{"id":16474,"date":"2021-11-19T21:16:44","date_gmt":"2021-11-19T18:16:44","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=16474"},"modified":"2021-11-19T21:20:53","modified_gmt":"2021-11-19T18:20:53","slug":"spatii-culturale-nr-47-5","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=16474","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 47 (5)"},"content":{"rendered":"

Stan BREBENEL
\n\"\"

\"\"

\u00cen deceniul \u0219ase al secolului trecut a \u00eenceput o nou\u0103 dram\u0103 a \u021b\u0103r\u0103nimii rom\u00e2ne, anume \u00eenscrierea for\u021bat\u0103 \u00een Gospod\u0103riile Agricole Colective, dup\u0103 modelul sovhozurilor sovietice. Deposedarea de suprafe\u021bele de teren \u0219i a uneltelor agricole s-a f\u0103cut prin convingere sau, de cele mai multe ori, prin constr\u00e2ngere. Toate aceste ac\u021biuni au n\u0103scut multe drame \u00een familiile de \u021b\u0103rani. \u00centr-un sat din B\u0103r\u0103gan oamenii, ca peste tot, se \u00eemp\u0103r\u021biser\u0103. Unii de bun\u0103 voie se \u00eenscriau \u00een GAC, \u00eendeosebi cei care aveau p\u0103m\u00e2nt pu\u021bin sau erau socoti\u021bi de ob\u0219te ca fiind lene\u0219i, al\u021bii, gospodarii satului, cei care aveau ceva mai mult p\u0103m\u00e2nt, nu voiau s\u0103 se despart\u0103 sub nici o form\u0103 de aceast\u0103 comoar\u0103 care a fost ob\u021binut\u0103 cu sudoare, cu mul\u021bi bani, cu sacrificii, inclusiv de s\u00e2ngele v\u0103rsat prin conflagra\u021biile mondiale. To\u021bi ace\u0219tia din urm\u0103 t\u0103r\u0103g\u0103nau c\u00e2t puteau \u00eenscrierea \u00een gospod\u0103rie, am\u00e2n\u00e2nd pe c\u00e2t posibil se putea un r\u0103spuns clar \u0219i definitiv, afirmativ se \u00een\u021belege. Erau convin\u0219i de activi\u0219tii de partid care prezentau \u00eentr-o lumin\u0103 roz realiz\u0103rile fra\u021bilor de la r\u0103s\u0103rit. C\u00e2nd ace\u0219tia se declarau neputincio\u0219i, ap\u0103reau oamenii \u00een uniform\u0103 \u0219i cu ochii alba\u0219tri care foloseau alte metode, cu mult mai conving\u0103toare. De regul\u0103, contondente. Iar atunci c\u00e2nd \u0219i ace\u0219tia se loveau de refuzul celor mai \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2na\u021bi, ca de un zid, veneau procurorii care le \u00eenscenau fel de fel de procese \u0219i, dac\u0103 nu renun\u021bau la \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2narea m\u0103g\u0103reasc\u0103, erau condamna\u021bi \u0219i du\u0219i s\u0103 execute pedepsele pe un mare \u0219antier deschis anume pentru ei \u0219i pentru de\u021binu\u021bii politici: Canalul Dun\u0103rea \u2013 Marea Neagr\u0103 din Dobrogea. Pe atunci, unul dintre \u00eend\u0103r\u0103tnici, un om h\u00e2tru din neamul lui M\u0103t\u0103rea\u021b\u0103, unul din stirpea lui Ilie Moromete, un mucalit aproape genial, era nea Costic\u0103 V\u00e2rtosu. Trebuie spus faptul c\u0103 \u00een acest sat to\u021bi oamenii aveau porecle \u0219i erau mai u\u0219or de recunoscut dup\u0103 ele dec\u00e2t dup\u0103 numele din actele de identitate. Uneori poreclele erau mai frumoase dec\u00e2t numele. Astfel, unul era poreclit Gruia, dar numele pe care \u00eel avea era Purece. Se sup\u0103ra foarte tare dac\u0103 \u00eei spuneai Gruia. Dar asta este alt\u0103 poveste. De c\u00e2te ori era vizitat \u0219i interogat de grupul de conving\u0103tori, format din activi\u0219tii de la raion, avea invariabil acela\u0219i r\u0103spuns:
\n– Eu m-a\u0219 \u00eenscrie, dar nu vrea Breazu!
\n\u00centr-una din zile, c\u00e2nd mai erau pu\u021bini de convins, ajung la poarta sa mai mul\u021bi oameni, to\u021bi str\u0103ini, al\u021bii dec\u00e2t cei care au \u00eencercat s\u0103-l determine de bun\u0103 voie cu ceva vreme \u00een urm\u0103, \u00eenso\u021bi\u021bi de secretarul prim\u0103riei. B\u0103teau \u00een poart\u0103 \u0219i strigau de au \u00eenceput bie\u021bii c\u00e2ini s\u0103 chel\u0103l\u0103ie, s\u0103 se ascund\u0103, \u00een loc s\u0103 latre furios a\u0219a dup\u0103 cum le este obiceiul \u0219i nu numai cei din curtea sa, dar \u0219i ai vecinilor se comportau la fel. Iese omul tot \u00eentr-un suflet la poart\u0103 ne\u0219tiind ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103. C\u00e2nd a v\u0103zut ditamai grupul a \u00een\u021beles imediat c\u0103 venise ziua decisiv\u0103, dar nu s-a pierdut cu firea. F\u0103r\u0103 nici o introducere, cel care se pare c\u0103 era \u0219eful l-a \u00eentrebat tran\u0219ant:
\n– M\u0103, tu de ce nu te \u00eenscrii \u00een gospod\u0103rie?
\nF\u0103r\u0103 s\u0103 ezite prea mult timp, \u0219i dup\u0103 ce s-a sc\u0103rpinat dup\u0103 urechea dreapt\u0103, le-a spus exact acelea\u0219i vorbe pe care le-a spus \u0219i celor din alte comisii:
\n– Eu m-a\u0219 \u00eenscrie, dar nu vrea Breazu!
\n– Da, cine este Breazu \u0103sta, m\u0103? \u0218i de ce nu vrea, ai?
\n– Ap\u0103i, eu nu \u0219tiu de ce nu vrea. Dar pute\u021bi s\u0103 v\u0103 duce\u021bi s\u0103 vorbi\u021bi cu el. \u00cel g\u0103si\u021bi \u00een grajd, acolo dup\u0103 cas\u0103, \u0219i ar\u0103t\u0103 cu m\u00e2na. Duce\u021bi-v\u0103, poate pe dumneavoastr\u0103 v\u0103 ascult\u0103 \u0219i v\u0103 \u00een\u021belege, c\u0103 eu c\u00e2nd \u00eei vorbesc numai necheaz\u0103, parc\u0103 ar ofta din to\u021bi r\u0103runchii!<\/p>\n

