{"id":16156,"date":"2021-10-08T14:42:33","date_gmt":"2021-10-08T11:42:33","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=16156"},"modified":"2021-10-08T14:42:33","modified_gmt":"2021-10-08T11:42:33","slug":"spatii-culturale-nr-49-11","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=16156","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 49 (11)"},"content":{"rendered":"

C\u0103r\u021bi prezentate de:<\/strong><\/p>\n

Petre ISACHI<\/strong>
\n\"\"

Critica criticii: Arta, credin\u0163a \u015fi hipertextul*<\/strong><\/p>\n

\tConflictul ireconciliabil al esteticianului \u015fi criticului Ioan Neac\u015fu cu invazia entropiei informa\u0163ionale este, \u00een fapt, \u201er\u0103zboiul\u201d tuturor creatorilor\/ receptorilor autentici, contra haosmosului. De ce al tuturor? Pentru c\u0103 dezordinea\/ legea entropiei ac\u0163ioneaz\u0103 nu doar \u00een spa\u0163iul virtual, ce reflect\u0103 mai vizibil \u201eentropia informa\u0163ional\u0103 \u00een care suntem condamna\u0163i s\u0103 tr\u0103im\u201d (p.264), – v\u0103 aminti\u0163i, intuit\u0103 \u015fi transfigurat\u0103 genial de Jorge Luis Borges \u00een capodopera Cartea de nisip \u2013 \u015fi care face din hazard, st\u0103p\u00e2nul lumii, \u00eenc\u00e2t ceea ce i se poate \u00eent\u00e2mpla cuiva, i se poate \u00eent\u00e2mpla oricui, iar ceea ce n-a avut loc niciodat\u0103, poate avea loc \u00een orice moment, odat\u0103 cu apari\u0163ia Internetului, \u201eimbecilul genial\u201d, capabil s\u0103 creeze orice \u00een infinite lumi paralele. \u00cen asemenea condi\u0163ii, discern\u0103m\u00e2ntul lectorului tr\u0103itor sub \u201einfinitul ipotezei\u201d trebuie s\u0103 se bazeze\/ s\u0103 \u201econteze\u201d \u2013 sugereaz\u0103 \u015fi argumenteaz\u0103 Ioan Neac\u015fu \u00een Oglinda retrovizoare \u2013 pe semn\u0103tura\/ numele autorului, coeren\u0163a operei\/ mesajului, de\u015fi lumea v\u0103zut\u0103 \u015fi nev\u0103zut\u0103 este incoerent\u0103, pe valoarea estetic\u0103 a Textului, \u201enu dac\u0103-i pe h\u00e2rtie sau nu, \u00een reviste, pe bloguri, sau \u00een c\u0103r\u0163i tip\u0103rite la edituri de prestigiu \u015fi nu \u00een ultimul r\u00e2nd, pe afinitatea fa\u0163\u0103 de autor\u201d (p.264). Cum afinitatea fa\u0163\u0103 de autori este limitat\u0103 \u015fi scade cu fiecare zi ce se anun\u0163\u0103\u2026
\n\tCele trei sec\u0163iuni ale volumului de eseuri critice: * Estetic\u0103; * Cronici \u015fi prefe\u0163e; * Articole disparate alc\u0103tuite din texte ce \u201ese potrivesc tematic\u201d \u015fi corespund ansamblului c\u0103r\u0163ii, mai precis obiectivelor cercetate, configureaz\u0103 un estetician plurivalent, erudit, polemic (inclusiv cu sine \u00eensu\u015fi!) \u00een a c\u0103rui faustic\u0103 alchimie intelectual\u0103\/ artistic\u0103 pare s\u0103 fie topit\u0103 afirma\u0163ia camusian\u0103: \u201eNu suntem niciodat\u0103 siguri de nimic\u201d!? Starea de \u00eendoial\u0103, omniprezent\u0103 \u00een scriitur\u0103, face ca problematica oric\u0103rui eseu s\u0103 porneasc\u0103 de la scepticism \u015fi s\u0103 sf\u00e2r\u015feasc\u0103 fie \u00een eternitatea \u00eentreb\u0103rii, fie \u00een exaltarea mir\u0103rii. Cartea, (ne)\u00eent\u00e2mpl\u0103tor fragmentat\u0103 \u015fi aparent neunitar\u0103, ilustreaz\u0103 str\u0103lucit aforismul: \u201edac\u0103 totul este un r\u0103spuns, atunci toate sunt o \u00eentrebare\u201d. \u00cen Oglinda retrovizoare, putem afirma c\u0103 esteticianul Ioan Neac\u015fu face elogiul \u00eentreb\u0103rii a c\u0103rei ra\u0163iune este anularea limitei \u015fi deschiderea infinit\u0103 a oric\u0103rei teme sau opere interpretate.
\n\tParadoxal, dar \u00eentrebarea face ca totul s\u0103 se poat\u0103. Ea nu cunoa\u015fte iremediabilul, ireversibilul, insolubilul, fiindc\u0103 totul devine suspendat. \u201eCu ea, lumea nici nu este, dar nici nu \u00eenceteaz\u0103 s\u0103 fie\u201d (C. Noica). A\u015fa se explic\u0103 coexisten\u0163a, \u00een scriitura eseistic\u0103, a \u00eentreb\u0103rilor afirmativ-negative, cu \u00eentreb\u0103rile concesive, imperative, progresive\/ regresive, logice sau absurde, inductive sau deductive, dar mai ales caracterul \u201edaimonic\u201d al acestora. Avem \u00een vedere conceptul de \u201edemonie\u201d al lui Goethe, ce confirm\u0103 c\u0103 interogativitatea genereaz\u0103 \u00een jurul unei idei\/ semn\/ simbol o stare imposibil de st\u0103p\u00e2nit \u00een chip ra\u0163ional. Voin\u0163a scriitorului este situat\u0103 dincolo sau dincoace de t\u0103gad\u0103, \u00een modul exprimat de filosoful Noica: \u201eDar negativitatea de desfiin\u0163are este doar un exces al interogativit\u0103\u0163ii; caracteristic\u0103 este mai degrab\u0103 aceast\u0103 negativitate de nedeterminare. Interoga\u0163ia dep\u0103\u015fe\u015fte nega\u0163ia frust\u0103 \u015fi se reg\u0103se\u015fte ca deschidere neutral\u0103. Ea nu interzice, cum vrea nega\u0163ia absolut\u0103, dimpotriv\u0103\u2026\u201d
\n\tCaracteristic spiritului polemic al criticului mi se pare negativitatea de nedeterminare. Observ\u00e2nd structurile interogative din prima sec\u0163iune a volumului (Estetica) am selectat pentru eventualul cititor, c\u00e2teva interoga\u0163ii revelatoare \u00een a demonstra \u201eromantismul interogativ\u201d al profesorului Ioan Neac\u015fu. Observa\u0163i, citindu-le, \u015fi g\u00e2ndirea estetic\u0103\/ poetic\u0103 a scriitorului: *Este opera \u201emodelul realit\u0103\u0163ii\u201d (ne)v\u0103zute?; *Sunt capodoperele scrise doar \u201ecu m\u00e2na st\u00e2ng\u0103\u201d?; *Numai esteticul permite \u201eaccesul spre lumea celor nev\u0103zute\u201d? etc. (v. Paradoxul esteticului, pp.11-12); *Exprim\u0103 c\u0103derea \u00een profan, moartea artei?; *\u201eReceptarea simpatetic\u0103\u201d exclude hermeneutica textului? etc. (v. A trece cortina, pp. 13-18); Este Glossa eminescian\u0103 un \u201etratat de mistic\u0103\u201d sau un tratat despre sublim? etc. (v. Elemente de spiritualitate \u00een Gloss\u0103 de Mihai Eminescu, pp. 19-22) etc.
