d ne\u00eent\u00e2mpl\u00e2ndu-li-se niciodat\u0103 asta. \u0218i ei \u00eei vedeau pe slujitorii acelui om cum le ar\u0103tau jil\u021burile \u00eempodobite \u0219i frumos colorate \u0219i-i rugau cu vorba \u0219i cu gesturile s\u0103 se a\u0219eze pe ele.
\n\u2014V\u0103 rug\u0103m, spuneau aceia, a\u0219eza\u021bi-v\u0103, veni\u021bi de departe, sunte\u021bi obosi\u021bi de drumul lung f\u0103cut p\u00e2n\u0103 aici. Iar ei, s-au a\u0219ezat, mintea lor fiind cuprins\u0103 de \u00eendoial\u0103 chiar asupra s\u0103n\u0103t\u0103\u021bii ei.
\nUn privitor din afar\u0103 ar spune: cei treisprezece cer\u0219etori, zdren\u021b\u0103ro\u0219i, plini de praful unei zile \u0219i de sudoare sunt ruga\u021bi s\u0103 intre \u00een curtea unui or\u0103\u0219ean din acel ora\u0219 \u0219i s\u0103 se a\u0219eze \u00eentr-un scaun pe potriva regilor. Sunt lucruri care apar ciudate de la \u00eenceput. Acei oameni sunt invita\u021bi, s\u0103 re\u021binem cuv\u00e2ntul \u201einvita\u021bi\u201d \u00een casa cuiva (curtea este casa, nu?), care \u201e\u00eei roag\u0103\u201d, s\u0103 observ\u0103m din nou, s\u0103 se a\u0219eze pe acele \u201ejil\u021buri\u201d. Scaune m\u0103re\u021be pentru regi, pentru faraoni, nu pentru simpli muritori. \u0218i erau treisprezece asemenea scaune. Erau ei treisprezece faraoni? Cu siguran\u021b\u0103 nu, iar ceea ce am spus noi acum seam\u0103n\u0103 cu alte spuse ale altora din multe timpuri. Refuzul eviden\u021bei este dovada suprem\u0103 a dep\u0103\u0219irii banalului? Ori lucrurile stau altfel?
\n\u2014V\u0103 rug\u0103m, a\u0219eza\u021bi-v\u0103, picioarele voastre au nevoie de c\u0103ldura apei \u0219i de m\u00e2ng\u00e2ierea m\u00e2inilor noastre. Erau acestea, cuvinte niciodat\u0103 auzite de c\u0103tre aceia ce intrar\u0103 pe poart\u0103. \u0218i ei se a\u0219ezar\u0103 tot mai uimi\u021bi, tot mai ame\u021bi\u021bi de str\u0103lucirile focului \u00een \u00eentuneric, un foc cum nu v\u0103zuser\u0103 niciunde, un \u00eentuneric cum nu existase nicic\u00e2nd, pe jil\u021burile moi, cu bra\u021bele care le prindeau m\u00e2inile \u0219i le luau oboseala, cu picioare de felin\u0103 care le fug\u0103reau frica, cu speteaza ondulat\u0103 ca undele apei care spal\u0103 amintirile de colb.
\n\u2014Apa aceasta v\u0103 aduce l\u00e2ng\u0103 noi, spuse omul acela care \u00eei \u00eent\u00e2mpinase, el singur dintre at\u00e2\u021bia. \u0218i chiar el se aplecase \u0219i m\u00e2inile sale alunecau peste gleznele orbului lu\u00e2nd ap\u0103 \u00een c\u0103u\u0219ul lor din ligheanul, minun\u0103\u021bie, de argint! Poate cineva s\u0103 spun\u0103 c\u0103 aceasta era o \u00eent\u00e2mplare? Ori, putea altcineva s\u0103 spun\u0103 c\u0103 aceasta era o idee \u00eendelung g\u00e2ndit\u0103? Nu. Aici este altceva. Apa \u0219iroia cald\u0103 peste picioarele orbului, praful \u0219i sudoarea erau \u0219terse \u0219i se duceau la vale \u00eentr-un r\u00e2u care pleca mai departe spre mare, spre fluviu, spre acel cerc mereu re\u00eennoit, al \u0219arpelui ce-\u0219i mu\u0219c\u0103 ve\u0219nic coada.
\n\tOchii lor fugeau de la unul la altul, ned\u00e2ndu-le r\u0103gaz s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 ceva. Oamenii aceia le sp\u0103lau murd\u0103ria de pe picioare, le m\u00e2ng\u00e2iau cojile r\u0103nilor recente, le ostoiau aducerile aminte ale durerilor revenite, le ofereau o lini\u0219te niciodat\u0103 sim\u021bit\u0103. Nu \u00eei \u00een\u021belegeau, nu se \u00een\u021belegeau chiar ei pe ei, nu \u0219tiau cum s\u0103 simt\u0103, nu \u0219tiau cum s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103… <\/p>\n


