{"id":16112,"date":"2021-10-03T20:37:45","date_gmt":"2021-10-03T17:37:45","guid":{"rendered":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=16112"},"modified":"2021-10-03T20:37:45","modified_gmt":"2021-10-03T17:37:45","slug":"spatii-culturale-nr-49-7","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/?p=16112","title":{"rendered":"Spa\u021bii culturale nr. 49 (7)"},"content":{"rendered":"

Gheorghe NEAGU<\/strong>
\n\"\"

Nedumerirea <\/strong>
\n (Schi\u021b\u0103 de roman)<\/em><\/p>\n

Pe Toader \u0218oican s\u0103tenii \u00eel respectau. Fiu de erou al r\u0103zboiului de \u00eentregire a neamului, Toader se pomeni \u00eempropriet\u0103rit cu un hectar de p\u0103m\u00e2nt. De fapt \u00eempropriet\u0103rirea cuprinsese pe to\u0163i eroii, orfanii de r\u0103zboi \u015fi pe cei care n-au avut de niciunele. El era orfan. Tat\u0103l lui murise la Oituz. Toader primise p\u0103m\u00e2nt ca un fel de ve\u015fnic\u0103 recuno\u015ftin\u0163\u0103. Mama sa mai avea un hectar dinainte de r\u0103zboi. De aceea cedase fiului partea ce i se cuvenea ca v\u0103duv\u0103 de r\u0103zboi. Astfel Toader avea acum dou\u0103 hectare de p\u0103m\u00e2nt. P\u0103i, cu dou\u0103 hectare \u00een Sofr\u0103ce\u0219ti erai cineva! Cu tinere\u0163ea sa \u015fi cu puterea sa de munc\u0103 \u00ee\u015fi asigura bun\u0103starea. Nu \u00eemplinise \u015faisprezece ani \u0219i \u00ee\u015fi lucra cele dou\u0103 hectare, aidoma celor mai harnici gospodari. An de an, cu trud\u0103 \u015fi sudoare, b\u0103ietanul str\u00e2nsese recolt\u0103 dup\u0103 recolt\u0103 bogat\u0103, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-\u015fi m\u0103reasc\u0103 suprafa\u0163a de p\u0103m\u00e2nt. Cump\u0103ra oriunde auzea c\u0103 se vinde vreo sfoar\u0103 de p\u0103m\u00e2nt. Apoi \u015fi mai \u00eend\u00e2rjit trudea pentru sporirea recoltei. C\u00e2nd mama lui \u00ee\u015fi d\u0103du ob\u015ftescul sf\u00e2r\u015fit, Toader deveni proprietar de drept \u015fi \u00ee\u0219i \u00eentregi suprafa\u0163a de p\u0103m\u00e2nt. Acum dorea s\u0103 se \u00eensoare. O lu\u0103 pe Firica lui Br\u0103escu, morarul satului. C\u00e2nd \u00een satul lor ap\u0103rur\u0103 primii legionari, Toader era printre cei care aveau aproape zece hectare de p\u0103m\u00e2nt. Parte din el p\u0103dure, pentru lemne de construc\u0163ii \u015fi foc, parte f\u00e2nea\u0163\u0103, dar cel mai mult pentru gr\u00e2u \u015fi porumb. Toate acestea \u00eei sporiser\u0103 averea, pe care nu visase s-o aib\u0103 \u00een toat\u0103 copil\u0103ria \u015fi adolescen\u0163a sa. A\u015fa c\u0103 venirea legionarilor nu-l surprinsese. \u201eOmul \u015fi pogonul\u201d prinsese inimile tuturor acelora care nu \u015fi-au p\u0103strat p\u0103m\u00e2ntul ce le fusese dat, din lene sau din prostie. S-au purtat frumos cu el. \u015eeful cuibului legionar de la ei se nimeri a fi feciorul domnului \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor Rugin\u0103. \u015ecolit la Viena \u015fi Berlin, copilul \u00ee\u015fi silise tat\u0103l s\u0103 \u0163in\u0103 o cuv\u00e2ntare s\u0103tenilor de Ziua Crucii \u015fi a c\u0103pitanului. Habar n-aveau s\u0103tenii cine a fost Zelea Codreanu, dar \u00eel ascultau pe fiul de \u00eenv\u0103\u0163\u0103tor cu gurile c\u0103scate. Mul\u0163i mai sim\u0163eau \u015fi acum usturimea loviturilor de b\u0103\u021b la palm\u0103, sau durerea urecheatului, din cauza tablei \u00eenmul\u0163irii. De aceea, tot ce le spunea \u00eenv\u0103\u0163\u0103torul era primit cu \u00eencredere. Promisiunile celor din legiune se dovediser\u0103 mai lesne de \u00eendeplinit. Mo\u015fia boierului Arion era \u00een satul lor. \u00censu\u015fi Arion era un simpatizant la mi\u015fc\u0103rii. S\u0103tenii nu l-au v\u0103zut pe Arion, numai vechilul atunci c\u00e2nd \u00eel chema la Bucure\u015fti, spre a-i prezenta \u00eencas\u0103rile roadelor mo\u015fiei. Cum st\u0103p\u00e2nul mo\u015fiei era la Bucure\u015fti, legionarii nu se putea atinge de el. Atunci se g\u00e2ndir\u0103 la cei care aveau p\u0103m\u00e2nt precum \u0218oican. \u00cens\u0103 ace\u015ftia erau pu\u0163ini \u015fi nu le-ar fi fost de mare folos.
\n\u00centr-o noapte ur\u00e2t\u0103, ploioas\u0103, cu v\u00e2nt puternic, legionarii se duser\u0103 acas\u0103 la \u0218oican. Toader trudit \u015fi c\u0103tr\u0103nit de vremea de afar\u0103, se dezbr\u0103case \u015fi se culcase l\u00e2ng\u0103 Firica. Legionarii b\u0103tur\u0103 cu putere \u00een u\u015f\u0103. \u201eCin\u2019s\u0103 fie la ceasul acesta?, se \u00eentreb\u0103 Toader scul\u00e2ndu-se cu greutate din pat\u201d.
\n– Deschide camarade, deschide!, deslu\u015fi el glasul lor, dumirindu-se.
\nAprinse lampa cu m\u00e2inile obosite, o lu\u0103 \u015fi se \u00eendrept\u0103 spre tinda unde-\u015fi l\u0103sase ciubotele pline de noroi. Trase iv\u0103rul, feri fitilul l\u0103mpii de v\u00e2ntul de afar\u0103 \u015fi-i l\u0103s\u0103 s\u0103 intre. \u00cei cuno\u015ftea. Unii, de-o v\u00e2rst\u0103 cu el, aveau \u015fi stagiul militar f\u0103cut. El nu, d\u0103duse ceva ofi\u0163erilor \u015fi fusese reformat. Ce nevoie avea el de armat\u0103? \u00cei era de ajuns jertfa p\u0103rintelui s\u0103u. Vederea legionarilor nu-l impresion\u0103. \u00cei chem\u0103 chiar \u00een camera de culcare, semn c\u0103 n-avea chef de vorb\u0103 cu unii ca ei. Din vorb\u0103 \u00een vorb\u0103, legionarii c\u0103utau s\u0103-i afle p\u0103rerea, s\u0103 \u015ftie cu cine \u015fi \u00een ce ape se scald\u0103. Dar Toader era greu de prins. \u00cei \u00eenv\u00e2rti p\u00e2n\u0103 ce-i ame\u0163i, a\u015fa cum f\u0103cea cu negustorii ce-\u015fi punea mintea cu el, de toamna p\u00e2n\u0103-n prim\u0103var\u0103, c\u00e2nd \u00ee\u015fi vindea roadele muncii \u015fi al p\u0103m\u00e2ntului. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 legionarii plecar\u0103 a\u015fa cum venir\u0103. Ba, mai mult, erau convin\u015fi acum c\u0103 Toader \u0218oican nu era dintre cei care n-aveau un sprijin solid \u015fi \u00eenc\u0103 de la nivele mari. Apoi veni prigonirea legionarilor. Cei de care tremuraser\u0103 erau acum urm\u0103ri\u0163i. Venirea nem\u0163ilor \u00een \u0163ar\u0103 mai salv\u0103 cumva pielea multora din ei. Du\u015fmanii t\u0103t\u00e2nelui s\u0103u, nem\u0163ii, \u00eel f\u0103cuser\u0103 pe Toader a crede c\u0103 armata era inutil\u0103. \u00cens\u0103, f\u0103cu ce f\u0103cu \u015fi din postura de concentrat \u00een sat furniza armatei nutre\u0163urile \u015fi cerealele necesare. De fapt, oarecare apatie se vedea \u015fi la autorit\u0103\u0163ile militare rom\u00e2ne\u015fti \u00een recrutarea solda\u0163ilor spre a fi trimi\u015fi pe front. Cei mai mul\u0163i s\u0103teni au r\u0103mas pe la casele lor. Plecaser\u0103 pe front doar c\u00e2\u0163iva apropia\u0163i de v\u00e2rst\u0103 celor \u00eencorpora\u0163i. \u00cencercuirea de la Cotul Donului aduse doliul \u0219i \u00een satul lor. Primul mort dus la cimitir cu mare fast a fost fiul \u00eenv\u0103\u0163\u0103torului Rugin\u0103, legionarul. \u00cel adusese Vasile Cucu \u00eentr-un camion cu prelat\u0103, cu sicriu cu tot. Era singurul ofi\u0163er al satului din acel r\u0103zboi. Iar Cucu, singurul subofi\u0163er din cei ce fuseser\u0103 \u00een casa lui Toader \u00een noaptea c\u00e2nd acesta nu-\u015fi spusese l\u0103murit adeziunea \u015fi singurul legionar ce nu abdicase de la crezul legiunii. O spusese r\u0103spicat \u015fi la c\u0103p\u0103t\u00e2iul mortului \u015fi la groapa s\u0103pat\u0103 \u00een prip\u0103 \u00een cimitirul satului. Preotul slujise ce slujise, dar Cucu coco\u0163at pe mormanul de p\u0103m\u00e2nt scos din groap\u0103 \u0163inu o cuv\u00e2ntare despre meritele locotenentului legionar. S\u0103tenii \u00eel privir\u0103 mai \u00eent\u00e2i mu\u0163i, apoi uimi\u0163i. Nu se obi\u015fnuise a\u015fa ceva \u00een satul lor. \u00cenv\u0103\u0163\u0103torul \u00eensu\u015fi, strivit de durere, \u00ee\u015fi g\u0103sea cu greu echilibrul \u00een fa\u0163a vorbelor rostite de subofi\u0163erul legionar.
\nApoi totul reintr\u0103 \u00een obi\u015fnuin\u0163\u0103 \u015fi uitare p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u00eencepur\u0103 a se \u00eendesi num\u0103rul sicrielor \u015fi al fugarilor. Dar \u015fi cu asta se obi\u015fnuir\u0103 s\u0103tenii. Mai mult\u0103 v\u00e2lv\u0103 f\u0103cuse \u00eentoarcerea subofi\u0163erului legionar, fugar \u015fi el, \u00eembr\u0103cat \u00een haine civile, c\u0103ut\u00e2ndu-\u015fi ad\u0103post \u00een casa destul de d\u0103r\u0103p\u0103nat\u0103 a p\u0103rin\u0163ilor disp\u0103ru\u0163i de mult\u0103 vreme \u00een cimitirul mut \u015fi r\u0103bd\u0103tor. \u00cen primele zile \u00ee\u015fi mai plimb\u0103 chipul \u00eencruntat \u015fi seme\u0163 pe la cr\u00e2\u015fma satului, apoi nu \u00eendr\u0103zni s\u0103 mai apar\u0103. \u015ei asta din pricina unei vorbe \u00een doi peri rostit\u0103 de Toader \u0218oican:
\n– Iat\u0103 uite, b\u0103, s-a \u00eentors \u015fi viteazul nostru legionar!, zise acesta \u00eentr-una din zile, de parc\u0103 atunci l-ar fi v\u0103zut.
\nFostul plutonier se \u00eenro\u015fi, apoi se \u00eenvine\u0163i la fa\u0163\u0103.
\n– Tu vorbe\u015fti, b\u0103 \u00eenv\u00e2rtitule?!, \u00eei replic\u0103 el cu am\u0103r\u0103ciune.
\n– Dac\u0103 nu m\u0103 \u00eenv\u00e2rteam eu \u015fi al\u0163ii ca mine, tr\u0103geai m\u00e2\u0163a de coad\u0103 \u015fi atunci, \u015fi acum. Legionarii nu m\u0103n\u00e2nc\u0103? Dar nem\u0163ii? Unii s-au dus, al\u0163ii sunt pe duc\u0103, numai tu ne r\u0103m\u00e2i pe cap!, \u00eei zise Toader golindu-\u015fi sufletul \u00een fa\u0163a celor aduna\u0163i la un p\u0103h\u0103rel de \u0163uic\u0103. S\u0103tenii r\u00e2njir\u0103.
\n– Eu a\u015f zice, Toadere, c\u0103 at\u00e2ta vreme c\u00e2t mai ai g\u00e2t, trebuie s\u0103 ai grij\u0103 de cap. Nu de alta, dar ar fi p\u0103cat s\u0103 \u0163i-l pierzi taman acum!nu se l\u0103s\u0103 subofi\u021berul.
\n– Nu-i duce tu grija capului meu. Dac\u0103 \u00eentr-al t\u0103u ar fi fost ceva, n-ai fi ajuns s\u0103 te furi\u015fezi acum printre noi. Mie, ru\u015fii o s\u0103-mi ia p\u0103m\u00e2ntul, sau poate nici at\u00e2t, dar \u0163ie precis \u00ee\u0163i vor lua capul. \u015ei-apoi ru\u015fii vin \u015fi pleac\u0103. La fel \u015fi nem\u0163ii. Tot str\u0103inul se \u00eentoarce de unde a plecat, dar tu r\u0103m\u00e2i cu noi. Omul \u015fi pogonul! M\u0103car tu ai de-un pogon?
\n– Ce s\u0103 fac\u0103 b\u0103 cu el? C\u0103 n-a \u015ftiut a \u0163ine sapa de c\u00e2nd \u00eel \u015ftiu!, zise un alt s\u0103tean.
\n– Apoi, cine s\u0103-l \u00eenve\u0163e? Tat\u0103 nu, mam\u0103 nu. El cu politica \u015fi cu vorb\u0103ria!, rosti un altul sorbind din \u0163oiul golit pe jum\u0103tate.
\n– O s\u0103 mai vede\u0163i voi! Vin bol\u015fevicii \u015fi-o s\u0103 vede\u0163i voi atunci!, zise Cucu cu \u00eendr\u0103zneal\u0103 ie\u015find pe u\u015f\u0103 furios.
\n– Iat\u0103 uite, n\u0103p\u00e2rca!, zise Toader tare, s\u0103-l aud\u0103 ce ie\u015fise, r\u0103corindu-se.
\nHohotele \u015fi vorbele lui sus\u0163inute de ceilal\u0163i \u00eel \u00eenso\u0163ir\u0103 \u015fi-l r\u0103nir\u0103 de moarte pe Cucu. Nu-i mai ie\u015fir\u0103 din suflet p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu pleac\u0103 din sat, tot cu ele \u015fi tot c\u0103tr\u0103nit. Unde plecase, \u00eencotro se \u00eendreptase, nimeni n-ar fi putut spune. \u015ei-apoi nim\u0103nui, nu-i mai ardea de a\u015fa ceva. Bubuitul tunurilor se auzea din ce \u00een ce mai distinct \u015fi mai apropiat. \u00cengrijorarea s\u0103tenilor sporea tot mai mult. Zvonuri tot mai ciudate s-auzeau \u015fi la ei. Unele spuneau c\u0103 e pace, altele c\u0103 e r\u0103zboi cu nem\u0163ii, altele c\u0103 vin ru\u015fii, altele c\u0103 vin americanii. Ziare nu erau dec\u00e2t la ora\u015f, ori s\u0103tenii nu se duceau rar acolo. Nici \u0218oican nu era mai lini\u015ftit. Vremea seceratului trecuse, gr\u00e2ul se f\u0103cuse, hambarul era plin, iar porumbul nu mai aveau mult \u015fi st\u0103tea s\u0103 se coac\u0103. Avea nevoie de \u015ftiri adev\u0103rate, de certitudini, ca de aer. Nu-i pl\u0103cea s\u0103 se cufunde \u00een ne\u015ftiin\u0163\u0103. Pre\u0163urile la cereale crescuser\u0103 \u00een a\u015fa hal c\u0103 nu-i venea a crede. Trebuie s\u0103 se conving\u0103 el \u00eensu\u015fi. De aceea, pl\u0103nuita \u015fi mereu am\u00e2nata plecare se transform\u0103 \u00een cele din urm\u0103 \u00een fapt\u0103. \u00ce\u015fi \u00eenh\u0103mase caii cu grija gospodarului, \u00ee\u015fi privi copiii dormind, apoi \u00ee\u015fi lu\u0103 traista cu cele de-ale gurii din m\u00e2na Firic\u0103i \u015fi se urc\u0103 pe sc\u00e2ndura de lemn acoperit\u0103 c-o scoar\u0163\u0103 \u00eenvechit\u0103 \u015fi sp\u0103l\u0103cit\u0103 de vreme. Apuc\u0103 biciul de codiri\u015fte \u015fi-\u015fi \u00eendemn\u0103 caii cu un plesc\u0103it din buze \u015fi cu o smucitur\u0103 de h\u0103\u0163uri. Cur\u00e2nd zgomotul ro\u0163ilor se pierdu \u00een r\u0103coarea dimine\u0163ii