\n\tKantian exprim\u00e2ndu-ne, autorul c\u0103r\u0163ilor electronice: Editoriale, 2003; Jurnalul unui outsider, vol. I, 2005, vol. II, 2006, vol. III, 2007; \u015ecoala rom\u00e2neasc\u0103, 2008; Lumea v\u0103zut\u0103 din fotoliu, 2009, nu pare s\u0103 \u00eembr\u0103\u0163i\u015feze nici o certitudine, dac\u0103 nu pune \u00een joc motivele contrare\/ antitezele. \u00centreb\u0103rile explicite sau implicite, topite \u00een scriitur\u0103, provin din permanenta \u201enostalgie a originilor\u201d\/ paradisului, de\u015fi nostalgia edenic\u0103 valideaz\u0103 simultan \u015fi ispita infernului, \u00eenc\u00e2t nu po\u0163i s\u0103 nu te \u00eentrebi dac\u0103 doar provocarea diavolului na\u015fte \u00een noi, imagina\u0163ia? Prin urmare, ar exista o \u00eenchipuire creatoare, divin\u0103, benefic\u0103 \u015fi una diabolic\u0103, malefic\u0103! Cele dou\u0103 tipuri de fic\u0163iuni \u00ee\u015fi dau m\u00e2na \u00een ivirea operei de art\u0103, definit\u0103 de I. Neac\u015fu drept o \u201ema\u015fin\u0103 de accesat transcendentul\u201d, iar pentru noi, receptorii, aceste crea\u0163ii sunt \u201eferestre prin care privim \u00een transcendent\u201d. Desigur, prin aceea\u015fi \u201efereastr\u0103\u201d fiecare vede altceva \u015fi altcumva reprezentat\u0103 lumea (v. Esteticul \u00eentre cunoa\u015ftere \u015fi credin\u0163\u0103, pp.23-26).
\n\tAutorul vol. Introducere \u00een poezie, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 1983, are obsesia st\u0103rilor absolute, a metodologiei prospective (v. Abordarea prospectiv\u0103 a artei din perspectiva estetic\u0103, pp.27-30) \u015fi a consecin\u0163elor\/ efectelor estomp\u0103rii grani\u0163elor dintre genurile artei, sincretismul structurilor artistice, fic\u0163ionalizarea, dar \u015fi desemantizarea operelor, fuziunea dintre artistic \u015fi estetic, industrializarea artelor, democratizarea culturii etc. Persist\u0103 \u00een scriitura eseistic\u0103, ca un laitmotiv, posibila dispari\u0163ie a esteticului, dar \u015fi coexisten\u0163a credin\u0163ei, cu arta (reamintim, arta n-a \u00eenlocuit credin\u0163a!) \u015fi cu hipertextul\/ cyberspa\u0163iul (v.Arta virtual\u0103, pp. 31-33). Calculatorul, acel \u201eimbecil ideal\u201d, capabil s\u0103 creeze lumi virtuale\/ paralele cu dimensiuni infinite, adic\u0103 capabil s\u0103 devin\u0103 hipertext \u00eei prilejuie\u015fte esteticianului Ioan Neac\u015fu s\u0103 fie un admirabil \u201e\u00eencurc\u0103-lume \u015fi un tulbur\u0103tor\u201d, atunci c\u00e2nd aduce \u201eun exces de limpezire asupra hipertextului\u201d: \u201eAcest spa\u0163iu infinit este spiritual gol, este un fel de Nirvana sau este \u201ea treia lume\u201d de care vorbe\u015fte Andrei Ple\u015fu \u00een angelologia sa? Este \u201eDuhul Sf\u00e2nt f\u0103cut sensibil\u201d, cum ar spune Ion Barbu, sau o interfa\u0163\u0103, ca s\u0103 folosesc o metafor\u0103 informatic\u0103, \u00eentre Om \u015fi Dumnezeu? \u201e\u00cenainte de o estetic\u0103 cyberspa\u0163iul are nevoie de o ontologie\u201d. Excelent g\u00e2ndit!
\n\t\u00centrebarea dac\u0103 putem spune, acum, \u201eart\u0103 virtual\u0103, cum spuneam acum un secol, art\u0103 realist\u0103\u201d, nu este pur retoric\u0103. \u201eSau avem de-a face cu adev\u0103rata moarte a artei?\u201d, se \u00eentreab\u0103 \u015fi ne \u00eentreab\u0103 apocaliptic, esteticianul convins nu at\u00e2t de Theodor Adorno, c\u00e2t de irealitatea imediat\u0103, de pierderea, \u201edup\u0103 o logic\u0103 irevocabil\u0103, a sim\u0163ului metafizic\u201d (care logic\u0103?) \u015fi de utopia c\u0103 doar hipertextul\/ naviga\u0163ia prin cyberspa\u0163iu \u201eeste noua modalitate a omului de a trece \u00een transcendent\u201d. S\u0103 alc\u0103tuiasc\u0103 oare triunghiul credin\u0163\u0103 \u2013 art\u0103 – hipertext, un triunghi mistic, asemenea celui consacrat de Iisus Hristos: \u201eEu sunt Calea, Adev\u0103rul, Via\u0163a\u201d!?
\n\tFireasc\u0103 \u015fi necesar\u0103 ni se pare pledoaria esteticianului, \u201epentru o estetic\u0103 a limbajului\u201d (pp.34-39). \u00cen acest eseu, scriitorul constat\u0103, comenteaz\u0103 \u015fi explic\u0103 prin absen\u0163a unei structuri\/ viziuni proprii, criza poeticii. Simptomele crizei sunt generate de a\u015fa-zisa democra\u0163ie cultural\u0103, de criza terminologic\u0103, care na\u015fte omonimia derutant\u0103, de abordarea interdiscipinar\u0103 \u015fi transdisciplinar\u0103 (de aici fragmentarea discursului\/ imaginii), de fuga de sistem \u015fi de eliminarea incon\u015ftient\u0103 a esteticului \u2013 care, se \u015ftie, \u201ereprezint\u0103 diferen\u0163a specific\u0103 prin care se define\u015fte opera literar\u0103\u201d – de confuzia artisticului cu esteticul, care nu este doar \u201eo marc\u0103 a operei, ci \u015fi un principiu ontologic\u201d, de absen\u0163a unei stilistici adecvate care s\u0103 caute\/ g\u0103seasc\u0103 caracterul estetic al limbii \u00een \u201edimensiunea sa abisal\u0103\u201d.
\n\t\u00cen eseul Bacovia \u2013 contemporanul nostru, pp.44-50, I. N. face din poetul singur\u0103t\u0103\u0163ii \u201eomului primordial izgonit din Eden\u201d (v. \u015fi Singur\u0103tatea \u00een poezia lui Bacovia, pp.51-56), un precursor al lui Fr. Fukuyama (cel din Moartea istoriei). Apocalipsa este anun\u0163at\u0103 de explozia informa\u0163ional\u0103 (\u00een progresie geometric\u0103), care duce fatal la blocarea comunic\u0103rii, iar cu ajutorul televiziunii \u015fi al internetului, la anihilarea entropic\u0103 a omului, de explozia demografic\u0103 care provoac\u0103 masificarea \u015fi ucide individul \u00een sens teologic, filosofic, juridic, dar \u015fi de \u201etragedia globaliz\u0103rii\u201d, care omoar\u0103 na\u0163iunile, culturile, religiile etc.