\n\u0218erban GEORGESCU<\/strong>
\n\"\"

Culis\u0103<\/strong><\/p>\n

Doamne, pierderea
\ntrupului meu sub\u021bire
\nde adolescent
\ne doar o glum\u0103 de-a Ta
\nnu?<\/p>\n

Mi-l vei da \u00eenapoi, atunci, la final, nu?<\/p>\n

G\u00e2nde\u0219te-te pu\u021bin: ,,Mie red\u0103-m\u0103!\u201d…<\/p>\n

Multiplic\u0103ri
\nmultiplic\u0103ri ale tale
\nasta suntem, nu?<\/p>\n

Hai, g\u00e2nde\u0219te-te, \u0219tiu c\u0103 g\u00e2nde\u0219ti.
\nDoar dintr-un G\u00e2nd a \u00eenceput totul, nu?
\nSau Cuv\u00e2ntul, acela de la \u00eenceput,
\na fost doar o interjec\u021bie neg\u00e2ndit\u0103?
\nUn sughi\u021b?
\nO r\u00e2g\u00e2ial\u0103?<\/p>\n

Dormi?<\/p>\n

Sau poate te sup\u0103r\u0103 \u00eentreb\u0103rile
\n\u0219i te vei ascunde sub pulpanele negre?
\nTe vei dizolva din nou \u00een scleroza aceea revoltat\u0103?<\/p>\n

Sau poate te vei \u00eembr\u0103ca cu el
\na\u0219a cum ai f\u0103cut cu al nazarineanului
\n\u0219i mi te vei \u00eenf\u0103\u021bi\u0219a a\u0219a
\ndeghizat, dans\u00e2nd
\nc\u00e2nd voi muri?<\/p>\n

Toate astea fac parte din spectacolul
\npe care ni-l preg\u0103te\u0219ti dup\u0103 moarte
\nnu-i a\u0219a?
\nVia\u021ba aceasta e un fel de culis\u0103 a Marelui Spectacol…
\nTr\u0103im \u00een culisele Mor\u021bii.<\/p>\n

Trupul meu gros de acum,
\n\u00een plin\u0103 alergare oprit\u0103,
\nse face de por\u021belan.
\nNoaptea nu mai e un refugiu.
\nEa \u00eens\u0103\u0219i e \u00eentoars\u0103 pe dos
\nca o m\u0103nu\u0219\u0103.
\nStelele, luna
\nlumineaz\u0103 \u00een interiorul m\u0103nu\u0219ii
\n\u0218i c\u00e2nd se \u00eennoreaz\u0103, se \u00eennoreaz\u0103 acolo,
\n\u00eenl\u0103untrul
\nm\u0103nu\u0219ii de por\u021belan.<\/p>\n


\nOchii din lucruri<\/strong><\/p>\n

\u00cemi luam ochii de la lucruri
\nde la fiecare \u00een parte
\nc\u0103ci fiecare lucru pe care \u00eel priveam
\n\u00eencerca s\u0103-mi bage un deget \u00een ochiul privitor
\njuc\u0103torul de tenis Volandri de pe ecran
\nprivirea lui t\u00e2mp\u0103,
\nconcentrat\u0103 pentru VICTORIE
\npentru PERFORMAN\u021a\u0102
\npentru MARELE C\u0102CAT
\n\u00eemi \u00eenfige degetul \u00een ochi
\nfloarea de pe mas\u0103 de la Giulio
\nalbastr\u0103
\nviolet
\nvrea s\u0103-mi \u00eenfig\u0103 degetul \u00een ochi
\nchelnerul \u00eendem\u00e2natic, amabil, glume\u021b
\ntrec\u0103torul contra-privitor de pe strad\u0103…
\n\u00een ochi, totul c\u0103uta s\u0103 mi se \u00eenfig\u0103 \u00een ochi…<\/p>\n