p\u00e2cloase ce cobor\u00e2se \u00een acest sf\u00e2r\u015fit de august. Firica \u00eel urm\u0103, apoi \u00eenchise poarta \u015fi intr\u0103 \u00een cas\u0103. Drumul, cea\u0163a \u015fi lini\u015ftea dimine\u0163ii \u00eel predispunea la mo\u0163\u0103ial\u0103. Numai hurduc\u0103iala drumului pietruit \u00eel mai \u0163inea treaz. Deodat\u0103, din marginea unei porumbi\u015fti \u00eei s\u0103rir\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 ni\u015fte str\u0103ini. \u00cembr\u0103ca\u0163i \u00een haine nem\u0163e\u015fti, descheia\u0163i \u015fi neb\u0103rbieri\u0163i, \u00eei f\u0103cur\u0103 semn s\u0103 opreasc\u0103. Toader \u00ee\u015fi \u00eencord\u0103 toat\u0103 f\u0103ptura, apoi se lini\u015fti. Nu erau cu arme la vedere. \u00ce\u015fi biciui caii cu putere, dureros \u015fi ferm, d\u00e2nd buzna printre ei. Surprin\u015fi, se d\u0103dur\u0103 deoparte. Apoi \u00een urma lui rostir\u0103 cuvinte al c\u0103ror \u00een\u0163eles nu l-ar fi cunoscut \u015fi nici n-ar fi avut de ce \u0219i de unde. Auzi doar zgomotul unei \u00eempu\u015fc\u0103turi \u015fi se pitul\u0103 \u00eentre loitrele c\u0103ru\u0163ei, biciuind \u015fi mai tare caii \u00eensp\u0103im\u00e2nta\u0163i. C\u0103ru\u0163a zbura peste h\u00e2rtoapele \u015fi denivel\u0103rile drumului. Sc\u0103pase. \u00ce\u015fi l\u0103s\u0103 caii s\u0103 se opreasc\u0103 singuri \u015fi s\u0103-\u015fi trag\u0103 r\u0103suflarea. Apoi se lini\u015fti \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-\u015fi limpezeasc\u0103 cele \u00eent\u00e2mplate. Nu reu\u015fi. Spera s\u0103 se l\u0103mureasc\u0103 la ora\u015f, unde soarele era deja de-o suli\u0163\u0103 pe cer. Se auzeau bubuituri \u015fi mai apropiate dec\u00e2t cele din ajun. Crezu c\u0103 sunt tunuri \u015fi le a\u015ftept\u0103 repetarea. Degeaba, zgomotele nu se mai repetar\u0103. \u00cen zare, oameni \u00een mi\u015fcare. Spre \u00eenaltul cerului, nori de fum negru se ridic\u0103 cu repeziciune.
\nCerul se \u00eenseninase. Toader \u0218oican se sperie. \u00ce\u015fi opri c\u0103ru\u0163a, pe care o trase \u00eentr-o parte a drumului \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 deslu\u015feasc\u0103 ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103, ce anume se mi\u015fca \u00een dep\u0103rtare. Nu se dumiri. Siluetele m\u0103runte erau prea departe pentru a se putea l\u0103muri. Intimidat, \u00ee\u015fi \u00eentoarse c\u0103ru\u0163a. Apoi \u00ee\u015fi aminti de nem\u0163ii pe care \u00eei dep\u0103\u015fise \u015fi de care abia sc\u0103pase. Se r\u0103zg\u00e2ndi \u015fi \u00eentoarse din nou, hot\u0103r\u00e2t s\u0103-\u015fi continue drumul spre ora\u015f. Nu pentru mult\u0103 vreme. Solda\u0163i nem\u0163i \u015fi civili \u00eensp\u0103im\u00e2nta\u0163i, \u00eembarca\u0163i \u00een tot felul de vehicule veneau \u00een tromb\u0103, st\u00e2rnind valuri de colb. Toader se trase \u00eentr-o margine, apoi o lu\u0103 de-a dreptul pe c\u00e2mp. \u201eDeci nem\u0163ii fug\u201d, \u00ee\u015fi zise el urm\u0103rindu-i cu privirea. Cur\u00e2nd, convoiul de refugia\u0163i se \u00eengro\u015f\u0103 \u015fi mai mult, drumul devenind ne\u00eenc\u0103p\u0103tor. \u201e\u015ei to\u0163i o s\u0103 treac\u0103 prin satul nostru\u201d, \u00ee\u015fi mai zise el hot\u0103r\u00e2t de data asta s\u0103 se \u00eentoarc\u0103. \u00centoarse, blestem\u00e2ndu-\u015fi clipa c\u00e2nd se hot\u0103r\u00e2se s\u0103 plece. Se l\u0103s\u0103 dep\u0103\u015fit de camioane \u015fi de vehiculele motorizate,fiind ajuns de cei f\u0103r\u0103 alte mijloace de transport, dec\u00e2t cai, c\u0103ru\u0163e \u015fi propriile picioare. Printre ei \u015fi rom\u00e2ni, iar printre pedestri \u015fi Vasile Cucu. Transpirat \u015fi \u00eensp\u0103im\u00e2ntat, alerga de-a valma cu ceilal\u0163i spre aceea\u015fi \u0163int\u0103. C\u00e2nd \u00eel z\u0103ri pe Toader, ochii \u00eei sclipir\u0103 r\u0103ut\u0103cios. Se \u00eendrept\u0103 spre c\u0103ru\u0163a acestuia \u00eenso\u0163it de c\u00e2\u0163iva nem\u0163i c\u0103rora le spusese ceva repezit \u015fi de ne\u00een\u0163eles pentru Toader dec\u00e2t cuv\u00e2ntul \u201ekamarad\u201d.
\n– Opre\u015fte c\u00e2ine!, \u00eei zise Cucu agit\u00e2ndu-\u015fi amenin\u0163\u0103tor automatul.
\n– Aaa, tu erai?, se pref\u0103cu Toader bucuros c\u0103-l vede oprind c\u0103ru\u0163a.
\n– D\u0103-te jos!, \u00eei spuse Vasile cu glas sugrumat de r\u0103utate.
\n– Mai bine urc\u0103 tu sus!, \u00eei zise Toader z\u00e2mbind.
\n– D\u0103-te jos, b\u0103, n-auzi? \u00cei zise Vasile \u00eembr\u00e2ncindu-l cu \u0163eava automatului.
\nNem\u0163ii \u00eel priveau u\u015for nedumeri\u0163i. Sub ochii lor, Vasile Cucu se urc\u0103 \u00een co\u015ful c\u0103ru\u0163ei, \u00eel lovi cu cizma pe Toader \u00een \u015fale \u015fi-l sili s\u0103 sar\u0103 jos. Apoi le f\u0103cu semn nem\u0163ilor s\u0103 se urce. Ace\u015ftia \u00eenc\u0103 ezitau.
\n– Urca\u0163i, la mama dracului!, o d\u0103du Vasile pe rom\u00e2ne\u015fte. Vin bol\u015fevicii n\u0103t\u0103r\u0103ilor!, mai zise ar\u0103t\u00e2nd cu automatul spre spate.
\n\u00cen\u0163eleg\u00e2nd, nem\u0163ii se urcar\u0103 bucuro\u015fi. Unul din ei, apuc\u0103 h\u0103\u0163urile \u00eentinse de Vasile d\u00e2nd s\u0103 \u00eendemne caii la drum.
\n– P\u0103cat de tine, bre Vasile!, zise Toader cu am\u0103r\u0103ciune. Unde crezi c\u0103 ai s\u0103 ajungi?
\n– Las\u0103 gura dobitocule!, se r\u0103sti Vasile \u00eendrept\u00e2nd automatul spre Toader.
\nAcesta \u00eel privi nemi\u015fcat. Unul dintre nem\u0163i \u00eencerc\u0103 s\u0103-i atrag\u0103 aten\u0163ia.
\n– Nein, Kamarad, nein!
\n– Kamarad pe dracu!, zise Vasile slobozind \u00een trupul lui Toader toat\u0103 \u00eenc\u0103rc\u0103tura automatului, mai \u00eenainte ca vreunul dintre nem\u0163i s\u0103 poat\u0103 interveni.
\n\u0218oican c\u0103zu mai \u00eent\u00e2i \u00een genunchi, apoi cu fa\u0163a \u00een \u0163\u0103r\u00e2n\u0103. P\u0103l\u0103ria se rostogoli la c\u00e2teva palme de capul plin de transpira\u0163ie. Trupul \u00eei zv\u00e2cni de c\u00e2teva ori, apoi r\u0103mase nemi\u015fcat.
\n– Nein.Warum?, nu-\u015fi putu re\u0163ine nedumerirea neam\u0163ul din co\u015ful c\u0103ru\u0163ei, privind la trupul celui c\u0103zut \u015fi la fa\u0163a schimonosit\u0103 de ur\u0103 a subofi\u021berului. Nur zu! Mai zise el. Apoi d\u00e2nd bice cailor se al\u0103tur\u0103 coloanei.
\n Din v\u0103zduh, se auzea huruind din ce \u00een ce mai aproape, motoarele unor avioane de asalt.<\/p>\n