Opri\u021bi ringhi\u0219pilul!<\/strong><\/p>\n

\u00cent\u00e2mplarea care urmeaz\u0103 a avut loc pe la mijlocul secolului trecut, \u00eentr-un sat de la poalele mun\u021bilor de curbur\u0103. Pe la s\u0103rb\u0103toarea de Sf\u00e2nta Maria se organiza un b\u00e2lci care era renumit cale de c\u00e2teva sate. De la una dintre edi\u021biile b\u00e2lciului, care se organiza \u0219i desf\u0103\u0219ura anual, adic\u0103 intrase \u00een tradi\u021biile locului, a r\u0103mas o \u00eent\u00e2mplare de pomin\u0103 care a f\u0103cut deliciul multor genera\u021bii.
\nPrimarul, popa, \u00eenv\u0103\u021b\u0103torul, adic\u0103 notabilit\u0103\u021bile satului, au tras un chef de pomin\u0103 chiar \u00een ziua deschiderii acelui b\u00e2lci. Cheful a \u00eenceput dup\u0103 amiaz\u0103 \u0219i a \u021binut p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu \u00een noapte. Pe parcurs, li s-au mai al\u0103turat \u0219i al\u021bi amatori care plecau nu dup\u0103 mult timp, tot a\u0219a cum au venit. Cei trei au r\u0103mas p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u0219it. C\u00e2nd satul era de mult la culcare, s-au g\u00e2ndit s\u0103 mearg\u0103 \u0219i ei pe la casele lor. Plec\u00e2nd ei veseli nevoie mare de la localul cu pricina, au ajuns imediat \u00een centrul satului, acolo unde b\u00e2lciul, dup\u0103 o zi obositoare \u0219i zgomotoas\u0103, se repauza. Ringhi\u0219pilul se \u00een\u0103l\u021ba maiestos, ca un turn de catedral\u0103 gotic\u0103 \u0219i, \u00een adierea u\u0219oar\u0103 a v\u00e2ntului, scaunele suspendate \u00een lan\u021buri se mi\u0219cau lin cu un u\u0219or sc\u00e2r\u021b\u00e2it. De aceea, mul\u021bi s\u0103teni nu spuneau \u201ehai s\u0103 ne d\u0103m \u00een ringhin\u0219pil\u201d, ci ziceau \u201ehai s\u0103 ne d\u0103m \u00een lan\u021buri\u201d. Leg\u0103narea scaunelor suspendate \u00eentre cer \u0219i p\u0103m\u00e2nt parc\u0103 le f\u0103cea cu ochiul. Mai ales primarului. Cu mintea \u00eence\u021bo\u0219at\u0103 de aburii alcoolului \u0219i cu o dorin\u021b\u0103 arz\u0103toare de aventur\u0103, nu i-a fost greu s\u0103-i conving\u0103 \u0219i pe ceilal\u021bi s\u0103 se dea \u201e\u00een lan\u021buri\u201d.
\n– Hai m\u0103, s\u0103 ne d\u0103m \u0219i noi cu ringhi\u0219pilul, c\u0103 nu ne vede nimeni. Hai m\u0103, c\u0103 motorul nu mai are mult\u0103 benzin\u0103, c\u0103 \u0219tiu eu c\u0103 \u00eel alimenteaz\u0103 diminea\u021ba.
\nCu chiu cu vai s-au urcat ei \u00een scaune \u0219i numai dup\u0103 ce s-a convins c\u0103 to\u021bi sunt asigura\u021bi \u0219i c\u0103 nimeni nu va c\u0103dea, dasc\u0103lul, care-l \u00eenso\u021bea pe pop\u0103 peste tot, ca o ordonan\u021b\u0103 loial\u0103 pe colonel, a pornit motorul \u0219i dus a fost. Chiote de veselie \u00eei cuprinsese pe to\u021bi: \u0219i pe primar, \u0219i pe pop\u0103 \u0219i pe \u00eenv\u0103\u021b\u0103tor. Parc\u0103 cel mai tare se bucura sfin\u021bia-sa, cel care a \u00eentre\u021binut atmosfera de la chef cu c\u00e2ntece de petrecere, ca spre final s\u0103 zic\u0103 vreo c\u00e2teva \u0219i din cele deocheate. Numai c\u0103, dup\u0103 un timp, frenezia s-a transformat \u00een nelini\u0219te \u0219i apoi \u00een team\u0103. De ce nu se mai opre\u0219te motorul? \u00eencepeau s\u0103 se \u00eentrebe din ce \u00een ce mai des. Curentul iscat de viteza de rota\u021bie, aerul rece al dimine\u021bii \u00eencepuse s\u0103-\u0219i spun\u0103 cuv\u00e2ntul, iar aburii alcoolului \u00eencepeau s\u0103 plece din capetele lor. Timpul trecea, zorii se apropiau \u0219i ei, coco\u0219ii \u00eencepeau s\u0103 anun\u021be r\u0103s\u0103ritul soarelui, c\u0103\u021belandrii se foiau \u0219i ei \u00een cu\u0219tile lor, iar ringhi\u0219pilul se \u00eenv\u00e2rtea din ce \u00een ce mai ame\u021bitor \u0219i s\u0103 se opreasc\u0103 ioc. Tot mai des \u0219i tot mai tare au \u00eenceput s\u0103 strige, fiecare \u00een legea \u0219i dup\u0103 puterea lui:
\n– Opri\u021bi ringhi\u0219pilul!
\n– Opri\u021bi ringhi\u0219pilul!
\nLa ziu\u0103 c\u00e2nd a ap\u0103rut mecanicul i-a g\u0103sit vine\u021bi de frig, r\u0103gu\u0219i\u021bi c\u0103 abia mai puteau s\u0103 strige. A oprit ringhi\u0219puilul \u0219i i-a dat jos pe cheflii care mergeau mai \u00eempletici\u021bi dec\u00e2t atunci c\u00e2nd au terminat cheful, cu toate c\u0103 alcoolul plecase de mult din capetele lor. Norocul lor, dac\u0103 noroc se poate numi, a fost c\u0103 mecanicul a venit dis-de-diminea\u021b\u0103 pentru a face \u00eentre\u021binerea caruselului \u0219i s\u0103tenii nu i-au v\u0103zut pe primar, pop\u0103 \u0219i \u00eenv\u0103\u021b\u0103tor da\u021bi \u00een mintea copiilor. Distrac\u021bia lor a \u021binut at\u00e2t de mult, aveau s\u0103 afle de la mecanic, pentru c\u0103 acesta alimentase motorul de cu sear\u0103 f\u0103r\u0103 ca primarul s\u0103 \u0219tie acest lucru.<\/p>\n