\u00eemi extr\u0103geam ochiul din lucruri
\n\u0219i nu-l \u00eenchideam
\nrefuzam s\u0103-l \u00eenchid
\n\u00eel fixam pe h\u00e2rtia de scris
\n\u0219i care nu are deget
\nde b\u0103gat \u00een ochiul meu
\nmuritor.<\/p>\n


\nInterjec\u021bii<\/strong><\/p>\n

Cel din care m\u0103 trag \u00eemi \u0219opte\u0219te \u00een ureche:
\n\u201d\u0218i totu\u0219i e prea pu\u021bin ce ni se \u00eent\u00e2mpl\u0103!\u201d
\nDar nu cel din care m\u0103 trag
\npoart\u0103 aceste \u0219osete
\npe care mi s-a defocalizat privirea.<\/p>\n

*
\nBunica m\u0103 fug\u0103re\u0219te \u00een vis
\narunc\u0103 dup\u0103 mine cu meduze albastre
\nmeduzele \u00eemi \u0219uier\u0103 pe la urechi,
\nm\u0103 stropesc dar nu m\u0103 ating
\nnu m\u0103 nimere\u0219te
\ne obosit\u0103 din pricina mea
\n\u00eei m\u0103n\u00e2nc sufletul
\ncu copil\u0103ria mea …
\ndar toate astea au fost demult,
\npe vremea c\u00e2nd fasolea era doar o parte a problemei, nu \u0219i solu\u021bia ei…
\nc\u00e2nd copilul stropit cu albastrul meduzelor
\n\u00ee\u0219i aprindea prima lui \u021bigar\u0103
\nde la candela mamei…<\/p>\n

*
\nM\u00e2ncam ciocolat\u0103 cu lei
\nm\u0103 \u0219tergeam de s\u00e2ngele lor pe genunchi
\nm\u0103 \u00eenecam cu propria mea rotul\u0103
\nscheletul \u00eemi str\u0103lucea str\u0103lucea str\u0103lucea<\/p>\n

*
\nVine Diavolul \u0219i
\ndintr-o singur\u0103 lovitur\u0103
\n\u00eemi reteaz\u0103 m\u00e2na cu care vroiam s\u0103 scriu …
\n– Ce faci nemernicule, ce-ai vrut s\u0103 faci? A\u0219a ne-a fost \u00eenvoiala?
\n– Dar m\u00e2na mea e o coad\u0103 de \u0219op\u00e2rl\u0103, Mylord zic
\n\u0219i nimic nu se-nt\u00e2mpl\u0103 …
\n\u0219i toate astea pentru c\u0103 ele, cuvintele, rostite sau scrise, au un fel de zorn\u0103it ca de chei aruncate pe mas\u0103, care ne \u00eentunec\u0103 auzul, care le eclipseaz\u0103 \u00een\u021belesul, care ne desplete\u0219te g\u00e2ndirea …
\nde exemplu:
\nce albastru e cerul!
\natunci de ce sora lui, ceara, e galben\u0103?
\nce ascu\u021bit, ce perfect este cubul!
\natunci de ce sora lui, Cuba,
\ne at\u00e2t de s\u0103rac\u0103?
\nCe-i de f\u0103cut?
\nS\u0103 d\u0103m din umeri
\nHai la campionatul mondial de dat din umeri!<\/p>\n

*
\nen esta noche de tequilla bum bum
\n\u00een noaptea asta canicular\u0103
\no pas\u0103re decapitat\u0103 r\u00e2de de mine
\ncraaa!
\n\u00bfpesc\u0103ru\u0219?
\nsau lumea pe care m-ai adus
\nmam\u0103 –<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Petrache PLOPEANU St\u0103p\u00e2nul \u00een a c\u0103rui curte se g\u0103seau cu to\u021bii (Dejunul cel de tain\u0103) (continuare dintr-un nr. trecut) C\u00e2nd,<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16504"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16504"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16504\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16505,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16504\/revisions\/16505"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16504"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16504"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16504"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}