\n\tDac\u0103 prima sec\u0163iune a c\u0103r\u0163ii, Estetic\u0103, pp.9-56, ne revel\u0103 esteticianul\/ axiologul din personalitatea polivalent\u0103 a intelectualului Ioan Neac\u015fu, cea de-a doua sec\u0163iune, Cronici \u015fi prefe\u0163e, pp.57-145, ne configureaz\u0103 criticul \u015fi istoricul literar, dup\u0103 principiul: spune-mi pe cine interpretezi ca s\u0103-\u0163i spun cine e\u015fti. Personalit\u0103\u0163i precum Iustin P\u00e2rvu, Eminescu, Petru Ursachi, Zoe Petre, Andrei Vartic, Nicolae Manolescu, Geta Moro\u015fan, N. Gane, Gabriela Popa, Vasile Baghiu, Varujan Vosganian, Vasile Alecsandri, Dan Puric, Constantin George, Nichita St\u0103nescu, Ovidiu Genaru, Mircea Ciobanu etc. ofer\u0103 cititorului de elit\u0103, m\u0103sura unui critic\/ istoric literar f\u0103r\u0103 complexe, erudit \u015fi permanent preocupat de evolu\u0163ia \u015fi sincretismul literaturii cu teologia, poetologia, filosofia \u015fi estetica etc. Desigur, o literatur\u0103 menit\u0103 a comunica translogic, \u00een viziunea lui Nichita St\u0103nescu din Respir\u0103ri: \u201ePoezia este o tensiune semantic\u0103 spre un cuv\u00e2nt care nu exist\u0103. Semantica preced\u0103 cuv\u00e2ntul. Poezia nu rezid\u0103 din propriile sale cuvinte. Poezia folose\u015fte cuvintele din disperare. Nu se poate vorbi despre poezie ca despre o art\u0103 a cuv\u00e2ntului, pentru c\u0103 nu putem identifica poezia cu cuvintele din care este compus\u0103. \u00cen poezie putem vorbi despre necuvinte: cuv\u00e2ntul are func\u0163ia unei ro\u0163i, un simplu vehicul care nu transport\u0103 deasupra semantica sa proprie, ci, sintactic vorbind, provoac\u0103 o semantic\u0103 identificabil\u0103 numai la modul sintactic\u201d (p.173)
\n\tActual\u0103 \u015fi extrem de interesant\u0103 mi se pare \u015fi cea de-a treia sec\u0163iune a c\u0103r\u0163ii: Articole disparate, pp.149-265. Problematica articolelor, con\u015ftiin\u0163a axiologic\u0103 \u015fi spiritul critic al autorului, credin\u0163a intim\u0103 a acestuia c\u0103 lumea ar putea evolua spre o societate noocratic\u0103, demasificat\u0103, \u201eadhocratic\u0103\u201d (A. Toffler), o \u201eadhocra\u0163ie bazat\u0103 pe libera circula\u0163ie \u015fi asociere a valorilor\u201d, spre o \u201eer\u0103 a intelectualilor\u201d, cum viseaz\u0103 cu ochii deschi\u015fi, profesorul Ioan Neac\u015fu. \u00cemi propun s\u0103 aleg din aceste \u201earticole disparate\u201d, zece Texte care s\u0103 ofere cititorului, \u00een integralitate, personalitatea jurnalistului, politologului, criticului, politicianului\u2026 Destul de greu, dac\u0103 avem \u00een vedere multiplele preocup\u0103ri, spiritul analitic \u015fi critic al eruditului profesor nemul\u0163umit de sine \u015fi de iner\u0163ia lumii: Rezisten\u0163a de catifea, Conceptul de criptocomunism, Spre o didactic\u0103 postmodern\u0103, Era intelectualilor, Legea presei (v, \u015fi Presa de partid I, II), Eminescu pedagog, Moartea partidelor istorice?, Apocalipsa Rom\u00e2niei, \u015ecoal\u0103 pentru sclavi, Ziua Na\u0163ional\u0103 a Rom\u00e2niei etc.
\n\t\u201eOglinda retrovizoare\u201d \u2013 eseuri \u2013 este, \u00een opinia noastr\u0103, o carte de referin\u0163\u0103, subiectiv\u0103 \u2013 subiectivitatea oglinzilor laterale \u015fi, desigur, central\u0103, dar \u015fi a acelui ce prive\u015fte – care revel\u0103 cu precizia numerelor imaginare, erudi\u0163ia, con\u015ftiin\u0163a axiologic\u0103, spiritul critic, estetica, poetica, filosofia, politologia \u015fi pedagogia profesorului Ioan Neac\u015fu, intelectualul solitar, autentic, altruist, creativ, f\u0103r\u0103 complexe, resentimente \u015fi prejudec\u0103\u0163i, un posibil locuitor al viitoarei \u201eere a intelectualilor\u201d. Ce ne facem \u00eens\u0103, scumpul meu coleg \u015fi prieten, cu \u201eera tic\u0103lo\u015filor\u201d, care supravie\u0163uie\u015fte diabolic \u015fi \u00eenvinge chiar fenomenul globaliz\u0103rii?!<\/p>\n

*Ioan Neac\u015fu<\/strong>, \u201eOglinda retrovizoare\u201d<\/em>, Editura Vicovia, Bac\u0103u, 2016<\/p>\n


\nIonel POPA<\/strong>
\n\"\"

Vintil\u0103 Horia \u2013 SALVAREA DE OSTROGO\u0162I (Prigoni\u0163i-l pe Boetiu)<\/strong>
\n(Lectur\u0103 la a doua edi\u0163ie)<\/em><\/p>\n

\u015etiin\u0163ele literarurii, pentru a denumi caracterul proteic al romanului, mai ales al celui ultramodern al sec. al XX-lea, au recurs la diferite etichet\u0103ri, embleme heraldice (Ion Vlad): roman de idei, roman reflexiv, roman-eseu, roman-medita\u0163ie, roman al cunoa\u015fterii. Toat\u0103 aceast\u0103 heraldic\u0103 arat\u0103 c\u0103 romanul s-a dorit, chiar a devenit, \u201co ontologie a fiin\u0163ei umane\u201d (Ion Vlad). Semnul heraldic cel mai adecvat pentru romanul ultimei jum\u0103t\u0103\u0163i a veacului XX este roman filosofic. Acest tip de roman invit\u0103 la o \u201ccin\u0103 de tain\u0103\u201d \u015ftiin\u0163a, filosofia, religia, artele pentru a g\u0103si r\u0103spuns la gravele probleme existen\u0163iale ale omulul veacului care a fost blestemat cu dou\u0103 r\u0103zboaie mondiale. Salvarea de ostrogo\u0163i de Vintil\u0103 Horia este un astfel de roman.
\nCapodopera exilatului rom\u00e2n, scris\u0103 \u00een limba spaniol\u0103, vede lumina tiparului la Madrid \u00een 1983 cu titlu Prigoni\u0163i-l pe Boetiu; \u00een 1987 este publicat \u00een limba francez\u0103, \u00een Elve\u0163ia. \u00cen limba rom\u00e2n\u0103 (traducere de Ileana Cantuniari) cu titlul Salvarea de ostrogo\u0163i (cu acordul autorului, titlul original e p\u0103strat ca subtitlu), romanul e publicat \u00een 1993 la Editura European\u0103 \u2013 Craiova.
\nGeneza romanului \u00ee\u015fi are punctul de plecare, conform m\u0103rturisirii scriitorului din Jurnalul unui \u0163\u0103ran de la Dun\u0103re, \u00een 1966, c\u00e2nd \u00ee\u015fi propune s\u0103 scrie un nou roman pe tema exilului. Cu titlul Pe malul fluviului Babilon, ulterior schimbat cu Noapte \u015fi poim\u00e2ine (apud Pompiliu Cr\u0103ciunescu, Vintil\u0103 Horia \u2013 Transliteratur\u0103 \u015fi realitate, 2011, p. 127; la r\u00e2ndul s\u0103u preia informa\u0163iadin, \u00centoarcerea lui Vintil\u0103 Horia, de Marinela Rotaru, 2002).