\nMircea TECULESCU<\/strong>
\n\"\"

Poem despre cur\u0103\u0163irea inimii <\/strong><\/p>\n

\u00een s\u0103la\u0219ul pierdut al clipei,
\npe culoare din vise \u0163esute,
\nroata cu \u0219apte spi\u0163e albe
\nse \u00eenv\u00e2rte, \u00eenv\u00e2rte, \u00eenv\u00e2rte;<\/p>\n

lucruri \u00een jur urc\u0103 spre cer,
\naerul trupul ne putreze\u0219te,
\nura un clopot parc\u0103 e
\n\u0219i ne adoarme, \u0219i ne treze\u0219te;<\/p>\n

m\u00e2inile Tale cu stele, Doamne,
\napas\u0103 u\u0219or peste dorin\u0163\u0103
\n\u0219i inima una se cur\u0103\u0163\u0103 –
\nneagr\u0103 fiin\u0163\u0103, alb\u0103 fiin\u0163\u0103<\/p>\n


\nBanchize \u0219i nori <\/strong> <\/p>\n

tainice \u0219i
\npasionante
\nbuc\u0103\u0163i de timp
\nsunt uneori
\noamenii,<\/p>\n

ce flori s\u0103-\u0163i pun
\npe morm\u00e2nt
\nc\u00e2nd o s\u0103 mori,
\nspuse feti\u0163a tat\u0103lui s\u0103u,
\n\u00eens\u0103 tat\u0103l nu zise nimic,
\npentru c\u0103 el
\nnu iubea florile<\/p>\n

ni\u0219te plante
\naparte, ce \u00eencet-\u00eencet
\n\u00ee\u0219i \u0219terg culorile \u0219i
\ndevin unice amintiri,
\nascunse r\u0103d\u0103cini
\npentru alte plante,<\/p>\n

\u00een cur\u00e2nd urma nunta,
\na\u0219a c\u0103 viitoarea mireas\u0103
\n\u00ee\u0219i rug\u0103 bunica
\ns\u0103 pun\u0103-o invita\u0163ie,
\nca o floare,
\nla crucea mamei,
\n\u00een cur\u00e2nd urma nunta<\/p>\n

bucat\u0103 de timp,
\ndin care vor na\u0219te \u0219i cre\u0219te
\nalte buc\u0103\u0163i de timp,
\nbuc\u0103\u0163i de timp,
\ntimp<\/p>\n


\nMagdalena ALBU<\/strong><\/p>\n

GEORGE CALBOREANU – DE LA ESTETICA SUPERIOAR\u0102 A TEATRULUI, LA UR\u00c2TUL EXISTEN\u0162IAL…<\/strong>
\n\"\"

\u201eSuntem lumin\u0103 unii pentru al\u0163ii.
\nFiecare se umple de lumina celuilalt.\u201d
\n(Dumitru St\u0103niloae)<\/p>\n

Nimeni nu a g\u0103sit r\u0103gazul s\u0103 \u00eei asculte, la final de via\u0163\u0103, durerea. Cuvintele limbii, a\u015fezate c\u00e2ndva \u00een armonia sonor\u0103 a unei dic\u0163ii de o perfec\u0163iune sculptural\u0103, nu i-au mai putut vindeca de ast\u0103 dat\u0103 rana deschis\u0103 a propriei sale inimi. Strig\u0103tul mut al dezn\u0103dejdii \u2013 \u201eSunt bolnav, de ur\u00e2t!\u201d – nu i-a fost \u00een\u0163eles nici m\u0103car de o singur\u0103 Fiin\u0163\u0103. Oamenii nu f\u0103ceau rost de timp ori de suflet, uit\u00e2nd c\u0103 parcursul lor teluric nu era altceva dec\u00e2t oglinda vremelniciei \u00een care ne\u00eent\u00e2mpl\u0103tor s-au ivit. S\u0103 fi fost tot acest chin al sf\u00e2r\u015fitului de existen\u0163\u0103 singura variant\u0103 m\u00e2ntuitoare la ie\u015firea din scena teatralo-mundan\u0103 a unui actor cu voca\u0163ia tr\u0103irii isihaste precum GEORGE CALBOREANU?!… <\/p>\n

Dumnezeu-Fiul parc\u0103 murise pentru el o dat\u0103 cu ultima vibra\u0163ie a rug\u0103ciunii domne\u015fti din \u201eApus de soare\u201d. De regul\u0103, multitudinea conota\u0163iilor dramatice, care \u00eenso\u0163esc cea din urm\u0103 secven\u0163\u0103 temporal\u0103 a destinului individual uman, nu reprezint\u0103 un simplu semn distinctiv al neputin\u0163ei biologice fire\u015fti, ci ele au darul de a muta radical coordonatele axiologice funciare ale persoanei de pe orizontala de\u015fartei slave lume\u015fti pe verticala Luminii lui Cristos. E, de altfel, cea mai mare \u015fans\u0103 a Omului de a ridica \u00een fa\u0163a ve\u015fniciei privirea dinspre \u0163\u0103r\u00e2n\u0103 c\u0103tre v\u0103zduh.<\/p>\n