44 de pahare<\/strong><\/p>\n

De multe ori \u00eent\u00e2mpl\u0103rile \u0219i faptele devin anecdotice la perioade mai mari de timp de la producerea lor sau imediat. Poate c\u0103 pe moment unele nu intr\u0103 \u00een aceast\u0103 categorie, dar exist\u0103 \u00eentotdeauna cineva care le readuce \u00een aten\u021bia publicului larg. Despre o astfel de \u00eent\u00e2mplare va fi vorba \u00een r\u00e2ndurile care urmeaz\u0103. Exista \u00eentr-un sat din B\u0103r\u0103gan, altul fa\u021b\u0103 de \u00eent\u00e2mplarea cu Breazu, un localnic pe care \u00eel chema T\u0103nase. \u0218tim cu to\u021bii c\u0103 fiecare a\u0219ezare are oameni de tot felul: gospodari, mucali\u021bi, taciturni, be\u021bivi, curvari, lene\u0219i, pro\u0219ti (din aceast\u0103 cauz\u0103 s-a n\u0103scut sintagma \u201eprostul satului\u201d) etc. De multe ori aceste \u00eensu\u0219iri nu erau singulare. T\u0103nase era unul c\u0103ruia \u00eei pl\u0103cea b\u0103utura. Era om harnic de felul s\u0103u. Lucra la Sta\u021biunea de Ma\u0219ini \u0219i Tractoare (SMT), c\u0103 a\u0219a \u00eei spunea pe la \u00eenceputuri, nu ca mai t\u00e2rziu Sta\u021biunea de Ma\u0219ini Agricole, adic\u0103 SMA, ca tractorist. Din prim\u0103var\u0103 \u0219i p\u00e2n\u0103-n toamn\u0103 t\u00e2rziu era pe c\u00e2mp cu al\u021bi colegi la arat, sem\u0103nat, recoltat \u0219i iar arat, de diminea\u021ba \u0219i p\u00e2n\u0103-n noapte. To\u021bi erau recunoscu\u021bi foarte u\u0219or dup\u0103 salopetele unsuroase, dup\u0103 basc\u0103 \u0219i dup\u0103 mirosul de fum specific motorinei \u0219i uleiului ars, care le intrase nu numai \u00een haine, ci \u0219i \u00een piele. C\u00e2nd terminau c\u00e2te o campanie c\u00e2teva zile o \u021bineau numai \u00eentr-un chef. Ceea ce surprindea pl\u0103cut era faptul c\u0103 acestea nu se terminau cu scandaluri, cu b\u0103t\u0103i sau cu crime cum se \u00eent\u00e2mpla prin alte zone din \u021bar\u0103. \u00centr-un an, nea T\u0103nase a vrut s\u0103 cinsteasc\u0103 s\u0103rb\u0103toarea celor 44 de Mucenici cu c\u00e2\u021biva prieteni \u0219i colegi deoarece se apropia \u0219i ziua sa de na\u0219tere. A vorbit din timp cu ei \u0219i aproape to\u021bi i-au promis c\u0103 \u00eei vor onora invita\u021bia. A \u00eenceput preg\u0103tirile, adic\u0103 a procurat c\u00e2teva deca de vin, iar \u00een ceea ce prive\u0219te g\u0103inile, avea destule \u00een curte. R\u0103m\u00e2nea ca la momentul potrivit s\u0103 le taie. Zis \u0219i f\u0103cut. Numai c\u0103 \u00een ziua cu pricina, pe m\u0103sur\u0103 ce treceau orele, nimeni din cei pe care \u00eei a\u0219tepta nu \u00ee\u0219i f\u0103cea apari\u021bia. Din ce \u00een ce mai nervos \u0219i sup\u0103rat a luat o decizie radical\u0103. A c\u0103utat prin cas\u0103 \u0219i a \u00eenceput s\u0103 aduc\u0103 pe masa mare din camera de zi toate paharele \u0219i c\u0103nile disponibile p\u00e2n\u0103 a realizat num\u0103rul de 44. Le-a umplut cu vinul razachie \u0219i, ca \u00eentr-un ritual p\u0103g\u00e2n, a \u00eenceput s\u0103 le ciocneasc\u0103 \u0219i s\u0103 le bea pe r\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la golirea tuturor, zic\u00e2nd \u00eenaintea fiec\u0103ruia:
\n– Hai noroc, T\u0103nase! Ia de bea, T\u0103nase! La mul\u021bi an, T\u0103nase!
\nFinalul, cred, c\u0103 nu este greu de anticipat. Poate r\u0103m\u00e2nem cu regretul exclam\u00e2nd cu nostalgie: \u201eCe vremuri!\u201d<\/p>\n


\nMihaela AIONESEI<\/strong>
\n\"\"

f\u0103r\u0103 contur<\/strong><\/p>\n

e zgomot \u00een lume \u0219i prea lini\u0219te \u00een noi
\ncineva c\u00e2nt\u0103 \u00eembl\u00e2nzind ninsori
\naltcineva \u00eenal\u021b\u0103 rotocoale de fum
\nc\u00e2t\u0103 risip\u0103 de r\u0103bdare \u0219i drum<\/p>\n

\u00eentre noi un pahar se umple \u0219i se gole\u0219te mereu
\ne iz de toamn\u0103 \u0219i ce barbar bate \u00een inimi
\nceasul cu fructe zemoase \u0219i moi
\nmireasma se tol\u0103ne\u0219te pe mas\u0103
\nca o blan\u0103 de urs \u00een fa\u021ba unui \u0219emineu
\nprintre brazdele de t\u0103ceri asudate
\ngura ta e mut\u0103
\neu abia mai respir
\n\u0219i doar m\u00e2inile…
\nm\u00e2inile \u2013
\naceste vulpi neast\u00e2mp\u0103rate
\ncum ar vorbi
\ncum ar \u00eembl\u00e2nzi ghe\u021barii
\np\u00e2n\u0103 s-ar topi noaptea…<\/p>\n

o ghear\u0103 \u00een umbr\u0103 \u0219i spaima
\numbl\u0103 cu sabia scoas\u0103 din teac\u0103
\neu m\u0103 mut \u00eentr-un cap\u0103t de cer
\ntu \u00een altul \u0219i doar ele…
\nnebunele\/ m\u00e2inile
\n\u00een co\u0219ul pieptului
\ncaut\u0103
\nse caut\u0103<\/p>\n


\npe o arom\u0103 de interzis \u00eent\u00e2rzii<\/strong><\/p>\n

p\u0103\u0219esc pe aleile doldora de frunze
\nmi s-a f\u0103cut toamn\u0103 de c\u00e2nd \u00eencerc
\n\u00een s\u00e2ngele \u0103sta nebun s\u0103 dau de mine
\nde c\u00e2nd m\u0103 str\u0103duiesc s\u0103 te alung
\n\u0219i am\u00e2n s\u0103-mi amintesc explozia de sub piele
\nc\u00e2nd m\u00e2inile noastre de lume s-au rupt
\n\u0219i-au format un trup
\n\u00een vinerea cu miros de fruct<\/p>\n

pe aceea\u0219i arom\u0103 de interzis \u00eent\u00e2rzii
\nde\u0219i e s\u00e2mb\u0103t\u0103 \u0219i buna vestire
\na\u0219teapt\u0103 s\u0103 m\u0103 c\u0103iesc<\/p>\n

duminica \u00eengenuncheaz\u0103 \u0219i t\u0103m\u00e2iaz\u0103
\ninten\u021biile cerului
\nde-a m\u0103 rupe de p\u0103m\u00e2nt
\neu fug
\nea strig\u0103 \u00een urma mea
\nleap\u0103d\u0103-te
\nleap\u0103d\u0103-te
\nde trei ori<\/p>\n

unu
\ndoi
\ntrei<\/p>\n

ca proasp\u0103t scoas\u0103 din cuptor
\ncu m\u00e2inile am\u00e2ndou\u0103
\nt\u00e2rziu \u00een noapte
\neu doar \u021bie
\nm\u0103 \u00eempart<\/p>\n


\nis love<\/strong><\/p>\n

s\u0103 ghemuie\u0219ti \u00een tine lumea
\n\u0219i-apoi flutur\u00e2nd ninsori s\u0103 te \u00eenal\u021bi
\np\u00e2n\u0103 nu se mai v\u0103d copacii \u0219i norii
\nr\u0103m\u00e2n \u00een urm\u0103 ca ni\u0219te furnici<\/p>\n

s\u0103 str\u00e2ngi din din\u021bi p\u00e2n\u0103 lacrimile
\nse vor mula perfect pe faldurile rochiei ro\u0219ii
\n\u0219i apoi \u00een abisul m\u0103rii s\u0103 te arunci
\ncu toate nerostirile<\/p>\n

s\u0103 cau\u021bi perla din ochiul scoicii
\ns-o \u021bii str\u00e2ns \u00een palm\u0103
\np\u00e2n\u0103 coralii se vor \u00eenmuia
\ns\u0103 sufli \u00een ger
\np\u00e2n\u0103 se vor vedea la col\u021bul inimii
\nprim\u0103verile \u0219i Dumnezeu<\/p>\n