\nDac\u0103 ne amintim cine este Boethius devine limpede subiectul romanului \u015fi titlul lui. Citez din Eugen Cizec, Istoria literarurii latine, 1994, vol.2, pag. 808, 809, 810: \u201cAnicius Manilius Torqnatus Severinus Boethius s-a n\u0103scut la Roma, prin 480-482 d.C. Se tr\u0103gea dintr-o familie aristocratic\u0103.\u201d; \u201c\u00cen 510 Boethius a devenit consul \u00eempreun\u0103 cu Eutharic, viitorul ginere al regelui ostrogot Theodoric, st\u0103p\u00e2nul absolut al Italiei din acea vreme. De altfel Boethius l-a slujit pe Theodoric ca sfetnic \u015fi \u00eenalt func\u0163ionar, dar, \u00een 523 d.C. l-a ap\u0103rat la Verona, \u00een fa\u0163a regelui, pe senatorul Albinus, care se afla \u00een coresponden\u0163\u0103 secret\u0103 cu \u00eemp\u0103ratul de la Constantinopol. Acesta din urm\u0103 incita pe italici la rebeliune \u00eempotriva ostrogo\u0163ilor, care erau Barbari \u015fi arieni. Boetius a fost el \u00eensu\u015fi arestat, judecat \u015fi ucis din ordinul lui Theodoric, la 23 octombrie 524 d.C.; \u201cOpera capital\u0103 a lui Boetiu a fost \u00abConsolarea filosofiei\u00bb [\u2026] redactat\u0103 pe c\u00e2nd \u00ee\u015fi a\u015ftepta moartea\u201d; \u201cOpera lui Boetiu d\u0103 seama de fundamentarea unui nou umanism\u201d; \u201cOpera lui Boetiu s-a bucurat de un deosebit succes \u00een evul mediu\u201d; \u201cva fecunda ulterior cultura occidental\u0103.\u201d
\nTheodoric \u015fi-a pierdut regatul, ca oricare tiran, pentru c\u0103 a fost barbar \u015fi arian, adic\u0103 s-a \u00eendep\u0103rtat de Dumnezeu \u015fi Adev\u0103r.
\nCum valorific\u0103 Vintil\u0103 Horia biografia \u015fi opera lui Boetiu \u00een romanul s\u0103u, Salvarea de ostrogo\u0163i, vom vedea \u00een continuare.
\nUna din ideile fundamentale din opera lui Boetiu, prezent\u0103 sub diferite formul\u0103ri \u00een opera scriitorului nostru, este c\u0103 Platon \u015fi Aristotel nu sunt adversari, ci complementari, ei formeaz\u0103 o unitate. Iat\u0103 ce spune Boetiu, personajul romancierului, prelu\u00e2nd ideea din De conslatione Philosophiae:
\n\u201c- Ascult\u0103 [se adreseaz\u0103 lui Dromihete, dacul care \u00eei salveaz\u0103 manuscrisul]. Mai am c\u00e2teva vorbe s\u0103-\u0163i spun. Scrie-le de \u00eendat\u0103 ce vei ie\u015fi de aici [Boetiu era \u00een celul\u0103] [\u2026] Platon \u015fi Aristotel nu sunt adversari, a\u015fa cum se continu\u0103 s\u0103 se spun\u0103 de secole deja, ci formeaz\u0103 un \u00eentreg armonios care st\u0103 perfect m\u0103rturie a complexit\u0103\u0163ii fiin\u0163ei noastre \u015fi a Fiin\u0163ei \u00een sine. Dimpotriv\u0103, ei nu trebuie s\u0103 fie niciodat\u0103 desp\u0103r\u0163i\u0163i, c\u0103ci realitatea ar deveni astfel de ne\u00een\u0163eles. Ratiocinanndiq quam imaginandi, \u00ee\u0163i aminte\u015fti, am scris la sf\u00e2r\u015fitul c\u0103r\u0163ii. Exist\u0103 \u00een noi dou\u0103 tendin\u0163e. Trebuie s\u0103 ne l\u0103s\u0103m domina\u0163i de imagina\u0163ie sau de ra\u0163iune? Suntem noi imaginea cerului \u015fi a ideilor ve\u015fnice, cum afirm\u0103 Platon, sau a p\u0103m\u00e2ntului \u015fi a vizibilului, cum sus\u0163ine Aristotel? Ceea ce regret, regret cu adev\u0103rat \u015fi mai ales acum, este faptul c\u0103 n-am putut demonstra solidaritatea complementar\u0103 care se desprinde pentru mine din operele lor puse al\u0103turi. C\u0103ci desp\u0103r\u0163irea lor va da na\u015ftere unor abuzuri. \u00ce\u0163i dai seama? Excesele platonismului pot genera erori cu consecin\u0163e cumplite, sub forma celor mai rele \u015fi totalitare utopii, \u00een timp ce un aristotelism exagerat \u015fi singuratic ar face din ra\u0163iune st\u0103p\u00e2na lumii, dar \u00eentr-un fel incomplet, cauz\u0103 posibil\u0103 a infirmit\u0103\u0163ii spiritului \u015fi guvern\u0103rii cet\u0103\u0163ii. Ea ar putea deveni ra\u0163iunea impur\u0103, \u00een\u0163elegi, ce vreau s\u0103 spun. Oamenii care ar folosi-o s-ar crede zei \u015fi ar face imediat s\u0103 dispar\u0103 pe cei ce n-ar crede \u00een ea. Ar fi un r\u0103zboi civil pe teritoriul filosofiei \u015fi al politicii [\u2026]. A\u015f fi vrut s\u0103 convertesc Ra\u0163iunea la cre\u015ftinism, dar politica m-a \u00eempiedicat s-o fac. E p\u0103catul meu cel mare. Altcineva, \u00eentr-o zi mai apropiat\u0103 sau mai \u00eendep\u0103rtat\u0103, o va face \u00een locul meu.\u201d
\nVintil\u0103 Horia face din Boetiu un vizionar, \u00een termeni biblici, un profet.
\nSuntem imediat dup\u0103 dup\u0103 1944. T\u00e2n\u0103rul Vintil\u0103 Horia, aflat \u00een str\u0103in\u0103tate ca func\u0163ionar diplomatic, \u00een\u0163eleg\u00e2nd caracterul noului sistem politic instaurat \u00een \u0163ar\u0103 de \u201carmata eliberatoare de libertate\u201d refuz\u0103 \u00eentoarcerea \u00een \u0163ar\u0103. Condamnat la \u00eenchisoare de regimul ciumei ro\u015fii, tr\u0103ie\u015fte \u00een exil. Vintil\u0103 Horia devine un neostoit lupt\u0103tor \u00eempotriva ostrogo\u0163ilor, noii barbari. Dovad\u0103 st\u0103 \u00eentreaga sa oper\u0103 literar\u0103 \u015fi neliterar\u0103. Scriitorul face din exil o form\u0103 de cunoa\u015ftere a timpului s\u0103u \u015fi o cunoa\u015ftere de sine: \u201cMi-am transformat exilul, m\u0103rturise\u015fte scriitorul, \u00eentr-o c\u0103utare a adev\u0103rului.\u201d \u00ce\u015fi ridic\u0103 drama exilului la semnifica\u0163ie universal\u0103 d\u00e2ndu-i chiar o dimensiune metafizic\u0103.
\nDin aceast\u0103 dram\u0103 se na\u015fte trilogia exilului: Dumnezeu s-a n\u0103scut \u00een exil (1960), Cavalerul resemn\u0103rii (1961), Prigoni\u0163i-l pe Boetiu \u2013 Salvarea de ostrogo\u0163i (1983). Cronotopul fiec\u0103ruia din cele trei romane este simbolic deoarece indic\u0103 perioade de criz\u0103 de sf\u00e2r\u015fit de ciclu istoric. Protagoni\u015ftii lor (Ovidiu, Radu-Negru, Toma Singuran \u2013 Boetiu) sunt victime ale unor regimuri totalitare.
\nMai exist\u0103 un aspect al cronotopului asupra c\u0103ruia se cuvine s\u0103 atragem aten\u0163ia pentru ad\u00e2nca lui semnifica\u0163ie de con\u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi sentiment. Direct sau indirect cronotopul este Dacia \u00een diferite momente de r\u0103scruce din istoria ei: Dacia preroman\u0103; Dacia \u00een rela\u0163ie cu \u00eemp\u0103ratul de la Constantinopol, Iustinian; Dacia (Valahia) \u00een rela\u0163ie cu Vene\u0163ia \u015fi primejdia otoman\u0103; Dacia (Rom\u00e2nia) \u00een vremea gulagului comunist.