Dac\u0103 a\u015f \u00eencerca s\u0103 str\u00e2ng \u00eentr-o bun\u0103 zi \u00eentreaga triste\u0163e multimilenar\u0103 a lumii cu g\u00e2ndul de a nu-i mai da drumul vreodat\u0103 \u00een Univers, unicul loc sacru, unde a\u015f a\u015feza-o cu temeinicie, ar fi sufletul ars de rug\u0103ciune al unui eremit. Pentru c\u0103 numai acolo, \u00een micul altar neimprovizat al dumnezeirii, ea, triste\u0163ea, s-ar topi, p\u00e2n\u0103 la ultima sa cuant\u0103 de energie distructiv\u0103, \u00een focul ne\u00eentrerupt al poc\u0103in\u0163ei \u015fi al \u00eenaintevederii a tot \u015fi a toate. Un astfel de tr\u0103itor al pustiei, c\u0103l\u0103torind deloc bezmetic \u015fi cu de la sine voin\u0163\u0103 prin de\u015fertul continuu fumeg\u00e2nd al lipsei de sacralitate, poate fi considerat \u015fi actorul, iar interpretul principal al piesei lui Barbu \u015etef\u0103nescu Delavrancea cu asupra de m\u0103sur\u0103, c\u0103ci arcul de lumin\u0103, pe care inteligen\u0163a creatoare a lui CALBOREANU l-a descris \u00eentotdeauna cu minu\u0163ie de-a lungul \u015fi de-a latul frontonului artei dramatice rom\u00e2ne\u015fti, a metamorfozat \u00een timp, aidoma unui vulcan cu lava s\u00e2nger\u00e2nd\u0103, umanitatea depoetizat\u0103 a profanului obosit. <\/p>\n

Cu pu\u0163in \u00eenainte ca secolul XIX s\u0103 \u00ee\u015fi lepede-n grab\u0103 suflarea, l\u0103s\u00e2nd loc de respiro \u015fi de produc\u0163ii culturale diverse urm\u0103torului ev istoric, mai precis, la \u00eenceput de ianuarie 1896, s\u0103m\u00e2n\u0163a necunoscut\u0103 a vie\u0163ii c\u0103p\u0103ta cu bucurie trup \u015fi identitate prin \u0163ip\u0103tul unui copil, care avea s\u0103 m\u00e2ntuiasc\u0103 peste ani, \u00een felul lui, o dat\u0103 cu jertfa proprie, spiritul p\u0103m\u00e2ntului de unde a \u0163\u00e2\u015fnit. Pu\u0163ine personalit\u0103\u0163i au avut pe parcursul existen\u0163ei privilegiul acesta divin. Una dintre ele a fost LEOPOLDINA B\u0102L\u0102NU\u0162\u0102 \u00eens\u0103\u015fi, Hamletul feminin plin de poezie \u015fi profunzime al teatrului na\u0163ional de veac XX, dac\u0103 \u00eei putem spune a\u015fa. GEORGE CALBOREANU – geniul r\u0103pus, finalmente, de pas\u0103rea \u00eentunecat\u0103 a durerii – \u015fi-a desenat, la r\u00e2ndu-i, cu fermitate, linia nuan\u0163at\u0103 a destinului, ca pe o evident\u0103 propensiune a unui suflet de om \u00een stare s\u0103 \u00eenl\u0103ture, cel pu\u0163in pe durata intervalului s\u0103u artistic, bezna t\u0103cerii generale \u015fi surghiunul solitudinii lume\u015fti… <\/p>\n

Crucile vorbesc. Mai mult dec\u00e2t au Fiin\u0163ele umane curajul s\u0103 o fac\u0103. Ele nu las\u0103 urme pe z\u0103pad\u0103 \u015fi nu se tem de curgerea mut\u0103 a timpului ori de imemorialul \u015fopot al apelor p\u0103m\u00e2ntului. Pot \u00eempr\u0103\u015ftia, \u00eens\u0103, \u00een juru-le, lumina aceea puternic\u0103 sau difuz\u0103 a spiritului deja de mult ascuns \u00een m\u0103runtaiele \u0163\u0103r\u00e2nii, topind, \u00een geometria lor fix\u0103, tot fluviul de neiubire din cuprinsul \u00eentregii lui vie\u0163i. Oricum ar fi, crucile nu se vor opri nicio clip\u0103 din a-\u015fi spune cu sinceritate povestea acelui om, care le va \u00een\u0163elege cu u\u015furin\u0163\u0103 glasul. Uneori, e-adev\u0103rat, ele pl\u00e2ng, fiindc\u0103 \u015ftiu cu precizie c\u0103 steaua lor alburie nu mai apuc\u0103 s\u0103 p\u00e2lp\u00e2ie vreodat\u0103 \u00eentr-un col\u0163 singuratic de Univers. Te sim\u0163i atunci \u00een mare suferin\u0163\u0103, tu, cel care vei deveni c\u00e2ndva, la r\u00e2ndu-\u0163i, cruce, tocmai pentru c\u0103 nu le po\u0163i opri sau \u015fterge m\u0103car cu delicate\u0163e lacrima, iar asta r\u0103ne\u015fte sufletul celui \u00eenc\u0103 viu mai mult ca orice… <\/p>\n

De nenum\u0103rate ori, cerul este acoperit de prea pu\u0163ine stele, iar p\u0103m\u00e2ntul lipsit de orice metafor\u0103 a frumuse\u0163ii. CALBOREANU exact de maladia aceasta a ur\u00e2tului suferea, de negura ap\u0103s\u0103toare a unei existen\u0163e chinuite pe final care se \u00eentindea ca o pecingine de colo p\u00e2n\u0103 colo, cuprinz\u00e2nd \u00een plasa ei perfid\u0103 totul: natur\u0103, aer, suflete, nefiin\u0163\u0103… E greu s\u0103 te intersectezi cu un secol \u00een raport cu care, afar\u0103 de timpul fizic, nu ai aproape nimic \u00een comun, dar s\u0103 \u00eei parcurgi, totdeodat\u0103, traiectul \u00eengust ca un \u00een\u0163elept f\u0103r\u0103 vreme, venind dinspre eternitate spre a pleca iar\u0103\u015fi c\u0103tre ea cu cifrul marii taine a lumii pe \u00eendelete deslu\u015fit. \u015ei ce poate fi mai frumos pe p\u0103m\u00e2ntul acesta al lui Dumnezeu dec\u00e2t a-\u0163i fi \u00eeng\u0103duit s\u0103 m\u00e2ng\u00e2i cu propriile tale palme ve\u015fnicia, iar ea s\u0103 \u00ee\u0163i r\u0103spund\u0103 simplu, la un moment dat, prin crengile cenu\u015farului firav de l\u00e2ng\u0103 piatra ro\u015fietic\u0103 a crucii?!… <\/p>\n

\u201e\u00cen fiecare om este o lumin\u0103. Dar ea nu se actualizeaz\u0103 dec\u00e2t \u00een comuniune, \u00een iubire. Suntem lumin\u0103 unii pentru al\u0163ii. Fiecare se umple de lumina celuilalt.\u201d, iar \u201eAceast\u0103 lumin\u0103 e sensul inepuizabil al existen\u0163ei \u00eenr\u0103d\u0103cinate \u00een Dumnezeu.\u201d, \u00eei m\u0103rturisea marele teolog al Iubirii, Dumitru St\u0103niloae, P\u0103rintelui Marc-Antoine Costa de Beauregard. Arta interpretativ\u0103 a actorului GEORGE CALBOREANU s-a constituit, \u00een plin veac XX, ca o veritabil\u0103 form\u0103 de r\u0103spuns dat, prin estetica tr\u0103irii sale interioare, desacralizantului spa\u0163iu existen\u0163ial din care f\u0103cea, la r\u00e2ndu-i, parte, dar \u015fi ca o scar\u0103 cu trepte solide c\u0103tre cetatea \u00eent\u00e2i st\u0103t\u0103toare din \u00eenalt. O art\u0103 ce anuleaz\u0103 \u015fi azi, din perspectiv\u0103 temporal\u0103, dimensiunea negativ\u0103 a trecerii.<\/p>\n

P.S.
\n\u00cen memoria celor 120 de ani de la na\u015fterea actorului George Calboreanu (3 ianuarie 1896 – 12 iulie 1986), respectiv, a celor 30 de ani de la trecerea sa la cele sfinte.<\/p>\n


\nAdrian BOTEZ<\/strong>
\n\"\"