\u0219i toate astea t\u0103c\u00e2nd despre el
\n\u00een colivia unei lacrimi
\nasta da
\ni
\ns<\/p>\n

l
\no
\nv
\ne<\/p>\n


\nm\u0103 iart\u0103, voi pleca \u00een lume<\/strong><\/p>\n

m\u0103 iart\u0103…
\nvoi pleca \u00een lume cum pleac\u0103 puiul c\u0103prioarei
\ns\u0103 \u00eenfrunte necunoscutul dup\u0103 ce s-a alintat<\/p>\n

a\u0219 mai fi vrut s\u0103 stau…
\nne dau t\u00e2rcoale lupii iernii
\nlas\u0103-i s\u0103 vin\u0103 \u00een urma mea
\n\u0219i tu te du\/ te du departe
\nf\u0103r\u0103 s\u0103 \u00eentorci nici un regret \u00eenapoi
\nn-a\u0219 vrea s\u0103 auzi cum sf\u00e2\u0219ii \u00eentre pleoape
\nlacrima acestei desp\u0103r\u021biri de noi<\/p>\n

pip\u0103i m\u00e2inile acestei lumi \u0219i marginile ei
\nm\u0103 str\u00e2ng\/ m\u0103 sting
\n\u00een bra\u021be simt cum
\nmi se cuib\u0103re\u0219te a moarte t\u0103cerea ta
\n\u0219i at\u00e2ta dor \u00een piept
\nde nu m\u0103 mai \u00eencape…
\nde aceea plec
\ndar nu fi trist
\nrostogole\u0219te-te ca p\u00e2n\u0103 acum
\nprin ierburile acestui cuv\u00e2nt crescut
\ndin buza spart\u0103 de tumult<\/p>\n

voi lua cu mine atingerile caste \u0219i aripi le voi da
\ns\u0103 creasc\u0103 din malul meu \u00een malul t\u0103u
\naceste pete de lumin\u0103 ce n-au c\u0103zut
\nvenind spre tine \u00een p\u0103cat<\/p>\n

m\u0103 iart\u0103…
\nvoi pleca pu\u021bin \u00een lume
\ns\u0103 m\u0103 eliberez de tine \u0219i de moarte<\/p>\n


\nAdrian BOTEZ<\/strong>
\n\"\"

FINAL<\/strong><\/p>\n

\u00een via\u0163a-aceasta \u2013 n\u0103ucit de juzi
\nnu mi-am l\u0103sat n\u0103dejdi \u2013 nici remu\u015fc\u0103ri:
\nvandalii – deghiza\u0163i \u00een ceasuri \u2013 cruzi
\n\u00een abur m-au \u00eencins \u2013 jefuind sc\u0103ri<\/p>\n

nu mi-e s\u0103 plec \u2013 dar nici s\u0103 stau nu-s vrednic
\nam istovit un stoc de r\u0103stigniri
\neu nim\u0103nui nu fost-am sfe\u015fnic… \u2013 sfetnic…
\nci doar pocal cu s\u00e2nge de jigniri<\/p>\n

str\u00e2mb merit mi-am croit din umilin\u0163e
\ndin r\u0103ni \u015fi pl\u00e2ns \u2013 doar slove pentru carte
\nam dec\u0103zut din ploi \u015fi din semin\u0163e<\/p>\n

nu cer lumin\u0103: tihna fie-mi parte
\n…cu-un v\u0103l acoperii sf\u00e2nt chip de Dumnezeu:
\n\u00eencep s\u0103-mi murmur \u2013 epic – scrisul meu…<\/p>\n


\nREALISM<\/strong><\/p>\n

s-a luat vopseaua de pe via\u0163\u0103 \u2013 doamn\u0103!
\nprefer rugina acr\u0103 \u2013 auririi…
\ndar ce \u015ftii tu de \u015fatra fericirii
\nc\u00e2nd nu e\u015fti liber\u0103 nici pentru-o goan\u0103?<\/p>\n

lipse\u015fti din fa\u0163\u0103-mi \u2013 tu \u2013 cu coasa roas\u0103!
\nmi-e grea\u0163\u0103 de at\u00e2ta-emfaz\u0103-a mor\u0163ii!
\n\u0163i-o zic deschis: aproape-ai fi frumoas\u0103
\nde n-ai tot zuru\u00ec zarul pe mas\u0103!<\/p>\n

fii mai discret\u0103 \u2013 mai fireasc\u0103-n fapt\u0103
\ncosmic\u0103 ga\u015fc\u0103 de briganzi alba\u015ftri:
\ntot ce de-acuma de la voi m-a\u015fteapt\u0103<\/p>\n

cost\u0103-un sughi\u0163 \u015fi vreo doi-trei pia\u015ftri…
\n…mori ieftin c\u00e2nd \u00eei dai sor\u0163ii la gioale
\n\u015fi faci cu tifla cerurilor goale!<\/p>\n


\nFlorin DOCHIA<\/strong>
\n\"\"

Marginalii la o epidemie postmodern\u0103. Scriitur\u0103 \u0219i haos
\n3. Iluzie \u0219i real (2)<\/strong>
\n(urmare din num\u0103rul trecut)<\/em><\/p>\n