\nDecembrie 1950. Toma Singuran, profesor de literatur\u0103 la universitatea bucure\u015ftean\u0103, este ridicat de securitatea comunist\u0103 direct din sala de curs \u015fi condamat la \u00eenchisoare. Dup\u0103 zece ani de temni\u0163\u0103 este \u201celiberat\u201d:
\n\u201c- E\u015fti liber. Po\u0163i pleca! [\u2026]
\n– Va trebui s\u0103 te prezin\u0163i la mili\u0163ia din Balta Alb\u0103 la zi-nt\u00e2i a fiec\u0103rei luni. \u00cen afar\u0103 de iarn\u0103. Nu vei scrie scrisori. Nu vei scrie nimic. Nu te vei \u00eendep\u0103rta prea mult. Nu vei traversa Dun\u0103rea. Nu vei da nici un semn de via\u0163\u0103. Vei face la urma urmelor, ce vei vrea dumneata. \u00ce\u0163i vei stabili re\u015fedin\u0163a \u00een regiune, unde\u2013\u0163i va place, \u00een afar\u0103 de ora\u015fe \u015fi sate. [\u2026]
\n– Po\u0163i alege. Noroc. Ar fi bine s\u0103 te \u00eendrep\u0163i spre r\u0103s\u0103rit.\u201d
\nPe \u201celiberarea\u201d lui Toma scrie un \u015fir de nu, \u015fi un \u201csfat\u201d: \u201cAr fi bine s\u0103 te \u00eendrep\u0163i spre r\u0103s\u0103rit\u201d.
\n\tLa noua condamnare \u2013 domiciliu for\u0163at, Toma \u201cAvea s\u0103 \u00eemplineasc\u0103 patruzeci \u015fi patru de ani. Umbra trupului s\u0103u era mai \u00eencovoiat\u0103, pierduse din greutate \u015fi pieptul, gleznele \u015fi bra\u0163ele purtau urme de lovituri \u015fi de lan\u0163uri, fiin\u0163e josnice \u00eel scuipaser\u0103 \u00een fa\u0163\u0103, capul \u00eei fusese ras, fusese deposedat de toate bunurile \u015fi de toate c\u0103r\u0163ile, \u00eei r\u0103piser\u0103 \u015fi distruser\u0103 manuscrisele \u015fi toate speran\u0163ele, una c\u00e2te una, cu o pasiune lacom\u0103 de a-l face s\u0103 piard\u0103 \u015fi s\u0103 uite tot [\u2026].\u201d Portretul \u201celiberatului\u201d este o expresiv\u0103 sinecdoc\u0103 a \u0163\u0103rii sub dictatura comunist\u0103.
\n\tCondamnat la domiciliu for\u0163at, Toma, \u201cca un nou Robinson\u201d (Cornel Ungureanu), e nevoit s\u0103 g\u0103seasc\u0103 mijloace \u015fi solu\u0163ii de supravie\u0163uire. \u00cen pustietatea \u015fi vitregiile B\u0103r\u0103ganului va descoperi semne ale vie\u0163ii. Descoperirea acestora va glisa de la cele bio la cele ale con\u015ftiin\u0163ei \u015fi spiritului.
\n\tL\u0103sat singur \u00een mijlocul c\u00eempiei, Toma se a\u015feaz\u0103 pe un bolovan. \u00cen clipa aceea z\u0103re\u015fte spre orizont o lumin\u0103 care parc\u0103 \u00eei face seme. Lumina \u00eei de\u015fteapt\u0103 amintiri domestice (m\u0103m\u0103lig\u0103, familie, pat\u2026). Adoarme cu capul pe bolovan, cu fa\u0163a spre lumin\u0103. C\u00e2nd se trezi z\u0103ri lumina \u00een acela\u015fi loc. Se \u00eendreapt\u0103 spre ea. Ajunge \u00een fa\u0163a unui bordei. Intr\u0103. Un interior de o simplitate austr\u0103, total\u0103. La mas\u0103 un b\u0103rbat \u201ccu barb\u0103 alb\u0103, cu fruntea \u00eenalt\u0103\u201d z\u0103cea cu \u201ccapul \u00een piept pr\u0103v\u0103lit direct \u00een moarte\u201d. Pe mas\u0103 g\u0103si o foaie de h\u00e2rtie \u015fi un creion. Toma citi r\u00e2ndurile urm\u0103toare: \u201cCaracterele complementare ondulatoriu-corpuscular etc. \u2013 se g\u0103sesc \u00een mod necesar, integrate esen\u0163ei \u00eense\u015fi a fiin\u0163ei, \u00eempotriva credin\u0163ei generale, care acord\u0103 fiin\u0163ei o iluzie de unitate omogen\u0103.\u201d Toma \u00ee\u015fi d\u0103 seama c\u0103 pagina este dintr-un manuscris al b\u0103tr\u00e2nului.
\n\t\u00cenmorm\u00e2nteaz\u0103 pe b\u0103tr\u00e2n. Orele \u015fi zilele \u00ee\u015fi urmeaz\u0103 curgerea. Existen\u0163a lui Toma curge \u015fi ea jalonat\u0103 de explorarea \u00eemprejurimilor (descoper\u0103 \u201cconacul\u201d p\u0103r\u0103sit, livada), se aprovizioneaz\u0103 cu cele necesare traiului (fructe, porumb, napi \u015fi cu lemne pentru foc). G\u00e2ndul la manuscrisul b\u0103tr\u00e2nului pune st\u0103p\u00e2nire pe Toma. Fiind ascuns, g\u00e2nde\u015fte Toma, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 manuscrisul este foarte important. Urgen\u0163a existen\u0163ei sale devine g\u0103sirea manuscrisului \u015fi copierea lui pentru a fi transmis. \u00cen una din nop\u0163i are un vis. La trezire r\u0103m\u00e2ne cu imaginea unui beci \u015fi a datei de 13 martie. F\u0103c\u00e2nd apel la cuno\u015ftin\u0163ele sale de \u201cprizonier\u201d descifreaz\u0103 semnifica\u0163ia cifrei 13 \u015fi ajunge la concluzia c\u0103 manuscrisul e ascuns \u00eentr-o pivni\u0163\u0103. \u00cent\u00e2mplarea (un zgomot venit din spatele peretelui unde se afla vatra) face s\u0103 descopre pivni\u0163a de sub bordei. Coboar\u0103. Acolo, printre altele, g\u0103se\u015fte Manuscrisul \u015fi mica bibliotec\u0103 a b\u0103tr\u00e2nului savant (Hilbert, Niels Bohr, Max Planck, Brogli, Heisenberg, Pauli, Jung, Guenon, Biblia, colec\u0163ia revistei G\u00e2ndirea), iar \u00een sertarul mesei \u201cfotografia unei tinere femei z\u00e2mbitoare.\u201d
\n\tDin acel moment existen\u0163a lui Toma va curge \u00een sens unic: citirea, transcrierea \u015fi transmiterea Manuscrisului. C\u00e2teva evenimente vor puncta existen\u0163a lui Toma Singuran: dou\u0103 vizite ale Mili\u0163ianului s\u0103u, \u00eent\u00e2lnirea Malvinei Rare\u015f, locatarul \u201cconacului p\u0103r\u0103sit\u201d, victim\u0103 a regimului, pe care securitatea o livreaz\u0103 lui Toma drept momeal\u0103. Dar \u00eent\u00e2lnirea celor doi se transform\u0103 \u00eentr-o iubire de 2-3 zile, dup\u0103 socoteala lui Toma. Malvina, ne\u00eendeplinindu-\u015fi misiunea dispare. Episodul Toma-Malvina, raportat la problematica romanului, trimite la dou\u0103 idei: conceptul de complementaritate \u015fi iubirea ca drum spre cunoa\u015ftere. Paginile respective sunt un adev\u0103rat poem \u00eenchinat iubirii. \u201cnimic sexual, nimic trivial \u00een r\u00e2ndurile lui Vintil\u0103 Horia, iar atunci c\u00e2nd aspectul carnal, fizic, al iubirii este prezent, e doar pentru a sublinia o etap\u0103, o treapt\u0103 a devenirii \u00eentru spirit. Scriitorul coboboar\u0103 \u00een zonele profunde doar pentru a releva miezul adev\u0103ratei for\u0163e a spirituale.\u201d (Radu Enescu, apud Georgiana Orian, Vintil\u0103 Horia \u2013 un scriitor \u00eempotriva timpului s\u0103u, 2008, pag. 181). Privind chipul Malvinei \u015fi m\u00e2ng\u00e2indu-i trupul Toma caut\u0103 frumosul.