NECESARA MINUNE<\/strong><\/p>\n

\u00een zadar se schimb\u0103 nop\u0163ile \u00een zori:
\nunde sunt ciobanii sfin\u0163i \u015fi rug\u0103tori?
\nunde-s \u2013 d\u00e2rzi \u2013 voivozii \u2013 magii cr\u0103i\u015fori
\n\u00een aceast\u0103 \u0163ar\u0103 ad\u00e2ncat\u0103-n nori?<\/p>\n

vai \u2013 pitice vremuri \u015fi preascunde frun\u0163i
\ne degeaba \u00eenc\u0103 st\u00e2nc\u0103-n vechii mun\u0163i:
\na\u0163i uitat s\u0103 da\u0163i cu pietre dup\u0103 c\u00e2ini
\niar turba\u0163ii v-au mu\u015fcat \u015fi piept \u015fi m\u00e2ini<\/p>\n

zmeii ne-au sorbit \u015fi sufletul \u015fi glia
\nne-a r\u0103mas \u2013 str\u0103in pleo\u015ftit\u0103 \u2013 p\u0103l\u0103ria…
\np\u0103r\u0103sit-am vatra – ni s-a stins m\u00e2nia<\/p>\n

r\u00e2dem c\u00e2nd \u2013 proste\u015fte \u2013 surp\u0103m temelia
\n…Criste \u2013 simt prin neguri \u2013 g\u00e2f\u00e2it respiri:
\nisc\u0103-n plebi-cenu\u015f\u0103 jarul de martiri!<\/p>\n


\nMAI R\u0102U DEC\u00c2T MINE<\/strong><\/p>\n

am stricat cuiburi de stele
\nam surprins nuditatea Lunii
\npoduri surpat-am \u00een cer s\u0103 se-ntoarc\u0103 str\u0103bunii
\nam dezertat din hore de iele
\nafi\u015fe de circ am lipit pe aripi de cocor \u015fi l\u0103stuni
\nde du\u015fc\u0103-am dat timpul \u2013 vulcanii din lumi…
\n…ce mai vre\u0163i \u2013 oameni buni?
\nmai r\u0103u dec\u00e2t mine nu poate fi dec\u00e2t
\ncel ce-a uitat de
\nfulgere \u2013 spre-a v\u0103di \u00een temple
\nlumina \u2013 sau
\ncel ce nu \u015fi-a sculptat \u00een
\nPoem \u2013 toat\u0103 vina<\/p>\n


\nDEMISIE<\/strong><\/p>\n

obosit \u2013 bolnav \u015fi l\u00e2nced \u2013 r\u0103stignit pe valuri
\nvreau arsura unei stele \u2013 dincolo de maluri
\nam v\u00e2slit spre nemurire \u2013 ciung \u015fi f\u0103r’ de-aripe
\n\u00een priviri fr\u0103m\u00e2nt ruine \u2013 \u00eenfr\u00e2ngeri \u2013 risipe…<\/p>\n

am sc\u00e2rbit \u00een ceruri zeii \u2013 exhib\u00e2nd n\u0103pasta
\nm-am sc\u00e2rbit pe mine \u00eensumi \u2013 str\u0103pung\u00e2ndu-mi coasta
\nnici n-a\u015ftept mustr\u0103ri de soart\u0103 \u2013 la\u015f\u0103 am\u00e2nare
\nscurt poemul ce privir\u0103\u0163i e-o demisionare<\/p>\n


\nTudor CICU <\/strong>
\n\"\"

Cap. 10 Jurnal de front (II)<\/strong><\/p>\n

(Din jurnalul de front al sublocotenentului Costea Petran)<\/em><\/p>\n

10 noiembrie 1942<\/em><\/p>\n

Am sosit la Perekop \u00eenc\u0103 de la orele 8,00 diminea\u0163a. Mult \u00een spatele podului, \u00eenc\u0103 se mai aud bubuituri de tun \u015fi salve de obuze c\u0103zute pe c\u00e2mpul de lupt\u0103. Dar aici, la pod, deocamdat\u0103 e lini\u015fte. Ni s-a spus c\u0103 frontul e departe. E prin Caucaz, prin Don, sau pe undeva, pe acolo. \u00cen apropierea noastr\u0103, nu puteau fi dec\u00e2t trupe de recunoa\u015ftere ori din acele comandouri trimise s\u0103 prind\u0103 vreo limb\u0103. Convoaiele \u015fi unit\u0103\u0163ile militare s-au risipit \u00een linii ordonate, disp\u0103r\u00e2nd dincolo de pod. Conform organiz\u0103rii subunit\u0103\u0163ilor pentru lupt\u0103 ce avusese loc la Odesa, eu am luat \u00een primire postul nr. 1 din sec\u0163ia Brig\u0103zii 5 Artilerie a Diviziei 5 Infanterie Buz\u0103u. Printre recru\u0163ii \u00eencorpora\u0163i \u00een armat\u0103, \u00een 1942, am g\u0103sit \u015fi doi \u015fvabi din Banat, buni cunosc\u0103tori ai limbii germane. E un fapt \u015ftiut ca fiecare divizie s\u0103 aib\u0103 cel pu\u0163in un cunosc\u0103tor al limbii germane care s\u0103 fie de ajutor la diverse discu\u0163ii avute pe front cu alia\u0163ii germani. Aici m-am desp\u0103r\u0163it de sublocotenentul Vasiliu. El a r\u0103mas s\u0103 asigure protec\u0163ia podului, pentru o eventual\u0103 retragere a trupelor noastre, la ofensiva trupelor ruse\u015fti, \u00een caz contrar, podul avea s\u0103 fie nimicit cu avia\u0163ia german\u0103. Personal mi s-a transmis c\u0103 vom fi \u00eembarca\u0163i \u00eentr-un tren de marf\u0103 \u015fi vom avea ca destina\u0163ie final\u0103 ora\u015ful Mariopol, de unde trebuia s\u0103 mergem mai departe c\u0103tre front, pe jos, \u00een coloan\u0103 de mers. Ni se spusese c\u0103 ru\u015fii demontaser\u0103 liniile trenului c\u0103tre nord. La Mariapol, \u00een timp ce noi desc\u0103rcam caii \u015fi vehicolele din tren, pe l\u00e2ng\u0103 garnitura noastr\u0103 se plimba un subofi\u0163er german care a avut, \u00een cele din urm\u0103, o discu\u0163ie mai lung\u0103 cu \u015fvabul Otto H\u00fcnsel, pe care-l luasem cu mine \u00een postul de observator. Printre altele, subofi\u0163erul german i-a spus observatorului meu c\u0103 acum r\u0103zboiul cu ru\u015fii nu mai este u\u015for, a\u015fa cum a fost la \u00eenceput, c\u0103 \u201eru\u015fii se ap\u0103r\u0103 acum mai d\u00e2rz, \u00een plus acum posed\u0103 \u015fi o arm\u0103 secret\u0103 care este de temut, o numesc \u00abKatiu\u015fa\u00bb, o arm\u0103 pe care o folosesc cu succes numai acolo unde vor s\u0103 sparg\u0103 frontul\u201d. Cele afirmate de subofi\u0163erul neam\u0163 s-au dovedit a fi adev\u0103rate. C\u00e2nd am ajuns la Serafimovici, \u00een punctul de ap\u0103rare pe Don, acolo se sf\u00e2r\u015fea tot ce era viu \u015fi omenesc. Localnicii abandonaser\u0103 locuin\u0163ele, iar cele mai multe dintre ele erau numai ziduri \u015fi ruine. Am g\u0103sit tran\u015feele gata f\u0103cute de germani. Tran\u015feele nem\u0163ilor erau la \u00een\u0103l\u0163imea unui om \u015fi cu anumite locuri pentru tragere \u00een locurile mai ridicate. Comandantul de companie st\u0103tea \u00eentr-un bunc\u0103r, iar noi, restul, prin \u015fan\u0163uri, pe unde apucam. Solda\u0163ii au primit c\u00e2te un loc sub p\u0103m\u00e2nt, \u00een tran\u015fee. Acolo aveau s\u0103 vegheze, s\u0103 m\u0103n\u00e2nce, s\u0103 doarm\u0103 \u015fi s\u0103-\u015fi omoare p\u0103duchii, p\u00e2n\u0103 la o nou\u0103 comand\u0103. <\/p>\n