E dincolo de orice \u00eendoial\u0103 c\u0103 exerci\u021biile de admira\u021bie pentru Marcel Proust ar fi \u00een vreun fel amendabile! Nu se poate face nimic ce-ar putea \u0219terge trecutul, el e prezent \u00een fiece clip\u0103 \u00een lumea \u00een care tr\u0103im, e implicat intim \u00een conforma\u021bia, \u00een structura prezentului material \u0219i spiritual. De la Proust \u00eencoace, scriitorul a aflat c\u0103 poate pune tot ce vrea \u00een roman, poate face un roman total, cu istorie general\u0103 sau a artelor, cu geografie, poezie, antropologie, teorii \u0219tiin\u021bifice. Dup\u0103 Proust, scriitorul este dezinhibat. A-l lichida pe Proust este doar o fantasm\u0103, nici m\u0103car nou\u0103, dup\u0103 ce Andr\u00e9 Gide a refuzat s\u0103 publice \u00cen c\u0103utarea\u2026 la Gallimard, Paul Claudel \u0219i-a m\u0103rturisit plictiseala: \u201eProust e prea lung, via\u021ba e prea scurt\u0103\u201d, Sartre spera c\u0103 vom fi c\u00e2ndva \u201eelibera\u021bi de Proust\u201d, iar Julien Gracq titra un text din Citind, scriind cu \u201eProust considerat ca terminus\u201d: el \u201enu are o descenden\u021b\u0103 literar\u0103 aparent\u0103 ori aceasta ar fi dificil de identificat, opera sa constituind mai pu\u021bin crearea a ceea ce s-ar putea numi o \u00ablume\u00bb a scriitorului, adic\u0103 filtrarea lumii obiective de c\u0103tre o sensibilitate original\u0103, c\u00e2t aplicarea unei cuceriri tehnice decisive, utilizabile imediat de c\u0103tre toat\u0103 lumea: un salt calitativ \u00een aparatul optic al literaturii. Puterea de separare a ochiului \u2013 ochiul intim \u2013 s-a dublat: iat\u0103 noutatea capital\u0103\u201d. (1) Aceast\u0103 putere de separare exista, dar nu era omologat\u0103, continu\u0103 Gracq. \u201eToate cuceririle, toate c\u00e2\u0219tigurile de for\u021b\u0103 din art\u0103, au fost nu inven\u021bii, ci permisiuni, drepturi de transgresare pe care un artist, brusc, \u0219i le-a acordat.\u201d Gracq este foarte conving\u0103tor \u00een sus\u021binerea sa \u0219i pe bun\u0103 dreptate. S\u0103 ne amintim c\u0103 acela\u0219i lucru se va \u00eent\u00e2mpla cu Franz Kafka, \u00een alt\u0103 direc\u021bie stilistic\u0103, ba chiar mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, de exemplu c\u00e2nd sud-americanii (M\u00e1rques, 1947) vor descoperi, citind Metamorfoza (\u00een traducerea lui Borges), c\u0103 \u201ese poate scrie \u0219i a\u0219a\u201d, ceea ce va conduce, pe c\u0103ile neb\u0103nuite ale inspira\u021biei de rang \u00eenalt, la marea mi\u0219care real maravilloso. Iar azi, f\u0103r\u0103 a \u021bine cont de real maravilloso, de acele \u201edrepturi de transgresare\u201d, nu se mai poate scrie proz\u0103\u2026 Iat\u0103 m\u0103rturisirea semnificativ\u0103 a unui scriitor rom\u00e2n: \u201eDintr-odat\u0103 am descoperit c\u0103 exist\u0103, de fapt, de mult \u00abo nou\u0103 direc\u021bie, la nivel estetic, mai pu\u021bin elitist\u00bb \u00een romanul care se scrie cu succes \u00een lume \u0219i c\u0103 literatura sud-american\u0103 o \u00eenso\u021be\u0219te natural, r\u0103m\u00e2ne \u00abca un ecou din Univers\u00bb \u00een subcon\u0219tientul romancierului de azi, transfigurat\u0103, evoluat\u0103 spiritual, dac\u0103 este permis.\u201d (2) Graq s-a \u00een\u0219elat numai c\u00e2nd l-a considerat pe Proust ca un terminus. El va continua s\u0103 se insinueze mai mult sau mai pu\u021bin discret \u00een toate avatarele tehnicilor romane\u0219ti ale secolului XX \u0219i mai departe.
\nEseistul Philippe Vilain, \u00een La litt\u00e9rature sans id\u00e9al, face trei observa\u021bii relevante pentru pozi\u021bia sa: 1) abuzul de real \u00een literatura contemporan\u0103; 2) absen\u021ba stilului; 3) supunerea fa\u021b\u0103 de pia\u021b\u0103, deci fa\u021b\u0103 de cititor, consumatorul final al produsului. Fatalmente, simplificarea este aproape extrem\u0103, realitatea literaturii fiind infinit mai complex\u0103, chiar la nivelul francocentrist adoptat de eseist. \u0218i totu\u0219i, se poate contrapune realul fic\u021biunii? stilul frumos absen\u021bei stilului? Proust lui C\u00e9line? literatura literar\u0103 literaturii populare? cum face Vilain \u0219i cum se procedeaz\u0103, \u00een contexte asem\u0103n\u0103toare, adesea, \u0219i pe meleagul rom\u00e2nesc? A alege un canon \u00eenseamn\u0103 a-l contrapune altui canon?
\n\u00cen definitiv, cuv\u00e2ntul \u201eroman\u201d \u0219i-a extins, \u00een secolul XX, cuprinderea, fiind aplicat aproape oric\u0103rei forme de proz\u0103 care nu este, evident, altceva. A observat-o Northrop Frye (3), mai demult, vorbind despre abandonul perspectivei ptolemaice \u00een favoarea celei coperniciene, \u00een domeniul fic\u021biunii romane\u0219ti, din nevoia de simplificare \u0219i func\u021bionalizare a comunic\u0103rii literare, pentru care relativitatea \u00eenseamn\u0103 \u00eembog\u0103\u021bire de sensuri \u0219i de reflec\u021bie. Poate c\u0103 nu avem o ofert\u0103 mai bun\u0103 de simboluri poetice, de coresponden\u021be identitare, de mitologii de tip clasic, cum subliniaz\u0103 Frye (4), dar avem o ofert\u0103 mai divers\u0103 pentru canon, fic\u021biunea romanesc\u0103 devine tranzitiv\u0103 \u0219i versatil\u0103, m\u0103\u0219tile se multiplic\u0103 dincolo de o logic\u0103 de tip aristotelic, de legi, reguli, stratageme, tactici exacte, recognoscibile. Abuzul de real de care vorbe\u0219te Vilain este inevitabil, istoria nu mai este o poveste, este o multitudine de pove\u0219ti, de perspective, de tr\u0103iri personale (\u201epovestea vie\u021bii\u201d se nume\u0219te un gen de interviu \u00een ancheta sociologic\u0103, antropologic\u0103, etnologic\u0103). Rev\u0103rsarea realului \u00een fic\u021biune este evident\u0103 chiar din metafora \u201emadlenei\u201d proustiene, Vilain ignor\u0103 eviden\u021ba. Desigur, o redefinire a realului din punctul de vedere al fic\u021biunii se cuvine \u00eencercat\u0103, dar nu aceasta este chestiunea aici. \u00cen ceea ce prive\u0219te stilul, a fost trecut\u0103 sub t\u0103cere sau prost tratat\u0103 schimbarea de paradigm\u0103 comunica\u021bional\u0103 prin apari\u021bia radioului, a filmului, a televiziunii, a spa\u021biului digital. Inevitabil, a ap\u0103rut concuren\u021ba, s-a schimbat cererea de lectur\u0103. A depl\u00e2nge supunerea fa\u021b\u0103 de pia\u021b\u0103 este semn de ipocrizie din partea eseistului francez, f\u0103r\u0103 cititor nu exist\u0103 carte. Pe de alt\u0103 parte, se \u0219tie c\u0103 nu exist\u0103 o re\u021bet\u0103 infailibil\u0103 pentru a