\n\tAlte evenimente: popasul ciobanului Alexandru cu turma, \u00een drum spre balt\u0103 pentru iernat, \u015fi vizita c\u0103lug\u0103rului Calistrat. Cei doi \u00eei aduc daruri (ca\u015f, sl\u0103nin\u0103, m\u0103lai, o p\u00e2ine, o sticl\u0103 cu \u0163uic\u0103). Ultimul eveniment: la chemarea lui Dorin, copilul z\u0103rit \u00een livada conacului, Toma merge la o muribund\u0103 pe care, cu ajutorul unor aspirine primite de la Malvina \u015fi rug\u0103ciuni, o readuce la via\u0163\u0103, o readuce la via\u0163\u0103 pe aceea care \u201cn-avea dreptul la medic\u201d din cauza celor care fac oamenii s\u0103 sufere, pe care copilul Dorin nu-i iube\u015fte.
\n\tRelatarea existen\u0163ei lui Singuran este punctat\u0103 de c\u00e2teva analepse: amintiri din copil\u0103ria la R\u00e2mnicul S\u0103rat, prima iubire, Dora-Adela, arderea bibliotecii \u00een curtea casei de la \u0163ar\u0103, imaginea fiind \u00eenso\u0163it\u0103 de comportarea \u015fi vorbele unuia din autorii actului barbar: \u201c- Ai citit toate astea? \u00cel \u00eentreab\u0103 unul dintre ei [\u2026] Mare scofal\u0103. Eu nu \u015ftiu s\u0103 citesc \u015fi sunt la putere.\u201d Scema respectiv\u0103 con\u0163ine c\u00e2teva detalii de maxim\u0103 semnifica\u0163ie: figura celui care alimenteaz\u0103 rugul cu c\u0103r\u0163ile aduse din cas\u0103, titlurile c\u0103r\u0163ilor, reac\u0163ia \u0163\u0103ranilor sili\u0163i s\u0103 asiste la sinistrul spectacol. De departe se simte analogia cu incendierea Bibliotecii din Alexandria de c\u0103tre califul arab, un ostrogot \u015fi el.
\n\tPersonajele romanului nu sunt ale faptelor, ci ale ideilor, sunt fiin\u0163e g\u00e2nditoare \u015fi c\u0103ut\u0103toare. Sunt simboluri, personaje-func\u0163ii. La nivelul literar al textului consecin\u0163ele sunt cel pu\u0163in trei: \u00een primul r\u00e2nd cvasiinexisten\u0163a portretului fizic, iar atunci c\u00e2nd exist\u0103 el e redus la c\u00e2teva detalii spiritualizate; \u00een al doilea r\u00e2nd dialogurile sunt pu\u0163ine, dar de un \u00eenalt nivel intelectual \u015fi spiritual; scenariul epic este unul complex.
\n\tToma Singuran poart\u0103 semnele suferin\u0163ei \u00eenchisorii comuniste. La ie\u015firea din temni\u0163\u0103, starea lui fizic\u0103 precar\u0103 nu poate ascunde vigoarea lui spiritual\u0103, el r\u0103m\u00e2n\u00e2nd aceea\u015fi fire fr\u0103m\u00e2ntat\u0103, nelini\u015ftit\u0103, dar cu speran\u0163e. Nu \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, Toma seam\u0103n\u0103 mult cu ciobanul Alexandru, care \u00een transhuman\u0163\u0103 face popas la coliba sa: \u201cLa fel de \u00eenalt ca \u015fi el, avea p\u0103rul castaniu, ochii de aceea\u015fi culoare, dar mai u\u015for \u00eenchi\u015fi, tr\u0103s\u0103turile sub\u0163iate \u015fi parc\u0103 spiritualizate de v\u00e2nt \u015fi de statul \u00een aer liber, o atitudine de respect, nu fa\u0163\u0103 de el, omul ora\u015fului, ci de lumea lui Dumnezeu, deci fa\u0163\u0103 de el \u00eensu\u015fi.\u201d Ar trebui s\u0103 continu\u0103m citatul cu imaginea ciobanului la plecare \u015fi dispari\u0163ia lui la orizont.
\n\tToma devine treptat \u201ccon\u015ftiin\u0163a pustiet\u0103\u0163ii\u201d. C\u00e2nd exploreaz\u0103 \u00eemprejur\u0103rile, pornind de la ceva concret, rememoreaz\u0103, g\u00e2nde\u015fte, mediteaz\u0103 \u015fi astfel, \u00eencet, se purific\u0103 de \u201cmizeria veacului\u201d. Toma tr\u0103ie\u015fte a doua na\u015ftere \u201caproape de valoarea simbolic\u0103 a na\u0219terii lui Crist\u201d (Nicolae Florescu). Din prima noapte c\u00e2nd doarme \u00een patul b\u0103tr\u00e2nului mort, Toma simte c\u0103 \u00eel leag\u0103 de el o iubire filial\u0103. Secven\u0163a e foarte important\u0103 pentru semnifica\u0163iile romanului: \u201cSe azv\u00e2rli, \u00eembr\u0103cat, pe patul pe care-l ocupase mortul cu o noapte \u00een urm\u0103, st\u00e2nd cu ochii deschi\u015fi \u00een \u00eentuneric [\u2026] nu voia s\u0103 alunece \u00een somn [\u2026]. Paiele \u00eengr\u0103m\u0103dite pe pat p\u0103strau \u00eenc\u0103 forma \u00eentip\u0103rit\u0103 pe ele \u015fi el imprima cu \u00eencetul forma sa, f\u0103r\u0103 pizm\u0103 \u015fi violen\u0163\u0103, c\u0103ci nu sim\u0163ea dec\u00e2t recuno\u015ftin\u0163\u0103 \u015fi un fel de iubire filial\u0103 pentru cel care, prin moartea sa, \u00eel redase lui \u00eensu\u015fi.\u201d
\n\tG\u0103sirea Manuscrisului este punctul de r\u0103scruce din care Toma trece, treptat de la a exista la a fi, iar Salvarea de Ostrogo\u0163i dintr-un roman despre gulagul \u201cciumei ro\u015fii\u201d devine unul filosofic despre cunoa\u015ftere.
\n\tUn alt personaj este Mili\u0163ianul, simbolul regimului comunist. \u00cen lumina filosofiei cunoa\u015fterii, care irig\u0103 romanul, Toma \u015fi Mili\u0163ianul se afl\u0103 \u00eentr-o rela\u0163ie de complementaritate. Ei g\u00e2ndesc \u00een paradigme diferite. Din discu\u0163ia celor doi deducem ideea c\u0103 g\u00e2ndirea \u00eenchistat\u0103 \u00een dogm\u0103 na\u015fte mon\u015ftrii, c\u0103 realul for\u0163at s\u0103 coincid\u0103 cu o imagine fals\u0103, ideologic\u0103 nu \u00eenseamn\u0103 ra\u0163ional \u015fi adev\u0103r. Deci Hegel, afirm\u0103 Toma, nu avea dreptate. Pe urmele lui au ap\u0103rut mon\u015ftrii ideologici: Marx, Lenin, Stalin \u015fi al\u0163i idelogi \u2013 fal\u015fi filosofi, p\u00e2n\u0103 \u00een contemporaneitatea recent\u0103, care au subven\u0163ionat dictaturile. Toma, la fel cu B\u0103tr\u00e2nul savant \u015fi cei men\u0163iona\u0163i \u00een Manuscris, respinge iluminismul, hegelianismul, marxismul, materialismul grosier, materialismul dialectic \u015fi istoric, care au devenit dogme tiranice anul\u00e2nd libertatea de g\u00e2ndire, duc\u00e2nd Fiin\u0163a \u00een neant. Toma este pentru \u201cindividul indivizibil\u201d opus \u201cmasei amorfe\u201d.