Noaptea de 10 noiembrie<\/em><\/p>\n

E ora dou\u0103 noaptea \u015fi ochii mei sunt tulburi de at\u00e2ta fum. P\u00e2n\u0103 acum un ceas, s-a cutremurat p\u0103m\u00e2ntul de salve \u015fi obuze. Nici r\u0103p\u0103ielile pu\u015ftilor n-au \u00eencetat dec\u00e2t acum, cam de o jum\u0103tate de or\u0103. \u00cen noapte, vedeam cum fl\u0103c\u0103rile r\u0103zle\u0163ite, ici-acolo, provocau incendii ce umpleau v\u0103zduhul de v\u00e2lv\u0103t\u0103i. Rachetele se proiectau pe cer, \u015ferpuitoare \u00een c\u0103dere, ca ni\u015fte comete, apoi iar se auzea la orizont c\u00e2te o salv\u0103 de tun \u015fi obuzele f\u0103ceau un fel de \u015fuierat ascu\u0163it, apoi explodau umpl\u00e2nd cerul cu jerbe de foc, fum \u015fi praf. Doar c\u0103 atacurile ru\u015filor erau doar locale, numai pentru a verifica \u015fi cunoa\u015fte t\u0103ria frontului de ap\u0103rare \u015fi puterea de foc a infanteriei noastre, dar nu au str\u0103puns linia pe care se aflau tran\u015feele noastre. \u00cen seara aceasta am auzit pentru prima oar\u0103 t\u0103ria acestor arme de temut numite \u00abkatiu\u015fe\u00bb. M\u0103 uimiser\u0103 la \u00eenceput, fiindc\u0103 nu realizam ce s\u0103 \u00eensemne acele d\u00e2re luminoase, ce ap\u0103reau din spatele bateriilor de tragere inamice, succed\u00e2ndu-se la intervale de circa o secund\u0103, d\u00e2ra lor luminoas\u0103 fiind foarte sub\u0163ire (tot s\u0103 fi fost 8 sau 10 d\u00e2re), de au c\u0103zut pe c\u00e2mp, \u00een apropierea tran\u015feelor batalionului, f\u0103c\u00e2nd la impactul cu solul ni\u015fte explozii foarte puternice de zguduiau p\u0103m\u00e2ntul p\u00e2n\u0103 la noi, cei care eram \u00een punctul de observa\u0163ie, \u00een spatele acestui batalion, cam la un km. <\/p>\n

11 noiembrie 1942<\/em><\/p>\n

Toate m\u0103sur\u0103torile efectuate \u015fi de celelalte posturi de observa\u0163ie au fost transmise \u00een noaptea de 10 noiembrie la observatorul nostru central. Diminea\u0163a, la \u00eentoarcere, ne-au spus c\u0103 azi noapte au venit ru\u015fii cu un tanc \u015fi au dat peste c\u0103ru\u0163a cu marmidele de m\u00e2ncare. Servan\u0163ii au dezlegat caii de la marmid\u0103 \u015fi au plecat cu marmida iar noi am r\u0103mas nem\u00e2nca\u0163i. Tot \u00een diminea\u0163a acestei zile, c\u00e2nd s-a dus un avion de observare al Corpului de Armat\u0103 s\u0103 fac\u0103 observarea, locul era gol. Se cuno\u015ftea c\u0103 acolo a fost o baterie de tragere, dar c\u0103 p\u0103r\u0103sise \u00eentre timp locul din care a tras. Mai t\u00e2rziu am aflat \u015fi eu c\u0103 toate bateriile ruse\u015fti de katiu\u015fa p\u0103r\u0103seau imediat pozi\u0163iile din care au executat o tragere, \u015ftiind bine c\u0103 inamicul (trupele germane \u015fi alia\u0163ii acestora) le vor descoperi at\u00e2t ziua, c\u00e2t \u015fi noaptea. Am f\u0103cut o inspec\u0163ie la tran\u015feele solda\u0163ilor din batalionul de tragere \u015fi am stat de vorb\u0103 cu solda\u0163ii. \u015ei cum am ie\u015fit, nu \u015ftiu cum au f\u0103cut ru\u015fii de ne-au descoperit. C\u0103pitanul a zis s\u0103 nu mai ie\u015fim afar\u0103, c\u0103 vom fi lua\u0163i drept \u0163inte sigure. Ne-am desf\u0103\u015furat \u00een linie de tr\u0103g\u0103tori. Pe cer au ap\u0103rut trei avioane ruse\u015fti din acelea cu biplan, f\u0103c\u00e2nd s\u0103 vuiasc\u0103 v\u0103zduhul. Tocmai c\u00e2nd deveniser\u0103 amenin\u0163\u0103toare pentru liniile noastre, a venit un Messerschmitt \u015fi, numai \u00eentr-un sfert de or\u0103, prin c\u00e2teva volute \u015fi manevre dibace, le-a dobor\u00e2t pe toate. De fric\u0103, solda\u0163ilor li se f\u0103cuse grea\u0163\u0103. Sim\u0163eau un fel de sf\u00e2r\u015feal\u0103 de la stomac. Unii chiar vomitau. Al\u0163ii spuneau c\u0103 li se \u00eencre\u0163ise pielea pe ei \u015fi degetele li se \u00eencle\u015ftaser\u0103 pe tr\u0103gaciul pu\u015ftilor. Mul\u0163i, \u00eens\u0103, au fost trezi\u0163i din somn \u015fi, \u00eenjur\u00e2nd, ca la u\u015fa cortului, poticnindu-se \u015fi url\u00e2nd \u00een c\u0103dere, \u00eencercau s\u0103 se pun\u0103 la ad\u0103post. Ofi\u0163erii se repezeau cu buzele str\u00e2nse, arunc\u00e2nd sud\u0103lmi care mai de care asupra celor ce alergau peste c\u00e2mp, de-a valma. Era pentru prima oar\u0103 c\u0103 vedeam un asemenea vacarm. Imediat dup\u0103 atac, aveam s\u0103 realizez c\u0103 \u015fi eu r\u0103m\u0103sesem asurzit de t\u0103ria exploziilor \u015fi nu-i de mirare de ce mi se p\u0103rea c\u0103 am dinainte o turm\u0103 de animale bezmetice. \u00cen urma acestor v\u00e2nzoleli, r\u0103m\u00e2neau, ici \u015fi acolo, cadavre. Dup\u0103 ce s-a a\u015fternut lini\u015ftea, ne-am tr\u00e2ntit cu to\u0163ii \u00een tran\u015fee. Unii m\u00e2ncau, al\u0163ii fumau ori st\u0103teau de vorb\u0103 despre cele petrecute cu un ceas \u00eenainte. Dup\u0103 ce lucrurile se mai lini\u015ftir\u0103, i-am auzit vorbind despre locurile lor de ba\u015ftin\u0103, despre muieri, min\u0163ind fiecare pentru a-\u015fi alunga teama \u015fi a se da coco\u015fi de munte. Al\u0163ii \u00ee\u015fi c\u0103utau p\u0103duchii, prin c\u0103m\u0103\u015file cu m\u00e2neci t\u0103iate, dup\u0103 care se culcau. Lipsa m\u00e2necilor la c\u0103m\u0103\u015fi mi-a st\u00e2rnit curiozitatea \u015fi l-am \u00eentrebat pe un subofi\u0163er aflat mai de mult timp pe front:
\n–\tCe-i cu c\u0103m\u0103\u015file solda\u0163ilor? A\u015fa le-au primit?
\n–\tNu, mi-a zis. De ce \u00eentrebi?
\n–\tA\u015fa, din curiozitate\u2026
\nMi-a spus c\u0103 solda\u0163ii nu primiser\u0103 pe front izmene, ci doar ni\u015fte chilo\u0163i. Dar, din cauza frigului, solda\u0163ii \u00ee\u015fi t\u0103iau m\u00e2necile la c\u0103m\u0103\u015fi \u015fi le coseau \u00een prelungirea chilo\u0163ilor, \u00eencropind, \u00een locul lor, izmenele necesare. Aveam s\u0103 descop\u0103r, pe propria mea piele, cele spuse mai deun\u0103zi de sublocotenentul Ion Vasiliu: \u00abNici noi nu vom fi mai diferi\u0163i ca solda\u0163ii no\u015ftri. C\u00e2t vom fi pe front, vom tr\u0103i ca \u015fi ceilal\u0163i \u00een murd\u0103rie \u015fi umezeal\u0103, cu p\u0103duchi \u015fi f\u0103r\u0103 a avea r\u0103gazul avut dinainte, de a te dezbr\u0103ca de uniform\u0103, \u015fi f\u0103r\u0103 a-\u0163i mai scoate cizmele din picioare, cu s\u0103pt\u0103m\u00e2nile. Te vei obi\u015fnui, dragul meu, fiindc\u0103 n-o s\u0103 ai \u00eencotro.<\/p>\n