distinge \u00eentre romanul de duzin\u0103 \u0219i capodopera literar\u0103, fiecare cititor, amator sau profesionist, are biblioteca sa imaginar\u0103, constituit\u0103 de-a lungul anilor, cu c\u0103r\u021bi dragi \u0219i c\u0103r\u021bi ideale. \u00centre al\u021bii, Peter Boxall & comp au propus, de exemplu, \u0219i un inventar: \u201e1001 de c\u0103r\u021bi de citit \u00eentr-o via\u021b\u0103\u201d (5), \u0219i nu este singura \u00eencercare, avem la noi \u201elista lui Manolescu\u201d \u0219i alte \u201eliste\u201d. Pe bun\u0103 dreptate, clujeanca Ruxandra Cesereanu, \u00een introducerea la o remarcabil\u0103 antologie de comentarii la \u201eopuri neobi\u0219nuite, ciudate, atipice, exotice\u201d, nu vede \u201enici un maleficiu sau boicot \u00een imixtiunea altor arte \u0219i zone cotidiene \u00een arealul romanului (cinema, circ, musical, Internet); dimpotriv\u0103, cred c\u0103 ele \u00eei sporesc abilit\u0103\u021bile tehnice, narative, imagistice, arhitecturale etc.\u201d (6). Frye deja prev\u0103zuse crearea de no\u021biuni noi, dac\u0103 apari\u021bia formelor noi o cere. \u00cen literatur\u0103, teoria merge mereu \u00een urma crea\u021biei, ea constat\u0103 existen\u021ba \u0219i noutatea obiectului de cercetat \u0219i clasificat. \u00cen Historical criticism. Teory of modes, Frye porne\u0219te de la gestul ironic al poe\u021bilor simboli\u0219ti francezi de a transforma lumea \u00eentr-o pia\u021b\u0103 (march\u00e9), cu rumoarea specific\u0103 \u0219i continua schimbare de imagini \u0219i de semnifica\u021bii, f\u0103r\u0103 retoric\u0103, judecat\u0103 moral\u0103 \u0219i al\u021bi \u201eidols of the tribe\u201d, \u0219i de a-\u0219i dedica \u00eentreaga energie func\u021biei literale a produc\u0103torului de literatur\u0103 (Mallarm\u00e9: \u201eCe n’est point avec des id\u00e9es, mon cher Degas, que l’on fait des vers. C’est avec des mots.\u201d), pentru a ar\u0103ta c\u0103 se va ajunge, treptat, la \u201etemps perdu\u201d ca panoram\u0103 vast\u0103 a istoriei, cu enciclopedismul inerent \u0219i atemporalitatea propuse de Proust, apoi la gigantica anti-epifanie din Finnegans Wake sau din The Waste Land a lui Eliot, dimpreun\u0103 cu cea mai profund\u0103 carte a Virginiei Woolf, Between the Acts. Ele \u201eau \u00een comun (fapt destul de izbitor, deoarece nu au nimic altceva \u00een comun) un sentiment al contrastului \u00eentre cursul unei \u00eentregi civiliza\u021bii \u0219i micile flash-uri ale momentelor semnificative care \u00eei dezv\u0103luie \u00een\u021belesul.\u201d (7) Se cuvine iluminat, \u00eens\u0103, \u0219i un aspect arareori eviden\u021biat, \u0219i anume r\u0103sp\u00e2ndirea preponderent\u0103 a nuvelei (short story) \u00een debutul secolului trecut, rezultant\u0103 a experien\u021bei sociale \u00eentr-o lume supus\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, celei mai mari multiplic\u0103ri \u0219i rapidit\u0103\u021bi a for\u021belor din istoria experien\u021bei umane de p\u00e2n\u0103 atunci, a ceea ce s-a numit \u201enatura episodic\u0103 a experien\u021bei secolului XX\u201d (8). Franz Kafka (Die Verwandlung – Metamorfoza, In der Strafkolonie – Colonia penitenciar\u0103) \u0219i Virginia Woolf (Kew Gardens – Gr\u0103dina botanic\u0103 Kew, The Mark on the Wall – Semnul de pe perete, Solid Objects \u2013 Obiecte solide) reprezint\u0103 poli esen\u021biali ai acestei experien\u021be literare ce a remodelat irevocabil viziunea asupra lumii din perspectiva scriitorului ei.
\nInutil\u0103, a\u0219adar, orice spaim\u0103 de debarasarea de Proust a fic\u021biunii romane\u0219ti, prezen\u021ba lui C\u00e9line \u0219i a altor \u201emod\u00e9le\u201d nu face dec\u00e2t s\u0103 augmenteze necesara \u201eabolition syst\u00e9matique des notions transmises et impos\u00e9es par les habitudes d’une r\u00e9flexion esth\u00e9tique non scientifique\u201d (9). Modernitatea, din vremea c\u0103reia literatura se constituie ca o activitate autonom\u0103, se confrunt\u0103 cu aceea\u0219i dilem\u0103 a celor vechi: cum s\u0103 fac\u0103 distinc\u021bia \u00eentre asta este (\u201ethis is\u201d) a religiei \u0219i s\u0103 presupunem [s\u0103 c\u0103dem de acord]c\u0103 asta este (\u201ebut suppose this is\u201d) a literaturii. Dou\u0103 conven\u021bii \u00eentre care \u201etrebuie s\u0103 existe \u00eentotdeauna un fel de tensiune, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd posibilul \u0219i realul se \u00eent\u00e2lnesc la infinit\u201d (10). A nu se confunda cu tensiunea narativ\u0103, definit\u0103 de Rapha\u00ebl Baroni astfel: \u201eTensiunea narativ\u0103 este fenomenul care apare atunci c\u00e2nd interpretul unei povestiri este \u00eencurajat s\u0103 a\u0219tepte deznod\u0103m\u00e2ntul, aceast\u0103 a\u0219teptare a sa fiind caracterizat\u0103 printr-o anticipare \u00eenc\u0103rcat\u0103 de incertitudine, care confer\u0103 tr\u0103s\u0103turi pasionale actului de receptare\u201d (11). Asupra acesteia vom reveni alt\u0103dat\u0103.
\nSf\u00e2r\u0219itul modernit\u0103\u021bii nu mai are acelea\u0219i interog\u0103ri. Interesul dintotdeauna pentru structurarea timpului ca demers d\u0103t\u0103tor de sens, pentru o ideologie narativ\u0103, ce con\u021bine totdeauna un \u201e\u00eenainte\u201d \u0219i un \u201edup\u0103\u201d non-identice \u0219i conserv\u0103 preeminen\u021ba lui \u201e\u00eenainte\u201d fa\u021b\u0103 de \u201edup\u0103\u201d, nu mai este acela\u0219i. Omul secolului XX asist\u0103 la o accelerare a Istoriei. Spre deosebire de cel al secolelor precedente, el vede \u00een timpul vie\u021bii sale succed\u00e2ndu-se mai multe perioade diferite. Prezentul se scurteaz\u0103, trecutul se acumuleaz\u0103. Dup\u0103 un secol de clasicism, o jum\u0103tate de secol romantic\u0103, Belle \u00c9poque (1871-1914), Les Ann\u00e9es folles sau Golden Twenties (1920-1929), apoi deceniile: 60, 70, 80, 90\u2026 Posibilul se suprapune pe real. Oferta este dinainte preg\u0103tit\u0103 pentru orice fel de cerere. Dup\u0103 e\u0219ecul ideologiilor de orice fel, \u0219i ideea de progres, ivit\u0103 \u00een secolul XIX \u0219i aclamat\u0103 apoi de toate avangardele p\u00e2n\u0103 la reclamarea ruperii definitive de trecut, iese \u0219i ea din orice discu\u021bie serioas\u0103. Dar tocmai ele, avangardele, cu accelerarea mersului spre utopie, fac primul pas spre postmodern, spre desfiin\u021barea tensiunii \u00eentre this is \u0219i but suppose this is \u00een combina\u021bie cu distrugerea frontierelor \u00eentre genuri. Totul e posibil al avangardei este totuna cu anything goes al postmodernit\u0103\u021bii. \u00cen revolu\u021bie odihne\u0219te s\u00e2mburele contra-revolu\u021biei.