\n\tAlexandru, care popose\u015fte la bordei, \u00eei aminte\u015fte lui Toma de ciobanul mioritic. Prin \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare, ciobanul pare un dac cobor\u00e2t de pe Column\u0103. \u00cen con\u015ftiin\u0163a lui Toma, e imaginea cvasimitico-istoric\u0103 a poporului s\u0103u, o voce a con\u015ftiin\u0163ei sale. G\u00e2ndurile \u015fi vorbele ciobanului sunt \u015fi ale lui Toma Singuran: \u201cEu am v\u0103zut lucruri cumplite [\u2026], va trebui s\u0103 dau m\u0103rturie \u00eentr-o zi. \u00cen sate, la c\u00e2mpie \u015fi \u00een p\u0103duri, au m\u00e2njit lumea cu ur\u0103 \u015fi s\u00e2nge.\u201d
\n\tDe la c\u0103lug\u0103rul Calistrat afl\u0103 c\u0103 este ajunul Cr\u0103ciunului \u015fi c\u0103 pe b\u0103tr\u00e2nul savant \u00eel ghema \u015etefan Diaconu. C\u0103lug\u0103rul vine de la m\u0103n\u0103stirea Caprin, nu prea \u00eendep\u0103rtat\u0103, aduc\u00e2nd daruri \u015fi binecuv\u00e2ntarea p\u0103rintelui Filimon. La m\u0103n\u0103stire se \u015ftia c\u0103 profesorul a murit. C\u0103lug\u0103rul era \u201cdrept \u015fi ferm \u00een tot ce zicea \u015fi f\u0103cea, iar chipul s\u0103u emaciat, corpul s\u0103u firav nu erau dec\u00e2t urmarea unui post \u00eendelungat\u201d. \tDiscu\u0163ia (de fapt cel care vorbe\u015fte e c\u0103lug\u0103rul, Toma e cel care ascult\u0103) dintre cei doi este important\u0103 pentru mesajul c\u0103r\u0163ii. C\u0103lug\u0103rul \u00eel \u00eentreab\u0103:
\n\t\u201c- N-a\u0163i auzit niciodat\u0103 vorbindu-se de \u015etefan Diacou? Fizicianul de mai multe ori propus pentru premiul Nobel.
\n\tToma auzise vorbindu-se despre el, \u00eens\u0103 nu se \u00eent\u00e2lniser\u0103 niciodat\u0103. Diaconu c\u0103l\u0103torea mult \u00een str\u0103in\u0103tate, invitat s\u0103 \u0163in\u0103 conferin\u0163e, s\u0103 participe la congrese.
\n– Stalin a vrut s\u0103-l foloseasc\u0103. A refuzat totdeauna s\u0103 c\u0103l\u0103toreasc\u0103 spre r\u0103s\u0103rit. L-a insultat \u00eentr-o zi pe ambasadorul sovietic \u015fi a sf\u00e2r\u015fit la \u00eenchisoare. \u015ei dumneavoastr\u0103 nu-i a\u015fa? [\u2026]
\n– Era om aspru \u015fi \u00een\u0163elept. Dumnezeu \u015fi dreptul meu, zicea el, este minunat\u0103 formula, un fel de a tr\u0103i al omului \u00eentreg.\u201d
\n\t\u015ei \u00eei mai mai spune c\u0103lug\u0103rul: \u201cExist\u0103 o leg\u0103tur\u0103 profund\u0103 \u00eentre r\u0103u \u015fi lipsa credin\u0163ei [\u2026]. Exist\u0103 oameni care o arat\u0103, al\u0163ii, ca dumneavoastr\u0103, care o \u0163in ascuns\u0103 [\u2026], al\u0163ii care o folosesc gre\u015fit \u015fi-i schimb\u0103 numele, materiali\u015ftii dialectici, de pild\u0103, care au \u00eenlocuit bisericile cu \u00eenchisori. E acela\u015fi lucru, \u015fi unele \u015fi celelalte sunt pline de credincio\u015fi. Tot ceea ce facem, o facem pentru slava lui Dumnezeu, chiar \u015fi constructorii de temni\u0163e \u015fi chiar c\u0103l\u0103ii. Lucru cel mai r\u0103u este calea de mijloc, pe care o iau cei ce nu fac nimic, pentru sau \u00eempotriva credin\u0163ei.\u201d \u00cen ultimile vorbe ale c\u0103lug\u0103rului putem vedea o aluzie la dialectica hegelian\u0103 \u015fi a materialismului istoric \u015fi dialectic; calea de mijloc nefiind o sintez\u0103, ci o \u00eencercare e\u015fuat\u0103 a realiza \u201dcoincidentia oppositorum\u201d. Referindu-se la Manuscris, c\u0103lug\u0103rul Calistrat \u00eel pov\u0103\u0163uie\u015fte pe Toma s\u0103 termine c\u00e2t de grabnic transcrierea \u015fi s\u0103 lase \u00een grija sa trasmiterea lui. \u00cen urma discu\u0163iei cu Calistrat, Toma trece printr-o profund\u0103 medita\u0163ie care \u00eei confirm\u0103 rena\u015fterea sa \u015fi \u00eel apropie de Adev\u0103r.
\n\tPrin discu\u0163ia lui Toma cu Calistrat, \u015etefan Diaconu, autorul Manuscrisului, din personaj absent devine unul prezent. Nicolae Florescu formuleaz\u0103 ipoteza c\u0103 modelul acestuia ar fi Lucian Blaga. Ipoteza devine plauzibil\u0103 dac\u0103 avem \u00een vedere ni\u015fte echivalen\u0163e biografice \u015fi dac\u0103 \u0163inem seama c\u0103, al\u0103turi de Eminescu, Blaga a fost o \u201cstea cardinal\u0103\u201d pentru g\u00e2ndirea \u015fi opera lui Vintil\u0103 Horia.
\n\t\u00cen mod nea\u015fteptat, paradoxal, personajul principal al romanului este Boetiu. Prezent efectiv e doar \u00een ultima parte a romanului, mai precis \u00een finalul lui c\u00e2nd, \u00eentemni\u0163at, a\u015ftept\u00e2nd s\u0103 fie executat, se adreseaz\u0103 lui Dromihete, primul cititor al manuscrisului De consolatione Philosopfiae \u015fi salvatorul lui. Problema dilematic\u0103 este: via\u0163a filosofului sau salvarea manuscrisului. Boetiu alege salvarea operei. Dac\u0103 este salvat\u0103 nimic din spiritul \u015fi frumuse\u0163ea lumii nu va pieri. \u201cAutobiografia\u201d, care con\u0163ine povestea lui de om al p\u0103m\u00e2ntului, supus istoriei, \u00ee\u015fi pierde importan\u0163a \u00een fa\u0163a OPEREI. \u00cen mod simbolic, acest al doilea manuscris n-a putut fi salvat. Mesagerul, asupra c\u0103ruia se afla \u201cAutobiografia\u201d, a fost \u015fi omor\u00e2t de solda\u0163ii Ostrogotului \u015fi manuscrisul confiscat. Fiin\u0163a fizic\u0103 dispare, dar a r\u0103mas spiritul.
\n\t\u015etefan Diaconu \u015fi Toma Singuran sunt alter ego ai lui Boetiu. \u00centre Boetiu, \u015etefan Diaconu, Toma Singuran \u015fi ceilal\u0163i prezen\u0163i \u00cen Biblioteca \u015fi Manuscrisul savantului exist\u0103 o \u201ccontinuitate \u00een inteligen\u0163\u0103\u201d.
\n\tPersonajele romanului au nume cu rezonan\u0163e simbolice. Ele apar\u0163in oric\u0103rui timp \u015fi spa\u0163iu, dar sunt contemporanii no\u015ftri. Scriitorul \u00ee\u015fi constuie\u015fte personajele \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t se oglinde\u015fte \u00een ele, \u00eenc\u00e2t poate s\u0103 spun\u0103, precum odinioar\u0103 Flaubert: Platon, Ovidiu, El Greco, Radu-Negru, Toma sunt Eu.