11 noiembrie, seara<\/em><\/p>\n

\u00cen mar\u015ful pe care l-am f\u0103cut al\u0103turi de trupele de artileri\u015fti, de la Mariopol la Serafimovici, de mai multe ori am \u00eent\u00e2lnit femei b\u0103tr\u00e2ne umbl\u00e2nd izolat pe c\u00e2mpuri, pe v\u0103i, pe coaste de deal, adun\u00e2nd fructe de poroambe, de m\u0103ce\u015fi, de gherghine\u2026 Le-am \u00eentrebat pentru ce adun\u0103 acele fructe, la ce folosesc.
\n -Nujno zimoi (pentru iarn\u0103), spuneau ele. Adic\u0103 era singur\u0103 surs\u0103 de hran\u0103 pentru iarna care se apropia.
\n \u00cen apropiere de Serafimovici s-a dat un ordin s\u0103 se \u00eentrerup\u0103 mar\u015ful. To\u0163i ofi\u0163erii au fost convoca\u0163i la comandantul regimentului. Eu am r\u0103mas l\u00e2ng\u0103 solda\u0163i \u015fi, cum se spune, \u00een acest r\u0103stimp \u0163ineam locul comandantului de subunitate. Singurul motiv c\u0103 fac \u015fi aceste \u00eensemn\u0103ri e pentru faptul c\u0103 mai acum jum\u0103tate de ceas am p\u0103lmuit un soldat. Iat\u0103 cum s-a \u00eent\u00e2mplat. \u00cen subunitate se afl\u0103 \u015fi un caporal St\u0103nic\u0103, de fel m\u0103celar de prin ora\u015ful Buz\u0103u, dar \u015fi un mare bandit \u00een materie de furturi de animale \u015fi p\u0103s\u0103ri vii de la popula\u0163ia civil\u0103. Cum ne aflam \u00een repaus, apare \u00een subunitate \u015fi acest St\u0103nic\u0103, \u015fi dup\u0103 el o rusoaic\u0103 b\u0103tr\u00e2n\u0103 \u00een hohote de pl\u00e2ns, blestem\u00e2nd \u00een limba ei ceva de genul: \u201eo moei jizni\u2026 gus, gus menia. \u015etob\u00ee dat mne nazad\u201d.
\n – Ce spune femeia asta? Ce vrea? Am \u00eentrebat un soldat care rupea c\u00e2te ceva ruse\u015fte.
\n – Zice c\u0103 domnul caporal i-a furat g\u00e2sca din curte. \u00ce\u015fi vrea g\u00e2sca \u00eenapoi.
\n L-am \u00eentrebat pe caporal dac\u0103 e adev\u0103rat ce spune femeia. Mi-a zis c\u0103 nimic nu-i adev\u0103rat \u015fi se jura c\u0103 nu este vinovat. A repetat afirma\u0163ia asta de mai multe ori.
\n – A\u015fa-s toate baborni\u0163ele astea, domnule sublocotenent. Blestem\u0103 \u015fi li se n\u0103zare din senin. Cum v\u0103d un osta\u015f de-al nostru, cum \u00eei pune \u00een spinare orice\u2026
\nInsisten\u0163ele lui m-au iritat \u015fi \u00eenfuriat la culme:
\n – Soldat!… S\u0103 nu min\u0163i! Nu suntem ho\u0163i \u015fi punga\u015fi. Dac\u0103 i-ai luat g\u00e2sca, d\u0103-i-o \u00eenapoi. \u015ei i-am c\u00e2rpit dou\u0103 palme zdravene, amenin\u0163\u00e2ndu-l c\u0103-l duc imediat la raportul comandantului de regiment. Atunci a scos g\u00e2sca de sub ni\u015fte desagi \u015fi i-a \u00eenapoiat-o rusoaicei care nu \u015ftia cum s\u0103-mi mai mul\u0163umeasc\u0103 pentru gestul f\u0103cut, pup\u00e2ndu-mi m\u00e2inile, ca unei c\u0103petenii de vaz\u0103. Apoi a plecat cu g\u00e2sca acas\u0103. Sper s\u0103 fie ultima dat\u0103 c\u00e2nd mai p\u0103lmuiesc un soldat.<\/p>\n

11 noiembrie 1942<\/em> <\/p>\n

Noaptea de 11 spre 12 noiembrie, de mil\u0103 ce-mi era pentru caporalul p\u0103lmuit, ce se retr\u0103sese nec\u0103jit departe de grupul de solda\u0163i afla\u0163i \u00een repaus, c\u00e2teva lacrimi mi-au curs pe obraji \u015fi mult\u0103 vreme n-am putut dormi. \u201eTo\u0163i sunt ab\u0103tu\u0163i \u2013 m\u0103 g\u00e2ndeam -, cred c\u0103 din pricina hranei insuficiente \u015fi a echipamentului neadecvat serilor geroase din stepa rus\u0103\u201d. Cum \u00eemi spunea \u015fi Vasiliu, care era din 1941 \u00een Crimeea, lucrurile de pe frontul de sud nu se schimbaser\u0103 cu nimic, de\u015fi Odesa fusese declarat\u0103 ocupat\u0103 de ai no\u015ftri cu un an \u00een urm\u0103. Acelea\u015fi bubuituri infernale de artilerie, acelea\u015fi lupte pentru o cas\u0103, pentru o tran\u015fee se mai d\u0103deau \u00eenc\u0103, \u00een zona dintre Mariopol \u015fi mai departe, c\u0103tre Tagarok. Iar solda\u0163ii no\u015ftri erau tot prost alimenta\u0163i. \u00cemi povestea Vasiliu (\u015fi nu credeam), cum se transformase o parte din cavaleria rom\u00e2n\u0103 \u00een infanterie. Caii fuseser\u0103 sacrifica\u0163i de solda\u0163i \u015fi devora\u0163i drept hran\u0103. C\u0103 ciorba ori gula\u015ful din carne de cal deveniser\u0103 un deliciu. Diminea\u0163a, dup\u0103 o noapte geroas\u0103 \u00eentr-un ad\u0103post mic din linia 1-a Infanterie, nu departe de punctul meu de observare, au fost g\u0103si\u0163i doi infanteri\u015fti mor\u0163i, \u00eembr\u0103\u0163i\u015fa\u0163i, \u00eenghe\u0163a\u0163i. \u00cen raportul comandantului s-a scris c\u0103 ace\u015ftia avuseser\u0103 ni\u015fte boli mai vechi. Dar, cred eu, este de neiertat c\u0103 trupele noastre se g\u0103sesc \u015fi \u00een luna aceasta de noiembrie echipa\u0163i cu chilo\u0163i scur\u0163i de var\u0103. \u015ei nu era de mirare c\u0103 ni\u015fte solda\u0163i mai inventivi \u015fi-au t\u0103iat m\u00e2necile c\u0103m\u0103\u015filor de pe ei \u015fi le-au cusut ca prelungiri la chilo\u0163i pentru a le transforma, c\u00e2t de c\u00e2t, \u00een izmene. <\/p>\n

(Fragment din romanul \u00een lucru: \u201ePierdu\u021bi prin Siberia\u201d)<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Gheorghe NEAGU Nedumerirea (Schi\u021b\u0103 de roman) Pe Toader \u0218oican s\u0103tenii \u00eel respectau. Fiu de erou al r\u0103zboiului de \u00eentregire a<\/p>\n","protected":false},"author":18,"featured_media":10070,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"colormag_page_container_layout":"default_layout","colormag_page_sidebar_layout":"default_layout","_monsterinsights_skip_tracking":false,"_uf_show_specific_survey":0,"_uf_disable_surveys":false,"ngg_post_thumbnail":0,"video_url":"","footnotes":""},"categories":[7,328],"tags":[],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16112"}],"collection":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/18"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=16112"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16112\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":16114,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/16112\/revisions\/16114"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/10070"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=16112"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=16112"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/ziarulderimnic.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=16112"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}