\nAceast\u0103 apropiere este, \u00eentr-adev\u0103r, tentant\u0103, dac\u0103 se define\u0219te postmodernitatea ca o civiliza\u021bie dominat\u0103 de mass-media: societatea informatizat\u0103 \u0219terge ierarhiile tradi\u021bionale, cu toate c\u0103 ni s-ar p\u0103rea c\u0103 o astfel de apropiere se bazeaz\u0103 pe fenomene secundare, iar refuzul genurilor de c\u0103tre avangard\u0103 \u0219i confuzia de gen \u00een mass-media de ast\u0103zi se hr\u0103nesc din principii diferite: avangarda avanseaz\u0103 spre un viitor mai bun, este la v\u00e2rful extrem al modernit\u0103\u021bii; postmodernitatea, din contr\u0103, ignor\u0103 viitorul, e eliberat\u0103 de no\u021biunea unui timp care curge, a unui timp ce are un scop. Se accept\u0103 numai simultanul, \u00een dependen\u021b\u0103 total\u0103 de \u201esocietatea transparent\u0103\u201d (Gianni Vattimo) – a televiziunii, a computerelor, a re\u021belei Internet, a telefoniei mobile etc., pentru care totul este la vedere, nu mai exist\u0103 intimitate. Postmodernitatea este chemat\u0103 s\u0103 angajeze un dialog straniu, schizoid, cu trecutul recent: ea refuz\u0103 Istoria care securizeaz\u0103 \u0219i critic\u0103, \u00een acela\u0219i timp, angajamentul ideologic, dar se simte obligat\u0103, totdeodat\u0103, s\u0103 pun\u0103 \u00een valoare contingen\u021ba sartrian\u0103; s\u0103 caute, precum existen\u021bialismul, un ethos dincolo de aceast\u0103 contingen\u021b\u0103. Cum altfel s\u0103 vorbe\u0219ti de timp nestructurat postmodern dec\u00e2t \u00een termenii haosului, ai mi\u0219c\u0103rii browniene a elementelor, care pot, \u00een fiece clip\u0103, s\u0103-\u0219i aroge un caracter de aviditate, de ardoare irepresibil\u0103. Caracter de care vorbea Kierkegaard (Pl\u00f4tzlichkeit) ca de o negare a continuit\u0103\u021bii. \u201ePentru artist, ca \u0219i pentru teoreticianul artei postmoderne, problema care se pune atunci e dac\u0103 exist\u0103 o estetic\u0103 \u0219i proceduri ale discontinuit\u0103\u021bii\u201d \u2013 noteaz\u0103 Sophie Bertho (12).
\nGenurile literare tradi\u021bionale se fondeaz\u0103 pe curgerea regulat\u0103 a timpului; discontinuitatea \u00eengrijoreaz\u0103 (Victor Hugo: \u201eLa rapidit\u00e9 est inou\u00efe\u201d \u2013 apoi va ap\u0103rea impresionismul!), pare c\u0103 nu se poate s\u0103ri de la una la alta f\u0103r\u0103 o leg\u0103tur\u0103! Astfel c\u0103 suprapunerea unui mare num\u0103r de elemente discontinue d\u0103 impresia de vitez\u0103. Eliminarea leg\u0103turilor (asindeta) face ca lucrurile s\u0103 se loveasc\u0103 unele de altele, s\u0103-\u0219i piard\u0103 coordonarea sau s\u0103 caute alt\u0103 coordonare, ambigu\u0103, vag\u0103, dar \u0219i s\u0103 eviden\u021bieze aspecte ascunse altcumva. Discontinuitatea apare ca vitez\u0103 spa\u021bializat\u0103. Realul \u00eembrac\u0103 hainele iluziei \u0219i n\u0103v\u0103le\u0219te \u00een locul ei pe scen\u0103. Istoria este renarativizat\u0103. Refuzul timpului care trece ineluctabil, chemat fiind de un m\u00e2ine tentant, refuzul unui timp \u00eenc\u0103rcat de sens pare c\u0103 postuleaz\u0103 pentru postmodernitate discontinuitatea generalizat\u0103. Sensul ideologic, colectiv presupune valoare pentru \u00eentreaga umanitate, dar a refuza sensul colectiv nu \u00eenseamn\u0103 neap\u0103rat a stabili domnia definitiv\u0103 la discontinuit\u0103\u021bii, ci numai \u00eenlocuirea colectivului prin individual, a generalului prin particular. De aici, raportul conflictual \u00eentre o constatare \u0219i o exigen\u021b\u0103: constatarea vitezei \u0219i discontinuit\u0103\u021bii caracteristice societ\u0103\u021bii informatizate versus exigen\u021ba moral\u0103 a individului care a \u00een\u021beles c\u0103 singur\u0103 renarativizarea existen\u021bei sale \u00eei permite s\u0103 se situeze \u00een Timp. Aici intr\u0103 \u00een ecua\u021bie ceea ce Nietzsche a numit \u201ewirkungsgeschichte\u201d, \u201eeffective history\u201d, istoria efectelor, care implic\u0103 \u00eentreruperea nara\u021biunilor unitare privilegiate, printr-o aducere \u00een prim plan a perifericului, trec\u00e2nd lejer de la un moment la altul, relu\u00e2nd, repet\u00e2nd. Un \u201ealt fel de a fi[in\u021ba] \u00een lume\u201d (\u201eother-worlding\u201d- \u201eother-being-in-the-world\u201d \u2013 cf. Martin Heidegger: \u201ein der welt sein\u201d), din punct de vedere literar, \u00eencepe cu o provocare pentru istoria autoritar\u0103 \u0219i monologic\u0103, (s\u0103-l urm\u0103m pe Nietzsche, prezentat de Foucault) \u201ece reintroduce (\u0219i \u00eentotdeauna asum\u0103) o perspectiv\u0103 supra-istoric\u0103: o istorie a c\u0103rei func\u021bie este de a recompune, \u00eentr-o totalitate complet \u00eenchis\u0103 asupra ei \u00eense\u0219i, diversitatea \u00een cele din urm\u0103 redus\u0103 a timpului; o istorie care ne permite s\u0103 ne recunoa\u0219tem oriunde \u0219i s\u0103 d\u0103m tuturor incursiunilor noastre \u00een trecut atributele unei forme de reconciliere; o istorie a c\u0103rei perspectiv\u0103 asupra tuturor precedentelor ei implic\u0103 sf\u00e2r\u0219itul timpului\u201d (13). O istorie din care facem parte \u0219i pe care o putem privi de deasupra ei. \u0218i pentru care autorul are nevoie de mijloace noi care s-o descrie \u0219i s-o fac\u0103 lesne comunicabil\u0103.
\nPl\u00e2ngerea lui Vilain referitoare la deficitul de stil poate s\u0103 nu fie tocmai gratuit\u0103. Autori de succes la public, unii chiar, se pare, pe liste pentru Nobel, nu trec pentru toat\u0103 lumea proba acurate\u021bei stilului, \u00een sensul deja clasicizat: citi\u021bi-i pe neglijentul Houellebecq, chiar pe melancolicul \u0219i aparent relaxantul Murakami\u2026