\n\tConflictul \u015fi fabula romanuluinu nu sunt, la modul simplis, discursiv, de ordin istoric, politic, social, psihologic, ci ale lumii interioare a omului, ale cunoa\u015fterii. Acest lucru a impus scenariului romanesc o structur\u0103 compozi\u0163ional\u0103 complex\u0103, suger\u00e2nd o \u201ccin\u0103 de tain\u0103\u201d la care se \u00eent\u00e2lnesc al\u0103turi de personaje romanului \u015fi min\u0163ile cele mai luminate ale vremii, pomenite \u00een Manuscris: Bohr, Planck, Jung, Heisenberg, Pauli, Basarab Nicolescu, \u015etefan Lupa\u015fcu prin teoriile despre fizica cuantic\u0103, despre caracterele complementare \u2013 ondulatoriu-corpuscular, despre complementaritate, indivizibil, ciclicitate, religiozitate.
\n\tNara\u0163iunea complex\u0103 nu e dat\u0103 de evenimente exterioare (acestea sunt minime \u015fi se refer\u0103 la biografia lui Toma \u2013 arestarea, domiciliu for\u0163at \u00een B\u0103r\u0103gan), ci de fluxul, mi\u015fcarea g\u00e2ndurilor \u015fi a ideilor. Scriitorul ocole\u015fte logica narativ\u0103 cronologic\u0103, romanul \u00eencepe cu \u201csf\u00e2r\u015fitul\u201d \u015fi se \u00eencheie cu \u201c\u00eenceputul\u201d dintr-o cronologie. Epicul e organizat pe dou\u0103 nivele: unul realist, minim (cadrul fizic \u015fi lupta lui Toma pentru existen\u0163a \u00een condi\u0163iile domiciliului for\u0163at, rarele trimiteri spre realitatea concret\u0103 din \u0163ar\u0103, aflat\u0103 sub dictatura comunist\u0103), cel\u0103lalt al ideilor \u015fi con\u015ftiin\u0163ei. Textul are trei p\u0103r\u0163i intitulate; \u201c\u00cent\u00e2ia\u2026\u201d, \u201c\u2026a doua\u2026\u201d, \u201c\u2026\u015fi cea de-a treia parte (\u201cDosarul Boetiu\u201d \u2013 trimis de Dromihete lui Iustinian \u00een 524)\u201d. Fiecare parte e stucturat\u0103 \u00een jurul unor idei. Tehnicile narative sunt diverse. \u00cen prima \u015fi a doua parte relatarea se face la persoana a treia singular cu prezen\u0163a stilului indirect liber, fiind mereu \u00eentrerupt\u0103 de analepse, de monolog, de pagini extrase din Manuscrisul lui \u015etefan Diaconu, care con\u0163in \u00eensemn\u0103ri filosofice \u015fi de jurnal. Textul romanului mai cuprinde secven\u0163e descriptive (crochiuri de natur\u0103) \u00een care descoperim pe poetul Vintil\u0103 Horia. Ultima parte este scris\u0103 la persoana \u00eent\u00e2i. Cel care poveste\u015fte este Dromihete. Aceast\u0103 ultim\u0103 parte despre salvarea operei lui Boetiu constituie \u201cfundamentul cognitiv\u201d al romanului (Pompiliu Cr\u0103ciunescu).
\n\tComplexitatea problematic\u0103 \u015fi caracterul de roman al cunoa\u015fterii au impus \u015fi folosirea c\u00e2torva ingrediente literare cu putere de semnificare. Sunt \u00een text secven\u0163e cu caracter de parabol\u0103. De exemplu, Toma se afl\u0103 de c\u00e2teva ori \u00eentr-o stare \u00eentre veghe \u015fi somn, c\u00e2nd nu vrea s\u0103 \u201ccad\u0103 \u00een somn\u201d. Acela\u015fi \u00een\u0163eles are \u015fi secven\u0163a \u00een care se lupt\u0103 cu boala. De asemenea, \u00een descrierea bordeiului \u015fi a obiectelor citim straturile geologice ale istoriei.
\n\t\u00cen c\u00e2teva momente din desf\u0103\u015furarea tramei apeleaz\u0103 la tehnica visului f\u0103c\u00e2nd din el un nucleu simbolic. Visul \u00eel duce pe Toma la descoperirea beciului de sub colib\u0103, unde va g\u0103si Manuscrisul. Un vis are \u015fi Dromihete, \u00een care are viziunea viitoarei sale misiuni \u015fi tot el are, apoi, visul-co\u015fmar care preve\u015fte\u015fte dramatismul misiunii sale, mai ales al ultimului act, asunderea Manuscrisului de pericolul ostrogot. Visele sunt profetice.
\n\tEpicentrul romanului, simbolul care asigur\u0103 unitatea celor trei p\u0103r\u0163i \u015fi conduce spre mesajul \u00eencapsulat \u00een fabula lui, este motivul manuscrisului. \u00cen romanul lui Vintil\u0103 Horia motivul este mai mult dec\u00e2t un simplu artificiu literar mo\u015ftenit de la \u00eenainta\u015fi. Sub pana lui Vintil\u0103 Horia motivul prime\u015fte o nou\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare \u015fi cap\u0103t\u0103 alte semnifica\u0163ii. Manuscrisul b\u0103tr\u00e2nului savant con\u0163ine pagini cu note de cercetare \u015ftin\u0163ific\u0103 \u015fi cu g\u00e2nduri filosofice, dar \u015fi pagini de memorialistic\u0103. Toma citindu-l identific\u0103 c\u00e2teva pasaje care ar apar\u0163ine altcuiva. Transcriindu-l, Toma introduce \u00een textul Manuscrisului secven\u0163e de jurnal propriu. Toat\u0103 aceast\u0103 fa\u0163\u0103 a manuscrisului induce ideea de \u201ccontinuitate \u00een inteligen\u0163\u0103\u201d.
\n\t\u015ei mai e un aspect de mare importan\u0163\u0103 cu privire la soarta Manuscrisului. Autorit\u0103\u0163ile comuniste, care b\u0103nuiesc c\u0103 b\u0103tr\u00e2nul g\u00e2nditor a scris o carte deosebit\u0103, de mare importan\u0163\u0103, vor s\u0103 pun\u0103 m\u00e2na pe ea. De ce vrea puterea s\u0103 confi\u015fte manuscrisul? Pentru c\u0103 era convins\u0103 c\u0103 el con\u0163ine m\u0103rturii despre gulagul sovietic, prin urmare trebuie distrus \u015fi g\u00e2ndirea liber\u0103 anihilat\u0103. Dar prin \u00eensu\u015firea \u2013 desigur frauduloas\u0103, urm\u0103rea, metamorfozarea \u015fi manipularea con\u0163inutului \u015ftin\u0163ific \u015fi filosofic \u00een folosul ideologiei \u015fi politicii ei. A\u015fa au procetat mereu comuni\u015ftii, dar \u0219i to\u0163i tiranii care au b\u00e2ntuit prin istoria omenirii.
\n\tPornind de la aceste \u00een\u0163elesuri ale Manuscrisului, \u00een\u0163elegem c\u0103 vorbele, din finalul romanului, pe care Boetiu, \u00een a\u015fteptarea execu\u0163iei, le adreseaz\u0103 lui Dromihete, sunt testamentul s\u0103u adresat viitorului.
\n\tPutem spune c\u0103 Salvarea de ostrogo\u0163i \u2013 Prigoni\u0163i-l pe Boetiu este o epicizare a c\u0103r\u0163ii de interviuri-eseuri, C\u0103l\u0103torie la centrele p\u0103m\u00e2ntului. Rezultatul? O capodoper\u0103.
\n\tVintil\u0103 Horia este un scriitor de elit\u0103 nu numai \u00een cadrul literaturii noastre, ci \u015fi \u00een cel al literaturii universale din a doua jum\u0103tate a veacului XX.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

C\u0103r\u021bi prezentate de: Petre ISACHI Critica criticii: Arta, credin\u0163a \u015fi hipertextul* Conflictul ireconciliabil al esteticianului \u015fi criticului Ioan Neac\u015fu cu<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16156"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16156"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16156\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16157,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16156\/revisions\/16157"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16156"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16156"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16156"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}