\n\u00cenc\u0103 de la Particules \u00e9l\u00e9mentaires (1998) stilul francezului a fost catalogat drept plat, inexistent, clinic, minimal, alb, rustic, o\u021bel-beton, covor-tocit, lipsit de originalitate. Universitarul Samuel Estier (14) vorbe\u0219te de impostur\u0103: \u201eStilul lui Houellebecq e angajat \u00een ac\u021biunea de a descrie mai degrab\u0103 dec\u00e2t \u00een aceea de a utiliza descrierea spre a str\u0103luci. El e mai pu\u021bin cabotin dec\u00e2t media\u201d. Pornind, totu\u0219i, de la a accepta c\u0103 spun\u00e2nd \u201eabsen\u021ba stilului\u201d \u00een\u021belegem, de fapt, \u201eabsen\u021ba stilului bun, elegant, artistic\u201d, observ\u0103m, \u00eempreun\u0103 cu respectivul comentator, c\u0103 dorin\u021ba de a scrie ceva ce se impune imagina\u021biei sau inteligen\u021bei antreneaz\u0103 \u201epeni\u021ba\u201d, care devine subordonat\u0103 fa\u021b\u0103 de ceea ce \u201ecaligrafiaz\u0103\u201d. Ticurile personale, procedeele utilizate de obicei sunt mai degrab\u0103, pentru Houellebecq, temni\u021be care \u00eenchid textul \u00een reiterarea sensului. El \u00ee\u0219i socote\u0219te propriile tendin\u021be stilistice ca posibile capcane, precum atunci c\u00e2nd spune c\u0103 acumularea de adnot\u0103ri banale, care conduce la un sentiment absurd este micul lui p\u0103cat, vina lui, lenea. Dar, f\u0103r\u0103 nici un rezultat: vor fi \u00eentotdeauna critici care s\u0103 declare c\u0103 la el structura sintactic\u0103 \u0219i gramatica sunt s\u0103race \u0219i repetitive \u0219i c\u0103 lexicul lui este prea specific, ceea ce pentru literatur\u0103 trebuie s\u0103 fie o crim\u0103. \u00c7a va\u2026
\nStilul \u201escris\u201d (adic\u0103 lipsit de oralitate) al lui Murakami \u00eenseamn\u0103 fraze scurte, precise \u0219i fluide. \u0218i multe descrieri am\u0103nun\u021bite. O asemenea scriitur\u0103 permite cititorului gr\u0103bit s\u0103 se lase acaparat de lectur\u0103 \u00een absen\u021ba vreunui stres posibil. Dureroasa melancolie a lucrurilor (\u00een japonez\u0103 mono no aware), venind dinspre poezia clasic\u0103 nipon\u0103, \u00eel conduce spre universuri specioase, lipsite de romantism, simple descrieri de fapte, descrieri hiperrealiste care transcriu scene tulbur\u0103toare \u0219i improbabile, c\u0103rora personajele \u00eense\u0219i nu le acord\u0103 vreo aten\u021bie. A se vedea dialogul b\u0103tr\u00e2nului Nakata din Kafka pe malul m\u0103rii cu motanul Orsuka, veritabil\u0103 prob\u0103 de teatru absurd, dar \u0219i demonstra\u021bia unui fantastic diferit, relaxat, un fantastic ce are con\u0219tiin\u021ba fantasticului, ceea ce-l face s\u0103 tind\u0103 a fi realul. Amestecul de fic\u021biune, fantastic \u0219i real se face f\u0103r\u0103 a uza de nici un fel de frontiere. Un iubitor al acestui stil am descoperit \u00een prozatorul rom\u00e2n Iulian Moreanu, ale c\u0103rui povestiri, net superioare acelora publicate c\u00e2ndva de Murakami (este genul \u00een care niponul nu exceleaz\u0103), folosesc acela\u0219i procedeu de \u201e\u0219tergere\u201d a frontierelor \u00eentre real \u0219i iluzie. Nuvela Iarna perfect\u0103, dar mai cu seam\u0103 Exit, cel mai nou roman al s\u0103u, dau seam\u0103 de o remarcabil\u0103 virtuozitate, care, f\u0103r\u0103 c\u0103 calchieze \u00een vreun fel \u201estilul\u201d lui Murakami, \u00eei corespunde acestuia \u00een tratarea fic\u021biunii f\u0103r\u0103 prejudecata grani\u021bei, incluz\u00e2nd, insinu\u00e2nd fantasticul deconcertant, asindetic, p\u00e2n\u0103 la inducerea confuziei cu realul.
\nUn alt maestru al prozei scurte, Dumitru Augustin Doman, \u00eemi ofer\u0103 fraza cu care pot s\u0103 \u00eenchei aceste simple reflec\u021bii despre proz\u0103 \u0219i avatarele ei: \u201eIat\u0103 autorul narcisiac privindu-se \u00een oglinda textului, sc\u0103pat \u00een ea sau atras magnetic, ca de o plant\u0103 carnivor\u0103, devorat, tocat, m\u0103cinat p\u00e2n\u0103 la pierderea de sine, de oglinda ademenitoare a propriului text.\u201d
\n__________
\n(1) (Julien Gracq, Proust consid\u00e9r\u00e9 comme terminus suivi de Stendhal, Balzac, Flaubert, Zola, Editions Complexe, 1986, p. 14-15)
\n(2) Liviu Ioan Stoiciu, Incompatibili cu mentalitatea prozatorului rom\u00e2n, Rom\u00e2nia literar\u0103, 25\/17 iulie 2016, p. 19
\n(3) Northrop Frye, Anatomy of Criticism: Four Essays, With a Foreword by Harold Bloom, Princeton University Press, 1957, p. 304: \u201ethe word novel, which up to about igoo was still the name of a more or less recognizable form, has since expanded into a catchall term which can be applied to practically any prose book that is not „on” something. Clearly, this novel-centered view of prose fiction is a Ptolemaic perspective which is now too complicated to be any longer workable, and some more relative and Copernican view must take its place.\u201d
\n(4) idem, p. 161
\n(5) Peter Boxall, 1001 Books You Must Read Before You Die, Quintessence Publishing, London, 2006,
\n(6) Ruxandra Cesereanu, Biblioteca stranie, Curtea Veche, Bucure\u0219ti, 2010, p. 8
\n(7) Northrop Frye, op. cit., pp. 60-61; a se vedea \u0219i \u201eThe return of irony to myth that we noted in fiction is paralleled by some tendencies of the ironic craftsman to return to the oracular. This tendency is often accompanied by cyclical theories of history which help to rationalize the idea of a return, the appearance of such theories being a typical phenomenon of the ironic mode.\u201d
\n(8) Dominic Head, The Modernist Short Story: A Study in Theory and Practice, Cambridge University Press, 1992: \u201ethe short story encapsulates the essence of literary modernism, and has an enduring ability to capture the episodic nature of twentieth-century experience.\u201d
\n(9) Gilles Carrier, La critique est-elle une science?, \u00c9tudes fran\u00e7aises, vol. 6, n\u00b0 2, 1970, p. 221-226.
\n(10) Northrop Frye, op. cit., p. 128
\n(11) Rapha\u00ebl Baroni, La tension narrative. Suspense, curiosit\u00e9 et surprise, 2007, Paris, Seuil, p. 18
\n(12) Sophie Bertho. Temps, r\u00e9cit et postmodernit\u00e9, \u00een: Litt\u00e9rature, n\u00b092, 1993. Le montage litt\u00e9raire. pp. 90-97.
\n(13) Michel Foucault, Nietzsche, la g\u00e9n\u00e9alogie, l’histoire, \u00een Hommage \u00e0 Jean Hyppolite, Paris, P.U.F., coll. \u00c9pim\u00e9th\u00e9e, 1971, pp. 145-172. Michel Foucault, Aesthetics, Method, and Epistemology, Volumul 2, p. 379
\n(14) Samuel Estier, \u00c0 propos du \u00ab style \u00bb de Houellebecq. Retour sur une controverse (1998-2010), Archipel, Essais, vol. 21<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Stan BREBENEL Pe Breazu l-a\u021bi \u00eentrebat? \u00cen deceniul \u0219ase al secolului trecut a \u00eenceput o nou\u0103 dram\u0103 a \u021b\u0103r\u0103nimii rom\u00e2ne,<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16474"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16474"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16474\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16478,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16474\/revisions\/16478"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16474"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16474"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16474"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}